Sunteți pe pagina 1din 166

3-4-5 (245-246-247) / 2008

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Literatură străină
Equipo 57:
L'époque et
les circonstances
de Serge Fauchereau

Întâlniri de destin
Pârvan ºi Valéry:
afinitãþi, analogii
de Alexandru Zub

A.E. Baconsky: Jurnal


Nu vom scãpa
niciodatã de impostori

Document
Ion Barbu sub
„sabia lui Damocles"
de Lucian Chişu

Cronici literare
O re-examinare
a prozei postbelice
de Andrei Grigor
CUPRINS

3-4-5/2008

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Autobiografia (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
Andrei GRIGOR: O re-examinare a prozei postbelice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CONVORBIRI
Interviu cu Peter Handke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

JURNALE
A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

DOCUMENT
Ghiþã FLOREA, Simona IACOB: Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Lucian CHIªU: Ion Barbu sub „sabia lui Damocles" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

COMENTARII
Bogdan Mihai DASCÃLU: Un valah orgolios: Petre Pandrea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Alina CRIHANÃ: Utopie ºi decadenþã în Princepele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Sorin IVAN: Ion Caraion: A doua condamnare la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Ion BRAD: Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

LECTURI
Vasile BARDAN: Enigmele vorbirii noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Antonio PATRAª: Literatura bate filmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

LITERATURÃ STRÃINÃ
Serge FAUCHEREAU: Equipo 57: L'époque et les circonstances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Basarab NICOLESCU: Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz (1925-1995) . . . . . . . . . . . 114
1
ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Despre rãzboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Al.O. BEREA: Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
Nicolae CORBEANU: Unwort des jahres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Recitindu-l pe Tolstoi......................................................................................129

ÎNTÂLNIRI DE DESTIN
Alexandru ZUB: Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii..............................................................131

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artei (IV) ..........................................................................139
Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)............144

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Cãlin CÃLIMAN: Un film „de suflet": Restul e tãcere .............................................................158
Dana DUMA: Un cineast scriitor: Woody Allen......................................................................162

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului


Florin BÂRZÃ

2
Fragmente
critice
Eugen
SIMION

Autobiografia (II)
Abstract
The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other
types of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune,
Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the author
focuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issues
discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre)
and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about its
verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is
illustrated by the content of the confession.

Dar cine este, cu adevãrat, acela care îºi spus dese ori, ºi totodatã un model literar,
scrie istoria vieþii sale? Mai citez o datã vor- ca marele Jean Jacques... Pentru aceasta, el
bele lui Georges Gusdorf: „Cine scrie? Cel aranjeazã puþin lucrurile, îndepãrteazã aba-
care scrie viseazã totdeauna la o scriiturã în terile, simplificã parcursul, pune în acord
legãturã directã cu fiinþa sa; dar cel care amãnuntele din trecut cu imaginea unui
scrie este totdeauna un Altul (s.n.) pentru cã viitor încã neformulat. Cãci, sã nu uitãm,
orice scriiturã ia distanþã ºi consacrã o aliena- autorul îºi scrie viaþa cu sentimentul unei
re; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºte dispariþii iminente, dar încã n-a murit, mai
de altceva”1. Nu este greu sã recunoaºtem în are ceva de trãit, imaginea lui circulã încã
aceastã parafrazã celebra propoziþie a lui prin lume. Aºa cã este atent la ceea ce scrie.
Rimbaud („eu este Altul”), citatã de atâtea Gusdorf, analizând toate aceste circum-
ori ºi întoarsã pe toate feþele de hermeneuþii stanþe, observã just cã trecutul este scris în
moderni ºi post-moderni. O propoziþie pe funcþie de exigenþele prezentului: „l’histo-
care sociologii ºi antropologii marxiºti ºi rien, au moins en première analyse, opère
freudieni au interpretat-o, ºi ei, în sensul sur un temps mort; l’écrivain de soi élabore
conceptului de alienare. Gusdorf aplicã la substance virante de sa chair temporelle;
acest concept la scrierea autobiograficã, sans doute est-il tenu de respecter la matéri-
zicând cã, atunci când îºi scrie viaþa, indi- alité des faits, mais l’obligation de véracité
vidul vrea s-o punã în acord cu prezentul, passe après le dévoir de fidélité à soi-
vrea sã justifice un capãt la care a ajuns. El même”...2 E limpede: datoria de fidelitate
vrea sã dovedeascã, am vãzut deja, cã viaþa faþã de sine este mai mare în astfel de scrieri
lui formeazã un tot, cã totul are o semnifi- decât datoria faþã de adevãrul istoric ºi, aº
caþie ºi cã, în genere, viaþa lui este o operã adãuga, faþã de adevãr în genere. Cãci ade-
armonioasã, aproape încheiatã. Autobio- vãrul are totdeauna în literatura subiectivã
grafia are, în aceste condiþii, un caracter tes- – ºi nu numai – culorile celui care îl cautã ºi
timonial ºi, totodatã, reprezintã un act este- îl scrie. Nu spunea tânãrul Eugen Ionescu cã
tic. Autorul vrea sã placã, sã aibã succes, sã nu existã pe lume decât adevãrul lui? Cu
impunã un model de existenþã, cum s-a adevãrat autobiografia este „un débat et un
1 Gusdorf, op. cit., pag. 119.
2 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 256.
3
Eugen Simion

combat”, un proiect de sine, un proiect de *


valorificare a experienþei, imaginea unei Am amintit de mai multe ori în acest
experienþe unice pe care n-o poate scrie studiu, prin natura lui fragmentar, de au-
decât cel care a trãit-o. Se poate spune, din tenticitate, sinceritate, verosimilitate, exacti-
acest punct de vedere, cã autobiografia, ca ºi tate etc. Noþiuni care sunt folosite în chip
jurnalul intim ºi memoriile, este o operã curent pentru a sugera calitatea unei scrieri
irepetabilã. Ea nu poate fi scrisã de altcine- autobiografice. Cât de exacte sunt aceste cri-
va, nu poate fi rescrisã, cel mult poate sã terii într-o carte în care autorul scrie despre
vinã un istoric s-o amendeze ici ºi colo, sine cu gândul la cel care-l va citi mai
aducând documente noi, dar de scris n-o devreme sau mai târziu? Ce bazã poate fi
poate scrie. O fatalitate ce nu-i scapã lui pusã pe sinceritatea lui declaratã, asumatã,
Jean-Jacques Rousseau: „nimeni nu poate repetatã?
scrie viaþa altui om; modul lui de a fi, veri- André Maurois semnala, cu aproape 80
tabila lui viaþã numai el le poate scrie”. Un de ani în urmã (Aspects de la biographie,
avantaj enorm ºi, în acelaºi timp, un deza- Grasset, 1930), cinci motive de a fi inexact
vantaj teribil pentru cã, dacã nu-i bine scrisã sau chiar mincinos într-o istorie autobio-
(dacã viaþa scrisã rãmâne doar un maldãr de graficã: a) faptul cã autorul uitã, pur ºi sim-
foi mâzgãlite), autobiografia nu supravieþu- plu, anumite întâmplãri din viaþa lui;
ieºte, indiferent de cel ce a trãit-o ºi a gândit- b) „uitarea voluntarã din anumite raþiuni
o. Concluzia provizorie: acþioneazã ºi aici estetice”; c) eliminarea (cenzurarea) unor
legea esteticului. Autobiografiile încep sã aspecte neplãcute, stânjenitoare, care i-ar
aibã semnificaþie de la un anumit grad de putea întuneca imaginea biograficã;
expresivitate. d) pudoarea, sentimentul cã nu trebuie spus
4
Autobiografia (II)

totul când e vorba de viaþa intimã ºi e) ope- vrei sã spui adevãrul integral despre tine,
raþia de a reconstitui ceea ce memoria n-a scrie un roman sau pune faptele într-un dis-
reþinut bine este, în sine, anevoioasã ºi chiar curs epic. Vor avea mai multã elocvenþã
primejdioasã pentru autenticitatea naraþiu- (expresivitate), vor fi mai bine înþelese ºi vor
nii, de aceea autorul preferã sã ocoleascã spori volumul adevãrului. Nu-i o exagerare,
situaþiile incerte... Cum se poate deduce, nu-i o fugã comodã în ficþiune, nu încearcã
Maurois semnaleazã cinci motive (raþiuni) autorul sã evite confruntarea totalã, radicalã
posibile de a fi incomplet ºi inexact în auto- cu sine? Poate sã existe în aceastã strategie
biografie. Ele ar putea fi grupate, în fond, în ºi o mare ºansã: ficþiunea poate spune mai
douã categorii: motive naturale (uitarea, mult despre un individ decât un discurs
ezitarea memoriei, pudoarea care funcþio- despre sine, fatal limitat. Pascal credea cã
neazã în ceea ce antropologii freudieni „le moi est haïssable”, iar Sartre, dupã câte-
numesc culturile pudorii!) ºi motive (raþiuni) va secole, atunci când îºi scrie biografia (Les
de ordin estetic ºi pentru protejarea imaginii mots), foloseºte un ton sarcastic, denigrant ºi
personale. Lipsesc din aceastã enumerare, zice dupã aceea cã orice autobiografie este o
dupã cum se observã, cauzalitãþile produse utopie: „utopia adevãrului ºi a sinceritãþii”.
de ficþiunea involuntarã (deseori ºi volun- Cuvintele sale reprezintã, cu toate acestea,
tarã) din naraþiunea autobiograficã. cea mai frumoasã carte a sa. Sunt mulþi
Dar câte raþiuni (motive) sunt pentru a fi comentatori care cred chiar cã este singura
corect în autobiografie? Dupã opinia mea, sa operã care va rezista. Nu departe de
autobiografia nu constituie, la acest punct, o ideea lui Sartre despre falsitatea unei auto-
excepþie. Împarte cu genurile învecinate biografii se aflã ºi „la Grande Sartreuse”,
(jurnalul intim, memoriile etc.) aceleaºi exi- Simone de Beauvoir, evident, care mãr-
genþe ºi aceleaºi suspiciuni. Cea mai mare turiseºte în Memoriile unei fete cuminþi cã „pe
suspiciune, venitã din partea cititorului, mãsurã ce povesteam aceastã frumoasã
este aceea de nesinceritate. Un discurs auto- istorie care este viaþa mea, ea devenea
biografic care dã sentimentul cã autorul îºi falsã”. Stendhal este, totuºi, de pãrere cã
rectificã viaþa în funcþie de interesele sale (ºi pentru a fi autentic în discursul confesiv (în
care poate fi interesul cel mai mare dacã nu speþã în jurnalul intim sau în autobiografie)
acela de a-ºi crea o imagine glorioasã?) este trebuie sã fii sincer pânã la capãt. Numai
abandonat de cititori. ªi chiar dacã nu-l aºa, numai prin antidotul sinceritãþii, justi-
întrerupe imediat, judecata finalã va fi seve- ficã el aceastã dielecticã profundã, cititorul
rã. O viaþã „trucatã” este o viaþã detestabilã. va putea suporta „les eternels je que l’au-
Cititorul vrea adevãrul ºi numai adevãrul, teur va écrire”: Stendhal cere, dar, o sinceri-
ca într-o ºedinþã de judecatã. Numai cã ade- tate perfectã, ca o condiþie liminarã pentru a
vãrul e dificil de stabilit când e vorba de o înfrânge „cette effrayable quantité de je et
scriere confesivã. Mai ales când scrierea de moi”.
priveºte nu un moment oarecare din Problema este cã aceastã sinceritate per-
biografia unui individ, ci toatã viaþa lui. fectã mai mereu pusã în discuþie ºi, în cele
Teoreticienii literaturii sunt de pãrere – ºi mai multe situaþii, contestatã. S-a vãzut în
pãrerea mi se pare îndreptãþitã – sã cearã ce fel disociazã Jean Starabinsky lucrurile.
unei biografii nu exactitate absolutã (încã o Georges May care studiazã metodic tema
datã, aproape imposibil de verificat), ci au- scrie o propoziþie admirabilã: „cele mai sin-
tenticitate, nu sinceritate (la fel de greu de cere autobiografii nu sunt, oare, acelea care
stabilit), ci verosimilitate în naraþiune. De recunosc chiar ele singure nesinceritatea
ce? Pentru cã, am citat deja pânã acum vor- lor?” Un paradox, desigur, dar un paradox
bele lui Gide ºi Valéry: confesiunile mint care spune ce trebuie, ºi anume cã sinceri-
totdeauna (varianta maximalã) sau confe- tatea în scrierile de acest gen este totdeauna
siunile sunt numai pe jumãtate sincere. De relativã. Relativã din douã motive cel puþin:
aici soluþia, propusã tot de Gide, reluatã de a) pentru cã autorul scrie ce poate (ºi cât
Mauriac, Sartre sau de Julien Green: dacã poate) despre sine pentru a-ºi impune ima-
5
Eugen Simion

ginea ºi pentru ascunde ce trebuie ºi b) chiar nu fie amestecatã cu cearã... Ei, bine, re-
atunci când vrea sã meargã pânã la capãtul venind la aceastã semanticã iniþialã, putem
adevãrului despre sine (capãtul sinceritãþii), spune despre autobiografie ºi, în genere,
scriitura – cum am dovedit – îl trãdeazã, îl despre literatura confesivã cã, pentru a avea
„ficþioneazã”, deplaseazã liniile într-un sens preþ, trebuie sã fie curatã, „sincerã”, fãrã
sau altul. Sau, cum scrie Barthes undeva: cearã. Chiar dacã ea nu poate elimina, în
„ce que j’écris de moi n’en este jamais le totalitate, firiºoarele de cearã. Ceara ficþiu-
dernier moi: plus je suis «sincère», plus je nii, de pildã.
suis interprétable”... Din aceastã cauzã el
cere ca un discurs (fictiv sau nonfictiv) sã *
fie, am spus mai înainte, verosimil, nu sã Existã, în ceea ce priveºte sinceritatea,
exprime adevãrul, ºtiind cât de elastic este autenticitatea, credibilitatea naraþiunii auto-
termenul din urmã. În fine, Goethe observa biografice, ºi alt motiv de interogaþie, legat
cã un amãnunt din viaþa noastrã are val- de natura celui care o scrie. Mai exact, de
oare, nu cã este adevãrat, ci cã simbolizeazã fiinþa lui interioarã. Am citat mai înainte pe
ceva. Remarcã pe care Gusdorf o introduce Barthes care recunoaºte cinstit cã nu se
astfel: „autobiografia nu-i adevãrul omului, cunoaºte decât în fragmente ºi prin frag-
cu utopia lui, amintirea profeticã a unei mente ºi cã ceea ce scrie despre sine este tot-
identitãþi care se inventeazã pe mãsurã ce se deauna relativ. Nu-i singurul cuvânt despre
rememoreazã”3. mine, zice el, atunci când îºi scrie propria
Vãzând aceste delimitãri, disocieri, ne- biografie din unghi structural. Traducând în
gaþiuni, reveniri asupra sinceritãþii, auten- alþi termeni aceastã idee, putem spune: cel
ticitãþii, ce concluzie putem trage în privinþa care scrie azi nu este acelaºi cu cel din tre-
posibilitãþii autobiografiei de a veni în cut; nu-l pot cuprinde în toate ipostazele lui
întâmpinarea lor? Una singurã mi se pare pentru cã nici el (eroul) n-a fost totdeauna
cât de cât acceptabilã în acest câmp de rela- acelaºi. Aºadar: el nu seamãnã cu cel care îl
tivitãþi: autobiografia, ca ºi jurnalul intim, scrie (în alt timp ºi cu altã viziune), dupã
trebuie sã dea, înainte de orice, impresia de cum nu seamãnã cu el însuºi în momente
autenticitate. Ceea ce înseamnã: sã dea sen- diferite ale existenþei sale. Montaigne, la
timentul celui care o citeºte cã autorul de pe care trimit toþi comentatorii când este în dis-
copertã (ºi, în acelaºi timp, naratorul ºi per- cuþie condiþia umanã (sau, mai potrivit pen-
sonajul din interior) nu fabuleazã, nu recti- tru tema acestui studiu: firea umanã!), atrã-
ficã adevãrul în favoarea lui, nu ficþioneazã gea atenþia asupra inconstanþei individului.
prea tare pentru a-ºi înfrumuseþa viaþa, în Totul se schimbã, totul este în miºcare când
fine, face acum, în pragul asfinþitului, sin- este vorba de om (de el însuºi sau de cel care
teza vieþii sale „în marginile adevãrului”, îl judecã), omul nu-i decât o aparenþã care,
cum ar zice Maiorescu. Marginile adevãru- între naºtere ºi moarte, cãlãreºte pe valul
lui sunt, totuºi, marginile verosimilitãþii ºi incertitudinii: „il n’y a aucune constante
autenticitãþii, nu ale exactitãþii. Ceea ce existence, ni de notre être, ni de celui des
înseamnã cã totul se joacã în actul scriiturii objets; et nous, et notre jugements, et toutes
ºi prin actul scriiturii autobiografice. choses mortelles, vont roulant et roulant
Miraux are dreptate: autobiografia este o sans cesse; ainsi, il ne se peut établir rien de
chestiune de autenticitate, nu de exactitate, nu certain de l’un à l’autre, et le jugeant et le
trebuie ca sinceritatea sã înlocuiascã adevãrul. jugé etant en continuelle mutation et bran-
Fãcând etimologia termenului „sincère”, le”... Cum poþi fixa într-o naraþiune aceastã
eseistul aratã cã el vine de la latinescul „sin- obscurã aparenþã ºi aceastã nesigurã ºi debilã
cerus” care înseamnã „fãrã cearã” (fãrã pãrere?... Este ceea ce încearcã sã facã autorii
miere). Ca sã fie curatã ºi, deci, preþuitã, care scriu despre ei înºiºi. Încearcã sã prindã
acceptatã, mierea trebuie sã fie „sincerã”, sã pe hârtie tocmai aceste umbre ºi sã fixeze
3 Gusdorf, op. cit., pag. 480
6
Autobiografia (II)

roiul de incertitudini care constituie viaþa încalecã literele pânã ce cuvântul devine
lor, sfidând astfel avertismentul, des citat, al ilizibil ºi altul rotunjeºte literele, le dese-
lui Pacal: „Le sot project qu’il a de se peindre”... neazã impecabil ºi scriitura lui lasã o impre-
Cum? Am vãzut în ce fel, cu ce ambiþii, cu sie de ordine ºi armonie a spiritului. Cine
ce îndoieli ºi cu ce vicleºuguri. Adevãrul cerceteazã manuscrisele lui Eminescu
este cã reuºesc, mânaþi de credinþa cã în rãmâne uimit sã observe frumuseþea ºi per-
fragmente existã un tot ºi un sens. Sã mai fecta ordine a scriiturii sale. Spune ceva
citãm o datã explicaþia pe care o dã Georges caligrafia lui despre nebuloasa romanticã ºi
Gusdorf: una dintre justificãrile autobiografiei sentimentul incompletitudinii? Permite
ar putea fi nostalgia integritãþii sensului. scriitura, sub acest aspect, transferul lui
Sensul unei vieþi, cunoºtinþa unei unitãþi „dedans en dehors”, cum zice Gusdorf?
stabile ºi permanente în aceastã continuã Este, încã o datã, scriitura „o ºcoalã a
miºcare a lumii, în fine, cãutarea unei iden- stãpânirii de sine”?... Dacã dãm termenului
titãþi ºi, mai ales, o mãrturie despre aceastã sensul lui larg, nu numai sensul grafic, scri-
cãutare. Bios „afirmã continuitatea vitalã a itura despre sine este un mijloc de a-þi defi-
acestei identitãþi”, scrie Gusdosf la înce- ni identitatea, chiar ºi atunci când nu
putul studiului sãu; Auto este „eul conºtient reuºeºti decât pe jumãtate sau chiar deloc. A
de el însuºi”, iar între „bios” ºi „autos” este încerca este deja un pas. Sã-i dãm dreptate
dialogul dintre „Unul ºi Multiplu”, în timp în acest caz acestui savant decis sã valorifice
ce „Graphie” reprezintã, cum se bãnuia, toate elementele actului de a scrie: „toute
mijlocul tehnic de a fixa aceste entitãþi mis- entreprise d’écriture du moi implique donc
terioase. O definiþie logicã, de bun simþ. un parti pris épistémologique consistant à
Filosoful citat îi dã o mare importanþã în faire graviter la réalité en function d’un
analiza unei autobiografii. El crede cã scri- point de vue arbitrairement isolé dans la
itura „jaloneazã sensul vieþii mele”, grafia masse indivise du devenir”4. Cu alte vorbe:
sugereazã caracterul omului care scrie. ªi, autorul care-ºi scrie viaþa face din sine cen-
pentru a convinge, face o expertizã grafo- trul lumii sau, cu o formulã popularã,
logicã (Erasmus, Hugo etc.), încercând sã devine buricul pãmântului. De cele mai
defineascã omul prin scriitura lui. Con- multe ori reuºeºte pentru cã raporteazã
vingerea filosofului este cã scriitura indi- totul la sine ºi judecã lumea din afarã în
vidului este „tot atât de personalã ca ºi funcþie de evenimentele vieþii sale intime.
culoarea ochilor sau amprentele digitale” ºi E bine, e rãu, este inevitabil? Este, în
cã, în genere, existã o civilizaþie a scriiturii. orice caz, ceea ce se petrece într-o scriiturã ºi
„L’écriture est une dimension du monde et cu o scriiturã confesivã. Memorialiºtii,
un monde de l’être [...] l’antropologie génè- diariºtii, autorii de autobiografii lasã impre-
tique de la conscrience scripturaire jalonne sia, când îi citeºti, cã lumea exista ca sã-i jus-
des moments décisifs dans le développe- tifice pe ei înºiºi ºi cã nimic esenþial nu se
ment de l’individualité” – scrie el – studiind întâmplã în istorie fãrã ca ei sã nu fie de
humaniores littérae, adicã literele care faþã. Sau, cel puþin, în preajma marilor
exprimã omul... evenimentelor. Scriitorii ºi politicienii
Cât de edificator, mã întreb, este acest suferã, de regulã, de aceastã boalã pe care
punct de reper pentru a defini natura inte- E. Lovinescu o observa, de pildã, la contem-
rioarã a omului care scrie? N-am compe- poranul sãu, Camil Petrescu. O maladie,
tenþa necesarã pentru a rãspunde. Nu ºtiu desigur, rãspânditã printre intimiºti. Goethe
dacã grafologia, în genere, poate spune ceva remarca ºi el „acea putere arhitectonicã
esenþial despre un autor ºi despre opera lui, graþie cãreia omul sã-ºi creeze o viaþã dupã
în afarã de ceea ce se observã cu ochiul liber, dorinþa lui” ºi numea aceastã putere (dor-
ºi anume cã unul scrie mãrunt, înghesuit, inþã) cu un cuvânt grecesc: „entelehie”5.
4 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 395-396.
5 Cf. Gusdorf, pag. 484.
7
Eugen Simion

Puterea (dorinþa) este în acest caz voluntarã, unitatea forþei ºi firul unei evoluþii, celãlalt
controlatã de raþiune, scriitura nu face decât – Sisif – îl ajutã, zilnic, sã reînceapã ºi sã fix-
s-o preia ºi s-o ducã la capãt. Dar, cum am eze bolovanul pe vârful muntelui.
arãtat, dincolo de aceastã voinþã a autorului Aºadar: Narcis ºi Sisif, mitul cãutãrii de
este puterea independentã a scriiturii de a- sine ºi mitul unui chin acceptat: acela care
ºi impune propriile fantasme. Aºa cã trebuie leagã fragmentele ºi cautã un sens în haosul
sã-i dãm dreptate, încã o datã, lui Gusdorf unei existenþe ce s-a scurs deja ºi al unei
care îºi încheie studiile despre autobiografie memorii infidele. Mai trebuie cineva sã se
zicând cã „autobiografia nu reprezintã ade- apuce sã scrie ceea ce Narcis observã ºi Sisif
vãrul despre om, ci utopia lui, amintirea duce de colo, colo, înainte ºi înapoi. Este
profeticã a unei identitãþi care se inventeazã Scribul, omul care dã un corp scriptuoral
pe mãsurã ce se rememoreazã”.... Autorul acestor fiinþe de de ceaþã ºi umbre care sunt
citat vorbeºte, în aceastã situaþie, de „mitis- întâmplãrile trecutului. El nu are un mit, el
torie”. O formulã ce trebuie reþinutã cu pru- existã în carne ºi oase, are o identitate pre-
denþã pentru cã, atunci când luãm în mânã cisã ºi o vârstã (în crepuscul) când se apucã
o autobiografie ºi, în genere, o scriere confe- sã noteze. Nu-i un copist neutru, este un
sivã, cãutãm în ea nu o utopie, nu o mitisto- creator, este chiar creatorul care leagã ºi
rie, ci adevãrul despre omul ce-o scrie. Chiar dezleagã firele naraþiunii ºi le dã sensuri pe
dacã ºtim cã adevãrul este înconjurat de care eroul (naratorul) nu le prevede tot-
ambiguitãþi, relativitãþi, subiectivitãþi voite deauna. Scriitura lui este, în cele din urmã,
ºi nevoite. elementul care decide totul: ºi dacã bio-
grafia individului are sau nu o semnificaþie
* care s-o scoatã din banalitate, ºi dacã naraþi-
Existã mituri în care autobiografia se unea poate rezista în timp ºi va fi cititã ºi
regãseºte sau mituri pe care autorul le dupã ce omul ce a scris-o a dispãrut... Iatã,
foloseºte pentru a sugera condiþia omului dar, cã personajul fãrã mit, Scribul, este un
care îºi cautã identitatea ºi face o sintezã a factor decisiv în aceastã aventurã.
vieþii sale? Narcis este numele cel mai des Vorbind de miturile, fantasmele, imagi-
citat ºi, pe drept, pentru cã Narcis nu este nile recurente ale naraþiunii diaristice, am
numai mitul omului îndrãgostit de imagi- vorbit, în chip inevitabil, ºi de imaginea
nea sa, este ºi mitul celui care îºi scruteazã oglinzii, instrumentul indispensabil al celui
în oglinda operei chipul pentru a-ºi descifra care îºi cerceteazã ºi îºi noteazã drumul
misterul fiinþei. Este ceea ce face, în fond, fiecãrei zile. Oglinda, cu semnele ºi semnifi-
autobiografistul în clipele lui de profun- caþiile ei multiple, trebuie citatã ºi în cazul
zime. Numai cã mitul, astfel înþeles, se po- autobiografiei. Ce face, în fond, cel ce îºi
triveºte, în genere, scriiturii intimiste, nu scrie viaþa dacã nu sã priveascã în oglinda
numai autobiografiei. Am arãtat în altã (imperfectã) a trecutului sau, mai precis, în
parte (Ficþiunea jurnalului intim, I) cã, în jur- oglinda memoriei sale ºi sã noteze ceea ce
nalul intim cel puþin, Narcis, care priveºte în vede?... Oglinda face parte din scenariul
afarã (le dehors), este însoþit totdeauna de un sãu.
Sisif care nu terminã niciodatã ceea ce face Unde este, apoi, locul predilect al autobi-
ºi este blestemat sã care la infinit bolovanul ografiei? Ne amintim cã Béatrice Didier
neliniºtilor sale. Narcis ºi Sisif lucreazã ºi în zicea cã locul diaristului este într-o rãspân-
cadrul autobiografiei, totuºi chinul lor, tie, acolo unde se întretaie cãile vieþii sale
înfrãþit, complementar, are un termen pre- zilnice. E spaþiul lui de securitate. Dar spaþi-
vizibil: încheierea autobiografiei. Unul ul celui care îºi cautã sensul unei vieþi pier-
(Narcis) se scruteazã pe sine (spre deosebire dute? Cãminul, biblioteca? Un spaþiu închis,
de omologul sãu din jurnalul intim care este în mod sigur, un spaþiu ocrotitor, intim,
un Narcis al interioritãþii!) pentru a se departe de zgomotul ºi furia vieþii curente.
înþelege ºi, cum am zis de atâtea ori pânã Nu ni-l putem imagina pe autorul de auto-
acum, pentru a-ºi reconstitui identitatea, biografie decât undeva, într-un colþ liniºtit,
8
Autobiografia (II)

cu un caiet ºi un creion în mânã, privind din atâtea ori, ºi încã prin ceva: caracterul ei în-
când în când flãcãrile din cãmin, rechemân- chis, definitiv ºi, zicea Gusdorf, profetic. I-aº
du-ºi amintirile ºi retrãindu-le cu o emoþie spune, mai adecvat, cred, naturii ei: carac-
subþiatã ºi domolitã de timp. Aici se aflã terul ei didactic, voinþei de a se oferi ca
spaþiul sãu imaginar, spaþiul de securitate, model de existenþã. De aici decurg multe:
aici primeºte aceste umbre ale trecutului ºi, diaristul scrie zilnic, în fugã, neglijent; un
dupã ce le priveºte, le fixeazã pe hârtie, în scris continuu, fãrã preocupãri de stil, au-
recluziunea, singurãtatea în care s-a instalat tentic ºi în mãsura în care respectã fervoarea
benevol. Mai este ceva: sentimentul cã viaþa spontaneitãþii. Un Album care tinde sã devi-
pe care o povesteºte se apropie, primejdios, nã o Operã. Scriitura autobiograficã este,
de sfârºit, cã drumul sãu are un capãt dimpotrivã, elaboratã, sinteticã, pregãtitã la
apropiat. Sentiment pe care diaristul nu-l foc mic, cu ideea cã trebuie sã placã ºi sã
are, el trãieºte în contingent ºi cu sentimen- convingã cititorul ce-o aºteaptã. Este de la
tul cã viitorul poate sã-i schimbe viaþa. Cu început gânditã ca o Operã ºi executatã ca
alte cuvinte, în diarist stã tot timpul la atare, chiar dacã autorul – se întâmplã des –
pândã un Morfeu care îi pregãteºte ceva, o sã nu fie un om de talent. Nu are a face, el
schimbare. În autobiografist stã doar el, un încearcã sã ajungã la Operã, sã dea, altfel zis,
om aproape sfârºit, el cu trecutul sãu ce nu o scriere exemplarã... Convenþiile literaturii
mai poate fi schimbat ºi cu viitorul incert, se strecoarã în ambele cazuri, aºa cum am
foarte incert... Dar scriitura autobiografie? stabilit, în scrierea ce mizeazã pe spontanei-
Prin ce se deosebeºte de celelalte? Prin car- tate, sinceritate, autenticitate. În grade
acterul ei testamentar, cum s-a spus de diferite ºi cu efecte diferite. În nicio situaþie
9
Eugen Simion

obiect moravurile, caracterul, viciile, vir-


tutea, talentele, defectele, în fine, calitãþile
morale – bune sau rele – ale unui personaj
real sau fictiv”. Miraux pune faþã în faþã
ethopeea cu prosopografia („descripþia care are
ca obiect figura, corpul, trãsãturile, calitãþile
fizice sau exteriorul, alura, miºcarea unei
fiinþe animate reale sau fictive”)6 ºi ajunge la
concluzia cã naraþiunea autobiograficã este
mai mult o ethopee decât o prosopografie...
Concluzie raþionalã, previzibilã, cu toate cã
portretul moral (ethopeea) ºi portretul fizic
merg, de obicei, împreunã într-o naraþiune
de tip biografic. Este drept cã, descriindu-se
pe sine, autorul unei biografii insistã asupra
calitãþilor morale decât asupra celor fizice.
Genul ca atare este interesat mai mult de
viaþa interioarã a eroului decât de corpul,
alura lui...
*
Pãtrund teoriile, ideologiile, sistemele
filosofice în naraþiunea autobiograficã?
Pãtrund, aºa cum pãtrund peste tot când
este vorba de literaturã, voluntar sau invo-
luntar. Depinde de autor dacã acestea sunt
suportabile sau nu la lecturã. Nathalie
Sarraute, aratã tot Miraux, proiecteazã sã-ºi
scrie la 83 de ani autobiografia în funcþie de
ideea cã personalitatea umanã este fondatã
a) pe tropisme ºi b) pe eul social. Aºadar: o
autobiografie programatã. Faptul se vede
mai bine în autobiografiile scrise de adepþii
însã, literatura, în formele ei fastuoase, arti- psihanalizei. Aceºtia îºi compun viaþa pen-
ficiale, nu-i bine primitã. Valoarea literarã tru a justifica teoriile lui Freud, cum ar fi
vine din altã direcþie ºi cu alte ispite. aceea despre relaþiile dintre tatã ºi fiu.
Retorica bunã este aceea care nu se vede. Ca Sartre, Ionesco merg în aceastã direcþie în
o femeie care, pentru a fi frumoasã, nu tre- scrierile lor confesive. Tatãl este absent sau,
buie sã fie sulemenitã. Sau, cel puþin, nu când este prezent, este totdeauna pictat în
prea mult pentru a nu fi bãtãtoare la ochi. culori întunecate. Tatãl lui Eugène Ionesco,
sã ne amintim, este „l’ogre” în calesoni.
* Când biografia este scrisã de alþii, investi-
Fiind vorba de retorica din interiorul gaþia psihanaliticã coboarã spre zonele de
unei naraþiuni antiretorice cum este autobi- adâncime ale fiinþei. Aºa se face cã, excep-
ografia, este de observat cã unele figuri tând câteva cazuri, marii scriitori din seco-
retorice dominã, totuºi, acest tip de scriere. lul al XX-lea sunt nãscuþi din pãrinþi detes-
Gusdorf ºi Jean-Philippe remarcã, de pildã, tabili, iar copilãria este deseori (la Sartre, de
frecvenþa ethopeii, figurã de stil definitã ast- exemplu) o parodie sau un loc de întâlnire a
fel de Fontanier: „o descripþie ce are ca complexelor...
6 Jean-Philippe Miraux, op. cit., pag. 43.
10
Cronici
literare

Andrei GRIGOR
O re-examinare a
prozei postbelice
Resume
The article speaks about Virgil Podoabã's attempt of analyzing in his book, "Cãrþile
supravieþuitoare", the situation of literature during the communist regime. In the same time, he
tries to establish a point of reference, a canon to which the books he refers to can be compared. Three
main aspects are outlined: 1) all the literary works concerning the individual are excluded, since
they are of no relevance for that epoch, 2) the analyses he uses belong to young critics, outsiders to
the communist period and 3) the preference for certain authors such as Marin Preda, Mircea Horia
Simionescu, Gellu Naum, Radu Petrescu. The works the author refers to survive indeed the context
they belong to, as samples of the Romanian literature.

„Cãrþile supravieþuitoare” e (nu sunt!) nu eºti cel puþin membru în echipa vreunui
un titlu care nu-mi sunã prea bine, dar mã grant CNCSIS. Ca sã devii profesor trebuie
resemnez în faþa resurselor sale incitative. El sã fi fost director de grant (cel puþin unu) ºi
se aflã pe coperta unui volum1 coordonat de sã fi publicat mãcar opt articole în reviste
criticul ºi universitarul braºovean Virgil ISI, pentru conferenþiar sunt de ajuns douã
Podoabã, domiciliat în Târgu Mureº, în participãri în proiecte ºi patru ISI. Într-un fel
preajma imediatã a revistei „Vatra”. Tot el, nu e rãu, cercetarea ºtiinþificã este comple-
titlul, reprezintã varianta concentratã, oare- mentarã celei didactice, dar cele douã cate-
cum metaforicã ºi comercialã a temei unui gorii de criterii încep sã devinã tiranice
proiect de cercetare (grant) CNCSIS, formu- scopuri în sine ºi tind sã expedieze jignitor
latã în conformitate cu standardele acestei în derizoriu cartea individualã, produsã tot
instituþii: „O re-examinare a canonului lite- în urma unei investigaþii ºtiinþifice.
rar contemporan din perspectiva conceptu- Cu Istoria literaturii… George Cãlinescu
lui de experienþã revelatoare ºi ethos euro- nu ar fi reuºit, azi, sã devinã profesor.
pean, cu aplicaþie pe romanul românesc Fãrã acest grant, nici Virgil Podoabã nu
postbelic”. ar fi devenit, deºi prestaþiile sale critice con-
Sã notez, în treacãt, cã în lumea universi- cretizate în cãrþi ºi articole îl prea justificã.
tarã cuvântul „grant” ºi sigla ISI au început Intenþia proiectului la care a lucrat o
sã aibã valori frisonante, pentru cã de echipã foarte numeroasã (ar fi nedrept sã
Mãria-Lor lexicalã depinde soarta întregii citez doar câteva nume) este de a pune ceva
suflãri academice, de la asistent la profesor. fapte în spaþiul „zarvei canonice” iscate în
Ai cãrþi, ai zeci sau chiar sute de articole în lumea literarã româneascã dupã 1990, adicã
reviste de specialitate, þii seminarii sau de a re-examina cãrþile „de prozã ficþionalã
cursuri la care studenþii vin cu încântare de scrise în România sub comunism, mai exact
nimic influenþatã, toate devin îndeletniciri a celor care au avut privilegiul sã întru-
nesemnificative, dacã nu ai apãrut în reviste neascã sufragiile pozitive ale criticii nealini-
cotate ISI (Institutul pentru ªtiinta Infor- ate, ale oamenilor de gust dinainte de 1989.
mãrii, cu sediul în Philadelphia, SUA) sau Întrebarea simplã pe care cercetarea noastrã
1 Virgil Podoabã (coordonator), Cãrþile supravieþuitoare, Editura Aula, Braºov, 2008.
11
Andrei Grigor

interese, de prestigii (false sau reale) ºi de


aranjamente personale sau de grup”, dusã
„pentru plasarea scriitorilor contemporani
în manualele ºcolare ºi în învãþãmântul ºi
bibliografiile academice”. Am aceeaºi sim-
patie pentru convingerea sa cã esteticul este
o „valoare de confluenþã”, „valoare a valo-
rilor”.
Pentru a face ºi mai precise premisele
cercetãrii braºovene, îl citez în continuare
pe semnatarul „Cuvântului înainte” al
volumului, odatã cu laudele ce i se cuvin
pentru onestitatea de a nu pretinde mai
mult decât o re-examinare (a cãrþilor ºi a
judecãþilor critice adiacente) ºi de a
recunoaºte cã pentru întreprinderea în care
s-a angajat a putut avea la îndemânã „o
muncã gata fãcutã” de criticii probi ai
„acelei epoci” (Eugen Simion, Nicolae Ma-
nolescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, Cor-
nel Ungureanu), echipei sale rãmânându-i
doar ca, printr-o nouã lecturã, sã testeze via-
bilitatea acesteia. Introducþia, convingã-
toare pe direcþia intenþiilor, îmi furnizeazã
însã, în egalã mãsurã, ºi neliniºtitoarea
bãnuialã cã acestea sunt dublate de pre-
judecãþi care le submineazã.
De pildã 1 (citez din nou, cu precizarea
cã laudele din paragraful anterior nu sunt
transferabile aici): Virgil Podoabã exclude
deliberat din lista re-examinãrilor o serie de
romane (exemplificate prin Bibilioteca din
a avut-o în vedere este: în ce mãsurã cãrþile Alexadria) „care, cu voie de la poliþia
de prozã ficþionalã scrise în acea vreme, pre- politicã, dezvãluiau în negativ, cu un curaj
cum ºi judecãþile critice despre ele emise în etic simulat, efectele secundare sau de-a
acel context istoric ºi politic, mai rezistã la o dreptul nesemnificative ale acestuia („sis-
re-examinare fãrã parti pris, la o lecturã temul totalitar” – n.n.) asupra vieþii indi-
dezideologizatã, în condiþii de libertate?” vidului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punã în
Nu e un scop rãu, deºi, dupã pãrerea cauzã principiile fundamentale care le ge-
mea, discuþiile despre canon canonesc în nerau sau mãcar sã-i atingã în treacãt fun-
exces spiritele contemporanilor ºi nu ºtiu damentele malefice. Acest gen de roman,
dacã poate exista vreun rezultat care sã facã practicând doctrina jumãtãþii de adevãr,
meritorie atâta suferinþã. Cu atât mai mult însã, din pãcate, a celei neesenþiale, deci a
cu cât multe dintre elanurile revizioniste îmi pseudoadevãrului, avea, în esenþã, funcþia
par atinse de snobism, puþine dintre ele de eºapare mediatã a laºitãþii noastre indi-
meritã creditul sinceritãþii. Cercetarea pro- viduale ºi colective, mai ales în ultimii ani ai
pusã ºi coordonatã de Virgil Podoabã poate comunismului”.
beneficia de acest credit, cel puþin în intenþi- De pildã 2 (cu laude transferabile doar în
ile coordonatorului cu care dau mâna în privinþa opþiunii pentru energia juvenilã, nu
preajma rândurilor care semnaleazã, simi- ºi a argumentaþiei însoþitoare): pentru a-ºi
lar, „o quasi purã bãtãlie politicã, de duce la capãt proiectul, Virgil Podoabã a
12
O re-examinare a prozei postbelice

apelat la „criticii cei mai tineri, din convin-


gerea cã, întrucât nu au avut de-a face direct
cu Sistemul comunist, lecturile lor ar putea
fi mult mai relevante decât re-lecturile celor
din generaþiile anterioare, care s-au format,
au scris textele ºi au emis judecãþile critice
pe vremea lui”, „adicã din oameni formaþi
recent sau care ºi-au desãvîrºit formaþia în
condiþii de libertate, deci neimplicaþi în face-
rea ºi desfacerea vechilor ierarhii literare”.
De pildã 3 (cu auzul uºor iritat de
dizarmonia „acordeonului” dupã principiul
cãruia a fost întocmitã lista cãrþilor de re-
examinat): Virgil Podoabã observã, la
încheierea lucrãrii, „disproporþia dintre
opþiunile lor pentru un scriitor sau altul ºi
numãrul de pagini de comentariu analitic
pe care l-au acordat, aproape spontan,
operelor acestora: despre unii dintre sriitorii
de pe lista de mai sus, precum Eugen Barbu,
Fãnuº Neagu, D.R. Popescu, Nicolae Bre-
ban, Bujor Nedelcovici sau Eugen Uricaru,
tinerii comentatori nu s-au prea înghesuit sã
scrie, ba i-au chiar evitat sau refuzat de-a
dreptul, în timp ce alþii, precum Gabriela
Adameºteanu, Matei Cãlinescu, Radu
Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Gellu
Naum ºi Marin Preda, i-au atras magnetic ºi
le-au inflamat condeiele ºi cerneala…”.
Adunate, cele trei pilduiri, conþintul
volumului ºi caracterul sãu de cercetare
ºtiinþificã se rãsfrâng în câteva observaþii ºi,
în final, într-o posibilã imagine a rezul- cetãrii nu lasã loc adjectivului ºtiinþific în
tatelor acestei lucrãri. preajma acestei întreprinderi.
În pilduirea a treia citam un fragment Oricât de liberã politiceºte ar fi fost for-
din cuvântul introductiv în care coordona- marea lor în postcomunism, tinerii au ºi ei
torul remarca apetenþa „tinerilor comenta- prejudecãþile, snobismele ºi idiosincrasiile
tori” pentru unii scriitori ºi dezinteresul, lor, multe influenþate tot de noi, ãºtia trecuþi
poate chiar refuzul lor oripilat, faþã de opera prin „sistem”.
altora. Apoi, confruntatã cu numãrul de pagini
Se înþelege de aici cã fiecare a ales, spre dedicate prozatorilor analizaþi, afirmaþia lui
lecturã ºi analizã, ce a vrut. Asta nu prea Virgil Podoabã nu prea se confirmã. La
sunã a cercetare ºtiinþificã. Ar fi sunat dacã Gabriela Adameºteanu nu s-a „înghesuit”
toatã echipa, fãrã excepþie, ar fi citit toate decât o „tânãrã comentatoare” (Anca Haþie-
cãrþile (mãcar pe acelea selectate în lista gan) ºi, alãturi de ea, coordonatorul lucrãrii,
acordeonului), tot fãrã excepþie, ºi ar fi scris, cu 15 pagini din 27.
din nou fãrã exceptãri, despre toate (cel Radu Petrescu „inflameazã condeiul”
mult douã-trei pagini pentru fiecare). E tinerei Georgeta Moarc㺠pentru 8 pagini,
drept cã munca ar fi fost nelinºtitor de mare, iar cerneala lui Virgil Podoabã pentru 17.
dar mai liniºtitor riguroasã. Pentru cã res- Mircea Horia Simionescu „atrage mag-
pingerea aprioricã a unui element al cer- netic” atenþia tinerilor Horea Poenar ºi
13
Andrei Grigor

Caius Dobrescu (nãscut în 1966), cu 6 pagini Îmi vine în minte o întâmplare uitatã
însumate, ºi o analizã de 10 pagini a direc- pânã acum, pe care o evoc aici pentru
torului de proiect, care are 57 de ani. amuzamentul ei cu tâlc. Pe la începutul
Pe de altã parte, tinerii „i-au chiar evitat anilor nouãzeci, într-o emisiune TV se
sau refuzat de-a dreptul” ºi pe Livius dezbãtea „cazul Marin Preda”. Nu pentru
Ciocârlie (analizat doar de V.P.), Nicolae „deviaþiile naturaliste” ºi alte „pãcate” din
Velea (doar trei pagini ale lui Cornel Ana Roºculeþ, ca în anii cincizeci, ci pentru
Moraru), Norman Manea (acelaºi V.P., în oportunismul, compromisurile, nomencla-
exclusivitate, cu opt pagini), Augustin turismul comunist etc. Apãrãtori – Mircea
Buzura (analizat de Evelina Cîrciu în douã Nedelciu ºi Magdalena Bedrosian.
pagini ºi Virgil Podoabã în zece), ªtefan Acuzatori – câþiva studenþi la Literele
Agopian etc. În schimb nu l-au refuzat pe bucureºtene, foarte gãlãgioºi în elanul lor
Eugen Barbu, analizat de Mihaela Ursa ºi contestatar care prelungea refrenistic cân-
Andreea Petre. tecul demolator de prin revistele literare.
Nu cred cã numãrul de pagini reco- Când Mircea Nedelciu, calm cum ni-l
mandã în directã proporþionalitate interesul amitim, a propus o discuþie despre cãrþile
pentru operã, cum nu cred cã ar putea fi un prozatorului ºi i-a întrebat: „Le-aþi citit?” –
indice axiologic. Uneori ar putea indica s-a fãcut tãcere, emisiunea s-a cam încheiat,
doar ceva incontinenþã grafologicã, dar iar tinerii au continuat sã se formeze în
lucrarea despre supravieþuirea cãrþilor nu deplinã libertate, fãrã a avea „de-a face cu
stã în umbra acestei eventualitãþi. Am þinut Sistemul comunist”.
doar sã confrunt conþinutul real al volumu- Chiar ºi la tinerii coechipieri în proiectul
lui cu trimiterile cantitative ale lui Virgil coordonat de Virgil Podoabã e vizibilã grija
Podoabã, care, fãrã îndoialã, în absenþa pentru „corectitudinea politicã”. Ca sã-ºi
oricãrei deliberãri, ar fi putut da o imagine formuleze judecata esteticã pozitivã faþã de
romanul Groapa, Mihaela Ursa se scuzã
eronatã a ierarhiei rezultate din receptarea
cumva cu anticipaþie, emiþând însã, lucid ºi
tinereascã, nemarcatã de tarele „sistemu-
echilibrat, pãreri juste despre dizlocarea
lui”.
creaþiei de sub apãsãrile eticului. Atitudinea
Urc spre a doua pilduire („rãzbim noi,
lui Florin-Corneliu Popovici e departe de
cumva, la luminã”), ca sã mã întreb de ce acest echilibru. Cu o mândrie pe care nu o
faptul cã vârsta celor chemaþi la cercetarea pot preþui, el þine sã-ºi afirme criteriile de
analizatã aici ar fi o garanþie a detaºãrii lor selecþie ºi pune un apãsat semn de egalitate
„politico-ideologice” faþã de textele investi- între axiologie ºi politologie: cautã numai
gate. Detaºaþi nu am deloc impresia cã sunt scriitori „valoroºi”, adicã „necompromiºi
sau cã pot fi. Formaþia lor s-a sãvãrºit sub politic”. L-a gãsit pe Radu Mareº, dar e
semnul (ºi, evident, sub influenþa) dezbate- posibil sã nu-i gãseascã vreodatã pe Celine
rilor, contestãrilor, replierilor, chemãrilor sau Ernst Junger. Cât despre greaþa pe care
vehemente la revizuiri, acuzelor politice ºi i-o provoacã lui Horea Poenar privirea sil-
de tot felul, care au fãcut mare larmã îndatã nicã asupra literaturii române, înþeleg cã se
dupã 1990. Destule zgomote încã se mai datoreazã superioritãþii erudite a juneþii,
aud. care îl face sã afirme, improvizând o
Parte din nonconformism, parte din demonstraþie justificativã, cã noi nu avem
tendinþa de aliniere mai mult sau mai puþin roman. Dar mai poate fi ceva: unora le
snoabã sub stindardul unei autoritãþi, fie ea miroase urât cultura românã ºi-ºi închipuie
ºi esclusiv culturalã, parte ºi mai importan- cã grimasa de neplãcere e semnul elitismu-
tã din dorinþa de a face loc în ierarhii noilor lui. Mai degrabã însã, pare a fi vorba aici de
generaþii, tinerii au, ca ºi mai vârstnicii, opþiunea purã ºi simplã pentru optzecism,
interesele ºi motivaþiile lor în receptarea, cu care, în opinia universitarului clujean,
dar ºi în atitudinea faþã de fenomenele este- începe romanul românesc. O convingere
tice. Aºa a fost de când lumea literarã. închisã, în vecinãtatea cãreia „romancierii
14
O re-examinare a prozei postbelice

uriaºi din epocã par acum niºte scribi


mediocri peste care se aºazã o binemeritatã
uitare”. Între ei s-ar afla, desigur, Dumitru
Radu Popescu, în analiza cãrþilor cãruia
tânãrul comentator porneºte de la o ipotezã
curat profesionistã (ºi necontaminatã
politic): „beneficiar al unor avantaje politice
majore datoritã colaboraþionismului de la
care nu s-a dat înapoi (ba chiar s-a aruncat
înainte) (…), se aflã, la început de secol XXI,
într-o normalã intrare în irelevanþã ºi uitare
a istoriei literare”. „Aº putea greºi, fireºte” –
spune Horea Poenar în finalul textului sãu.
ªi adaugã: „Dar acesta e privilegiul criticii”.
O fi! Dar îl au numai criticii. ªi apoi, cu ast-
fel de privilegii nu se poate face canon lite-
rar (parcã asta era, în subtext, intenþia, nu?).
Sau se poate face, dar dupã ce Horea Poenar
îl înlãturã pe D.R. Popescu, îl aºez eu la loc,
uzând de acelaºi privilegiu de „a greºi” în
convingerea cã Vânãtoarea regalã este un
roman mai rezistent estetic decât Sala de
aºteptare în care aºteptãrile estetice sunt
zadarnice.
La urma urmei, receptarea e în bunã
mãsurã o chestiune de gust, pe care cei care
au papilele întreg funcþionale l-au folosit ºi
sub zodia comunismului. Virgil Podoabã
însuºi recunoaºte ºi evocã numele celor mai
importanþi critici ai postbelicului de a cãror
percepþie esteticã nu se îndoieºte decât
Gheorghe Grigurcu. Ei au uzat, mai
degrabã, de privilegiul de a avea dreptate,
fie ea ºi contextualã, dar orice adevãr estetic Statele Unite „cu voie de la poliþia politicã”.
se construieºte mai întâi astfel, într-un con- Ajung, astfel, la pilduirea 1 a acestui text.
text (politic, social ºi cultural) în care (ºi A devenit exasperantã expresia citatã mai
uneori în pofida cãruia) îºi impune valorile. sus, mai ales când e folositã ca premisã a
Ele pot rãmâne sau nu, dar nu contextul judecãþii de valoare ºi când expediazã,
(politic) în sine trebuie sã fie obiectul princi- bãºcãlios în derizoriu o bunã parte a
pal al judecãþilor ºi punctul de pornire al romanelor postbelice. Un ºablon pe care uti-
eventualelor re-evaluãri. Existã, cum spune lizatorii îl folosesc în facilã descendenþã
ºi Virgil Podoabã, o „valoare a valorilor”, caragialianã, în loc de analizã ºi chiar de
cea esteticã, „valoare de confluenþã a tutu- înþelegere logicã a fenomenelor. Am altã
ror valorilor puse în miºcare de opera lite- percepþie a lucrurilor. Tot ce s-a publicat în
rarã”. Din acest unghi, mã intereseazã mai postbelicul românesc antedecembrist a fost
puþin cã Mircea Eliade a susþinut legionaris- cu voia poliþiei, chiar ºi aºa-zisa literaturã
mul, cã ªtefan Augustin Doinaº a turnat la disidentã. Nu putem face din asta un cri-
securitate, Nicolae Breban a fost membru teriu axiologic. Încap aici ºi operele ºaize-
CC al PCR, cã Dan Deºliu a fãcut (mai pe ciste ºi cele ale optzecismului, cu îndrãz-
urmã) disidenþã, cã Ana Blandiana a debu- nelile lor, atâtea câte au fost, etico-estetice.
tat în „Cravata Roºie” ºi s-a plimbat în Nu înseamnã în mod imediat cã sunt rele,
15
Andrei Grigor

teroarea psihicã sau anihilarea fizicã,


demolãrile sau colectivizarea sunt efecte
secundare sau de-a dreptul nesemnificative,
coordonatorul proiectului are dreptate.
Proza antedecebristã vorbeºte despre ele ca
despre adevãruri întregi, nu înjumãtãþite.
Trebuie însã cititã ca literaturã, nu ca mani-
fest politic, pentru cã nu un canon al tex-
telor rechizitoriale asupra sistemului ar tre-
bui sã rezulte dintr-o re-examinare a pro-
ducþiilor epocii respective. Dupã principiul
„demascãrii regimului burghezo-moºie-
resc”, comunismul cincizecist a fãcut ºi el
canonul lui ºi ºtim ce-a ieºit. Nu ar fi greu,
nici inutil sã ne imaginãm ce-ar ieºi dacã
înlocuim ilegalismul comunist cu cel antico-
munist. Un canon dupã principiul acor-
deonului: mai strângi burduful, îl mai
întinzi, mai laºi aerul sã intre, îl mai elimi-
ni… Dar problema nu e la burduf, ci la
claviaturã. De acolo iese melodia. Depinde
cum o foloseºti: lãutãreºte sau profesionist.
Ca exerciþii stilistice, în multe cazuri ºi
analitice, volumul Cãrþile supravieþuitoare
indicã destui profesioniºti în ale criticii.
Unele texte sunt prea sufocate de
prejudecãþi, de cliºeele „corectitudinii
politice” sau de ifose de omniscienþã. Altele
sunt excelente ºi între ele se aflã, fãrã
îndoialã, cele semnate de Virgil Podoabã,
altul decât cel din „Cuvânt înainte”, unde
pare cã îndeplineºte o obligaþie intelectualã
cum nu înseamnã cã acelea cãrora li s-a la modã.
refuzat publicarea sunt bune. O listã întoc- Ca rezultat al unei investigaþii ºtiinþifice,
mitã exclusiv dupã principiul gherist al me- rezultatul este de apreciat cu aceleaºi semne
sajului politico-social ar duce la un canon aºezate de autori în dreptul volumelor pro-
aiuritor de prost. La fel de prost ca acela puse spre re-examinare: ??????
impus de comunismul anilor cincizeci. Mi-e greu sã ºtiu care ºi câte cãrþi ale
Încã o datã mã despart aici de supãrãrile postbelicului vor suprevieþui contextului în
lui Virgil Podoabã care imputã romanelor care au apãrut. Între ele ar putea fi chiar
obsedantului deceniu cã au practicat, „cu unele care nici nu au intrat în vederile
un curaj etic simulat”, „doctrina jumãtãþii cercetãtorilor: Cronica de familie, Cel mai iubit
de adevãr” despre sistemul comunist, de- dintre pãmânteni. Cine ºtie, poate chiar ºi
nunþând „efectele secundare sau de-a drep- Dimineaþã pierdutã?! Cred cã ºtiu însã cã prin
tul nesemnificative ale acestuia asupra vieþii ele a supravieþuit însãºi literatura românã.
individului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punã Ar fi fost prea abrupt ºi prea trist ca tinerii
în cauzã principiile fundamentale care le cercetãtori sã treacã direct de la „Oþel ºi
generau sau mãcar sã-i atingã în treacãt pâine” la formarea în libertatea de a face
fundamentele malefice.” Dacã închisoarea, canonul.
16
Convorbiri

Interviu cu
Peter Handke
Abstract
Ein Interview mit Peter Handke ist eine Gratwanderung. Man würde sich ja gern mit dem
Dichter über die erquickend abseitigen Feinheiten seiner Poesie, über die tiefen Empfindungen
beim Aufspüren der treffenden Wörter oder auch über das Pilzesammeln, dem er mit Leidenschaft
frönt, unterhalten. Doch seit er sich auf die Seite Slobodan Milosevics schlug, der seiner
Verurteilung als Kriegsverbrecher nur durch vorzeitigen Tod entging, liegt über dem imposanten
Werk dieses Sprachkünstlers ein es verdunkelnder Schatten.
"Setzen wir uns in den Garten", sagt er sanft, den Interviewer durch das blau gestrichene Tor
einlassend, etwas zittrig schon, mit durchfurchtem Gesicht, ein gealterter Jüngling in Bluejeans,
barfuß, sonnengebräunt. Seit sechzehn Jahren lebt er in dem Pariser Vorort Chaville, umgeben
von lärmenden Nachbarn, unspektakulär, fast bescheiden. Die täglichen Wanderungen durch den
angrenzenden Wald, der sich bis nach VersailIes erstreckt, beruhigen ihn.
Er sei, erzählt er beim Rundgang durch das einstöckige Haus, zur serbisch-orthodoxen Kirche
übergetreten. Manchmal besuche er den Gottesdienst in Paris. Stolz zeigt er dem Interviewer
einen selbst gepflanzten Haselnußbaum, der das Dach überragt. In den Zimmern hat schon lang
niemand mehr aufgeräumt. Seine zweite Ehefrau, die französische Schauspielerin Sophie Semin,
wohnt mit der gemeinsamen Tochter Léocadie in der Innenstadt. "Wir telefonieren täglich", sagt
Handke, "oder wir treffen uns zum Essen in einem Restaurant."
Liebschaften? Schon lang nicht mehr. Der letzte Seitensprung (Katja Flint) liegt Jahre zurück.
"Die Triebe lassen mit dem Alter nach, zum Glück." Handke stellt eine Karaffe mit Wasser, in das
er eine Zitrone ausgepreßt hat, auf den Tisch. Später wird Weißwein getrunken. Gelassen, fast
heiter läßt er sich, nachdem das Jugoslawien-Thema abgehakt ist, auf eine Plauderei über seinen
alten "Feind" Marcel Reich-Ranicki ein, den Kritikerpapst, der ihn seit Jahrzehnten verreißt.
In der 1984 publizierten Erzählung "Die Lehre der Sainte-Victoire" hat ihn Handke mit einem
Hund verglichen, dem der "Geifer" von den "Fangzähnen" tropft. Reich-Ranicki hat sich dadurch
nicht nur verletzt, sondern an Leib und Leben bedroht gefühlt. Die Sympathie des Dichters für
den serbischen Diktator wird eine historische Fußnote bleiben. Sein mit den Waffen der Kunst
geführter Krieg gegen den Kritiker geht in die Literaturgeschichte ein. [André Müller]

Un interviu cu Peter Handke e ca mersul criminal de rãzboi decât printr-o moarte


pe sârmã. Þi-ar plãcea sã stai de vorbã cu timpurie, deasupra operei impresionante a
scriitorul despre revigorantele subtilitãþi acestui artist al limbii atârnã o umbrã
distante ale poeziei sale, despre simþirea întunecatã.
profundã la pândirea cuvintelor potrivite “Sã ne aºezãm în grãdinã”, spune blând,
sau chiar ºi despre mersul la cules de ciu- în timp ce îmi deschide poarta cu dungi
perci, o pasiune cu care se rãsfaþã. Cu toate albastre, deja uºor ºovãielnic, cu chipul
astea, de când poetul ºi-a exprimat parti- brãzdat de cute - un adolescent îmbãtrânit
zanatul faþã de Slobodan Miloševiæ, care nu în bluejeans, desculþ ºi ars de soare. De ºais-
a reuºit sã scape de condamnarea sa drept prezece ani trãieºte înconjurat de vecini
17
Convorbiri

zgomotoºi într-o suburbie a Parisului,


Peter Handke
Chaville, la un mod lipsit de fast, aproape
modest. Plimbãrile zilnice pe care le face în în Serbia
pãdurea învecinatã, care se întinde pânã la
Versailles, îl liniºtesc.
Îmi spune cã a trecut la Biserica
Ortodoxã sârbã în timp ce traversãm casa cu
un singur etaj. Uneori participã la slujba de
liturghie în Paris. Îmi aratã apoi cu mândrie
un alun sãdit cu mâna lui, care depãºeºte
acoperiºul. În încãperi nu a mai fãcut
nimeni demult curat. Cea de-a doua soþie a
lui, actriþa francezã Sophie Semin, locuieºte
împreunã cu fiica lor Léocadie în oraº.
“Vorbim zilnic la telefon”, spune Handke,
“sau ne întâlnim ºi luãm masa la un restau-
rant.”
Aventuri amoroase? Demult nu mai e
vorba de aºa ceva. Ultimul pas lateral (Katja
Flint) se gãseºte cu ani în urmã. “Din fericire
instinctele încep sã dea înapoi odatã cu
vârsta.” Handke pune pe masã o carafã cu
apã în care a stors o lãmâie. Mai târziu bem
ºi un pahar de vin alb. Relaxat, aproape
amuzat, acceptã – dupã ce subiectul
Iugoslavia este concediat - sã pãlãvrãgim
despre vechiul sãu „duºman“ Marcel Reich-
Ranicki, acest papã al criticii literare care îl
hãrþuieºte de decenii.
În povestirea sa publicatã în 1984, Lecþia
de la Sainte-Victoire, Handke îl comparã cu
un dulãu cãruia i se scurg „balele“ printre Aþi devenit pentru mulþi, de când aþi luat ati-
“colþi”. Reich-Ranicki nu s-a simþit doar tudine de partea preºedintelui iugoslav
jignit, ci chiar ameninþat fizic. Simpatia acuzat de crime de rãzboi, un obiect al urii.
poetului pentru dictatorul sârb va rãmâne o Eram sigur cã veþi începe cu asta.
notã de subsol a istoriei. Lupta lui împotri- Oamenii vã ocolesc pe stradã.
va criticului literar însã, dusã cu armele Da, o vreme aºa a fost. Am primit ºi
artei, va intra în istoria literaturii. [André scrisori jignitoare sau de la editori care îmi
Müller] scriau cã acum nu vor mai putea vinde
cãrþile mele. Dar nu mã vait. Oricum mi se
Acum 20 de ani aveaþi de gând sã vã petreceþi pare ciudat. Dar nu m-am simþit ostracizat.
amurgul vieþii într-un cãmin de bãtrâni con- M-am gândit pur ºi simplu cã aºa trebuie sã
struit chiar de dv., sã jucaþi cãrþi cu prietenii fie.
ºi sã vã uitaþi pe geam dupã fetiºcane. Aþi fost atacat ºi corporal?
Poate cã e încã prea devreme pentru asta. În timpul ultimului meu turneu de lec-
În decembrie veþi avea 65 de ani. turi publice, în faþa teatrului din Frankfurt
Da, simþi cã þi s-a dat... cum se zice? Un mã aºtepta o trupã de bosniaci adunaþi pen-
termen scadent. Vârsta îþi dã mereu tot felul tru a protesta, cu sicrie dupã ei. Lectorul
de griji. Nu ºtiu dacã totul va fi pânã la meu a spus: nu merge acolo! Cu toate astea
urmã chiar atât de amuzant cum mi-am m-am dus ºi le-am zis sã-mi lase adresele
închipuit. lor, sã îi pot vizita. Au rãmas consternaþi.
18
Interviu cu Peter Handke

Într-un interviu cu sãptãmânalul croat gur pe Miloševiæ ºi l-a dat benevol pe mâna
“Globus” aþi afirmat cã aveþi de gând sã tribunalului pentru criminalii de rãzboi de la
scrieþi un roman despre Miloševiæ . Haga.
Aiurea! Era suficient cã nu l-au mai ales. Faptul
Se mai spune acolo cã v-aþi fi dus la înmor- cã l-au ºi dat pe mâna altora va rãmâne o
mântarea lui din Požarevac pentru a vã ruºine veºnicã pentru Serbia.
inspira din atmosfera locului în care se nãs- Scriitoarea sârbã Biljana Srbljanoviæ spune
cuse. cã nu aveþi idee despre ce vorbiþi. Miloševiæ
E o prostie fãrã margini! Întreg interviul i-ar fi lãsat pe opozanþi sã fie împuºcaþi în
cu pricina fusese inventat. A fost aici o plinã stradã.
reporteriþã drãguþã, care m-a întrebat de la Nu e deloc adevãrat. În Iugoslavia exista
bun început cum puteam sã mã împac cu o presã liberã. Dar mai exista ºi embargoul
ideea cã Dubrovnik fusese distrus. Dar economic occidental, prin care au luat
Dubrovnik nu a fost distrus. Doar cartierele naºtere structuri de tip mafiot. Aceste mici
mãrginaºe au fost mitraliate. În oraºul vechi grupãri mafiote se rãfuiau între ele. Ce legã-
abia dacã au cãzut pe ici pe colo câteva þigle. tura are Miloševiæ cu asta?
Care a fost adevãratul motiv al prezenþei dv. Nu fac decât sã întreb.
la înmormântarea lui Miloševiæ? Sã afirmi aºa ceva e pur ºi simplu o
Se poate citi acest lucru, l-am spus deja neruºinare. Fata asta a fost plãtitã în timpul
public. rãzboiului NATO împotriva Iugoslaviei de
Voiaþi sã vã luaþi rãmas bun de la þara al cãrei cãtre Spiegel (publicaþie care susþinea
preºedinte a fost acesta. rãzboiul) sã þinã un jurnal al acestei
Exact. perioade. Iar ea scria, pe când bombele
În cuvântarea pe care aþi þinut-o aþi afirmat: cãdeau în jur, cã nu e nimic periculos, doar
“Vãd. Aud. Simt. Îmi amintesc. De aceea mã ici-colo niºte sticlã spartã. Adevãrul e cã în
aflu astãzi aici, aproape de Iugoslavia, de acest rãzboi au murit mai bine de o mie de
Serbia, de Slobodan Miloševiæ.” sârbi. Iar aceastã femeie este o târfã a vestu-
M-a scandalizat ºi faptul în care s-a lui. Nu o pot numi altfel.
relatat în mass-media despre moartea sa. Mai spunea cã regretã faptul cã, în loc sã
Trebuie sã am grijã sã nu îmi ies din sãrite mergeþi la înmormânarea lui Miloševiæ, nu
dacã mã gândesc, bunãoarã, la felul în care aþi participat cu un fluier la manifestarea
a scris despre asta Eric Fottorino, care între veselã din Belgrad prin care se arãta cã Serbia
timp a devenit editor la Le Monde. Acesta nu este îndoliatã.
l-a citat pe poetul portughez Fernando Sã-ºi bage fluierul exact în...
Pessoa, care spune în a sa Carte a neliniºtii, Poftim?
cã inima, dacã ar putea gândi, ar înceta sã Nimic.
mai batã. Ca atare, Slobodan Miloševiæ tre- De ce nu terminaþi propoziþia?
buie sã fi început în sfârºit sã gândeascã, de Puneþi ºi dv. trei puncte acolo.
când inima lui a încetat sã mai batã, în celu- O mare parte a sârbilor se distanþeazã între
la unei închisori. Atunci m-am gândit cã a te timp de dv.
folosi de un mare poet pentru a urina pe E ºi firesc acest lucru. Întotdeauna existã
moartea cuiva este cel mai oribil lucru. pãreri pro ºi contra.
Acest gen de indivizi care se dau drept pri- De unde obþineþi dv. informaþii?
eteni ai poeziei îi sunt de fapt cei mai mari Despre ce?
duºmani. Depre faptul cã Miloševiæ nu e rãspunzãtor
Da, dar... de aceste crime.
Nici un “dar”! Pãi sunt ºi eu mafiot. Am fost plãtit de
Vã autodenumiþi un prieten al Serbiei. cãtre serviciul secret de informaþii sârb.
Relatarea dv. despre o cãlãtorie prin aceastã Vã arde de glume.
þarã poartã subtitlul „Dreptate pentru Chiar deloc. Mi-am luat niºte pantofi noi
Serbia”. Dar poporul sârb l-a îndepãrtat sin- din acei bani. Dar sã terminãm cu prostiile!
19
Convorbiri

