Reguli de redactare a lucrării de licenţă

Specificul textelor ştiinţifice:

 Cunoaşterea clară a înţelesului termenilor pe care-i utilizăm
 Claritatea ideilor
 Alternarea frazelor ample cu propoziţii scurte
 Verbe la diateza activă şi nu pasivă
 Evitarea hiperbolelor, epitetelor, stilului declamatoriu
 Stilul este clar si concis; se evită formulele bombastice, epitetele, metaforele.
“Studiul lui Rogers (1990), de o valoare ştiintifică inestimabilă, reprezintă un
principal pilon epistemologic în demersul de investigare a complexităţii şi unicităţii
psihicului uman”.
 Textul nu se redactează la persoana I singular (“Din punctul meu de vedere”, “Am
analizat”, “Eu am investigat”), ci la persoana a III-a sg/I pl (“S-a analizat”, “A fost
investigat”, “Din punctul nostru de vedere”).
 Nu se utilizează prescurtări; nu se utilizează abrevieri, exceptând pe cele general
acceptate (kg, km, cm, s, min, IQ, EQ).
 Nu se folosesc prescurtări pentru termenii de “experimentator” sau
“cercetător” (E. sau C.) şi “subiect” (S.)
 Nu se utilizează argoul sau jargonul.
 Se evită pe cât de mult posibil naraţiunea şi stilul descriptiv.
 Se utilizează cu predilecţie timpul trecut (“Au fost aplicate”, “S-a demonstrat”) pentru
prezentarea datelor.
 Timpul prezent se poate folosi atunci când se prezintă scopul sau noutatea cercetării
(“Studiul investighează relaţia dintre..”, “Sunt aduse noi date şi argumente în sprijinul
teoriilor elaborate, cercetarea propunând noi direcţii de studiu ale..“) şi în capitolul
final, de discuţii (”Raportându-ne la rezultatele obtinute putem considera ca…”).
Structura lucrării cu ultimul capitol de tip metodic:
 Pagina de titlu
 Cuprins
 Introducere
 Trecere în revistă a literaturii de specialitate privind tematica
 Analiza literaturii de specialitate (abordare critică şi organizată în funcţie de criteriile
urmărite în analiză)
  Capitolul metodic
 Concluzii şi discuţii;
 Bibliografie

Structura lucrării cu ultimul capitol de tip cercetare :

 Pagina de titlu
 Cuprins
 Introducere
 Trecere in revista a literaturii de specialitate
 Ipoteze
 Metodologia cercetării
 Subiecţi/participanţi
 Design experimental
 Instrumente
 Procedură
 Rezultate
 Discuţii
 Concluzii
 Bibliografie
 Note
 Alte secţiuni
 Tabele, output-uri statistice
 Figuri, ilustraţii, grafice
Nu prezentăm structura capitolelor la începutul lor, ci doar în cuprinsul lucrării.

Reguli de citare APA

 Parafrazare: Text (nume, an)/ Nume (an) text.
 Eynseck (1971) considera extraversiunea a fi una dintre cele trei trasaturi
majore ale personalitatii,alaturi de psihotism si nevrotism.
 Extraversiunea este considerata a fi una dintre cele trei trasaturi majore ale
personalitatii, alaturi de psihotism si nevrotism (Eynseck, 1971).
 Citare: Nume (an, pagina) “text”/ “Text” (nume, an, pagina).
  “Metoda este ansamblul de proceduri, demersuri sau reguli adoptata in
conducerea unei cercetari sau intr-o activitate practica” (Richelle, 1999, p.
495).
 Richelle (1999, p. 495) defineste metoda drept “ansamblul de proceduri,
demersuri sau reguli adoptata in conducerea unei cercetari sau intr-o activitate
practica”.
 Citare (atunci cand paragraful depaseste 40 de cuvinte): se renunţă la ghilimele,
citatul este plasat într-un bloc compact de text, separat printr-un rând de următorul
bloc de text (sus/jos) şi de 5 spaţii de marginile paginii.

Exemplu:

Cercetarea lui Jones (1990) a subliniat următorul aspect:

Studenţii aveau adesea probleme în utilizarea stilului APA, în special
dacă trebuiau să citeze pentru prima dată surse bibliografice. Această
dificultate ar putea fi atribuită faptului că mulţi dintre studenţi nu reuşeau să
îşi achiziţioneze un manual de redactare şi nu solicitau ajutorul profesorului în
şedintele de tutoriat (p. 199).
Pornind de la această referinţă, studiul de faţă îşi propune să urmărească relaţia
dintre rapiditatea dobândirii deprinderii de redactare şi contactul cu contextele formale de
învăţare a stilului de redactare.