Slobodan Miloševiæ nu a fost marele ticãlos mea pentru Iugoslavia.


prezentat în mass-media. Uitaþi-vã la ce a Iugoslavia socialistã care reunea în sine cele
scris fostul preºedinte din Bosnia-Herzego- mai diferite popoare ºi religii era idealul dv.
vina, Izetbegoviæ, în cartea sa Declaraþia politic.
islamicã! Acolo prezintã structura unui stat Aproape, se poate spune asta. Îmi place
islamic. Despre preºedintele croat anterior, foarte mult cuvântul ãsta, „aproape“. Era
fascistul de Tuðman, se ºtiu lucruri ºi mai aproape un ideal despre cum ar putea fi un
urâte. útia sunt adevãraþii ticãloºi. Dar stat. Eu am încã convingeri relativ socialiste,
aceºtia au avut parte de sprijinul poate datoritã originii mele ºi pentru cã
Occidentului. datorez socialiºtilor austrieci faptul cã am
Politicienii occidentali care au girat desfi- primit o bursã pe când eram student. Mi se
inþarea Iugoslaviei prin recunoaºterea pãrea pe atunci aproape un dar, nãtãfleþul
Sloveniei ºi Croaþiei, mai cu seamã ministrul de mine.
de externe german de pe atunci, Hans- Ah!
Dietrich Genscher, ar fi dupã pãrerea dv. ade- Azi abia dacã se mai ºtie faptul cã socia-
vãraþii criminali. lismul iugoslav era cu totul altfel decât cel
Da, încã mã mai enervez ºi în ziua de azi sovietic. Era un socialism utopic. Deºi s-au
când vorbesc despre asta. Pânã în ziua de comis ºi nedreptãþi pe vremea lui Tito,
astãzi am rãmas implicat pasional în aceastã putea ieºi totuºi ceva de acolo, dacã econo-
chestiune. Asta e situaþia. Poate cã e o boalã. mia nu ar fi avut ultimul cuvânt.
Dar cred cã existã boli mai grave decât boala Capitalismul însã a învins. Iar peisajul cul-
20
Interviu cu Peter Handke

tural pe care eu îl iubesc, aºa-numita Eu- cu inima. Îmi auzeam mereu inima bãtând.
ropã Centralã, a fost redus la o idee politicã. Lucru care nu a încetat prin acest medica-
Aici a fost greºeala. În ziua de azi mulþi ment, dar mintea mea a fost distrasã. Îmi
sârbi nu fac decât sã valseze într-una, doar- simþeam inima, dar la nivel mental aveam
doar vor ajunge sã aparþinã acestei Europe impresia cã îi aparþine altcuiva.
Centrale. E groaznic. Oribil! Nu aveþi însã doar aceastã problemã cu
Dar aþi spus-o chiar dv.: “Iubesc economia de inima...
piaþã”. Ce mai am?
Asta am spus-o în “Neue Züricher Sunteþi daltonist.
Zeitung”. Nu disting roºul ºi verdele, dar pe cele-
Aþi devenit capitalist între timp? lalte culori le vãd chiar mai intens.
Dacã doriþi... dar nu e chiar aºa. Tãiþeii galbeni din piaþa din Belgrad de exem-
Substantivele precedate de formulãri de plu, pe care i-aþi descris în cartea dv. de cãlã-
genul „este“ nu sunt valabile în cazul meu. torii din 1996.
Sunt un prieten al verbelor. În clipa în care Da, galbenul îl disting cu claritate.
îmi aplicaþi un susbtantiv ca pe o etichetã, el Dar cum aþi distins cãpºunile de pe crestele
deja nu mai reflectã realitatea. Pânã ºi ter- din Srebrenica, locul celor mai mari orori de
menul de “autor” sau “scriitor” îl puteþi rãzboi de la cel de-al doilea rãzboi monidal
scoate din discuþie. Nu sunt un scriitor, ci încoace?
scriu, am scris, voi fi scris. Erau cãpºuni din Balcani, de un roºu
În romanul dv. Pierderea imaginii descrieþi intens. Ca sã vãd în schimb cãpºunile sãl-
banii ca pe un element viu. batice care cresc la mine în grãdinã, trebuie
Da, cumpãrarea, vânzarea, schimbul de sã mã aplec pânã jos.
bani. Când simt cã nu mai am aer, la Vi s-a reproºat ulterior faptul cã aveaþi vreme
sfârºitul unei zile, seara sau dupã-amiaza sã descrieþi tãiþei ºi cãpºuni într-o þarã de-
târziu, ies la cumpãrãturi dupã tot felul de vastatã de rãzboi.
nimicuri - o gumã de ºters, o cremã Nivea, o Da, m-a mirat acest lucru. Nu mã aºtep-
bucatã de sfoarã, un fir roºu... tam la asta. Pe atunci peste tot te loveai de
Deci cumpãraþi câte un lucru de care nici acest limbaj gazetãresc totalitar, care nu mi
mãcar nu aveþi nevoie? se potriveºte deloc. Mereu se spune cã lim-
Se mai întâmplã. E un proces care mã bajul poetic este cãutat, artificial. De fapt e
revitalizeazã, când dã melancolia peste singura limbã nefasonatã, atunci când
mine. existã sentiment. În mod excepþional,
Suferiþi de depresii? întâmplarea a fãcut sã am parte de câteva
Nu, melancolia e melancolie. E un trãiri puternice în aceastã cãlãtorie.
cuvânt ce nu poate fi înlocuit cu altul, aºa Bine, nu latura poeticã vi s-a reproºat...
cum o rozã este o rozã. Ba da, ouãle galbene, tãiþeii, copacii
Melancolia v-a însoþit toatã viaþa. înfloriþi, mierea sãlbaticã...
Da. Îmi stã în fire. Pe când eram copil îmi Pe cititori i-a revoltat conþinutul.
doream mereu sã devin melancolic. Sã mã Asta a venit abia mai târziu.
aºez pe un bolovan ºi sã nu mã mai ridic de Ar fi trebuit sã relataþi despre...
acolo. Dar pânã în prezent nu mi-a reuºit. Aveþi de gând sã îmi daþi sfaturi?
Melancolia mea este temporarã. Un soi de ...ce era mai degrabã „gri“ în acea zonã.
paralizie momentanã dacã vreþi. Nu accept nici un fel de sfaturi pe care nu
Aþi încercat sã luptaþi împotriva acesteia cu le-am cerut.
tablete? Deja în 1979 spuneaþi, în cuvântul de
Am luat o vreme ceva de genul ãsta, mulþumire cu ocazia decernãrii premiului
Tranxilium se numea, prescris de un medic Kafka: “Sunt orientat, în eforturile mele de
din Salzburg, pe când scriam la cartea mea a-mi determina matricea proprie, cãtre fru-
Lenta întoarcere acasã. Mã temeam adesea de mos, frumosul zguduitor, cãtre zguduirea
moarte pe atunci, pentru cã am o problemã prin frumos.”
21
Convorbiri

Vedeþi dv., uneori în cuvântãrile pe care Brinkmann în anii ‘60. În cadrul unei dis-
le-am þinut am susþinut programatic ºi cuþii cu acest personaj a spus cã l-ar
lucruri pe care astãzi nu le-aº mai spune împuºca mai degrabã cu o mitralierã.
chiar la fel. Alþii însã s-au contrazis mult Dv. aþi spus doar cã nu aþi regreta moartea
mai abitir decât mine, cum ar fi Brecht. În lui, dacã ar fi sã dea ortu’ popii.
comparaþie cu Brecht sunt mic copil, cum se Nici azi nu sunt de altã pãrere.
spune. Dar se pare cã va trãi mai mult decât dv.
Deci descrierea frumosului rãmâne în con- De ce nu? Îi doresc numai bine.
tinuare dezideratul dv. Îl cunoaºteþi personal?
A frumosului problematizant, da. L-am întâlnit cândva la Târgul de Carte
Trebuie sã doarã, vedeþi dv.? Dacã frumosul de la Frankfurt, ultima oarã când am fost
nu doare, îl poþi cumpãra la colþ de stradã. acolo. Atunci a trecut la un moment dat pe
Trebuie sã poþi simþi condiþia umanã în ceea lângã mine ºi a spus: “Domnule Handke,
ce scrii, viaþa ºi moartea, perisabilitatea ºi cum mai merg treburile?” De atunci îi întreb
veºnicia. Cu cât e ceva mai frumos, mai pro- ºi eu pe toþi cei care îi întâlnesc acelaºi lucru.
fund ºi mai adevãrat, cu atât e mai dureros. Iar acum vã întreb eu pe dv.
Doare sã ºtii cã trebuie sã mori, cã într-o Vreþi sã îmi daþi zece euro de pomanã?
bunã zi nu vom mai putea citi, iubi sau Anul trecut v-aþi apãrat atunci când mai
merge la cules de ciuperci. întâi premiul Heine, în valoare de cincizeci
Poate cã existã ciuperci ºi pe lumea cealaltã. de mii de euro, v-a fost acordat de cãtre juriu,
Ce aberaþie! Auzi, ciuperci pe lumea iar ulterior v-a fost retras de cãtre consiliul
ailaltã! oraºului Düsseldorf.
În ultimul nostru interviu m-aþi fãcut Da, îmi doream acel premiu.
„idiot“. Aveaþi nevoie de bani?
Nici nu meritaþi altceva. Daþi-mi voie sã mã gândesc o clipã...
Astãzi aceste jigniri nu mã mai afecteazã Matthias Matussek se întreba în “Spiegel”
prea tare, pentru cã ºtiu cã nu puneþi patimã dacã nu cumva aþi fi la strâmtoare, financiar
în astfel de situaþii. vorbind.
Ce-i drept. Existã în mine un anume sen- Mã simt mãgulit.
timent de fraternitate pe care nu îl pot De ce?
epuiza prin scris. Înainte, când eram mai Pentru cã ai o senzaþie extaticã atunci
tânãr, tãbãram pe câte un individ sau altul când te loveºte sãrãcia. La modul serios
la modul agresiv. Ajungeam sã îmi doresc sã însã, ca ºi copil ºi adolescent am trãit-o pe
îl distrug, sã nu mai am nimic de a face cu pielea mea, ºi teama de a fi încercat din nou
el. Dar atunci s-au gãsit câte unii care, pe de pauperitate a jucat un anumit rol în viaþa
bunã dreptate, ºi-au dorit sã mã distrugã pe mea, pentru cã nu îmi doresc sã fiu întreþi-
mine. nut de o femeie sau de vreun editor, precum
La cine vã referiþi? Wolfgang Koeppen, care din clipa în care a
Sã lãsãm asta! încetat sã mai scrie, a devenit dependent de
La Marcel Reich-Ranicki, “duºmanul dv. din Siegfried Unseld. De fiecare datã când mã
Germania”? vizita Unseld, se vãita mai în glumã, mai în
Nu am duºmani. serios cã trebuie sã îl plãteascã pe Koeppen.
În cartea dv. Un an în golful nimãnui aºa îl Atunci mi-am zis cã nu vreau sã sfârºesc aºa
numiþi. ºi mi-am fãcut o asigurare de viaþã, încât de
Numai cã ãsta e un lucru lipsit de impor- la ºaizeci de ani primesc o pensie de o mie
tanþã. Daþi-mi pace cu nonsens! Mã bucur cã de euro pe lunã. În felul ãsta, sper cã voi
nu mai trebuie sã mã gândesc de mult la evita ce e mai rãu.
acel sãrman individ. De ce nu aþi pãstrat pentru dv. cele cincizeci
El crede cã vreþi sã îl omorâþi. de mii de euro ale alternativei la premiul
De “omorât” nu a fost nicicând vorba. Heine iniþiate de „Ansamblul din Berlin“?
Asta a spus-o scriitorul Rolf Dieter Acest lucru a fost clar de la bun început.
22
Interviu cu Peter Handke

Aþi cedat banii unei enclave sârbeºti din Da, pentru cã sunt niºte inculþi. Nici unul
Kosovo. din ei nu citeºte, sau aproape nici unul. O
Da, dar asta nu a redus din impertinenþa fac ºi ei din când în când, la modul strategic.
celor care afirmau înainte cã nu mã intere- Existã oameni care citesc o carte ºi gata, deja
seazã decât banii. Se pare cã în anumite au epuizat subiectul, ca ºi cum lectura nu ar
reviste, precum Spiegel ruºinea, dacã ar fi sã fi decât o modalitate de a înlãtura cartea, ca
parafrazez finalul din Procesul lui Kafka, nu un obstacol.
a supravieþuit. Într-un interviu cu revista austriacã “News”
În 2005 spuneaþi cã „în principiu“ nu veþi spuneaþi - fãcând aluzie la fraza lui Brecht,
mai accepta niciun fel de premiu. „pântecul din care se târãsc este încã rodnic“
Corect. - cã pentru dv. cei de azi care se târãsc ºi ies
De ce aþi fi acceptat totuºi premiul Heine? la ivealã nu sunt radicalii de dreapta, ci - vã
Se pare cã aveam nevoie de acei bani. citez - „verzii, individul ãla care e cancelar
Dar acum vã spun clar: de aici înainte nu federal ºi ministrul bombelor“, prin care
mai accept niciun premiu. fãceaþi referire la Gerhard Schröder ºi Joschka
Cine ºtie... Fischer.
Mai ºtiþi dv. vreunul? Am spus acest lucru, pentru cã Miloševiæ
Premiul Nobel. a fost comparat cu Hitler ºi s-a vorbit de
Da, dar atunci vã rog, pentru fizicã, pace lagãre de concentrare sârbeºti. Dar istoria
ºi literaturã, toate trei la un loc ar fi grozav! nu se repetã. Monstruosul împrumutã
Lãsând gluma la o parte, pãrerea mea este mereu forme noi. Pântecul rodnic nu dã
cã premiul Nobel, cel puþin cel pentru lite- naºtere la aceleaºi forme, ci astãzi tot ce e
raturã, de mult nu mai înseamnã nimic. mai oribil apare sub chipul umanitar ºi
Laureaþii ar trebui sã dea banii înapoi fun- zâmbitor al „democraþiei“, invocând mereu
daþiei Nobel, ca sã poatã face arme ca la „verdele“. Cam asta încercam sã spun
început. acolo.
Sunteþi pus pe ºotii, dar de fapt sunteþi Vã simþiþi neînþeles?
amãrât. Nu e vorba de neînþelegere. Ci de...
Credeþi? Urã?
Frank Schirrmacher vorbea în Frankfurter Da, poeþii sunt urâþi dintotdeauna.
Allgemeine despre “forma supremã de Ar fi un frumos cuvânt de încheiere.
demontare socialã” legat de faptul cã vi s-a Beþi un pahar de vin împreunã cu mine?
retras recunoaºterea premiul Heine. Voiam sã vã mai povestesc ceva legat de o
Da, numai cã tocmai cei de la FAZ sunt pãþanie de-a mea cu „duºmanul dv. din
rãspunzãtori pentru asta. Mai întâi au Germania“
provocat aceastã negare a recunoaºterii pre- Între timp eu voi asculta vântul.
miului, iar apoi ºi-au retras cu inocenþã afir- Într-un interviu pe care l-am realizat cu câþi-
maþiile ºi au început sã facã pe democraþii. va ani de zile în urmã împreunã cu Ranicki,
Prietenul meu, editorul Michael Krüger, acesta aºtepta mereu sã îi pun o întrebare care
mi-a spus cândva în treacãt cã ziarul vrea mie nu îmi venea deloc în minte. În final însã
mereu sã aibã dreptate... a izbucnit: zicea cã e urât de atâta lume pen-
Ca ºi dv.! tru cã e evreu. Cã ar fi înconjurat de anti-
(Ia o lingurã de pe masã ºi se face cã semiþi, printre care v-aþi numãra ºi dv.
aruncã cu ea dupã mine, dupã care o pune Aþi terminat?
la loc): Voiam sã spun cã acest ziar vrea sã Nu, voiam sã spun cât de deplasat mi se pare
aibã mereu dreptate ºi din pricina asta ca cinvea sã vã ia drept anitisemit.
ajunge sã comitã o serie întreagã de nedrep- Evident.
tãþi. În romanul dv., Chinezul durerii, eroul
Mai cu seamã „verzii“ s-au exprimat agresiv omoarã un neonazist care desena zvastici cu
împotriva faptului de a vi se decerna premiul un spray pe trunchiuri de copaci. “Acest
Heine. simbol”, scrieþi dv. acolo, “este întruchiparea
23
Convorbiri

întregii mele tristeþi.” Dupã care însã nu a fãcut decât sã imite


Da, genocidul împotriva evreilor rãmâne acest zbor în permanenþã, ºi asta e mai rãu
ºocul fundamental al vieþii mele. Am sã vã decât dacã ar fi încetat sã mai scrie. Nu a
povestesc o istorioarã care nu e lipsitã de evoluat deloc, nu a trecut prin niciun fel de
legãturã de pãþania dv. cu acel om. transformãri. Un artist oferã o paradigmã
Reich-Ranicki. umanã demnã de luat înseamã doar dacã
La puþin timp dupã ce am publicat cãrþile poþi decela, pornind de la opera lui, felul în
despre Iugoslavia, în Austria a venit la pu- care trece prin viaþã. Trebuie sã treacã prin
tere guvernul de extremã dreapta format câteva transformãri radicale, chinuitoare. În
din partidul lui Haider ºi partidul austriac cazul lui Goethe acest lucru e cât se poate de
al poporului (ÖVP), de convingeri conser- evident. Grass însã a fost promovat prin
vatoare, ºi atunci în Franþa, þarã în care succesul lui neaºteptat drept figurã oficialã
locuiesc de mult timp, ºi-a arãtat chipul o a literaturii germane ºi de atunci nu a fãcut
veche duºmãnie faþã de Austria. Existã duº- decât sã se imite într-una.
mãnii între popoare care dureazã de secole, Lucru de care dv. aþi încercat sã vã feriþi.
ºi în respingerea guvernului austriac lumea Exact. Nu sunt o persoanã publicã. Sunt
s-a grãbit sã includã ºi poporul austriac, ca un idiot, în sensul grecesc al termenului –
ºi cum toþi austriecii ar fi fost de partea aces- un individ ce nu poate fi definit printr-o
tui guvern. Atunci am spus într-un interviu apartenenþã de un fel sau altul. În spaþiul
cu un ziar francez, acum dacã tot aþi bom- public nu gãsesc niciodatã modalitatea
bardat Belgradul, de ce nu bombardaþi ºi corectã de a mã raporta la fiinþa mea ca scri-
Viena? Acolo am fost patriot. Între patrio- itor, deºi succesul m-a rãsfãþat ºi pe mine
tism ºi naþionalism existã o diferenþã, patri- multã vreme. Dar m-am simþit mereu
otul reacþioneazã doar când þara lui este ata- aproape vinovat pentru asta. În corespon-
catã. denþa mea cu poetul Nicolas Born folosesc
Deºi aþi reacþionat la un mod ironic. expresia “îmi cer scuze”. Când am primit
Adevãrul e cã exprimarea mea nu era prima oarã o mie de mãrci pentru o lecturã
nelipsitã de o anume maliþiozitate. Mi-am publicã, aproape cã mi-a fost ruºine.
spus, cãcãnarii ãºtia de franþuji habar n-au Aþi rãmas cu picioarele pe pãmânt, nu v-aþi
de nimic. Niciun popor european nu e atât desprins de realitate.
de ignorant ca francezii, lãsând la o parte Ba da, pentru o perioadã am cam uitat de
excepþiile. Atunci am simþit cã am totuºi ca unde am plecat, imaginându-mi într-un
austriac o anume vânã de patriot. Dupã periculos act de megalomanie cã aº fi în
care, evident, s-a scris cã aº fi un acolit al lui vreun fel unic. Lui Bruno Ganz i-am spus
Jörg Haider, ceea ce e la fel de ridicol ca ºi atunci o chestie stupidã: “Sunt un mare scri-
faptul de a mã cataloga drept antisemit. itor!” Lucru ce nu a rãmas neamendat, pen-
Indiferent ce spuneþi, tot nu e bine. tru cã limbajul aproape cã m-a pãrãsit. Un
Da, ciudat. fel de lecþie venitã de sus, aº zice.
De ce credeþi cã mãrturisirea lui Günter În ultima dv. piesã de teatru, Urmele rãtã-
Grass cu privire la apartenenþa sa de tinereþe ciþilor, se poate citi: “Mereu mi-am dorit sã
la Wafen-SS a fãcut vânzãrile lui mai fiu un erou... ºi ce am devenit? Un mercenar,
degrabã sã creascã? un ins bun de nimic. Un criminal prea
La asta ar trebui sã rãspundeþi dv. ºovãielnic pentru a ucide. Un maniac fãrã
Aþi numit felul în care ºi-a fãcut mãrturisirea victime, un rãtãcit, un anemic, un personaj
un fel de „dreptate personalã“, iar pe el o marginal lamentabil.”
ruºine pentru breasla scriitorilor. Mã rog, astea sunt exagerãri. E necesar sã
Da, însã a existat o vreme în care îl sim- exagerezi lucrurile ca scriitor, pentru a le
patizam cu adevãrat. La treizeci de ani, sublinia mai pregnant. Lucru ce devine o
Grass era genial. Se întâmplã mai rar sã iei pradã uºoarã pentru jurnaliºtii care folosesc
lumea pe sus aºa, din zbor. Iar lumea a venit aceste lucruri împotriva ta.
în întâmpinarea lui, se poate spune asta. Nu v-aþi dorit sã fiþi erou?
24
Interviu cu Peter Handke

Ba da, evident cã întotdeauna mi-am Corect. Sau mai exact: un scriitor trebuie
dorit sã fiu un erou. sã facã bine. Nu neapãrat lucruri bune, dar
“Voi încerca oare ºi eu sã mã autoproclam bine. Sã facã bine aºa cum un lucru îþi face
Dumnezeu?” vã întrebaþi în cartea dv. auto- bine. O carte face bine. Un om poate face
biograficã, Un an în golful nimãnui. bine chiar dacã nu face nimic bun. A face
Aia nu este o carte autobiograficã, ci una bine este idealul meu.
epicã, ºi fiece epos e un joc ce se dilatã ºi se Pe care nu îl atingeþi.
îngusteazã în acelaºi timp. Nu sunt Homer, Ba da, asta e meseria mea.
nu am un Ulise ºi nici o Troia. Nu pot relata Nu sunt aºa de sigur cã ºtim întotdeauna ce
decât problematicul, povestea tensionatã a face ºi ce nu face bine altora.
pãcii, înþelegeþi? Am scris cândva o piesã În fine, nici nu vorbeam de dv. Nu faceþi
care se numea Pe deasupra satelor. Existã bine deloc...
acolo o frazã absolut halucinantã: “Pacea Îmi daþi voie sã râd?
eternã este totuºi posibilã.” Pe de-o parte, Sunteþi un nebinefãcãtor.
pare o tâmpenie, pe de alta, aceastã frazã Mã mir cã treceþi drept un personaj lipsit de
revine mereu în mintea mea. Am nevoie de umor.
ea. Mi-a ieºit în întâmpinare ca o poamã ªi eu. Nu e deloc adevãrat. Ce-i drept cã
rarã, din care mã hrãnesc. De fapt, aseme- nu sunt exagerat de hazliu, asta ar fi
nea lucruri nu pot fi spuse, nici eu nu am groaznic. Umorul autentic este o umbrã a
spus-o decât o singurã datã. Tehnica mea de tragicului, a disperãrii. Dacã umorul apare
a scrie þine de învãluire, e mai degrabã indi- de unul singur, mã loveºte o tristeþe de
rectã. De multe ori nu fac decât sã schiþez moarte.
câte-o idee ºi fac un ocol larg înainte de a Trãiþi cu plãcere?
ajunge la ce am de zis, pentru cã ºtiu cã nici O, da!
nu poate fi spus aºa cum îmi doresc. Dar de Mereu?
aceastã datã l-am spus totuºi. Dacã am chef sã trãiesc, trãiesc intens.
Drept consolare? Viaþa e o datorie pânã la urmã, cred.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu! Mã V-ar plãcea sã trãiþi veºnic?
puteþi hãitui cu acest cuvânt. Literatura nu Sã zicem cã da, dacã raþiunea, dorul ºi
are nimic de a face cu consolarea. Aceastã visele ar rãmâne. De ce nu? Trebuie doar sã
frazã a venit pur ºi simplu spre mine. Nu ne ferim de a ne reprezenta în vreun fel
demult mi s-a întâmplat ceva similar în acest lucru, aºa cum mã feresc de a-mi
Viena, pe Mariahilferstraße. Era dimineaþã imagina în vreun fel ce ne aºteaptã dincolo.
devreme, ºi dintr-o datã mi-a trecut prin cap Când a murit anteriorul papã catolic,
ideea cã toþi oamenii care trec pe lângã mine polonezul, a cãrui moarte a fost un eveni-
sunt frumoºi, cã au ochi frumoºi. E o chestie ment cât se poate de public, m-am gândit cã
la fel de stupidã ca ºi cea cu pacea eternã. o sã rãmânã mascã. În cazul lui am simþit cã
Dar mi-a venit aceastã idee. Dupã mine, dupã moarte nu te aºteaptã nimic. Dar
doar aceste fulguraþii conteazã în literaturã. poate cã în cazul altora e altfel. Ne dizolvãm
Restul nu e decât capriciu. în albastru sau în roºu, sau în verde, dracu’
O spuneþi atât de apodictic. ºtie...
Mã luaþi peste picior? Cum v-ar plãcea sã muriþi?
Cine stã de vorbã cu dv. se teme întotdeauna Asta vã pot spune: fie la masa de scris, cu
cã ar putea spune ceva greºit. creionul în mânã, sau în timp ce salvez pe
Sper! Sunt un individ destul de iritabil. cineva, dintr-un incendiu bunãoarã, dintr-o
Iritabilitatea mea însã mã face, pe de-o casã în flãcãri.
parte, maliþios, ceea ce poate merge pânã la Interviu realizat de André Müller
dispreþ, pe de alta, deschis faþã de frumosul Publicat în “Frankfurter Rundschau”
pe care alþii îl trec cu vederea. la 31 august 2007
Într-un interviu cu Peter Hamm spuneaþi cã Traducere din limba germanã
un bun scriitor trebuie sã fie ºi un om bun. de Daniel Stuparu
25
Jurnale

A.E. Baconsky: Jurnal


Nu vom scãpa niciodatã
de impostori (I)
Datoritã bunãvoinþei d-lui Teodor – de la Cluj. Neavând dreptul ºi nici
Baconsky, am primit în iulie 2007 de la dom- cunoºtinþele necesare, atestate de mãrturii ºi
nia-sa un caiet ºcolar, foi veline, gãlbui ºi documente, socotim potrivit sã repro-
coperþi tari, de culoare maro, nelegate, ci ducem, în continuare, relatãrile domnului
împreunate cu douã verigi metalice. Pe profesor Leon Baconsky, în speranþa cã ºi
prima copertã e tipãrit: „Însemnãri”, iar jos cele 50 de pagini ale Jurnalului baconskyan
„Librãria Noastrã” no. 1511/80 file. vor putea fi recuperate ºi publicate.
Pe primele pagini (1-7), A.E. Baconsky a În încheiere, adãugãm unele precizãri, sã
caligrafiat cu creion negru cuvinte, infor- le zicem, de ordin „tehnic”, spre a evita
maþii despre moþii din Apuseni, inclusiv orice neclaritãþi privitoare la caietul „Însem-
niºte versuri ºi obiceiuri: Pagina 8 e nãri”: pe prima copertã s-a tipãrit „80 file”,
nescrisã! Paginile 9-12 cuprind îndeosebi din care: 6 file cuprind cuvinte, note etc.
observaþii critice (note) despre opera lui amintite; 24 file – „Jurnalul” propriu-zis; 25
Tudor Arghezi. file lipsã – conform notei menþionate, iar
Începând cu pagina 13, apare textul a restul de 25 file albe existã între coperþi: în
ceea ce vom numi convenþional Jurnalul lui total 80 file!
A.E. Baconsky, care debuteazã cu data: „17 Primele ºapte pagini din Caiet au ca
Septembrie”, caligrafiatã de poet pe filã sus, generic, „Cuvinte din terminologia moþilor
în stânga. Am stabilit, pornind de la datele aurari” (ºi alte cuvinte), caligrafiate cu creion
urmãtoare din Jurnal, cã este vorba de anul negru:
1961, adãugat de noi între paranteze drepte! Drei – gresie
Textul Jurnalului e caligrafiat de poet cu Feliort – sfârºitul coridorului de minã
cernealã albastrã, iar scrisul este indis- Gelil – fus; sucitor; cârjã
cutabil al lui A.E. Baconsky. Glam – pãmânt lutos, argilos
Jurnalul continuã pânã la pagina 60 Hontar – bãieº care scoate piatra din minã
inclusiv, adicã 48 de pagini, când se între- Holdinã – morman de piatrã rea
rupe brusc cu aliniatul: Macaret – sfredel cu care se gãureºte stânca
„7.III.963. Mã urmãreºte un îndemn Gozari – contrabandiºti de aur
pueril de a scrie o scrisoare cãtre Gh.-Dej, Almar – dulap în care se þin vase mai
solicitându-i posibilitatea de a cãlãtori în scumpe de lut ori de sticlã
streinãtate (oriunde, în afarã Bulgaria!). Baur – harnic, vrednic, muncitor
Tentaþia devine...” Codalb – om fãþarnic
Pe pagina urmãtoare, (numerotatã de noi Dirlume – pentru toatã lumea
„61”) apare un alt înscris cu pix albastru: Nimàra – pe nimerite (ex.: a zis ºi el cu
„Lipsesc 25 foi”, adicã, precizãm noi, 50 de nimàra)
pagini de Jurnal, fapt ce n-am izbutit sã-l Ninirat – rãsfãþat
clarificãm, astfel cã am apelat la înþelegerea Mãdãrit – dezmierdat, rãsfãþat (a mãdãri)
ºi buna cooperare a drumului profesor Leon Sãntirimb - cimitir
Baconsky, fratele autorului Cadavrelor în vid A zori – a se face ziuã [Pagina 1]
26
Nu vom scãpa niciodatã de impostori

Nume moþeºti *
* *
Andru Stelele dupã care Pleacã-þi codre vârfurile
se orienteazã moþii: De-mi închide drumurile
Aramã Luceafãrul de searã Sã nu vie relele
Boldurã Luceafãrul de Domnii cu trãsurile.
dimineaþã
Brodea Dacã Norii merg *
spre miazã noapte Obiceiuri
– va ploua La naºterea pruncului se dã o linguriþã
Condor Dacã merg spre Sud de unsoare de urs – ca sã poatã rezista vrãji-
– va fi frumos. toarelor care umblã în jurul lui.
Ditrea Dacã pe cineva-l cheamã Ursu nu-l va
Drãgan [Pagina 2] gãsi moartea.
Joldeº [Pagina 4]
Mareº Ursitoarele – Se crede cã sunt 3 fete.
Radeº La nuntã – Bãiatul cãruia îi place o fatã
Ursu merge în peþit cu un cunoscut al lui, la
pãrinþii fetei.
*
La moarte – În cimitir la capul mortului se
Printre moþii care se ocupã cu lemnãritul
pun brazi, iar dupã moarte moºtenitorii pun
sunt mai multe categorii:
în drum ulcioare cu apã, ca sã bea trecãtorii.
Cercuitorii – cei mai sãraci. Ei n-au decât
Vinu’ trage la beþie
un cal pe care încarcã 400-500 cercuri
Beþia trage la somn
ºi pleacã prin þarã de unde se întorc cu
Lesne-apune-un cap de om
bucate.
Ce-a zis Horia s-a’mplinit
Vãsarii – cei care fac ciubere ºi doniþi,
Vidra, Ponorel, Scãriºoara, Neagra. El a fost dãrãburit
Albacul – e centrul scândurilor, al Dimpreunã cu Cloºca
grinzilor ºi laþurilor. Aci’n Alba –Iulia
Bistra ºi Certege – fac ºindrile. Când i-a ars ieºea o parã.
Muntele Gãina – denumire datã dupã o De se vedea peste þarã; [Pagina 5]
legendã care spune cã pe vremuri din Almar – dulap pentru haine [Caligrafie cu
minele de aur care erau acolo – la Vidra cernealã maro n.e.]
– a fugit o gãinã de aur care s-a aºezat Avan – crud, cumplit
pe Munte sus. Antal – poloboc, butoi mare
Ea n-a putut fi prinsã. A zburat la Roºia Ceir – pajiste, livadã
Montanã ºi de-atunci la Vidra nu s-a mai Dalia – floare de gherghinã
gãsit aur. Drumar – drumeþ, cãlãtor
Muntele Gãina – separã comunele Gudã – curvã, femeie stricatã
[Pagina 3]. Învãºcut – îmbrãcat
Vidra de Sus de Bulzeºti. (E hotarul Izvodi (a) – nãscoci...
Moþului ºi al Criºanului). Lotru – hoþ
Moþii (Vidrele, Ponorelul, Valea Arieºu- Luce – luceºte
lui Mare). Modru – chivu
- Criºenii sunt cei din valea Criºului Alb. Pipirig – rogoz
* Rug – mãcieº
Cântece Moþeºti Stanuri – stânci
Bagã-te lunã sub nor ªargã – cu pãr gãlbui. [Pagina 6]
Sã mã duc unde-i mi-i dor Pe pagina 7 apar cuvintele: Pastel. Spre
Bagã-te lunã sub stele toamnã, toamna.
Sã mã duc unde mi-i jele. Pagina 8 nescrisã, albã.
27
A.E. Baconsky: Jurnal

[Pagina 9]: verteºte în sarcasm, câºtigã în simbol ceea ce


„Cele mai de seamã premii italiene. pierde în mãreþie.
Viareggio: Marele premiu de 2 milioane Arghezi – poet al sensului personal supra-
lire. pus ºi al vocabularului, cuvintele transmise
Marino Moretti pentru povestirile sale de el.
apãrute la Mondadori contra Pierpaolo Poet al spaþiului ºi intuiþiilor spaþiale:
Pasolini care cu volumul Cènere di Gramsci a A bãtut în fundul lumii cineva...
mai luat – cartea sa Una vita violenta. ªi sã vedem în fundul nopþii noastre...
Tânãrul ºi talentatul poet Giorgio Caproni Poet al abstracþiunilor:
– premiul de poezie pentru Il seme de pian- Vecie albã în stâlpi ºi turle drepte.
gere1. frumuseþea spiralelor candide.
Villaroel – premiul special de poezie cu Flori de m. [ucigai] = patima
ocazia a 30 de ani de la înfiinþarea Pr. Moralist+Fabulist.
Viareggio. [pagina 12]
Non est ornamentum virile, concinnitas,
* Seneca, Epistole 115. (ap. Montaigne I.
Fãrã nici un protest a fost exclusã candi- XXXIX).
datura lui Nabocov – rus alb, devenit autor Ori Arghezi a înþeles excelent în arta sa
american care cu Lolita candidase la pr. aceastã cerinþã fireascã de asimetrie.
[emiul] V. [iareggio] internaþional. Þurþuri de luminã
Arghezi – baroc în accepþiunea de multi- Vocabularul este surprinzãtor ºi abrupt:
tudine ºi suprasaturaþie semanticã – de asociaþii de cuvinte neaºteptate în cea mai
aspiraþie spre linia [pagina 10] curbã, spre severã logicã.
somptuozitate ºi simþ acut al contradicþiei [Aceste judecãþi critice, precum ºi ter-
între spaþiu ºi volum. Apoi e undeva o menii estetici, versurile constituie „embri-
voluptate a (pietrelor preþioase = ºters de onul” eseului Tudor Arghezi din volumul
autor!/giuvaerelor (cuvântul însuºi e Poeþi ºi poezie, 1963, p. 57-76].
f.[oarte] frecvent) ºi a tuturor elementelor [Pagina 13] urmeazã „Jurnalul”:
de bijuterie ºi ornament chiar în urât, în În Scrisoarea, datatã „Cluj, 10 oct. 2007”,
scabros, aceastã dispoziþie stabileºte valori domnul profesor Leon Baconsky aratã cã, în
martie 1977, se afla, la Paris, lector de limbã
de cromaticã ºi de forme cu analogii care
ºi culturã româneascã la Sorbona ºi
transfigureazã.
I.N.L.C.O., astfel cã a reuºit sã ajungã în
Existã o înclinaþie spre orfevreria barocã
Bucureºti abia la ceremonia înmormântãrii
cuprinzând ºi o concepþie aparte asupra poetului.
artificiului. „În aceste împrejurãri, - scrise d-l Leon
Asemenea lui Baudelaire, Arghezi e un Baconsky – cred cã misterul filelor „lipsã”
poet al aromelor tari: (Bãrãganul). din textul Jurnalului ce v-a fost oferit spre
E un poet al volumelor ºi al tactilitãþii pe editare nu ar putea fi elucidat decât de cãtre
care o cunoaºte sculptura. În locul culorilor cineva dintre cei care vor fi manipulat ma-
ºi sunetelor, în poezia sa trãiesc pipãitul ºi nuscrisele respective, în timpul scurs de la
aromele. [pagina 11]. confiscarea lor – se pare, cu un Proces-verbal
Îmbinarea de duioºie ºi sarcasm. De contrasemnat ºi de tatãl meu, ca reprezen-
umilinþã ºi ironie – toate acestea vin din fol- tant al familiei (document care va fi, ºi el, în
clor ºi reprezintã, undeva într-un plan al vreo arhivã oficialã) – ºi pânã la predarea
originilor îndepãrtate, elementele sufleteºti spre a fi prelucrate editorial.
ale poporului nostru sau poate mai exact Pierderea (?) acestei pãrþi a textului în
vehemenþa superbã eminescianã se con- cauzã este cu certitudine regretabilã, fiind

1. În Dicþionar cronologia – Literatura italianã de Nina Façon, Doina Condrea-Derer, Andreia Vanci-
Birtolon, 1974, p. 360 apare: „Giorgio Caproni culegerea de versuri Stanzealla Funicolare... (premiul
«Viareggio») – anul 1952.
28
Nu vom scãpa niciodatã de impostori

mai ales vorba de ecourile sufleteºti ale unui


întreg deceniu – cel mai agitat ºi mai nãpãs-
tuit, probabil – din scurta existenþã a scri-
itorului. Excluzând însã, cel puþin pânã la
proba contrarie, posibilitatea vreunei inter-
venþii interesate, nu-mi rãmâne decât sã
acuz, dezarmat, împrejurãrile ca atare ºi
absurditatea unui context istoric unanim
blamat...
Rãmân, totuºi, cu vaga speranþã cã mãcar
peste alþi, mulþi, ani se vor ivi de pe undeva
ºi filele „rãtãcite”, spre a împlini golurile de
substanþã ale acelora menite, pe semne, a li
se substitui. Dacã nu vor fi fost încredinþate,
de mult, focului a toate purificator!...
Leon Baconsky”

Dramaticele mãrturii ale profesorului


Leon Baconsky îndeamnã pe editorii operei
lui A.E. Baconsky sã întreprindã noi ºi stâr-
nitoare investigaþii...

17 Septembrie [1961]
Dupã vacanþa ruralã, din nou în cetate.
Azi s-a inaugurat casa memorialã Bacovia,
cu participarea unor confraþi ai sãi mai
tineri. Am fost cu Clara ºi Milo P[etroveau].
Dupã un discurs neutru, au evoluat câþiva
barzi cu poezii omagiale care pãreau sã vio-
leze cu insolenþã nevoia de singurãtate a
sãrbãtoritului:
Mai bine singuratic ºi uitat... mi-am zis ºi
eu îngânându-l. Cimitirul pe care-l vizi-
tarãm apoi era somptuos de miresme com-
pozite ºi vegetaþie debordantã. Am vãzut
câteva monumente. Pallady în continuare
obscur, Camil Petrescu mutat de cãtre soþie
are o soartã mai bunã bucurându-se de
spaþiu arbori ºi vecinãtate extraliterarã cum
ºi un monument frumos – puþin cam sec ca
ºi literatura lui. Ceilalþi în devãlmãºie, cu
cruci umile de lemn sau cu altele de mar-
murã nu prea mari ºi la fel de umile, stau în
calea toamnei. Bacovia are un monument
civilizat: o cruce stilizatã – disimulatã
aproape – flori, chenar de beton, inscripþie
cu bronz.
În acelaºi sector un mormânt recent al lui
Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a scris
nici un singur rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi
ce stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâ-
29
A.E. Baconsky: Jurnal

tor contemporani! Nu mi-a fost un poet de


inimã dar l-am stimat profund pe acest
strãlucit matematician balcanic al verbului
românesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întru
ºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre un
necrolog în paginile unei publicaþii. Mor-
mântul avea o cruce de lemn, improvizatã ºi
purtând inscripþia: Prof. Dan Barbilian. O
mânã anonimã scrisese cu creionul chimic
deasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiu de nu
ºtim unde venit.

24 Sept.[embrie 1961]
Iarã m-am întâlnit cu Stancu ºi Ciocu-
lescu la Viaþa Româneascã în biroul lui
Barsanga. Cioculescu preþios ºi lipsit de
humor la modul celor ce se considerã plini
de o asemenea virtute, ne povestea pseudo-
anecdote sondând reacþiile noastre, cu ochi
de nevãstuicã. Vorbeºte mereu despre amor
cu refulãrile unui Stendhal bãtrân. E un in-
telectual mediocru ºi un diletant cu pretenþii
de erudiþie; într-un mediu de tineri anal-
fabeþi petulanþi, sau obtuzi de carierã, pare
pe bunãdreptate un Sainte-Beuve.
Stancu, îmbrãcat elegant – ca un bulgar
trãit câþiva ani în Italia – nega vehement pe
Quasimodo, pretinzând cã în fond el ar fi
trebuit sã mã traducã pe mine ºi nu invers,
cum s-au petrecut lucrurile. Cu tot vocabu-
larul sãu scatologic, e totuºi un scriitor în
care instinctul pentru artã se perpetueazã cu
tenacitate. Are ºi un orgoliu românesc
care-mi place, deºi simt cã exaltã o realitate
literarã ºi pentru cã se ºtie conþinut în ea.
Printre ceilalþi confraþi de generaþie îmi pare
a fi singurul scriitor.
Laudele zgomotoase pe care mi le aduc o
seamã de bãtrâni în societãþi ce nu depãºesc
o duzinã de oameni, îmi aduc aminte de o
spiritualã terþinã a lui Saba:
Gabriele d’Annunzio alla versiglia
vidi e corobbi; all’ospite fu assai
egli cortese, altro per me non fece.
Azi e o zi splendidã de toamnã – e atât
de cald încât dacã n-ai simþi boala din vãz-
duh te-ai crede în plinã varã. M-am plimbat
cu Clara prin centru ºi am simþit o satisfacþie
vãzând aspectul general al mulþimii:
30
Nu vom scãpa niciodatã de impostori

oameni cu þinutã urbanã, îmbrãcaþi cu acu- 8.X.961


rateþe europeanã – uneori chiar cu gust. Am Stau în pat în continuare. Am recitit
progresat sub acest aspect ºi, oricum, e bine. Zodia Cancerului care-mi dã întotdeauna
sentimentul unei confruntãri cu îndepãrtaþii
3-X-961 mei moºi dupã mamã; ca ºi poemul lui
De 3 zile stau în pat cu piciorul pe o ªoimaru.
pernã reeditând atitudinea eroilor negativi
din filmele noastre despre americani care 10.X.961
trateazã afaceri, stând cu picioarele pe Din Sadoveanu m-am cufundat în plinã
birou. Flebitã i se zice acestei boli care mã istorie. Citesc pe Giurescu – zilele pe care le
enerveazã îngrozitor mai ales prin imobi- voi petrece în pat sunt exact de dimensiu-
lizarea ce mi-o impune. Nu mi-a plãcut nile cãrþii sale – ºi mã cuprinde o melanco-
niciodatã, nimic mai mult decât hoinãreala lie teribilã pentru acea succesiune de drame
pe strãzi, prin periferii, prin oraºe îndepãr- ascunse: nici o izbucnire, nici o dezlãnþuire,
tate – pe oriunde. A sta în pat e de aceea ºi nici o tragedie – totul e doar o luptã surdã
împotriva vicisitudinii. L-am iubit pe Mihai
mai stupid.
Viteazu dar m-am reîntors ca întotdeauna
Ieri am primit vizita lui Rãu ºi Stoica; mai
spre ªtefan Cel Mare plecându-mã sã sãrut
târziu a trecut Petroveanu. Le-am cetit
pulberea drumurilor colindate de cele ºapte
primilor doi din Saba ºi i-am ucis. Totuºi
umbre ale lui.
poezia nu rezidã din metaforã ci în acel flux *
afectiv care paralel cu timpul e dincolo de * *
orice contingenþã categorialã. Fãrã început În pat fiind constat cã totuºi trebuie sã
ºi sfârºit, fluidul acesta e luminat fragmen- lucrez. Am scris, mai mult zgâriindu-l pe
tar de poet care proiecteazã asupra lui o hârtia prea generoasã, un articol pentru
fâºie de raze, delimitându-ºi propria sa Gazeta literarã. Era comandat de Paul
dimensiune. Ca ºi timpul care moare ca timp Georgescu carele însã mi se pare cã mi-l va
istoric ºi se perpetueazã ca timp în sine – con- amâna – ca deobiceiu temându-se sã nu-l
tradicþia acestor ipostaze e însãºi esenþa lui supere pe Beniuc prin publicarea numelui
– fluxul poetic cu cât se materializeazã cu meu. Cumplit se mai teme aceastã biatã
atât piere ºi dimpotrivã cu cât e mai inefabil vietate pentru mãruntele sale privilegii. De
e mai aproape de perenitate pãstrându-ºi ce uitã oare vechiul nostru proverb: de ce te
capacitatea de a se materializa iluzoriu în temi nu scapi?
fiece epocã, de a tresãri în viziunea oame-
nilor acelei epoci ca o himerã a propriului 11.X.[1961]
lor univers sufletesc. Poetul care a reuºit sã Am împlinit doi ani de viaþã bucu-
se integreze în acest flux a pãtruns în reºteanã, de scris acerb, de singurãtate
Nirvana! reflexivã, de umbrã ºi mizerie materialã;
probabil cã va mai trebui sã ispãºesc multã
* vreme pedeapsa pecetluitã într-o sentinþã
* * secretã, pentru faptul de a fi creat în Cluj o
Citesc tot mai puþin pe Goethe, Byron, viaþã literarã ºi o revistã mai bunã decât
Puºkin – chiar ºi pe Dante. Tot mai adesea toate cele ce-au apãrut cândva în capitala
Petrarca, Hõlderlin, Leopardi, Keats, Spa- Transilvaniei. Ba chiar din deºeurile activi-
niolii, îmi revin sub ochi. Prin ce sunt totuºi tãþii mele s-a mai putut înjgheba ºi o a doua
ceilalþi mai mari? Dar sunt oare într-adevãr revistã clujeanã: ºi putea fi iertat (!) cel puþin
sau e doar un snobism strãvechi care ali- pentru producerea acestor deºeuri care par
menteazã inerþia judecãþilor inexpugnabile? a fi foarte agreate la Cluj ºi aiurea.
Teoretic ºi didactic pot ºi eu demonstra De fapt ce pãcate am comis? Singur n-aºi
oricând „titanismul” lui Faust. Rãmas singur ºti ca sã rãspund la o asemenea întrebare.
însã caut bãiguielile lui Hõlderlin. Dar oare e cineva capabil sã gãseascã totuºi
31
A.E. Baconsky: Jurnal

un rãspuns? Am auzit – spre totala mea de a modifica destinele fie ºi ale acelora pe
nedumerire – cã mai sunt ºi grav acuzat de care ani de zile m-am strãduit sã-i port spre
a duce o viaþã „prea izolatã”. I-am scris lui L. orizontul propriilor mele halucinaþii. De
Rãutu explicându-i cã pe un neinvitat nu-l acum tãcere – Dominus vobis – cum!
poþi învinui oricum de... absenþã! Dacã-l *
excluzi din viaþa publicã n-are nici un sens * *
sã-l mai bãnuieºti de izolare. Confraþii mei Arghezi s-a întors dintr-o îndelungatã
au tot ce le trebuie: ºi maºini elegante ºi bani ºedere în þara lui Wilhelm Tell ºi azi Vero-
ºi glorie ºi cãlãtorii în strãinãtate ºi onoruri nica l-a vizitat împreunã cu Rafael Alberti,
sociale. Ce mai vor? În orice caz eu care traducãtorul sãu. A aflat de la el un episod
n-am nimic nu vãd de ce i-aºi mai deranja. de un comic absurd: cartea lui în franþuzeºte
trebuia sã aparã la Gallimard. Totul era
13. rezolvat de traducãtorul sãu Luc-André
Am vãzut în Contemporanul un mare Marcel, dar în ultima clipã intervenþia unui
portret al lui Arghezi cu soþia lui – semnat de penibil gafeur de la legaþia noastrã – vreun
Baba. Nu mi-a fãcut absolut nici o impresie. ilustru ataºat cultural desigur – a spulberat
Nu numai pentru absurdul anacronism al orice ºansã. Pãgubosul personaj s-a oferit sã
artei de a picta – dupã Ciucurencu, acest contribuie bãneºte la editarea cãrþii ºi acest
pictor ar fi trebuit sã arate altfel – dar chiar fapt l-a ºocat pe editor inculcându-i teama
judecându-l încadrat în spiritul realiºtilor de a nu servi unui scop de propagandã ºi
francezi din secolul trecut, tabloul e plat. În fãcându-l pânã la urmã sã refuze, eschivân-
orice caz nu are nimic din expresia lui
du-se. Bine, zic ruºii: ycuysvedubveu gypak
Arghezi ºi e trist cã totuºi nici acest mare
onachee bpara! (un prost serviabil e mai peri-
poet nu-ºi va lãsa imaginea într-o creaþie de
culos decât un duºman!
talia lui – ca odinioarã Gongora în portretul
lui Velàsquez. Acum înþeleg de ce bãtrânul
(ºi cochetul „intervertit”) Whitman se apu- 19.X.961
case, pânã la urmã, sã-ºi facã singur chipul, Observ la tinerii poeþi – la cei talentaþi ºi
nereuºind bineînþeles. Boala mea dã semne chiar ºi la cei completamente lipsiþi de talent
de clemenþã. Dupã o prea nemiºcatã zãcere, – un nou tip de inflaþie verbalã: dupã ce
chiar ºi a umbla câte puþin prin casã, þi se tinerii generaþiei sale debordeazã de cuvinte
pare o imensã fericire. sonore din recuzita maiacoskianã – eu
însumi am la activ câteva asemenea expe-
15.X.961 rienþe nefericite! – cei de azi debiteazã cu
Duminicã. Am avut la masã pe Gur- voluptate tot soiul de abstracþiuni din lim-
ghianu, Felea ºi Popescu. M-am sculat din bajul filosofiei sau din cel al fizicii, chimiei
pat ca sã stau împreunã cu ei dar nu m-am etc. Cuvântul suprem e luciditate poate sã-ºi
mai putut simþi ca odinioarã când îi imagineze oare cineva cã exaltarea luciditãþii
primeam la Cluj. Cei trei ani au început sã ºi aglomerarea poeziei cu felurite metafore
încetoºeze vãzduhul alienându-i trans- abstracte a cãror ticluire inteligentã le
parenþa. Mi s-au pãrut mai blazaþi, mai abu- lipseºte completamente de emoþie ºi spon-
lici, mai gospodari, mai întorºi fiecare spre
taneitate, e apanajul poeziei moderne?
lumea propriilor sale interese, mai împãcaþi
– cel puþin aparent – cu exigenþele de fier Dealtfel regret profund faptul de a fi intro-
ale conformismului, cãutând parcã un dus în circulaþie aceastã noþiune plinã de
modus vivendi al poeziei ca navigaþia lip- echivocuri generoase pentru impostorul de
sitã de primejdii. Poate cã au ºi dreptate; tip nou! Un telefon de la Milo P[etroveanu]:
poate cã au dezbrãcat armura donquijotescã a murit Sadoveanu! Dimineaþa aceasta
moºtenitã ºi încã o vreme pãstratã ca oma- superbã de toamnã i-a închis pleoapele
giu amintirii celui ce fusesem printre ei. Nu încet ca într-un somn. N-a fost moarte ci un
sunt decât trist, cu sufletul bântuit de fel de stingere lentã, spun apropiaþii sãi. Ca
himere antagonice. În fond nu am dreptul într-un ritual din Creanga de aur; moartea l-a
32
Nu vom scãpa niciodatã de impostori

cunoscut dupã toate cele ce nu mai erau în


locul unde prisosiserã – l-a observat într-o
oglindã rãsturnatã în negativ.
Se duc marii bãtrâni – rãmâneam noi,
bolnavi ºi sleiþi în lupta cu fantoºele!

21.X.961
Astãzi are loc înmormântarea lui Sado-
veanu. Îmi pare rãu cã încã nu pot ieºi din
casã ca sã mã amestec în uriaºa mulþime
ce-l va însoþi la Cimitirul Bellu; Clara s-a
dus sã-l petreacã. Clujenii vor fi ºi ei.
E o zi posomorâtã de mâhnire tomnaticã
ºi toate îndeamnã la reculegere. Mã uit pe
geam la turlele bisericii vechi din spatele
blocului meu ºi la imensul dud pe care-l
iubise Pallady, alt poet al sufletului Moldo-
vei ºi mã simt cu întreaga-mi fiinþã
aparþinând acestei generoase genealogii de
visãtori. Îmi aduc aminte de dealurile acelea
ondulate cu melancolie, peste care vântul
rãsãritului ºi o suflare de miazãnoapte
venind la sfârºitul lui Octombrie îmi înfio-
raserã în copilãrie, fruntea ºi vãd prin ceaþã
pilcurile de salcâmi îngãlbeniþi în câmpuri
ºi tufele de cãtinã de un cenuºiu violet!
Toate au ochii deschiºi în amintirea mea.
Îmi amintesc de cele douã vizite la
Sadoveanu când bãtrânul aed vorbea de
Moldova ºi-mi prezicea mie care tãceam
pierdut în unul dintre marile fotolii ale
salonului sãu, un viitor de poet însemnat al
acestei þãri. Vorbele lui erau puþine ºi cân-
tãrite pe o balanþã în formã de portativ. A fi
poet al acestei þãri mi-a apãrut poate atunci
prima oarã, ca un destin sublim ºi n-am
simþit, multiplicat, îngenunchind la mor-
mintele rãtãcite în iarbã, ale tuturor celor
care-au murit pentru ea din cele mai vechi
vremuri ºi pânã la primãvara lui 1945: ªi
mi-a revenit în memorie tragicul leit-motiv
al istoriei noastre „arzând ºi prãdând”, ºi apoi
noile construcþii ale Iaºilor unde noi ºi fru-
moase blocuri se întâlnesc cu membrele atâ-
tor case pierite în rãzboaie. A cãuta toate
acestea ºi a tãlmãci lumii sufletul acestei
þãri, e mai mult decât a trãi. ªi toate la
moartea autorului epopeii noastre naþionale
despre care odatã, într-un depãrtat viitor,
urmaºii nici nu vor ºti dacã a fost sau n-a
fost decât un duh de legendã veche.
33
A.E. Baconsky: Jurnal

La radio se transmite simbolic Trio în chiar viaþa sau moartea oamenilor nu se pot
amintirea unui mare artist de Ceaicovski. E sustrage complicatelor exigenþe ale oportu-
greu sã te laºi copleºit de vicisitudine; a nitãþii. Cartea mea zace la editurã de peste
învinge totul, a te împlini pe tine însuþi când un an ºi nu reuºesc nici mãcar sã aflu ce raþi-
a accepta înseamnã a împlini o poruncã a uni o împiedicã sã aparã. Uºile sunt capito-
tuturor, e obligatoriu! Drumul continuã nate cu pâslã, nici un sunet nu poate
ºerpuind ºi pierzându-se înainte în luminã pãtrunde în enigmele imbecilitãþii, nici un
ºi negurã. cuvânt rostit de tine nu aflã ecou undeva.
Vãd tot mai adesea atârnatã la geam eºarfa
24.X.1961
albastrã care l-a consolat pe Esenin. ªi vãd o
Azi am îndrãznit o timidã ieºire din casã;
rafalã de vânt învârtindu-mi manuscrisele
am mai gãsit încã pe marginea lacurilor
frunze aurii cãzute prin iarbã de curând, cu ºi mistuindu-le în neant.
niºte conduri pierduþi de o prinþesã fugitã
departe. 1.X.[961].
Am vãzut cum pe Bulevard se demo- Am citit câteva file în ºir documentele
leazã Muzeul Simu ºi m-am întristat. E ade- uluitoare ale congresului XXII – al P.C.S.U.
vãrat cã blocurile din preajma lui sunt foarte Azi Scânteia a publicat discursul de con-
importante dar un elementar respect pentru cluzii al lui Hruºciov. L-am citit cu un fior,
tradiþie trebuia sã ne împiedice a demola cel cu un frison. Acest om va rãmâne pe efigia
mai vechi dintre muzeele noastre de artã. secolului XX ca un profil de medalie subli-
Aud cã aceeaºi soartã o va avea ºi Capºa mã. E atâta elevaþie umanã ºi eticã în acest
ceea ce e deasemenea trist. Dupã atâtea discurs al sãu, încât te cutremuri cum se vor
incendii ºi rãzboaie care au mistuit oraºul, fi cutremurat odinioarã cetãþenii la auzul
dacã vom risipi ºi ultimele edificii legate de marilor oratori din antichitate! Comunismul
istoria Bucureºtilor, când vom afirma cã aºa cum l-am desluºit în cuvintele lui
aºezarea e de 500 de ani, vom risca mult; Hruºciov e într-adevãr un ideal demn de
duºmanii vor putea spune cã vechimea era supremele aspiraþii ale omului.
pe vremuri mãrturisitã de un sãlaº pãs-
Cât de încrezãtor am putut fi indus în
toresc dacã nu doar de locuinþe lacustre!
eroare sã slãvesc pe Stalin fãrã a ºti cã elevez
25.X.961 un asasin! Se spune cã ar avea ºi merite; nu
Am fost în vizitã la Veronica ºi Milo. Era ºtim ce dimensiuni ar putea avea meritele
ziua lor ºi se adunaserã scriitori diverºi capabile sã compenseze înspãimântãtoarele
printre care am stat ca un rãtãcit. S-au crime pe care le-a comis. Oricum, sã-l judece
povestit fel de fel de cancanuri mãrunte; istoria care nu greºeºte niciodatã.
punctate de Paul Georgescu – eternul tacti- *
cian – cu mici inflexiuni de ironie proto- * *
zoarã. Ce trist ºi gol mediu. Oameni duºi de Mã urmãreºte singurãtatea cu o umbrã
grija salvãrii unei existente ceva mai
care ameninþã sã se materializeze. E a mea
comode, naufragiaþi din cele mai [varii]
în întregime ºi iatã-mã rãsfãþat de volun-
domenii diletanþi subtili ºi volubili – iatã
lumea literaþilor contemporani, cu mici ºi tãrile ei. Dincolo de himera care mã bântuie
rarisime excepþii. Nici un ideal, nici o pasi- cu o pedeapsã veche, am anunþat la orice
une nobilã, nici o flacãrã – în schimb, viaþa veleitate socialã, la orice orgoliu ºi m-am
lui Boelinski, multã chibzuinþã. ªi depinzi întors tãcut spre mine însumi. Doresc sãnã-
de ei, de calculele lor în conformitate cu care tatea ºi mai doresc pâinea cea de toate zilele
te publicã sau nu te publicã, te proclamã sau – atât, ca sã pot colinda pe jos lumea cân-
te neagã fãrã respectul celui mai elementar tãrind-o în dragoste ºi risipã, mângâin-
adevãr sau principiu de conduitã. Totul e du-mã cu umilinþa generoasã a celor nãscuþi
sub zodia luciditãþii ºi a incertitudinii ºi întru’ anonimat!
34
Document

Ghitã
, FLOREA
Simona IACOB
Ion Barbu (Dan Barbilian)
în arhive1
Poet de o facturã unicã în peisajul liricii care se recomandase Dan Barbilian), era
româneºti interbelice, Ion Barbu valorificã poet ºi-mi întinse un caiet cu aparenþe
în creaþia sa poeticã, pe lângã abstracþia sumare, pe a cãrui paginã se citea Copacul.
ermeticã a gândirii geometrice, ascendenþa Abia începui sã descifrez câteva versuri,
unei lumi balcanice, fascinantã ºi încãrcatã când, nervos, luându-ºi scaunul de la locul
de miresme ºi culori („raiul meu, rãmâi sãu, tânãrul ºi-l împlântã cu energie lângã
aºa”), pe care o evocã în amintirea unor fotoliul meu… Vorbea cu glas profund, ca-
înaintaºi paterni. Bunicul patern Ion Barbu vernos, cu gesticulaþii ºi izbucniri, fãrã sã
îi împrumutã numele ca pseudonim literar: pot distinge amestecul de sinceritate, de
„Neavând curajul de a amesteca pe prozã, de retoricã studiatã sau de simplã
geometru în poezie am luat numele bunicu- improvizaþie.”4
lui patern ºi am lãsat glasul lui sã se facã
auzit.”2
„Caracter schimbãtor ºi fantezist”, cu
predilecþie pentru polemica violentã, Barbu
a fost permanent atras de douã pasiuni:
matematica ºi poezia, pe care le-a iubit ºi
trãdat de mai multe ori, dar le-a rãmas cre-
dincios toatã viaþa. „Aventura literarã” a
început-o la întâmplare, din vanitate ºi
ambiþie „neroadã de adolescent”, pentru a-i
dovedi genialului sãu prieten, Tudor Vianu,
cã poate deveni ºi el celebru3.
„Tânãrul adolescent vanitos” a debutat
în 1918, când, proaspãt demobilizat, a publi-
cat versuri în Literatorul lui Alex. Ma-
cedonski, iar un an mai târziu în Sburãtorul,
unde îi apar majoritatea poeziilor din
ciclurile parnasian ºi cel balcanic. Criticul
Eugen Lovinescu îºi aminteºte de prima
întâlnire cu Ion Barbu: „Uºa biroului meu
s-a deschis pentru a face loc unui tânãr sub-
þiratic, tip oriental, smolit, cu ochii vegetali
de plante acvatice, cu pasul precipitat ºi
decis. Se numea „Popescu” (era numele sub
1 Documentele citate fac parte din Dosarul personal al prof. univ. Dan Barbilian (Universitatea
Bucureºti), recuperat în anul 1986 din materialele destinate distrugerii.
2 Interviu cu Ion Barbu de I. Valerian, Viaþa literarã, 5 februarie 1927, pag. 2.
3 O scrisoare ineditã cãtre Nina Cassian, iulie 1947, în „Gazeta literarã”, 31 august 1967.
4 E. Lovinescu – Memorii, vol. II, 1931, pag. 118.
35
Ghiþã Florea & Simona Iacob

36
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

Primirea cãlduroasã a primelor creaþii În etapa de creaþie a Jocului secund întâl-


poetice, în care încerca sincronizarea cu nim o nouã schimbarea a concepþiei estetice,
evoluþia liricii moderne europene, îl deter- poezia, formã a unui real „dedus din ceas”,
minã pe Ion Barbu sã acorde poeziei, între încifratã în simboluri ermetice, intratã în
1914-1930, un loc prioritar în preocupãrile „mântuit azur”, devine un joc secund purifi-
sale, lucru regretat mai târziu ºi considerat o cat.
eroare care i-a uzurpat geniul matematic ºi *
i-a opacizat viziunea de creaþie. Negarea propriei creaþii poetice, pe care
Poezia lui Ion Barbu a avut o evoluþie o considera „o aventurã” inutilã „respinsã
oarecum surprinzãtoare, cunoscând, în nu- de Idee”, grupatã, cea mai mare parte, în
mai un deceniu, mai multe etape ºi registre volumul Joc secund, apogeul sãu poetic, dar
stilistice, de la fantezia dionisiacã (par- ºi punctul terminus al activitãþii de creaþie,
nasianismul modern) din primele versuri la ºi în special orientarea apropiatã de erme-
evocarea lumii balcanice ºi, în final, la tismul european, considerat „o decadenþã”
adaptarea expresiei concentrate ºi abstracte poeticã, îl determinã sã îºi facã o autocriticã
din ciclul Joc secund. Independent ºi orgo- formalã, în faþa presiunilor ideologice care îi
lios, poetul se delimiteazã radical de poezia ameninþau activitatea universitarã. El adop-
anterioarã ºi chiar de majoritatea contempo- tã o poziþie de apãrare, socotind „vina” de a
ranilor sãi, autonegându-ºi propria creaþie fi publicat literaturã „o rãtãcire” de tinereþe
pentru cã nu reuºea sã redea „puritatea pe care o condamnã ºi de care se dezice.
restrânselor perfecþiuni poliedale”. Aceastã poziþie, evident exageratã ºi nesin-
Spirit contradictoriu, exigent ºi exclu- cerã, este luatã de teama unor mãsuri opre-
sivist, poetul respingea verbalismul, pito- sive cãrora le-au cãzut victime T. Arghezi,
rescul ºi anecdoticul poeziei confesive, G. Bacovia, L. Blaga, G. Cãlinescu ºi alte
trãsãturi ale poeziei „leneºe”, fãrã spiritua- mari valori ale literaturii naþionale. Este un
litate, respinsã de Idee. mod de a evita judecata criticã agresivã ºi
În primele creaþii lirice, Ion Barbu nu se incompetentã din partea unor ideologi lite-
îndepãrteazã mult, ca formã, de poezia par- rari ca Ion Vitner, Nicolae Moraru, Traian
nasianã, abuzând de un limbaj livresc, de ªelman, Mihai Novicov etc.
referinþe mitologice ºi imagini ale Greciei În acest sens – afirma Barbu – „critica,
antice. Cu toate acestea, apropierea de par- prin 1930-1940, mã numãra alãturi de
nasianism este doar aparentã. În poezii ca Arghezi ºi Bacovia, printre cei trei mari
Lava, Copacul, Munþii, Banchizele, urmãreºte poeþi ai vremii. În ceea ce mã priveºte, con-
esenþa lucrurilor, fiorul ºi miºcarea lor inte- damn astãzi toatã aceastã activitate literarã,
rioarã, elanurile ºi aspiraþiile, „adâncurile” cãreia m-am dãruit, din 1918 pânã în 1930, ºi
,cum le numea Nietzsche. care m-a dus la o poezie hermeticã. Datoritã
Într-o convorbire cu I. Valerian, poetul acestei alterãri în preocupãrile mele, cãlãto-
explicã funcþia simbolurilor: „Ca în geome- ria din 1921-1924 din Germania, aranjatã de
trie, înþeleg prin poezie o anumitã simbolicã Gh. Þiþeica, n-a avut nici un rezultat mate-
pentru reprezentarea formelor posibile de matic. Vreau numai, în scuza mea, sã observ
existenþã.” cã poetul francez Aragon ºi, împreunã cu el,
Schimbarea registrului poetic în ciclul toþi poeþii antiburghezi scriau la acea datã (e
urmãtor balcanic (baladic-oriental) înlo- un fel de protest) hermetic. Aragon ºi-a dat
cuieºte forma parnasianã cu una baladicã, seama de zãdãrnicia hermetismului ºi a
cu multe pasaje narative în care se spun gãsit drumul cãtre miºcãrile maselor munci-
povestiri ºi se evocã lumea pitoreascã a toare. La fel, decepþionat, dar fãrã nici un fel
Domniºoarei Hus ºi a lui Nastratin Hogea de educaþie ºi experienþã politicã, am rupt,
sau universul static ºi enigmatic, ieºit de sub în 1930, cu literatura ºi am cãutat sã fiu util
tirania timpului, Isarlâk. îndreptându-mã cãtre ºtiinþã.”5
5 Ion Barbu – Autobiografie socialã ºi didacticã (material inedit).
37
Ghiþã Florea & Simona Iacob

38
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

În anul 1953, la rubrica „aptitudini” mine, faþã de care meritul însemna


dintr-o fiºã personalã, el menþiona cã ºi-a servilism]
publicat un volum de poezii cu titlu Joc 3. Miºcarea afiºa un program demagogic
secund, „mã simt atras numai de cercetarea de revendicãri sociale.
matematicã”, reluând consideraþiile din 4. Adãposteam la mine, din 1936 pânã în
1927 publicate în „Viaþa literarã” în care re- 1943, ºi apãram cu girul meu la
greta „rãtãcirea” în „aripata gintã a poeziei” Prefectura Capitalei, pe antifascistul
ºi îºi propunea îngemãnarea geometriei cu Rudolf Schmitd, fost asesor la Guban,
poezia, domenii care se întâlnesc într-un loc Germania. (dosarul se gãseºte în
luminos ºi înalt în care se exprimã simboli- arhivele fostei Siguranþe). R.S. a fost
ca formelor posibile de existenþã. El declara ridicat la Crãciunul din 1943 de
ferm: „Mã stimez ca practicant al matemati- gestapo, iar urma sa se pierde în
cilor ºi prea puþin ca poet ºi numai atât cât închisoarea antifascistã de la Viena.
poezia aminteºte de geometrie”. La cauzele de mai sus trebuiesc adãugate
Om de ºtiinþã cu o activitate creatoare însã:
remarcabilã, „complet apolitic”, cum îl ca- - Îndepãrtarea mea de la Asigurãrile
racterizeazã acad. Simion Stoilov, ºeful sãu Sociale de cãtre Ministrul legionar
de catedrã, Ion Barbu a avut ºi în viaþa pu- Iasinski.
blicã aceeaºi inconsecvenþã emoþionalã ºi - Fiºa neagrã întocmitã de Ministerul
atitudine „oportunistã”. A fãcut parte, pen- Învãþãmântului pentru progresismul
tru câteva luni, în 1940, din miºcarea legio- meu.”6
narã, lucru recunoscut ºi explicat în auto- O prezentare a activitãþii ºtiinþifice
biografiile sale. Motivaþiile aduse oglindesc „foarte personale” ºi „schimbãtoare” a lui
firea sa dificilã ºi trebuie înþelese mai mult Ion Barbu este fãcutã, într-o caracterizare
ca o reacþie personalã faþã de unele nedrep- din 1951, de acad. S. Stoilov, ºeful sãu de
tãþi ce i s-au fãcut (desfiinþarea catedrei pro- catedrã:
puse de facultate pentru el) ºi mai puþin ca „Profesorul Barbilian totodatã om de
o atitudine politicã de apreciere faþã de ide- ºtiinþã cu o activitate creatoare remarcabilã
ologia legionarã. în domeniul algebrei mai ales, ºi un poet de
Poetul explicã apropierea de aceastã mare talent. Profesor de mai bine de 20 de
miºcare politicã prin eroarea sa în faþa pro- ani la Facultatea noastrã (de Matematicã) a
pagandei demagogice. În mai multe autobi- format un numãr de tineri cercetãtori,
ografii ºi fiºe personale susþine: „M-am atrãgând elementele cele mai distinse ale
apropiat de miºcarea legionarã (pe care n-o facultãþii. Nu se poate spune cã are talent
cunoscusem deloc înainte ºi de care, odatã didactic. Cursurile sale sunt mai mult dedi-
cu omorurile din noiembrie 1940 m-am cate, prin felul lor, celor care se dedicã
despãrþit sufleteºte) pentru urmãtoarele cercetãrii ºtiinþifice ºi care, în orice caz,
motive: posedã deja o oarecare culturã matematicã
1. Se dãdea drept o miºcare antibur- (pentru a-l putea urmãri ºi înþelege). Nu
ghezã [Am fost indus în eroare de reuºeºte pe lângã studenþii începãtori; are
programul social mincinos al miºcãrii însã darul de a atrage pe cei mai înaintaþi în
legionare] studiile lor. κi face cursurile regulat ºi
2. Guvernul burghez al lui Carol al II- lucreazã cu studenþii sãi la seminarii;
lea, în 1938, îmi desfiinþase catedra ce urmãreºte ºi personal progresele celor care
se crease pentru mine. [Concepusem o doresc sã întreprindã, sau au întreprins,
urã adâncã împotriva camarilei lui cercetãri proprii. Profesorul B. este indicat
Carol II, al cãrui prim ministru mai mult pentru a lucra cu aspiranþii sau cu
Arm[and]. Cãlinescu, îmi desfiinþase studenþii care se specializeazã în ultimul an
catedra creatã de Facultate pentru al facultãþii decât cu începãtorii. Fire foarte
6 Ion Barbu – op. cit.
39
Ghiþã Florea & Simona Iacob

personalã, cu o gândire originalã ºi cu o din 1929 sau mai degrabã 1930, ca mate-
putere de creaþie în diverse domenii, dar matician. Dar abia în 1933 când, conferen-
foarte schimbãtoare în relaþiile cu colegii ºi þiar, am început sã þin cursuri, am ajuns la o
cu prietenii. A avut, în trecut, manifestãri productivitate matematicã susþinutã. Mun-
nesãnãtoase, dar care s-au redus întotdeau- ca didacticã este pentru mine incitatorul cel
na numai la tirade ºi declaraþii de cafenea ºi mai puternic al concepþiilor mele matema-
nu pot fi considerate ca atitudini politice. tice ºi al realizãrilor lor. Am menþionat în
Nu are nici o preferinþã realã pentru cutare lista de titluri ºi lucrãri anexatã autobi-
sau cutare regim politic ºi în viaþã înclinã ografiilor mele anterioare (ºi care se gãsesc
mai mult spre oportunism (chiar dacã acest desigur la cadrele rectoratului sau ale min-
oportunism este inconºtient sau dictat de isterului) lista cursurilor mele litografiate. E
fricã). Este incapabil sã lupte pentru o idee vorba de vreo zece astfel de cursuri mai
politicã, oricare ar fi ea. În rezumat prof. importante.”
Dan Barbilian este un cercetãtor ºtiinþific de Personalitatea complexã a lui Dan
mare valoare ºi un om care poate antrena pe Barbilian este surprinsã în marea ei diversi-
tineri în cercetarea ºtiinþificã. Caracter tate ºi în caracterizarea din 7 iunie 1960 a
schimbãtor ºi fantezist, dificil în relaþiile cu ºefului sãu de catedrã, prof. univ. G.
prietenii ºi chiar cu colegii. Fire de poet cu Vrânceanu, care remarcã consecvenþa în
talent ºi cu remarcabilã putere de creaþie, învãþãmânt ºi cercetarea ºtiinþificã:
atât în ºtiinþã, ca ºi în poezie. Complet
„Activitatea didacticã ºi ºtiinþificã
apolitic în fond, deºi a vrut ºi vrea uneori
sã-ºi dea aerul cã a avut sau aderã la o con- Este în învãþãmântul superior din anul
cepþie politicã. Poate fi folosit numai ca 1926, a fost pe rând asistent, conferenþiar
cercetãtor ºtiinþific ºi ca profesor care sã ºi în prezent este profesor. A þinut
antreneze pe tineri spre cercetarea ºtiinþi- cursuri de geometrie descriptivã, bazele
ficã.” geometriei, teoria grupurilor, teoria
Motivându-ºi îndepãrtarea de poezie, structurilor, teoria inelelor, teoria lui
Ion Barbu menþiona: „mi-am dat doctoratul Galois, teoria idealelor, teoria numerelor
aici (comisia: D. Emanuel, D. Pompeiu ºi algebrice etc. Cursurile predate de tov.
Gh. Þiþeica) ºi m-am revalorificat, începând D. Barbilian sunt la un nivel înalt
40
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

ºtiinþific ºi pedagogic; ele cuprind tot- Prin activitatea sa ºtiinþificã în Teoria


deauna rezultate dintre cele mai recente grupurilor ºi structurilor, Teoria lui
Galois, Teoria idealurilor, Teoria nume-
obþinute în capitolele respective ale
relor algebrice, recunoscutã ºi peste
matematicii. Cursurile respective în hotare, a fost iniþiatorul studierii acestor
majoritate au fost dactilografiate. (…) capitole în þara noastrã.”7

7 G. Vrânceanu – Caracterizarea prof. Barbilian Dan, Catedra de geometrie ºi topologie, 7 iunie 1960.
41
Lucian
CHISU
,

Ion Barbu sub


„sabia lui Damocles"
Abstract
Ion Barbu (a mathematician and a poet, on his true name, Dan Barbilian) embodies a different
"formula" of the destiny through creation. After wandering through several initiation stages, his
poetry arrives to a complete hermetism, too early achieved. He brings sporadically his contribu-
tion to the literary life, always received with increased interest. Ion Barbu becomes a legendary
presence, haloed by a biography similar to that of Mateiu Caragiale, in the world of the Bucharest
coffee shops. At his table in Cap?a, surrounded by flatterers and friends, the mathematician writes
his math courses watered by numerous filter coffees. In 1944 he was a teacher at the Mathematics
Faculty in Bucharest, fully dedicated to problems of axiomatic algebra. Active supporter of the
right wing politics, which is often reproached to him by close and not so close friends, Ion Barbu
takes to studying mathematic equations, writing in the same time a rich scientific journal. He
detaches consciously from the realities of the surrounding world that he ignores completely.
Cherished as a science person, of exact science, he is reprimanded because of his decadent lyrical
discourse, descended to the level of playfulness and "emptied" of meanings or coherence, which,
in the end, brought the poet's salvation, a poet who, just like Arghezi, Blaga or Bacovia, was
"encircled" by the times he lived. His legionary sympathies as well as some of his occasional poet-
ries shed dark clouds on his destiny. His enemies, quite numerous, consider his poetry to be stu-
pid or, at the best, strange. For them, the poet is somewhere below (but close to Picasso!) being cat-
alogued as incompetent, therefore not dangerous or subversive, but meaningless. He lives his last
15 years of existence having permanently, on top of his head, like a Damocles' sword, his own past.

Ion Barbu (1895-1961) este pseudonimul Capºa, unde avea masã rezervatã ºi þuþeri.
literar al matematicianului Dan Barbilian. Erudit în domeniul artelor, rafinat interpre-
Prin volumele de versuri Dupã melci (1921) tat al culturilor francezã, englezã ºi ger-
ºi Joc secund (1930), poetul se alãturã lui manã, pe care le cunoºtea de la sursã,
Arghezi, Bacovia ºi Blaga, formând cea mai matematicianul-poet îºi încânta convivii
strãlucitoare constelaþie liricã a perioadei prin vervã ºi inteligenþã, printre aceºtia
interbelice. aflându-se ºi alþi protagoniºti ai vieþii lite-
Dupã 1930 activeazã tot mai mult în rare ºi anecdoticii de culise, precum
domeniul ºtiinþific (în 1937 devenea secretar I. Minulescu, N.D. Cocea, ªerban Cio-
general al Societãþii de ªtiinþe) ºi numai culescu, Oscar Lemnaru, N. Davidescu,
arareori în literaturã. Totuºi, intervenþiile C. Cristobald, I. Iancovescu, Neagu Rã-
sale în presa culturalã erau primite cu viu dulescu º.a.
interes, poetul fiind el însuºi întruparea Contemporanii, dar ºi posteritatea au
unui personaj excentric, devorat de pasi- consemnat simpatia poetului faþã de miº-
unea pentru proza lui Mateiu Caragiale, pe carea legionarã, blestemul acestui fapt
care o admira necondiþionat. Frecventa atârnând ca o altã sabie a lui Damocles dea-
42
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

supra destinului sãu pânã la sfârºitul vieþii.


Din fericire, legile gravitaþiei politice n-au
acþionat, cum s-a petrecut cu scriitori de
anvergurã intelectualã apropiatã (Crainic,
Pillat, Gyr, Voiculescu), între altele, pentru
cã Ion Barbu era ºi un foarte valoros om de
ºtiinþã.
Anul 1944 îl gãseºte profesor la Facul-
tatea de Matematicã din Bucureºti, consa-
crat eminamente problemelor de algebrã
axiomaticã ºi cursurilor þinute la Univer-
sitatea din Bucureºti. Pe de altã parte, Ion
Barbu este spectator, nu o datã incriminat,
al evenimentelor ce se deruleazã impreviz-
ibil ºi periculos pe scena vieþii româneºti. În
„Dreptatea” (seria a II-a, an I, nr. 12), la
rubrica Perna cu ace, chiar bunul sãu prieten,
Oscar Lemnaru, evocã, în articolul
Cafeneaua de odinioarã, ºi figura indezirabilã
a poetului; „Din cioburile rãtãcite ale
amintirilor încercãm sã refacem atmosfera
de boemã de altãdatã, când între «Corso» ºi
«Capºa»... se desfãºura apriga viaþã a canca-
nurilor, a intrigilor de culise, a glumelor cu
þintã precisã, a calambururilor, astãzi deco-
lorate de tragedia evenimentelor abãtute
asupra pãmântului. Mulþi dintre oamenii
acelor vremuri au întreprins funerara cãlã-
torie spre þinuturile neantului (...) Ceilalþi,
slavã Domnului, sunt în viaþã ºi de douã trei
sãptãmâni, graþie generozitãþii destinului,
au reapãrut, reluându-ºi locurile ºi titlurile
trecute vremelnic în posesia celor mai triºti
uzurpatori pe cari i-a înregistrat istoria þãrii
noastre (...) La «Capºa», ªerban Cioculescu
împreunã cu subsemnatul pândeam clienþii
ºi le turnam în ºvarþul veritabil câþiva stropi
de calambur, surogat de glumã ºi de spirit
cum hotãrâserã sã numeascã înþepãturile
noastre unii confraþi. Ion Barbu, poet ºi
matematician, calcula câte zile mai are pânã
sã închine formidabilul sãu imn lui Hitler...
Ne-ar face plãcere sã-i cunoaºtem ºi azi
opiniile pentru cã desigur ºi le-a schimbat.”
Dupã încetarea rubricii Perna cu ace
(2 sept.-4 dec. 1944) din „Dreptatea”, titu-
larul ei revine sub o alta, De la Apus la
Rãsãrit (semnatã A.B.C. ºi Styx), primul
vizat fiind Ion Barbu: „Cu prilejul unei
tragedii jucatã în Piaþa Teatrului naþional,
poetul matematician (cu limbaj cifrat, adicã)
43
Lucian Chiºu

patrula încruntat cu unul, douã sau chiar


mai multe pistoale (...) Poetul cu pricina,
autorul unui admirabil poem adresat provi-
denþialului Adolf Hitler, a «compus» o scri-
soare pe care a adresat-o S.S.R.-ului. Epis-
tola are scopul sã arate cã poetul ermetic îºi
recunoaºte greºeala, cã îºi face mea culpa, cã
admirã infinit armatele U.R.S.S.-ului ºi cã
de-acum înainte va fi om de treabã”1
În acelaºi an, „Scânteia”(nr. 39, 29, oct.,
1944) publicã fãrã semnãturã articolul Epu-
raþia scriitorilor, o „somaþie” adresatã Socie-
tãþii Scriitorilor, fiindcã nu procedase încã la
o epurare de tipul acelei iniþiate de Comi-
tetul provizoriu de conducere al ziariºtilor.
Cu aceastã ocazie, „Scânteia” îºi asumã
sarcina de a oferi o listã urgentã cu epura-
bili, între care se numãrã Ion Barbu („poet
care a purtat cãmaºa verde”) ºi Lucian Blaga
(„fost subsecretar de stat la externe în
guvernul Goga-Cuza”). Momentul cores-
punde perioadei când poetul începe sã
adnoteze, pe albitura paginilor publicaþiei
„Gazeta Matematicã”, propriile comentarii,
cele mai multe destinate elucidãrii unor
frãmântãri, de-a dreptul obsesive, din do-
meniul algebrei. Insolitul Jurnal ocoleºte
prezentul terorizant, scos cu vãditã intenþie
în parantezã. Excepþie face ultima con-
semnare, despre care se va vorbi la momen-
tul potrivit. Având în vedere auto-impusa
„tãcere”, metaforic se poate afirma cã, ase-
meni legendarului Ulysse, poetul îºi cetluise
timpanele. Dacã intenþia s-a dovedit iluzo-
rie, determinarea totuºi impresioneazã. Me-
ritã, de aceea, consemnate cele 65 de adno-
tãri referitoare la problemele de geometrie
care îi absorbiserã preocupãrile ºi în care
analizeazã teorii, le emendeazã ºi evocã,
omagial, mari figuri ale ºtiinþei. Prin efortul
de abstragere din lumea realã, Jurnalul de
creaþie este remarcabil ºi instructiv.
Muþenia nu-i lasã indiferenþi pe detrac-
torii lui Ion Barbu, resentimentarii de con-
juncturã ºi aºa-numiþii „lupi tineri”. ªi unii,
ºi ceilalþi îl provoacã insistent. Aurel Ba-
1 În “Dreptatea”, nr. 87, 6 dec. 1944: vezi ºi Ana
Selejan, Trãdarea intelectualilor, Transpres, Sibiu,
1992, p. 25.
2 „România liberã” nr. 172 ºi 181 din 21 febr. ºi,
respectiv, 2 mart.1945.
44
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

ranga scrie în 19452 douã articole potrivnice Al Dumitale, pe vecie, D. Barbilian”. (30 ia-
lui Ion Barbu, Note despre poezia hermeticã ºi nuarie, 1945)3
Cele patru nãpârliri ale lui Ion Barbu, în care Un an mai târziu, în 1946, apar noi arti-
etapele de evoluþie ale liricii barbiene sunt cole în care, raportat la imperativele con-
învestite cu semnificaþii politice. Lãuntric, temporaneitãþii, poetul este blamat, direct
efectul este devastator – deºi Barbu afiºa în sau indirect, în numele decadentismului.
continuare o atitudine mai degrabã imper- Un exemplu îl constituie Adrian Marino4.
turbabilã – determinându-l sã aleagã claus- Între 1944 ºi 1947, amiciþia, probabil
trarea, ca soluþie de ultim moment: „Mult zdruncinatã de unele remarci ale cunoscu-
iubitule Domnule Stoilov, În vederea con- tului calamburist Oscar Lemnaru, continuã
ferinþei Dumitale de astãzi, am amânat ora totuºi. Ea constituie partea nevãzutã a
de curs, pe care o aveam cu studenþii de la biografiei, fiind scoasã la luminã de Mircea
2 ½ la 4 ½. Mã pregãteam tocmai sã vin, sã Coloºenco în volumul amintit în infra. (vezi
mã apropii de gândirea dumitale, care mi-a nota 2). Dialogul epistolar îi cuprinde pe
dat totdeauna cele mai mari încântãri ºi Oscar Lemnaru5, Felix Aderca, Tudor Vianu,
câteodatã chiar vertigiu, când tocmai îmi Nina Cassian, dar ºi pe matematicienii
rãsare înainte un anume scrupul! Confe- ªerban Gheorghiu, Aristide Halany, Hari-
rinþa se þine la sala Dales, dar în cadrul In- tina ªoiculescu, documentele fiind majoritar
stitutului Francez. ªtii ce reputaþie de galo- inedite pânã în anul 2000. Din sutele de
fob mi-au creat duºmanii mei din cafenele ºi scrisori devenite mãrturii de epocã se pot
redacþii, mie, a cãrui întreagã literaturã e desprinde cel puþin trei componente rele-
tributarã câtorva mari surse franceze, inac- vante: prima, de abstragere, cât se poate, din
cesibile! Sunt laº. Mi-e teamã cã mâine chiar faþa „prezentului”, a doua afectiv-confesivã,
voiu citi cu spaimã în «Dreptatea» o impro- iar cea de a treia de preþuire ºtiinþificã ºi lite-
vizaþie în gustul urmãtor, fãcutã sã-mi rarã.
înnegreascã întreaga zi: Cutezanþa unui Corespondenþa poetului dezvãluie aten-
profascist notoriu: «Ieri, la conferinþa în þia binevoitoare arãtatã unora dintre mai
limba francezã a rectorului S. S., þinutã sub tinerii confraþi, prilej de a-ºi manifesta cu
auspiciile Institutului Francez, publicul a discreþie, dar eficient adeziunea cãtre noua
fost scandalizat ºi abia ºi-a conþinut revolta, artã, ce includea printre valorile ei ºi ide-
zãrind într-unul din staluri sinistra chelie ºi alurile luptei de clasã. Comentariul la citirea
mustaþa de rãu augur a unuia din strigoii poemului Griviþa roºie, al lui Marcel Bres-
cei mai avizi de sânge, aparþinând unei lumi laºu, dateazã din aceastã perioadã. Scrisoa-
care, se pare, a apus odatã pentru totdeau- rea însã e un amestec de ironie, cinism ºi...
na. Ce are acest personagiu, bine cunoscut hermenuticã literarã din care se pot
nouã, cu cadenþele limbii lui Racine? Sã se desprinde unele pasaje ilustrative: „Cât de
termine cu aceste provocãri. Cerem ares- bine sfãtuit a fost instinctul dumitale artis-
tarea fascistului Ion Barbu » Râzi, desigur. tic, folosind termenii speciali manetã, utecist,
E, totuºi, ºi subiect de oarecare melancolie care se introduc în inima lucrului. Marea
în farsa de mai sus. Sunt niþel terorizat de lecþie a lui La Fontaine e folositã cu înþelep-
notorietatea, prea caracterizantã, care mi s-a ciune... Pasagiul «Griviþa roºie, Griviþa gre-
creat de unii. Trebuie sã învãþ din nou sã fiu vistã» e de o mândrã elocuþie. Dar bonomia
liber. Mã voi resemna sã citesc conferinþa înlãcrimatã cu care redai forfotul strãzii,
Dumitale, cum am citit ºi Gândirea axioma- ezitarea soldaþilor («Ce vreþi, mai fraþilor!»).
ticã din „Revista Fundaþiilor”, pentru care Ea îmi dã mãsura unui Breslaºu pe care îl
am uitat sã te felicit. Îþi urez un succes aºa presimt: prozatorul. (...) Exemplul dumitale
cum vrei Dumneata: nu de radio, ci de aulã. trebuie sã dea de gândit, nu mie poet revo-
3 Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, ediþie alcãtuitã de M. Coloºenco, pre-
faþã de Eugen Simion, p. 889.
4 „Naþiunea”, an I, nr. 5, 24 mart. 1946 cu articolul Decadenþa hermetismului.
45
Lucian Chiºu

46
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

lut, ci poeþilor activi. Dumneata dovedeºti ca armã politicã ºi unealtã artisticã. Repo-
cã se poate merge la poezia totalã, care ziþionarea lui Ion Barbu este veºtejitã de
prinde în arderea ei mulþimile înfiorate, cã- Zaharia Stancu în articolul Aripile poeziei12,
tre poezia povestitã de ultimul ei profet.”6 care minimaliza cu intenþie contribuþiile
Pentru cã opoziþia faþã de persoana ºi marilor poeþi interbelici: „Poezia generaþiei
opera poetului se manifesta fãþiº, iar cursul mele a fost una cu orizont mãrunt, întu-
evenimentelor nu prevestea nimic bun, Ion necat. Poeþii, câþi au avut aripi, le-au pierdut
Barbu publicã în „Timpul”7 o precizare în pe drum, se cuvine sã mãrturisim. Ultimele
care se dezice de legionarism ºi antisemi- douã decenii n-au fost prielnice poeziei
tism. Aproximativ în aceeaºi perioadã nu- înalte”. Insinuãrile lovesc în Arghezi,
mele sau artistic reapare în presã, prilejuit Barbu, Blaga, Pillat, Voiculescu, integral
de publicarea poeziei Dedicaþie8. De aseme- anulaþi, prilej pentru Marian Popa de a
nea, în „Revista literarã”9, este semnalatã comenta maliþios cã tocmai de la generaþia
apariþia unui numãr din „Agora” sub proletcultistã Zaharia Stancu „aºtepta alt-
patronajul Fundaþiilor Regale pentru ceva, cu adevãrat elevat ºi cert zburãtor”13.
Literaturã ºi Artã, îngrijitã de Ion Caraion ºi Intervenþia lui Zaharia Stancu se nutreºte
Virgil Ierunca. Colaborãrile din „Agora” direct din lucrãrile celui de-al doilea
sunt excepþionale: Montale, Saba, Congres al Uniunii Sindicatelor Artiºtilor,
Quasimodo, Barbu, Blaga. Scriitorilor ºi Ziariºtilor, þinut în intervalul
Tot atunci, în „Revista literarã”10, Ion 18-19 octombrie 1947 ºi având printre vor-
Barbu publicã Protocol al unui club Mateiu I. bitori pe Gh. Apostol, Iosif Chiºinevschi,
Caragiale pe care, ulterior, i-l transcrie lui N. Moraru, Ion Pas, Ion Cãlugãru, Marcel
Tudor Vianu spre a-i cere opinia ºi a avea un Breslaºu, Z. Stancu º.a. Printre cei mai vehe-
punct de vedere competent asupra subtili- menþi s-a manifestat Nicolae Moraru, înalt
tãþilor de ordin formal-artistic11ºi deschi- funcþionar în Ministerul Culturii, comunist
derii lor interpretative. Dacã adãugãm ºi ireconciliabil, care, referindu-se la viaþa lite-
propria încredinþare, cã versurile atunci rarã româneascã interbelicã, avansa ideea cã
tipãrite, ale Protocolului..., reprezentau tot ce aºa-zisa decadenþã ºi degenerare aparþine
dãduse mai valoros literaturii române, pozi- creaþiei din acel rãstimp.
þia în faþa vicisitudinilor politicului pãrea Având ca model directivele evenimentu-
consolidatã, mai ales cã, în acelaºi numãr al lui menþionat, Nestor Ignat afirmã cã „arta
„Revistei literare”, Miron Radu Paraschi- burghezã este « artã» care ucide” ºi exem-
vescu semna studiul Comentarii la Protocol, plificã din Picasso ºi Ion Barbu, adãugând:
structurat în trei subcapitole, Fondul, „Sã luãm o pildã autohtonã, dintre multe
Realizarea formalã, Perspectivele poeziei bar- altele: «La râpa Uvedenrode / Cu multe gas-
biene. teropode / Suprasexuale / Supramuzicale: /
Însã, imediat ce vreunul dintre numele Gasteropozi ! / Mult limpezi rapsozi / Moduri
ilustre reapãrea literar, generaþia prolet- de ode / Ceruri eºarfã / Antene de harfã /
cultistã (pe punctul de a se constitui) îl atacã Uvedenrode / Peste mode ºi timp / Olimp». Ce
frontal. Ideologia este invocatã deopotrivã este aceasta ? O farsã de prost gust ? Aºa va
5 Vezi corespondenþa cu Oscar Lemnaru (scrisorile numerotate 321,323, 324, 339, 342, perioada 1944-1947,
în Ion Barbu, op. cit, II, pp. 900-1001.
6. idem, pp. 908 -909.
7 „Timpul”, 10 april. 1947.
8 „Revista Fundaþiilor Regale”, XV (serie nouã), nr. 7, iulie, 1947, p. 1.
9 „Revista literarã”, III, nr. 19, 22 iunie, 1947.
10 „Revista literarã”, III, nr. 9, 13 aprilie, 1947, p. 5, cu dedicaþia „Preºedintelui de onoare Al. Rosetti.
„Revista literarã” este fosta „Orizont”; începe direct de la nr. 5 pentru a se metamorfoza, la scurt timp,
în „Flacãra”.
11 Vezi scrisoarea din 13.04. 1948; republicatã de Mircea Coloºenco în Ion Barbu, op. cit. II., pp. 941-942.
12 „Revista literarã”, an III, nr. 9, 13 april. 1947.
13 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 127.
47
Lucian Chiºu

rãspunde fãrã îndoialã imensa majoritate a


cititorilor de literaturã din România. O
mânã de «esteþi» va recunoaºte însã, în cele
de mai sus, un fragment dintr-o poezie a
d-lui Ion Barbu. Pe marginea lor, ca ºi în
cazul picturilor lui Picasso, criticii burghezi
au scris volume pedante. Nici o demon-
straþie a esteticii ºi criticei «pure» nu poate
transforma o asemenea îmbinare inchoeren-
tã într-o operã de artã. Pentru cine e dispus
sã identifice arta cu tehnica «picturii cu
fecale» sau a poeziei cu Uvedenrode nu
încape îndoialã cã o artã decadentã din
punct de vedere ideologic duce fãrã scãpare
la decadenþã esteticã”14.
La atacurile concertate participã Ov. S.
Crohmãlniceanu ºi Ion Vitner15, primul cu
articolul Ermetismul, iar al doilea scriind
despre Limitele decadentismului în cultura ro-
mâneascã. Sub impactul unor astfel de atitu-
dini demolatoare de creaþii ºi destine, Ion
Barbu va rãspunde printr-un articol pro
pace16, semnând pe aceeaºi paginã cu Aszta-
los Istvan, Ury Benador, Geo Bogza, D. D.
Botez, Lucia Demetrius, Chiril Economu,
Mihail Mujic, M. R. Paraschivescu, Cezar
Petrescu, M. Ralea, Revy Elena, Gh. Spacu,
Ana Tãlmãceanu-Dinescu, Tudor Vianu,
George Vraca, Gh. Vrânceanu.
La 31 Decembrie 1947, cadrele univer-
sitare din Universitatea Bucureºti depun
Jurãmântul de credinþã „poporului ºi de a
apãra Republica Popularã Românã împotri-
va duºmanilor din afarã ºi dinãuntru ºi de a
respecta legile Republicii Populare Române
ºi de a pãstra secretul de serviciu”. Printre
semnatari se aflã ºi Dan Barbilian17.
În februarie 1948 publicaþia „Studentul
român”18 tipãreºte textul Narcisismul, o falsã
valoare a poeziei moderne, al cãrui semnatar
este Savin Bratu.
Din Chestionarul (datat 4 martie 1949), la
care Ion Barbu rãspunde pentru Fiºa person-
alã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþio-
nale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia Generalã a În-

14 În „Scânteia”, 27 oct. 1947.


15 „Contemporanul”, nr. 58, din 31 oct. ºi, respectiv, 62, din 28 nov. 1947.
16 Apud Mircea Coloºenco, în Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 1190-
1192.
17 Ion Barbu, idem, p. 931.
18 „Studentul român”, seria 3, anul 4, nr. 9, 25 febr. 1948.
48
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

vãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþe mãsuri rasiste pe cât de stupide, pe atât de


din Bucureºti, rezultã atitudinea mai degrabã crude (...) Mama ei [a soþiei], vãduva unui
de apropiere ºi conformitate a poetului cu doctor din Kottbus, a avut mult de suferit
cerinþele politice ale vremii. Din acest din pricina regimului hitlerist. Rãmânerea
Chestionar se ºtie, de pildã, cã matema- în Bucureºti a vãrului nevestei mele,
ticianul devenise membru al organizaþiilor antifascistul Rudolf Schmidt, obþinerea
ARLUS (1946) ºi al Institutului Sovieto-Ro- vizei din 6 în 6 luni, se fãcea sub propria
mân (1947)19, cã în septembrie 1947 aderase mea garanþie ºi devenise un adevãrat
la P.C.R., cã din octombrie 1940 simpatizase coºmar pentru mine. Cea mai micã bãnuialã
cu Programul de revendicãri sociale, înºelã- de ostilitate împotriva regimului fascisto-
tor, al legionarilor, iar dupã 23 August 1944 legionar... ar fi adus automat anularea giru-
nu mai depusese nicio activitate politicã20. lui meu ºi extrãdarea acelui nefericit (vezi
Dintr-o altã Declaraþie, intitulatã Situaþia dosarul Siguranþei, corespunzãtor bilet de
la Facultate ºi publicatã de Gerda Barbilian liberã trecere: nr. 73382/1936).
desprindem ºi alte amãnunte referitoare la Legionarii mi-au cerut imediat sã-i
întrebãrile ce i se puneau despre trecutul servesc cu scrisul... N-am îndrãznit sã-îi
sãu: „Fiºa pe care mi-o alcãtuise legionarii refuz ºi le-am predat câteva manuscrise
G.M. ªi R.Þ., asistenþi ai Facultãþii pe atunci, (mai ales cu conþinut religios), de care ei au
poate fi arãtatã ca dezastruoasã. Aceeaºi dispus apoi. Asasinatele din noiembrie,
învinuire de simpatii semite ºi democratice printre care ale lui Iorga ºi Madgearu, mi-au
(probe: editarea volumului meu de poezii deschis ochii. De atunci am bãtut în
de cãtre Cultura naþionalã, fundatã de A. retragere: cu prudenþã, pentru a nu provoca
Blank, volumul elogios Ion Barbu, scos la rãzbunarea lor. Cãderea legiunii a rezolvat
aceeaºi editurã de Tudor Vianu, camarade- încã mai curând decât sperasem aceste difi-
ria mea cu pictorul Marcel Iancu, cu scri- cultãþi”21 (passim).
itorul Felix Aderca ºi mai ales vechile ºi Dacã în viaþa personalã Chestionarele ºi
nestrãmutatele prietenii cu avocatul Simion Declaraþiile aduc grele clarificãri, în ceea ce
Bayer ºi academicianul de astãzi Al. Rosetti priveºte viaþa literarã a poetului, acesta con-
(...) Mai grav, în Facultate n-am ºovãit sã tinuã sã fie etichetat în tonurile cele mai
disting, când era cazul, pe studenþii de ori- sumbre. În raportul Spre un nou avânt al
gine evreiascã: M.P. ºi Gh.Þ., M.N. E sigur cã creaþiei literare (25-27 mart. 1949). Zaharia
meritul lor era de partea cestor studenþi, ºi Stancu calificã mesajul artistic barbian drept
n-am fãcut decât sã-i proclam. Pe atunci un „cântec intelectualizat pânã la dezu-
însã puþini profesori aveau acest curaj. În manizare” ºi nu face decât sã recicleze idei
timpul guvernãrii legionare... casa mea a deja scrise cu trei sãptãmâni înainte în
stat deschisã foºtilor mei studenþi Gh.Þ. ºi „Viaþa Romîneascã”, unde afirma cã Ion
M.P., cãrora le împrumutam cãrþi ºi cãutam Barbu este autorul unor „lucrãri inutile, ba
sã le menþin antrenamentul matematic în chiar dãunãtoare”22.
acea perioadã dificilã pentru ei, plinã de Devine într-o bunã mãsurã explicabil de
19 Vezi Ion Barbu, Opere, II, p. 1089.
20 Redãm din Fiºa personalã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþionale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia
Generalã a Învãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti: 1. Cât timp a funcþionat în afara
Ministerului Public: [rãspuns]: Din martie 1930 pânã la sfârºitul lui septembrie 1940, am fost actuar la
Ministerul Muncii (Asigurãri Sociale). Motivele plecãrii: Dat afarã fiindcã nu eram legionar// 2. Din ce
sindicat faceþi parte ºi de când? [rãspuns] Sindicatul Corpului Didactic Universitar, din ianuarie 1945// Din
ce organizaþie de masã? [rãspuns] ARLUS, 1946; Institutul Sovieto-Român 1947// Din ce organizaþie
politicã? [rãspuns] Am aderat, în septembrie 1947, la P. C. R.// Cu ce organizaþie politicã aþi simpatizat în
trecut? [rãspuns] Am simpatizat, din octombrie 1940, cu Programul de revendicãri sociale, înºelãtor, al
legionarilor// Din ce organizaþii politice aþi fãcut parte? [rãspuns] Din niciuna// Activitate politicã dupã 23
August 1944? [rãspuns] - // Aþi fost condamnat politic? [rãspuns] - // (passim)
21 Gerda Barbilian, Ion Barbu, Amintiri, Editura Cartea Româneascã, 1975, pp..226-228, reluatã în Ion
Barbu, Opere II, pp. 438-439.
49
Lucian Chiºu

ce poetul îºi pune un an mai târziu, în 1950, „Poetul Ion Barbu, ale cãrui poezii ºi acum
semnãtura pe un text de conjunctural, de constituie slãbiciunea secretã a unora dintre
„atitudine” împotriva rãzboiului rece ºi al intelectuali ºi care este de altfel un mate-
imperialismului american: „ªtiinþa este matician valoros, a ajuns pur ºi simplu la
rodul pãcii. A pregãti atmosfera vreunui interjecþii: «Lir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropii
nou rãzboi înseamnã sã porþi o atingere de de apã rece/ În copaie când te lai/ Vir-o-cin-go-
moarte cercetãrii. De altfel, imperialismul, co-ling,/ Oase-nchise afarã-n firg/ Lir-liu-gean,
ºi mai ales imperialismul american, a în- lir-liu-gean». Cu cât dispreþ pentru popor,
semnat totdeauna o nesocotire a tot ce este pentru limba sa, pentru comorile culturii
sforþare creatoare. E cunoscut cã univer- sale i-a animat pe aceºti scriitori [referinþele
sitãþile de peste Ocean, cele mai dotate de sunt extinse din contextul mai larg, necitat
«regii» trusturilor, sunt ºi cele mai ele- de noi, la Arghezi ºi Blaga] care au putut sã
mentare. Universitãþi în care tinerimea punã fãrã jenã pe hârtie aceste «conjugabil-
învaþã sã se deºucheze, cu þigãri opiacee ºi itãþi», «cosmogeneze» ºi «vir-o-cingo-co-lin-
apropieri promiscue. Lucrând cu atâta guri».” Printre cei care þin sã-i dea, ºi ei, o
râvnã la în sectorul nostru ºtiinþific, acela al lecþie creaþiei lui Ion Barbu se numãrã ºi
Algebrei moderne, inspirându-ne din gân- Eugen Campus: „cine pledeazã pentru o
direa marilor algebriºti sovietici, avem sen- limbã popularã a literaturii, exclude orice
timentul de a lucra pentru pace. În conexi- valoare a operei barbiene”26. Citit astãzi,
unea universalã care comandã fenomenele, enunþul ar fi corect ºi în conþinut, ºi în
ºtiinþa purã e strâns legatã de ºtiinþa apli- formã, deoarece – este bine ºtiut – o „limbã
catã, de la care aºteptãm atât îmbunãtãþirea popularã a literaturii” n-ar fi posibilã, ci
condiþiei noastre omeneºti, cât ºi fãurirea contrarã dialecticii limbajului ºi cu atât mai
mijloacelor potrivite de apãrare contra aten- mult evoluþiei limbii literare.
tatelor atomice plãnuite de conducãtori cu Ca o curiozitate, cel puþin, meritã înre-
mentalitãþi de gangsteri”23. Cuvintele par gistrat un Protest al poetului: „Nu vin la
a-i aparþine datoritã câtorva vocabule care cafenea nici sã fac afaceri, nici sã stau de
fac notã distonantã cu limbajul proletar, lig- vorbã. Vin sã-mi fac munca mea de mate-
nificat, pe care M. Niþescu l-a amendat, matician care are din pãcate nevoie de exci-
peste ani, într-o carte de sertar24. tantul cafelei. Mã costã bani ºi sãnãtate, dar
Anul 1951 acutizeazã raporturile oficiali- nevoia e imperioasã. Filtrul care mi se ser-
tãþii cu moºtenirea literarã barbianã. Lupta veºte uneori e contrafacere. Desigur, apa
„proletariatului literar” împotriva intimis- dulceagã ºi neagrã, ce se aduce sub acest
mului, decadentismului, ermetismului, cos- nume, nu face 200 de lei! Declar cã aceastã
mopolitismului, într-un cuvânt împotriva neregulã aplicatã mie, pentru care cafe-
modernitãþii, ia amploare odatã cu desfãºu- neaua este un cabinet de lucru, înseamnã
rarea Sesiunii generale a Academiei R.P.R., pur ºi simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul
din martie 1951. Intervenþiile participanþilor planului cincinal la un tratat de matematice
sunt strânse în volum sub titlul Lucrãrile (ºi în calitate de scriitor, la o traducere din
tovarãºului Stalin asupra lingvisticii ºi proble- Shakespeare). Fac vinovaþi pe funcþionarii
melor ºtiinþelor din þara noastrã25. Leonte puþin scrupuloºi, care falsificã filtrul, de
Rãutu, conducãtorul prezidiului, afirma: întârzierea muncii mele.” Protestul, datat 17
22 „Viaþa Romîneascã”, nr. 3-4-, mart.-april., 1949, p. 205.
23 „ªtiinþa este rodul pãcii, în „Contemporanul”, 21 aprilie 1950, p. 3 ºi reluat în Ion Barbu, Opere, II,
pp. 483.
24 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forþat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu
politologic, Ediþie îngrijitã de Mihai Ciurdariu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, Seria Istorie,
pp. 294-295.
25 Academia R.P.R, Lucrãrile sesiunii generale ºtiinþifice din 21-25 martie 1951, Editura Academiei,
Bucureºti, 1951.
26 „Viaþa Româneascã”, nr. 5, mai 1951.
50
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

51
Lucian Chiºu

noiembrie 1951, este semnat D. Barbilian


(scriitorul Ion Barbu), Profesor la Uni-
-versitatea C.I. Parhon, Membru al Uniunii
Scriitorilor din R.P.R.27 Cafeneaua fãcea
parte din viaþa sa, acolo îºi redacta o parte
din cursurile þinute „peste drum” la Fa-
cultatea de Matematicã, iar episodul a intrat
în anecdotica vieþii literare.
În 1953, în pofida organizãrii unor con-
sfãtuiri menite sã amelioreze activitatea edi-
torialã, grupul marilor scriitori din care face
parte ºi Ion Barbu este sistematic ocolit. La
consfãtuirea organizatã de E.S.P.L:A,
Zaharia Stancu deplângea „linia îngustã ºi
greºitã” trasatã în vechiul regim valorificãrii
moºtenirii literare. Stancu cerea sã fie
tipãriþi mai mulþi clasici ai literaturii univer-
sale ºi mulþi români, printre care nu se
numãrã însã Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat,
Goga, Voiculescu. Aceleaºi idei, dar în con-
tinuare ignorând adevãratele valori, se
regãsesc în Comori îngropate28, semnat de
Zaharia Stancu. La sugestia lui Gheorghiu-
Dej ºi sub direcþia lui Mihai Ralea,
Ministerul Culturii a organizat în anul
urmãtor o nouã consfãtuire, secretã, privind
politica editorialã, consfãtuire la care au fost
invitaþi intelectuali ºi scriitori fãrã atribuþii
în sistemul politic sau de conducere literarã.
Cu acest prilej, G. Cãlinescu a propus
retipãrirea lui Arghezi, Blaga, Al. Philippide
ºi Ion Barbu. „Un accent special e pus ºi de
aceastã datã pe traducerea capodoperelor
universale. Gheorghiu-Dej aprobã acum
orice sume pentru atingerea acestui scop; se
naºte în acest fel o armatã de traducãtori în
rândurile cãreia sunt acceptaþi chiar ºi
reacþionarii...”29.Scopul, în ceea ce priveºte
revenirea în actualitatea literarã a lui Ion
Barbu, este atins ca traducãtor, poetul fiind
cooptat începând cu anul urmãtor (1954) în
colectivul de traducãtori ai integralei shake-
speariene. Însã, ca poet, Ion Barbu rãmâne

27 Vezi referinþe mai ample despre „boemul” Ion Barbu în C. Cristobald, Capºa literarã, în „Amfiteatru”,
I, nr. 10, octombrie, 1966, reprodus de Gerda Barbilian în Ion Barbu, Amintiri 1975, pp. 268-269; episod
amintit, de asemenea, ºi de ªerban Cioculescu, Amintiri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1975, p. 254,
ediþie reluatã ºi întregitã sub titlul Amintiri ºi Jurnal, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti,
2007, p. 310-314..
28 „Viaþa Româneascã”, nr. 8, aug., 1953, Vezi ºi Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I,
Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 863.
29 Marian Popa, idem, ibidem.
52
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

pe mai departe contestat. ªtefan Iureº ºi (deºi articolul nici mãcar nu-l viza), produce
ªtefan Gheorghiu publicã în aceeaºi consecinþe imediate la Cafeneaua Capºa,
perioadã amplul studiu Câteva probleme ale dupã cum consemneazã Valeriu Râpeanu
creaþiilor tinerilor scriitori, care apare mai care a asistat la dialogul dintre Ion Barbu ºi
întâi în „Scânteia” ºi în numãrul imediat Paul Georgescu. Mãrturisirea sa trebuie
urmãtor din „Tânãrul scriitor”. Scriind luatã, în lipsa documentelor, sub rezerva
despre direcþii noi, dar ºi despre „modele”, memoriei subiective32. Pornind de la o
cei doi afirmã: „ E limpede cã poeziile deca- recenzie la un volum de versuri al lui
dente scrise în perioada dintre cele douã Cicerone Theodorescu, Tertulian gãsise
rãzboaie de I. Barbu, Lucian Blaga, Tudor nimerit sã loveascã, între alþii, ºi în Ion
Arghezi ºi alþii nu pot sluji drept pildã unui Barbu: „Cu asemenea metode, tov. M.
scriitor care vrea sã exprime un conþinut Gafiþa, care în repetate rânduri a atacat cu
pozitiv, sã fãureascã opere de înaltã artã”30. îndrãznealã manifestãri ale influenþelor ide-
Atacul lui N Tertulian31asupra unei ologice antirealiste în poezia noastrã, tre-
recenzii scrise de Mihai Gafiþa, atac în care buie sã-ºi dea seama cã se deschide calea
Ion Barbu este pomenit în tonurile obiºnuite întregirii «paºnice» în poezia realistã, pro-
30 „Scânteia”, nr. 2945, 13 april. 1954; „Tânãrul scriitor” , nr. 5, mai 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi
totalitarism (anul 1954), Sibiu, 1996, p. 167; Marian Popa, idem, ibidem.
31 N. Tertulian, Cui prodest?, în „Viaþa Romîneascã”, nr.16-17, 1-7 iulie, 1954; vVezi ºi în Ana Selejan, op.
cit, p. 66.
32 „La Capºa, prin 1954, îl puteai întâlni pe Ion Barbu, zburlit ºi încruntat, acoperit de fumul cafelelor,
cufundat în calcule, oprindu-se cum s-a oprit odatã vãzându-l pe Paul Georgescu intrând. Paul
Georgescu lucra atunci în aparatul de propagandã al C.C. al P.C.R., era conferenþiar la Facultatea de
Litere ºi eminenþa cenuºie - se zicea - a celor mari, I. Chiºinevschi ºi Leonte Rãutu. Dat fiind cã dintre
studenþii anului IV al Facultãþii de Filologie ce urma sã absolve în 1954 eram ceva mai rãsãrit, George
Macovescu ºi Tudor Vianu mã propuseserã sã lucrez la nou înfiinþata „Gazeta literarã”. Paul Georgescu
a vrut sã stea de vorba cu mine. Nu într-un birou, ci într-un mediu literar. ªi cum Facultatea de Filologie
se afla în imediata apropiere a cofetãriei Capºa, mi-a spus, înainte de a începe orele, sã-l aºtept la ter-
minarea cursului.
Aºa am ºi fãcut. Am mers la Capºa, unde intram pentru prima oarã. De cum am pãºit în braserie - la
ora aceea, patru dupã-amiazã, aproape goalã – m-a izbit figura celui ce stãtea singur la o masã. Scaunul
era lipit de peretele opus intrãrii. Figura îmi pãrea cunoscutã. De unde? Poate dintr-o fotografie. Nu
puteam spune cine este. Paul Georgescu a ales o masã destul de îndepãrtatã, în colþul din dreapta cum
intri, practic în unghiul vitrinei cu peretele dinspre restaurant. Nici nu ne aºezasem bine pe scaune,
când bãrbatul a cãrui figurã mã strãduiam sã o caut prin amintiri, care pãrea cã nu vede pe nimeni,
într-atât era de cufundat în hârtiile rãvãºite pe masa plinã cu componentele serviciului de cafea, se
scoalã ºi se îndreaptã cãtre Paul Georgescu. Abia aºezat pe scaun, acesta îmi spune: „E Ion Barbu.” Se
ridicã ºi face doi paºi spre el, îl salutã, dau mâna ºi rãmân în picioare. Pentru ca imediat ce ºi-au strâns
mâna a început monologul lui Ion Barbu. N-am tras cu urechea. Ion Barbu era practic rezemat de spã-
tarul scaunului meu. N-a strigat, dar nici n-a vorbit în ºoaptã. Nu-l vroia drept unic interlocutor pe Paul
Georgescu. Era evident cã îi avea în vedere ºi pe cei doi-trei necunoscuþi, printre care mã numãram, de
la mesele apropiate. «Cine – ºi a urmat o expresie neaoºã, fãrã perdea - este Tertulian care mã înjura în
„Viaþa Romîneascã”»? A început brusc ºi n-a acceptat nici un rãspuns. «Domnule Paul Georgescu, eu
am publicat acum treizeci de ani un volum de poezii în trei sute de exemplare. De atunci am mai tipãrit
câteva poezii. Cine credeþi cã mai mã þine minte? Câþi oameni mai au cartea mea sau revistele în care
am publicat dupã aia? Cine mai ºtie cã a existat un poet Ion Barbu? ªtiþi ce faceþi dumneavoastrã, comu-
niºtii? Faceþi ca pãrinþii care seara îºi întreabã bãiatul dacã n-a observat ceva suspect la colegii lui când
merg la W.C. în recreaþie. Copilul îi rãspunde nu. Dupã câteva seri tatãl revine. Rãspuns negativ. Dupã
alte seri îl întreabã din nou dacã nu cumva colegii lui nu l-au îndemnat sã facã onanism. Rãspunsul este
din nou negativ. ªi apoi seri de-a rândul îi atrag atenþia: vezi, tu sã nu faci onanism. Pânã când copilul
bãtut la cap se intereseazã cum e când eºti onanist ºi atunci se apucã ºi el de onanism. Aºa faceþi ºi dum-
neavoastrã comuniºtii, tot spunând poeþilor sã nu-l imitaþi pe Ion Barbu, sã nu urmaþi poezia lui Ion
Barbu, sã fiþi atenþi la faptul cã e o poezie decadentã, or sã înceapã sã o caute ºi or sã mã citeascã. Îþi
mulþumesc. La revedere». Cu acestea Ion Barbu i-a strâns mâna lui Paul Georgescu, s-a dus la masa lui
ºi s-a cufundat în hârtii. Paul Georgescu s-a aºezat cam încurcat la masã ºi mi-a spus: «Ai auzit?» Nu
puteam sã nu aud”.(Valeriu Râpeanu, Vijeliosul Ion Barbu, în format electronic, http://www.memoria.ro/.
53
Lucian Chiºu

gresistã, a celor mai virulente poezii deca-


dente în care ºi-au exprimat «ne-
mulþumirile» vagi, «cugetãrile» ºi «îndoie-
lile» Mallarmé sau la noi Ion Barbu, Lucian
Blaga º.a.”33
Printre cei care, în mod constant, iau în
rãspãr creaþia barbianã se numãrã ºi Nestor
Ignat, deja amintit. În articolul Cu privire la
valorificarea moºtenirii noastre culturale, Ignat
se întreba: „Cum s-ar putea sluji oare poezia
adevãratã, poezia care oglindeºte bogãþia
infinitã a vieþii, de «tehnica» decadentã a
poeziei lui Ion Barbu, al cãrui «crez» este
tocmai negarea realitãþii, «rarefierea liris-
mului absolut», «purificarea» lumii, «pânã a
nu mai oglindi decât figura spiritului nos-
tru»”34.
Semnãtura poetului reapare, pe o creaþie
artisticã, de abia în 1956. Revista „Viaþa Ro-
mîneascã”35 îi publicã Bãlcescu trãind, despre
care Barbu Cioculescu probeazã cã e scrisã
încã din 1948, când avuseserã loc manifes-
tãrile prilejuite de centenarului Revoluþiei
de la 1848 ºi fusese prezentatã spre publi-
care lui N. Moraru, la sugestia lui Al.
Rosetti, cãruia poezia îi este dedicatã, dar
„inenarabilul dictator al artelor” (cum îl
numeºte ªerban Cioculescu) a refuzat-o. În
opinia lui Barbu Cioculescu, Bãlcescu trãind
fusese scrisã ca o replicã la Bãlcescu murind,
poezia lui Vasile Alecsandri, fiind „cea mai
bunã, scrisã în acest an în cinstea lui N.
Bãlcescu, promovat marele erou al revo-
luþiei paºoptiste. Ion Barbu ºtia sã se orien-
teze avantajos (ce e drept, în acest caz impus
de binefãcãtorul sãu amic, cãruia i-a ºi dedi-
cat poezia)”36.
La 1 februarie 1958, apãrea în oficiosul
„Scânteia” articolul redacþional Cerinþe mari
în faþa editurilor, menit sã indice liniile reori-
entãrii în politica editorialã. Textul, consid-
erã Pavel Þugui, „a avut drept unic scop sã
blocheze publicarea culegerilor de poezii
din lirica româneascã interbelicã, îndeosebi
din Blaga ºi Ion Barbu, ce se gãseau într-o

33 în „Viaþa Romîneascã”, nr. 1, ian. 1954.


34 „Scânteia”, nr. 3026, reluat ºi de „Viaþa Romîneascã”, nr. 8, aug., 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi
totalitarism (anul 1954) Sibiu, 1996, p. 56.
35 „Viaþa Romîneascã”, an IX, (serie nouã), nr. 10, 1956, p. 5.
36 Ion Barbu, op. cit, II, pp. 720-721; vezi ºi Barbu Cioculescu, O retrospectivã Ion Barbu. Centenar, în
„România literarã”, nr. 9-10, 15-21 mart. 1995, p. 16-17.
54
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

fazã avansatã de realizare.”37 Alarmat cã în


unele articole încep sã aparã numele unor
Ion Barbu ºi Lucian Blaga, Nestor Ignat îºi
varsã nãduful sub titlul False modele, într-o
dublã intervenþie38.
Barbu ºi Blaga redevin þinta dogma-
tismului revigorat, sãgeþi ºi vituperãri
îndreptându-se inclusiv asupra persoanelor
care îi citeazã pe indezirabili. Inclement se
aratã Nestor Ignat ºi cu reeditarea Crailor de
Curtea-Veche, reproºând buna ei primire la
„Steaua”, chiar de A.E. Baconsky, redac-
torul ºef al revistei clujene.
În calitate de matematician, Dan
Barbilian semneazã în „Tribuna” din 17 mai
1958 articolul Direcþii de cercetare în mate-
maticile contemporane, relevant doar în ceea
ce priveºte prezenþa, oricât de modestã, în
presa acelor vremuri.
Pe plan literar, B. Elvin, preia ºtafeta de la
Nestor Ignat, pregãtind o triplã loviturã,
Articolele se intituleazã Împotriva ermetismu-
lui, Sensul retrograd al poeticii lui Ion Barbu ºi
Impasul poetului. Toate apar în „Gazeta lite-
rarã”, publicaþia cea mai importantã din
sfera artei cuvântului, ºi conþin afirmaþii
precum: „La o analizã severã, versurile
ermetice ale lui Ion Barbu se aratã conduse
de ideile cele mai retrograde.
Chiar ºi tãcerea în care s-a claustrat,
dupã ce a publicat Joc secund, e urmarea
logicã a poziþiei adoptate (...) Despuierea
artei de tot ce are real, obiectiv, omenesc,
reprezentarea lumii prin «esenþe» imuabile
ºi încadrarea fenomenelor vieþii în scheme
prestabilite, toate acestea aratã cã Ion Barbu
pledeazã pentru o poezie reacþionarã care în
loc sã ducã la cunoaºterea autenticã a lumii,
o întunecã (...)
Inflexibil în erorile sale, ca într-o virtute,
poetul nu a renunþat niciodatã sã facã din
versurile sale conspiraþia menitã sã infil-
treze în spiritul cititorilor beþia înlãn-
þuitoare, ca un opium, a iraþionalului”39.

37 Pavel Þugui, Amurgul demiurgilor (Arghezi, Blaga, Cãlinescu), Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1998,
p. 144.
38 „Scânteia”, nr. 4201-4202, din 28 ºi 29 febr. 1954. Vezi ºi Marian Popa, idem, I, p. 868.
39 „Gazeta literarã”, VI, nr. 39, 41 ºi 42, din 25 sept., 9 ºi, respectiv, 16 oct. 1958, toate apãrute pe pagina a
doua. Vezi ºi Mircea Coloºenco, Note ºi comentarii la Ion Barbu, op. cit, II, pp. 1191-1192
55
Lucian Chiºu

56
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

Nota dominantã a ultimilor ani de viaþã


este aceasta. La ea contribuie ºi Lucian
Raicu („orice tendinþã ermeticã împiedicã
îndeplinirea importantului rol educativ ºi
estetic al poeziei”40), Silvian Iosifescu („Dar
în trecerea de la aptitudini la opera de va-
loare certã hotãrãºte experienþa de viaþã ºi
orientarea ideologicã.
Sensibilitatea, inteligenþa, darul expresiei
pot fi sterilizate de formalism, ca la Valéry
sau la Ion Barbu” 41) ºi alþii.
Cu sãnãtatea tot mai ºubrezitã, internat
cu cirozã hepaticã, poetul se sfârºeºte în 11
august 1961, ducând cu sine speranþa cã îl
va regãsi pe vreo pajiºte a Ierusalimului
ceresc pe Burþi, câinele sãu, la a cãrui
moarte scrie în Jurnalul de creaþie42 (1944 –
1959): „Din coºul Dopii, unde te-ai nãscut
(la 4 ianuarie 1945, pe la ceasurile 11) pânã
în Vinerea Mare când, cu douã-trei cãscãturi
în gol, te-ai prãbuºit lângã strachina cu apã,
ai fost singura mea bucurie [subl. mea, L.
Ch.]... Aºteaptã, «curând voi odihni ºi eu»”.
Uitarea se aºterne rapid.
La 17 septembrie 1961, în Jurnalul43 sãu,
A.E. Baconsky evoca indiferenþa colegilor
din domeniul ºtiinþelor exacte ºi laºitatea lit-
eraþilor: „În acelaºi sector, un mormânt al
lui Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a
scris nici un rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi ce
stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâtor
contemporani! Nu mi-a fost un poet de
inimã, dar l-am stimat profund pe acest
strãlucit matematician balcanic al verbului
românesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întru
ºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre un
necrolog în paginile unei publicaþii.
Mormântul avea o cruce de lemn, impro-
vizatã ºi purtând inscripþia: Prof. Dan Bar-
bilian. O mânã anonimã scrisese cu creionul
chimic deasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiu
de nu ºtim unde venit”(pp. 29-30).

40 Lucian Raicu, Accesibilitatea – o condiþie a poeziei noi, în „Viaþa Romîneascã”, nr. 7 iul. 1959.
41 Silvian Iosifescu publicã studiul Mãiestrie ºi meºteºug în volumul colectiv Probleme actuale ale literaturii
realist-socialiste, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1960.
42 Paginile Jurnalului sunt redate în Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite, I-II, Editura Albatros, Bucureºti,
1981, 1984.
43 În “Caiete critice”, nr. 3-4/ 2008, p. 30.
57
Comentarii

Bogdan Mihai
DASCÃLU
Un valah orgolios:
Petre Pandrea
Résume

L'article évoque la vie de Petre Pandrea pendant la période passée en Allemagne. Son patriotisme
et la manière de s'adapter à un autre monde sont accentués dans les lignes de Bogdan Dasc?lu,
tout comme l'influence de la vie universitaire sur la façon de penser de Pandrea. Parmi les sujets
de l'article, on retrouve, en général, les méditations de Petre Pandrea concernant la vie menée
dans le pays de Goethe. Dans son journal, il évoque aussi son voyage à travers l'Europe et ses pro-
pres idées sur la manière d'écrire un journal.