 Scrierea referintelor bibliografice in text: atunci când sursa primară este tradusă în
limba română şi avem acces la ea (de exemplu, Emile Planchard, 1976, Introducere în
pedagogie, EDP, Bucureşti, citat în Cerghit, I., 2006, Metode de învăţământ, Polirom,
Iaşi), nu este recomandat să folosim apud, ci să cităm direct sursa primară.
 Când prezentăm informaţii din surse secundare, folosim „apud”. Exemplu: când
prezentăm în lucrarea noastră contribuţii ale lui Zimbardo (în Zimbardo, V.R. (1992).
Introduction to psychology, Cambridge, MA), citat de Miclea în lucrarea sa din 1999,
vom scrie referinţa astfel: (Zimbardo, apud Miclea, 1999), întrucât ne referim la o
lucrare străină la care probabil nu avem acces. La bibliografie trecem doar Miclea, M.
(1999). Psihologie cognitivă. Metode teoretico-experimentale, Polirom, Iaşi.
  Toate referinţe principale din text trebuie să se regăsească în bibliografie şi toate
lucrările din bibliografie trebuie să fie menţionate în text.
 Coeficientul maxim de similitudine acceptat pentru o lucrare de licenta este de 30%.
Este important ca informatiile incluse în lucrare sa fie citate corect sau să fie
prelucrate de autor cu menţionarea onestă a surselor.

Referinţele bibliografice
 Carte: Nume autor, A. (Anul publicarii), Titlul cartii, Editura, Locul publicarii.
Malim, T. (2003), Psihologie sociala, Editura Tehnica, Bucuresti.
 Articol intr-o revista stiintifica: Nume autor, A. (Anul publicarii), “Titlul articolului”,
Titlul jurnalului, Numarul volumului (numarul jurnalului), pagini.
Harlow, H. (1983), “Fundamentals for preparing psychology journal articles”,
Journal of Comparative and Physiological Psychology, 3(12), pp. 893-896.
 Capitol dintr-o carte sau dintr-un volum colectiv: Nume autor, A. (Anul publicarii),
“Titlul capitolului”, in A. Nume editor si B. Nume editor (Eds.), Titlul
cartii/volumului, Editura, Locul publicarii, pagini.
O'Neil, J. M. (1992), “Men's and women's gender role journeys: Metaphor for
healing, transition, and transformation”, in B. R. Wainrib si D. Rosenberg (Eds.),
Gender issues across the life cycle, Springer, New York, pp. 107-123.
 Resursa electronica:
www.psychclassics.org/freud accesat la data de 02.11.2009
 Mai multi autori:
Kernis, M. H., Cornell, D. P., si Bach, J. S. (1993), “There's more to self-esteem than
whether it is high or low: The importance of stability of self-esteem”, Journal of
Personality and Social Psychology, 6(18), pp. 1190-1204.
 Un autor cu lucrări în acelaşi an:
Berndt, T. J. (1981a), “Age changes and changes over time in prosocial intentions and
behavior between friends”, Developmental Psychology, 17(5), pp. 408-416.
Berndt, T. J. (1981b), “Effects of friendship on prosocial intentions and behavior”,
Child Development, 5(20), pp. 636-643.

 Lista bibliografică de la finalul lucrării este ordonată alfabetic

Alte observaţii:
Utilizarea parentezelor - (paranteze) - Între cuvântul anterior si paranteza deschisă se lasă
spaţiu, între paranteza deschisă şi următorul cuvânt nu se lasă spaţiu. Intre cuvânt şi paranteza
închisă nu se lasă spaţiu, la fel şi între paranteza închisă si semnul de punctuaţie de după ea.
Dacă după paranteza închisă este un cuvânt, atunci între ele se lasă un spaţiu.
Nu se pune punct după titluri şi subtitluri.
Nu se recomandă utilizarea literelor îngroşate în text, ci doar în scrierea titlurilor şi a
subtitlurilor.
Nu se foloseşte italic în mod masiv în text – doar pentru titluri, cuvinte-cheie, cuvinte scrise
în limbi străine.
Nu se pune punct înainte de parateza cu referinţa bibliografică, ci după.
Textul trebuie aliniat şi la stanga, şi la dreapta.
Alineatul marchează o idee nouă. Nu se scriu cu alineat toate frazele.