Marin Preda observa într-unul dintre tinuu, fragmentele (mai ample ori nu) fiind
romanele sale (ºi, desigur, ºtia ce spune) cã, risipite, aleatoriu, în mai toate volumele ºi
atunci când un þãran vine la Bucureºti, cautã cã, atunci când recurge la asemenea evocãri,
alþi þãrani. Citindu-i cãrþile, sunt tentat sã-l îi are în vedere pe cititorii lui de acasã, cei ce
parafrazez pe marele prozator ºi sã afirm cã, par probabil mai interesaþi de ai lor decât de
în cazul lui Petre Pandrea, devine valabilã alþii. Asistãm la o rãsucire a românismului
constatarea cã, atunci când un român spre sine însuºi, la afirmarea orgolioasã a
soseºte într-o þarã strãinã, cautã alþi români. vocaþiei de competitori cu ºanse egale de
Se produce, în perioada interbelicã, o modi- cãtre tinerii intelectuali, ajunºi cu mari aspi-
ficare substanþialã în raport cu cele ante- raþii în Occident.
rioare: românul, ajuns în spaþiul german, se Avocatul rebel, ce disimula un spectacu-
intereseazã mult mai puþin de oamenii los scriitor, se aflã în rãspãr nu numai cu o
locurilor în care zãboveºte ºi într-o mãsurã istorie niciodatã acceptatã, ci ºi cu ceilalþi
considerabil mai mare de conaþionalii cu autori de jurnale ori de memorii din secolul
care împarte temporar tentaþia strãinãtãþii al XX-lea, mereu tentaþi sã aºtearnã reflecþii
sau cu care se întâlneºte întâmplãtor acolo. despre propria îndeletnicire, de vreme ce se
Mirajul cunoaºterii celuilalt se domoleºte dezice, dezgustat, de ea: „Ocupaþia notelor
acum, românul tinde sã se simtã ca acasã zilnice mi s-a pãrut, totdeauna, fastidioasã
pretutindeni ºi, odatã cu acest sentiment, ºi ipocritã, în afarã de cazul când sunt
sã-ºi transfere dincolo de graniþã mentali- învãþãminte ºi aforisme cu caracter peda-
tatea, deprinderile ºi comportamentul gogic de la sfârºitul vieþii, fabule ºi joc de-a
lingvistic. În aceastã privinþã, Pandrea se v-aþi ascunselea.” (Pandrea, 2001, p. 12).
distanþeazã simþitor de Martha Bibescu, sã Scrise în ultima partea a vieþii, cãrþile sale
zicem, pentru care cosmopolitismul este o beneficiazã, totuºi, de alibiul conþinut în
atitudine aproape ereditarã ºi care se miºcã excepþia formulatã în citat, cãci, fiind
dezinvolt în mediile aristocratice europene, necruþãtoare radiografii ale celei mai tulburi
fãrã a avea ºi, în orice caz, fãrã a lãsa impre- ere din istoria românilor, în care el însuºi a
sia cã ar veni din altã parte. Nu este mai fost o repetatã, dar niciodatã învinsã vic-
puþin adevãrat cã evocarea experienþelor timã, ele sunt, totodatã, ºi operã de nea-
sale germane este fãcutã de Pandrea discon- meninþãtoare pedagogie în mãsura în care
58
Un valah orgolios: Petre Pandrea

transmit cititorului mesajele generate de o


experienþã singularã ºi exemplarã.
Alãturându-se unei tradiþii deja seculare,
Pandrea s-a format, intelectual ºi profesio-
nal, în Germania, dar într-o Germanie
apãsatã de ruºinea înfrângerii ºi înaripatã
de utopia unei mari victorii. De aici, proba-
bil, dubla mãsurã cu care judecã realitãþile
întâlnite aici: cele ce þin de aria culturalã ºi,
câteodatã, de anumiþi inºi i se par a fi
demne de o privire amicalã, în vreme ce
altele, politice ºi sociale îndeosebi, îi stâr-
nesc reacþii ostile.
El rezumã, nu fãrã umor, ºederile în
strãinãtate astfel: „4 ani la Berlin, 6 luni la
Paris, 6 luni la Roma, 5 luni la Heidelberg, 4
luni la München, 4 sãptãmâni la Praga, trei
luni la Viena, 3 zile la Budapesta“ (Pandrea,
2000, p. 197). Aceastã contabilitate, aparent
riguroasã, trebuie corectatã, în sensul cã el a
petrecut, cu intermitenþe, din anul 1926
pânã în 1933, în Germania, ca student cu
bursã (acordatã de profesorul lui de
Enciclopedia dreptului, G. G. Mironescu) la
Berlin ºi (la recomandarea cãlduroasã a
aceluiaºi) ca ataºat de presã la Legaþia
Românã din capitala germanã (repro-
ducând, peste ani, experienþa similarã a lui
Matila Ghyka), de la 1928 la 1932. În alt loc
(Pandrea 2003, p. 44), reface, cu date uneori
noi, traseul: „M-am plimbat opt semestre pe
Unter den Linden, la Berlin ºi un semestru în tineri ºi banii prea puþini îi tuberculizeazã
Bois de Boulogne, la Paris. Aproape un sau le creeazã complexe de inferioritate
semestru am fost pe Neckar, la Heidelberg ºi socialã ºi psihicã. Poetul Panait Cerna a
altul, în grãdina englezã de la München. murit de ftizie, dupã ce ºi-a trecut teza de
Cunosc Roma, Neapole ºi insula Capri. Am doctorat în Esteticã despre Gedankenlyrik
fost câteva veri pe coasta de argint a (Poezia filosoficã), fiindcã Titu Maiorescu i-a
Balcicului. Câteva luni am fãcut promenade trimis prea mulþi bani pe care poetul îi chel-
cu soþia în pãdurea vienezã.” tuia în chefuri cu femei uºoare la Leipzig,
Cel puþin ºederea la Berlin, ca ataºat de neconsolat cã muza lui, studentã la
presã, a însemnat viaþã tihnitã ºi lipsitã de Maiorescu, se cãsãtorise cu Ion Petrovici,
griji (iarãºi spre deosebire de aproape toþi preferând pe filosoful ºi omul de lume, unui
cei care l-au precedat aici, autori disperaþi ai poet.” (Pandrea, 2005, p. 46-47). Efectele
unor epistole ultimative), belºugul financiar imediate ale ºederilor în lumea germanã au
constituind o gravã eroare atunci când be- fost douã: scrierea cãrþii Germania hitleristã
neficiarul lui este un tânãr în opinia grijulie (consecinþã a unui voiaj întreprins din mai
a lui Vasile Pârvan, unul dintre numeroºii pânã în august 1933) ºi colaborarea, ca
conaþionali întâlniþi în metropola de pe ziarist specializat în problemele germane, la
Spree ºi care îi serveºte, cu subtilitate, pilda trustul democrat de presã „Adevãrul” (prin
grãitoare a altui june român, pornit la studii anii 1936-38, cf. Pandrea, 2000, p. 154). La
în Leipzig: „- Banii prea mulþi stricã pe acestea se adaugã intenþia, declaratã nu fãrã
59
Bogdan Mihai Dascãlu

un pic de cinism, de a strânge „tot felul de


certificate ºi de patalamale pentru a-mi
epata prietenii când voi face retour au pays
natal.” (Pandrea, 2001, p. 12).
Fabuloasa întâlnire cu Pârvan care se
opreºte, pentru o zi numai, la Berlin, ar
merita, ea însãºi, un întreg capitol de
comentarii. Celebrul istoric ºi arheolog
organizeazã o cinã la „Pschorbräu”, un
modest restaurant, la care, în afarã de
Pandrea, mai participã doi dintre asistenþii
sãi, Vasile Cristescu ºi Ion Nistor, aflaþi la
specializare în Germania. În ciuda faptului
cã Pandrea insistã, în cunoºtinþã de cauzã,
pentru un local mai acãtãrii, savantul
rãmâne neînduplecat, „fiindcã a adus ceva
în desagã”. Dupã îngurgitarea unui meniu
„oribil” (un Gedeck indigest, plus berea în
cizmã de teracotã), savantul extrage din
geamantanul de piele „ºase cozonaci
moldoveneºti, rumeni, pufoºi, bine crescuþi
[...] mici capodopere de artã culinarã, ca
aspect ºi conþinut. Desface unul, de probã, ºi
are stafide, stafide, stafide (De când n-am
mai mâncat stafide?) [...] apoi patru sticle cu
vin de Cotnar. Vin vechi. Sticlele borþoase
erau ceruite la cep.” (cf. Pandrea, 2005,
p. 37-39). În timpul festinului, Pârvan îºi
dezvãluie adevãratele intenþii: acelea de a
exercita asupra tinerilor emuli o pedagogie
a preþuirii valorilor naþionale (culinare
inclusiv) în raport cu cele strãine (germane,
în cazul de faþã): „Noi suntem urmaºii
Romei ºi strãmoºii noºtri au cucerit ºi
stãpânit parþial pe aceºti barbari, care vã
143), ªt. Teodorescu, filolog elenist, Ion
obligã sã beþi bere în vase inestetice ºi vã
stricã stomacul cu sosul lor imposibil. Nestor, arheolog, V. Cristescu, preistoric,
Pãstraþi mãsura în toate.” Prin urmare, Gheorghe Em. Marica, sociolog, Traian
alegerea unui local modest nu a fost întâm- Herseni, sociolog agrar etc.
plãtoare: s-a urmãrit, astfel, obþinerea unui Tot în deosebire de alþi confraþi, confrun-
contrast, convenabil autoimaginii în raport taþi cu un de netrecut handicap în ce
cu heteroimaginea. priveºte cunoaºterea limbii locului, Pandrea
În capitala germanã cunoaºte, de altfel, nu întâmpinã niciun fel de obstacol în
numeroºi compatrioþi, enumeraþi neutru, aceastã direcþie: „Învãþasem limba germanã
semn cã nu-i stârniserã nici simpatie, nici din Biblia lui Luther, conform unui princi-
antipatie, toþi însã declaraþi „prieteni” piu constant de a te duce direct la izvoare,
dintr-un altruism niciodatã dezminþit: Sorin fiindcã Luther a creat limba literarã ger-
Pavel, filosof, Marinescu, filolog latinist (cu manã.” (Pandrea, 2001, p. 95-96). Posibili-
care a locuit, mai multe luni, în aceeaºi tatea de a comunica este, desigur, o ºansã în
camerã, „la Papa Otti Neels”, tovarãºi de plus de a cunoaºte o realitate strãinã, deºi o
nenumãrate chefuri, cf. Pandrea, 2000, p. experienþã cum este cea a lui Ion Barbu
60
Un valah orgolios: Petre Pandrea

dovedeºte cã bariera lingvisticã nu este întâlnire cu Hitler, la Nürenberg, unde ple-


întotdeauna o opreliºte în aceastã privinþã. case cu un grup de amici într-o excursie de
Dar pe Pandrea avantajul mãrturisit l-a plãcere (pretextatã de necesitatea de a
transformat într-un observator lucid ºi atent cunoaºte locul unde medicul lui ªtefan cel
al unei lumi pline de contraste. Mai mult, Mare îºi scrisese cronica), dar în decursul
faptul cã a cunoscut-o repetat, la intervale cãreia a avut nenorocul de a-l auzi pe
mai mici ori mai mari, i-a oferit posibilitatea viitorul Führer: „am ascultat, pentru prima
unor constatãri comparative pline de sem- oarã, un discurs pronunþat de cãtre un oare-
nificaþie. Astfel, dacã în Berlinul iernii 1926- care politician local, Adolf Hitler [...]
1927 se scanda nie wieder Krieg, în aceleaºi Oratorul avea voce cavernoasã, tunãtoare ºi
locuri, ºase ani mai târziu, „au defilat în faþa vorbea destul de des într-un circ, la Zircus
noastrã, în faþa ochilor mei uimiþi, de martor Krone. Avea aderenþi la München ºi formase
ocular cu memorie, un milion de berlinezi, bande de catilinari, dresaþi militãreºte, cu
din totalul de cinci milioane. Milionul defi- cizme, cãmãºi brune, diagonale, pantaloni
la ºi alerga pe strãzile largi, cu alt spirit ºi în bufanþi negri, centiroane late ºi insigne cu
altã costumaþie. Un sfert de milion erau crucea germanã.” (Pandrea, 2005, p. 59-60).
cãmãºi brune, în cizme, pantaloni bufanþi Îngrijorarea lui este cu atât mai mare, cu cât
negri, centiron ºi diagonalã, cu pistoale ºi cu constatã cã acest mod deplorabil de a face
capul gol, la propriu ºi la figurat. Un milion politicã poate deveni contagios: „Nu ºtiu
de berlinezi cereau reîncarnarea Germaniei, dacã Zelea-Codreanu, trecând prin
un loc sub soare, spaþiu vital, expansiune la München în 1926, l-a audiat la circ pe Adolf
rãsãrit.” (Pandrea, 2005, p. 64). Dezavuarea Hitler. Dar este absolut sigur cã a zãrit
revanºismului ºi a ideologiei care îl susþinea cohortele duminicale intonând imnuri pe
face casã bunã cu analiza politologicã a strãzi. Le-a studiat mãcar costumaþia, pe
social-democraþiei germane, cu indicarea care a adoptat-o, ulterior.” Ar fi nedrept sã
exactã a bazinului ei electoral: „Social- se creadã cã interesul lui Pandrea este
democratul sintetizeazã ºi oglindeºte pe îndreptat doar spre universul social-politic.
bunul meseriaº german, mica burghezie fi- Totuºi, ori de câte i se iveºte prilejul, face ce
listinã, pe amatorul de bere ºi cârnaþi, pe face ºi revine la el, oricât de îndepãrtat ar fi,
excursionistul de sâmbãtã ºi duminicã, sen- aparent, punctul de pornire. De exemplu,
timentalitatea, muzica de operetã ºi melodi- aducând sincere elogii lui Martin Luther, cel
ile-ºlagãr, convieþuirea paºnicã între indi- care „a dat voie clerului de sus ºi de jos sã se
vizi ºi popoare.” (Ibid., p. 62). Pacifismul cãsãtoreascã, desfiinþând monahismul”,
acestei orientãri, care nu mai era de actuali- fiind printre primii care au beneficiat de
tate, contrasteazã cu atitudinea belicoasã a aceastã dezlegare, cãci „a luat-o pe buna
adepþilor naþional-socialismului ºi este evi- Käthe, care i-a fãcut copii. A avut urmaºi
dent cã el reprezintã opþiunea progresistu- din osul sãu pânã în secolul XX, între care ºi
lui Pandrea. Numai similitudinea viziunilor familia Liebknecht, marii protestatari socia-
politice poate legitima aprobarea uneia din- liºti, dintre care ultimul a fondat Spartakus-
tre pãrþi de cãtre cealaltã. Atunci când bund.” (Pandrea, 2003, p. 86-87). Între pro-
lucrurile stau altfel, este firesc sã se instau- testant ºi protestatar ereditatea funcþio-
reze un sentiment de suspiciune: „Când neazã fãrã greº.
prinþul Otto von Bismark a lãudat public pe Lumea universitarã îi prilejuieºte gân-
social-democratul August Bebel, liderul duri mai senine ºi, asemeni altor români
sindicatelor ºi al proletariatului german, care au studiat acolo, este încântat sã-ºi
elogiatul a exclamat cu ironie: - Oare cu aminteascã de iluºtrii sãi predecesori: „Era o
ce-am greºit dacã mã laudã junkerul ºi prin- Universitate veche europeanã, unde a
þul Bismark? Trebuie sã fi greºit cu ceva!” învãþat cândva Mihai Kogãlniceanu ºi Mi-
(Pandrea, 2001, p. 53). De altfel, memorialis- hai Eminescu. Era acea Alma Mater Bero-
tul român îºi aminteºte cu o neplãcere linaensiae, universitatea berlinezã din 1927,
accentuatã, diplomatic, prin ironie de prima cu tradiþii vechi liberale ºi umanistice.”
61
Bogdan Mihai Dascãlu

(Pandrea 2001, p. 94). Se simte solidar, peste mãrginindu-se sã spunã: „Dar aceasta-i o
timp, cu marele moldovean, fie ºi numai altã poveste, minunatã ºi dureroasã...”. Cel
pentru cã au respirat, amândoi, acelaºi aer care aratã o impresionantã disponibilitate
berlinez: „Eram mândru, la Alma mater amoroasã, împãrtãºitã pretutindeni, acasã
berolensiae, cã audiam în aceleaºi sãli ºi mân- ori aiurea, pãrând sã concureze pe acest
cam la mensa academica, pe unde a trecut re- tãrâm cu Ion Barbu, este mult mai discret
formatorul moldav al Valahiei (la Romanie). decât acesta, mãrturisind doar: „Camerele
Vedeam statuia lui ieºeanã plutind ca o fan- mele studenþeºti în atâtea capitale europene
tasmã prin lungi coridoare berlineze ºi în pa- erau dichisite, curãþate, aerisite ºi înflorate
trulaterul înverzit, interior, îi simþeam pre- de amantele angajate cu trimestrul. Când
zenþa, cot la cot, când luam notiþie la cursuri aveam o gazdã prea bunã – ca Frau Voth la
ºi la bibliotecã” (Pandrea 2003, p. 240). Berlin – îmi permiteam sã am trei amante,
Chiar dacã arhitectura marilor biblioteci concomitent, fãrã sã ºtie una de alta.”
(Staatsbibliothek ºi Biblioteca Universitãþii) (Pandrea, 2000, p. 560). Aceste aplecãri
este sumbrã, „cu caracter funerar”, adã- poligamice nu-l abat de la acceptarea ideii
postind milioane de „coºciuge cu gânduri”, unei fericiri conjugale, aºa cum numai
organizarea lor este excelentã: „Mesele familia germanã o poate vãdi: „Seara, din
comode. Lãmpile cu clopot verde îndemnau expres sau din trenul electric, poþi contem-
la meditaþie. Comenzile se efectuau cu pla fãrã jenã, la lumina becurilor aprinse, un
rapiditate uimitoare pe benzi rulante auto- cãmin care se repetã la infinit cu fericirea
mate.” (Pandrea, 2005, p. 51). Obiºnuit cu comunã ºi eternã a umanitãþii: tatã, mamã ºi
ocrotirea ºi cu cãldura profesorilor de acasã, copii în jurul mesei, ospãtându-se dintr-un
el este totuºi surprins sã le întâlneascã ºi la morman de cartofi fumegânzi de culoarea
unul berlinez, cu atât mai mult cu cât le zãpezii în bãtaia lunii” (Pandrea, 1933, p.
manifesta faþã de un alogen: „Profesorul 21-22). Fericire necomplicatã de convenþio-
Smend fãcuse o amabilitate faþã de un nalism ºi nesabotatã de obsesia de a deveni
strãin, ca sã-i uºureze cercetãrile ºtiinþifice. altceva decât eºti. Împrejurimile Berlinului
Era civilizat, versatil, citea multã liricã, ºtia nu ofereau spaþii generoase pentru
muzicã, era profesor de tip nou, arhi-mo- escapade erotice. Revenit acolo cu soþia,
dern, agnostic ºi estetizant. Discutam pe spre a-i arãta locurile studenþiei, el îºi
Baudelaire ºi Mallarmé, pe Nietzsche ºi aminteºte: „Pe vremea mea, fetele ºi bãieþii,
Wagner. Oralitatea lui era învãluitoare ca în Wochenende, fãceau amor fizic prin
ceaþa, cursurile ºerpuitoare, doctrina «inte- tufiºuri, fãrã jenã. Nu se putea face în
graþiunii» statale îi dãduse notorietate.” pãdurile de conifere, plantate simetric, de
(Pandrea, 2005, p. 55-56). Îi admira pe poeþii silvicultori geometrizanþi. Te vedeai din
francezi, dar nu se putea împiedica sã-i toate pãrþile, oricât de adânc te-ai fi înfun-
dezavueze pe juriºtii galici, despre care afir- dat. [...] În pãdurile de conifere de la Berlin
ma cã sunt „naturi lipsite de problematicã”, nu-þi poþi pupa nici ibovnica ºi nici mãcar
de unde, probabil, ºi mãrturisirea abruptã: nevasta, fiindcã te privesc zeci de ochi,
„Ne ciorovãiam des.” Simpatic este ºi Willy inclusiv de dupã perechea de ochelari a
Schneider, asistentul lui Navianski, cel care poliþaiului.” (Pandrea, 2003, p. 73). Deza-
s-a fãcut luntre ºi punte sã-i punã la vantajele unei naturi luate în stãpânire de
îndemânã textul original al Cronicii Gotka, horticulturã... Lucrurile nu stau deloc mai
„un vlãjgan blond, cu ochi apoºi de peºte bine nici în privinþa arhitecturii urbane:
mort, tãiat pe faþã în dueluri heidelber- „Toate clãdirile au în ºir mereu patru etaje
gheze”, împreunã cu care ºi cu logodnica [...] O stradã se aseamãnã cu alta ca doi
lui, Ilse, plus o întreagã societate veselã, în- gemeni. Trebuie timp pentru a percepe
treprinde amintita deja excursie la Nüren- diferenþele. Lãþimea strãzilor este calculatã
berg. Din grup fãceau parte ºi o Elfriede ºi o ºi egalizatã între ele pânã la centimetru. Pe
Margarete, colege de-ale Ilsei, asupra cãrora stradã, cetãþenii calcã în acelaºi pas, iar gru-
memorialistul pãstreazã o suspectã tãcere, purile sunt masate simetric în faþa maga-
62
Un valah orgolios: Petre Pandrea

zinelor, metrourilor, tramvaielor dupã nece- slãbisem. Duminica dejunam la «Rubin-


sitãþi analoge ºi calculabile uºor în cifre sta- stein», printre evrei sau plecam cu
tistice.” (Pandrea, 1933, p. 22). Alexandros Tsinitanis (coleg grec, prieten la
Plecarea la Berlin nu a fost însoþitã de YMCA, viitor profesor de drept comercial la
gânduri optimiste, cãci Nae Ionescu, fostul Atena) la restaurantul balcanic sau la cel
sãu profesor craiovean, îl avertizase: „-Rãu chinezesc (cu 16 feluri nostime de mâncare,
faci cã pleci la Berlin. E un oraº haotic, picante ºi în porþii mici, cu sosuri albastre,
impropriu dezvoltãrii intelectuale. Du-te în verzi ºi roºii, deoarece mandarinii mãnâncã
provincie la Tübingen, Göttingen, München ºi ocular, nu numai bucal).” (Pandrea, 2005,
sau Heidelberg.” (Pandrea, 2000, p. 391). p. 39). În schimb, marea capitalã oferea alte
Prima senzaþie este aceea a unui „soi de compensaþii: „Cel mai sãrac student sau
Babilon” (Ibid., p. 313), dar ºederea s-a pre- ºomer avea la îndemânã muzeele cu
lungit („Venisem la 22 de ani ºi am stat pânã Rubens, Rafael sau Cézanne spre studiu ºi
la 27 de ani”), semn cã dupã aceea impresi- contemplaþie, teatre cu Shakespeare în pro-
ile s-au îmbunãtãþit: „Berlinul nu e nici gram ºi opere cu R. Wagner într-o înscenare
mãcar monumental, cum s-ar cuveni celor nec plus ultra.” La aceste delicii culturale se
4.250.000 de locuitori ºi arhitecturii inten- adaugã civilitatea urbei ºi a locuitorilor ei:
þionate, ci te primeºte bonom, în halat ºi „Parcurile plivite ºi strãzile mãturate, socia-
papuci...”. El „nu are înfãþiºare de me- bilitatea agreabilã ºi discreþia exemplarã
tropolã, ci îºi aratã fãrã jenã, prin ferestrele dãdeau posibilitatea desfãºurãrii tihnite a
locuinþelor un exterior jegos, gospodarii energiilor umane. Munca, amorul, studiul,
lenþi în cãmãºi cu gulerele deschise ºi consumul se desfãºurau în desfãtare.”
mânecile suflecate.” (Pandrea, 1933, p. 21). (Pandrea, 2000, p. 229). Heteroimagine pusã
Dacã viaþa de la legaþie a fost opulentã, repede în contrast cu autoimaginea
studenþia berlinezã nu a fost lipsitã de frus- dezolantã: „N-aº putea spune acelaºi lucru
trãri existenþiale: „Mã hrãneam mizerabil ºi despre Bucureºtiul nostru iubit, unde opre-
63
Bogdan Mihai Dascãlu

liºtele, racolãrile ºi acroºeurile sunt la intense, este, dupã cum se ºtie, muzica.”
fiecare pas.” Nu este, aºadar, de mirare cã (Ibid., p. 18-19). Rarele aluzii la frecventarea
despãrþirea de capitala germanã îi produce operelor wagneriene aratã cã Pandrea era
suferinþã: „Este greu sã te desparþi de o capabil sã aprecieze ceea ce mulþi dintre
metropolã comodã ca Berlinul, unde prin- predecesorii lui au respins în favoarea
sesem rãdãcini, aveam prieteni ºi prietene, muzicii meridionale.
sã te înfunzi într-un colþ de provincie În ciuda unor opinii nu odatã contradic-
bavarezã. Aici era Capitala Reichului, mã torii despre lumea germanã, intima
duceam la spectacolele lui Max Reinhardt, cunoaºtere a acesteia îl conduce la conºtien-
cel mai mare regizor de teatru al lumii, tizarea diferenþelor dintre influenþa exerci-
frecventasem câteva spectacole de avan- tatã de ea asupra culturii române ºi
gardã la teatrul lui Piscator...” (Pandrea, înrâurirea francezã, faþã de care adoptã o
2005, p. 52-53). Münchenul, unde ajunge în atitudine explicit eminescianã: „Dupã epoca
cãutarea cronicii lui Gotca, îi lasã, totuºi, colonialitãþii franceze ºi chiar concomitent
bune impresii sau, mai bine zis, calde cu dominaþia ei, s-a strecurat influenþa ger-
amintiri: „Mi-a rãsãrit în memorie parcul manã, începând cu pãtrunderea capitalului
bariolat, acea Grãdinã englezã (Englischer ºi a culturii germane în principate. Ciocoiul
Garten) în care mi-am petrecut multe ºi parizianist, cu pomadã capilarã ºi cu beþigaº
stranii ceasuri de tinereþe...” (Pandrea, 2000, de promenadã, a fost flancat de Herr Doktor,
p. 250). Câteodatã, heteroimaginea face casã începând cu domnul Titu Maiorescu ºi
bunã cu aloimaginea, dar ºi, simultan, cu sfârºind cu echipa Clodius-Orbonaº.” (Pan-
autoimaginea, într-un efort de clarificare a drea, 2001, p. 77). Semn cã rivalitãþile mai
impresiilor ºi de ordonare a judecãþilor: vechi încã nu dispãruserã la noi nici în
„Ciudat: ºi eu am avut impresia de un Paris perioada interbelicã, adicã atunci când
prãfuit, desuet, demodat, provincial în asistãm la o revitalizare, explicabilã prin
Parisul anilor 1927-1928. E drept cã veneam mai multe cauze, a influenþei germane, de
din Berlin, o adevãratã metropolã. La care Petre Pandrea nu a fost deloc strãin.
Bucureºti mã simt ca-ntr-o mahala...” (Ibid.,
p. 558). Nu este de mirare cã apetitul celui
obosit de viaþa în marile oraºe se îndreaptã Referinþe
tocmai cãtre marginea urbanitãþilor: „Visez Pandrea, 1933 = Petre Pandrea, Germania hi-
tleristã. Trei luni la Berlin. Documente. Idei.
agro-oraºe. În marile metropole – Berlin,
Oameni, Bucureºti, Editura “Adevãrul” S.A.
Paris, Roma, München, Praga, Viena – cãu-
Pandrea, 2000 = Petre Pandrea, Memoriile man-
tam locuinþe totdeauna la periferia înver-
darinului valah, Bucureºti, Editura Albatros
zitã. Mã sufocam ºi mã palidizam ca o plan-
Pandrea 2001 = Petre Pandrea, Helvetizarea
tã în centrele asfaltate, pietruite, infenes- României (Jurnal intim, 1947). Ediþie îngrijitã
trate, infieruite ºi aluminizate.” (Ibid., p. de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureºti,
278). Evadarea în naturã, prilejuitã de Editura Vremea
ieºirile în împrejurimile berlineze, este o Pandrea, 2002 = Petre Pandrea, Crugul man-
soluþie pentru redresare: „Mirosurile de darinului. Jurnal intim (1952-1958). Ediþie
conifere, fag ºi salcie pletoasã, bãrcile cu îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea. Prefaþã
pânzã, cu motor sau cu lopeþi, restaurantele de ªtefan Dimitriu, Bucureºti, Editura
cochete la marginea apei, muzica de bunã Vremea
calitate, oferã vizitatorilor maximul de ran- Pandrea, 2003 = Petre Pandrea, Cãlugãrul alb.
dament higienic ºi de desfãtare pentru cea- Cuvânt înainte de Victoria Dragu-
surile petrecute aici.” (Pandrea, 1933, p. 32). Dimitriu. Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-
Arta sunetelor, aºa cum este creatã ºi inter- Pandrea, Bucureºti, Editura Vremea
pretatã în acest spaþiu, trebuie apreciatã, Pandrea, 2005 = Petre Pandrea, Soarele melan-
cãci „arta caracteristicã a sufletului germa- coliei. Memorii. Prefaþã de ªtefan Dimitriu.
nic, unde se exprimã cu puritate ºi integral, Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea,
unde trãieºte ºi are emoþiile cele mai Bucureºti, Editura Vremea
64
Alina Istoria „citiã” de parabola lui Eugen
Barbu debuteazã sub semnul unei escha-
CRIHANÃ tologii sumbre: tablourile, reconstituite de
vocea unui narator care se raporteazã la o
serie de „surse” ale epocii, înclinate cãtre o

Utopie lecturã a realului pe care am putea s-o


numim, pe jumãtate în glumã, „religiolo-
gicã”2, proiecteazã „realitatea” într-o mi-
ºi decadenþã tologie tributarã imaginarului decadent.
Semnele nefaste anticipeazã spectacolul

în Princepele lumii pe dos, al haosului în care se instau-


reazã „împãrãþia” lui Malamos Bozagiul
(imagine simbolicã reluatã în finalul sime-
Resume tric, construind viziunea unei istorii ciclice,
la fel ca aluzia la sosirea reînviatului „messer
L'article fait un résumé et une description de de la Orient”). Doar aparent plasate în
l'oeuvre "Princepele" de Eugen Barbu. Le opoziþie, „Curtea Veche” ºi „Curtea Nouã”
roman présente un monde en décadence, plus sunt cele douã feþe ale lumii la baza cãreia
précisément, un Bucarest en chaos, sous le parabola aºazã voinþa de putere ºi ficþiunea
signe de l'utopie politique officielle. Le person- utopicã menitã sã o legitimeze. Primul capi-
nage principal erre dans un décor peuplé de tol al romanului, încheiat (ca, de altfel, toate
personnages mythologiques (symboles d'Eros celelalte) cu meditaþia în cheie mitic-simbol-
et Thanatos) et trouve son fin tragique, comme icã asupra decãderii ºi prãbuºirii lumii,
tous les artistes qui se sentent étrangers au marcheazã prezenþa respectivei „distincþii”
monde où ils vivent. doar la nivelul discursului, a cãrui funcþie
mitologizantã este afirmatã ºi subminatã în
egalã mãsurã: „« Moartea este o necesitate,
În Bucurescii bântuiþi de ciumã, decorul trebuie s-o privim în faþã! » scriau slovele,
mitic care deschide Princepele1 într-o atmos- rugãciunile nu mai ajutau, poate mântuirea
ferã de apocalips, moartea degradantã venea din altã parte. (...) În toate ferestrele
pustieºte totul în cale strecurându-se pânã Bucurescilor ardeau lumânãri mici... (s. n.)”.
ºi în lãcaºurile sfinte, astfel încât „pe care-i Între lumea lui Malamos Bozagiul, a ºobo-
apucau înainte de asfinþit, îi aruncau în bi- lanilor (umani) ºi a gunoaielor, ºi aceea atin-
serici unul peste altul, pânã ce ºi aceste sã de putrefacþie, dincolo de veºmintele
lãcaºuri se umplurã de cadavre ºi de miro- strãlucitoare, a „aristocraþiei” nu existã, în
realitate, nici o diferenþã. Cel de-al doilea
sul lor nu te puteai apropia. Luã foc Sfântul
capitol al romanului se deschide cu tabloul
Gheorghe Nou ºi arse pânã în temelii, peste
unui paradis devastat – sera pustie, aºezând
douã zile se aprinse ºi în mahalaua Tabaci- utopia princepelui sub semnul aceluiaºi
lor o bisericã. Se mistuiau ca rugurile îndo- imaginar decadent: „ªi pãsãrile pãreau bol-
pate cu morþi. (...) O agonie lungã stãpânea nave, aerul era de tot neclãtinat, o putoare
oraºul. (...) Pocise lumea ciuma asta. Cei ce dulce de cadavru stãruia peste oraº în acel
scãpaserã încã se apucaserã de petreceri ca amurg înverºunat de varã”.
sã uite ameninþarea. Femeile îºi pierduserã Lumea decadentã din parabolele istori-
pudoarea ºi deveniserã cãþele. (...) Umbra ografice ale lui E. Barbu este, pe de o parte,
unui neam ticãlos spurcase totul. (s. n.)” rezultatul unui ºir de transformãri „mito-
1 Editura Minerva, Bucureºti, 1977, Prefaþã de Const. Ciopraga, Tabel cronologic de Liviu Cãlin. Toate
citatele sunt extrase din aceastã ediþie.
2 Cf. Yvon Desrosiers, Pour une lecture religiologique de la littérature (Entrevue avec Yvon Desrosiers) , în
Religiologiques, no. 5 (printemps 1992), I Littérature et sacré, text disponibil la adresa
http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no5/desro.pdf.
65
Alina Crihanã

forice”3, demitizãri ºi remitizãri operate tic din grãdina Meitani (un „paradis” de
asupra unor structuri subordonate imagi- simboluri hermetice), Princepele încheie
narului eschatologic: Princepele debuteazã pactul cu reprezentantul Renaºterii oculte
ºi, fireºte, se încheie sub semnul apropiatu- (în planul ezoteric al istoriei diegetice ºi în
lui apocalips, întreaga construcþie analep- planul dialogului cultural pe care îl institu-
ticã urmãtoare constituindu-se în naraþiune ie aceasta, messerul fiind un „Ariosto al
exemplarã (exemplum) menitã sã „explice”, ca curþii valahe”, un Pico della Mirandola, un
în literatura sapienþialã ºi oracularã biblicã, Paracelsus, Mefisto al lui Marlowe etc.),
„teroarea istoriei”. Tabloul de sfârºit de repetând, în ritualul „consacrãrii”, cuvintele
lume ia naºtere, pe de altã parte, graþie lui Iisus din Apocalipsã: „Eu sunt Alfa ºi
apelului la o serie de figuri ºi decoruri pe Omega...”.
care G. Durand le include în categoria Scenariul cristic degradat guverneazã
„mitemelor decadentismului”4: al „perver- „traseul” Princepelui: un ospãþ la curte ca-
siunii” („le mythème d’A Rebours (...), de la pãtã semnificaþia unei parodii a Cinei (bo-
contre-nature”), cel al „lenii” orientale („le ierii linguºitori înconjurându-l pe „Cel iu-
mythème du farniente”), al „declinului bit”); „judecãtor” al „târfelor istoriei” (pro-
benefic” („le complexe des Troyens”), al tagoniºtii orgiei de la hanul La norocul Cai-
„femeii fatale”, al „renunþãrii la iubire” pen- lor), Princepele oficiazã groaznicul botez în
tru amorul pervers ºi, în fine, mitemul „Iordanul” Bucurescilor, „care nu era altul
„Grand Macabre” („le complexe de la decât amãrâta de Dâmboviþa”, imagine care
grande vérole”), sub semnul cãruia se aºazã aminteºte de aceea a damnaþilor din „puþul
întreaga istorie a ciumei. trãdãtorilor” lui Dante (o sinucidere simbo-
Recurenþa scenariilor mitic-simbolice licã, a cãrei semnificaþie o anticipeazã cuvin-
exhibate în construcþia intertextualã a tele messerului: „Din tine trebuie sã pleci,
romanului se aflã la originea alunecãrii isto- Princepe. Eºti prizonier ca Ugolin (s.n.) ºi
riei în parabolã; „infernul” Bucurescilor în n-o ºtii.”). Grotescul atinge apogeul în spec-
care se revarsã „râul morþii, Cocytos, umflat tacolul din ziua Învierii: penitentul
de lacrimile rãposaþilor” este emblema Princepe, „prãbuºit de credinþã” în timpul
lumii construite de Princepe în parabola slujbei de sfinþire a „bisericii” consacrate
politicã a lui Barbu. „Nimeni nu mai are memoriei lui Ottaviano, spalã picioarele
nevoie aici de cinste. Ea ar fi ca holera, ca boierilor (doisprezece la numãr, incluzându-l
ciuma (s.n.), ca ducã-se pe pustii”, i se con- pe nebunul Dudescu, cel înlocuit în slujba
feseazã discipolul lui Macchiavelli messeru- de vel vistiernic de bãtrânul armãsar orb),
lui care se declarase „sclavul” ideii „de pu- rãspunzând apoi „chemãrii” Mitropolitului,
tere”. Întemeiatã pe figurile imaginarului „Christos în mijlocul nostru!”, cu „Este ºi va
infernal, aceastã lume se raporteazã în per- fi!”. Veritabilã mise en abyme, descrierea inte-
manenþã la marile mituri primordiale riorului pictat al bisericii lui Ottaviano,
prezente aici într-o variantã degradatã: „sumbrã, neagrã, ca o corabie a diavolului”,
tiranul sfâºiat de „câinii melanholiei”, pri- reveleazã semnificaþiile experienþei exis-
zonier al utopiei puterii absolute (este infer- tenþiale a Princepelui: „Marele vânãtor al
nul personal în care îl iniþiazã dublul sãu, vieþii ce alerga deasupra norilor (...) era
messerul, ºi din care se dovedeºte incapabil Ottaviano, ºi Leviathanul ce înghiþea pe
sã mai iasã), este protagonistul unei pãcãtoºi din apele Styxului avea chipul
parabole care rãstoarnã semnificaþiile sce- messerului, dupã cum la groaznica Judecatã
nariilor biblice. La capãtul traseului labirin- pe tronul de aur stãtea Ottaviano, cu dulcele
3 J.-J. Wunenburger, Mytho-phorie: formes et transformations du mythe, în Religiologiques, nr. 10/1994
(Actualité du mythe), text disponibil la adresa http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no10/
wunen.pdf
4 Les mythèmes du décadentisme, în Cahiers Figures, Décadence et apocalypse. Sept études sur les figures du temps
en littérature, philosophie, sociologie, politique, EUD, Coll. Figures, Dijon, 1986, text disponibil la adresa
http://www.u-bourgogne.fr/CENTRE-BACHELARD/Z-durand.pdf
66
Utopie ºi decadenþã în Princepele

sãu chip zâmbind, ºi în Iad, acolo unde erau experienþa “creaþiei utopice” (în termenii lui
pictaþi o mie de draci, cu toþii aveau ªt. Aug. Doinaº), cel al lui Barbu e un sinu-
înfãþiºarea messerului ºi el îi chinuia pe cigaº: moartea grotescã ordonatã de Înalta
pãcãtoºi, ce tot chipul lui aveau.” Sfinþii mi- Poartã nu reprezintã altceva decât sancþio-
litari, cei trei magi, Adam ºi Eva, Sfântul narea fizicã a unei morþi cãreia Princepele i
Gheorghe ºi balaurul, Sfânta Paraschiva ºi se dãruise mai demult ºi pe care uciderea
proorocul David, Fecioara ºi Maria Mag- „androginului” Ottaviano o reflectã simbo-
dalena, oameni sãturaþi de Iisus la praznicul lic. (Princepele lui Barbu murise în momen-
de pe munte, femeia adulterã, heruvimii tul în care îl ucisese (în sine) pe Mefisto/
etc., toate personajele istoriei sacre aveau Pico: „melanholia” este semnul acestei
chipul lui Ottaviano, „numa într-o arcadã autoanihilãri prin refuzul acþiunii ºi închi-
oarbã abia luminat (...) se putea zãri chipul derea în colivia auritã figuratã simbolic, la
nedesluºit al lui Pilat din Pont ce þinea în începutul romanului, de paradisul devastat
mâna dreaptã un peºte...” Ottaviano este al serei cu papagali bolnavi.)
istoria ridicatã la rangul de Mit, în visul „Marea lucrare hidraulicã” preconizatã
utopic al tiranului care se identificã cu de cuplul „Tot-Horus” al carnavalului de la
Marele Mecanism ºi sfârºeºte strivit de el. Mogoºoaia, o utopie neagrã întemeiatã pe
Spre deosebire de Faust-ul lui Goethe, al sacrificii umane, o iluzie la fel ca spectacolul
cãrui traseu sfârºeºte în apoteozã dupã de teatru în care messerul ºi Principele
67
Alina Crihanã

întruchipeazã Logosul ºi Suveranul Divin,


se aflã la antipodul creaþiei faustice în vari-
antã goetheanã. „Creaþia” Princepelui este
un Infern: „Într-un loc ars de soare vara ºi
fãrã apã, noteazã „cronicarul”, bãtut de
vânt iarna ºi stãpânit numai de mari viscole,
în neºte mlãºtini care-þi scurta viaþa, cãzni
þara toatã cu sfinþii ei în frunte ce nu zise-
serã, unii, ca aceia, cei mai mulþi, au munci-
tori ai pãmântului celui românesc ce se
uitau la el ca la obrazul lui Dumnezeu, dar
acel pãmânt nu era al þãrii parcã, ci Iadul,
(s.n.), locul de ispaºã al nenorocitei de
adunãturi în zdrenþe, bãtutã ºi umilitã cu
bicele (...)”.
Lectura „mitodologicã” pe care romanul
lui Barbu o aplicã istoriei nu este, fireºte,
independentã de contextul politic în care
apare Princepele, unul care încurajeazã în
sfera literaturii demonizarea, mai mult sau
mai puþin „esopicã”, a trecutului „negru”
apropiat, un demers care-ºi asociazã
punerea în discuþie a raportului dintre isto-
rie ºi ficþiune, strategie exhibatã adesea de
comentariul auctorial („Pe loggia palatului
de la Curtea Nouã prima razã de soare fãcu
sã sclipeascã marmura: Sol non occidat scria
acolo cu litere sãpate în piatrã. Ce pustie zi
urmã! (s.n.)”)
În parabola politicã a lui Barbu distanþa
dintre istoria sacrã oficialã, plasatã sub sem-
nul imaginarului utopic, ºi realitatea
distopicã, este transformatã în obsesie tema-
ticã, atingând toate palierele construcþiei
narative ºi ficþionale: de la strategiile care religii” comuniste, devin aici pretexte ale
subliniazã distanþa dintre cele douã tipuri meditaþiei parabolice: ia naºtere o splendidã
de discurs (al cronicarului, „istoriografic”, distopie totalitarã (puþin importã dacã e una
ºi al naratorului martor anonim) ºi pânã la scrisã „cu voie de la miliþie”), în care fabula
structurile imaginarului simbolic, în baza istoriograficã reinvestitã mitologic (în ter-
cãrora se construieºte fabula despre „lumea menii lui G. Durand) funcþioneazã ca strate-
veche” ºi „lumea nouã”. Escatologia poli- gie de „defamiliarizare”5. Episodul „Epocii
ticã de extracþie lenino-stalinistã, asumatã de aur” slãvite în odele adunãturii „de slugi
de partidul-stat totalitar în anii obsedantu- de cuvinte” („ceata de lãtrãi”, „plinã de
lui deceniu ºi întemeiatã pe scenariul dis- vorbe ºi de bãºini” în cadrul cãreia se
pariþiei unei lumi degradate ca sacrificiu remarcã „cei patru cavaleri ai Apocalipsei,
fondator indispensabil „noii geneze”, ar cum îºi spuneau ei înºiºi”) depãºeºte, evi-
putea fi reperul mitic al acestui roman care dent, sfera alegoriei politice (una “vi-
se construieºte demolând mitologia puterii. zionarã” în raport cu ceea ce avea sã urmeze
Escatologie ºi decadenþã, ca repere ale „noii dupã “mica primãvarã” ceauºistã): Prin-
5 Cf. George Achim, Iluzia ipostaziatã. Utopie ºi distopie în cultura românã, Limes, Cluj-Napoca, 2002.
68
Utopie ºi decadenþã în Princepele

cepele ar putea sã concureze cu orice altã utopiei”: lumea atinsã de boalã, proiectatã
distopie totalitarã care-ºi transcende contex- în figuri demonice eufemizate sau în
tul istoric. decoruri de tipul paradisurilor decadente, este
Revenind la spectacolul decadenþei, care reversul cetãþii ideale la care viseazã vodã
dominã imaginarul romanesc, nu putem sã Hangerli ºi fostul eterist. Atinºi de melan-
nu îl punem în relaþie cu mitologia autole- holie, sfâºiaþi între cele douã pulsiuni com-
gitimatoare a artistului cãruia scenariul pu- plementare – Eros ºi Tanathos – cei doi
terii totalitare îi rezervã, dincolo de orice principi ai lui Barbu cad pradã Marelui Me-
aparenþe ºi „prime de seducþie” (ºi indife- canism al Istoriei care suprapune destinele
rent de contextul istoric – „obsedantul dece- victimelor ºi ale cãlãilor. Victime ale voinþei
niu” sau „epoca de aur”), un rol „margi- de putere proiectate în figuri decadente
nal”. În fapt, acest statut e unul asumat ºi feminine (Herula Lucrezia, sibila-prostituatã,
legitimat simbolic la nivelul mitologiei iniþiatoarea în infernul veneþian al iubirii ºi
„rezistenþei”: în diagrama topicii socio-cul- al morþii a eroului din Sãptãmâna nebunilor)
turale circumscrise spaþiului românesc sau feminizate (androginul mefistotelic
totalitar, „artistul blestemat” nu mai este, ca printre ale cãrui modele mitice s-ar putea
sã preluãm observaþia aceluiaºi G. Durand afla cele douã figuri feminine ale Apoca-
referitoare la decadentismul modernitãþii eu- lipsei: femeia îmbrãcatã în Soare ºi Târfa
ropene, „doar « prinþul norilor », « magul », Babilonului), Hrisant Hrisoscelu ºi Prince-
« vizionarul », el devine blestematul, nebu- pele opteazã amândoi pentru autoexilarea
nul, « tenebrosul, vãduvul, neconsolatul »”6. din istorie. Primul, fost eterist ce aspirase la
Imaginarul romanelor ºaizeciste e bântuit tronul „Vizanþului”, sfârºeºte ca Iov (refe-
de aceastã imagine a artistului (romanele lui
rinþa biblicã e afiºatã de text) pe o grãmadã
D.R. Popescu ni se par, din aceastã pers-
de gunoi, visându-se, pânã în pragul morþii,
pectivã, cele mai „ilustrative”), care se
magister ludi al unui carnaval care sã aducã
raporteazã patent la figura eroului quijotesc
în „latrina de mavrofori” a Bucurescilor, lu-
ºi latent - la aceea a „compromisului” (E.
minile definitiv pierdutei Veneþii. Auto-
Barbu l-ar numi „lãtrãu”, acel E. Barbu care
este, în egalã mãsurã, autorul Princepelui ºi exilat în închisoarea auritã (ºi aureolatã) a
personajul „dubios, mitocan ºi antisemit, unei Veneþii imaginare (emblema jocului
care urma sã devinã figura poate cea mai dintre aparenþã ºi esenþã sub semnul cãreia
odioasã a literelor române sub Ceau- se aºeazã lumea barocã a lui Barbu, figuratã
ºescu”7). simbolic de carnavalul sãrbãtorii Redentore
Rezumând, imaginarul decadent are în ºi de spectacolul de circ al Mamei Marghe-
spate, aici, la fel ca în majoritatea romanelor rita) va împãrtãºi soarta canarilor pe care îi
mai tinerilor ºaizeciºti, un reper la care artis- destinase Doamnei. Celãlalt, magister ludi al
tul se raporteazã conºtient, utopia politicã carnavalului sabatic care sfârºeºte cu ar-
oficialã, devenitã obiect al deconstrucþiei, ºi derea pãdurii Mogoºoaia (una din imaginile
unul care þine de reconstrucþia identitarã a simbolice ale lumii degradate cãreia i se
acestuia, re(cu)perabilã în structurile mai refuzã purificarea, alãturi de aceea a arderii
mult sau mai puþin latente ale propriei bisericilor, transformate în prealabil în gropi
mitologii/utopii autolegitimatoare: mesa- comune în Bucurescii devastaþi de ciumã,
gerii simbolici ai artistului „se simt în largul sau de aceea a livezii de piersici transfor-
lor” în lumile ficþionale decadente, în care maþi în „niºte schelete (...) uscate ºi gâr-
„compromisul” se transformã în erou. Este bove”), va sfârºi sfâºiat de câini, dupã ce se
cazul creatorilor de utopie din Princepele ºi visase creator al Istoriei. Este soarta pe care
Sãptãmâna nebunilor. o vor împãrtãºi toþi „cãlãii” în romanele
Ambele romane reprezintã o punere în generaþiei ’60, proiecþia „torturii în efigie” a
fabulã, în cheie simbolicã, a „mizeriei artistului, ca strategie de deculpabilizare.

6 G. Durand, Introducere în mitodologie. Mituri ºi societãþi, Dacia, Cluj- Napoca, 2004, p. 137.
7 Matei Cãlinescu, Amintiri în dialog, ediþia a III-a, Iaºi, Polirom, 2005, p. 342.
69
Stelian Diaconescu (viitorul poet Ion
Sorin IVAN Caraion) se naºte la 24 mai 1923 (dupã pro-
pria mãrturisire, data realã ar fi 10 mai) în
satul Pãlici, comuna Ruºavãþ (azi Vipereºti),

Ion Caraion: judeþul Buzãu. Iatã ce spune poetul despre


locul naºterii sale: „Am venit pe lume în-
tr-un sat sãrac, mai târziu aveam sã scriu

A doua «într-un sat ca o bubã», de la cotitura Car-


paþilor rãsãriteni, de la confluenþa celor trei
mari provincii româneºti – Muntenia, Mol-

condamnare dova ºi Transilvania. Este ceea ce explicã


bogãþia limbajului meu ºi pe aceea a oame-

la moarte
nilor locului. Acolo se întâlnesc, adunate
din toate direcþiile ºi din toate timpurile,
majoritatea cuvintelor limbii române. La nu
prea mare adâncime sub scoarþa pãmântu-
Abstract lui, satul meu de baºtinã era pardosit cu co-
line de sare. El se întindea pe malul unui râu
After his first time in prison, 1950-1955, nãbãdãios, cunoscut din vechime, de pe
under the most terrifying conditions, in 1958 vremea egiptenilor ºi a romanilor, între – de
Ion Caraion was sentenced to life imprison- o parte ºi de alta – douã mari pãduri cu
ment by the communist regime. He was told vânat mult, cu pãsãri multe, cu ºerpi mulþi
yet he had been sentenced to death: three years, ºi veninoºi. De altminteri unul din satele
in his prison cell, he was waiting for the exe- vecine se ºi chema Vipereºti, de la viperã.”1
cution. Then his punishment was commuted Contextul în care apare sintagma autocitatã
to 25 years of hard working imprisonment. In este un poem de facturã expresionistã, Satul
the spring of 1964, he had 19 years left to de la marginea bucuriei, din volumul Necunos-
spend in prison. But the communist regime cutul ferestrelor2, transcriere a unei stãri ob-
had decided, according to the Yalta scure, de sfâºiere între o vagã nostalgie ºi un
Convention, to free all the political convicts. disconfort ontologic copleºitor, propriu
Caraion did not know about this, when he was poeziei lui Caraion, pe fondul unei insolu-
invited to sign a collaboration engagement bile neputinþei de adaptare în spaþiul exis-
with the Political Policy. For the sake of his tenþei: „Zãpezile cãlãtoreau leneºe / ca la
freedom, he did it. Since 1964 to 1981 he was începutul genezii. / M-am nãscut într-un sat
a collaborator of the Security, mostly under the ca o bubã, / sub munþii amiezii. // Între cer
cover name Artur. In 1981 he left Romania for ºi pãdure, / satul sta ca o bubã. / Au venit
Switzerland, together with his family, as a ploile din protoistorie / pe urmã, sã-l rupã.
political refugee. He died in 1986 in Laussane, // Scuipãtoare ºi omidã, / mai apoi cunoscui
where he is buried. In Romania, at the end of burgul. / O tãcere lichidã / tonificã amurgul.
the 90s, his collaboration with the Political // Înfrãgezea durerea ºi umilea în mine /
Policy was revealed and proved with docu- zãpezile pure. / Satul de la marginea
ments from the secret archives. Therefore his bucuriei / a rãmas în pãdure.” În altã parte,
public image has radically changed: the martyr
poetul îºi schiþeazã, în termenii unui orgo-
of communism has turned into a monster.
liul nedisimulat, genealogia spiritualã ºi un
Nowadays his moral guilt tends to shadow the
lapidar portret moral: „Eram coborâtor
value of his literary work. Is this manicheistic
dintr-o veche ºi neîntreruptã stirpe de pre-
view the way to the truth? Caraion is one of
oþi, de luptãtori ºi þãrani liberi din Tran-
the most important Romanian poets. His
moral compromise must be judged under his 1 Ion Caraion, Ultima bolgie – Jurnal 3, p.45, Editura
tragic life’s circumstances. Who needs a sec- Nemira, 1998.
ond death sentence for Ion Caraion? 2 Necunoscutul ferestrelor, Editura pentru literaturã,
Bucureºti, 1969, p. 196.
70
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

pentru ca viaþa operei de artã sã nu fie batjo-


coritã ori deposedatã de atributele ei, de a
nu avea dreptul sã nu accepte nici cãluº nici
cãtuºe.”3 Se pare cã înclinaþia cãtre univer-
sul literelor i-a fost favorizatã viitorului
poet de câteva date esenþiale ale existenþei
sale: o casã în care, noaptea, nu se stingea
lumina din pricina cãrþilor, un tatã – þãran –
pasionat de lecturã, reflexiv ºi vituperativ
faþã de transcendenþã ºi univers în vremuri
de cumpãnã, dar ºi iubitor al Scripturilor,
din care le citea ca un învãþãtor sãtenilor,
volume semnate de autori români impor-
tanþi ºi (în „traduceri neideale”) de nume
emblematice ale literaturii universale: Esop,
Virgil, Homer, Spinoza, Nietzsche, Dosto-
ievski, Sienkiewicz, Tolstoi, Goethe, Dante
etc. Încã din primele clase de ºcoalã, pe care
le petrece (în gazdã la un unchi dinspre tatã)
într-un soi de claustrare forþatã, elevul
Diaconescu se refugiazã într-o lume secretã,
interioarã, conturatã de poeziile pe care le
memora ºi le recita sieºi, ca un exerciþiu de
eliberare ºi evaziune: „La începutul anului
memorizam cu evlavie (asta am fãcut-o ºi
mai târziu, în liceu) toate poeziile din aºa-
zisa carte de citire, spunându-mi-le mie în-
sumi, în tainã, când eram singur ºi trist…”4
Într-un astfel de context spiritual ºi psiho-
logic se naºte pasiunea lui pentru poezie,
care, mai târziu, va deveni copleºitoare ºi-i
silvania, Moldova ºi Muntenia, dar ºi de la va contura un fel de existenþã paralelã,
miazãzi de Dunãre, din þinuturile populate într-un spaþiu autonom al cuvintelor, ideilor
de-a lungul veacurilor de români. Singura ºi trãirilor la intensitãþi uneori paroxistice ºi
nobleþe la care þin este aceea a spiritului ºi a incandescente, loc de refugiu, de reflecþie,
libertãþii spirituale. Înaintaºii mei ºtiau sã de supravieþuire: „Astfel, poezia a devenit
scrie ºi sã citeascã încã dinainte de 1600, pentru mine o necesitate. Întâia dintre toate,
când încã destule capete încoronate îºi fãrã de care n-aº fi mai putut sã trãiesc. Mã
rugau sfetnicii a îndeplini pentru ei aceastã drogam cu poezie. Realitatea cu componen-
îndeletnicire de douã ori demnã ºi de mai tele ei se decolora, pânã ce o pãturã de ceaþã
multe ori temutã ca periculoasã. Primejdiile o acoperea complet. Navigam în nori, cu
ºi teama de care-s înconjuraþi cei ce lucreazã regretul adânc, statornic, sfâºietor cã îndem-
cu nevãzutul nu vor lipsi din biografia mea nul ºi dreptul de a inventa rugãciuni ºi ver-
de poet, gazetar, editor, eseist, redactor ºi suri, ca sfinþii ºi ca poeþii, pe care nu ºtiu de
întemeietor de reviste literare, antifascist ºi ce îi tot situam într-o duratã din afara
anticomunist, apãrãtor fervent al libertãþii duratelor, într-un timp dinaintea timpului,
de manifestare ºi de conºtiinþã, democrat un asemenea drept mie îmi este retras. Pãcat
prin structurã, riscându-mi propria-mi viaþã mortal. Iarãºi nu ºtiu clar de ce – nimeni nu
3 Ion Caraion, Jurnal II. Literaturã ºi contraliteraturã, pp.IX-X, Editura Albatros, 1998.
4 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 47.
71
Sorin Ivan

mi-o spusese – continuam a crede cã atât versuri protestatare la adresa rãzboiului, în


sfinþii, care erau veºnici ºi îºi desfãºurau tonuri sumbre ºi apocaliptice, cu acuze ºi
menirile în indefinitul ºi indefinibilul veºni- vituperaþii privitoare la starea de fapt,
ciei, cât ºi poeþii (pe care-i asimilam lor) au motiv pentru care, imediat dupã apariþie,
trãit cândva demult, incalculabil de demult, este interzisã ºi retrasã din librãrii. Tot în
sãvârºind lucrãri a cãror fire scapã limitelor 1943, începe sã frecventeze cursurile
ºi vor scãpa totdeauna puterii umane, ca Facultãþii de Litere ºi Filozofie, unde îl are
rugãciunea ºi poezia de pildã. Pentru cã ei profesor, printre alte nume ilustre, pe G.
n-au fost oameni ca noi, ci altceva, mai mult Cãlinescu. Poemele ºi articolele publicate de
decât oameni.”5 Între 1935 ºi 1942, urmeazã Ion Caraion, cu un puternic accent critic ºi
liceul B.P. Hasdeu din Buzãu. În aceºti ani, acuzator, îi atrag represalii din partea
redacteazã, împreunã cu mai mulþi colegi, autoritãþilor, inclusiv ameninþarea cu
din economiile proprii, beneficiind de com- revolverul. Iatã ce spune poetul: „Sub
plicitatea directorului liceului, Bucur Þincu, fasciºti, în timpul rãzboiului, din pricina
revista de poezie Zarathustra, printre cola- caracterului democratic al articolelor mele,
boratorii cãreia se numãrã: Al. Lungu, am fost cu regularitate þinta rigorilor cen-
Lucian Valea, Traian Lalescu, Lucian Dumi- zurii. Zeci ºi zeci de articole mi-au fost cen-
trescu, Marin Sârbulescu, C. Bivolaru. Pe zurate. Prima carte, interzisã. Acela care
lângã revistã, elevul Stelian Diaconescu conducea cu depline puteri Cenzura
constituie o editurã, colecþia „Zarathustra”, Militarã, un colonel, Colonelul Atanasiu,
la care apar douã volume de versuri: mi-a pus la un moment dat, ca sã mã timo-
Mãtãnii pentru fata ardeleanã, de Lucian reze, revolverul la tâmplã. Tocmai din prici-
Valea, ºi Fata din brazi, de Alexandru Lungu. na conþinutului antifascist al articolelor
Modelul Zarathustra este perpetuat, între mele. N-a tras. Era pentru a mã înspãimân-
anii 1941-1943, de revista de poezie ta. Însã doar câteva zile mai târziu, în
Claviaturi, editatã la Braºov de elevii Lucian redacþia ziarului la care lucram, a ziarului
Valea ºi Mircea Bogdan ºi giratã de poetul Ecoul, doi ofiþeri de Gestapo au venit sã mã
Gherghinescu-Vania, în care publicã mulþi aresteze. Am scãpat ca prin miracol, am
tineri, dar ºi mari poeþi precum Arghezi ºi pãrãsit Bucureºtiul, am stat ascuns prin
Blaga. Pe lângã Zarathustra ºi Claviaturi, Moldova º.a.m.d.”7 În 1945, îi apare volu-
tânãrul poet publicã, între 1940 ºi 1941, ver- mul de versuri Omul profilat pe cer, care
suri ºi recenzii în Curentul literar ºi Universul obþine premiul de poezie al Editurii Forum
literar. Numele lui Ion Caraion apare de alt- din Bucureºti, iar în 19468, al treilea volum
fel citat pentru prima datã la „Poºta de poezii, Cântece negre, la Editura Funda-
redacþiei” în Curentul literar – Magazin (an þiilor Regale. În 1947, Ion Caraion împreunã
II, seria a II-a, nr. 53 din 7 aprilie 1940), unde cu Virgil Ierunca editeazã o revistã inter-
aspirantului i se dã un rãspuns laudativ ºi i naþionalã de poezie în cinci limbi, Agora,
se publicã un fragment6. experienþã rãmasã unicã în istoria culturii
În 1943, apare, la Editura Prometeu din româneºti. În primul ºi, totodatã, ultimul ei
Bucureºti, volumul de debut al lui Ion numãr, revista, realizare graficã de excepþie,
Caraion, Panopticum, care în manuscris în 300 de pagini, aduna nume mari ale lite-
purta titlul Circul domestic. Placheta conþine raturii române ºi autori strãini de prestigiu,
5 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 48.
6 „Poema dv. a fost miruitã cu duhul poeziei. Nu trebuie sã vã lãsaþi ademenit de imagini ºi de cuvinte
sonore. Poema Chenar de clipã ar trebui refãcutã.”; „Mã uit la tine vorbã, te mângâi ºi te stric, / Din
tomuri bizantine, te-adun, te chem din zvonuri / ªi nu mai pleacã vântul ºi nu mai cer nimic, / Zadarnic
te mai caut, bãrdac de mit cu doruri. // Nuntire voivodalã pe mãguri ºi rovine, / Hatmanii sparg în veac,
haiducii furã dor, / Avânturi pârcãlabe beau primãveri mezine, / Tac anii din lãcate ºi cerurile lor.”.
7 Ion Caraion, op. cit., p. 29.
8 În mod eronat, în mai multe tabele biobibliografice (întocmite, majoritatea, de Emil Manu), este trecut
1947 ca an de apariþie a volumului Cântece negre. Ediþia princeps poartã însã anul 1946.
72
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

între care: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian rului Scânteia, oficiosul Partidului Muncito-
Blaga, André Breton, Robert Desnos, B. resc Român (viitor Comunist), ºi îndepli-
Fundoianu, Henri Michaux, Eugenio neºte funcþia de secretar general de redacþie
Montale, Christian Morgenstern, Salvatore al publicaþiei sãptãmânale (la început) Scân-
Quasimodo, Rainer Maria Rilke, Umberto teia tineretului, revista Uniunii Tineretului
Saba, Carl Sandburg etc. Tot aici apãreau Muncitoresc, unde este coleg cu un tânãr ºi
primele versuri în limba germanã ale lui promiþãtor activist comunist, cu cinci ani
Paul Celan. Acuzatã de cosmopolism de mai în vârstã: Nicolae Ceauºescu. Entuzias-
regimul comunist, prin organul sãu de mul comunist al poetului începe însã a se
presã, Scânteia, revista Agora a fost interzisã, veºteji în scurt timp, când ia contact cu cen-
iar numãrul al doilea, deºi pregãtit de tipar, zura practicatã de activiºtii ºi militanþii par-
n-a mai apãrut niciodatã. tidului ºi când înþelege similitudinile „de
Odatã cu venirea în Bucureºti, tânãrul metode ºi de gândire” dintre comunism ºi
aspirant la gloria poeziei ajunge corector la fascism: „O cenzurã incomparabilã, mult
ziarul Timpul, unde este coleg cu Marin mai sãlbaticã ºi tendenþioasã, se practica de
Preda9, secretar de redacþie, redactor al data aceasta în chiar cadrul redacþiei, de
aceluiaºi cotidian, redactor al ziarului Ecoul, cãtre propriii mei colegi de redacþie ºi de
apoi ocupã, în ciuda vârstei lui, o serie de cãtre delegaþii Comitetului Central, majori-
funcþii importante: consilier la Ministerul tatea lor vietãþi în afara vieþii normale, a ci-
Artelor, secretar general de redacþie la vilizaþiei ºi a logicii, inculþi, abuzivi ºi, mai
revista Lumea (director: G. Cãlinescu) în ales, fanatici de o morbidã suspiciune.”11 În
1945, ºef de presã la Editura Fundaþiilor aceste condiþii, în mai 1945 îºi dã demisia:
Regale (director: Alexandru Rosetti) în 1947. „Lucru inadmisibil în comunism, acela de
În treacãt fie spus, avansarea în funcþia de a-þi da demisia, deoarece contractul cu în-
redactor la Timpul Caraion i-o datoreazã lui tunericul e considerat un contract pe viaþã,
Arghezi însuºi: de pe poziþia de corector, de care te poate elibera numai moartea.
tânãrul poet scrie un articol intitulat Lina Totuºi, cum nu eram ºi n-am fost nici utecist
sau despre basmul modern, care, în ciuda aº- (la vremea respectivã, utemist, n.n.), nici
teptãrilor sumbre ale autorului ºi spre tota- comunist, au trebuit sã se resemneze. Din
la lui suprindere, lui Arghezi îi place. pricina plecãrii mele din redacþie, sãptãmâ-
Marele poet sunã pe directorul ziarului, nalul Scânteia tineretului n-a mai apãrut o
Mircea Grigorescu, ºi se intereseazã cine e lungã vreme. Vinovãþie care n-avea sã mi se
Caraion, dacã e redactor al publicaþiei, iar mai ierte niciodatã.”12 Ziarist de atitudine,
acesta, nevrând sã-l contrarieze pe ilustrul care se remarcase în diversele publicaþii ale
interlocutor, încuviinþeazã numaidecât. Prin vremii prin articolele lui critice, dure, pole-
forþa împrejurãrilor, Caraion este promovat mice, profund protestatare ºi provocatoare
redactor ºi astfel începe ºi colaborarea lui cu în faþa autoritãþilor, Caraion publicã în 1946,
Arghezi.10 Un episod aparte în biografia lui în Jurnalul de dimineaþã (director: Tudor
Caraion are loc în toamna lui 1944, dupã ce Teodorescu-Braniºte) douã fulminante arti-
România întoarce armele în favoarea ali- cole: Criza culturii ºi Criza omului, care su-
aþilor: tânãrul poet, ale cãrui acuzaþii ºi vio- bliniau „pericolul mortal instalat în viaþa
lenþe stilistice la adresa rãzboiului ºi a or- spiritualã a þãrii noastre o datã cu comunis-
dinii burgheze lãsau cale deschisã spre sim- mul, articole anti-jdanoviste care s-au bucu-
patii de stânga, participã la înfiinþarea zia- rat de o largã audienþã la public”.13 Repre-
9 Caraion evocã secvenþe din aceastã epocã ºi face un portret cam vitriolant colegului sãu, viitorul autor
al Moromeþilor, într-un context cu totul special, la care vom face referire mai departe, în cursul acestui
capitol..
10 Episodul este narat de Caraion în Jurnal 2, în secþiunea intitulatã În palatul cuvintelor potrivite.
11 Ion Caraion, Ultima bolgie, pp. 29-30.
12 Idem.
13 Idem.
73
Sorin Ivan

lare. În ciuda diferenþelor (numai aparente)


dintre fascism ºi comunism, în esenþã douã
extremisme ideologice, metodele de tratare
ºi sancþionare a adversarilor erau asemãnã-
toare, dacã nu identice. Principiul „cine nu e
cu noi e împotriva noastrã” funcþiona la fel
de bine ºi pentru comunism, ºi pentru fas-
cism, iar Caraion, poetul ºi jurnalistul rebel,
nãscut cu revolta în sânge, a cunoscut ne-
mijlocit aceste similitudini: „Am fost vânat
ºi cenzurat în anii rãzboiului sub regimul
antonescian, pro-nazist, iar în anii de dupã
rãzboi am fost vânat, cenzurat ºi închis sub
regimul pro-stalinist al României zvârlite în
sfera de influenþã ruseascã. Pro-naziºtii
m-au învinuit de comunism, procedeu de
rutinã, iar comuniºtii (ce putea fi mai uºor ºi
mai stupid?) de fascism. Extremele îºi semã-
nau, competitivitatea lor avea sã rãneascã
pentru un veac sufletul ºi istoria contempo-
ranã, pãtând cronica timpurilor noastre cu
milioane de morþi.”15
În septembrie 1950, Caraion este arestat
ºi condamnat la cinci ani de închisoare, pen-
tru faptul de a fi trimis versuri în strãinã-
tate, considerate ostile la adresa regimului
popular. Un document emis de autoritãþi în
anii ’60 explicã lucrurile: „A fost arestat la
22 septembrie 1950, pentru articole ºi ver-
suri care au fost trimise în strãinãtate ºi
difuzate de imperialiºti împotriva RPR. Prin
saliile n-au întârziat sã aparã, dupã cum tot sentinþa 201/951 a Tribunalului Militar
Caraion mãrturiseºte: „Am fost exclus ne- Bucureºti, secþia a II-a, a fost condamnat la
statutar din sindicatul ziariºtilor. (…) Mi s-a patru ani închisoare corecþionalã. Rejudecat
retras îngãduinþa de a mai semna în presã. ºi prin sentinþa 443/954 a Tribunalului
S-a interzis conducerii revistelor, ziarelor ºi Militar pentru unitãþile MAI, a fost con-
editurilor de a mã publica sau de a-mi gãz- damnat la ºase ani închisoare corecþionalã.
dui mãcar rãspunsurile la invectivele ce mã Prin decizia nr. 2614/954 i s-a redus pedeap-
priveau ºi de care, dintr-o datã, ca la co- sa la cinci ani închisoare corecþionalã de
mandã, s-a umplut presa. Întreg aparatul de cãtre Tribunalul Militar pentru unitãþile
agitaþie ºi propagandã al partidului comu- MAI. La 20 septembrie 1955 a fost eliberat
nist, pretins român, izbea cu sete într-un prin expirarea pedepsei.”16 Condamnatul îºi
singur om. Frica de cuvânt. Frica de intelec- ispãºeºte pedeapsa în lagãrele de muncã
tualii popoarelor.”14 Acestora li s-au adãugat forþatã de la Canalul Dunãre-Marea Neagrã
interogatorii, controale la domiciliu, hãrþu- („pe fundul cãruia dorm zeci de mii de vic-
ieli ºi denigrãri, mijloace de luptã bine- time”), la minele de plumb de la Cavnic ºi
cunoscute ale noii puteri în curs de insta- Baia Sprie, în Maramureº. La aceastã expe-
14 Emil Manu, Ion Caraion, Editura Universal Dalsi, 1999, p. 13.
15 Ion Caraion, Jurnal 2, pp. X-XI.
16 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, Editura Publiferom, Bucureºti, 2001, p. 46.
74
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

rienþã traumatizantã, care lasã grave urme noapte, cu dezgust ºi tristeþe, de Camil
fizice, dar ºi psihologice asupra victimei, Petrescu ºi Cãlinescu. Amândoi academi-
Caraion se va întoarce obsesiv în cãrþile sale, cieni… aveam în faþa mea barosul cu care
în poezie ºi în jurnale. Iatã o mãrturie trebuia sã zdrobim bulgãrii de rocã sterilã ºi
despre stagiul concentraþionar, într-un care cântãrea 40 kg. Atârna mai greu decât
regim subuman, al cruzimii, terorii ºi dezu- mine.”17 În altã parte, Caraion descrie cal-
manizãrii, context de severe consideraþii varul trãit de-a lungul primei perioade de
asupra moralitãþii, compromisului ºi renun- încarcerare în pagini de infern dantesc: „În
þãrii, asupra atitudinii intelectualului con- Maramureº sunt mine de plumb, de cupru
fruntat cu ideologia totalitarã, cu trimiteri ºi de aur, dar în acelaºi timp sunt închisori.
directe la contingent: „Arestat în 1950, în Unele dintre cele mai crude închisori, de
1952, am fost trimis la minele de plumb din predilecþie pentru intelectuali. Crude ºi
Baia Spriei. Ne gãseam la sute de metri sub multe. Eu am stat în douã. Ca deþinut politic
pãmânt. Eram în schimb de noapte. Aveam ºi intelectual, mã trimiseserã, la un moment
29 de ani ºi 38 de kg. Trebuia sã livrãm o dat, sã-mi execut pedeapsa acolo, trebuind
normã irealizabilã – fiecare sclav, cãci sclavi sã lucrez 12 ore din 24, în condiþii subu-
eram, câte 4 tone de minereu pe ºut. mane, de un primitivism ºi o rigoare de-a
Ajunsesem niºte epave ºi vorbeam despre dreptul sãlbatice, la aproape 1000 de metri
culturã. Despre trãdarea oamenilor de cul- sub pãmânt, unde temperatura era aºa de
turã. Eu veneam din înfrângeri. Poate mai ridicatã cã umblam cu toþii în pieile goale, în
profunde. Îmi amintesc vorbind în acea abataje foarte înalte, unde nu se putea
17 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual, p .IX.
75
Sorin Ivan

asigura securitatea muncii. Nici o mirare cã durã, aproape de neîndurat, cãci frigul co-
unii au pierit zdrobiþi de blocurile de rocã bora acolo, în carcere, sub –20 de grade,
desprinse de sus, la cea mai uºoarã clãtinare carnea þi se învineþea, picioarele degerau,
produsã de perforatoarele cu care trebuia sã necesitatea de a þopãi continuu, spre a te
gãurim roca ºi sã cãutãm filoanele de încãlzi, te obosea, te extenua, te apropia de
minereu. Filoane din ce în ce mai zgârcite. letargie ºi de moarte.”18
Dar nu era numai asta. Prin fisurile stâncii, În anii de închisoare, Caraion iniþiazã,
se infiltra apã. Apa era acidulatã ºi picura dupã propria mãrturisire, douã reviste clan-
pe trupurile noastre, dupã cum v-am spus, destine, Generaþii ºi Don Quichotte (aceasta
goale. Acolo unde cãdea stropul de apã din urmã reapare în exil, din 1982), scrise cu
acidulatã, carnea sfârâia ºi se fãcea bubã. În creionul pe hârtia sacilor de ciment,
aºa fel, încât la foarte scurtã vreme toþi cei conþinând poezii „subversive”, care circu-
care lucram în astfel de locuri expuse ajun- lau de la un penitenciar la altul. Multe din-
seserãm sã avem corpurile îmbrãcate ca tre poemele scrise de Caraion în detenþie au
într-o plasã de zale de bube. ªi bubele acelea fost trimise în afara închisorilor, în „liber-
nu ne mai treceau, nu aveau timp sã se cica- tate”, ºi dactilografiate de Valentina Sesto-
trizeze ori sã se vindece, deveniserã o ranã pali, viitoarea lui soþie. Recuperate, unele au
vie ºi deschisã, care ne durea tot timpul, fost inserate în volumele ulterioare, dupã
formând peste pielea noastrã un cofraj, o cum vom avea ocazia sã constatãm. În tex-
coajã, o crustã cafeniu-neagrã. Pe deasupra, tul autobiografic O patã de sânge intelectual,
normele pe care eram obligaþi sã le îndepli- publicat în Jurnal 219, Caraion vorbeºte
nim erau în sine irealizabile, înadins calcu- despre poeziile scrise în gulag: „Scrise de
late astfel. De ce? Pentru ca prizonierul po- mânã, cu creionul, cel mai adesea pe hârtie
litic sã se afle continuu faþã de direcþia de sac de ciment, în anii detenþiei am iniþiat
închisorii ºi de puterea politicã a statului în ºi am fãcut sã circule de la un penitenciar la
stare de culpã ºi de recalcitranþã. Pentru ca, altul ºi din temniþã în temniþã, iar lesne nu
în permanenþã, nimeni neputându-ºi realiza era, revistele clandestine Generaþii ºi Don
norma, fiecare sã poatã fi oricând învinuit Quichotte. Din 1982, Don Quichotte ºi-a reluat
cã saboteazã munca, munca socialistã, so- apariþia în exil. O considerabilã parte a ver-
cialismul, aºadar, ºi cã sabotajul este, fireºte, surilor mele (nãscute între ziduri de celule
politic, ºi cã deci se face susceptibil de un sau înlãuntrul sârmelor ghimpate) a izbutit
nou proces, în care va fi gratificat cu o ºi mai sã se strecoare afarã. Nu e prilejul sã explic
mare pedeapsã, în aºa fel încât sã nu mai cum. Unele memorate, altele cãrcãlite rudi-
spere a se elibera vreodatã. Iar dacã nu-þi mentar, acele poeme nimerite în fine în
fãceai norma (ºi, dupã cum am explicat, lumea de dincolo de gratii au avut ºansa de
nimeni nu putea sã ºi-o facã), la ieºirea din scurtã duratã sã fie dactilografiate cu grijã
minã erai vârât 12 ore la carcerã, desculþ, de viitoarea mea soþie ºi sã circule. Însã unii
numai în cãmaºã ºi indispensabili, cu raþia dintre rãspânditorii acelor poeme erau
mâncãrii redusã, iar adesea ºi bãtut. Dupã agenþii Securitãþii, mandataþi sã intre în po-
care, te trimitea iar la munca forþatã din sesia respectivelor texte ºi sã le difuzeze,
minã, unde iar nu realizai norma ºi iar pu- tocmai spre a se furniza astfel pretextul unei
teai fi pedepsit cu alte 12 ore de izolator noi întemniþãri. Ea n-a întârziat.”
sever. Iar asta, zi de zi, noapte de noapte. Eliberat din infernul concentraþionar20,
Iarna, o atare pedeapsã se dovedea foarte poetul este angajat la propunerea lui Emil
18 Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, pp. 23-24.
19 Op.cit., pp. XI-XII.
20 Experienþa copleºitoare parcursã de deþinutul Caraion va inspira mai târziu pe Marin Preda, în urma
naraþiunilor poetului, în realizarea personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pãmânteni
(Editura Cartea Româneascã, 1980). În alchimia personajului intrã, se pare, ºi detalii din experienþa
recluziunii politice a unei alte victime a Gulagului românesc, eseistul, dramaturgul ºi romancierul I.D.
Sârbu.
76
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Manu21 (secretar ºtiinþific, în acea vreme, al aceºti ani de cumpãnã, adevãratã placã tur-
Societãþii de ªtiinþe Filologice ºi Istorice) în nantã a existenþei sale, Caraion se confe-
postul de tehnoredactor al publicaþiilor seazã: „Mã eliberam în septembrie 1955,
Societãþii Limbã ºi Literaturã: Studii de lite- pentru ca dupã doi ani ºi jumãtate, în mar-
raturã universalã, Studii ºi articole de istorie ºi tie 1958, sã fiu reîncarcerat ºi sã primesc un
Studia et acta orientalia. În acelaºi timp, cola- alai de pedepse, totalizând – pentru organi-
boreazã la aceste reviste, cu studii ºi eseuri, zaþie antistatalã, tentativã de rãsturnare a
semnându-ºi textele sub pseudonim. În ordinii statului, spionaj, înaltã trãdare etc. –
martie 1958, este din nou arestat sub urmã- vreo 200 de ani de condamnare ºi culmi-
toarele capete de acuzare: trãdare de patrie, nând cu pedeapsa capitalã. Aproape trei
spionaj, defãimarea culturii socialiste, ani, singur într-o celulã la Malmaison, am
uneltire împotriva orânduirii legale de stat aºteptat zilnic sã fiu executat. Ancheta n-a
etc. Faptele incriminate: a întocmit liste cu încetat niciodatã. Nici dupã ce am încercat a
scriitori români care ar fi urmat sã pri- mã sinucide; nici dupã ce – transferat în alte
meascã ajutor financiar din Occident ºi a penitenciare ºi comutându-mi-se în douã
trimis în strãinãtate, pentru a fi tipãrite, rânduri pedeapsa, mai întâi în muncã sil-
poezii scrise ori memorate la Canal. Date nicã pe viaþã ºi apoi în 25 de ani de temniþã
fiind natura ºi gravitatea infracþiunilor, grea – am trecut prin Jilava, Gherla ºi Aiud;
Caraion este, conform propriilor declaraþii, nici dupã ce, o datã cu ceilalþi captivi politi-
condamnat la moarte de cãtre Tribunalul ci, am fost eliberat în 1964; nici dupã ce, ca
Militar Bucureºti, pedeapsã care îi va fi majoritatea scriitorilor ce supravieþuiserã
comutatã, în urma recursului, la muncã sil- închisorii, în 1968 s-a procedat la aºa-zisa
nicã pe viaþã, apoi la 25 de ani de muncã sil- noastrã reabilitare; ancheta n-a încetat nicio-
nicã. „Dactilografa” manuscriselor primeºte datã, reabilitat sau nereabilitat, în temniþã
ºi ea 15 ani de muncã silnicã pentru com- sau afarã.”22
plicitate. Chiar dacã poetul vorbeºte dese- În 1964, Caraion este eliberat din închi-
ori, în paginile autobiografice, despre con- soare, odatã cu toþi deþinuþii politici. Gestul
damnarea sa la moarte, nu existã probe în de generozitate al regimului are loc în apli-
arhive pentru aceastã sentinþã. Se pare cã carea unei clauze anexe privitoare la Ro-
pedeapsa a fost cerutã de procuror, dar nu a mânia a Convenþiei de la Yalta, pe fondul
fost admisã de instanþã. Între timp, pro- dezgheþului ideologic. Fostul deþinut se
nunþarea sentinþei s-a amânat de mai multe întoarce în „libertatea” oferitã de noua ide-
ori. Deþinutul a fost informat, în schimb, cã ologie ºi în lumea nouã edificatã de regimul
primise pedeapsa capitalã ºi a trãit trei ani comunist, în centrul cãreia stã omul… „De
într-o celulã aºteptând momentul execuþiei, fapt se trecea dintr-o curte mai micã de tem-
în fiecare clipã, în fiecare zi, fãrã sã ºtie ade- niþã în curtea unei temniþe mai mari, care
vãrul. Tot o condamnare la moarte: o moarte era ºi e astãzi România. Foºtii condamnaþi
lentã, chinuitoare, torturantã, în fiecare politici, deºi eliberaþi, au continuat sã fie
secundã, cu fiecare zgomot de paºi, cu socotiþi o primejdie, sã fie ameninþaþi, perse-
fiecare tresãrire de puls. Era o tacticã a cutaþi, interogaþi, supuºi la continue presiu-
terorii practicatã de organele represive ale ni morale ºi materiale, în sfârºit împinºi la
regimului pentru a traumatiza victimele acte disperate.”, spune Caraion.23 Ce fel de
prin dezinformare, pentru a le desfigura acte disperate? Vom vedea mai târziu. Dupã
sufleteºte ºi a le desfiinþa ca oameni. Despre eliberare, în cãutarea unor surse de exis-
21 Emil Manu, poet, eseist, istoric literar, care face parte ca ºi Caraion din „generaþia rãzboiului”, a fost
un devotat prieten al poetului. Dupã 1989, el a publicat mai multe volume ºi antologii de poezii ale aces-
tuia, cele mai multe inedite, poeme postume, studii critice ºi chiar o monografie, readucând numele
poetului în spaþiul literaturii române (v. Bibliografia). O prietenie exemplarã, care a durat dincolo de
exiluri, dincolo de viaþã ºi de moarte.
22 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 31.
23 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XII.
77
Sorin Ivan

comunist. Caraion reintrã în literatura


românã dupã o tãcere forþatã de 20 de ani,
în 1966, cu volumul de versuri Eseu. Un titlu
cu valoare simbolicã poate, sugerând încer-
carea reîntoarcerii la poezie, în alt timp ºi în
altã realitate. Pe acest fond psihologic al
anxietãþii de a recupera timpul pierdut,
Caraion publicã intens, într-un ritm ameþi-
tor, volume de versuri, antologii din propria
operã, eseuri, nenumãrate traduceri din lite-
ratura lumii (inclusiv din lirica eschimosã),
devenind unul dintre cele mai prodigioase
nume ale literaturii române. Într-o filã de
jurnal, îºi mãrturiseºte obsesiile privitoare
la operã: „Sub apãsarea anilor de viaþã fu-
raþi, a manuscriselor de mai multe ori con-
fiscate ºi distruse, cu complexul sfâºietor cã
nu voi mai avea timp sã scriu sau sã spun ce
am de spus sau de scris, obsedat de ideea cã
mesajul meu este ameninþat a fi încã o datã
înãbuºit, vreme de cincisprezece ani, nu
aveam altã soluþie, voi lucra demenþial câte
14-16 ore pe zi, ca sã las o operã. Las, cãci
cad grav bolnav, cheaguri de sânge ºi frag-
mente din trupul meu pe mesele de operaþie
ale spitalelor. ªi toate acestea dupã ce
veneam din închisoare cu coastele fractu-
rate, în urma torturii… Dar nu e mai puþin
adevãrat cã ºi coloana substanþialelor mele
contribuþii literare se înalþã!”25 În intervalul
1966-1980, îi apar volumele de poeme: Eseu
tenþã, Caraion cere ajutor printr-un memo- (1966), Dimineaþa nimãnui (1967), Necu-
riu lui N. Ceauºescu (pe care-l cunoºtea din noscutul ferestrelor (1969), Cârtiþa ºi aproapele
redacþia Scânteii tineretului), obþine traduceri (1970), Deasupra deasuprelor, Cimitirul din
ºi dreptul de a publica în reviste, scrie la stele, Selene ºi Pan (1971), Munþii de os (1972),
diverse publicaþii centrale (Gazeta literarã, Frunzele în Galaad, Poeme, colecþia „Cele mai
Viaþa româneascã, Secolul 20) ºi din provincie frumoase poezii” (1973), Marta, fata cu
(Ramuri), se adreseazã Secþiei de propa- poveºtile în palmã (1974), O ureche de dulceaþã
gandã a CC al PCR pentru încadrarea într-o ºi-o ureche de pelin (1976), Lucrurile de
redacþie (Viaþa româneascã, Secolul 20, Con- dimineaþã, Interogarea magilor, Lacrimi perpen-
temporanul, Gazeta literarã, Arta plasticã, diculare, volum selectiv, colecþia „Biblioteca
Revue roumaine, România liberã, Magazinul, pentru toþi” (1978), Dragostea e pseudonimul
Informaþia sunt cele precizate de poet) pen- morþii, Cântecul singurei (Le chant de l’unique),
tru a scãpa de „atâtea stringente incertitudi- volum bilingv (1980). Acestora li se adaugã
ni materiale” ºi pentru „asigurarea unui volumele de eseuri: Duelul cu crinii (1972),
salariu onorabil”24 Între timp, începe sã scrie Enigmatica nobleþe (1974), Pãlãrierul silabelor
frenetic, o frenezie a disperãrii, cu obsesia (1976), Bacovia, sfârºitul continuu (1977). Pe
de a recupera timpul confiscat de regimul lângã aceastea, poetul traduce, întocmeºte
24 Emil Manu, Ion Caraion, p. 177.
25 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XIII.
78
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

antologii de poezie din lirica universalã, poetul o vede în cãrþile sale, „care n-au
într-o efervescenþã literarã ieºitã din comun: acceptat niciodatã compromisul”, al cãror
o antologie în trei volume a poeziei franceze conþinut nu era tocmai pe gustul regimului
de la Rimbaud pânã azi (2000 de pagini, 150 ºi de aceea erau constant supuse celor „mai
de autori), o antologie a poeziei americane nestãpânite ºi pãtimaºe” critici, ºi în douã
de la origini pânã în prezent (136 de autori), articole „de alarmã” în urma morþii sus-
o antologie a poeziei canadiene de limbã pecte (16 mai 1980) a lui Marin Preda, care
englezã, altele, ale poeziei romande, neer- stârnesc ecouri în presa din Belgia, Ger-
landeze, un „florilegiu” din lirica eschi- mania ºi Israel. În acelaºi timp, autorul
mosã, un omagiu lui Constantin Brâncuºi – Cântecelor negre devenise þinta unor atacuri
Masa tãcerii, Simposion de metafore la Brâncuºi din partea revistei Sãptãmâna (cunoscutã ca
–, antologie de texte dedicate marelui sculp- oficinã a Securitãþii), orchestrate de Eugen
tor de zeci de poeþi ai lumii, traducerea ro- Barbu. În douã seriale întinse, fiecare, pe
manului Under the Volcano, de Malcolm aproape câte douã luni, Barbu afirmã,
Lowry, traducerea integralã a lui Antoine de potrivit poetului, cã „nu oricine (deci eu
Saint-Exupéry, traducerea romanului nu!) a fost pe degeaba închis ºi nu oricui
L’Éternité plus un jour al lui Georges- (deci nu ºi mie!) i se cuvine mãrinimia de a
Emmanuel Clancier, traduceri din poeþii fi reabilitat.”28 Într-o întâlnire a unei dele-
germani ai grupului ’47 ºi din Novissimi gaþii de peste 20 de scriitori (ªerban Cio-
italieni, din Dante, Shakespeare, Heine, culescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu,
Giordano Bruno, Baudelaire, Puºkin, Mircea Zaciu, Mircea Iorgulescu, George
Lermontov etc., culegeri de poeme din Macovescu, Radu Tudoran, Augustin
opera lui Ezra Pound, Cesare Pavese, Anna Buzura, Constantin Þoiu, Al. I. ªtefãnescu,
Ahmatova, Raymond Queneau, Pierre ªtefan Bãnulescu, Radu Boureanu, ªtefan
Emmanuel, Rainer Maria Rilke.26 Augustin Doinaº, Maria Banuº, Nina
La 5 august 1981, Ion Caraion ºi familia Cassian, Constanþa Buzea, Dan Deºliu,
(soþia, Valentina, ºi fiica, Marta) pleacã Mircea Dinescu sunt cei citaþi de poet) cu
într-o excursie în Franþa, din care refuzã sã Nicolae Ceauºescu, în 1979, Caraion solicitã
se mai întoarcã; la 25 noiembrie, poetul cere acestuia încetarea „huliganismelor, puºla-
azil politic în Elveþia, pe care îl obþine malâcului, abuzurilor, feloniilor, rasismului,
repede. Resorturile psihologice ale unei ast- neo-stalinismului fascizant ºi corupþiei care
fel de decizii rãmân, cel puþin la prima au acaparat, care sufocã ºi degradeazã viaþa
vedere, complicate ºi obscure. Gestul poetu- publicã, radio-televiziunea, presa româ-
lui surprinde pe mulþi dintre cunoscuþii sãi: neascã”29, dar nu primeºte rãspuns de la
în România, Caraion era unul dintre cei mai acesta, care, în schimb, îºi afirmã, în mod
publicaþi autori,27 devenise un nume cunos- repetat, regretul cã a desfiinþat cenzura.
cut (chiar dacã nu agreat de toatã lumea, în Când, foarte curând, în aceeaºi revistã
special din mediul criticii) al literaturii Sãptãmâna, este declanºat al treilea serial
române, material nu o ducea rãu, avea, cu împotriva sa, poetul are certitudinea cã
alte cuvinte, o „situaþie”. Conform propri- atacurile au loc din ordin de sus ºi hotãrãºte
ilor mãrturisiri însã, începuse sã fie urmãrit, sã facã pasul decisiv al emigrãrii: „Era, în
invitat sã declare cu cine se întâlneºte, cu sfârºit, clar cã din normativ provenit de sus,
cine corespondeazã, ameninþat regulat la chiar de la cabinetul prezidenþial, izvorâ-
telefon dupã miezul nopþii, ascultat, spionat serã ºi izvora campaniile ºi campania îm-
cu microfoane în apartament etc. Cauza, potriva mea. Limpede ca lumina zilei, cã mã
26 Conform fiºei bibliografice pe care Caraion singur ºi-o întocmeºte, nu fãrã orgoliu, în Jurnal 2, p. XVII.
27 Prietenia cu Marin Preda a jucat un rol important în editarea operei lui Caraion. Cele mai multe dintre
volumele sale, în special de poezie, au apãrut la Editura Cartea Româneascã, al cãrei director a fost
multã vreme autorul Moromeþilor.
28 Ambele citate, Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 33.
29 Op.cit., p. 34.
79
Sorin Ivan

pãºtea un pericol iminent pe curând. În timpul închisorii ºi de dupã eliberare, cu


clipa aceea m-am hotãrât sã pãrãsesc þara; fragmente din miile de pagini de manuscris
am pornit-o în lume cu soþia, copilul ºi douã ce mi s-au confiscat în peste 30 de ani de
valize. Restul bunurilor mele, rod al unei þinere sub observaþie, de þinere în beciuri, de
munci de o jumãtate de veac, avutul manu- þinere în lanþuri ºi cãtuºe, de teroare.”31 S-a
scriselor mele, biblioteca mea de peste dovedit în cele din urmã cã materialele pub-
11 000 de volume, pe scurt, tot ceea ce îmi licate cu un zel ieºit din comun de artizanul
aparþinea acolo, fãrã posibilitate de recupe- hebdomadarului, Eugen Barbu, erau, de
rare, a rãmas pe loc. ªi am plecat în exil, în fapt, note informative semnate de Ion
pribegie. Astfel ºi doar cu atât.”30 Caraion cãtre Securitate. Dezvãluirea colab-
Evident cã, în urma opþiunii lui de a de- oraþionismului acestuia cu organul de
zerta din România comunistã, aceste atacuri represiune al regimului comunist a stârnit
se vor înteþi ºi vor lua o turnurã distructivã. stupoare în Occident ºi a dus la compro-
În urma propagandei dezlãnþuite din þarã miterea gravã a relaþiilor celui incriminat cu
împotriva lui de cãtre Poliþia politicã, exis- exilul românesc, inclusiv cu celebrul cuplu
tenþa poetului ºi a familiei lui în Occident, în de la Paris. Colaborarea poetului cu postul
libertatea atât de mult râvnitã, se va trans- de radio Europa Liberã a încetat ºi acesta s-a
forma în curând într-o aventurã în infern. trezit, deodatã, izolat de comunitatea
Dupã plecare, Securitatea iniþiazã represalii româneascã, cãzut în dizgraþie, respins ºi
dure la adresa lui Caraion, în scopul de a-l dispreþuit, singur în lumea liberã, victimã a
compromite în faþa opiniei publice din þarã propriilor compromisuri.
ºi din strãinãtate, þinta principalã fiind
exilul românesc. Revista Sãptãmâna începe În exil, la Lausanne, Caraion continuã sã
sã publice fragmente dintr-un pretins „jur- scrie. Optând pentru existenþa în exil, îºi
nal” al lui Caraion, cu referiri critice, pline asumase toate riscurile ºi chinul sisific al
de venin (în stilul binecunoscut al autoru- unui nou început. Scrisul rãmâne singurul
lui), la adresa unor personalitãþi ale exilului mod prin care poate sã se exprime, sã se
românesc, precum Monica Lovinescu ºi Vir- explice, sã se apere, sã arunce anatema
gil Ierunca, prieteni vechi ai poetului, care îl asupra regimurilor ºi ideologiilor, asupra
susþinuserã mereu moral (ºi material) ºi îl istoriei, lumii ºi universului. Editeazã douã
gãzduiserã în vizitele sale la Paris. Privitor reviste internaþionale: Don Quijotte (reluarea
la aceastã campanie de denigrare ºi compro- în libertate a revistei cu acelaºi nume apã-
mitere îndreptatã împotriva sa, Caraion va rute pe hârtie de saci de ciment în stagiul
încerca sã se explice ºi sã se disculpe, penitenciar de la Canal) ºi Correspondances,
negând autenticitatea textelor ºi acuzând care ulterior va deveni 2 plus 2. În paginile
practicile Securitãþii: „Minciuna, mistifi- lor, apar nume cunoscute ale exilului româ-
carea, insinuãrile prezideazã redactarea nesc, precum Emil Cioran, Matei Cãlinescu,
acestor abjecþii tipãrite, cu scopul ca victima Margareta Dorian, Vintilã Horia, I. Iliu,
sã fie discreditatã ºi responsabilã de câte ºi Virgil Nemoianu, George Tomaziu etc., ºi
mai câte scornite blestemãþii, iar cãlãii sã sute de scriitori din toatã lumea, fiecare
rãmânã în umbrã, imaculaþi. Îngerii înger- exprimându-se în propria limbã, o reeditare
ilor. Nu o astfel de practicã poate sã mai de fapt, cel puþin în intenþie, a experienþei
mire pe cineva. Dar o datã cu ea au început din 1947 numite Agora. În 1982, la Editura
publicarea unui fel de ghiveci literar, a cãrui Ion Dumitru din München, apare volumul
paternitate mi se atribuie mie, o ciulama de interviuri ºi pamflete Insectele tovarãºului
bizarã de texte, rezultatã din amestecul Hitler, în care poetul îºi lasã frâu liber urii
diferitelor pãrþi de procese verbale, împotriva regimului concentraþionar ºi a
întocmite la anchetele ºi interogatoriile din dictaturii comuniste din România. Dupã
30 Idem, p. 34.
31 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, p. 35.
80
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

cum explicã autorul undeva, Tovarãºul


Hitler este numele generic dat de con-
damnaþii politic regimului comunist, insti-
tuþie a suferinþei, a dezumanizãrii ºi a
morþii, ceea ce pune semnul egalitãþii între
teroarea comunistã ºi teroarea nazistã.
Insectele sunt agenþii mai mici sau mai mari
ai regimului, cei care îl servesc plini de obe-
dienþã, instrumente ale rãului în slujba unui
sistem criminal. În aceste pagini de pamflet,
poetul îºi revarsã ura împotriva celor care
au confiscat libertatea unei þãri întregi,
trãgând obloane de întuneric în jurul ei ºi al
fiecãrui individ, semãnând frica ºi spaima
de ceilalþi ºi de sine, controlând totul prin
teroare. Având un pronunþat caracter
polemic, presãrat cu vituperaþii ºi agresiuni
de limbaj, care amintesc virtuþile de po-
lemist redutabil ale lui Caraion, exersate în
articole de jurnal, poeme ºi eseuri, opuscu-
lul constituie o explicaþie, o disculpare a
celui pus la stâlpul infamiei prin delaþiunile
Securitãþii în faþa diasporei româneºti ºi în
acelaºi timp un act de acuzare de o violenþã
rar întâlnitã adus regimului din România,
un rechizitoriu adresat ticãloºiei ºi mizeriei
morale de cãtre poetul legitimat în gestul
sãu de revoltã de suferinþele îndurate. Actul
sãu explicativ ºi acuzator nu convinge se
pare ºi nu poate contracara o imagine deja
conturatã prin instrumentele îndelung exer-
sate ale propagandei în scopul compromi- mai poatã / Învia, de-a fost sã moarã. // Beþi
terii definitive a unui adversar incomod. În ca niºte raþe bete, / Porci ca niºte porci cu-
filele de jurnal scrise în exil, în volumul
osânzã, / De la alþii (ºi cu sete!) / Puteau din
Insectele tovarãºului Hitler, dar ºi în poezii,
rãsplin sã vânzã. / Deºi alþii ºi nu ei / Tot
Caraion lanseazã adevãrate diatribe la
muriserã prin veac, / Pentru temple-a cãror
adresa regimului comunist din România ºi a
artizanilor lui, în special a lui N. Ceauºescu. chei / De pãtruns în viitor / Au crezut cu
Între vocile anticomuniste ale exilului româ- viaþa lor / Ca de sfinþi. Olimp sãrac. //
nesc, cea a lui Caraion este printre cele mai Sãrãcia, rugãciunea / Douã mii de ani în-
înverºunate ºi mai agresive. Iatã o mostrã, tregi / N-au lãsat ca spurcãciunea / Sau ru-
un poem-pamflet inclus în volumul sus- gina sau noroiul / Sã le-acopere de negi, / Sã
menþionat: „Þara boului ºi-a vacii / Unde-ºi fac le roadã, sã le farme / Nici trecutul nici al-
mendrele dracii. / Þara balegii ºi-a cloºtii / toiul – / Ele-n sine stâlpi ºi arme, / ªi-acum
Unde-ajung în frunte proºtii… // La o masã cu niºte burþi în frunte, / Niºte cefe, niºte
de toate / Ce þinea de-un secol poate / Sau dosuri / Care-n loc sã se înfrunte / Se pupau
de numai jumãtate, / Oriºicum – de multã lingând la sosuri, / Iatã cã a nu ºtiu câta /
vreme / (ªi bãtea nãpraznic vântul!) / Oarã, foarte rãsturnate, / Nesãtule nici cu-
Ca-ntre scorpii ºi blesteme, / Fleoarþele- atâta, / Împãrþeau la câte toate… // Dragã!
mpãrþeau pãmântul / Împãrþit ºi altãdatã, / dragã! dragã! dragã! / Fuse rândul cofelor
Împãrþit ºi-a câta oarã? / L-împãrþeau sã nu cu bragã. // Þara ta-i acum fãrã putere. / Se
81
Sorin Ivan

trecu la cãnile cu fiere. // Þara asta costã mai înainte de moartea poetului. În urma unei
puþin. / S-a ajuns la vedrele cu vin. // Ci de- boli incurabile, contractate se pare, în
acum orbirilor neghioabe, / Vom sui în tur- închisoare, Ion Caraion se stinge din viaþã
nul fãrdelegii. / Om cu om Boabe cu boabe, de cirozã ºi cancer hepatic33, la 21 iulie 1986,
/ Sã se-aleagã tinele ºi regii! // Ori pe zi Ori la Lausanne.
pe-ntuneric, / Ori cu zloata Ori cu iarba, / S- Dupã 1990, în special prin eforturile lui
a sfârºit cu baba-oarba. / Ne cunoaºtem. Emil Manu, care-i pãstreazã poetului o prie-
Ceas eteric, / Stai ºi-ascultã! Nasc vierii. / A- tenie postumã, neafectatã de timp, de spaþiu
nceput valea tãcerii / A venit marea cea ºi nici de rumoarea care, între timp, începe
veche / ªi-mpietrirea viitoare. / Nu mai este sã fie creatã în jurul „cazului Caraion”, apar
lunã, soare, / Limbã, vãz, presimþ, ureche. / mai multe culegeri de poeme, unele inedite,
Cerne-aromã timpul. Cern / Clipele ºi altele reeditate, antologii din întreaga
munþii-n gând – / Poate zgomotul etern, / poezie a autorului, eseuri, jurnale. Prin vo-
Poate sângele-n curând. // Sângele de tainã lume ca Apa de apoi (1991), Omul profilat pe
vie, / Mraniþa de foc ºi moaºte. / Þara asta, cer (1992), Cimitirul din stele (1995), Postume
totuºi, va sã-nvie! / Þara asta, totuºi, va (1995), Tristeþe ºi cãrþi (1995), Exil interior
renaºte.” (1997), Jurnal 2 – Literaturã ºi contraliteraturã
Caraion trãieºte amãrãciunea izolãrii ºi (1998), Jurnal 3 – Ultima bolgie (1998), cãrora
însingurãrii ºi se uitã acuzator în urmã: li se adaugã Poezii arestate (1999) ºi antologia
„România ºi-a ucis dupã rãzboi aproape Antichitatea durerii, volumul 1 (2005), am-
toatã floarea intelectualitãþii, iar dintre cei bele sub îngrijirea lui Nicolae Þone, ºi chiar
ce se mai aflã încã în viaþã, cel mai discutat printr-o monografie Ion Caraion (1999), sem-
gânditor, E.M. Cioran, cel mai modern dra- natã de acelaºi Emil Manu, poetul revine în
maturg, Eugène Ionesco, cel mai mare spaþiul culturii române ºi în atenþia spe-
istoric al religiilor, Mircea Eliade, trãiesc în cialiºtilor, ca un fel de pasãre Phoenix renãs-
strãinãtate. Azi cãrþile mele sunt interzise în cutã din cenuºa timpului ºi a istoriei.34
þara în care m-am nãscut, valoarea mea con- Totuºi, aceastã revenire din exil, prin poezi-
testatã, iar numele meu prohibit, deºi în ile ºi eseurile sale, a lui Ion Caraion, victimã
urmã doar cu vreo zece ani mi se acorda din a Gulagului comunist, într-o libertate pos-
partea Academiei Române cea mai de tumã sfâºiatã de sechelele, suferinþele ºi ob-
seamã distincþie literarã pentru poezie: sesiile trecutului, de cãutãri, dezvãluiri,
Premiul Mihai Eminescu. Dar ce conteazã în deconspirãri, revizuiri, noi ierarhizãri, în
mentalitatea «culturalã» a unui stat poliþie- numele adevãrului, conºtiinþei ºi moralei,
nesc ºi anticultural asemenea contradicþii?! va fi grav compromisã, pe parcurs, de ima-
Satisfãcut în cecitatea ºi despotismul sãu, ginea care se va cristaliza într-un nou „Pro-
acest stat – unul din sateliþii Moscovei – e ces Caraion”, redeschis în anii din urmã.
consecvent. Consecvent în stalinism. În sta- Odatã cu deschiderea arhivelor Secu-
linism ºi mizerie. Aºa cum e întunericul ritãþii ºi cu accesul la sursele clasificate de
consecvent cu sineºi.”32 Revista Dialog, edi- informaþii, sunt scoase la vedere date care îl
tatã de Ion Solacolu la Dietzenbach (Ger- prezintã pe Ion Caraion într-o cu totul altã
mania), îi publicã poeme scrise în exil ºi luminã: aceea de colaborator al Poliþiei
iniþiazã seria „Caietele Ion Caraion”, a cãrei politice. Douã documente apãrute în Cartea
primã ediþie apare în 20 iunie 1986, cu puþin albã a Securitãþii. Istorii literare ºi artistice
32 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual (text scris în 1984), pp. XVIII-XIX.
33 Semnificativã în acest sens este o declaraþie a soþiei poetului, Valentina Caraion: „Aceastã boalã e con-
secinþa directã a deportãrii lui la minele de plumb de la Cavnic ºi Baia Sprie. Acea gãlbinare de care
pomeneºte el era de fapt o hepatitã B, care netratatã duce, mai devreme sau mai târziu, inexorabil la
cirozã ºi cancer hepatic. Aceastã descoperire, relativ recentã, le-a dat posibilitatea medicilor care îl îngri-
jeau sã afle cauza bolii lui: la investigaþiile fãcute i s-au gãsit anticorpi la hepatita B.”
34 Pentru toate titlurile citate, vezi Bibliografie.
35 Editura Presa Româneascã, 1996, doc. 261, din 22 decembrie 1981, pp. 478-479.
82
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

1969-198935, volum editat de Serviciul Ro- centru nume rãsunãtoare ale culturii noas-
mân de Informaþii, în fapt, douã note infor- tre, precum Vladimir Streinu, Alexandru
mative ale poetului privitoare la Virgil Ie- Paleologu, ªtefan Augustin Doinaº, ca sã ne
runca ºi Monica Lovinescu ºi publicate de oprim la acestea. Curios însã la Caraion,
Mihai Pelin în România literarã36, cãrora în observã cu maliþiozitate autorul40, este cã
scurtã vreme li se adaugã alte ºi alte probe, poetul ºi-a îndeplinit angajamentul cu un
deschid o adevãratã Cutie a Pandorei ºi con- „exces de zel ieºit din comun”.41 Colabo-
tureazã un Dosar Caraion, care zguduie lu- rarea cu Securitatea a foºtilor deþinuþi poli-
mea literarã româneascã. Între timp, apar tici sub presiunea ameninþãrilor, a ºantaju-
contribuþii solide, bazate pe un probatoriu lui ºi a spaimei este, probabil, unul dintre
complex, la rechizitoriul moral, instrumen- actele disperate pe care aceºtia au fost împinºi
tat postum poetului. Lucrarea care risipeºte sã le facã ºi la care Caraion face trimitere în
orice dubii, construitã pe documente din confesiunea inclusã în Jurnal 2 (1998) ºi cita-
arhivele CNSAS, este „Artur” – Dosarul Ion tã anterior. Mihai Pelin rãstoarnã biografia
Caraion37, autor Mihai Pelin. Artur este lui Caraion, demonteazã punct cu punct
numele conspirativ al lui Caraion în activi- evenimentele acesteia, reinterpretându-le,
tatea de colaborator al Securitãþii, dupã ce, pe bazã de documente, din perspectiva
la început, folosise pseudonimul Nicolae colaboraþionismului poetului, ajungând sã-l
Anatol. Volumului amintit i se adaugã: transforme pe acesta din victimã în monstru.
Aceastã dragoste care ne leagã – Reconstituirea Ion Caraion în aceastã tristã metamorfozã
unui asasinat38, de Doina Jela ºi Cazul „Artur” este un personaj profund duplicitar, care-ºi
ºi exilul românesc39, realizat de Delia Roxana falsificã biografia, capabil sã-ºi onoreze
Cornea ºi Dumitru Dobre. În „Dosarul” pe angajamentul cu Securitatea cu o conºtiin-
care i-l întocmeºte, Mihai Pelin prezintã ciozitate neobiºnuitã, sã-ºi toarne prietenii
istoria racolãrii lui Caraion de cãtre (Marin Preda, Virgil Ierunca, Monica Lovi-
organele de Securitate ºi urmãreºte pas cu nescu º.a.), sã-i portretizeze cu peniþa înmu-
pas cum se materializeazã „pactul cu iatã în veninul urii ºi al frustrãrii, un profitor
diavolul” fãcut de poet pânã în momentul al regimului comunist, în solda cãruia s-a
plecãrii lui din þarã. Ion Caraion a fost pus, un om dispus sã accepte compromisul,
recrutat de Securitate în 1964, cu câteva sãp- trãdarea, minciuna, automistificarea.
tãmâni înainte sã fie eliberat, odatã cu toþi Volumul Aceastã dragoste care ne leagã –
deþinuþii politici. Din acel moment, mai Reconstituirea unui asasinat, de Doina Jela,
avea de executat 19 ani de închisoare ºi nu care prezintã împrejurãrile arestãrii ºi morþii
avea cunoºtinþã despre eliberarea care se în închisoare a Ecaterinei Bãlãcioiu-Lo-
pregãtea tuturor. Pus în faþa a douã opþiuni, vinescu, mama Monicãi Lovinescu, aduce,
închisoarea sau libertatea condiþionatã de la rândul lui, grave acuzaþii de ordin moral
colaborarea cu forþele de ordine ale statului, lui Ion Caraion. Într-un capitol special ded-
a ales a doua variantã ºi a semnat un anga- icat acestuia, prilej cu care îi ºi face un
jament cu Securitatea. Nu e singurul caz din amplu ºi eclectic portret, dominat de raþiuni
lumea intelectualilor deþinuþi în lagãrele afective, autoarea îl acuzã pentru paginile
comuniste. Alte scandaluri care au zguduit „mustind de otravã”42, în care Caraion
lumea româneascã în anii din urmã au în evocã întâlnirile ºi dialogurile cu Ecaterina

36 România literarã, nr. 13-14, 1999 – Mihai Pelin, Dosarul Ion Caraion.
37 Editura Publiferom, Bucureºti, 2001.
38 Editura Humanitas, Ediþia a 2-a, 2005.
39 Editura Pro Historia, Bucureºti, 2006.
40 Cartea este scrisã de altfel, de la un cap la altul, în cheia stilisticã a unei ironii crude, cu un soi de
bucurie rãutãcioasã de a dezvãlui adevãrul în ceea ce-l priveºte pe Caraion. Pe alocuri, inspirã sugestii
de rãfuialã personalã. Dincolo de stil ºi scriiturã rãmân însã documentele…
41 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, p. 70.
42 Op.cit., p. 179.
83
Sorin Ivan

Bãlãcioiu, profund îngrijoratã de soarta respectivã, ci fãceau parte din douã note
fiicei ei aflate la Paris – cele douã fiind informative, cerute de Securitate poetului
legate de o dragoste imposibil de destrãmat înainte de plecarea în Elveþia, probabil ca
prin înstrãinare ºi depãrtare –, pentru rân- garanþie a întoarcerii ºi instrument de ºantaj
durile despre Monica Lovinescu ºi despre la nevoie, ºi livrate cu promptitudine de
Virgil Ierunca, scrise, înainte de plecarea din acesta. Este vorba de notele publicate în
þarã a poetului, cu ironie, sarcasm ºi rãutate, România literarã în numerele 13-14 din 1999,
dar nu lipsite de talent literar. Culpa moralã scrise de poet în februarie 1981. Desigur,
a lui Caraion este agravatã de faptul cã între tragedia Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovi-
Virgil Untaru (viitorul Virgil Ierunca) îi era nescu ºi colaborarea lui Ion Caraion cu
prieten din tinereþe, Monica Lovinescu îl Securitatea nu este nici o legãturã. Acu-
susþinuse constant pe poet ºi-i afirmase, în zaþiile pe care Doina Jela i le aduce poetului
repetate rânduri, valoarea literarã, cuplul de într-un ton vitriolant au un sens moral, aug-
Paris îl sprijinise (cum am vãzut mai sus) tot mentate fiind de dimensiunea emoþionalã a
timpul de-a lungul perioadei comuniste. evenimentelor într-o istorie despre viaþã,
Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu trãise dra- speranþã, suferinþã ºi moarte.
matic despãrþirea de fiica ei ºi, în contextul Lucrarea Cazul „Artur” ºi exilul românesc
unei solidarizãri afective (prieten al ginere- vine cu noi elemente biografice, documente
lui ei), îl considerase pe Caraion ca pe pro- ºi note informative inedite, incluse la capi-
priul fiu, ducându-i mâncare la spital, prim- tolul „Delaþiuni”, contribuind la îmbo-
indu-l în casã, confesându-i-se etc. Bãtrâna gãþirea „Dosarului Caraion”. Iatã o imagine
doamnã a fost arestatã (24 mai 1958) ºi con- sinteticã destul de sugestivã a acestuia:
damnatã la 18 ani de temniþã grea ºi confis- „Dosarul de delator al lui Caraion se
carea tuturor bunurilor, prin sentinþa din 12 deschide cu o notã informativã datatã
februarie 1959 a Tribunalului militar teritor- 21august 1964 ºi se încheie, dupã circa 400
ial II, Bucureºti, în care se spune: „A ascultat de pagini pline de nume, gânduri, idei,
permanent emisiunile postului de Radio remarci reproduse foarte fidel de agent, cu o
Paris unde funcþiona în calitate de crainic notã datatã 4 august 1981, deci chiar în
pentru emisiunile în limba românã fiica sa, ajunul plecãrii sale din þarã. Din zecile de
Lovinescu Monica, soþia legionarului note, unele foarte scurte, altele foarte ample
Ierunca Virgil, iar ºtirile transmise le comu- ºi înflorate cu metafore caracteristice scrisu-
nica ºi altor persoane, comentându-le în lui literar, am cãutat sã selectãm în volumul
mod ostil, manifestându-ºi neîncrederea în de faþã numai acele documente care fac
trãinicia regimului nostru ºi propovãduind referire la oamenii din exil sau la legãturile
instaurarea regimului capitalist.”43 A murit celor din þarã, scriitori, poeþi, redactori º.a.
în închisoare, la 8 iunie 1960, ucisã prin cu cercurile de exilaþi români din
refuzul conducerii penitenciarului de a-i Occident.”44 Între cei despre care Caraion
administra medicaþia (era suferindã de scrie rapoarte Securitãþii, se numãrã: Leonid
cirozã hepaticã). Paginile incriminate de Dimov, Dumitru Þepeneag, Paul Goma,
autoare au fost publicate în revista Nicolae Breban, Leonid Mãmãligã (figurã
Sãptãmâna, în cursul unei distrugãtoare marcantã a exilului românesc, cunoscutã
campanii mediatice întinse pe multe sub pseudonimul L.M. Arcade), Nicolae
numere (585-598, 1982) împotriva fugarului, Steinhardt, Marin Preda, Ov. S.
care trãdase regimul, ºi au generat un imens Crohmãlniceanu, Nina Cassian, Noël
scandal în þarã ºi, în special, în rândul exilu- Bernard, Ion Negoiþescu etc. Un caz intere-
lui românesc din Occident. S-a dovedit ulte- sant ºi dramatic pentru istoria literarã: cu
rior cã însemnãrile în cauzã nu erau file de „ajutorul” lui Caraion, Securitatea confiscã
jurnal, aºa cum se pretinsese la vremea Jurnalul fericirii, în manuscris, al lui N.

43 Doina Jela, Aceastã dragoste care ne leagã, Humanitas, 2005, p. 258


44 Cazul „Artur” ºi exilul românesc, p. 13
84
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Steinhardt (dupã cum se întâmplã de altfel derutat ºi într-o mãsurã, de-a adevãratelea,
ºi cu jurnalul Ninei Cassian). Autorul, fost scrântit.”45
deþinut politic, va fi nevoit sã-ºi rescrie, mai Declaraþiile lui Caraion sunt interesant
târziu, întregul Jurnal, din memorie. Re- de privit ºi din perspectivã literarã. Multe
producem în continuare fragmente dintr-o dintre ele conþin elemente de portret, unele
notã despre Nicolae Steinhardt semnatã memorabile, observaþii psihologice ºi mo-
Artur, care poartã data 25.12.1972: „În rale, ca niºte fiºe de observaþie ale unui
ultimele douã sãptãmâni l-am vãzut pe cronicar sagace ºi sarcastic, plin de umori ºi
Nicu Steinhardt de douã ori. Prima datã a de resentimente, unele ºi cu elemente umo-
trecut el pe la mine ºi negãsindu-mã în ristice (v. Marin Preda), fãcute cu o inte-
cursul dimineþii, a revenit în dupã-amiaza ligenþã crudã ºi o luciditate criticã demnã de
zilei. A doua oarã am fost eu pe la el. De un psihanalist ºi de un romancier, pe care
fiecare datã arãta foarte speriat ºi zdrobit. autorul lor le foloseºte pentru a-ºi exprima
Mi-a spus cã se efectuase la domiciliul sãu o frustrãrile, pentru a-ºi rãzbuna refulãrile ºi
percheziþie, ridicându-i-se un manuscris obsesiile, un mod, cu alte cuvinte, de elibe-
original despre viaþa din închisoare ºi copia rare de propriii demoni, de autoexorcizare.
dactilografiatã a acestuia. Multe dintre ele se limiteazã la astfel de
Un manuscris de câteva sute de pagini, observaþii ºi la informaþii din aria lumii li-
pe care el nu-l încredinþase spre lecturã terare, cu întâmplãrile, contradicþiile ºi con-
decât la doi-trei oameni: «Unul din aceºtia flictele ei, înveninate de invidii, gelozii ºi
m-a trãdat. (…) Eu însã am greºit. Am greºit rivalitãþi, fãrã a livra date de naturã sã com-
cumplit. Cã am scos cartea, cã am þinut-o în promitã sau sã facã rãu celui luat în vizor.
casã, cã am dat-o câtorva oameni sã citeascã. Am La un moment dat, organele de securitate
sã mor în închisoare. Totdeauna am visat chiar se sesizeazã indignate de conþinutul
ºi-am crezut cã am sã mor în închisoare pen- neinteresant ºi inutil pentru scopurile lor al
tru multele mele pãcate. Asta a fost soarta declaraþiilor semnate cu pseudonimul
mea. I-am rugat sã nu mã facã turnãtor. Artur. Studiate din acest unghi, declaraþiile
Orice, dar asta nu. Nu pot. (…) Am sã pier lui Caraion pot oferi amãnunte interesante
privitoare la oameni ºi contribui, ca piesele
în închisoare. Ce sã fac? Sunt un pãcãtos.
unui mozaic, la reconstituirea, pe porþiuni
N-am sã mai pot lucra. Or sã-mi ia pensia.
mici, epicã, psihologicã, moralã, a unei
Or sã mã dea afarã din casã. Cine ºtie, poate
lumi, ca o cronicã ocultã, underground, din
cã nu mã aresteazã, dar îmi ia pensia ºi casa.
subteranele conºtiinþei. Este o restituire
Rãmân pe drumuri. Un nenorocit! Eu lucrez cinicã, þinând cont de natura documentelor,
încã, dar ºtii cum este… Mi-au spus sã dar utilã pentru înþelegerea epocii ºi a
nu-mi schimb preocupãrile ºi felul de a fi, sã oamenilor ei.
nu încetez a vedea cunoscuþi, prieteni, sã-mi În istoria relaþiei lui Ion Caraion cu Po-
duc viaþa la fel ca ºi pânã acum. Dar sunt liþia politicã apare o situaþie de crizã: într-un
sigur cã mã urmãresc. Îmi urmãresc tele- moment de cumpãnã a conºtiinþei, la câþiva
fonul, paºii, drumurile. Trebuie sã ne vedem ani de la semnarea angajamentului, poetul
foarte rar. Poate mã aresteazã chiar de sãr- nu mai vrea sã colaboreze. Astfel, într-o
bãtori, ca sã mã pedepseascã în credinþã, în declaraþie cãtre Securitate, acesta noteazã:
Domnul. Am sã mã rog mult de sfintele sãr- „Am trãit în viaþã numai pentru scris ºi pen-
bãtori, poate se îndurã Domnul de mine. Îþi tru libertatea frumuseþii lui. Nu împotriva
cer iertare. Eu cer iertare la toþi. Nu, nu, talentului, nici a gloriei ºi nici a pâinii altuia
turnãtor n-am sã devin! Sã-mi cearã altceva, ºi în orice caz nu împotriva þãrii mele.
sã mã pedepseascã altfel. Ascult. Am greºit, Deasemeni, n-am cãutat sã fac din harul,
ascult. Însã nu o pedeapsã prea mare. N-am cultura sau inteligenþa mea o trambulinã,
dat-o decât la câþiva oameni s-o citeascã.» E spre a mã aranja din punct de vedere mate-

45 Op. cit, pp. 101-102.


85
Sorin Ivan

însumi? din laºitatea de a trãi? nu ºtiu…)


m-a transformat în ceea ce-mi fusese vreo-
datã mai odios. Sunt trei ani de când prim-
iþi din parte-mi consemnãri conforme cu
adevãrul, neviciate de vreun subiectivism,
despre oameni consideraþi de mine – în
majoritatea cazurilor – unii palavragii, alþii
vrednici de a mã îngreþoºa. Dar de mine
însumi, prezentându-vi-i cum sunt, sau
cum sunt mãcar în parte, a ajuns sã-mi fie ºi
mai greaþã. Nu mã mai pot suporta, am
ajuns la crize de nervi ºi insomnii devasta-
toare, mã ucid. Consideraþi-mã cum veþi
crede, corect sau necorect, fiþi cu mine
drepþi sau cruzi, luaþi mãsuri împotriva mea
de naturã a mã lichida sau priviþi-mã ca pe
un caz limitã, dovediþi-mi bunãtate sau
supremã asprime, cruþaþi-mã sau ba, dar de
astãzi eu nu vã mai pot fi de un atare ajutor,
nu mai pot continua îndeletnicirea aceasta,
care-mi provoacã o imensã scârbã de
mine.”46 Citite acum, aceste rânduri ne par
(ºi chiar sunt, numai dacã nu-l suspectãm
pe poet de duplicitate ºi-n accesele lui de
sinceritate ºi introspecþie) un strigãt de dis-
perare al unui om sfâºiat de contradicþii, în
care s-a dat o luptã atroce între slãbiciunea
moralã, aflatã la baza pactului cu puterea ºi
a condiþiei umilitoare de delator în serviciul
unui sistem criminal ºi tresãririle conºtiin-
rial. Spiritul arivist a fost departe de a mã þei. În ciuda acestui proces interior, obiecti-
caracteriza vreodatã. În vreme ce alþii aler- vat, cu toate riscurile, într-o manifestare de
gau dupã oase ºi ciolane, eu am abandonat voinþã fermã, exemplarã, care l-ar fi salvat,
de bunãvoie situaþii fãcute, apãrând naiv o poate, de la judecata istoriei, Caraion a con-
himericã independenþã a literaturii. Poate tinuat. ªi-a dus mai departe angajamentul,
cã am greºit sau am exagerat. În orice caz, cu zel, cu conºtiinciozitate, cu aplicaþie ºi cu
consecinþele au fost groaznice. Fusesem un talent veninos ºi sarcastic demn de
orgolios. Nu mai sunt. În niºte împrejurãri peniþa cronicarilor ori a marilor pamfletari.
care erau departe de a fi normale, când Slãbiciune, teamã, laºitate, frustrare, urã, or-
puþinul ce mai supravieþuise din mine tre- goliu? ªantaj din partea organelor de repre-
cuse de limitele ºi ale disperãrii ºi ale ne- siune? Toate la un loc? Rãspunsul rãmâne
buniei, dupã ce nu mai aveam nimic pe un mister. Alchimia complicatã a conºtiinþei
lume, dupã ce am fost închis, dupã ce mi poetului i-a permis aceastã tragicã dedu-
s-a confiscat opera, dupã ce mi s-a spus cã blare, într-o existenþã schizoidã, ca un calvar
va fi arsã (ceea ce a dezorganizat ºi schi- perpetuu ori, pentru a-l cita pe poet, ca un
monosit cu totul mintea mea), dupã ce am sfârºit continuu.47
fost osândit, un moment de tragic impas Dezvãluirile fãcute în cadrul Dosarului
m-a transformat (ca sã mã pedepsesc ºi eu Caraion schimbã radical percepþia asupra
46 Declaraþie din 4 mai 1967, semnatã Diaconescu Stelian, în Cazul „Artur ” ºi exilul românesc, p. 54.
47 Ion Caraion, Bacovia – Sfârºitul continuu, Editura Cartea Româneascã, 1979.
86
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

omului Caraion: din victimã a sistemului Un recurs care sã ia în calcul totul: suferinþa
comunist, trecut prin infernul concen- închisorilor, spaima animalicã de fiarã hãi-
traþionar, el devine complice al regimului ºi tuitã, teroarea în faþa morþii iminente, frus-
agent al opresiunii. Sub masca suferinþei trarea omeneascã în faþa a douã decenii de
intense, care poartã pe ea semnele unei viaþã ºi creaþie pierdute, frica ulterioarã de
istorii crunte ºi sângeroase, tot atâtea acuza- fiinþã taratã, însemnatã cu fierul roºu al
þii la adresa comunismului, stã un chip fricii, dorinþa de a recupera timpul ºi opera,
ascuns, plãsmuit din slãbiciune, din frus- circumstanþele agravante ºi atenuante. Prin-
trare, din urã ºi din setea de rãzbunare. tr-un astfel de demers, Caraion nu poate fi
Sfâºierea între suferinþã ºi trãdare, între absovit de orice culpã moralã ºi în nici un
asceza prin creaþie ºi compromis, între bine caz achitat. Dar, dacã nu iertat, poate fi mã-
ºi rãu, face din Caraion un personaj duplic- car înþeles. În urma unei astfel de judecãþi,
itar, un exemplu viu de manipulare ºi defor- cei care acuzã de pe poziþiile unei morale
mare a omului prin teroare de cãtre un sis- inflexibile se pot gândi mai mult înainte de
tem politic opresiv. Cu toate acestea, Cazul a arunca piatra în obrazul condamnatului.
Ion Caraion nu trebuie judecat simplist. În postumitate, poetul trãieºte o a doua con-
Poetul poartã cu sine sechelele unor mari damnare la moarte: o moarte spiritualã, o
suferinþe fizice ºi psihice îndurate în aneanatizare esteticã, o condamnare la
lagãrele de exterminare comuniste. Ele tãcere a unei voci care nu a tãcut, nici în via-
depun mãrturie pentru tragedia unui om, þã, ºi nici în moarte, niciodatã. Prizonier al
victimã a Gulagului comunist, a opresiunii gulagului comunist, în detenþie ºi în „liber-
totalitare, expresie a unei ideologii cinice, tate”, dar ºi al propriei conºtiinþe chinuite
dezumanizante, criminale. Iatã o altã mãr- de spaimele infernului, Caraion este o figu-
turie care sintetizeazã povestea tragicã ºi rã tragicã a istoriei, victimã a timpului „ieºit
absurdã a unei vieþi situate sub cizma isto- din þâþâni”, un caz simptomatic al intelectu-
riei: „Sânt singurul dintre scriitorii români alului îngenuncheat de suferinþã ºi teroare.
care a fost condamnat la moarte sub comu- Dar omul Caraion nu trebuie sã acopere
niºti ºi cãruia, întâmplându-i-se sã scape cu ori chiar sã anuleze pe poetul Caraion, bio-
viaþã, i-a fost dat sã poatã ajunge ca sã grafia – istorie a unei existenþe dramatice,
depunã mãrturie în aceastã parte a lumii, în cu o nefericitã dimensiune conspirativã –
Occident, care altãdatã se chema lumea nu trebuie sã umbreascã opera. Ar fi o con-
liberã. Pot spune cã vin din peste 30 de ani fuzie gravã, care ar insinua criterii empirice
de interogatorii, percheziþii ºi confiscãri de – istorice, morale, afective, emoþionale – în
manuscrise, din douã stagii de închisoare judecarea creaþiei literare. Or, poezia este o
totalizând 11 ani de prizonierat politic, din- realitate autonomã, care trebuie investigatã
tr-o osândã capitalã, din experienþa lagãre- numai cu instrumente estetice ºi criterii axi-
lor de exterminare ale canalului Dunãrea- ologice. Trebuie fãcutã o distincþie clarã în-
Marea Neagrã, ale minelor de plumb din tre om ºi poet, între existenþã ºi operã. Omul
Maramureº ºi ale supliciilor care însoþeau Caraion este o victimã a istoriei, o figurã tragi-
noapte de noapte anchetele de la Mal- cã a Estului, care, îngenuncheatã de sufe-
maison. Au existat perioade însã în viaþa de rinþã ºi teroare, a fãcut un pact infam cu pu-
afarã, dupã aºa-zisa eliberare ºi reabilitare, terea ºi organele de represiune, devenind el
mai chinuitoare decât unele din cele din însuºi din prigonit prigonitor. Cu toate cã
timpul detenþiei. În 1950, 1958, în 1971, 1979 ºi-a denunþat gestul ºi s-a dezis de propria
ºi 1981 mi-au confiscat la un loc mii de pa- slãbiciune, n-a avut puterea sã renunþe ºi a
gini de manuscris.”48 Procesul Caraion acceptat în continuare umilinþa. Nu este sin-
început în anii din urmã, dupã deschiderea gurul caz de duplicitate în lumea scriitorilor
arhivelor, în noul „dezgheþ” ideologic prin din România ºi din lume. Mulþi scriitori,
întoarcerea la libertate, necesitã un recurs. români sau strãini, unii nume ilustre ale lite-
48 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, pp. 31-32.
87
Sorin Ivan

raturilor lumii, au comis gesturi regretabile, expiabilã anxietate. Pãrea tot timpul urmã-
acte de colaboraþionism cu regimurile fas- rit de ceva ori de cineva, avea aspectul unui
ciste sau comuniste, pactizãri mai mult sau om hãituit, în permanentã încercare de a se
mai puþin oculte cu ideologii extremiste, de retrage ºi a se ascunde. „Sunt omul care se
dreapta sau de stânga, mulþi poartã cu ei, în uitã în toate pãrþile”, spune undeva, într-un
eternitate, diverse culpe morale de mai micã poem. Omul Caraion era dificil, mefient,
sau mai mare gravitate. A-i judeca dupã închis în sine, marcat de suferinþã, chinuit
aceste criterii ar însemna sã deschidem o de resentimente ºi de ambiþii. Era un
Cutie a Pandorei din care ar ieºi tot rãul is- orgoliu ieºit din comun, în virtutea cãruia se
toriei ºi al conºtiinþei umane, cu grave re- autositua în partea de sus a ierarhiei lite-
percusiuni asupra ordinii axiologice a uni- rare, o fire vindicativã, un caracter compli-
versului estetic. În materie de culpã, de cat, apt de atitudini duplicitare ºi greu de
pãcate grave ºi de vinovaþie, fiecare caz tre- înþeles, un suflet contorsionat de sechelele
buie judecat în parte, în contextul timpului trecutului ºi de frustrãrile prezentului.
ºi al existenþei proprii, în funcþie de datele Purta cu sine obsesia timpului care-i fusese
conjuncturale, psihologice, biografice. Pe de furat în lagãrele comuniste, ireversibil,
altã parte, dacã am uza de criteriile mora- transformat în cenuºã, un timp pierdut pen-
litãþii autorului în evaluarea creaþiei artis- tru opera pe care ar fi edificat-o pânã atun-
tice, am ajunge la rezultate paradoxale ºi ci. Purta, de asemenea, cu sine ura, nedisi-
deconcertante. Opera, în speþã poezia, nu se mulatã ºi nedreaptã, faþã de cei care avuse-
judecã în funcþie de fluxul ºi meandrele bio- serã timp, care nu suferiserã absurdul ºi
grafice ale autorului ei, chiar când acestea cruzimea istoriei, cei pe care destinul îi ier-
scot la luminã atitudini ºi gesturi întru totul tase. Întreaga sa existenþã de dupã holo-
condamnabile. Ea trebuie privitã în relaþie caustul concentraþionar este o dramaticã ºi
cu existenþa, numai în mãsura în care poate intensã cãutare a timpului pierdut. Poetul
fi demonstrat un raport de cauzalitate, de Caraion este creatorul unui univers particu-
influenþare ºi determinare dinspre viaþã lar, guvernat de legi cinice ºi absurde, popu-
spre literaturã. Acest raport este fundamen- lat de suferinþã, agonie ºi moarte. Un uni-
tal în cazul lui Caraion: poezia lui are rãdã- vers care ar putea fi foarte bine exprimat
cini adânci în propria existenþã, creºte ºi se simbolic de Strigãtul lui Edvard Munch.
ramificã, puternicã, noduroasã, sumbrã, din Poezia lui Caraion este un strigãt lansat cãtre
solul acesteia. Poezia lui Caraion este subli- neantul lumii ºi al fiinþei, un lamento ºi o
marea la nivelul ideilor ºi al expresiei a unei anatemã aruncate cãtre deºertul existenþei,
experienþe psihologice intense, paroxistice, brãzdat de spaimã, teroare ºi suferinþã, care
apocaliptice, expresia esteticã a unei viziuni exprimã un nihilism devastator, o ontologie
particulare asupra existenþei, lumii ºi uni- a nimicului de o intensitate nemaiîntâlnitã
versului. În judecarea ei, criteriile morale nu în poezia româneascã postbelicã. Este o
au nicio relevanþã. Ea capãtã o existenþã poezie scrisã de un profet în delir, un profet al
aparte, autonomã, cu identitate proprie, o nimicului, care cautã adevãrul ºi-l exprimã
realitate de grad secund, desprinsã de fon- uneori în cheie cioranianã, alteori într-o
dul care a generat-o, chintesenþa unei vieþi copleºitoare stilisticã a deºertãciunii. Un
ºi a unei gândiri zbuciumate, cu momente adevãr interior, profund, smuls din abi-
de spaimã, teroare ºi alienare, clipe de cum- surile unei existenþe care a cunoscut infer-
pãnã, între viaþã ºi moarte, cu nãluciri tha- nul fizic ºi infernul spiritual, un adevãr re-
natice ºi tentaþii suicidale, cu întrebãri intro- velat prin suferinþã, un adevãr negativ, vio-
spective, fulgerãri de conºtiinþã ºi luciditate, lent, iconoclast ºi blasfemiator la adresa
întunecãri ºi cãderi morale… O lungã ºi si- omului ºi a istoriei. Poezia lui Caraion este o
nuoasã trecere prin infern. experienþã esteticã fãrã precedent, care pen-
duleazã între abisurile suferinþei ºi paroxis-
Omul Caraion purta întipãrite în fiinþa sa mul disperãrii. Dincolo de ea, se întinde
suferinþele închisorilor, frica, spaima, o in- Nimicul.
88
Ion Când împlinise 50 de ani, am publicat în
revista „Contemporanul“ (1 aprilie 1983)
BRAD aceastã însemnare, intitulatã „Maturitatea
poetului“:
Fiindcã nu m-am numãrat niciodatã
Nichita printre admiratorii de ocazie ºi cu atât mai
puþin printre imitatorii lui Nichita Stãnescu,

Stãnescu: pot sã-i aduc liniºtit, în acest moment al


maturitãþii lui depline, al maturitãþii poeziei
noastre actuale, elogiul cuvenit acestui ta-
Orfeu lent ieºit din comun, acestui plugar în
ogoarele cerului sau, mai bine zis, cosmo-

în naut neînfricat, frate cu îngerii ºi cu son-


dorii.
Încã de la reuniunea unui cenaclu literar
Câmpia Dunãrii de acum 25 de ani, când i-am ascultat
primele poezii date astfel þãrii ºi lumii, am
fost ºocat ºi impresionat de harul lui de a
Abstract produce un aliaj special din cuvintele limbii
române, pe care nu-l bãnuiam atunci atât de
rezistent la încercãrile fantastice ale cos-
Se souvenant son rencontre avec Nichita
monavelor sale poetice, ale trenurilor sale
Stãnescu, Ion Brad publie, à la mémoire du
spaþiale, ale tuturor acestor maºinãrii com-
poète, des notes, des évocations et des frag-
ments appartenant aux amis de Nichita plicate sau uneori uimitor de simple, cu care
Stãnescu, dédiés au grand artiste. L'article ne defriºeazã de un sfert de secol neliniºtile,
fait, donc, l'éloge d'un grand poète qui s'est fantezia, inerþiile, comoditatea rigorilor
dépêché à passer les frontières de l'autre poetice.
monde, comme un Orphée, laissant son œuvre ªi apoi, cum sã nu admiri la acest poet
infinie au patrimoine roumain. uranic fiorul pe care îl simte ºi ºtie sã-l
exprime la atingerea cu pãmântul þãrii, cu
istoria ei, cu încãrcãtura fantasticã de sensi-
bilitate ºi filosofie ce acoperã, ca o a doua
Acesta era titlul spectacolului prin care scoarþã terestrã, patria vãzutã ºi cea
deschideam stagiunea 1984-85 a Teatrului nevãzutã a pãrinþilor ºi strãmoºilor sãi!
Nottara, dedicat memoriei lui NICHITA Cred, sunt convins, cã ºi prin aceastã cali-
STÃNESCU (1933-1983), la nici un an de la tate, prin dimensiunea naþionalã, arta sa a
stingerea sa prematurã, neaºteptatã. început sã strãpungã tot mai adânc spaþiile
Îl cunoºteam de mult, bucuros cã debu- dificile ºi incomode ale poeziei universale,
tase tot într-o revistã din Ardeal („Tribuna“, aducându-ne astfel tuturor onoruri ºi
1957) ºi cã-l ascultasem citindu-ºi versurile, bucurii ce depãºesc fiinþa ºi persoana poetu-
ºocante prin noutatea lor, la Cenaclul lui.
„Labiº“ de la Uniunea Scriitorilor, în anul Îi suntem, deci, îndatoraþi cu toþii ºi nu
1959. Atunci, i-am dãruit volumul „Cu tim- putem sã-i dorim altceva decât ceea ce i-am
pul meu“, a cãrui dedicaþie caldã, elogioasã, fi dorit lui Eminescu ºi lui Labiº: o viaþã
am recitit-o, dupã vreo 40 de ani, la Casa lungã, în sãnãtate deplinã, pentru a
memorialã ce-i poartã numele în oraºul sãu desãvârºi o operã infinitã în posibilitãþi ºi
natal, Ploieºti. Îmi rãspunsese apoi ºi el pe care a intrat cu atâta inspiraþie în patrimo-
volumul „O viziune a sentimentelor“: niul poeziei româneºti.
„Poetului Ion Brad. Cu profundã preþuire ºi
respect, emoþia lui Nichita Stãnescu, martie Îi doream sãnãtate atunci, cu un gând
1964“. solar, adus din Grecia, fãrã sã bãnuiesc cã
89
Ion Brad

Spectacolele de poezie încep cu Nichita


Stãnescu
De ce? ar putea sã se întrebe spectatorii,
poeþii, criticii de poezie sau criticii de teatru,
tinerii sau vârstnicii, cei obiºnuiþi sau
neobiºnuiþi sã vadã poezia, nu doar s-o asculte
ºi s-o citeascã. De ce nu începeþi — ar putea con-
tinua întrebarea — cu numele unor mari poeþi
care au fost o punte între veacuri ºi între vârstele
spirituale ale României de azi — numele lui
Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga,
Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Al. Philippide,
dintre cei dispãruþi, ne-ar veni imediat pe buze
— ori cu cei care, având acum tâmplele cãrunte
au pornit sã urce, încã tineri, primele din cele 40
de trepte ale libertãþii noastre pe care le cinstim
în acest an jubiliar. Am putea fi întrebaþi chiar:
de ce nu începeþi cu cei mai tineri, a cãror vârstã
ºi ale cãror elanuri se confundã cu Poezia însãºi?
Rãspunsul nostru este simplu: dacã nu
începem cu Eminescu, geniul tutelar al literelor
române, trebuie sã începem neapãrat cu Nichita
Stãnescu!
Da, fiindcã tocmai într-un an jubiliar, cum
este acest 1984, când scoatem în luminã rodnicia
materialã ºi spiritualã a socialismului românesc,
n-am putea fi cu nimic mai convingãtori,
acest Orfeu se grãbea, încãlcând poruncile vorbind despre grãdina bogatã a Poeziei, decât
zeilor, sã treacã dincolo de pragul lumii începând orice enumerare cu Nichita Stãnescu.
noastre, oricât de mult îl admiram cu toþii — Descendent din Eminescu, el este din stirpea
în afara unor cârcotaºi înnãscuþi, fãrã talent poeþilor mari, mai sus pomeniþi, iar rolul sãu de
înnoitor s-a vãzut încã de la primul volum.
ºi operã realã.
În arta lui s-au concentrat virtuþi înnãscute,
Am fãcut parte din ultima gardã la
dar ºi cultivate anume, prima dintre ele fiind
catafalcul sãu, în numele Ministerului de
acea omenie profund româneascã, din care
Externe, am îngheþat lângã þãrâna mormân-
filosofia noastrã ºi-a fãcut un þel suprem, pentru
tului adânc, aºezat în apropierea lui Om ºi pentru Cetate. Toate orizonturile libere
Eminescu ºi G. Cãlinescu. ale gândirii s-au deschis acestui cãutãtor în stra-
Copleºit, aºadar, de aceste „viziuni ale turile cele mai adânci ale Fiinþei, ale Logosului,
sentimentelor“ de admiraþie colectivã, tot ce pãrea, pentru unul sau altul dintre noi,
m-am grãbit sã-i dedicãm acel prim specta- imposibil, greu de imaginat în graniþele
col din ciclul „Spectacole de poezie“, con- Cuvântului, la Nichita Stãnescu s-a dovedit
tinuat cu numele colegilor sãi din „Cu- posibil prin invenþia, atât de modernã, a necu-
minþenia pãmântului“: Ana Blandiana, Ioan vintelor.
Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Cititã atent — ºi, sperãm, vãzutã atent —
Pãunescu, Marin Sorescu. poezia lui devine într-adevãr un cosmos nemãr-
Caietul-program „Orfeu în Câmpia ginit, în care contururile spiritualitãþii naþiona-
Dunãrii“ (alcãtuit de unul dintre cei mai le se accentueazã în mod lucid, savant elaborat,
devotaþi prieteni, care i-a dedicat evocãri ºi pe fundalul universalitãþii, candidatura sa la
cãrþi întregi, Gheorghe Tomozei) l-am pre- premiul Nobel, ca ºi în cazul lui Blaga, fiind o
faþat cu aceste gânduri: confirmare deplinã a acestei unitãþi valorice.
90
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

Avem mereu sub ochii noºtri uimiþi mira-


colul Facerii, tainele prin care acest Orfeu
dunãrean obliga pietrele sã joace. ªi toate aces-
tea, în zile, sãptãmâni ºi luni — nu ani! — când
încã ne mai aþinteºte privirea tãioasã ºi blândã a
Poetului, când mai simþim respiraþia lui încã
fierbinte, când cuptoarele geniului sãu se mai
aud duduind încã din plin, ca o inimã ce nu vrea
sã cedeze!...
Lãsãm, deci, criticilor ºi celorlalþi colegi de
literaturã continuarea interpretãrilor, tot mai
bogate, ce l-au însoþit pe Nichita Stãnescu încã
de la debutul sãu, noi ne luãm doar îndrãzneala
de a deschide stagunile permanente de poezie
ale Teatrului Nottara — ce vor fi în mod sigur
onorate de toate numele ce-au onorat Poezia
acestei þãri, ca ºi de noile talente ce-i vor spori
zestrea — cu poetul de geniu al socialismului
românesc.
ªtiam atunci, cum sunt conºtient ºi acum,
cã expresia finalã a textului meu nu forþa un
adevãr — aºa-i spuneam cu toþii acelui timp
în care se formase ºi afirmase Nichita
Stãnescu, autor ºi al unor volume ca „Un
pãmânt numit România“ ºi „Roºu vertical“,
dar era menitã ºi sã facã mai uºoarã trecerea
spectacolului printre furcile caudine ale
cenzurii, reînviatã ºi reactivatã ameninþãtor cititorul de astãzi refuzã aºa-zisa poezie lozin-
în acei ani, când „mãreþia frigului“ ne apãsa cardã, aºa zisa poezie festivistã. El cere o ade-
nu doar trupurile. vãratã poezie de idei, o adevãratã poezie de pro-
De altfel, Nichita nu era omul care sã se bleme care sã rãspundã vieþii sale, idealurilor
ascundã dupã deget, sã nu-ºi mãrturiseascã
sale ºi aspiraþiilor sale de frumos. Fãrã doar ºi
deschis ideile, cum o fãcuse ºi în interviul
poate scriitorii au un rol foarte important în
radiofonic acordat lui Victor Crãciun (un alt
societatea socialistã, rolul lor este de a educa
mare admirator al sãu), unde întâlnim astfel
educându-se [...]
de pãreri:
Scriitorul de astãzi, adicã din 1971, are în Nu existã o adevãratã poezie, nu existã o
faþa sa un cu totul alt public decât poetul, sã poezie realã, o poezie care sã comunice, dacã ea se
zicem, de la sfârºitul rãzboiului — scriitorul de plaseazã în afara timpului epocii sale. Noi ºtim
la sfârºitul rãzboiului. O muncã imensã, educa- ºi înþelegem cã poetul trebuie sã exprime tot ceea
tivã, care a fost fãcutã cu consecvenþã de cãtre ce este mai frumos, tot ceea ce este mai nobil, ca
Partidul nostru a fãcut ca sã ne aflãm în faþa gândire ºi ca simþire în poporul sãu. De altfel, o
unei clase muncitoare cu mult mai instruitã, cu mai veche credinþã a mea pe care îmi permit sã o
mult mai cultivatã, dar ºi o clasã muncitoare repet ºi acum este cã adevãratul scriitor nu îºi
mult mai exigentã faþã de valorile culturale care aparþine sieºi ºi cã aparþine poporului sãu, cã
i se oferã. Am mai spus în câteva rânduri cã în adevãratul scriitor trebuie sã reprezinte tot ceea
genere cititorul de astãzi este un cititor mult mai ce este mai frumos în poporul sãu, cã senti-
exigent faþã de cititorul din 1945, de aceea ºi mentele nu pot fi inventate, cã el trebuie sã preia
scriitorul este obligat prin funcþia sa ºi socialã ºi sentimentele care existã în poporul sãu în latura
esteticã sã ofere cititorilor sãi producþii cu mult lor cea mai înaintatã, cea mai plinã de vis, cea
mai profunde, cu mult mai nuanþate, ºtiind cã mai frumoasã.
91
Ion Brad

Oricât au dorit ºi doresc cârtitorii ºi Nichita: Despre Istoria literaturii lui


detractorii lui Nichita sã-i scoatã pe nas George Cãlinescu nu putem vorbi decât cu
asemenea idei fundamentale — credinþa cã emoþie în glas ºi nu putem vorbi „ex abrupto“,
poezia adevãratã vine ºi trebuie sã se întoar- de aceea, vã rog sã-mi îngãduiþi sã vorbesc mai
cã la popor — nu vor reuºi sã explice altfel pe ocolite.
marea lui popularitate din timpul vieþii, Reporter: Cum doreºti...
prelungitã pânã azi, când vremurile vechi Nichita: Una dintre întrebãrile obsedante
sunt socotite „ilegale“, întru totul „crimi- care mi s-au pus de cãtre reporterii iugoslavi
nale“. repeta o frazã spusã de distinsul poet din RF
În mica monografie a „Caietului-pro- Germania, Hans Magnus Enzesberger, ºi anume
gram“ am reprodus ºi prima, ºi ultima aceea cã poezia nu are paºaport, la care am
poezie a lui Nichita Stãnescu: rãspuns cã asta este pãrerea lui Hans Magnus
Enzesberger. Poezia nu cãlãtoreºte. Poezia toc-
Într-o zi cam pe la prânz mai de aceea nu cãlãtoreºte, pentru cã ea repre-
Într-o zi cam pe la prânz, zintã spiritualitatea unui neam, ea este starea
Gheorghiþã mergea cu-n mânz cea mai pe loc a unei naþiuni, a unei republici
Cum mergea cu mânz-agale frumoase ºi minunate cum este a noastrã,
îi ieºi un hoþ în cale Republica Socialistã România. A, poezia poate
Hoþul fiind bandit din fire sãruta cu dragoste piatra de hotar dintre douã
Îi luã mânzu cu grãbire naþiuni, dar o sãrutã stând locului. Tocmai de
Gheorghiþã rãmase cu buza umflatã aceea ea este frumoasã ºi magnificã. Într-adevãr,
cã n-a avut cu el o bâtã latã poezia n-are nevoie de paºaport, poezia are
pe bandit sã-l batã. nevoie de munþi, bunãoarã, poezia noastrã, legi-
1940 timitatea ei constã în aceea a mãreþiei plaiurilor
noastre, iar plaiurile noastre nu sunt puse pe
Cãtre... roþi.
Sã ningã peste noi cu miei, doar astãzi Una dintre îndreptãþirile majore ale culturii
Sã ningã inima din noi noastre este ºi Istoria literaturii române a lui
Noi niciodatã nu am fost noroi George Cãlinescu pe care o considerãm ca pe o
O spun ºi mieii care ning pe noi casã a scriitorilor români. Edificiul acestei cãrþi,
O, dulce, mult prea dulce tu, fecioarã, clãdit din cuvinte, acoperã ºi gãzduieºte în el
Care mi l-ai fãcut pe Iezus chiar din flori sufletele scriitorilor, cei petrecuþi pe aceste tãrâ-
Ce zici cã ninge mieii peste noi muri, chiar dacã nu într-o totalã gãzduire,
Ce zici cã ninge mieii peste searã într-o majoritarã gãzduire. Chiar dacã nu într-o
ªi pe zãpadã cã noi ningem amândoi... cu totul înþeleaptã judecatã, într-o majoritarã
judecatã. De ce credeþi cã noi toþi, cei mai tineri
Cu un an înaintea morþii sale, anticipând sau cei de dupã George Cãlinescu îl iubim pe
parcã vecinãtatea subpãmânteanã cu G. domnia-sa? Îl iubim din pricina faptului cã ne-a
Cãlinescu, de la Cimitirul Bellu, Nichita dat o imagine nu a scripturii moarte, ci a cân-
Stãnescu îºi amplifica ºi limpezea opiniile tecului celor scrise într-o interpretare întrucâtva
despre rosturile poeziei ºi literaturii subiectivã, dar atât de dulce subiectivitate a gus-
naþionale, tot într-un interviu radiofonic cu tului sãu critic, încât ea aproape cã se potriveºte
Victor Crãciun, reprodus în mica antologie a cu subiectivitatea noastrã ulterioarã. Sã nu
Teatrului Nottara: uitãm cã George Cãlinescu este unul dintre cei
Reporter: Vom vorbi, în alte emisiuni, mai de seamã prozatori pe care i-a avut vreodatã
despre poezia contemporanã — ceea ce am mai þara noastrã. Sã nu uitãm cã Enigma Otiliei, cã
fãcut ºi cu alte prilejuri. Astãzi însã, sã ne Bietul Ioanide, cã Scrinul negru sunt romane
ocupãm de Istoria literaturii române de la de cãpãtâi ale istoriei prozei româneºti ºi ale
origini pânã azi de G. Cãlinescu. Opera din miºcãrii prozei noastre cãtre o fundamentare,
1941, reeditatã, cum se cuvine, în acest an de cãtre o cunoaºtere mai profundã a tipologiei
Editura Minerva. insului trecãtor pe aceste tãrâmuri ºi înscris în
92
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

magica ºi minunata limbã românã. Nemai- Mã ºi mir cã unora dintre noi le e ruºine sã
punând în seamã cã, poet aºa-zis „amator“ fiind, spunã þãrii pe faþã cã o iubesc, le e ruºine spiri-
poet strãlucit s-a arãtat a fi, deci avea toate tului sã-i spunã cã-l divinizeazã ºi se tem de
datele ºi toate instrumentele de mãsurã ale pãsãrile care zboarã ºi sã le spunã cã ele zboarã...
acelui corãbier care descoperã pãmântul. Pe Acest tom masiv cãlinescian, numit Istoria lite-
pãmânt fiind a redescoperit încã o datã pãmân- raturii române de la începuturi pânã azi, e
tul. Pe cuvânt fiind, a redescoperit încã o datã vorba de „azilul“ etern al lui, poposeºte cu drag
cuvântul. În spirit fiind, a redescoperit ºi a fun- în casele noastre ca ºi cum în casa noastrã pieri-
damentat încã o datã spiritul literaturii române, toare ne-ar veni ca invitat de cinste un oaspete:
lucru pe care noi cu toþii îl omagiem ºi unii din- o casã eternã.
tre noi suntem de tot mândri cã l-am putut con-
templa cu ochii, iar în ceea ce mã priveºte, cã în La aniversarea celor 50 de ani, asaltat de
ultimul an al vieþii sale de profesor universitar, admiratori/admiratoare ºi critici, Nichita îºi
i-am putut auzi, el fiinþã vie fiind, eu fiinþã vie dezvãluia din nou gândurile ºi marea lui
fiind, vocea, glasul, înþelepciunea ºi îngerul. sensibilitate faþã de limba românã într-o
Nu te mira iubite ascultãtor al vocii mele de convorbire cu distinsul critic ºi istoric literar
acum, cã spun cuvinte care-þi pot pãrea înþelepte de la „Scânteia“, C. Stãnescu:
sau mari. Personalitatea unui om mare stârneºte
personalitate. Versul lui Eminescu stârneºte — Care sunt, dupã opinia dumneavoas-
vers. Versul lui Arghezi stârneºte vers. Proza trã, îndatoririle scriitorului român faþã de
marelui nostru Rebreanu stârneºte prozã. Proza limba românã, lumea româneascã, soci-
lui Marin Preda stârneºte prozã. Poezia lui etatea de astãzi?
Lucian Blaga stârneºte poezie, iar a lui Bacovia — Limba românã este cel mai mare tezaur pe
înalþã un nepieritor monument de limbã sensi- care îl are poporul, ea defineºte poporul român,
bilitãþii postume eminesciene. Deci mã întorc ºi ea este România, ea este casa sentimentelor
zic: odinioarã treceam pe Calea Victoriei pe care tuturor fiilor patriei, ea este lãuntrul aripei
mai odinioarã încã strãmoºii noºtri o numeau visurilor noastre de mai bine ºi de pace. Înda-
Podul Mogoºoaiei, ºi în faþa instituþiei princi- toririle scriitorului faþã de limbã ºi de societate
pale a culturii române „Academia Românã“, sunt totale, pânã la identificarea lui cu limba
marele artist care a fost ºi marea conºtiinþã ce românã ºi a spiritualitãþii lui cu sensul suprem
rãmâne pentru noi toþi George Cãlinescu, obosit al spiritualitãþii societãþii româneºti contempo-
ºi în frac, ieºise pe trotuar sã respire. Cu o rane. Dar scriitorul are în primul rând înda-
batistã învolburat de albã îºi ºtergea gura sa toriri faþã de cititorii lui cei mai apropiaþi, con-
înroºitã de sânge. Suferea de o boalã necruþã- temporani ai sãi. Orice scriitor începe prin a-ºi
toare. Boala lui a fost a trupului lui, niciodatã a spune propria sa viaþã prin cuvinte. Dacã el este
spiritului lui. Se odihnea o clipã ca sã reintre cinstit cu sine însuºi, neapãrat este cinstit cu
leonin cum era, ca un leu, în mijlocul verbului toþi ceilalþi. La un moment dat, prin maturizare,
academic ºi sã intre ca un adevãrat cetãþean în un scriitor autentic, într-un fel sau altul, îºi va
toiul substantivului românesc. Suntem cu mult da seama cã scopul scrisului nu este per-
prea aproape, cu mult prea aproape (e bine cã am fecþionarea cuvântului, ci mesajul pe care îl
spus prea aproape) pe lângã pleoapele fãrã de poartã cuvântul. Asta este secunda în care
priviri cum ar spune Eminescu, parafrazându-l, scriitorul devine scriitor. Biografia ta personalã
de aceastã prezenþã fascinantã; ca dovadã cã alã- trebuie sã devinã impersonalã ºi cât mai larg
turi de Eminescu care nu trece zi de zi sã nu-l coincidentã cu biografia cititorului. Coincidenþa
pomenim cu un prilej sau cu altul, ca pe o cu cititorul la început este coincidenþa alergã-
prezenþã vie, nu trec aproape ore de ore sau zi de torului mort tragic dupã Maraton anunþând
zi sã nu amintim de prezenþa lui George grecilor victoria asupra perºilor. Dante, genialul
Cãlinescu printre noi, semn cã el este mai viu ca poet al lumii, a atins o coincidenþã de mesaj pânã
spirit decât mulþi dintre amorþiþii de noi care în vremea noastrã. Scriitorul care nu face un
încã nu am învãþat sã fim proaspeþi, deschiºi ºi înþeles crescãtor ºi luminos în cititor ºi-a fãcut
dãruiþi întru totul spiritualitãþii þãrii noastre. numai jumãtate din datoria lui. Arta, prin
93
Ion Brad

exemplul personal, sau prin amintirea altor inginereascã º.a.m.d. N-are importanþã profe-
exemple trebuie sã educe ºi sã înalþe. Scriitorul siunea. Faptul cã eu sunt bun prieten cu
de azi divulgã ºi respinge, în numele oamenilor, Gheorghe Tomozei, bunãoarã, e treaba noastrã de
tragicul cu care este contemporan cel puþin prin o viaþã, pentru cã felul nostru de a scrie nu e pri-
Hiroshima. Scriitorul de azi este tot una cu citi- eten unul cu altul. Într-adevãr, ideile împriete-
torul de azi, noi toþi avem un unic ideal. nesc oamenii, dupã cum pot sã-i ºi despartã.
— Acceptând ideea cã opera literarã este, Prietenia nu înseamnã niciodatã o excesivã to-
într-un chip specific, oglinda lumii, cum se leranþã reciprocã. Când ea se produce, prietenia
oglindeºte scriitorul de azi în ochii lumii denumeºte o solidaritate semanticã (adicã a înþe-
pentru care scrie? lesului), iar nu una epidermicã.
— Cea mai mare grijã care s-a acordat vreo- — Ce sã credem despre un scriitor de va-
datã în istoria lumii unui scriitor s-a petrecut loarea dumneavoastrã care, la vârsta de cin-
numai în statele cu orânduire socialistã. Trebuie cizeci de ani, scrie împreunã cu un tânãr de
sã o spunem rãspicat cã în statul nostru, în fine, nici treizeci de ani o carte atât de
scriitorul ºi-a dobândit statutul meritat, de mare neobiºnuitã, de incitantã: „Antimetafizica“?
libertate ºi rãspundere patrioticã: dreptul la Ce este de fapt aceastã lucrare: un jurnal de
scris, considerat ca o muncã nobilã pentru memorii?
înãlþarea patriei. — Nu, nu este o carte de memorii. Însoþirea
— Unii îºi pun întrebarea: mai este nece- mea scriitoriceascã cu talentatul poet Aurelian
sarã astãzi poezia patrioticã? Dumnea- Titu Dumitrescu pentru mine semnificã nu
voastrã ce credeþi? epigonism, ci continuitate literarã. S-ar putea sã
— Atâta vreme cât avem patrie poezia patri- mã înºel eu, dar nu vã întrebaþi cã el s-ar putea
oticã este la ea acasã. Vai de cei care n-au patrie! înºela cu mine? Ne-am gândit sã distrugem
Cred cã dorinþa lor de poezie patrioticã este atât ideea de „gãºti“ literare care este atâta de perni-
cioasã pentru spiritualitatea literaturii române.
de mistuitoare cum nu se poate imagina. Noi
„Antimetafizica“ vrea sã fie un gen nou literar,
avem o patrie pe care o cântãm în toate ale ei.
un roman pe viu al cãrui simbol este solidari-
Acest fapt dã libertate profundã dragostei de a fi
tatea dintre generaþii, al cãrei mesaj este de
îndrãgostitã, dar, în acelaºi timp, dã dreptul ºi
naturã profund umanistã. Ne adresãm celei mai
obligaþia poeziei noastre sã scrie liber despre
tinere generaþii oferindu-i nu durerile noastre
zborul vulturului, despre ochiul mamei, despre personale, ci bucuria noastrã impersonalã. Este
cea mai gânditoare mânã a omului, mâna o treabã care þine de morala scrisului. Educãm —
muncitorului. Când idealul este îndeplinit, ar în mãsura în care suntem în stare, în spiritul
pãrea cã poezia patrioticã ºi-a pierdut rolul, dar creativ, liber, al comunismului ca ideal, al
amintirea idealului de pe vremea când era neîm- romantismului socialist — cea mai tânãrã gene-
plinit dã mãreþie actualã poeziei patriotice: ºi raþie ºi, cum spunea un profesor: ca sã convingi
astãzi ne cutremurã frumuseþea versurilor lui trebuie sã crezi în ceea ce spui.
Goga, deºi idealul spre care ele tindeau s-a
împlinit. Însã astãzi avem atâtea ºi atâtea de Încã de la debutul sãu ºi pânã în ziua de
cântat, atâtea frumuseþi de slãvit în patria noas- azi nu a existat niciun critic ºi istoric literar
trã a tuturor! cât de cât înzestrat care sã nu se fi pronunþat
— Un scriitor, drag inimii dumneavoas- în legãturã cu opera lui Nichita Stãnescu.
trã scrie de mai mulþi ani o „Carte cu prie- De aceea, nu voi reproduce aici decât un
teni“. Ce pãrere aveþi despre prietenia lite- citat din bogatele studii pe care i le-a dedi-
rarã? cat colegul sãu de liceu ploieºtean ºi prieten
— Despre prietenia literarã nu am nici o adevãrat, Eugen Simion, editorul lui
pãrere. Pãrere am numai despre prietenia Nichita în colecþia totalã de „Opere funda-
umanã. Orice prietenie literarã este mai întâi o mentale“:
prietenie umanã. Dacã din întâmplare cei doi Cu Nichita Stãnescu apare în literatura
prieteni sunt de aceeaºi profesiune, atunci ar românã nu numai un mod original de a scrie
putea sã se numeascã prietenie literarã, prietenie poezie, dar ºi un mod special de a fi poet. El este
94
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

(trebuie, vai, sã mã corectez, ºi sã pun, începând ºi i-au permanentizat memoria. Dar, din
de aici înainte, când va fi vorba de el, verbele la lipsã de spaþiu, mã voi mãrgini sã reproduc
trecut!), el a fost timp de douã decenii simbolul aici câteva pãreri ale unor poeþi din gener-
superb al poetului tânãr, imaginea triumfãtoare aþia sa, favorizatã de istorie ºi binecuvântatã
a revanºei poeziei. A tras dupã el o generaþie de harurile divine.
extraordinarã de scriitori ºi împreunã cu ei a Mai întâi, Cezar Baltag (1932-1997), umãr
contribuit la renaºterea literaturii noastre în la umãr cu Nichita încã de la începuturi:
anii ’60. Poezia românã redescoperã prin el ºi Viteza de „elaborare“ a gândului poetic la
prin tinerii de atunci lirismul ºi reînvaþã sã vor- Nichita Stãnescu era instantanee, fulgerãtoare.
beascã la persoana întâi singular. Nichita Poate de aceea, în ultima vreme, devenise „lent
Stãnescu a inventat un limbaj poetic care este vorbitor“. Pentru poetul care ajunsese sã scrie
numai al lui ºi care, dupã experienþa arghezianã, aproape vorbind, cuvintele încercau sã mai
este, probabil, descoperirea cea mai importantã domoleascã galopul ideilor, pentru a le putea
în sfera liricii noastre. O limbã îngereascã în stãpâni. Nichita nu era ceea ce se cheamã un
care cuvintele se leagã între ele dupã regulile poet „spontan“, dar, aºa cum am spus, viteza de
unei gramatici inedite. Se juca adesea cu vorbele, elaborare a ideilor sale era aproape instantanee;
le risipea ca un prinþ de orient, dar în jocurile ºi de aceea putea sã „ºamanizeze“ în orice loc,
în risipele lui strãpunge fulgerul unei idei poe- chiar ºi în lipsa colii albe ºi a mesei de scris. Cei
tice nemaiîntâlnite, explodeazã o metaforã de o care nu l-au cunoscut nu vor avea cum sã-ºi
rarã, provocantã originalitate. închipuie cum un om putea rosti pur ºi simplu
poeme atât de extraordinare.
Ar merita, desigur, citate speciale, de la
Paul Georgescu, primul critic care l-a pus în Masiv, neliniºtit, inspirat, convingãtor,
luminã pe Nichita Stãnescu, D. Micu ºi N. îmi apare Adrian Pãunescu în dialogul cu
Manolescu, care l-au inclus în vol. Literatura Aurelian Titu Dumitrescu, autorul cãrþii
românã de azi (1965), pânã la mai tinerii Alex. Nichita Stãnescu — atâta cât îl mai ºtim noi,
ªtefãnescu ºi Al. Condeescu, care l-au editat martie 1989:
95
Ion Brad

Între Nichita ºi mine a fost o diferenþã de zece exemplu, el a scris câteva elegii în casa noastrã,
ani, care s-a pãstrat. ªi se pãstreazã. ªi în în camera noastrã din Drumul Gãzarului ºi
moarte, Nichita continuã sã meargã spre chiar am sã vã spun cã elegia cea mai fantasticã
vârstele de sus. Cu toate astea, am fost foarte dintre toate, aceea care se încheie cu — reia ver-
apropiat de el ºi l-am iubit, iar el m-a îngãduit sul lui Eminescu — „maestrul, ah, e nebun“...
lângã el în perioada tulburelului de etern, „Elegia a zecea“. A fost scrisã la o masã mãrun-
perioadã pe care am ºi denunþat-o într-o poezie a tã de þarã ºi eu am scris în noaptea aceea poezia
mea, „Tulburele de etern“, o perioadã pe care „Viaþa de excepþii“ ºi poezia „A fi într-o pasãre“.
bãnãþenii ar denumi-o rampaº, o perioadã de Era un om disponibil Nichita, era un om cu
opþiuni confuze, când oamenii în genere sunt podurile aruncate cãtre lume ºi, deci, am culti-
greu de suportat, iar poeþii cu atât mai greu de vat împreunã o prietenie în cãsuþa aceea din
suportat. Nichita a fost însã foarte generos, de Drumul Gãzarului, apoi în Bulevardul Meta-
altfel mai generos decât oricare dintre noi, ºi s-a lurgiei, cum vã spuneam, unde s-a mutat pentru
înconjurat întotdeauna de oameni complicaþi, de câteva luni cu iubita lui. Bineînþeles cã atunci
oameni care l-au complicat ºi pe el ºi i-au pus ne certam tot timpul. Eu stãteam în camera din
mereu probleme. Chiar când n-am mai fost lângã fund ºi treceam pe la ei, vedeam aºa, douã
el, am contemplat cu satisfacþie acest mod al lui ºomoioage, unul blond, Nichita, ºi unul brunet,
de a se înconjura de oameni foarte complicaþi ºi ea, ºi atunci Nichita i-a inventat poetei o lume
tulburi. Tulburi în cel mai bun sens, adicã copilãroasã ºi fantastã, cu bobinocarii ºi aºa mai
oameni tulburi din care ies monumentele, nu departe, el i-a inventat-o în perioada aceea ºi
acei oameni tulburi din care ies la un moment apoi ea a scris, ca o bobinocarã adevãratã,
dat schelete. Nichita, aºadar, în perioada când eu povestea bobinocarilor. ªi eram tot timpul
locuiam în Bulevardul Metalurgiei din împreunã, mergeam la restaurant, mergeam la
Bucureºti, într-un apartament de douã camere, câte un concert, mergeam la câte o festivitate li-
era îndrãgostit de frumoasa lui iubitã, cãreia i-a terarã. Am fost la o manifestare, cu numãrul
dictat câteva din cele „11 elegii“, fugise cu ea, ca 100, a cenaclului „Labiº“, condus de Eugen
sã zic aºa, era una din numeroasele lui nebunii Barbu, cenaclu care a avut un rol în lansarea
— aceasta a fost însã ºi o nebunie de duratã — ºi poeziei adevãrate pe piaþa valorilor româneºti.
bineînþeles cã fugiserã nicãieri. N-aveau unde sã Acolo am citit noi poezii ºi Ioan Alexandru a
stea. Nichita venea câteodatã la noi, la avut un succes mai mare ca noi. Nichita a citit
Constanþa ºi la mine, ºi în perioada când una din elegii, cred cã a zecea de care spuneam,
stãteam într-o casã de pãmânt, într-o camerã de dar a citit Alexandru, din „Infernul discutabil“
pãmânt, în strada Drumul Gãzarului. Strada a sau de dupã „Infernul discutabil“, una din
dispãrut în felul în care o cunoºteam noi, odatã poeziile acestea existenþialiste nemaipomenite, ºi
cu gãzarul ºi odatã cu petrolul, gazul care venea a avut un succes uriaº. Hai, cã noi ne-am mai
spre Bucureºti. Ei bine, atunci ne-am jucat noi retranºat, cã eram mai abstracþioniºti, dar
cu pãmânt, Nichita ºi cu mine. Constanþa a evo- Sorescu care avea succes! Nu ºtiu dacã n-a citit
cat într-un foarte frumos poem-articol aceastã cumva Alexandru poezia aceea a lui, „Oedip“,
nebunie pe care noi am trãit-o într-o primãvarã ceva nemaipomenit... ªi am plecat cu Nichita
când ne-am îngropat cu pãmânt, cine moare Stãnescu pe jos de la Casa Scriitorilor pânã în
primul, nu mai þin minte bine. De altfel, este Berceni, 15 kilometri cred, ºi eram foarte indig-
psihologia pe care v-o semnalez a tuturor eroilor naþi. Noi eram de fapt amãrâþi cã avusese
unei poveºti care þin mult mai puþin minte Alexandru succesul cel mai mare, dar vorbeam
povestea lor decât o þin minte cei care o contem- de alte chestii. Am rãmas o vreme în aceastã casã
plã. Implicat fiind în rãvãºeala aceea de pãmânt din Metalurgiei, o împãrþeam frãþeºte, ºi l-am
cu care ne îngropam unul pe altul, nu mai þin gãzduit cu dragoste pe Nichita. Am vãzut cã
minte ºi poate Constanþa îºi aduce aminte exact toatã lumea evocã momente când Nichita a fost
acel joc de-a moartea ºi de-a pãmântul, pe care îl la toatã lumea. Aici, unde a stat câteva luni, nu
realizam la o poruncã divinã, pentru cã nu-l sce- þine minte nimeni sã fi stat. Adicã a stat o
narizam întru nimic. Deci, Nichita avea obiceiul noapte la unul, o noapte la altul, o sãptãmânã la
sã vinã pe la noi, uneori scriam împreunã, de unul, o sãptãmânã la altul, dar aici a stat câteva
96
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

luni, a stat, cum sã spun, ca gospodarul, îºi pleiadã de suflete care se ofereau generos, vedeai
aducea ºliboviþa, care începuse sã-i placã, aducea prin ele ºi le acceptai cu plinuri ºi goluri.
niºte mâncãricã, gãsea tot felul de cârnãciori din Aceastã ieºire la luptã cu pieptul gol a fost ºi
import, din Ungaria, aducea — nu ºtiu de unde tãria liricii sale. Peste câþiva ani doar, atitudinile
gãsea el — numai lucruri scumpe. Avea o vocaþie poetice serioase s-au înmulþit ºi apele lui revãr-
de a se bãga în lucruri scumpe pe care, dacã n-ar sate au trebuit sã se retragã pe un teritoriu ferm,
fi fãcut un efort aºa de mare, le-ar fi gãsit, fireºte, dar mai îngust. Se poate spune cã o concurenþã
ºi la preþ normal, dar le gãsea întotdeauna la preþ realã ºi loialã a þinut treazã pana poetului, cu
de speculã. Gãsea tot felul de creveþi asiatici — toatã tãmâierea adormitoare a criticii.
veniserã cred cã pentru prima oarã — bineînþeles Rezistentã la început, aceasta a abdicat apoi
cã ne-a fost rãu toatã noaptea dupã ce am mân- de la orice control, n-a mai fãcut nici o încercare
cat creveþi, dar îi adusese Nichita, nu puteam de a valorifica lucid o experienþã atât de intere-
sã-i refuzãm, eu simþeam cã locuiesc cu un cla- santã. O criticã depãºitã de fenomen. [...]
sic, nu puteam sã-i calc în picioare opþiunile. A Caz unic în literatura românã: timp de
fost o experienþã extraordinarã, l-am iubit ºi aproape douã decenii nu s-a mai pomenit un poet
m-a iubit ºi n-am considerat cã trebuie sã lãsãm care sã fie scãldat ca-n poveºti numai în lapte
mãrturii, pentru cã prietenia e o prietenie atât de dulce (pe care, de fapt, Nichita nici nu-l înghite).
puternicã, încât nu-ºi mai cere restul. Nu cere Pe buzele exegeþilor reuniþi n-a fost atâta vreme
adeverinþã! Vedeþi, e ca ºi cum ai trãi o noapte pe decât miere. Ca dintr-un corn al abundenþei
Lunã, þi s-ar pãrea cã toatã viaþa ai trãit pe Lunã Nichita Stãnescu a produs periodic valuri de
ºi nu te gândeºti sã iei ºi niºte pietre în buzunar, suav, de „a“, de „ã“, „vertebre“, „omoplaþi“,
sã te creadã ceilalþi. Ce mãrturie sã aduc eu ptolemei, cuvinte ºi „necuvinte“, fie „în dulcele
despre Nichita decât propriul meu suflet în care stil clasic“, fie vãrsate. ªi critica la rându-i a
el, Nichita, este pentru totdeauna? contrabotezat valurile cu sirop, cum spuneam,
în dulcele stil modern. A fost comparat cu toþi
Mai pe larg, cum meritã, celãlalt poeþii mari ai omenirii, luaþi alfabetic ºi pe
„luceafãr“ al poeziei, teatrului ºi eseisticii sãrite. Au existat, e drept, ºi cârteli. [...]
româneºti, Marin Sorescu: Manolescu, de curând, este primul dintre criticii
serioºi care acuzã o sterpezire (Niþescu,
Un magnat al poeziei ºi magna sa Grigurcu, ca sã numim câþiva „detractori“,
Nichita Stãnescu, ouã ºi sfere rãmân simpli amatori, în afara gardului, se uitã
Fragmente printre uluci, la leopard, ºi nu-l vãd ºi nu le
Poet important al generaþiei lui Nicolae place). [...]
Labiº, de fapt al tuturor generaþiilor ºi al litera- Epica magna este al doilea titlu latinesc al
turii române, de numele lui Nichita Stãnescu se lui Nichita Stãnescu dupã Laus Ptolemaei.
leagã un zmeu cu zbârnâitoare, înãlþat de-un Foaia de gardã — remarcabil gânditã de grafi-
copil nãstruºnic ºi norocos sus în slavã, ºi care cian. Dãm apoi peste o explicaþie a începutului,
fâlfâie, mare, câteva poezii din cartea de cetire. ca nu cumva sã intrãm în poezie prea brusc:
Lirica sa, poroasã ca un burete, a absorbit dezin- „Aici începe Epica magna o iliadã de Nichita
volt numeroase influenþe, cu imparþialitatea Stãnescu însoþitã de mai multe desemne de
albinei care adunã mierea de peste tot, de pre Sorin Dumitrescu“. Cuvântul „iliadã“ intrigã.
toatã floarea. La rându-i, tentantã ºi volatilã, a E un truc romantic ºi nevinovat.
influenþat numeroºi condeieri, autori originali O caracteristicã a versului lui Nichita
prin contaminare. [...] Domeniul sãu liric s-a Stãnescu este cã el nu poate fi reþinut, n-are
delimitat prin anii ’60, când delimitarea se fãcea „conþinut“, e, prin urmare, liric prin excelenþã,
mai uºor: faþã de o poezie compromisã de con- lipsit de orice urmã de epicã. El traduce în lim-
venþionalism ºi retorism, Nichita Stãnescu baj metaforic o stare a sentimentelor, e clopoþelul
propunea o fâlfâire superbã de aripi de adoles- de la gâtul senzaþiilor ºi nu poþi nara în nici un
cent curat. Atunci numai cã n-a zburat. De o fel cum face el cling-cling. Aceastã „puritate“ a
parte poezia românã avea „angajare“ mai constituit ºi punctul forte al poeziei sale, oare-
scorþoasã, mai fãcutã, mai exterioarã, de alta o cum atemporalã ºi seninã. Poetul vrea acum — ºi
97
Ion Brad

probabil cã mereu a tânjit, cum dorim toþi sã ne Nimic mai statornic decât aerul / ºi nimic mai
eliberãm de carcasele noastre omologate — sã fie invizibil decât el.“ (Oratoriu). ªi într-un caz, ºi
epopeic. κi fixeazã dorinþa sa de epopee la civi- în celãlalt avem de-a face cu niºte constatãri,
lizaþia gentilicã greacã. E o nãzuinþã mai gene- unde nu existã un miez faptic, ci doar vibraþia
ralã, stimulatã de un virus, ca sã zicem aºa, al unor pãreri generate, evident, de o realitate care
epopeii. Deci Nichita Stãnescu nu cã ºi-ar însã s-a îndepãrtat, se aflã în subtext. Poeziile,
neînþelege structura intimã, iarba fiarelor, darul de altfel remarcabile, îþi comunicã un sentiment.
sãu — dar în mod deliberat ºi ca un copil vrea ºi În foarte multe cazuri intenþia epicã rãmâne la
el aceasta, vrea ºi el aceea. Epicizarea liricului nivelul titlului: Oedip soldat, Amintiri de
este, cum spuneam ºi altã datã, una dintre cele când eram piatrã, A pierde tot ce se poate
mai importante cuceriri ale poeziei din ultimele pierde, Cãþãrarea pe o razã, existând o mare
decenii. Dar acest proces nu reuºeºte decât unor discrepanþã între numele poeziei ºi poezia însãºi.
anumite structuri. Sã vedem cum realizeazã Aici se vede cum talentul dejoacã intenþiile
Nichita Stãnescu epicul: „Brusc, pasãrea a didactice ale autorului, care, ca un adevãrat
murit în zbor; / ca o pupilã pieziºã taie un nor, / poet, una spune ºi alta face. Cred cã autorul con-
ªterge cu aripa flascã / steaua verde gata sã fundã miºcarea cu acþiunea. În aceastã carte
nascã. / Suna murdar ºi greoi, / prin aripa ei, întâlnim într-adevãr foarte multe versuri pline
aerul a noroi. / Cade din ce în ce mai încet / spre de miºcare, de plasticitate: „Un vultur prãbuºit
secret“. (A muri în zbor). „Nimic mai ambiguu într-un om“, iatã o frumoasã intuiþie, a cãrei
decât linia dreaptã, / nimic mai dureros decât curbã aproape cã se ºi vede, pentru spiritele
nunta / ...ºi mai strãin decât sãrbãtorile / anului inginereºti, care cer diagrame, vectori ºi tan-
nou / nimic nu este, // Nimic mai liber decât gente. ªi versul în care intrã aceastã idee poeticã,
somnul, / nimic mai salvator decât oboseala/ ºi înfãºuratã-n vultur, se învultureºte. Din
decât adolescenþii cei doi / pe care ieri i-am vãzut pãcate nu stã prea mult vulturul intrat în poem.
sãrutându-se, / nimic mai din trecut nu este... / Ca un ulcior nears bine, îºi cheltuie prea repede
98
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

conþinutul ºi-l transpirã prin pori. Foarte fru- pasãre. Ce m-a mâhnit întotdeauna în aceste
moase, extraordinare uneori intuiþii întâlnim la poeme a fost lipsa durerii. Orice poet are o piatrã
începutul versului. Dar, pânã sã-l termini, vezi pe inimã, a cãrei greutate, aproape fizicã, trans-
cã s-au evaporat. Pe unde au dispãrut? „M-a pare, din când în când mãcar. Autorul Alfei
izbit vulturul prãbuºindu-mi-se pe umãr, / reuºeºte sã-ºi ridice creaþia într-o zonã etericã,
Clonþul lui mi-a luat aerul din plãmâni, — / unde totul este parcã sub vraja unei puternice
treaz fiind încã, m-am trezit / cu lãuntrul meu anestezii. Pot reveni cât de des cuvintele „jale“,
plin de zburãtoarele cerului. // Fereascã-mã, sã „tânguire“, „vai“, „oh“, dar nu au greutate,
stea ºi cerul cu stele în mine. / Prea puþinã mi-e acoperire în durerea fizicã. Ele vin ºi se duc din
viaþa, încât / dau liber vederii ºi razei ei / dau inerþie. Nefiind expresia unei realitãþi, de multe
liber.“ (Prãbuºirea unui vultur, într-un om). ori par folosite anapoda. În sensul acesta,
Poetul se lasã dus de cuvânt, de silabã, de literã Nichita Stãnescu este un poet fericit. A creat
chiar. Cele mai multe poeme sunt de domeniul operei sale regimul miraculos al formãrii viselor,
plasticizãrii unei abstracþiuni, cum ar fi, de structura fantasmagoricã a curgerii norilor.
exemplu, ideea de vitezã: „Alergam atât de În ce priveºte meºteºugul mereu insuficient
repede încât / mi-a rãmas un ochi în urmã / care analizat prin care acest neîntrecut faur reuºeºte
singur m-a vãzut / cum mã subþiam, — / dungã sã necuvânteze, mai amintim tehnica alunecãrii
mai întâi, linie apoi... / Nobil vid strãbãtând la ceva misterios: „am simþit prezenþa
nimicul, / rapidã parte neexistândã / traversând neliniºtitoare a aripei“. Aripa poate sã fie un
moartea.“ (Finish). Dramele lui sunt pierderea gând metafizic, poate sã fie „fulgerul“, poate sã
auzului, vãzului, mirosului care rãmân în urmã, fie „frigul“, poate sã fie orice, în afarã de aripã.
dispar etc. Vãicãrealã ca la capul podului! Are poate mai mulþi îngeri Nichita Stãnescu
Aceastã calicie senzorialã, simþitã ca o tragedie a decât Ion Alexandru ºi aripa poate sã fie a unuia,
eului, este, bineînþeles, de naturã profund artis- te gândeºti. Nu, pentru cã citeºti imediat:
ticã. Neînþepenirea este una din condiþiile dis- „îngerul este chiar zidul casei / zidul cel mare
cursului liric, ce trebuie sã fie fluid ºi sã nu te tãiat la mijloc de o fereastrã“. Deci, ca ºi când ar
poþi scãlda de douã ori în aceleaºi unde. ªi cu bãnui intenþia ta de a gândi comod, poetul înde-
contracondiþia ca acþiunea sã aibã acoperirea pãrteazã asocierea posibilã. Meditând nuanþat
trãirii, sã nu-ºi rarefieze de tot substanþa. Cãl-
prin metaforã, el surprinde câteva drame ale
dura care dilatã versurile lui Nichita Stãnescu
cunoaºterii: „Orice azvârlire nu are direcþie“,
nu e magmaticã, nu vine din pãmânt, este celes-
„orice lepãdare e staticã“. Absolutul este cãutat
tã, „din steaua Venus“. Aceastã cãldurã se cere
cu predilecþie de poeþi (ºi uneori de criticã).
adicã „rece“: „Orice gest e mai frumos decât o
statuie, / orice gând de alb / duce în braþe un fulg Privite aºa de sus, toate lucrurile se rela-
uriaº de zãpadã. // ªi dacã auzul s-a pierdut tivizeazã. ªi orice propoziþie din ºtiinþele exacte,
într-un lãtrat de câini, / ºi dacã vederea s-a oprit chimie, geometrie etc., puþin miºcatã, este aptã
în steaua Venus, // ºi dacã codrii negri bat în de a deveni metaforã. Am pomenit pasiunea
geam, / ºi dacã mi-eºti departe, / ningi tu, ningi autorului pentru linie, pe care o defineºte foarte
tu, ningi tu...„ (Colinda colindelor). frumos: „ªi toate acestea se întâmpla / pre când
Reminiscenþele eminesciene de mai sus au o roata numai o spiþã avea / ºi nu roatã se numea
intenþie melodicã. Sigur cã da, facem vocalize cu / ci linie se numea.“ (Roata cu o singurã
clasici! Mai departe însã, melopeea negãsindu-ºi spiþã). Dar inspiraþia lui Nichita Stãnescu este
leagãnul sau gãsindu-ºi-l gol, se transformã îndrãgostitã de sfere. ªi de ovale: „Alungiþilor pe
într-o adevãratã beþie de cuvinte: „ºi dacã un verticalã / l-aþi uitat pe împãrat. / El se duse de-
albastru cer / se scurge din morminte / ºi se pref- a-ncãlare pe ovalã / harta marelui regat“
ace ºi se duce / spre deltele mai suse, / mai (Cutumã). Existã ºi în Epica magna poeme
smulse, / mai foarte alte animale, / mai foarte excelente. Dar cartea suferã de un viciu al
alte plante / ªi dacã legea stelei fixe opreºte cu nefinisãrii. Dupã nonsensurile nepoetice (existã
fiinþa ei / saltul de doi, zvârlit spre trei / al unui ºi nonsensuri poetice), vin de-a-ncãlare ºi pe jos
unu“. Acesta este, sã mi se ierte, Nenichita! [...] teribilismele, care îi stau bine adolescentului,
Versurile sunt umplute cu aer, ca oasele de dar nu-l mai prind pe clasic. [...]
99
Ion Brad

S-ar putea ca unele versuri pe care Nicolae Stãnescu având încã privilegiul de a-i mai vedea
Manolescu le-a contabilizat la intrãri în patri- tiparul omenesc, înainte de a fi înhumat la
moniu, eu sã le fi trecut la „ieºiri“. Pozitivele picioarele concetãþeanului sãu I.L. Caragiale,
unora sunt negativele altora. Se mai întâmplã. într-un dreptunghi asupra cãruia se întinde un
Adevãrul este cã nouã cartea ne-a plãcut ºi am ram din teiul crescut din trupul Eminescului.
mâncat-o pe jumãtate. Eu unul nu voi mai scoate un cuvânt. Cândva
Aºa cum existã „cuplurile“ la Breban (obser- (sunt de atunci 20 de ani) Nichita m-a surprins
vaþia aparþine lui Eugen Simion), existã amorul într-un aprins miez de noapte cu ideea unui
vocalelor, al consoanelor, al silabelor la Nichita legãmânt straniu: „Sã ne promitem cã nu vom
Stãnescu, din care rezultã ceva de tot pur ºi vorbi, unul, la moartea celuilalt!“ ºi nu va fi alt-
diafan. Vãd poezia lui ca un imens câmp de fel.
zãpadã imaculatã, peste care un vultur „zboarã ªtiu, însã, cã toþi vorbitorii îl vor evoca pe
pe spate“; iar umbra lui vâneazã iepuri înzãpe- marele poet care a fost, a rãmas ºi mai ales va fi
ziþi, cãrora, dupã ce le scoate ochii cu câte un Nichita Stãnescu.
vers bun, le dã drumul. Dar se va mai auzi vocea unui nevãzut
(“Ramuri”, anul VI, nr. 3, martie 1979, „Hugo“:
p. 3 ºi 15) A fost un geniu!

Cred cã nimeni n-a scris ceva mai viu ºi Aºa putem vorbi despre Nichita cel-fãrã-de-
mai colorat despre Nichita decât contempo- pereche. ªi mi se pare cã putem aºeza în calen-
ranul ºi „adversarul“ sãu genial, care i-a darul catastrofelor poeziei româneºti data stin-
supravieþuit peste 22 de ani. gerii lui Nichita (decembrie, marþi 13) alãturi de
În iarna lui 1983, la îngroparea lui 15 iunie 1889, când pe strada Plantelor cineva a
Nichita, printre multele voci care l-au închis pleoapele lui Eminescu.
deplâns un ton special avea, ca întotdeauna, Nichita lasã în urmã o operã, o operã monu-
Fãnuº Neagu: mentalã, cu masivã alcãtuire de cuirasat, o operã
Labiº ºi Nichita. Decembrie, atât de greu de profundã, originalã ºi misterioasã, capabilã sã
patimi, se încarcã acum ºi cu povara suferinþei stea în vecinãtatea ºi nu în urma — noianului de
din poezie. Jertfa literelor române de dupã rãzboi pagini scrise de Macedonski, Arghezi, Bacovia,
— Labiº ºi Nichita — se îngemãneazã astãzi în Blaga, Barbu.
timpul unui singur simbol, al ninsorilor arzând, ªi totuºi, în ciuda faptului cã opera sa e inte-
al fulgerului despicându-se pe trei braþe ale gral constituitã în linii intangibile de forþã, sun-
Dunãrii ca sã lumineze drumul pãsãrilor care tem consternaþi de brutala trecere în moarte a
vin ºi vor veni mereu întru slãvirea eternitãþii poetului ce nu a umblat decât cinci lustre de
pãmântului românesc. viaþã. Vã amintiþi? „Ape vor seca în albie ºi
peste locul îngropãrii sale va rãsãri pãdure sau
Dar neuitat rãmâne acest text al regreta- cetate, ºi câte o stea va vesteji în depãrtãri, pânã
tului Gheorghe Tomozei (1936-1997), pe când acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sã
care, reproducându-l, îmi închei ºi eu, cu o le ridice în þeava subþire a altui crin de tãria par-
dublã pioºenie, evocarea aceasta târzie, dar, fumurilor sale...“
sper, plinã de tâlcuri actuale: Da, George Cãlinescu, ape au secat în albii,
La înmormântarea lui Balzac, povestea constelaþii s-au veºtejit asupra mormântului cu
André Maurois, un vorbitor a exclamat: tei ºi un crin valah s-a alcãtuit din lutul amar,
— „A fost un mare om!“ umplând spaþiile cu mireasma unei poezii de
Înaintând cu un pas, Victor Hugo a amendat inconfundabil sunet.
coleºitor replica abia auzitã, rostind cu voce de
stentor: κi „cãftãnea“ cu generozitate prietenii.
— „A fost un geniu!“ Unuia, binecunoscut de mine, i-a zis prinþ, re-
zervându-ºi sieºi titlul de „rege al cãpºunilor ºi
Nu ºtiu, azi, miercuri, 14 decembrie, ce vor- al coarnelor de melc“. Alteori îºi zicea cu îndrep-
bitori vor încerca sã-l defineascã pe Nichita tãþire „activist al suferinþei“, care ºi era, care
100
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

eram. A compus ca nimeni în lume portretul- la care, cu infinitã voluptate, renunþa, fãcând
„robot“ al poetului ºi a produs o poezie a fãrâmiþe manuscriptul. Existã însã oameni care
poeziei. Un june îl numea într-un jurnal „prinþ au avut inspirarea de a salva multe asemenea
al poeziei europene“; mândria lui supremã a fost compuneri ocazionale ºi în arhive (cândva
sã se creadã poet (ºi era, de fapt Poetul) ºi dezvelite, sper) existã circa o mie de poezii
prinþul-activist ce-a nutrit sentimentul cã inedite!
poartã pe lume o sacrã investiturã. Ajuns în ªi-a regizat cu simplicitate aniversarea celor
ultimii ani sã-ºi tempereze „pohta“ pohtitã, pen- 50 de ani împliniþi la 31 martie din acest an ºi
tru metaforã (îºi mai zicea codificat U.M.N.S. casa lui (practic o singurã odaie banalã, de bloc)
adicã Uzinele de metafore Nichita Stãnescu) a fost „bântuitã“, dupã cum singur spunea, de
preferând sã se exprime net, tranºant, abrupt. câteva sute de prieteni! Mulþimea florilor primi-
Citite prin lentila de lacrimi a orelor acestea, te i-a sugerat vecinului sãu Nalbantu ideea
ele par testamentare ºi dureros premonitorii. cumva bizarã, cumva (vai!) funebrã de a tapeta
N-a contat pe longevitate ºi când a înþeles (ºi a cu lujere gracile uºa apartamentului poetului,
înþeles cel dintâi) cã mai are puþin de trãit a lipind floare lângã floare pânã n-a mai rãmas loc
fãcut din zilele sale sardanapalice ospeþe de liber nici pentru o petalã în plus. Apoi ºi-a de-
poezie, de frumuseþe. ªi-a interzis tonul elegiac, corat propria-i uºã, repede umplutã ºi ea. Apoi
arborând totdeauna un mare pavoaz de entuzi- balustrada scãrii (4 etaje), intrarea în bloc. Dacã
asm ºi de humor insolit pe nava sa. Scria în felul ar fi vrut, ar fi putut podi cu flori toatã bãtrâna
lui, adicã dictând. Scria cu gurã rãnitã. Scria piaþã a Amzei unde mai locuise, cândva, un
edictual, fierbinte, frenetic. A strâns toate poet. Unul, Eminescu Unicul.
mâinile ce s-au întins spre el. Avea timp, el, con- În vreme ce Nichita cobora aceste scãri pe
damnatul, sã asculte pãsul tinerilor ce-i solicitau
propriile-i picioare în noaptea de 12 spre 13
ajutorul. Ajutoare diverse, nu doar referate la
decembrie spre a urca în maºina Salvãrii, eu îmi
edituri, notiþe elogioase de prezentare (le zicea
petreceam timpul colecþionând texte pentru o
„pupi dulci“), ci ºi parale. L-am gãsit odatã
proiectatã ediþie Labiº (nãscut ºi pierdut în
„împroprietãrindu-l“ pe un tânãr cam
decembrie) cu ochii pe dactilograme ºi cu ure-
dezbrãcãþel cu o pereche de nãdragi. Vroia sã se
chea lipitã de aparatul de radio ce transmitea, de
lege de viaþã ºi altcum decât scriind. De pildã,
propunându-se naº. A botezat zeci de prunci, a departe, o ceremonie Nobel. M-am gândit în
pus pirostrii nunþiale pe zeci de frunþi. clipa când voi asculta Credo-ul decernãrii pre-
miului Nobel rostit în limba românã. Rostit de
A fost norocul biografiei mele. Un sfert de Nichita Stãnescu.
veac de frãþietate ne-a fãcut prieteni ºi (nu lip- Dar pentru noi, Premiul Nobel a murit din
sitã de furtuni, „certuri“ provocate adesea pen- nou.
tru a gusta ºi sãrbãtori reîmpãcarea) prietenia
noastrã a cãpãtat ºi ea dimensii de operã — Eu, Ne despãrþim.
„gurã de Târgoviºte“, eram metodic jaluz pe flu- Azi, mâine, îl vom putea încã privi. Ieri i-am
turaºii ce-i forþau intimitatea împuþinând tim- mângâiat pãrul blond-înspicat cu argint ºi i-am
pul ce „trebuia“ cheltuit cu mine, el, bãiat de strâns între palme calde mâna („ce la scris
Ploject (aºa pronunþa) avea la rându-i credinþa mereu ºedea“ — Anton Pann) iar mâine...
cã uneori îl „uit“. N-am scris nimic fãrã a-l con- Mâine, Nichita al nostru se va duce sã doarmã
sulta. Îmi fãcea cinstea de a-mi cere sã-l con- lângã vecinul lui din piaþa Amzei, vecin ºi pe
siliez. Putea fi o clipã nedrept, dar nu ºtia sã fie dealul ªerban Vodã, lângã Mihai Eminescu.
cu adevãrat rãu, nu ºtia sã jigneascã ºi nu era ªi-abia îndepãrtându-ne de amintirea lui îi
ranchiunos. vom preþui cu dreaptã cinstire opera, vom trece
Om mândru. Om spectacol. Oriunde s-ar fi (doar unii dintre noi, din pãcate) vama dintre
aflat devenea brusc creierul ordonator, domina douã milenii, plãtindu-ne semeþia cu poezia lui
conversaþiile cu intervenþii spumoase, îºi colora Nichita Stãnescu.
mucalit frazele, acaparând atenþia celor din jur. A fost un geniu!
Compunea cu inimaginabilã lesniciune versuri 13 decembrie 1983
101
Lecturi

Vasile BARDAN
Enigmele vorbirii
noastre
Abstract

The author writes an examination of Ioan Adam's "Povestea vorbelor", a book which investigates
the origin and color of a wide range of expressions belonging to the Romanian vocabulary. The
emphasis falls not only on a dissection of Romanian words, but also on the impact they have in aris-
ing in the speaker the consciousness of a cultural national inheritance.

Cercetãtor cu vechi preocupãri în dome- arealul sãu geografic ºi istoric multimilenar.


niul scrierii ºi vorbirii limbii române, litera- – „Biografia” cuvintelor m-a fascinat dintot-
tul Ioan Adam a publicat o nouã carte deauna – spune autorul, precizând cã
Povestea vorbelor – Ed. Paralela 45, 2007, în aceastã „poveste a vorbelor” este o cercetare
care, dintre numeroasele expresii româneºti, interdisciplinarã, în care-ºi dau mâna mitolo-
a selectat pe acelea care definesc specificul gia, imagologia, istoria propriu-zisã ºi cea a
limbii noastre, savoarea ºi particularitatea mentalitãþilor, stilistica, onomastica, fol-
ei. Subintitulatã O istorie secretã a limbii cloristica, dreptul, numismatica º.a. Meritul
române – cartea sa e un diagnostic eficient al principal al lui Ioan Adam prin aceastã
psihologiei noastre etnice, pornind de la Poveste a vorbelor e acela de a înlesni citito-
acele expresii definitorii, omologate de rilor români accesul la rãdãcinile lor spiri-
tradiþie ºi aflate încã în uz, cum ar fi: a tuale, prin cunoaºterea limbii române trans-
spune braºoave; a face capul calendar; a-ºi mise de înaintaºii lor. În acest sens, aventu-
lua lumea-n cap; cu cãþel, cu purcel; a cãra ra, drumeþia sau cãlãtoria iniþiaticã a lui
apã cu ciurul; a vorbi în dodii; a umbla cu Ioan Adam este instructivã din mai multe
fofârlica; Vodã da ºi Hâncu ba; a lua cu puncte de vedere. Studiul sãu e mai întâi
japca; a lua cu hapca; a fãgãdui marea cu unul analitic, analizând, cum spuneam, 65
sarea; a cãuta nod în papurã, a nimerit orbul de expresii româneºti caracteristice –
Brãila; La Paºtele cailor; a trage pe sfoarã; vorbind într-un loc (p. 31), despre „circuitul
a-ºi lua tãlpãºiþa; þap ispãºitor; a spune cuvintelor din Europa foarte imprevizibil,
verde-n faþã; a îndruga verzi ºi uscate; ºi cu tur ºi retur, cu mistere ºi sincope capti-
altele; tot atât de celebre, în total 65 de vante ca un roman de aventuri”, analizând
ziceri, cãrora le examineazã istoria, aici aventura româneascã ºi europeanã a
rãspândirea, semnificaþiile ºi mecanismele expresiei noastre a da (a azvîrli) cu barda-n
naºterii lor. Cartea lui Ioan Adam are un stil Dumnezeu/în lunã. Pe de altã parte, studiul
colocvial, analizele sale nefiind ale unui lui Ioan Adam este ºi unul sintetic – cu
lingvist, deºi nu ocoleºte domeniul, el referiri ample la virtuþile expresive ale lim-
având în vedere mai degrabã deliciile este- bii române. Aºa cum spunea ºi lingvistul
tice, farmecul poetic oferit de limba românã Sorin Stat într-o carte a sa din l964, Cuvinte
vie, în ipostaza ei de discurs natural, de româneºti – o poveste a vorbelor, „aceastã
mesaj cornitiv specific poporului român în foarte instructivã poveste nu se poate scrie
102
Enigmele vorbirii noastre

decât þinând seama de istoria societãþii, cu construit o întreagã filozofie” prin sa-
feluritele ei aspecte – politic, social, cultu- vuroasa poveste a vorbelor Altã cãciulã, cu
ral”. Ceea ce realizeazã Ioan Adam în plus, cei ce se amãgesc furându-ºi singuri cãciula,
faþã de confratele sãu lingvistul, nu e o deoarece „unde nu-i cap – vai de cãciulã”.
demonstraþie a modului „cum s-au nãscut Analizând expresia româneascã emblema-
cuvintele limbii române” sau cum au evolu- ticã a fi (a se afla) la cheremul cuiva, profesorul
at raporturile dintre ele, în calitatea lor de Ioan Adam îi explicã metamorfoza cu impli-
sinonime, ononime, antonime, etc., ci mai caþii tragice asupra psihologiei noastre,
degrabã trezirea în conºtiinþa lectorilor sãi fãcând aceste pertinente observaþii: „Pe fon-
actuali ºi viitori prin cunoaºterea propriilor dul tragic al resemnãrii mioritice, care nu
conaþionali a valorii mediului spiritual în excludea totuºi un sâmbure raþional ºi o
care au evoluat, a peisajului cultural speci- premisã a acþiunii, s-a grefat la noi, în Evul
fic, atât ca moºtenitori, dar mai ales ca par- Mediu, adevãratul fatalism oriental. Con-
ticipanþi activi la perpetuarea acestei tactul cu islamul, religia, stãpânitorilor, a
moºteniri culturale naþionale. Sunt frec- întãrit printre români convingerea cã omul e
vente în cartea sa constatãrile de genul: o jucãrie în mâna celor puternici, a destinu-
„Dupã gogoºi, braºoavele reprezintã al doilea lui, cã totul depinde de voia, graþia, bunã-
„aliment” care prisoseºte în bucãtãria voinþa, favoarea Fiinþei Supreme, a celui
politicã a tranziþiei” (p. 40); „Cu brânza am sus-pus, noþiuni pe care turcii le reduc la un
traversat istoria, cuvântul fiind de alt- singur cuvînt – Kerem”. Sau, analizând
minteri unul dintre cele 165 din fondul evoluþia istoricã a expresiilor, „a vorbi în
autohton, preroman”. (p. 43); „Emigrarea în dodii”, „a umbla cu fofârlica” sau „a umbla ca
masã a românilor spre alte orizonturi” e o o fofeazã”, Ioan Adam ne reaminteºte alte
realitate a anilor de dupã 1989; „În jurul multe expresii specifice: „în proverbele ºi
cãciulii, obiect vestimentar din blanã ce zicalele lui românul umblã brambura, cu
serveºte la acoperirea capului, românii au capul în traistã, cãtinel, copãcel, creanga, cu
103
Vasile Bardan

daibajul, fuioaga, cu gura cãscatã, lelea, cu


jumãtãþi de mãsurã, de colo pânã colo; ºi tot
el merge fãrã cãpãtâi, hai-hui, teleleu
(Tãnase), târâº-grãpiº”. La fel, analizând
expresia „a-ºi mânca lefteria; a rãmâne lefter; a
lãsa pe cineva lefter”, Ioan Adam face aceste
pertinente observaþii: „A-þi mânca lifteria
sunã astãzi ciudat, ca un citat dintr-o limbã
moartã. Pe la jumãtatea veacului al XIX-lea
expresia era perfect inteligibilã ºi la sate, ºi
la oraº, ºi se traducea prin a-þi pierde buna
reputaþie, trecerea, crezarea, creditul, scurt
spus: a te compromite. Istoria zicalei e
interesantã între altele ºi pentru cã ilus-
treazã necurmatul rãzboi dintre cuvintele
din rezistentul fond latin ºi neologismele
strãine, care, favorizate de circumstanþele
istorice, s-au impus doar trecãtor într-o
epocã sau alta. Aºa cum azi suntem practic
sufocaþi de importuri lexicale englezeºti, tot
aºa se întâmplã în Principate acum douã
secole, când însã limba la modã era
neogreaca...” „Pe durata influenþei greceºti
lefteria a substituit vremelnic omenia, dar a
cãzut în desuetudine imediat ce Fanarul
ºi-a istovit puterea de seducþie. Probabil cã
acelaºi lucru se va întâmpla peste o vreme ºi
cu barbarismele englezeºti pe care le
importãm acum cu ghiotura, deºi avem în
limbã termenii corespunzãtori.” Astfel de vechi sintagme româneºti, urmãrindu-le
exemplificãri ºi comparaþii, ca ºi multe sinuoasa evoluþie istoricã în timp ºi în
citate din operele autorilor români sau din spaþiu, mergând pânã la izvoarele originii
folclorul nostru fac savoarea acestei cãrþi. A lor. Pe parcursul acestor aventuri el desco-
ne reaminti „ISTORIA” sau povestea pro- perã accidente, modificãri de sens, evoluþii
priei noastre vorbiri înseamnã a ne cu- imprevizibile paradoxale, unele expresii
noaºte, ca sã mã exprim cît mai metaforic fiind foarte fixe ca ºi în spaþiul sideral, ri-
posibil – VISTIERIA expresivitãþii limbii pe gide ca Steaua Polarã, înrãdãcinate în men-
care o vorbim. Pentru a realiza aceastã per- talul nostru colectiv, altele dovedindu-se
formanþã criticul ºi istoricul literar Ioan foarte flexibile ºi mobile în evoluþia lor „se-
Adam a parcurs o vastã documentaþie cul- cretã” datoritã nucleului lor generic (genetic).
turalã, având astfel acces la întreg arsenalul Ioan Adam face o descriere literarã atractiv-
prejudecãþilor noastre încã active, la fixaþiile agreabilã a vieþii lor interioare, cu atmosfera
noastre ca popor, la toatã arhiva cu tiparele epocii ce le-a nãscut, cu oamenii locului ºi
noastre mentale, formatã pe parcursul unui „locurile” bântuite de ele, cu obiceiurile ºi
arc temporal de mii de ani. Bibliografia cu condiþiile istorice generatoare. Cartea lui
titlurile din finalul cãrþii sale sunt o dovadã Ioan Adam este un dar preþios ºi o pledoarie
solidã ºi concludentã în acest sens, numãrul generoasã pentru pãstrarea fiinþei istorice a
re(surselor) consultate depãºind 150 de do- neamului românesc, în condiþiile istoriei de
cumente. Fãrã a fi copleºit de mirajul emo- azi, când e tot mai vizibil faptul cã acela
þional al aventurii sale, el reuºeºte sã sur- ce-ºi pierde casa, neamul, tradiþia, îºi va
prindã noutatea, actualitatea acestor strã- pierde viaþa, adicã identitatea.
104
Antonio curtenitoare, întâmpinând protocolar, nici
entuziast, nici cu prea mari rezerve – n-ar fi
PATRAS, fost politicos! – textele celui primit ca un
musafir (de onoare, ce-i drept!) dornic ºi el
sã deprindã câte ceva din secretele meseriei.

Literatura Dar oaspetele acesta iatã cã nu mai vrea sã


plece, s-a instalat confortabil ºi pare surd la
aluziile mai mult sau mai puþin subtile ale

bate filmul amfitrionilor. Orgolios – doar nu e un


oarecine! –, refuzã ºi ofertele binevoitoare
ale confraþilor, nu vrea sã facã politica nici
Résume unui grup, preferã sã fie singur, cu puterile
neajutate (de alþii), parcã nici premiile sau
L'article parle du passage fructueux de alte „recompense” nu-l prea intereseazã. ªi
Mircea Daneliuc du film à la littérature, du scoate – culmea! – câte o carte, deloc sub-
metteur-en scène au écrivain. L'influence de þire, la fiecare an.
ses connaissances cinématographiques est Grafomanie sau vocaþie? Dar vocaþia de
évidente, car ses romans ont une structure prozator nici nu e posibilã fãrã o anume
narrative fondée sur plusieurs plans. Les grafomanie, deºi nu orice grafoman, nu
aspects théâtrales, dramatiques de l'existence oricine are „oase tari”, cum spunea Preda,
sont aussi accentués. L'écrivain semble s'en- este chemat sã ajungã romancier. Chiar dacã
fermer dans sa propre création littéraire, sans ar fi doar grafomanie, ºi tot ar interesa, dacã
transmettre aucun message au lecteur, car le e vorba de Mircea Daneliuc – dar nu e asta!
texte n'a aucune importance. Ce qui compte N-am putut sã citesc romanele cineastu-
est l'écriture en soi qui a le pouvoir de libérer lui, care nu sunt deloc simple scenarii, fãrã a
l'esprit. avea mereu în vedere inter-textele, fãrã a
cãuta sã descifrez, în palimpsest, urmele fic-
þiunilor sale cinematografice. Frapeazã, în
Când un regizor ca Mircea Daneliuc pu- primul rând, realismul viguros, cu o tendin-
blicã, în doar câþiva ani, cât n-au reuºit unii þã manifestã pentru detaliul crud, deseori
scriitori într-o viaþã – romanele Pisica ruptã grotesc, atât la nivelul situaþiilor, cât ºi al
(Ed. Univers, 1997), Marilene (Ed. Univers, limbajului. E o prozã de observaþie caracte-
rologicã ce surprinde o tipologie umanã
1999), Apa din cizme (Ed. Univers, 2000),
ºarjatã fãrã cruþare, cu elemente de vehe-
Strigoi fãrã þarã (Ed. ALL, 2001), Petru ºi
mentã satirã socialã ºi politicã (filme ca
Pavel (Ed. Paralela 45, 2003), piesa de teatru
Patul conjugal ori Senatorul melcilor se remar-
ªchiopul binemirositor (Ed. ALL, 1999) – nu
cã prin aceeaºi viziune criticã radicalã,
putem rãmâne indiferenþi în faþa acestui demascatoare). Poetica aceasta de tip mime-
„caz” cu totul aparte. Fenomenul, în sine, tic e depãºitã însã, adesea, prin recursul la
nu este singular – vocaþie literarã au avut metaforã, parabolã ºi simbol (utilizate cu
mai mulþi cineaºti, Pasolini fiind, poate, mare rafinament de regizor în Iacob, dar,
exemplul cel mai celebru. Dar la Daneliuc mai cu seamã, în A 11-a poruncã, cel mai
frapant e faptul cã, din momentul în care „tarkovskian” film al sãu). Daneliuc nu se
începe sã scrie literaturã, el se dedicã în mulþumeºte doar sã reprezinte lumea aºa
totalitate noii ºi acaparantei îndeletniciri, cum e, sã plimbe oglinda pe drumurile
refuzând (sau nemaiavând timp) sã se mai vieþii de toate zilele, neieºind din limitele
consacre celei de-a ºaptea arte, deºi aceasta verosimilului. În cãrþile ºi filmele sale reali-
i-a adus notorietatea binemeritatã. Proaspã- tatea ia deseori chipul misterios al mitului,
tul convertit la prozã regizor n-avea cum sã al halucinaþiei onirice, ºi atunci lumea
fie acceptat de la început cu braþele deschise capãtã ceva incomprehensibil, asemeni
în rândul scriitorilor. Critica s-a arãtat unui text ce ascunde tainice înþelesuri.
105
Antonio Patraº

Astfel, în universul „omenesc, prea ome- mentalã a transformãrii existenþei în text.


nesc” se deschid neliniºtitoare abisuri. Sfârºitul cãrþii, al „fabulei” coincide cu sfâr-
Satira social-politicã, simbolul, mitul, ºitul (autosacrificial) al personajului-„reflec-
toate acestea se regãsesc ºi în ultimul roman tor” (Petru-Pavel-Manole, trei ipostaze ale
al autorului, Petru ºi Pavel (Ed. Paralela 45, scriitorului însuºi, de fapt). Metaroman,
2003). Utilizând procedee narative dintre aºadar, fiindcã inculcã, de la început, prin
cele mai diverse, într-o construcþie epicã structura sa retoricã ºi procedeele discur-
edificatã pe principiul alternanþelor ºi core- sive, un pact de lecturã ce presupune
spondenþelor de planuri ºi perspective, cu asumarea caracterului non-mimetic, con-
numeroase reveniri ºi anticipãri, Daneliuc venþional al ficþiunii literare. Autorul nu
se dovedeºte un prozator rafinat, cu o acutã þine sã se ascundã în spatele creaþiei sale,
conºtiinþã succesoralã, care a asimilat expe- nici sã rãmânã impasibil nu vrea – el inter-
rienþele unor predecesori iluºtri (Borges, vine deseori în text, se adreseazã direct citi-
Sábato – cel din Abaddón, exterminatorul, Eco torului sau invocã o anumitã dispoziþie de
º.a.) – fãrã ca, prin aceasta, sã devinã un lecturã, comentariile sale trasând liniile
simplu imitator. În Petru ºi Pavel este esenþiale ale unei poetici sui generis. Sec-
evidentã atenþia pe care a acordat-o scri- venþele cu rol de mise en abîme, simetriile,
itorul semnificaþiei globale, structurii; o specularitãþile multiple, inter- ºi intra-tex-
structurã deschisã – romanul se scrie (la... tuale, transformã cartea aceasta într-o
laptop) chiar în roman, cititorul fiind luat metaforã a literaturii înseºi, într-o poveste
martor nu doar la anumite aventuri exis- „cu tâlc” despre condiþia artistului ºi a
tenþiale, ci, mai ales, la experienþa funda- operei de artã deopotrivã.
106
Literatura bate filmul

Personajul central al romanului este „Convertirea” lui Petru, numit acum


Petru ªesan, scriitor care, sub comunism, „fratele Pavel”, se produce treptat: exersând
încearcã sã se opunã regimului totalitar diferite practici ascetice, ajunge sã renunþe
printr-o vagã formã de disidenþã (cum a ºi la scris ºi se strãduieºte sã înveþe lecþia
fost, în general, disidenþa scriitorilor noºtri). creºtinã a umilinþei ºi smereniei, a iubirii de
Nefãcând concesii ideologice, i se interzice aproapele. Trãieºte o aºa-zisã „iluminare” ºi
reprezentarea unei piese despre Meºterul are, la un moment dat, „revelaþia” desco-
Manole: „Construcþia nu se dãrâma de la peririi stigmatelor lui Iisus pe propriul trup.
sine, ci o lucrau tovarãºii prost, pe princi- Pasajul e memorabil: „Mi se dãduserã sem-
piul binecunoscut: merge ºi aºa, ia mai nele Crucii. (...) Am început sã le zgãrmãn,
slãbeºte-ne, ce meºter, toþi suntem meºteri!... sã bag în vãtãmãturi orice le-ar fi împiedicat
ªi n-o zideau pe Ana, se îngropa el, Manole, sã se-nchidã. Era ca ºi cum slujeam un altar.
în mortar, ca sã nu se þicneascã, sã nu se urce Am pus ºi fire de lânã cu seu ºi pãmânt ºi
pe pereþi de nebun; se înfunda acolo sub gãinaþ de lãstun. Rupeam coaja dacã se
cãrãmizi, îºi punea ºi în cap. (...) Asta era prindea peste noapte. Când durerea sporea
toatã piesa, Manole zãvorâtul...”. Împrãºtie ºi simþeam cum bate puroiul, mã simþeam
apoi niºte manifeste, dar este prins ºi, spe- fericit, norocos; mirosul copturii – are un
riat de Securitate, pãrãsit de prieteni, exclus damf veºted, pentru unii dezagreabil – îmi
din viaþa literarã, e nevoit sã-ºi câºtige exis- dãdea elanuri serafice. Mi-a fost una dintre
tenþa ca cizmar. Dupã Revoluþie ajunge în cele mai însorite perioade din viaþã, poate
prim-planul atenþiei publice, opera sa irepetabilã!”. Personajul parcurge, aºadar,
începe sã fie studiatã în ºcoli. Tranziþia spre un traseu iniþiatic, de la viaþa în lume la
capitalism are însã neajunsurile ei – cãrþile aceea din afara ei, închinatã lui Dumnezeu,
nu mai au cãutare, scriitorii nu mai pot trãi de la vanitatea scrisului la presupusa sme-
doar din scris, vechii nomenclaturiºti rãmân renie a rugãciunii, de la cuvânt la tãcere. Su-
la putere, adevãrul nu mai intereseazã pe gestia este, însã, a unei iniþieri ratate: ilu-
nimeni. Ca sã poatã supravieþui, deschide minarea, stigmatele nu sunt decât tot niºte
un butic, intrã în politicã ºi e propus, iluzii, halucinaþii nutrite de orgoliul celui ce
datoritã trecutului sãu „curat”, candidat la se crede „alesul” lui Dumnezeu. Dacã e o
Preºedinþie. Înainte de alegeri îºi cere de la rãtãcire credinþa în mântuirea prin scris, nici
CNSAS dosarul întocmit de Securitate ºi rugãciunea ºi asceza nu aduc atât de cãuta-
aflã lucruri îngrozitoare, care-l determinã sã ta salvare.
plece în munþi, în sihãstrie, ºi sã renunþe la Daneliuc surprinde, în romanul sãu, cele
lume. Acolo se întâlneºte însã cu un monah, mai caracteristice aspecte ale societãþii
fost preot, fost turnãtor, care jucase un rol româneºti din ultimii ani ai dictaturii
nefast în existenþa sa anterioarã. Petru ºtia ceauºiste ºi din perioada de dupã 1989,
asta din propriul sãu dosar, motivul autoe- pânã în prezent. ªi o face obiectiv, cu o
xilului sãu fiind, se pare, acela cã Eugenia, luciditate tãioasã, fãrã a se situa pe o poziþie
femeia cu care trãise alãturi atâþia ani, ºi privilegiatã, undeva, în afara mizeriei rea-
Magda, fiica ei, îl înºelaserã amarnic, profi- litãþii avute în vedere. Petru ªesan nu e un
tând de credulitatea ºi generozitatea lui om „fãrã patã”; ºi el aparþine lumii acesteia
(Eugenia cedase avansurilor unor inºi cu condamnabile, în care cãlãii ºi victimele se
funcþii importante pe vremea lui Ceauºescu, confundã, ºi el are pãcatele, laºitãþile lui –
fie pentru a-ºi ajuta bãrbatul, fie pentru nu puþine. Dar rãmâne, totuºi, om, nu se
obþinerea unor avantaje. Bigotã, se confesa transformã într-un mutant obedient. E vul-
apoi preotului-turnãtor. Magda, la vârsta nerabil însã când descoperã falsitatea, min-
curiozitãþii ºi neliniºtilor sexuale, recursese ciuna în care trãise atâta timp fãrã sã-ºi dea
la ºantaj pentru a întreþine o relaþie simili- seama, are puterea sã se desprindã de exis-
incestuoasã cu tatãl adoptiv, cu acceptul tenþa sa de pânã atunci.
tacit al mamei, îngrozitã de posibilitatea Autorul nu exceleazã în invenþie, cel
dezvãluirii propriilor fapte). puþin în plan epic. Ochiul sãu de cineast îl
107
Antonio Patraº

face însã sensibil la aspectele teatrale, nici de omul teoretic, abstract, nici de psi-
dramatizabile ale existenþei – iar romanul hologiile abisale. Cãtre omul concret îºi
conþine scene memorabile, secvenþe revela- îndreaptã el atenþia, cãtre bietul om, sub
torii ce concentreazã, în câteva linii, sensul vremi, determinat de spaþiul în care trãieºte,
unor destine, ale unor ipostaze fundamen- de societate etc. De aceea ºi schiþeazã aici, în
tale ale omenescului. Fragmentul care des- roman, coordonatele esenþiale a ceea ce Ion
crie înmormântarea mamei Evei (Eugeniei), D. Sîrbu numea undeva „la condition
sau acela despre moartea stupidã a copilu- roumaine”. Iatã o „legendã” în spiritul
lui cãzut în canal constituie pagini excep- „epocii de aur” menitã a releva cauzele
þionale, de o densitate ºi tensiune dramaticã „rãului” ºi mizeriei româneºti: „Face lumea,
uimitoare, demne de un prozator cum pu- zice, ºi pune Dumnezeu aici ocean, acolo
þini sunt. pãdure, acolo pustiu, acolo Polul Nord ºi
Perspectiva narativã e atribuitã, pe rând, numai la noi, în spaþiul ãsta Carpato – ºi aºa
lui Petru, lui Pavel (numele conspirativ al mai departe, îl ia visarea ºi toarnã cu
lui Petru din dosarul de urmãrire întocmit nemiluita râuri, minerale, cãrbune, climã
de Securitate, pe care protagonistul ºi-l temperat-continentalã ºi sare ºi mare, tot
însuºeºte dupã „convertire”) ºi Magdei. absolut, pânã când se autosesizeazã ºi
Doar perspectiva, pentru cã „vocea” e una Petru. Doamne, zice, nu þi-a scãpat la ãºtia
singurã, a naratorului omniscient. Discur- cam mult? Le-ai pus mai angro ca la toþi...
surile personajelor nici nu se diferenþiazã, La care, Dumnezeu îºi dã seama, se gân-
de aceea, stilistic, decât din necesitatea deºte puþin ºi face din mânã: nu-i nimic,
adecvãrii la „subiect”, la temã. Ritmul e mai zice, o dregem; ºtiu niºte bãieþi serioºi în
alert în capitolele avându-l ca „reflector” pe zonã, fraþii codrului, ia dã sã-i punem dea-
scriitorul Petru ªesan, mult mai extinse, supra”.
acestea, decât cele în care acelaºi rol e pre- În finalul romanului, protagonistul
luat de „fratele Pavel”. ªi e firesc sã fie aºa: (Petru-Pavel) ia chipul lui Manole cel
Petru parcurge o experienþã lumeascã, exis- „zãvorât”, zidit în propria sa creaþie. Ce
tenþa sa e determinatã de raporturile cu „învãþãturã” transmite „meºterul” uceni-
ceilalþi (femeia iubitã, colegii, vecinii, auto- cilor sãi în pragul morþii? Care sunt ultimele
ritãþile etc.) – aceasta e partea propriu-zis sale cuvinte? Ce mesaj adreseazã el umani-
„realistã”, de observaþie social-moralã a tãþii? Reþeta siropului de brad, asta gãseºte
cãrþii. Pavel trãieºte o experienþã misticã, de cuviinþã sã spunã, în ultimele clipe ale
izolat de lume, în aºteptarea harului „de vieþii, artistul, scriitorul. E absurd? Deloc! În
sus” – acesta e romanul „iniþierii”, de fac- fapt, mesajul, ideologia sunt lipsite de rele-
turã simbolicã. Confruntarea punctelor de
vanþã. Literatura nu „salveazã” pe nimeni.
vedere, care e ºi o confruntare de discursuri,
Autorul sugereazã cã important nu e textul
nu capãtã, la Daneliuc, dar nici la vreun alt
finit, opera, ci actul scrisului, eliberat de
prozator român, într-o mãsurã apropiatã,
tensiunea dramaticã a dialogului de idei din obsesia înþelesurilor ºi semnificaþiilor. Între
romanele unor autori ca Dostoievski, textul unei reþete de sirop ºi oricare altul nu
Thomas Mann sau Hesse. Narcis ºi e nici o diferenþã de esenþã. Cum nici între
Goldmund, Naphta ºi Settembrini sunt per- literaturã ºi viaþã nu e: „Cred cã-i adevãrat
sonaje-mit, ilustreazã adicã (dupã cum ce se spune – constatã la un moment dat
observa cândva Mircea Eliade), fiecare, o naratorul –, cã s-au scris toate cãrþile ºi
viziune teoreticã asupra existenþei. Nu însã însãºi viaþa pe care te sileºti s-o omori a fost
în dezbaterea de idei trebuie cãutat talentul deja povestitã cu mult înainte. Cineva te-a
lui Daneliuc – pasajele eseistice, câte existã, scris sau te scrie, destinul e totdeauna între
sunt ºi cele mai vulnerabile din romanul douã coperþi”.
sãu. Fãrã a fi un subtil dialectician, prozato- Dacã Manole s-a „zãvorât” în propria sa
rul exceleazã în surprinderea gesturilor, re- creaþie, scriitorul îºi gãseºte mormântul în
acþiilor, comportamentelor. Nu e interesat – text. Iar Daneliuc vãd cã preferã sã fie
sau nu o aratã îndeajuns de convingãtor – îngropat, de la o vreme încoace, în cãrþi.
108
Literaturã
strãinã
Serge
FAUCHEREAU
Equipo 57: L'époque
et les circonstances
Les années cinquante ont été marquées offensant par les instances communistes. Et,
d’événements terribles: la première bombe pendant que le pop art se met en place, sans
H et la ‘chasse aux sorcières’ aux Etats-Unis, avoir encore ce nom, en Grande Bretagne
la guerre en Corée, la guerre en Indochine, avec Eduardo Paolozzi, Richard Hamilton,
la guerre en Algérie et d’autres guerres, le Peter Blake, et aux Etats-Unis avec Jasper
‘rideau de fer’ qui coupe l’Europe en deux, Johns, Jess, Larry Rivers, le Musée d’art
l’écrasement de l’insurrection hongroise, moderne de New York honore d’une expo-
plusieurs dictatures en Amérique Latine... sition le solitaire Balthus en décembre 1956.
Cela a pourtant été une décennie si riche en A toute cette abstraction s’opposent
événements artistiques qu’on pourra, en ce énergiquement des types d’abstraction très
domaine aussi, en rappeler seulement divers. Elle est expressionniste et gestuelle
quelques-uns. avec Willem De Kooning, Hans Hartung,
La critique récente a tendance à consid- Georges Mathieu et Vaction painting de
érer que les années cinquante ont connu une Jackson Pollock, plus posée avec Mark
omniprésence incontestée de la peinture Rothko et Pierre Soulages. Fondé quelques
abstraite. Omniprésente, peut-être, mais années plus tôt, le groupe Cobra - dont le
incontestée, certainement pas. C’est oublier nom, acronyme de Copenhague, Bruxelles,
qu’on parle alors beaucoup en Europe de Amsterdam, indique assez l’international-
nouveaux venus tout à fait figuratifs comme isme - ne s’impose vraiment à Paris qu’en
Bernard Buffet, Edouard Pignon, André 1951 avec une exposition collective organ-
Fougeron ou bien Renato Guttuso et, déjà, isée par Michel Ragon: Pierre Alechinsky,
Francis Bacon et Lucian Freud, et de sculp- Karel Appel, Jean-Michel Atlan, Pol Bury,
teurs comme Marino Marini, Kenneth Constant, Corneille, Asger Jorn, Reinhoud,
Armitage, Germaine Richier... Chez de plus etc. Cette même année, sous le titre « Les
anciens, il y a eu des revirements: autrefois signifiants de l’informel », Michel Tapie
abstrait, Jean Hélion est devenu figuratif, expose Jean Dubuffet, Jean Fautrier,
tandis que Victor Pasmore a fait le mouve- Mathieu, Henri Michaux, Jean-Michel
ment inverse. Né au lendemain de la Riopelle et Jaroslav Serpan. Il en manque là
Première Guerre mondiale, le surréalisme quelques-uns comme wols et Camille
n’a pas encore dit son dernier mot et contin- Bryen. Les triturations de matières, les pâtes
ue à attirer de nouveaux artistes - en épaisses de l’informel sont vite partout à
Espagne notamment, à leurs débuts, l’honneur: Bernard Schulze, Gerhard
Manolo Millares, Antonio Saura, Antoni Hoehme en Allemagne, Emilio Vedova,
Tapies, Joan Ponç et l’équipe de Dau al Set Alberto Burri en Italie, Bram Bogart en
(formée à Barcelone en 1948). En 1952, Belgique... Et l’un des plus remarquables
André Breton et Aragon ont une querelle sera le Catalan Antoni Tapies. Le goût des
ouverte et s’affrontent autour du réalisme matériaux insolites jusqu’ici inusités en art
socialiste que l’un rejette et l’autre recom- plastique et la récupération d’objets au
mande. L’année suivante, c’est le scandale rebut sera le point commun entre des
du portrait de Staline par Picasso, jugé artistes très divers, de Gaston Chaissac à
109
Serge Fauchereau

avait, dès l’origine, choisi son orientation.


En ces années encore très tourmentées, le
monde intellectuel bouillonne, certes, dans
la confusion, mais, en dépit de deux incur-
sions dans le surréalisme (Max Ernst et
Toyen) l’abstraction va définitivement s’in-
staller chez Denise René. C’est d’abord une
abstraction au sens le plus large du terme,
affirmée à partir de 1946 dans les exposi-
tions collectives annuelles qu’elle organise.
Si l’on considère ces expositions-là, de 1946
à 1949, on constate que de jeunes artistes
comme Jean Dewasne et Richard Mortensen
voisinent avec d’anciens cubistes comme
Léger et des pionniers de l’abstraction
comme Kandinsky et Kupka; en outre, des
abstraits lyriques comme Hans Hartung et
Gérard Schneider jouxtent des abstraits
strictement géométriques comme Auguste
Herbin et Piet Mondrian. Le choix va
s’opérer sans heurt, au gré d’expositions
individuelles de Francis Picabia, Herbin,
Alberto Magnelli, César Domela... Ce sont
justement ces «Premiers maîtres de l’art
abstrait» que Michel Seuphor présentera en
1949 à la galerie Maeght. En atteignant 1950
la tendance géométrique l’emporte à la
galerie Denise René, sans distinction de
génération ou de nationalité et sans sec-
tarisme. Ainsi y exposera-t-on, jusque dans
les années cinquante, le maître graveur W.S.
Hayter ou le brillant coloriste Charles
Lapicque ~ qui sont ce que Denise René
appelle des « semi-figuratifs », comme Jean
Bazaine ou Alfred Manessier. Il ne s’agit
donc déjà que d’une prédilection ouverte-
ment affirmée et non d’un intégrisme
géométrique.
Jean Tinguely qui semblent de plus en plus
Mais en Espagne dans les années
vouloir faire sortir la peinture du tableau et cinquante ? Alors que les pays voisins, la
en renouveler les moyens. France, l’Italie, profitent d’une embellie
Par réaction contre ces tendances économique, la Péninsule ibérique reste
abstraites de l’après-guerre, et sous l’influ- morne. La grisaille du franquisme pèse sur
ence d’aînés toujours actifs comme Kupka, le monde culturel et s’efforce de l’immo-
Herbin, Magnelli, Arp, une abstraction plus biliser car toute espèce d’innovation est vue
réfléchie et fondamentalement géométrique d’un mauvais œil. Les exilés sont nom-
va se faire jour et c’est à ce moment que le breux. Les artistes restés au pays se
rôle de la galerie Denise René sera crucial. regroupent pour résister à cette ambiance
En s’ouvrant en 1944, dans un Paris pas déprimante et à la censure. A partir de 1950
même encore libéré, avec une exposition de les Etats-Unis établissent un plan d’aide
Victor Vasarely, on peut dire que la galerie financière à l’Espagne et en 1953 commen-
110
Equipo 57: L'époque et les circonstances

cent à y installer des bases militaires. On


voit en eux le « monde libre » ; d’autant
qu’ils font volontiers la promotion de leur
nouvel art, c’est-à-dire l’expressionnisme
abstrait. Ce sera un encouragement pour
maints artistes espagnols, comme Antonio
Saura. En entrant plus avant dans les
années cinquante, on se tournera plutôt vers
l’informel, notamment avec Tapies et
Millares (ce dernier avait été le principal
animateur du groupe LADAC, Les Archers
De l’Art Contemporain à Las Palmas de
1950 à 1954). Dans divers endroits du pays,
les artistes sentent le besoin de se regrouper.
En 1956 se crée le groupe Parpallô, de bons
artistes fort divers mais dont le seul point
commun est leur ville de Valencia ; à part
cela, quel rapport entre Andreu Alfaro et
Salvador Soria ? C’est aussi l’amitié et la
fréquentation d’une même localité qui liera
Gerardo Rueda, Gustavo Torner et
Fernando Zôbel dont on formera un peu
commodément plus tard l’école de Cuenca.
Moins lié à la géographie, le groupe El Paso,
né à Madrid en février 1957, rassemble des
personnalités marquantes - Saura, Millares,
Manuel Rivera, Martin Chirino, Rafaël
Canogar... - mais trop différentes pour offrir
une esthétique vraiment cohérente. En
Espagne et dans les groupes cités, on est
peu porté vers l’abstraction géométrique ; il
y a, certes, Pablo Palazuelo et Eusebio
Sempere, mais ils vivent à Paris, si bien que
seuls certains sculpteurs prêtent attention à
la géométrie : Jorge Oteiza, Eduardo
Chillida, Chirino, Alfaro. Telle est la situa-
tion au moment où va naître l’Equipo 57 ; or
ce groupe-là est bien différent dans sa
durant l’été suivant. Entre temps leur pre-
manière et ses objectifs.
Les historiens de l’art espagnols nous ont mière exposition a attiré l’attention de
révélé l’existence d’un éphémère groupe Denise René et de Richard Mortensen. La
Espacio à Cordoue en 1954, dont l’éminence galerie les présentera en une nouvelle expo-
grise est le sculpteur basque Jorge Oteiza. sition dès le mois suivant. Cela peut sur-
On y trouve déjà José Duarte et Juan prendre parce qu’en leur premier manifeste,
Serrano. Ce n’est qu’une prémisse ; en ils ont dit leur défiance des galeries. A leurs
vérité, l’Equipo 57 naît à Paris au printemps yeux, Denise René fait exception car les qua-
de 1957 et fait sa première exposition au tre Espagnols vivant depuis quelque temps
café Le Rond Point en juin. Il y a là Angel à Paris en connaissent les options et ont pu
Duarte, José Duarte, Agustin Ibarrola et voir des expositions qui ont bouleversé
Juan Serrano. Le groupe est complet lorsque leurs idées. En 1955 la galerie avait présenté
l’architecte Juan Cuenca se joint à eux «Le Mouvement», exposition historique
111
Serge Fauchereau

marquant la naissance du cinétisme (Agam, chapelles, contre les marchands spécula-


Bury, Calder, Duchamp, Jacobsen, Soto, teurs, contre les prix ‘combinés’, contre la
Tinguely, Vasarely) et, tout récemment, en critique vénale », contre « les musées dirigés
mars-avril 1957, la première exposition de selon le goût individuel de leurs directeurs
Mondrian en France. L’Equipo 57 sait, de qui les transforment en panthéons pour la
surcroît, qu’on se prépare à y présenter une curiosité des touristes », contre « les jour-
exposition «Malévitch, Kobro, Strzeminski, naux et magazines qui se vendent ouverte-
Berlewi, Stazewski-. C’est ce qui les amène à ment et sans honte au plus offrant »... Tout
proclamer dans leur manifeste: « Les mou- cela était-il alors plus répandu qu’aujour-
vements suprématiste et néoplastique sont d’hui ? Plastiquement, ils repoussent l’art
plus près de nous qu’aucun autre. » informel comme subjectif et coupé de la
L’entente entre la galerie et l’Equipo 57 va réalité, de même que l’art figuratif et réaliste
de soi. (Et cependant José Duarte et Ibarrola rede-
Outre le suprématisme de Malévitch et le viendront plus tard figuratifs, pour des
néo-plasticisme de Mondrian, vers quels raisons d’efficacité). L’Equipo 57 rejettera
maîtres se tourne l’Equipo 57 ? On a men- aussi avec impatience le Nouveau Réalisme
tionné leur aîné Oteiza. Le statisme très con- à son apparition. Ces esthétiques sont, selon
trôlé de Herbin ne correspond pas à leur eux, des recherches individualistes où
tempérament. Ils sont très intéressés par l’artiste se comporte comme un être d’ex-
Vasarely mais réticents devant le cinétisme, ception en marge de la société. L’Equipo 57
tout comme devant les recherches optiques se veut de plain-pied dans la cité ; elle veut
que mène, à partir de 1957, à Dusseldorf, le que son action soit « une solution collective
groupe Zéro d’Heinz Mack et Otto Piene. », exécutée dans « un véritable esprit de col-
Leur goût des formes curvilignes les incline laboration » et au service de la société. De là
plutôt vers Arp et Pevsner (en mars, une qu’ils souhaitent que tout ce qu’ils font -
exposition de ce dernier au Musée d’Art tableau, sculpture ou objet utilitaire - soit
Moderne de Paris a sûrement retenu l’at- accessible à un grand nombre et, donc,
tention d’Angel Duarte). En fait, leur vendu à un prix peu élevé. L’une de leurs
dynamisme foncier les oriente plutôt vers déclarations fondamentales est: « La seule
Kupka, Magnelli et surtout vers leur ami chose qui soit véritablement culturelle est ce
Mortensen dont l’influence est flagrante qui s’introduit comme un élément quotidi-
dans leurs œuvres de 1957-1958. en dans la vie quotidienne », phrase qu’au-
Après Paris, il s’agit pour l’Equipo 57 de rait pu prononcer quelque constructiviste
convaincre son propre pays. Une exposition productiviste dans l’Union Soviétique des
a lieu à Madrid en novembre 1957, signi- années vingt. Cet objectif n’est pas irréalis-
ficativement présentée comme un able car l’Equipo 57 est qualifié dans des
‘Hommage au peintre danois Richard domaines variés : peinture, sculpture, archi-
Mortensen’. L’Equipo 57 exposera de nou- tecture, art appliqué. De fait, ils n’élaborent
veau dans la capitale espagnole en avril pas ensemble que des objets d’art mais aussi
1959 et en mai 1960, puis à Cordoue en mai des propositions architecturales et du
1961. En ajoutant à cela une exposition à mobilier si élégant et si intelligemment
Copenhague en 1958 et une autre à Zurich, conçu qu’il leur vaudra d’être plusieurs fois
arrangée peu avant la dissolution du remarqués et laurés.
groupe mais seulement présentée en mars L’Equipo 57 diffère considérablment des
1962, le bilan public de l’Equipo 57 se mon- autres groupements artistiques. Ceux qu’on
tera à une huitaine d’expositions, ce qui est a mentionnés plus haut se sont rassemblés
considérable sur une durée de cinq années par commodité mais chacun des membres
d’existence. garde son individualité et son originalité
Le manifeste initial de l’Equipo 57 est propre, chacun signant ses œuvres propres.
quelque peu agressif mais c’est la loi du L’anonymat des œuvres est un rêve des
genre. Ils se disent « contre les galeries- artistes qui ne dure jamais longtemps.
112
Equipo 57: L'époque et les circonstances

Certains cubistes, le GRAV, les artistes


protestataires de mai 1968 et bien d’autres
l’ont parfois souhaité mais même les sur-
réalistes, malgré quelques belles théories,
n’ont jamais signé leurs œuvres du seul
nom du groupe. Les membres d’Equipo 57
veulent au contraire se fondre dans le
groupe, en renonçant à toute revendication
d’originalité personnelle. Ils mettent en
commun leur intelligence critique et leur
savoir-faire, pour contribuer au progrès
spirituel et social. Du même coup, une cer-
taine critique ne manque pas de voir dans
cette attitude un idéal communiste. Malgré
leur sympathie pour la gauche, ils connais-
sent cependant l’inimitié du communisme
des années cinquante pour un art aussi
abstrait que le leur - quarante ans après la
Révolution russe, l’abstraction construc-
tiviste est loin , et elle n’a pas bonne presse
si on croit au réalisme socialiste.
Un séjour de cinq mois en 1958, tous
ensemble au Danemark, grâce à Mortensen,
marque l’apogée de leur activité de groupe.
Ils travaillent là selon leur gré, momentané-
ment loin des problèmes sociaux qui agitent
alors l’Espagne et le France. L’usure ne
devait-elle pas se produire au bout de peu
d’années ? Le monde de l’art est fluctuant,
capricieux, et de nouvelles orientations se
font jour qui attirent l’attention du petit
public d’amateurs. En 1960, Pierre Restany
publie le manifeste des Nouveaux Réalistes; carcération d’Ibarrola de 1962 à 1965, pour
certains d’entre eux, Yves Klein, César, Niki militantisme communiste, est traumati-
de Saint-Phalle sont très médiatiques. En sante, pour lui et pour ses amis. Chacun
mai 1961 apparaît le GRAV ou Groupe de reprendra son chemin personnel en conser-
Recherche d’Art Visuel (Garcia-Miranda, vant son estime aux autres. Cuenca et
Garcia-Rossi, Le Parc, Morellet, Sobrino, Serrano se consacreront à l’architecture. José
Stein, Yvaral); lui aussi veut sortir l’art des Duarte et Ibarrola feront retour à la figura-
galeries - non sans profiter de l’appui de tion engagée avec le groupe Estampa
Denise René. Si l’Equipo 57 décide de se Popular, dans la tradition du Taller de
désagréger en 1961, ce n’est pourtant pas à Grâfîca Popular mexicain. Seul Angel
cause de quelque concurrence ou de mésen- Duarte continuera à explorer les ressources
tentes internes, ce qui est assez remarquable de l’abstraction géométrique en deux et en
en soi. Leur décision est commandée par les trois dimensions. C’est là l’évolution com-
impératifs de la vie privée, les difficultés mune des groupes artistiques. Ce qui est
financières et familiales, la distance géo- exceptionnel dans le cas de l’Equipo 57,
graphique entre les uns et les autres, car c’est d’avoir marqué durablement en tant
chacun a dû se fixer quelque part pour sur- que groupe l’histoire culturelle de son
vivre, et il y a loin entre Paris, Madrid et époque et laissé un exemple toujours rece-
Cordoue. L’arrestation en Espagne et l’in- vable.
113
Basarab mentat de îndoialã, pârjolea totul în jur,
fiinþa sa ºi cosmosul întreg. Mi se pãrea cã
NICOLESCU Roberto fãcuse din poezie o platoºã ca sã
reziste celor douã focuri devoratoare.

Viaþa urmeazã Privirea îi era într-atât de întoarsã spre inte-


rior, încât pãrea cã nici nu ne vede; în
schimb, mâinile desenau gesturi expresive
vieþii - Roberto pentru a însoþi incantaþiile profetice ale
vocii. Sã fi fost întâmplãtor faptul cã am dis-
Juarroz cutat mai ales despre relaþia dintre «terþul
inclus» ºi fizica cuanticã? Sã fi fost o întâm-

(1925-1995) plare faptul cã Michel Camus a simþit


nevoia sã strecoare între «terþ» ºi «inclus»
termenul «în mod secret»? Tot ceea ce ºtiu
Abstract este cã aveam impresia cã am întâlnit pe
cineva pe care îl ºtiam deja de multã vreme,
In this present study, the author, President of dintotdeauna.
the International Center of Transdisciplinary A fost apoi cât se poate de natural sã-l
Research (CIRET) from Paris, presents the invit pe Roberto Juarroz ca orator la
less known transdisciplinary thinking on the
Congresul «ªtiinþã ºi Tradiþie: perspective
poetical language of the great argentine poet
Roberto Juarroz (1925-1995). transdisciplinare pentru secolul XXI», din
2-6 decembrie 1991, organizat de UTIF
(Union des Ingénieurs et des Techniciens
Dupã cum moartea urmeazã morþii, Utilisant la Langue Française), cu sprijin
viaþa urmeazã vieþii. Dedic mãrturia mea lui UNESCO. Momentul cel mai intens al con-
Roberto Juarroz, cel viu. gresului a fost, pentru mine, cel al redactãrii
Persoane mai competente decât mine comunicatului final, împreunã cu René
s-au pronunþat asupra poeziei ºi gândirii Berger, Michel Cazenave, Roberto Juarroz ºi
poetice ale marelui poet argentinian1. Mã Lima de Freitas. Roberto a insistat ca ter-
voi referi, în modestele mele rânduri, la un menul atitudine sã figureze în comunicatul
aspect mai puþin cunoscut al operei lui final, ca un cuvânt-cheie al transdisciplinari-
Roberto Juarroz, legat de transdisciplinari- tãþii. Precizarea mi se pare importantã pen-
tate2. tru cã acest cuvânt, sugerat pentru prima
Cum aº putea uita seara fabuloasã de 9 datã de Roberto, a intrat de atunci în voca-
februarie 1991 când, în apartamentul lui bularul curent al cercetãrii transdisciplinare.
Michel Camus, mi-a fost dat sã-l întâlnesc Când, în 1992, am cofondat, împreunã cu
pentru prima oarã pe Roberto? M-a frapat René Berger, Grupul de Reflecþie asupra
de la început o anume intensitate care îl Transdisciplinaritãþii pe lângã UNESCO, mi
locuia, stranie, pentru cã pãrea alimentatã s-a pãrut la fel de natural sã-i propun lui
de douã focuri interioare contradictorii. Roberto sã fie membru. Eram de altfel
Simþeam cu toatã fiinþa cã primul foc ardea adânc miºcat de interesul pe care un poet de
fãrã combustie, cu o luminã hrãnitã din profunzimea sa îl arãta faþã de cercetarea
izvoarele Fiinþei înseºi, ºi care, în loc sã chel- transdisciplinarã, mai ales în momente difi-
tuiascã energie, o degaja. Celãlalt foc, ali- cile pentru el, pentru cã tocmai aflasem cã
1 Michel Camus, Roberto Juarroz, colecþia Poésie, Jean Michel Place, Paris, 2001.
2 “Hommage à Roberto Juarroz”, Rencontres Transdisciplinaires nr. 5, CIRET, Paris, iunie 1995
http://nicol.club.fr/ciret/bulletin/b5.htm.
114
Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz

era grav bolnav. importanþã covârºitoare asupra vieþii sale


Prima întâlnire a grupului a avut loc la interioare. Era ca ºi cum cele douã focuri
Veneþia, în martie 1993, ºi a trebuit sã mã contradictorii erau pe punctul de a se con-
folosesc de toatã forþa mea de convingere ca topi.
sã-i încredinþez pe organizatori cã singurul Ascultând extraordinara sa conferinþã
care risca ceva era Roberto, constrâns de rit- Câteva idei asupra limbajului transdisciplinari-
mul dializelor. Pânã la urmã totul s-a petre- tãþii4, pronunþatã la sfârºitul Primului
cut cu bine. Roberto îºi adusese cu sine ma- Congres Mondial al Transdisciplinaritãþii
nuscrisul adnotat al cãrþii mele Teoreme poe- (Convento de Arrabida, Portugalia, 2-6
tice3. noiembrie 1994), am avut revelaþia unei
Retraºi la barul hotelului unde locuiam, mari bulversãri în interiorul propriei sale
Roberto mi-a pus întrebãri la fiecare paginã. gândiri, faþã, de exemplu, ideile exprimate
Era intrigat mai ales de expresia «Evidenþa la congresul din 1991. Am resimþit aceastã
Absolutã». Dupã douã ore am observat cã conferinþã ca pe un adevãrat program de
nu ajunsesem decât la pagina 20 a manu- cercetare a unui limbaj al transdisciplinari-
scrisului ºi i-am propus sã continui singur, tãþii.
la Paris, lectura notelor sale, pentru cã Respingând ideea unui nou limbaj for-
venise vremea sã cinãm. Roberto voia sã mã mal, de laborator, Roberto Juarroz sublinia
ducã într-un restaurant anume, pe care îl necesitatea unei triple rupturi specifice lim-
descoperise în peregrinãrile sale nocturne. bajului transdisciplinaritãþii: depãºirea tota-
A început sã-mi vorbeascã de boala sa ºi de lã a „scãrii convenþionale a realului”, ruptu-
servituþile ei, de neliniºtea care-l cuprindea ra faþã de „limbajul exterior, repetitiv” ºi
nu atât la gândul morþii, cât la ideea cã nu ruptura de „modul sclerozat de a trãi”. Se
va avea timp sã-ºi termine opera. A urmat gãsesc aici germenii de aur ai unei cercetãri
un lung dialog asupra sensului morþii. viitoare.
Nu voi dezvãlui ceea ce ne-am spus, nu Imediat dupã aceea, prezenþa lui Roberto
pentru cã ar fi vorba de un secret, ci pentru Juarroz în calitate de copreºedinte al ºedin-
cã am trãit aceastã discuþie ca pe o expe- þei consacrate adoptãrii Cartei Transdiscipli-
rienþã unicã, de necuprins în vorbe. Orice naritãþii5 a cãpãtat o dimensiune simbolicã.
descriere aº încerca, ar însemna sã trãdez Poate cã peste câteva zeci de ani forma îm-
aceastã experienþã. bunãtãþitã a acestui text va include, în mod
E suficient sã spun cã Roberto a adus din organic, tripla rupturã enunþatã de Roberto.
nou în discuþie «Evidenþa Absolutã», între- Avem de gând, împreunã cu câþiva din-
bându-se asupra sensului expresiei. I-am tre prietenii sãi, sã ne întâlnim în jurul
spus cã aceastã luminã îl locuia, chiar în acel poemelor sale, pentru a-l evoca ºi pentru
moment, ºi cã n-aveam nevoie, ca sã-i a-i invoca prezenþa, pentru a ne pregãti pen-
simþim prezenþa, de nicio teorie ºi de nicio tru o manifestare care îi va fi consacratã la
explicaþie. Îmi amintesc încã privirea sa Halle Saint Pierre din Paris în 2009.
nedumeritã ºi intrigatã, crezând cã-l iau Poate cã Roberto cel viu va accepta, în
drept un copil gata sã pãºeascã pragul unei sfârºit, sã-mi spunã ce gândeºte despre dis-
poveºti. Eu însumi am avut sentimentul clar cuþia noastrã asupra morþii, pe care am pur-
cã Roberto se gãsea în faþa unui prag, de o tat-o la Veneþia. Acum el ºtie rãspunsul.

3 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere din francezã de L. M. Arcade, prefaþã de Michel Camus,
Junimea, Iaºi, 2007.
4 “Rencontres Transdisciplinaires”, n° 7-8, CIRET, Paris, aprilie 1996, http://nicol.club.fr/ciret/
bulletin/b7et8c1.htm.
5 Carta Transdisciplinaritãþii, http://nicol.club.fr/ciret/ro/chartro.htm.
115
ªtiinþã
ºi filosofie
Viorel
BARBU

Despre rãzboi
Abstract

On war. A bright mathematician, Rene Gâteaux, died at age of 25 in october 1914 during the bat-
tle of Artois. His tragic example is representative for a whole generation of young people with a
bright scientifîc future who disapperead in the Great War.

Aflãm din binecunoscuta carte cu acelaºi Superioare din Paris, cãzut pe front în
nume a teoreticianului militar prusac Cari octombrie 1914, în prima bãtãlie din Artois,
Von Klausewitz cã “Rãzboiul este un act de la numai 25 de ani. Toþi cei care au studiat
violenþã destinat sã oblige oponentul sã se matematica au auzit de numele sãu, care
supunã voinþei noastre” ºi, de asemenea, cã este asociat cu “derivata Gâteaux” - una
rãzboiul este continuarea politicii cu dintre descoperirile epocale care au pus
mijloace violente. Rãzboiul devine astfel, în bazele analizei infinit dimensionale. Ce ar fi
opinia autorului, la fel de legitim ca orice realizat ulterior acest tânãr matematician de
act politic menit sã reglementeze situaþiile geniu dacã nu ar fi dispãrut chiar la
conflictuale între state. Aº fi tentat sã-i dau începutul carierei sale ºtiinþifice în Marele
dreptate autorului dacã þinem seama de Rãzboi? Nu putem decât face speculaþii pe
faptul cã mai toate rãzboaiele europene au aceastã temã, dar este bine sã semnalãm cã
impus soluþii politice ºi au desenat graniþe situaþia sa nu este o excepþie. Dintr-un do-
de stat pe care astãzi le considerãm cument publicat de ªcoala Normalã Supe-
raþionale. Pe de o parte, ne întrebãm dacã rioarã din Paris în anul 1922 aflãm cã dintre
nu ar fi fost posibile la momentul respectiv 280 de studenþi care au intrat în aceastã
ºi soluþii neviolente. Dacã ne gândim la con- ºcoalã între anii 1911-1914, 241 au fost mobi-
strucþia Europei Unite dupã al doilea rãzboi lizaþi în rãzboi, iar dintre aceºtia 101 ºi-au
mondial, o asemenea soluþie nu pare tocmai pierdut viaþa pe front. Cifre asemãnãtoare ºi
utopicã. Pe de altã parte, marile rãzboaie pentru ªcoala Politehnicã din Paris, cât ºi
europene din secolul XX nu au rezolvat mai pentru alte mari ºcoli franceze. Aflãm astfel
nimic din marile probleme ale Europei, dar cã aproape jumãtate din elita ºtiinþificã în
au generat în schimb conflicte nestinse pen- devenire a Franþei a pierit în acest rãzboi. În
tru mai bine de 70 de ani ºi au aruncat pãrþi primii ani dupã primul rãzboi se spunea, de
întinse ale Europei în braþele unor regimuri altfel, cã marile ºcoli franceze ºi, îndeosebi,
tiranice ºi totalitare care nu vor dispãrea ªcoala Normalã Superioarã erau populate
complet decât spre sfârºitul secolului. ªi de fantomele studenþilor din seriile 1910-
toate acestea pe fondul unor uriaºe sacrificii 1914 cãzuþi în rãzboi. Cum ar fi arãtat cul-
umane ºi pierderi materiale. tura ºi ºtiinþa francezã ºi europeanã în se-
Am în faþã un studiu biografic realizat de colul al XX-lea dacã aceºti tineri strãluciþi nu
Laurent Mazliak de la Universitatea Paris ar fi servit drept “carne de tun” pentru un
VI, consacrat matematicianului René rãzboi nemilos ºi absurd, care nu a rezolvat
Gâteaux, fost elev al ªcolii Normale nimic pe termen îndelungat, iar în 50 de ani
116
Despre rãzboi

nu va mai avea nicio semnificaþie istoricã rãzboiului în Irak, care a costat deja vieþile a
într-o Europã reconciliatã? Nu am date câtorva zeci de mii de oameni, dintre care
despre alte þãri europeene antrenate în 4000 de militari americani. Nu este rolul
rãzboi, Germania în primul rând, dar bãnui meu sã discut oportunitatea ºi raþiunea
cã situaþia este asemãnãtoare. Republica acestui rãzboi care nu se mai terminã, dar
Francezã ca, de altfel, ºi Reichul German nu gândul se întoarce la o scenã la care am fost
cruþau sângele elitelor lor intelectuale, cele martor în primele ore ale dimineþii în
mai multe încadrate ca simpli soldaþi sau primãvara anului 2005 în sala de aºteptare a
ofiþeri de rang inferior ºi condamnaþi astfel aeroportului din Laramie (Whyoming). În
ca victime sigure ale frontului. În legãturã salã soseºte un grup tãcut, dar vizibil
cu aceasta, marele matematician francez emoþionat ºi preocupat. Era format dintr-un
tânãr îmbrãcat în uniforma de camuflaj a
Emile Borel scria în acele timpuri: “La ªcoa-
armatei americane, însoþit de logodnicã,
la Normalã mulþi tineri cu un viitor ºtiinþific
pãrinþi ºi o doamnã mai în vârstã - probabil
strãlucit au dispãrut deja. Responsabilitatea bunica. Din discuþiile lor am înþeles cã
celor care au dorit acest rãzboi este cu ade- tânãrul, aproape un adolescent, era mobi-
vãrat teribilã.” Unul dintre aceºti tineri nor- lizat la unitate pentru a pleca în Irak. Am
malieni, care avea sã fie ucis la Verdun în asistat în viaþã la multe despãrþiri ºi scene
vara anului 1916, scria pãrinþilor: “Studiile de rãmas bun în gãri, aeroporturi sau în alte
mele, este adevãrat, vor rãmâne sterile, dar locuri, dar nici una nu mi s-a pãrut mai
acþiunile mele finale, utile patriei, au aceeaºi tristã ºi mai încãrcatã de presentimente.
valoare ca o întreagã viaþã de acþiune.” Atunci am realizat cã în spatele frazelor fru-
(Ecole Normale Supérieure, Annuaire des moase despre datorie ºi patriotism, care
Anciens Eleves, 1918). apar ºi în scrisorile de pe front ale tinerilor
Aceste gânduri mi-au fost sugerate ºi de normalieni, se ascunde cel mai adesea o
recenta aniversare a 5 ani de la izbucnirea realitate umanã încãrcatã de suferinþe.
117
Al.O. orientat liberul arbitru astfel încât sã
favorizeze evoluþia pe calea spiritualitãþii.
BEREA Din intersectarea predeterminãrii cu
liberul arbitru se ajunge, potrivit principiu-
lui incertitudinii, la cadrul ce reliefeazã
Spiritualitatea soarta ºi comportamentul uman. Aceasta
poate fi influenþatã pozitiv de umanitate,

creºtinã ºi atât în planul credinþei (religios), cât ºi


social-uman, astfel încât sã se înregistreze
un nivel superior al ratei de conversie a tot
comportamentul ce primeºte omenirea de la Divinitate.
Pentru a trasa cadrul de desfãºurare al
uman comportamentului uman în planul credinþei
ºi social-uman, prezentãm, în continuare, o
schemã sinopticã.
În conturarea comportamentului uman
se contureazã influenþa a douã tendinþe:
z Pe de o parte, predeterminarea
Model etic
datoratã unui Dumnezeu atotputernic ºi de comportament uman
manifestã prin legile ºtiinþei, care con- I. În planul credinþei (religios), proslãvirea
tureazã cadrul general al desfãºurãrii com- Divinitãþii:
portamentului, fãrã a se face referire la toate z Respectarea programului de rugã-
amãnuntele ºi detaliile posibile. ciune, de cel puþin 2-3 ori pe zi.
z Predeterminarea se intersecteazã în z Reculegerea la bisericã: de sãrbãtori,
acþiunea sa cu liberul arbitru, care deter- ori de câte ori se simte omul singur sau are
minã o infinitate de posibilitãþi, pentru a de comunicat ceva Divinitãþii sau de cerut
cãror precizare ar fi necesarã soluþionarea sfatul ºi îndrumarea acesteia.
tuturor ecuaþiilor de care este capabil z Practica permanentã a lecturii reli-
creierul, care conþine circa 1026 particule, gioase ºi pe aceastã bazã meditaþia, pentru a
respectiv o sutã de milioane de miliarde de fi aproape de Dumnezeu.
z Vizitarea locurilor sfinte din þarã ºi
miliarde, deci practic imposibil.
În ceea ce priveºte liberul arbitru, sunt strãinãtate.
z Rãspândirea credinþei prin scris, viu
mai multe puncte de vedere, dintre care
grai ºi atragerea de adepþi.
subliniem douã:
- acesta priveºte numai laturile pozitive II. În planul social-uman:
ale activitãþii umane, ºi nu cele nega- z Situarea pe un plan superior a iubirii
tive, care se îndepãrteazã de un par- faþã de semeni, societate, populaþia Terrei.
curs normal al vieþii ºi scapã de sub z Folosirea inteligenþei pentru a þine sub
control, îndepãrtându-se de calea control agresivitatea, înscrisã în ADN
elevãrii spirituale; uman. Doar dacã reuºim sã ridicãm non-
- prin decizia, hotãrârea proprie, omul violenþa la un principiu de viaþã, umani-
se poate ruga la Dumnezeu sã-i ghi- tatea îºi va putea rãspândi sistemul de va-
deze soarta, întrucât numai în acest fel lori pe alte planete ºi posibil pe alte stele.
poate avea un parcurs optim în viaþã. z Conturarea mai pregnantã a spiritului
De la început sau pe parcursul vieþii, justiþiar (de corectitudine) al omului, care
locuitorul Terrei poate sã roage divinitatea presupune combaterea necinstei, înºelãciu-
sã-i coordoneze acþiunile în mod eficient, nii, corupþiei.
sã-i asigure o busolã în tot ceea ce face ºi z Promovarea unor fapte bune:
întreprinde pentru a evita derapaje legate - atât pentru a da ajutor moral seme-
de neînþelegerea modului în care trebuie nilor: prin a fi alãturi în momente
118
Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

grele; afecþiune; ajutor în soluþionarea regiune, þarã, Pedeapsa Divinã poate


unor aspecte; cãutarea împreunã a lua forma unor catastrofe naturale,
unor rezolvãri; molime, epidemii, menite sã conducã
- cât ºi prin ajutoare materiale, prin fo- la întoarcerea la credinþã ºi renunþarea
losirea unei pãrþi din averea personalã la viaþa pãcãtoasã.
(pânã la 80%) pentru acþiuni umani- Comportamentul uman este esenþial în
tare directe sau efectuate prin fun- relaþia biunivocã care se fãureºte cu Divi-
daþii. nitatea, cãci indicã mãsura în care omul va fi
z Participare la îngrijirea unor copii nea- rãsplãtit sau pedepsit pentru atitudinea sa
jutoraþi sau bãtrâni (una, douã, trei sau mai anterioarã, precum ºi gradul de aspiraþie al
multe persoane, în funcþie de posibilitãþi). fiinþei umane spre viaþã veºnicã.
z Prestarea de ore de muncã pentru comu-
nitatea localã (20-50 ore), în vederea îmbunã- * *
tãþirii condiþiilor de trai ºi ale ambientului. *
z Lansarea în programe de revigorare a Influenþa asupra comportamentului pot
mediului natural, prin sãdirea a 3-5 arbuºti exercita unele instituþii ºi asociaþii, ade-
sau pomi, precum ºi prin îngrijirea par- vãraþi „paznici” ai modului de manifestare
curilor, grãdinilor, curþilor, conservarea uman, astfel:
bogãþiei minerale. z Instituþiile de educaþie ºi culturã prin
z Ataºamentul faþã de toate vieþuitoarele formarea convingerilor individului, mode-
ºi îngrijirea a 2-4 animale de curte sau de larea acestora ºi critica climatului politic,
companie. atunci când acesta este negativ.
z În relaþiile sexuale sã se manifeste de- z Mass-media, a cãrei orientare este
cenþã, grijã faþã de partener, preocuparea de esenþialã în definirea mersului societãþii
a da naºtere la copii sãnãtoºi ºi viguroºi. spre progres, într-un context paºnic ºi cu o
Dacã se respectã cerinþele unui model înaltã încãrcãturã moralã.
etic de comportament uman existã premise- z Societatea civilã, a cãrei menire este sã
le ca rãspunsul Divinitãþii sã fie favorabil, vegheze asupra factorilor ce pot favoriza
astfel: armonia ºi pacea socialã ºi sã combatã
z în plan general sã se înregistreze: hotãrât toate încercãrile belicoase, de
- sãnãtate puternicã; corupþie ºi fraudare.
- vârstã îndelungatã; z Biserica reprezintã o verigã centralã în
- practicarea unei credinþe/religii cu o formarea comportamentului uman prin
însemnatã încãrcãturã spiritualã; modelul care trebuie sã-l ofere maselor po-
- evitarea unor situaþii defavorabile, pulare în ceea ce priveºte respectarea cre-
fenomene sau împrejurãri nedorite. dinþei, gradul înalt de moralitate, abnegaþia
z în plan particular sã se obþinã: de care dau dovadã reprezentanþii sãi, apli-
- satisfacþii ºi realizãri în viaþã; carea cu stricteþe a normelor divine, grija
- ocazii însemnate ce pot schimba în faþã de semenii aflaþi în suferinþã, îndru-
sens favorabil cursul vieþii (2-4 ocazii); marea ºi educarea tinerei generaþii.
- semnale transmise continuu, des (în În legãturã cu posibilitatea cuantificãrii
vise, la luarea unor decizii majore); comportamentului uman, am propus o
- apariþia unor sfinþi, maeºtri spirituali, ecuaþie de echilibru privind acesta, astfel:
a Fecioarei Maria;
- favorizarea unor cãlãtorii în Astral;
z în plan existenþial se are în vedere ºi
comportamentul avut în vieþile anterioare,
dacã a fost plin de încãrcãturã negativã sau
a evoluat în direcþia pozitivã;
- pentru încãlcãri grave ale comporta- în care:
mentului uman într-o comunitate, E = reprezintã ecuaþia de echilibru:
119
Al.O. Berea

z Termeni Pozitivi: Se pare cã aceºti oameni din top au pri-


I = Iubire a semenilor ca pe sine însuºi, mit semnale de la divinitate cã este imperios
care sã dea orientare inteligenþei, sã ani- necesar sã participe la acþiuni umanitare.
hileze tendinþele agresive sau dereglãrile Astfel, în literatura de specialitate* este
sexuale. citat cazul lui Ted Turner, care a fondat
F = Filantropie (sume direcþionate spre CNN ºi care în anul 1997 ºi-a anunþat con-
cei sãrmani). tribuþia cu 1 miliard de dolari la ONU în
A = Altruism moral: vederea stabilizãrii populaþiei, protecþiei
- faþã de semeni în nevoie; mediului ºi acordãrii de asistenþã medicalã.
- faþã de copii/bãtrâni/bolnavi; Pentru realizarea proiectului, a înfiinþat ºi o
- în comunitatea localã. Fundaþie a Naþiunilor Unite, care sã urmã-
z Termeni Negativi: reascã realizarea transferului resurselor
Agr = tendinþe agresive, a fi temperate pentru a realiza scopul urmãtor.
prin inteligenþã ºi tratament medical; Pe aceeaºi linie se situeazã ºi regele com-
Inc = incorectitudine manifestatã prin: puterelor Bill Gates, care a înfiinþat Funda-
- necinste; þia Bill and Melinda Gates, ce urmãreºte
- înºelãciune; finanþarea unor acþiuni menite sã ame-
- corupþie. lioreze sãnãtatea populaþiilor din þãrile în
Ca urmare, rezultã o îmbogãþire fraudu- curs de dezvoltare, prin combaterea virusu-
loasã, care trebuie restituitã comunitãþii lui HIV, precum ºi prin vaccinãri contra
într-o anumitã proporþie prin impozite ºi unor boli comune; de asemenea, se au în
prin acte caritabile. vedere ºi alte mãsuri umanitare ºi de com-
Der = dereglãri sexuale (pederaºti, batere a sãrãciei. Recent, Bill Gates a
zoofili, acte sexuale anormale). anunþat cã va renunþa la conducerea activã
Tendinþele negative în acest domeniu a companiei de software Microsoft ºi se va
urmeazã a fi temperate prin inteligenþã ºi dedica Fundaþiei Bill and Melinda Gates,
tratament medical. care dispune de circa 39 de miliarde de
dolari, pentru acþiuni filantropice.
Pornind de la elementele prezentate s-a
Sub influenþa lui Bill Gates, prietenul
încercat ºi o dimensionare cifricã, astfel:
sãu, Warren Buffett, un om modest, unul
din investitorii cei mai mari din toate tim-
purile ºi cel mai bogat om al planetei în
2008, potrivit revistei americane „Forbes”,
ºi-a anunþat intenþia ca 80% din averea sa sã
treacã treptat în posesia fundaþiei caritabile
Condiþiile echilibrului:
Bill and Melinda Gates, pentru a fi utilizatã
z Anihilarea de cãtre comportamentul
în scopuri filantropice.
pozitiv a celui negativ:
Dacã aceste orientãri vãdite spre filan-
z Pentru aceasta:
tropie ale vârfurilor (elitei) celor mai bogaþi
- Filantropie + Altruism =
oameni au ºocat comunitatea de afaceri in-
Incorectitudine
ternaþionalã, în acelaºi timp reprezintã un
- Iubire = Agresiune + Dereglãri.
semn al divinitãþii în ceea ce priveºte ade-
Analiza comportamentului uman trebuie
vãrata cale de urmat pentru toþi cei ce au
diferenþiatã pe principalele categorii sociale,
beneficiat de pe urma prosperitãþii. În acest
astfel:
sens, probabil cã divinitatea a transmis pro-
1. Categoria oamenilor bogaþi ai planetei, porþia de 4 la 1 (respectiv 80% ºi 20%), între
miliardari, milionari aflaþi în fruntea reîntoarcerea pe cale filantropicã în circuitul
clasamentelor de avere ºi reprezentaþi de economico-social a unei pãrþi din averea
investitori, jucãtori la bursã, afaceriºti. agonisitã ºi recompensa consideratã sufi-
* Brown, Lester R. Planul B 2.0., Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006.
120
Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

cientã pentru talentul ºi viziunea novatoare - cãlãtorii ºi vacanþe prelungite, departe


de investitor sau manager, care sã revinã de concetãþenii lor, în locuri exotice,
celor mai bogaþi oameni. periferice, puþin populate sau în care
Faþã de cele prezentate considerãm total au acces numai deþinãtorii de averi
neadecvatã poziþia majoritãþii celor 2000 de impresionante (gen Las Vegas, Riviera
magnaþi, personaje din þarã sau strãinãtate, francezã, Monaco, Lichtenstein).
care refuzã cu încãpãþânare sã contribuie la Atunci când aceºti oameni se duc seara la
ajutorarea semenilor, a comunitãþii ºi în ul- culcare dupã o zi de activitate ar trebui sã-ºi
timã instanþã la ameliorarea situaþiei de pe întrebe conºtiinþa dacã este liniºtitã, deoa-
glob. Mai mult, îºi petrec viaþa în chefuri ºi rece, în afarã de suplimentarea propriei
distracþii obscene, se drogheazã ºi au bogãþii, nu au de raportat nimic care sã con-
hobby-uri sângeroase de a vâna hecatombe tribuie la alinarea suferinþei semenilor lor ºi
de animale nevinovate. Printre formele de a le face acestora viaþa mai agreabilã. Dar, în
evitare a obligaþiilor sociale ºi umane ce le acest fel, ºi propria lor viaþã, precum ºi a
revin, bogaþii planetei apeleazã ºi la: familiei lor le va fi periclitatã la Judecata de
- retragerea completã din societate, apoi.
cum este cazul acelor miliardari
„invizibili”, care nu au fost vãzuþi în 2. În ceea ce priveºte activitatea politicieni-
lume ani de zile ºi foloseau pentru lor, principala remarcã care se poate face
deplasãri adevãrate vehicule „fan- este aceea cã activitatea lor nu este con-
tomã”; centratã spre obiectivele care sã contri-
- traiul solitar pe anumite insule, arhi- buie la ameliorarea situaþiei populaþiei
pelaguri sau zone izolate, pentru a se lor ºi la revigorarea activitãþii pe Terra, ci
detaºa de locurile populate unde au pe realizãri meschine, de naturã perso-
fãcut adesea afaceri necinstite, ilicite; nalã, egoistã.
121
Al.O. Berea

Iatã de altfel o sintezã privind obiectivele ale evoluþiei fiecãrui stat, dar care afecteazã
care ar urma sã fie avute în vedere de politi- ºi întreaga omenire, s-a ajuns la proliferarea
cieni pentru a contribui la o îmbunãtãþire a unor situaþii conflictuale, la recrudescenþa
vieþii pe globul nostru: terorismului, dar ºi la apariþia de state
a. privind conservarea Terrei: „ratate”. Criteriile potrivit cãrora se clasificã
- ameliorarea ºi refacerea solului; aceste state sunt diferite, dar în ultimã
prevenirea deºertificãrii; instanþã sunt date de caracterul fragil al
- refacerea pãdurilor; unor indicatori economici, sociali, militari,
- gestionarea resurselor de apã; de mediu, al legitimitãþii guvernamentale.
- înlãturarea efectelor unor calami- Comportamentul politicienilor, în gene-
tãþi naturale (secetã, furtuni, cutre- ral, a fost neadecvat, întrucât n-au urmãrit
mure); realizarea unor astfel de obiective menþio-
- protejarea biodiversitãþii; nate, având un impact modern, necesar
b. în domeniul energetic se va acþiona pentru a asigura mersul înainte al planetei
pentru: ºi a naþiunilor.
- înlãturarea emisiilor de carbon;
În schimb, orientãrile politicienilor pri-
- noi surse energetice: eolianã,
vesc, cel mai adesea, obiective personale sau
solarã, maree, geotermalã;
de grup, dând dovadã de o adevãratã mio-
- eficienþa energeticã a aparatelor;
pie privind direcþiile care trebuie promo-
c. în domeniul alimentar se va urmãri:
- producerea mai eficientã de le- vate, astfel:
gume ºi proteine; - acordarea de scutiri, amânãri, facilitãþi
- acvacultura ºi producþia de peºte; fiscale ºi eºalonãri pe principii cliente-
d. sãnãtate ºi educaþie, în care scop se va lare;
urmãri: - obþinerea de imense avantaje perso-
- înlãturarea sau restrângerea unor nale, prin procedee frauduloase, în
epidemii; procesul de privatizare, de punere în
- tratamente medicale perfecþionate; posesie a proprietãþii, de achiziþii a
- educaþia la nivel cibernetic ºi apoi unor bunuri publice;
telepatic; - zguduirea sistemului juridic, prin
e. urbanism: practica „ordonanþelor de urgenþã”,
- resistematizarea oraºelor; care ocolesc Parlamentul ºi urmãresc
- refacerea transportului urban ºi a acordarea de avantaje unor categorii
alimentãrii cu apã; sociale privilegiate (politicieni, aface-
- ecosisteme urbane; riºti, baroni locali), care sunt mai pre-
f. noi activitãþi, servicii legate de: sus de lege ºi niciodatã nu sunt traºi la
- atragerea în circuitul economic de rãspundere pentru faptele lor de
noi resurse naturale; corupþie;
- apariþia de materiale înlocuitoare ºi - subterfugii ºi proceduri de tempo-
noi produse alimentare; rizare, care conduc la implementarea
- reciclarea produselor ºi materi- cu întârziere sau în condiþii parþiale a
alelor; prevederilor legale, favorizând anu-
- restructurãrile în domeniul ener- mite firme sau grupuri sociale;
getic, al transporturilor ºi ascensiu- - gradul redus de autonomie financia-
nii în cosmos; rã, care împiedicã instaurarea unei
- a preîntâmpina ºi combate schim- democraþii reale;
bãrile climatice ºi datorate fenome- - neaplicarea procedurilor corecte în
nelor naturale; procesul de concurenþã, ocolindu-se
- refacerea mediului. licitaþiile;
Prin comportamentul unor politicieni, - desele modificãri legislative ºi apli-
care au neglijat astfel de probleme majore carea de proceduri birocratice de
122
Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

autorizare, prin înmulþirea verigilor une, în mãsura în care reuºeºte a


operaþionale ºi decidente, introduce- descoperi Divinitatea lãuntricã;
rea unor faze ºi solicitãri suplimenta- - omenirea nu va putea înfrunta forþele
re, ceea ce încurajeazã corupþia; naturii sau ale cosmosului, decât în
- elaborarea unor prevederi care dau mãsura în care se roagã sã obþinã spri-
numeroase avantaje clasei politice, în jinul Divinitãþii, care poate fi obþinut
ceea ce priveºte salarizarea, pensio- pe multiple planuri;
narea, accesul la cheltuielile publice, - inspiraþia artisticã, descoperirile, ino-
cheltuielile de reprezentare, dotarea vaþiile, cunoaºterea fenomenelor ºi
cabinetelor, cheltuielile de transport ºi proceselor naturale ºi umane sunt de
pe perioada odihnei. naturã divinã, fiindcã provin din pan-
Pentru a se încadra în tendinþele contem- teonul nemuritor al bazei de date cos-
porane ale evoluþiei Terrei ºi a contribui la
mice.
un impuls al civilizaþiei umane în general ºi
În modificarea comportamentului in-
al fiecãrei naþiuni în parte, considerãm nece-
telectualilor ºi artiºtilor, esenþial este ca ei sã
sar a se modifica total comportamentul cla-
sei politice, pentru a renunþa la avantajele perceapã puritatea, intensitatea ºi direcþio-
de naturã personalã ºi a se reorienta spre a narea mesajului divin spre iubire, bunãtate
promova marile direcþii ale dezvoltãrii ºi altruism, aspecte care urmeazã a fi pe
umane, în spiritul armoniei ºi ale cerinþelor deplin reflectate prin opera lor ºi întreaga
nobile ale divinitãþii. activitate.

3. O gamã largã de probleme apar pentru 4. Pentru categoria socialã a militarilor, în


categoria intelectualilor, respectiv cercetã- care includem ºi forþele grãnicereºti,
tori, cadre didactice, liber profesioniºti, poliþieneºti, de securitate, paramilitare
funcþionari, precum ºi artiºti (sculptori, etc., trebuie sã intervinã o turnurã defini-
pictori, poeþi, literaþi, muzicieni º.a.), care tivã în comportamentul lor, de 1800, în
adesea au fost contaminate de concepte sensul cã trebuie sã se supunã unor alte
ateiste, nihiliste, ale liber cugetãtorilor, obiective ºi sã acþioneze potrivit unor noi
de stânga etc., ceea ce face necesar de a reguli, respectiv:
argumenta ºi fundamenta mai precis - sã treacã în desuetudine latura rãz-
direcþiile în care aceastã categorie socialã boinicã, de cotropire, distrugere ºi jaf;
sã-ºi schimbe comportamentul, pentru a - sã prevaleze activitãþile legate de
reprezenta un pilon în preamãrirea di- instaurare a ordinii, disciplinei, res-
vinitãþii ºi în acelaºi timp sã fie o cãlãuzã, pectului ºi preîntâmpinarea unor ten-
un far care sã orienteze activitatea popu- dinþe belicoase, preîntâmpinarea acte-
laþiei. lor teroriste;
Printre cele mai semnificative relevãri, - sã asigure menþinerea pãcii, precum ºi
care vor putea conduce la o remodelare a cooperarea între naþiuni;
comportamentului intelectualilor, subli- - sã constituie o pavãzã pentru orice în-
niem: cercare de a impune supremaþia unor
- valabilitatea ºi perenitatea legilor di- alte civilizaþii din cosmos.
vine, în comparaþie cu cele ale ºtiinþei Modificarea comportamentului pentru
care s-au modificat continuu, în categoria largã pe care am numit-o a mili-
funcþie de capacitatea de cunoaºtere a tarilor va fi dificilã, întrucât orientarea ºi
oamenilor, ce au acces treptat la o activitatea lor de milenii a fost diferitã, iar
parte a învãþãturii divine; zeul pe care îl cunoºteau ºi i se închinau ei
- ascensiunea omenirii se desfãºoarã era acela al rãzboiului, violenþei, distrugerii
potrivit predeterminãrii valabile pen- ºi acaparãrilor. Toþi componenþii acestui
tru toate componentele cosmosului; clan vor trebui sã înþeleagã cã nu sunt daþi
- fiinþa umanã este capabilã de perfecþi- uitãrii, cã este nevoie acerbã de ei, dar pe un
123
Al.O. Berea

plan superior, când orientarea activitãþii


desfãºurate va fi cu predilecþie pacifistã, de
a menþine mersul normal al lucrurilor ºi a
preîntâmpina orice încercãri de tulburare a
pãcii ºi liniºtii sociale de cãtre unele ele-
mente turbulente sau dezaxate.
5. Pentru categoria populaþiei active a plane-
tei, respectiv muncitori, constructori, fer-
mieri, comercianþi, principala reorientare
în comportamentul lor va fi de a între-
prinde urmãtoarele:
- a dezvolta gândurile pozitive, emoþia
ºi sentimentele ca forþe non-fizice,
care fac posibilã conectarea la mintea
universalã ºi a profita de pe urma ei,
în sensul îmbunãtãþirii sãnãtãþii ºi ca-
litãþii vieþii, prin modificarea confor-
maþiei ADN;
- în conformitate cu principiile esenie-
ne, urmeazã sã-ºi schimbe gândirea
pentru a înlãtura suferinþa, care potri-
vit principiului interconectãrii vieþii pe
glob se manifestã prin transmisie ºi în
Africa, Balcani, Orientul Mijlociu; tre-
buie sã gândeascã ºi sã acþioneze pen-
tru o lume mai bunã, în pace ºi în care
rãzboiul ºi violenþa nu-ºi au locul;
deratã drept o ofensã a bunului simþ ºi
- unitatea ºi solidaritatea umanã tre-
o îndepãrtare de la principiile ºi nor-
buie sã constituie un liant spiritual,
mele de comportament pe care le pre-
care sã-ºi probeze forþa de neînvins în
mod permanent, ºi nu doar în peri- dicã. Aceste aspecte apar ºi mai preg-
oade tulburi, de crizã ºi de ameninþãri nant, în condiþiile unor þãri cu popu-
catastrofice. laþie sãracã sau având numeroase
pãturi sãrace ale populaþiei;
6. Un rol deosebit în modificãrile compor- - sã-ºi ajute semenii pe toate cãile atât
tamentale amintite revine clerului, care spirituale, cât ºi materiale;
trebuie sã contribuie nemijlocit la urmã- - sã nu se lanseze în politicã, decât în
toarele: mãsura în care pot contribui la o pu-
- sã constituie un exemplu de trãire rificare a societãþii ºi la ameliorarea
exemplarã, cu respectarea tuturor situaþiei economico-sociale a enoriaºi-
normelor morale; lor;
- sã cultive legile divine ºi sã nu ur- - sã constituie un far cãlãuzitor în ridi-
mãreascã îmbogãþirea personalã ºi carea gradului de spiritualitate al
folosul propriu. Pentru majoritatea credincioºilor, pentru care trebuie sã
populaþiei, prezenþa clerului în socie- fie mentor, exemplu, maestru spiritu-
tate trebuie sã se facã la un nivel me- al ºi îndrumãtor în însuºirea învãþã-
diu în ceea ce priveºte locuinþa, mij- mintelor divine;
loacele de transport, îmbrãcãmintea, - sã contribuie la înnobilarea ºi ajuto-
localurile frecventate ºi locurile de rarea semenilor, folosindu-se de pute-
odihnã ºi recreere, cãci epatarea unui rile cereºti ce le sunt conferite celor cu
nivel superior sau de lux este consi- har divin;
124
Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

- sã acþioneze pentru transformarea Dacã luãm în considerare existenþa unui


omenirii într-o lume mai bunã ºi plan divin care prevede ca Pãmântul sã fie
dreaptã, unde iubirea sã fie atot- un teren experimental, menit sã permitã o
stãpânitoare; anumitã evoluþie a vieþii, cu testarea unor
- sã admitã discutarea unor teorii care caracteristici ºi posibilitãþi de perfecþionare
nu rãspund canoanelor ei (de tipul ce- a caracterului ºi comportamentului rasei
lei evoluþioniste a lui Darwin), dar umane, rezultã cã centura de siguranþã ar
sã-ºi focalizeze atenþia asupra prezen- avea rolul de a proteja din exterior, la nivel
tãrii limitelor acestor teorii ºi a subli- macroeconomic, acest fenomen.
nierii unor factori, elemente sau Pentru viitor, când planeazã pericolul
împrejurãri care nu sunt avute în unei ciocniri cu asteroidul 1950 AD, în anul
vedere de respectivele curente. Calea 2880, cu efecte catastrofale, de distrugere a
sigurã pentru a obþine impunerea civilizaþiei terestre, problema care se pune
învãþãmintelor divine o considerãm este ca prin creºterea nivelului spiritualitãþii
dialogul, confruntarea pe bazã unor sã fie posibilã o elevare a cunoºtinþelor
argumente substanþiale, îmbogãþitã cu ºtiinþifice, care sã permitã accesul la centura
ultimele relevãri în domeniu, care de radiaþii extraterestrã pentru a solicita aju-
asigurã în permanenþã actualizarea tor. În acest scop, oamenii trebuie sã înveþe
informaþiei. Pentru ca un reprezentant sã comunice cu fiinþe de pe alte planete, care
al clerului sã aibã succes în confrun- îi vor putea ajuta cu informaþii, cu accesul la
tarea cu diverºi contestatari, este im- tehnologii mult avansate ºi cu posibilitatea
perios necesar ca, pe lângã cunoºtin- de a evita vibraþiile negative ºi unele con-
þele clasice pe care le vor expune, sã-ºi tacte destructive cu corpuri cosmice.
îmbogãþeascã argumentaþia ºi cu ele- b. O altã centurã este menitã sã asigure
mente moderne prezentate de maeºtri protecþia faþã de unele fenomene de la
spirituali ai secolelor 20 ºi 21. Doar în nivelul Terrei, cum ar fi: influenþa ro-
acest fel se poate obþine un plus de taþiei Soarelui ºi a Lunii; a exploziilor
credibilitate, care poate sã atârne deci- solare; devierea polarã, urmatã de
siv în balanþã. În niciun caz clerul nu prãbuºirea câmpului magnetic al Pã-
trebuie sã adopte izolarea sau respin- mântului; valul de uragane, furtuni,
gerea fãrã argumente a unor concepþii erupþii vulcanice, cutremure, þunami,
antagoniste. secetã ºi deºertificare; rãsturnãrile de
naturã climaticã etc.
7. Modificãrile în comportamentul uman Aceasta este o centurã medianã, a cãrei
trebuie sã ia în considerare recunoaºterea coordonare revine, potrivit unor pãreri,
ºi respectul faþã de prezenþa divinitãþii, fiinþelor de pe planeta Sirius sau, potrivit
care prin trei centuri orienteazã viaþa pe altor pãreri, locuitorilor din interiorul Terrei
Terra, astfel: din regiunea Tibetului, Americii de Sud sau
a. O primã centurã de radiaþii asigurã polarã, în Antarctica. Menþionãm cã Terra
protecþia planetei de coliziunea cu are la polul opus steaua Sirius A, cu care se
unele corpuri cereºti. Aceastã barierã miºcã în cosmos pe o spiralã, care core-
a fost creatã de o civilizaþie extratere- spunde helixului moleculei ADN. Ca ur-
strã, beneficiarã a unei tehnologii su- mare, drumul comun conduce la o similitu-
perioare, încã necunoscutã savanþilor dine pe linia soartei ºi a conºtiinþei.
noºtri. Acest fenomen deosebit a fãcut obiectul
În acest sens, potrivit „India Daily unor cercetãri largi, încã din antichitate,
Tehnology Team”, numeroase comete ºi alte care au permis clarificãri ºi progrese noi
corpuri cereºti ce se apropiau periculos de ºtiinþifice.
planeta noastrã au fost topite ºi pulverizate, În decursul timpului, au existat nume-
ceea ce a fãcut ca în ultimele zece milenii sã roase ameninþãri asupra planetei noastre,
nu se înregistreze ciocniri catastrofale. care au fost anihilate prin creºterea ratei de
125
Al.O. Berea

vibrare a pãmântului, evitarea mutaþiei Soarelui Central al Cãii Lactee, imens centru
polilor sau ameliorarea forþei unor cata- magnetic ascuns, invizibil. Perioada conþine
clisme care puteau fi devastatoare, nimici- 12 epoci a 2155 ani; în decursul acestor
toare pentru civilizaþia umanã. Toate aces- epoci, marcate de semnele zodiacale cunos-
tea au putut fi realizate doar pe calea apelu- cute, se degajã vibraþii cosmice infraroºii
lui la sprijinul divin. sau ultraviolete, de intensitãþi foarte di-
c. O centurã la nivel microcosmic, care ferite, care pot fi în anumite epoci de câteva
determinã modul în care se desfãºoa- ori mai puternice; de asemenea, pot influ-
rã viaþa umanã, cu satisfacþiile, orgoli- enþa viaþa în diferitele epoci ºi centrele de
ile, ridicarea nivelului spiritual, pe de energie planetarã de puteri diferite.
o parte, dar ºi necazurile, suferinþele, De remarcat cã, în urma marilor cicluri în
bolile trupeºti ºi sufleteºti, pe de altã jurul Soarelui Central, creºte intensitatea de
parte. manifestare a legii de vibraþie. Potrivit con-
De aceastã componentã rãspund trimiºii cepþiei indiene, din scripturile lor, epoca
divinitãþii pe Pãmânt, respectiv profeþii, Kali-Yuga din care tocmai ieºim este cea mai
apostolii, sfinþii, maeºtrii spirituali, care distructivã, având cele mai joase vibraþii.
cautã sã imprime un nivel superior pentru Dacã vom depãºi aceastã epocã, va fi posi-
trãirea individualã a fiecãruia. bilã o intensificare a radiaþiilor (vibraþiilor)
În vederea realizãrii dezideratului, ei energetice, acompaniate de o ridicare a
cautã sã ajute pe credincioºii pe care îi pãs- nivelului conºtiinþei ºi spiritualitãþii, respec-
toresc sã-ºi îndeplineascã cât mai fidel înda- tiv un comportament al umanitãþii elevat,
toririle spirituale ce le revin pe pãmânt, deci adecvat unei epoci de luminã ºi strãlucire.
în cadrul dimensiunii a treia, pentru a putea Importanþa modificãrii comportamentu-
ascede în ceruri, deci în dimensiunea a lui uman este imensã ºi a fost relevatã de
patra. Pentru aceasta, mai întâi trebuie sã se marii prevestitori care au subliniat cã
integreze pe deplin în dimensiunea a treia, viitorul nu este sãpat în piatrã, ci se modi-
prin venerarea divinitãþii ºi acþionarea ca în ficã odatã cu comportamentul omului, care,
ceruri, proslãvind iubirea, respectul, tole- în ultimã instanþã, ºi-l fãureºte atunci când
ranþa ºi pacea, în totalã opoziþie cu unii propagã cu ardoare idealuri ºi sentimente
semeni ce se închinã la fetiºuri negative, nobile.
precum faima ºi bogãþia.
Este semnificativ faptul cã, în talmud, se Bibliografie selectivã:
stipuleazã rolul caracterului pentru fiecare
fiinþã, anunþând cã acest caracter/comporta- Berea A.O., Piramida rãsturnatã sau de ce existã
suspiciuni privind acþiunile româneºti,
ment al omului „îi devine soartã”.
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,
Dacã modificarea comportamentului
în “Caiete critice”, nr. 9, 2004
cetãþenilor unei naþiuni, prin creºterea evi-
Braden, Gregg, Efectul Isaia, Editura For Zou,
dentã a gradului de spiritualitate poate
Bucureºti, 2004
determina îmbunãtãþirea soartei acelei na- Brown, Lester R, Planul B 2.0. Salvarea unei
þiuni, în mod similar se poate ajunge ca planete sub presiune ºi a unei civilizaþii în
soarta planetei sã se schimbe în bine, atunci impas, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006
când naþiunile componente îºi remodeleazã Hawking, Stephen, Visul lui Einstein ºi alte
pozitiv atitudinea. eseuri, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005
Însãºi viziunea profeticã reliefeazã func- Helsing, Jan Van, A treia planetã, Samizdat,
þia beneficã pe care o are ameliorarea com- Filipeºtii de Târg
portamentului uman, care potrivit calen- Academia Românã, Studii ºi cercetãri econom-
darului mayaº ar trebui înfãptuitã pânã în ice, Culturã ºi economie (I), Bucureºti, 2007
anul 2012 sau al marelui ciclu al timpului *** India Daily Technology Team privind apãrarea
cosmic din învãþãturile indiene, care se Terrei de extratereºtri (revista “Click”, 16
referã la ciclul de 25.860 ani în care sistemul martie 2008)
nostru solar efectueazã o rotaþie în jurul *** Revista „Forbes”, SUA, 2008
126
Nicolae copiilor. Folosit iniþial în sens ironic, cuvân-
tul tinde sã fie utilizat cu sens neutru, ceea
CORBEANU ce, în opinia juriului, ca ºi variantele
(traduse mereu liber, conform sensului)
Aufzuchtprämie („premiu pentru creºterea

Unwort progeniturii”), Gluckengehalt („salariu pen-


tru clocit”) sau Schnapsgeld („bani de
ºnaps”) includ o desconsiderare, o defãi-

des jahres
mare a pãrinþilor care renunþã la slujbã sau
chiar la carierã pentru a se ocupa de copii.
Pe locul doi s-a situat tot un cuvânt com-
pus, klimaneutral („neutru din punct de
Cer iertare pentru acest titlu în limba ger- vedere climatic”, care nu dãuneazã climei,
manã, dar am fost incapabil sã gãsesc un termen menit sã minimalizeze sau sã
corespondent românesc acceptabil. Cuvân- ascundã caracterul nociv al unor sisteme
tul Unwort este în limba germanã o creaþie tehnice), iar pe locul trei adjectivul entartet
relativ recentã, care, potrivit dicþionarului („denaturat”, „degenerat”, utilizat abuziv
Wahrig, înseamnã „cuvânt urât, nereuºit” ºi de propaganda hitleristã pentru mani-
festãrile de artã modernã neagreate de
„noþiune nedoritã, cuvânt deplasat”. El e
regimul nazist ºi reluat recent într-o formu-
format din Wort („cuvânt”,”vorbã”) ºi pre-
lare nefericitã de cãtre un înalt prelat ger-
fixul un- („ne-”) care indicã negarea, con-
man).
trariul a ceea ce urmeazã, astfel încât tra-
În cei 17 ani de când se acordã titlul de
ducerea cea mai la îndemânã ar fi fost
Unwort des Jahres, au fost „demascate”, ca sã
„necuvântul anului”. Dar cum cuvântul
zic aºa, cuvinte, majoritatea compuse (tra-
„necuvânt” (iertat fie-mi ºi calamburul
ductibile în românã doar prin sintagme)
inevitabil) a fost ocupat de poetul Nichita precum: ausländerfrei („fãrã strãini”, prin
Stãnescu cu un sens cu totul diferit de cel al violenþe rasiale ºi eliminarea forþatã a
cuvântului german Unwort, nu îndrãznesc strãinilor), ethnische Säuberung („purificare
sã-l folosesc. etnicã”, exterminarea minoritãþilor etnice),
Expresia Unwort des Jahres existã în limba Überfremdung („înstrãinare” de propria
germanã de nu prea mulþi ani ºi indicã un esenþã din cauza afluxului excesiv de strã-
termen, de regulã compus, selecþionat anual ini), Diätenanpassung („ajustarea retribuþi-
de un juriu format din lingviºti ºi ziariºti, ilor deputaþilor”, majorarea substanþialã a
din noianul de orori lingvistice comise per- retribuþiilor decisã de ei înºiºi), Rentner-
manent de tot fel de nechemaþi, drept cel schwemme (îmbãtrânirea populaþiei din
mai oribilã oroare comisã în anul precedent. Germania), Wohlstandsmüll („gunoiul bunã-
De aceea, potrivit sensului, expresia Unwort stãrii”, sintagmã depreciativã pentru oa-
des Jahres înseamnã, cu aproximaþie, „cea menii care nu pot sau nu vor sã munceascã),
mai mare oroare lingvisticã a anului” sau, sozialverträgliches Frühableben („deces tim-
dacã vreþi, „avortonul lingvistic al anului”. puriu suportabil social”, moartea cât mai
Dintre numeroasele orori lingvistice ale timpurie a pensionarilor care nu mai con-
anului 2007, pe locul întâi din 969 de pro- tribuie la produsul social brut al naþiunii),
puneri a fost ales cuvântul compus Kollateralschaden („daune colaterale”, ter-
Herdprämie format din Herd („vatrã”, „cã- men ce minimalizeazã importanþa victi-
min”, „maºinã de gãtit”) ºi Prämie („pre- melor civile din timpul operaþiilor militare
miu”, „primã”, „alocaþie”), adicã, tradus din Serbia), national befreite Zone (”zonã eli-
foarte liber, „alocaþie pentru (rãmas la) beratã naþional”, eufemism pentru excesele
cratiþã”. El denumeºte ajutorul de stat acor- rasiste ale extremiºtilor de dreapta),
dat acelor pãrinþi, de regulã femei, care Gotteskrieger („rãzboinicii Domnului”, sin-
rãmân acasã pentru a se ocupa de educaþia tagmã care glorificã teroriºtii islamici),
127
Nicolae Corbeanu

Tätervolk („popor de fãptaºi”, expresie care exemplu luat din viaþa din Germania. Asta
condamnã global ºi nediferenþiat întregul pentru cã am constatat cã, de regulã, formu-
popor german pentru crimele naziste), latã sau nu în cuvinte, atitudinea s-ar putea
Entlassungsproduktivität (creºterea produc- exprima cam aºa: „ªtii ce? Mai slãbeºte-ne
tivitãþii realizatã prin concedieri ºi sporirea cu nemþii tãi, cã ºi noi, românii,...” ºi vã las
volumului de muncã a salariaþilor rãmaºi), pe dumneavoastrã sã completaþi ce
freiwillige Ausreise („plecare benevolã”, urmeazã.
eufemism pentru expulzarea solicitanþilor E adevãrat cã ºi nemþii „mei” au destule
de azil cãrora li s-a respins cererea). bube-n cap, dar, dupã pãrerea mea, li se
Când aud sau citesc astfel de expresii, în întâmplã uneori sã facã ºi lucruri care ar
capul meu am permanent, vrând-nevrând, merita, dacã nu sã fie imitate, cel puþin sã fie
comparaþia cu România. ªi nu trebuie sã vã luate în considerare ca sugestie.
spun eu dumneavoastrã cum e chinuitã ºi Iar dacã sunteþi cumva de acord cu
siluitã la ora actualã biata limbã româneascã aceastã formulare prudentã, poate cã n-ar
pe toate canalele ºi de toate canaliile. strica ca - dacã tot se fac toatã ziua bunã
Ienãchiþã Vãcãrescu, Eminescu, Caragiale, ziua tot felul de clasamente ºi evidenþieri ºi
Arghezi ºi toþi cei care au fãcut din limba premieri care de care mai inepte - o datã pe
românã instrumentul de mare fineþe care, an sã se întruneascã ºi în România niºte
cel puþin în ceea ce priveºte culoarea ºi oameni avizaþi - mã gândesc la lingviºti,
expresivitatea, n-are de ce sã se teamã de membri ai Academiei, specialiºti în limbã ºi
nici o comparaþie internaþionalã, se vor fi literaturã ºi ziariºti luminaþi (existã ºi din
rãsucind în mormânt. Eu mã rãsucesc, deo- aceia) - care sã decidã care e cel mai mon-
camdatã, numai în faþa televizorului. struos avorton lingvistic al anului prece-
De multã vreme nu mai cutez sã dau pri- dent. Poate cã ar ajuta la ceva. Cine ºtie?
etenilor sau cunoscuþilor români vreun 16.01.08
128
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

Recitindu-l
pe Tolstoi
Résume
Les pensées de Virgil Tãnase sur le roman de Tolstoi, Résurrection et sur la censure dans la lit-
térature sont mises dans Journal parisien.

Recitesc mai degrabã din întâmplare o alã de azi ºi închipuiþi-vã cã, printr-o
carte care mã surprinde. manevra greºitã, un informatician din cer o
Ediþia francezã a romanului lui Tolstoi deplaseazã în anii cinzeci ºi o uitã acolo,
Înviere pune între paranteze pãtrate pasajele obligându-i astfel pe marii noºtri oameni de
pe care, ca sã evite problemele cu cenzura, afaceri, pe cutezãtorii noºtri judecãtori
redactorii revistei « Niva » le-au înlãturat la morali ºi pe abilii noºtri politicieni sã se des-
prima publicare a cãrþii. Modificãrile sunt curce în mrejele epocii Gheorghiu-Dej.
uriaºe. Sute ºi sute de fraze suprimate, Pentru edificarea unora ºi altora, experienþa
bucaþi de text de dimensiuni care merg de la ar trebui încercatã, fie ºi numai pe hârtie.
câteva cuvinte la zeci de rânduri ºi chiar la Da, lucrurile se petreceau aidoma la noi.
suprimarea unui întreg capitol (al XXVII-lea Oameni binevoitori se sileau sã previnã prin
din partea a doua). Lucrurile se petreceau tãieturi în text obiecþiile cenzurii. Zelul lor
aidoma la noi nu demult, într-o « epocã » era excesiv. Verificând ºpalturile unei tra-
care pune astãzi probleme atât celor care duceri pe care o fãcusem (Introducere în lite-
n-au cunoscut-o ºi care-ºi îngãduie o ratura fantasticã, studiul lui Tzvetan
apreciere teoreticã superficialã ºi comodã, Todorov) mi-a sãrit în ochi lipsa unor pasaje
« puþoisticã », fie-mi iertat cuvântul dar el se esenþiale (o scenã de necrofilie dintr-un text
potriveºte atât de bine celor care se joacã cu al lui Blanchot, citat care trebuia, în viziunea
propria pãsãricã în praful filozofiei ger- autorului, sã demonstreze de ce azi literatu-
mane…, cât ºi celor care au traversat-o, dar ra fantasticã nu mai are rost). Am confrun-
care n-au avut curajul sã înfrunte, altãdatã, tat ºpalturile cu traducerea, apoi, cu
urgiile ei ºi astãzi, nu mai puþin ticãloase, cutezanþa nonºalantã a tinereþii, am reintro-
sentinþele noilor politruci care, sub acope- dus toate pasajele scoase de cenzurã ºi de
rãmânt democratic, procedeazã cu aceeaºi editor care, din neglijenþã sau poate cã nici
violenþã strâmbã. Pe aceºtia din urmã, aºa nu-i trecea prin cap cã cineva poate comite o
cum am vãzut secretarii de partid transfor- asemenea crimã, a transmis ca atare pagi-
mându-se în apologeþi ai democraþiei libe- nile tipografului.
rale, mi-i închipui transformându-se, dacã Spaima s-a nãscut doar în momentul în
istoria ar face « marche arrière », pentru a care mi s-au fãcut imputãrile bãneºti pentru
deveni care Preºedinte al Institutului de depãºirea corecturilor admise în ºpalturi.
istorie a Partidului, care Director la Editura Suma era importantã. Au fost cãutate
politicã, care redactor la revista « Lupta de motivele ºi toatã lumea a intrat în panicã.
clasã ». Catastrofa pãrea iminentã ºi… ºi nu s-a
Subiect de minunatã comedie: luaþi o întâmplat nimic. Nici cenzura, nici auto-
frânturã din viaþa noastrã politicã ºi cultur- ritãþile n-au pornit represalii. E drept cã nici
129
Virgil Tãnase

gândirea pe care o combat cu vorbe lãtrã-


toare! Nici nu e de mirare: marxismul este o
criticã a capitalismului, deci o gândire care
rãmâne înlãuntrul a ceea ce criticã aºa cum
un medicament care pãtrunde într-un corp
vrea sã-l vindece ºi nu sã-i schimbe natura.
Într-o societate atât de capitalistico-liberalã
precum cea a României de azi, apologeþii
acesteia nu pot decât râmâne înlãuntrul
unui sistem din care marxismul face parte
integrantã. Noii filosofi români, sub bân-
guirile lor incomprehensibile ºi jargonul
nitzscheeanistico-heideggerianiþos, nu s-ar
putea desprinde de marxism decât nãruind
societatea care-i hrãneºte ºi-i preþuieºte,
ceea ce nu pare a fi proiectul lor intelectual.
Ceea ce mã surprinde este atitudinea bã-
trânului Tolstoi. ªpalturile modificate i-au
fost trimise ºi Tolstoi le-a întors ca atare
redacþiei fãrã sã protesteze. Dacã le-a citit,
nu se poate sã nu fi bãgat de seamã cât de
ciopârþit fusese textul sãu. Dar, pe de altã
parte, la sfârºitul vieþii ºi dupã toate câte i se
întâmplaserã, date fiind moravurile politice
ale anului 1899, Tolstoi nu putea sã nu aibã
bãnuieli privind intervenþiile cenzurii. Din
douã una: ori, ºtiind la ce trebuie sã se aº-
tepte, a preferat sã nu mai citeascã un text
care, pare-se, nu-l mulþumea întru totul; ori,
citindu-l, a preferat sã evite o nouã confrun-
tare cu autoritãþile ºi a acceptat versiunea
epuratã propusã de editori (care, anecdotã
amuzatã, ca sã nu fie « pirataþi » au impri-
mat textul cu o paginã de titlu falsã: Aºtep-
tare, nuvelã de Korolenko, paginã care a fost
apoi înlãturatã la difuzare, încât prima
n-am fãcut gaurã în cer ºi cã revoluþia n-a parte a romanului a apãrut fãrã titlu ºi fãrã
avut loc. numele autorului!!!). În ambele cazuri, non-
Mutilat cu toporul la apariþie, romanul ºalanþa lui Tolstoi cu privire la propriul text
lui Tolstoi n-a fost publicat în forma sa e ciudatã. Cu atât mai ciudatã cu cât el e un
iniþialã decât prin anii ‘30. Ceea ce nu a ºtir- spirit bãtãios, nu ezitã sã se ia de piept cu
bit cu nimic nici impactul asupra cititorilor, puterea, tunã ºi fulgerã împotriva autoritãþii
nici importanþa sa literarã. Dovadã, dacã politice ºi religioase (de unde excomunica-
mai era nevoie, cã operele existã indepen- rea sa) ºi, pe deasupra, este practic intangi-
dent de ºicanele istoriei ºi cã a le judeca prin bil prin originile ºi relaþiile sale, prin noto-
prisma acestora înseamnã a adopta un rietatea sa în Rusia ºi în întreaga Europã
punct de vedere « materialist istoric » - când (doar juriul premiului Nobel l-a ignorat,
vã spuneam cã noii noºtri diriguitori cultu- preferându-i pe Sully Prudhomme, Mom-
rali sunt mai contaminaþi decât s-ar crede de msen, Frédéric Mistral etc.).
130
Întâlniri
de destin
Alexandru
ZUB
Pârvan ºi Valéry:
afinitãþi, analogii
Abstract
A parallel is drawn between Vasile Pârvan and Paul Valéry, in terms of the spirituality in their lit-
erary works, of their ideas concerning the history, the "uselessness" of thinking and the importance
of the "Academy" as a cultural institution. Members of the PEN-Club, Vasile Pârvan and Paul
Valéry were both torn by contrasts and the list of analogies that can be made between the two can
be easily continued.

Figurã proeminentã ºi aporeticã, sus- întâmplã de regulã în hermeneutica intere-


citând vii dispute încã din timpul scurtei satã de sfera literaturii.
sale existenþe (1882-1927), Vasile Pârvan Dacã nu cunoaºtem nicio menþiune pre-
rãmâne un subiect ce poate stârni oricând cisã, care sã ateste o întâlnire cu ecouri
un interes legitim pe linia biografiei, ca ºi a limpezi între Pârvan ºi Valéry, aceasta era
operei sale. Spaþiul biografic mai dezvãluie totuºi posibilã dupã „marele rãzboi“, când
surprize, odatã cu ideile savantului, scriitor ambii cãrturari s-au vãzut prinºi în activitãþi
ºi filosof totodatã, unul a cãrui activitate de caracter bilateral sau chiar mai vast, pe
cultural-ºtiinþificã a marcat semnificativ linia unor instituþii care sã sprijine un nou
întâiul sfert al secolului XX, pentru a-ºi con- echilibru al lumii. Între acestea, Uniunea
tinua efectele pânã în zilele noastre. Când Academicã Internaþionalã (UAI), Comisia
nu e vorba nici de viaþã, nici de operã, în Internaþionalã de Cooperare Intelectualã
sens propriu, se pot urmãri contexte, inter- (CICI), PEN – Clubul ºi Comitetul Interna-
ferenþe, conexiuni ideatice, de care profitã þional de ªtiinþe Istorice (CISH) au jucat un
cunoaºterea epocii respective. Totul poate rol de seamã în drenajul preconizat. De
interesa pe exeget, cu condiþia sã asigure o toate, numele lui Vasile Pârvan se leagã
anume coerenþã a ansamblului. inextricabilii. În mai toate acele instituþii,
Au fost evocate deja unele afinitãþi pâr- numele savantului român s-a intersectat,
vaniene, îndeosebi pe linia stoicismului semnificativ, cu numele lui Paul Valéry.
(Marc Aureliu) sau a propensiunii roman- Am avut ocazia sã le amintim, ca ele-
tice (Thomas Carlyle), pentru a nu aminti mente de biografie sau de organizare a cul-
momentan decât pe cele unanim admise. turii, însã unele se cuvin adâncite, pe un
Pot fi recunoscute însã ºi altele, de aseme- temei documentar mai amplu ºi în perspec-
nea puse în discuþie, între care Ernest Renan tiva unei istorii a ideilor, aºa cum o conce-
ºi Theodor Mommsen se vãdesc mai pea Pârvan însuºi. Relaþiile cu contempo-
aproape de domeniul sãu predilecti. Pe ranii sãi se aratã a fi o sursã de date ºi
aceeaºi linie se situeazã ºi contemporanul exegeze demne de interes.
sãu mai în vârstã, Paul Valéry (1871-1945), Cazul istoricului de artã G. Oprescu se
cu toate cã nu s-a gãsit pânã acum o refe- impune deopotrivã prin amplitudine ºi
rinþã directã, indubitabilã, de acest fel. reverberaþii. Colegi de studenþie la Univer-
Vorbim, prin urmare, de afinitãþi, de ana- sitatea din Bucureºti, ei traverseazã expe-
logii, nu de contaminãri textuale, cum se rienþe analoage în spaþiul academic german,
131
Alexandru Zub

discret ºi de Martha Bibescu, a cãrei influ-


enþã în mediile intelectuale apusene era
considerabilãv. Prietenia acesteia cu Pârvan
avea sã fie transferatã, postum, asupra lui
Oprescu, transfer simbolic a cãrui semnifi-
caþie se poate intuivi.
Întâlniri directe între Pârvan ºi Valéry au
putut exista mãcar într-una din instituþiile
amintite. Poate cã apropierea literatului
francez de Anna de Noailles (s-au cunoscut
în 1919, iar peste trei ani, poeta publica un
text în Hommage à Paul Valéry)vii va fi ali-
mentat unele aprehensiuni faþã de prietenul
„rivalei“ sale, Martha Bibescu. Activ în
comisiile menþionate încã din 1920, Pârvan
a cunoscut în anii viitori, pânã la stingerea
sa, în 1927, o ascensiune timoticã fãrã egal,
impunându-se ca una din marile figuri ale
ºtiinþei contemporane. La 18 aprilie 1923, el
a fost ales secretar al UAI, în timp ce
preºedinte era Théophile Homolleviii. În
anii urmãtori, prestaþiile sale aveau sã fie
mai ales de ordin organizatoric ºi eruditix.
unde cultivã relaþii epistolare, ca sã rãmânã La ºedinþa CICI din 22 aprilie 1925, când
apoi prieteni ºi colaboratori în diverse insti- Valéry a fãcut o comunicare „qui semble
tuþii. Lui Pârvan, care fãcea parte din micul amuser ces messieurs augustes“x, Pârvan
nucleu menit sã organizeze Universitatea nu era oricum de faþã, dupã cum nu a fost
Daciei Superioare din Cluj, îi datora de alt- nici la cea din iulie 1926, când s-a pus
fel G. Oprescu intrarea în corpul didactic chestiunea intrãrii academiilor germane în
respectiv, ca ºi desemnarea ca reprezentant UAIxi, soluþie de altfel acceptatã de plano ºi
în CICI, cu sediul la Geneva, organism în de istoricul nostru.
cadrul cãruia au activat ºi alþi români: N. Ce apropieri se pot motiva, textual, între
Iorga, G. Marinescu, V. Pârvan, G. Þiþeica Pârvan ºi Valéry? Mai întâi e vorba de un
etc. S-a creat, pe lângã Asociaþia Intelectua- primat categoric al spiritualului, în sensul
liloriii, ºi o Comisie naþionalã, prezidatã definit cvasiconcomitent ºi de Jacques
chiar de Pârvan, sub egida Academiei Maritain, primat din care se degajã atitudini
Române ºi avându-i între membri pe M. analoage faþã de umanitate. În opinia cãrtu-
Djuvara, C. Rãdulescu-Motru, G. Þiþeica. rarului român, „o nevoie de realism, de ade-
Din 1923, G. Oprescu a fost secretar al vãr, de sinceritate, decurgând din ºtiinþifis-
Comisiei de la Geneva, din care fãceau parte mul contemporan“, stãpâneau omenirea ºi
mari somitãþi (H. Bergson, A. Einstein, Max impuneau atitudini adecvatexii. În spaþii
Lorentz, Bela Bartók, H. Focillon, Elena culturale diverse, însã afine, cei doi savanþi
Vãcãrescu, Paul Valéry etc.), misiune deloc s-au strãduit sã dea rãspunsuri cât mai con-
uºoarã, pe care a îndeplinit-o pânã în 1931, forme cu datele realului, mai ales dupã
când s-a întors la catedrãiv. Cu toate astea, întâia conflagraþie mondialã. Ambii au pro-
el mai putea contribui, în 1935, la crearea pus soluþii ameliorative, pe temeiul unui
unei catedre Eminescu la Centrul Univer- discurs care era totodatã realist ºi critic, fãrã
sitar Mediteranean din Nisa, condus de filo- a sacrifica nuanþele personale. Dupã opinia
soful-literat Paul Valéry, de a cãrui prietenie lui Valéry, rãzboiul fãcuse din Europa o en-
avea sã se bucure pânã la capãt. Poziþia de titate fragilã, al cãrei viitor nu putea fi decât
la Geneva, atât de onorantã, a fost stimulatã incertxiii. Dincolo de evenimenþial, o „crizã
132
Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

a spiritului“ se învedera peste totxiv, de-


nunþatã ºi de Pârvan în prelegerile sale, apoi
într-un interviu din Viaþa literarãxv. Ambii
analiºti se întrebau, nu fãrã o notã pateticã,
dacã lumea nu trãia un „alexandrinism“
ostil faþã de valorile tradiþionalexvi.
Ceea ce Valéry dezvolta în eseul La crise
de l’esprit (1919), Pârvan intuise fulgurant,
ocazional, în enunþuri ce au putut ºoca pe
unii, însã care se vãdesc ºi acum demne de
interes. Analiza lui a cãpãtat însã o expresie
mai riguroasã, cu soluþii constructive, în
studiul despre Ideile fundamentale ale culturii
sociale contemporanexvii. Spre deosebire de
confratele din Hexagon, istoricul român
punea la lucru o pedagogie a resurecþiei
prin culturã, aºezând însã cultura pe
temelia istoriei ºi a valorilor umanistexviii.
Mai sceptic, Valéry se socotea îndrituit sã
previnã lumea cã civilizaþiile înseºi sunt
muritoarexix, iar istoriografia, produsul cel
mai periculos al intelectului umanxx. O
atare atitudine a produs destule dispute în tului a fost întronat subconºtientul, în locul
epocã ºi mai târziuxxi. raþiunii, intuiþia, în locul voinþei, inspiraþia
Nici critica europenismului nu a rãmas capricios entuziastã. Retrãim vremurile
fãrã replicãxxii. Decadenþa proclamatã de elenismului alexandrin? Intrãm într-o epocã
unii analiºti, inclusiv de Valéry, putea fi de decadenþã? Apune Europa? Cred cã nu.
combãtutã prin „bunul simþ meditera- Ci strãvechiul bun simþ mediteraneean
neean“, îndelung ºlefuit de istorie ºi încã restabileºte un echilibru, rupt acum aproape
susceptibil sã restabileascã echilibrulxxiii, douã sute de ani, prin unilateralizarea
acea armonie întruchipatã cândva de umanitãþii întru cultul facultãþilor pure:
Goethe, de Hugo, de Renan, pe linia unei raþiune purã, voinþã purã, sentiment pur.
construcþii ce trebuia sã aibã loc la toate Totul se recere (pus) în drepturile sale“xxvi.
nivelurile, dar mai ales în culturã. Sub acest Am reprodus lungul pasaj din alocuþia
unghi, el era, ca ºi confratele român, însã lui Pârvan la discursul de recepþie rostit de
mai norocos, un artizan al noii Europe, real- D. Gusti, în 1923, pentru a semnala anume
itate complexã, la care vechii oponenþi tonul pozitiv al cãrturarului nostru, dorinþa
aveau sã contribuie în mod specific. de a face din istorie, prin asumare criticã, un
În plinã tragedie, pe când Al Treilea instrument al redresãrii colective. O „po-
Reich se întindea peste Europa ºi dincolo de liticã a culturii“ ceruse Pârvan, încã din pri-
aceasta, Valéry compunea Mon Faust, ca mii ani ai secolului XX, recomandând ca
mod specific de a restitui adevãratul spirit statul însuºi sã devinã „cultural“ prin exce-
europeanxxiv. Goethe era ºi pentru istoricul lenþã, în acord cu noile imperative ale
român, dupã Herder ºi Fichte, un reper ca- epociixxvii. O „politicã a spiritului“ avea sã
pitalxxv. reclame ºi Valéry, peste douã decenii,
ªtiinþa nu aduce neapãrat fericire. socotind cã „valorile imateriale“ aveau
„Dimpotrivã, opina Pârvan, se pare cã una dreptul sã deþinã un loc aparte ºi la nivel
din urmãrile imediate ale ºtiinþifismului a statal.
fost reacþiunea misticã, fie religioasã, fie Pledoaria pentru „inutilitãþile“ gândirii,
filosoficã, a ultimilor ani. În locul conºtien- fãcutã mai târziu de Valéry, în misiva cãtre
133
Alexandru Zub

prietenii sãi români, e o dovadã în plus a cronotopice despre om. „Le temps est une
ataºamentului sãu faþã de valorile perene. force croissante“, spunea gânditorul francez
Era la finele ultimului rãzboi mondial, într-un loc, cu gândul la evenimentele tragi-
într-o „epocã înspãimântãtoare“, când totul ce aduse de noul rãzboixxxix.
pãrea dat peste cap, iar din „imensele Interesul pentru filosofii antici, pentru
ruine“ lumea era silitã a-ºi reface temeiurile mistere, pentru misticã în ansamblu, pentru
de viaþãxxviii. „Eu unul, mãrturisea emiten- moraliºtii medievali ºi moderni, pentru
tul, nu sunt decât un om al spiritului, ba dimensiunea raþionalistã a culturii, ca ºi
chiar dintre cei ce pot fi consideraþi, cu atât pentru filonul ei romantic din toate tim-
mai multã certitudine drept inutili cu cât purile îi apropie constant pe cei doi savanþi,
timpurile sunt mai mizerabile, iar popoarele deºi se exprimã adesea diferit. Þinta acestui
mai preocupate de subzistenþa ºi de nece- tip de abordare, dacã se poate spune astfel,
sitãþile lor imediate“. Depãºirea acestei con- era condiþia umanã însãºi: scop înalt, intan-
diþii nu e posibilã fãrã a recunoaºte domnia gibil ºi de nepus în formulã exactã. Sub signo
spiritului, acel „lux al gândirii, ale cãrui doloris, în expresia lui Valéryxl, ar sta nu
roade sunt poezia, artele, ºtiinþa purã“xxix. numai existenþa proprie, ci istoria însãºi, cea
Pârvan nu gândise altfel, dupã întâia pe care Pârvan o ºtia sub zodia solitudinii
mare conflagraþie, când decela „ideile fãrã leacxli. Faire sans croire ou Analyse
fundamentale ale culturii sociale“xxx, ob- d’abord, iatã deviza gânditorului, în dublã
servând cã lumea contemporanã stã sub expresie, izvorâtã din nevoia acutã de real,
semnul ºtiinþifismului ºi recomandând soli- din „oroarea de vag“ ºi din imperativul
darizarea elitelor contra „barbariei“ nivela- fapteixlii.
toarexxxi, a „mimetismului ieftin“xxxii, Acestui comandament, de sursã roman-
pentru a impune un „ritm spiritual“ deve- ticã, însã motivat ºi de marii stoici ai anti-
nirii, istoriei, umanitãþii. „Viaþa omeneascã chitãþii, cei doi gânditori le-au rãmas fideli
e, în generalitatea ei, lipsitã de gânduri. în oricare ipostazã a creaþiei lor. Nimic mai
Omul comun e prea trudit de munca lui zil- semnificativ decât modul în care Pârvan
nicã pentru câºtigarea existenþei, ca sã mai (ales la Academia Românã în 1911) ºi Valéry
aibã dorinþa de a se întreba care e rostul lui (primit la Academia Francezã în 1925) au
în lume. Iar aºa-zisul om superior, artist, om înþeles a folosi înaltele foruri pentru a-ºi
de ºtiinþã, nu-i tare deosebit, în reflecþiile pune în valoare ideile. În opinia celui dintâi,
sale asupra vieþii“xxxiii. Cu aceastã convin- Academia comportã o dublã misiune, de
gere, autorul Memorialelor înþelegea cã e „luminare a naþiunii“ prin autocunoaºtere ºi
datoria elitei umaniste sã lupte sistematic de „glorificare“ a ei, prin creaþii de înalt
pentru autodepãºire la orice nivel. interes, în afarãxliii.
De la o premisã analoagã pornea ºi Eseul valérian despre Funcþia ºi misterul
Valéry („L’homme est médiocre“)xxxiv Academiei (1935) comportã analogii cu unele
atunci când închipuia un întreg sistem opinii rostite de Pârvan la Academia Ro-
„pedagogic“ menit sã „reabiliteze“ umani- mânã, mai ales în 1923, cu ocazia morþii lui
tatea. În acest sistem, „lucrurile mentale“ D. Onciul ºi a titularizãrii lui D. Gusti. Am-
precumpãneau, iar „documentele“, în sens bii „nemuritori“ filosofau pe seama înal-
tradiþional, erau privite cu suspiciunexxxv. tului for, cu toatã deosebirea de vârstã ºi de
„Méthode plus que système. Méthodes plus prestigiu social care îi separa. Amândoi
que méthode“xxxvi, insista filosoful, puneau sub semnul misterului primirea
polemizând discret cu adepþii pozitivismu- solemnã în savantul corp, ca ºi munca
lui ºi reluând o idee pe care o pusese deja în însãºi, sacrosanctã, la care erau chemaþi a se
raport cu creaþia leonardescãxxxvii. supune. „Cultul pios al amintirii“, dublat
La 19 mai 1944, Valéry fãcea un curs de „cultul entuziast al geniului omenesc,
despre ritmxxxviii, temã tratatã ºi de Pârvan continuu învins ºi continuu din non biruitor
în Idei ºi forme istorice, cu un sfert de secol în lupta cu elementele inerte“ îl animau pe
înainte, ca element de bazã al unei reflecþii tânãrul Pârvan, la intrarea în savantul
134
Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

corpxliv, ca ºi pe confratele sãu de pe Sena, ambilor academicieni. Prima ipostazã poate


membru al unei instituþii deja tricentenare ºi fi lesne decelatã ºi în notele pârvaniene
totuºi plinã încã de elanxlv. Efortul conti- despre Dimitrie Cantemir la bicentenarul
nuu de autodefinire, ca ºi dialogul cu alteri- morþii acestuia, note la care am mai avut
tatea alimenteazã acest elan, nedus vreo- ocazia sã ne referimlv.
datã pânã la capãt. „Un lucru nu are valoare Nevoit sã-ºi asume sarcina de a vorbi
decât în mãsura în care nu poate fi prins despre învãþatul domnitor, Pârvan efectuã o
într-o expresie. Trebuie ca tot ceea ce se nouã lecturã a operei, fãcând însemnãri des-
spune despre el sã nu epuizeze noþiunea“, pre natura unui principe, nobleþe, devota-
remarca Valéry, atent la inefabilul acestei ment, personalitate, perspectiva esteticã a
condiþii, dar ºi la nevoia armonizãrii con- existenþei, omul de toate zilele ºi creatorul,
condiþia istoricului º.a. El remarca la Can-
trariilorxlvi. Stând sub semnul dezordinii,
temir „frumoase calitãþi sufleteºti: iubire de
lumea modernã simte totuºi nevoia de a fi
popor, criticã obiectivã a celor de sus,
mai stabilã. „Din acest motiv, conchidea
fineþea ironiei, armonioasa cumpãnire a
eseistul, continuitatea, durata, tempera-
realitãþilor omeneºti, hãrnicie ºi conºtiin-
mentul, seninãtatea devin, în acest univers
ciozitate la împlinirea datoriilor cãtre stat“.
în furibundã schimbare, cele mai preþioase
Om superior e acela care îºi dominã sarcina,
valori. O naþiune trebuie sã ºtie sã le apere:
onorând-o. De unde aceastã interogaþie de
e vorba de salvarea sufletului ei“xlvii.
substrat mai intim: „Ce e ambiþia? Vouloir
Nu altfel gândea Pârvan, în esenþã, so- être? sau vouloir paraître? Întreaga filosofie a
cotind Academia ca un „memorial credin- vieþii e: Si l’on a quelque chose à cacher.
cios“, capabil sã asigure „un fel de viaþã Quelles sont les parties honteuses de notre
postumã, supraumanã ºi cvasidivinã, din être afin de les faire paraître?“lvi
veac în veac, în curgerea infinitã a timpu- Ca ºi alte reflecþii de acest fel, nota de mai
lui“xlviii. Întâmpinându-l pe D. Gusti în sus pare a fi scrisã cu gândul la Martha
hemiciclu, la 10 iunie 1923, el sesiza „asemã- Bibesculvii, ea însãºi de condiþie princiarã ºi
narea profundã pe care solemnitatea unei dispusã la un asemenea dialog. Nu era un
recepþii dintr-o academie modernã o poate gând nou, desigur, fiindcã îl putem gãsi
avea cu solemnitatea primirii într-o castã ori chiar la stoicii frecventaþi asiduu de Pârvan,
consacrãrii într-o situaþie simbolicã la cutare la scriitorii moraliºti, la Pascal, la Cantemir
trib primitiv ori preistoric“xlix. Înaintea însuºi, pe seama cãruia istoricul înþelegea sã
confratelui sãu, cu un bun deceniu, Pârvan gloseze en philosophe. Dar îl regãsim toto-
a ºtiut sã punã acel moment în legãturã cu datã ºi la marele sãu contemporan Valéry, a
„misterul morþii ºi al învierii“l. Ca ºi în alte cãrui faimã era atunci în plinã extensie. Sã
ocazii, el îºi îndemna comilitonii spre acea amintim numai o reflecþie consonantã a
aequanimitas, spre ataraxia visatã de stoicili, eminentului eseist: „Chacun dissimule
ca unicã însuºire capabilã sã-i înnobileze pe quelque chose à quelqu’un, et chacun,
oameni ºi sã refacã unitatea spiritualã a quelque chose à soi-même“lviii. Condiþia
lumii, echilibrul rupt cu secole în urmã. umanã e pusã aici sub semnul întrebãrii, ca
„Cãci vredniciile noastre sunt neînþelese una ce se vãdeºte inaptã de sinceritate, în
mulþimii ºi slujba noastrã împrejurul altaru- raport cu sine, ca ºi faþã de alteritate. Ceea
lui lui Platon e misticã“, conchidea savantul ce nu înseamnã a luneca în mizantropie sau
român, subliniind o idee pe care ºi Valéry a a dispreþui semeniilix. Pentru a garanta o
enunþat-o într-un cadru analog, întâmp- minimã sociabilitate, omul trebuie sã mani-
inându-l pe Mareºalul Petain sub înalta feste coerenþã, sã punã accent pe ceea ce e
cupolãlii. stabil ºi comunicabil în raport alteritatea.
„Memorial credincios“liii sau „magistra- Convenþii de tot felul îl determinã pe indi-
turã idealã“liv? Nu era de ales, cãci e vorba vid sã sacrifice adesea pe être în folosul lui
de ipostaze ale savantului corp, legitime ºi paraître, dupã cum remarcã Pârvan în notele
complementare, deductibile din scrisul cantemiriene ºi Valéry în eseurile sale,
135
Alexandru Zub

aceastã generaþie era nu numai dispusã, dar


ºi capabilã a-l suplini. Peste numai patru
ani, la moartea insolitã a marelui arheolog,
Iorga avea sã observe totuºi cã grija pentru
detalii (de rigoare în acel domeniu) se unea
la Pârvan cu temeritatea ipotezei. „Fãrã a fi
un filosof în sensul specialiºtilor, mintea lui
superioarã obiºnuia sã rãscoleascã proble-
mele mari, care pe atâþia din noi ne încreme-
nesc în atitudinea unei reverenþe tãcute“lxii.
Analogiile pot continua. Ca ºi Pârvan, cel
cu dublã efigie din corespondenþa privatã
(„Maître Erasme“ ºi om de lume, „simple
mortel“)lxiii, Valéry se ºtia muncit de con-
trarii: „J’ai une schizofrénie intellectuelle –
car je suis aussi sociable en surface, et facile
en relations, que je suis séparatiste en pro-
fondeur. Je comprends difficilement ce dou-
ble penchant: l’un vers tous, l’autre vers le
seul, et ce seul très absolu“lxiv.
Un teren comun de activitate a celor doi
literaþi a fost, neîndoielnic, PEN-Clubul,
creat din iniþiativa scriitorului englez John
Galsworthy ºi extins iute pe continent, în
ideea de a înlesni contacte între poeþii,
eseiºtii ºi romancierii de pretutindeni. Iniþial
„o ciudãþenie“, explicabilã poate ca tenta-
tivã de cãutare a unui limbaj comun, în
lumea postbelicã, PEN-Clubul s-a dovedit a
fi mai mult, cu timpul, împletind o reþea de
legãturi între scriitorii de pe vechiul conti-
nent ºi chiar din afara acestuialxv. Înainte
de a propaga nevoia de solidaritate umanã,
scriitorii trebuiau sã probeze ei înºiºi cã sunt
solidari. „Nimic mai social decât scriitorul“,
ultimul într-o formã mai radicalã ºi mai va nota Emanoil Bucuþalxvi, parcã amintin-
analiticã. Înclinaþia de a seduce o constatã du-ºi de pledoaria fãcutã mai înainte de
istoricul nostru la Cantemir, în calitate de Pârvan însuºi în studiul despre „cultura
principe, însã ºi de scriitor, ca artist preocu- socialã contemporanã“lxvii.
pat ºi el de faimã. În toamna anului 1923, prin luna noiem-
Discursul solemn pe care Pârvan l-a con- brie, la Hotelul Bulevard din capitalã, avea
ceput, în 1923, cu ocazia amintitã, avea un loc întemeierea PEN-Clubului român, prezi-
vãdit substrat polemic. Geneza lui, chiar, se dat de Marcu Beza ºi avându-l ca secretar pe
explicã astfel, cãci s-a ajuns la aceastã Vasile Pârvan, istoricul-arheolog care
soluþie numai când N. Iorga, supãrat pe fos- dãduse deja literaturii noastre splendidele
tul sãu student ºi pe noua generaþie de „ne- Memoriale, abia ieºite de sub teasc. Pictorul
muritori“, a refuzat sã vorbeascã el însuºilx. Victor Ion Popa, cunoscut astãzi mai ales ca
Asumarea acelei sarcini de cãtre Pârvan, se dramaturg ºi prozator, a schiþat atunci, în
ºtielxi, constituia un rãspuns, nu lipsit de fugã, portretele unor comeseni. „Ar fi pãcat,
ostentaþie, la „fronda“ academicã a profe- noteazã un martor ocular, sã se uite acela al
sorului. Era totodatã un fel de a semnala cã lui Vasile Pârvan (…), masca atentã ºi întin-
136
Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

sã înainte, ca ºi cum ar asculta glasuri


numai de el deosebite“. Pãrul în dezordine,
„tonsura monahalã“, „nasul ºi buzele
hilare“ dau contur unei efigii demne de
reþinut, de la care te puteai aºtepta sã facã
glume, sã tachineze ºi „sã primeascã îm-
punsãturi“, ca într-o comunitate în care
spiritul trebuia sã fie la înãlþimelxviii.
Peste câteva luni, cu ocazia întâiului con-
gres de bizantinologie (Bucureºti, 14-20
aprilie 1924), a avut loc ºi o reuniune a PEN-
Clubului, la care era invitat ºi un confrate
catalan, Puig y Catafalch, expert în dome-
niu ºi eseist, a cãrui faimã ajunsese pesemne
ºi la noilxix.
În acelaºi timp, Paul Valéry activa în
PEN-Clubul þãrii sale, alãturi de Anatole
France, a cãrui preºedinþie avea sã o ºi con-
tinuelxx. E un fapt ce presupune legãturi
între cele douã cluburi, în care Pârvan ºi
Valéry jucau roluri atât de însemnate. În
toamna lui 1926, ultimul a evocat de altfel
niºte amintiri literare, de faþã fiind ºi Albert
Einstein, cu care activa ºi în Comisia In-
ternaþionalã de Cooperare Intelectualãlxxi.
La prima intervenþie în PEN-Clubul sãu,
Valéry a þinut sã remarce cã e bucuros sã fie
alãturi de oameni ca Galsworthy, Piran-
dello, Unamuno, Kuprin ºi alþi scriitori (îl
putea numi ºi pe Pârvan), alcãtuind o reuni-
une paradoxalã, menitã a înlesni compre-
hensiunea prin artã ºi limbaj, cu toate cã
limbajul are mai curând vocaþia de a separa.
Nucleul ultim al oricãrei literaturi, insista
vorbitorul, rãmâne impenetrabil, însã cu ale noastre; le suntem noi legãtura tot atât
toate astea efortul de apropiere mutualã se de bine ca ºi el, iar cercul de activitate pe
vãdeºte benefic. Cunoaºterea alteritãþii e care îl evocã fiinþa lui nu trece dincolo de
mereu nedeplinãlxxii. acela care ne aparþine nouã. Dacã facem ca
La fel gândea, dintr-un unghi comple- individul acesta sã exceleze într-un dome-
mentar, Pârvan însuºi, afirmând cã „fiecare niu oarecare, ne va veni mai greu sã ne
om e o prãpastie în care se poate cãdea, ºi închipuim muncile ºi cãile spiritului sãu.
când trecem pe lângã aproapele, cu atât ne Pentru a nu ne mãrgini sã-l admirãm con-
ferim mai tare, cu cât ne pare mai fuz, fi-vom constrânºi sã extindem într-un
adânc“lxxiii. Existã însã ºi „cãderi“ fecunde, sens ceea ce ne imaginãm despre particula-
cum avea sã remarce, ca într-un arpegiu ritatea ce dominã într-însul ºi cãreia, desig-
muzical, pe urmele lui Leonardo, Valéry ur, nu-i cunoaºtem decât germenul. Dar
însuºi: „Lesne e sã ne reprezentãm un om dacã toate facultãþile spiritului ales sunt
obiºnuit, simple amintiri îi resuscitã mobi- deopotrivã dezvoltate din belºug sau dacã
lurile ºi reacþiile elementare. Între actele urmele acþiunii lui par demne de consider-
indiferente ce alcãtuiesc exteriorul exis- aþie în toate privinþele, imaginea-i este din
tenþei lui aflãm aceeaºi succesiune ca între ce în ce mai greu de surprins în unitatea ei
137
Alexandru Zub

ºi tinde sã se sustragã efortului nos- xxxvii Ibidem, p. 42-43: Introduction à la méthode de


tru“lxxiv. Léonard de Vinci, 1919. Vezi Pârvan, Scrieri alese, p.
Sub acest unghi, analogia dintre Pârvan 598.
xxxviii Valéry, Oeuvres, I, p. 69.
ºi Valéry implicã numeroase teme comune, xxxix Ibidem.
pendinte de epocã, însã ºi de unele „afinitãþi xl Ibidem, p. 70-71.
elective“, lesne decelabile într-un discurs xli Pârvan, op. cit., p. 324.
mai analitic. xlii Valéry, op. cit., p. 43.
Les beaux esprits se rencontrent! xliii Apud Alexandru Zub, Vasile Pârvan, biobibli-
ografie, Bucureºti, 1975, p. LXXX.
i Cf. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române, de la ori- xliv Pârvan, op. cit., p. 241.
gini pânã în prezent, Bucureºti, ed. 1980, p. 862. xlv Valéry, Criza spiritului ºi alte eseuri, Iaºi, 1996, p.
ii Cf. Alexandru Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, 87-95.
Bucureºti, 2005, p. 157-166. xlvi Ibidem, p. 93.
iii Petre Dan, Asociaþii, cluburi, ligi, societãþi, xlvii Ibidem, p. 94.
Bucureºti, 1983, p. 320-321. xlviii Pârvan, op. cit., p. 241.
iv Radu Ionescu, Témoins d’une amitié, în Secolul 20, xlix Ibidem, p. 323.
7-12/1995, p. 309-325. l Ibidem, p. 323.
v Secolul 20, 1/1974, p. 126. li Ibidem, p. 330.
vi Ibidem, p. 127. lii Ibidem, p. 611. Textul respectiv i-a fost trimis de
vii Paul Valéry, Oeuvres, I, Gallimard, 1957, p. 44, autor lui G. Oprescu, în 1931, cu o dedicaþie ami-
45, 57. calã ºi afectuoasã. Cf. Radu Ionescu, op. cit., p.
viii V. Pârvan, Scrieri alese, ed. Alexandru Zub, 310.
Bucureºti, 2006, p. 340. liii Pârvan, op. cit., p. 291.
ix Ibidem, p. 355-357, 397, 403-404. liv Valéry, op. cit., p. 95.
x Valéry, op. cit., p. 48. lv Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri la
xi Ibidem, p. 49. Academia Românã, în Atena, X, 1973, 10, p. 15.
xii Pârvan, op. cit., p. 478. lvi Apud idem, Meditaþii cantemiriene, în Ateneu, X,
xiii Valéry, op. cit., p. 40. 1973, 84, p. 15.
xiv Ibidem, p. 45, 988-1000. lvii La 7 mai 1923, Pârvan tocmai o întâlnise pe
xv Pârvan, op. cit., p. 232-234. scriitoare la Paris, mergând cu ea ºi cu Henry de
xvi Ibidem, p. 330, 496. Jouvenel la un curs al lui N. Iorga. Cf. Alexandru
xvii Ibidem, p. 459, 482. Zub, Vasile Pârvan, biobibliografie, p. LXXI.
xviii Ibidem, p. 483-497. lviii Valéry, Oeuvres, II, Paris, 1966, p. 891.
xix Valéry, op. cit., p. 988. lix Cf. Ciprian Vâlcan, Elogiul luciditãþii. Glose la
xx Idem, Regards sur le monde actuel, Paris, 1931. Valéry, în Arca, 7-8-9/2007.
Vezi ºi Oeuvres, I, p. 1128-1137. lx Elogiul respectiv a fost fãcut pânã la urmã de
xxi Cf. Mihai ªora, Regards sur le monde actuel à la istoricul I.I. Nistor.
suite de Valéry, în Secolul 20, 7-12, 1995, p. 271-276. lxi Cf. Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri,
xxii Angela Biancofiore, Valéry et la nouvelle Europe, loc.cit.
ibidem, p. 299-306; Huguette Laurenti, Faust lxii N. Iorga, Oameni cari au fost, II, Bucureºti, 1967,
européen, ibidem, p. 277-289. p. 235.
xxiii Pârvan, op. cit., p. 330, 496. lxiii Pârvan, Corespondenþã ºi acte, ed. Alexandru
xxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 65-66, 69. Vezi ºi Discours Zub, Bucureºti, 1973, p. 222.
en l’honneur de Goethe, ibidem, p. 531-553. lxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 58.
xxv Pârvan, op. cit., p. 135. lxv Emanoil Bucuþa, Pietre de vad, I, Bucureºti, 1937,
xxvi Ibidem, p. 330. p. 202-229.
xxvii Ibidem, p. 459-482. lxvi Ibidem, p. 5.
xxviii Valéry, A mes amis Roumains, în Secolul 20, 7- lxvii Pârvan, Scrieri alese, p. 459-482 (apud Arhiva
12/1995, p. 28-31. pentru ºtiinþã ºi reformã socialã, I, 1919).
xxix Ibidem, p. 31. lxviii Emanoil Bucuþa, op. cit., p. 202-229.
xxx Pârvan, op. cit., p. 459-482. lxix Ibidem, p. 206.
xxxi Ibidem, p. 478, 479. lxx Valéry, op. cit., p. 48.
xxxii Ibidem, p. 493. lxxi Ibidem, p. 50, 55.
xxxiii Ibidem, p. 573. lxxii Ibidem, p. 1359-1361.
xxxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 341. lxxiii Pârvan, op. cit., p. 325.
xxxv Ibidem, p. 47. lxxiv Valéry, Introducere la metoda lui Leonardo da
xxxvi Ibidem, p. 38. Vinci, Bucureºti, 1969, p. 8-9.
138
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU

Economia artei (IV)


Abstract

Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternative
definitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describe
their acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro-
duced, able to support and highlight the statements in the text.

Impactul economic José Luis Zofio – au cãutat o definiþie a cul-


turii care sã coreleze abordarea comercialã a
al bunurilor ºi al artei cu cerinþele copyright-ului.
activitãþilor artistice Demersul lor s-a întemeiat pe conceptul
Impactul economic al artei se referã la de industrii culturale. În viziunea UNESCO:
valoarea adãugatã de crearea, reproducerea industriile culturale sunt cele care repro-
ºi comercializarea bunurilor ºi a serviciilor duc ºi comercializeazã, pe scarã industri-
artistice. Aceste activitãþi sunt specifice mai alã, pe baza unui suport fizic, opere prote-
ales industriilor culturale – domenii în care jate de copyright.
investiþiile genereazã, pe lângã beneficii În lumina acestei definiþii, a cunoaºte im-
sociale, ºi creºtere economicã generalã. pactul economic al artei înseamnã a rãspun-
Contribuþia artei la bunãstarea econo- de la urmãtoarele întrebãri:
micã este o temã majorã a economiei cul- - Ce înseamnã industrializarea artei/
turii, aºa cum sunt: culturii?
- finanþarea activitãþilor artistice, - Cum contribuie activitãþile artistice la
- subvenþiile, dezvoltarea economiei naþionale?
- veniturile consumatorilor, - Cum sunt protejaþi artiºtii ºi creaþiile
- reglementarea pieþelor, lor de legea copyright-ului?
- costurile de producþie ºi întreþinere, - Putem limita analiza artei (a sectoru-
- costurile de promovare, lui cultural, în general) la relaþia cu
- preþurile practicate în diverse pieþe pieþele, cu industriile ºi comerþul?
etc. - Permite piaþa o alocare suficientã de
Analiza impactului economic al activi- resurse sau sunt necesare ºi investiþii
tãþilor artistice impune mai întâi definirea publice?
relaþiei dintre lumea culturii ºi cea a eco- De altfel, impactul economic al artei, res-
nomiei, în contextul în care economiºtii con- pectiv valoarea adãugatã prin activitãþile ar-
siderã cã toate activitãþile umane au impli- tistice/culturale reprezintã un argument al
caþii economice, în vreme ce antropologii celor care pledeazã pentru investiþii publice
accentueazã latura lor culturalã. Cercetã- în domeniu, pentru alocaþii ºi diverse alte
torii care au studiat indicatorii impactului facilitãþi.
economic – între care se regãsesc spaniolii Investiþiile publice în culturã, alãturi de
Maria Isabel Garcia, Yolanda Fernández ºi investiþiile private, ajutã la realizarea unei
139
Maria Moldoveanu

producþii pluraliste, la promovarea dialogu- genereazã cultura contribuie la dezvoltarea


lui intercultural ºi a diversitãþii culturale, la instrumentelor de producþie (i.e. la for-
stimularea creativitãþii ºi a participãrii la marea forþei de muncã, la stimularea cre-
culturã. ativitãþii umane etc.). Valoarea simbolicã a
Piaþa singurã nu satisface cererea socialã produselor culturale predominã însã asupra
în domeniu. Existã numeroase segmente de valorii de folosire ºi a valorii de schimb. De
populaþie lipsite de veniturile necesare pen- aceea arta, ca ºi celelalte componente ale
tru achiziþionarea unor opere de artã sau culturii, nu trebuie abandonate regulilor
alte produse ale industriilor culturale (e.g., pieþei ºi nici evaluate exclusiv dupã crite-
CD-uri cu filme sau creaþii muzicale, cãrþi, riul profitului.
reviste de artã etc.). Pentru fiecare subsector al culturii se pot
Pe lângã argumentele sociale existã ºi evalua indici economici cum sunt: pro-
raþiuni economice care justificã implicarea ducþie, servicii, vânzãri, importuri, expor-
statului în susþinerea creaþiei artistice ºi în turi, copyright, piraterie, contribuþie la PIB.
prezervarea patrimoniului naþional. ªi nu ne referim numai la industriile cultu-
Teoria economicã susþine ca subvenþia rale – înregistrarea sunetului (a muzicii),
acordatã creatorilor ºi producãtorilor din producþia de filme, de videocasete, radio,
domeniu sã fie echivalentã cu beneficiul televiziune, publicitate º.a. –, ci avem în
social adiþional oferit societãþii de consumul vedere ºi diverse cheltuieli pentru restau-
produselor culturale, ceea ce ar permite rarea patrimoniului arhitectural, impactul
practicarea de preþuri mai joase ºi, implicit, economic al turismului cultural ºi religios,
dezvoltarea unei pieþe mai mari pentru pro- al unor evenimente culturale tradiþionale.
dusele respective. La fel de importante sunt investiþiile în
Desigur, nu pot fi subvenþionate toate structurile de pregãtire a artiºtilor.
tipurile de produse culturale, ci numai ace- Asemenea indici se pot calcula pe baza
lea care, de regulã, sunt considerate pro- informaþiilor furnizate de instituþii ºi asoci-
ducãtoare de beneficii sociale, dar care, pe aþii profesionale din zona cinematografiei, a
piaþã, nu au întotdeauna rezultatele aºtep- presei scrise ºi electronice, a editurilor, a
tate. În acest sens, între produsele sub- producãtorilor de fonograme, a creaþiei
venþionate nu se vor regãsi horoscoapele, plastice, muzicale etc.
muzica “dance”, diverse emisiuni TV etc. – Autorii lucrãrii Industria cãrþii ºi a timpu-
forme culturale care au pieþe proprii ce se lui liber în Spania, publicatã în anul 2000 de
extind “în ritm mai rapid decât produsul Fundación Autor, definesc PIB-ul ca “totalul
naþional brut (PNB) pentru cã ele însele sunt taxelor pe valoarea adãugatã generate de
produsul brut ºi nu au nevoie de sprijinul toate copyright-urile de pe teritoriul naþio-
statului” (J.O. Melo). nal, într-o anumitã perioadã de timp”.
Dupã acest autor, Jorge Orlando Melo, ar În ce priveºte contribuþia industriilor cul-
trebui subvenþionatã numai “acea culturã turale la PIB, se face distincþie între activi-
care ne aduce mai aproape de un anumit tãþile culturale directe, legate de creaþie ºi
model al societãþii”, iar produsele ce producþie (e.g., elaborarea de scenarii cine-
urmeazã a fi susþinute din fonduri publice matografice, editarea de cãrþi, de ziare ºi
ar trebui selectate dupã douã criterii: al reviste, creaþie muzicalã, artã, design, com-
meritului ºi al calitãþii. poziþie, producþia ºi difuzarea filmelor ºi a
Evaluarea impactului pe care îl are cul- înregistrãrilor video, activitãþi radio ºi tv,
tura ºi/sau arta asupra economiei nu se spectacole muzicale, activitãþi muzeale etc.),
reduce la demonstrarea profitabilitãþii lor. ºi activitãþile culturale indirecte, legate de
Sectorul culturii furnizeazã resurse semni- reproducerea ºi difuzarea creaþiilor cultu-
ficative pentru economie ºi genereazã locuri rale (e.g., tipãrire, vânzare en gros de cãrþi,
de muncã, dar produsele sale au un rol deci- reviste, vânzare cu amãnuntul de casete,
siv în formarea mentalitãþilor, a gusturilor ºi CD-uri, servicii de radio ºi televiziune prin
a identitãþilor sociale. Resursele pe care le cablu º.a.).
140
Economia artei (IV)

Important este ca, la nivelul fiecãrui sec-


tor (i.e. public, privat), sã fie cunoscutã con-
tribuþia economicã a activitãþilor directe,
legate de proprietatea intelectualã, ºi a ac-
tivitãþilor indirecte, referitoare la folosirea
ºi distribuirea produselor artei sau la pro-
ducerea suportului fizic pentru dezvoltarea
artei ºi a industriilor culturale.
În ce priveºte crearea locurilor de muncã,
se impune evaluarea unor indicatori cum
sunt:
- ponderea fiecãrui sector (i.e. public,
privat) în ansamblul joburilor create
la nivelul industriilor culturale ºi în
domeniul creaþiei artistice;
- contribuþia artei ºi a industriei diver-
tismentului la totalul slujbelor din
economie.
Pentru evaluarea acestui indicator, ca ºi
pentru cunoaºterea contribuþiei financiare
la PIB a industriilor culturale în comparaþie
cu celelalte industrii (e.g., transporturi, IT),
sursele de impozite înregistrate oferã date
relevante. Asemenea date pot fi utilizate ºi
în studiile comparative privind contribuþia
artei ºi a culturii la PIB în diverse þãri ºi zone
culturale.
Schimburile comerciale de bunuri ºi ser-
vicii culturale/artistice au un rol semnifica-
tiv în evaluarea impactului lor economic.
Înclinarea balanþei în favoarea exporturilor
sau a importurilor depinde de politicile cul-
turale ale fiecãrei þãri, dar ºi de ponderea
activitãþilor directe sau a celor legate de
folosirea ºi comercializarea produselor artei
Cercetarea impactului economic al artei ºi ale industriei divertismentului.
presupune evaluarea veniturilor ºi a locu- Participarea la economia naþionalã a di-
rilor de muncã pe care ea le creeazã într-o verselor domenii ale artei (e.g., artele sce-
anumitã perioadã de timp (e.g., un an sau, nice – teatru, operã, operetã, dans -, specta-
dacã se urmãreºte dinamica acestui proces, colele muzicale – muzica simfonicã ºi de
cuantificarea vizeazã intervale de cinci, zece camerã, muzica pop, muzica uºoarã, artele
sau mai mulþi ani). În egalã mãsurã, se vizuale) ºi a industriilor culturale (e.g.,
impune evaluarea nivelului VBA (a valorii înregistrãrile muzicale, industria filmului,
brute adãugate) create de activitãþile artis- industria video, producþia radiodifuzorilor
tice în spaþiul sectorului public comparativ º.a.) este evaluatã cu ajutorul unor indica-
cu nivelul VBA din zona iniþiativei private. tori ca:
În þãrile care au realizat asemenea situaþii, - numãr de reprezentaþii (e.g., de tea-
s-a constatat cã valoarea brutã adãugatã tru, de dans, de opere lirice, concerte
generatã de activitãþile culturale private de muzicã simfonicã ºi de camerã, de
este mult mai ridicatã decât contribuþia la muzicã pop º.a.) pe perioade determi-
PIB a artei din sectorul public. nate;
141
Maria Moldoveanu

- nivelurile de audienþã sau numãrul creºte de la un an la altul, numãrul de


de spectatori (pe zone, centre cultu- reprezentaþii, de asemenea, dar numãrul de
rale) ºi ponderea lor în pieþele-þintã; spectatori poate scãdea, fãrã a afecta vân-
- vânzãrile la casele de bilete - pe ge- zãrile caselor de bilete (atunci când preþul
nuri de spectacole ºi în funcþie de biletelor creºte sau publicul favorizeazã re-
locaþia reprezentaþiilor (e.g., Ateneul prezentaþiile cele mai scumpe). Dimpotrivã,
Român sau Casa de Culturã din nivelul încasãrilor poate sã scadã, deºi
Alexandria); creºte numãrul reprezentaþiilor, ca ºi numã-
- numãr de galerii ºi expoziþii de artã cu rul de spectatori, dar sunt frecventate mai
vânzare; mult spectacolele sponsorizate, cele mai ief-
- numãr de lucrãri vândute ºi volumul tine sau cele care acordã facilitãþi unor seg-
încasãrilor pe genuri de artã, pe tipuri mente de piaþã.
de comercianþi. Neîndoielnic, evoluþia pozitivã a unor
Pentru fiecare dintre indicatorii menþio- indicatori (e.g., numãrul de spectatori) este
naþi se urmãresc trenduri ºi se stabilesc influenþatã de strategiile publicitare, de cri-
corelaþiile ce nuanþeazã ºi explicã valorile tica de specialitate, de imaginea protago-
înregistrate. De pildã, în domeniul teatrului, niºtilor (e.g., regizori, actori, cântãreþi), de
numãrul de creaþii puse în scenã poate sancþiunile premiale ale juriilor din þarã ºi
142
Economia artei (IV)

din strãinãtate, dupã cum trendul modest al Cercetãrile asupra consumului cultural
altor indicatori (e.g., numãr de reprezen- din România (e.g., studii IMAS efectuate la
taþii, vânzãrile caselor de bilete) se poate ex- cererea Ministerului Culturii) au pus în evi-
plica prin lipsa dotãrilor necesare reprezen- denþã preferinþele publicului pentru acest
taþiilor artistice, prin nivelul inflaþiei sau gen de ofertã, dinamica cererii pentru pro-
prin migraþia populaþiei din unele zone/lo- dusele muzicale ale marilor companii, suc-
calitãþi. cesul CD-urilor cu single-uri ale unor artiºti
În aceste condiþii, activitatea artisticã se renumiþi.
concentreazã în capitalã sau în centre cul- De asemenea, ultimii ani au fost marcaþi
turale universitare unde existã suprastruc- de creºterea cererii pentru filmele difuzate
tura necesarã ºi unde, prin tradiþie, popu- la televiziune, pe CD-uri, DVD-uri, ca ºi pe
laþia frecventeazã anumite genuri de artã marile ecrane. În pofida stãrii precare a cine-
(e.g., muzicã simfonicã), indiferent de matografelor ºi a scãderii continue a nu-
preþul biletelor. mãrului lor, din cauza unei politici culturale
ªi arta produsã în cadrul industriilor cul- deficitare, succesul deosebit al unor filme
turale înregistreazã trenduri determinate de româneºti la festivaluri internaþionale con-
cauze similare. În cazul muzicii înregistrate, sacrate a relansat cererea pentru producþiile
de pildã, indicatori ca: autohtone difuzate în cinematografe.
- numãrul de unitãþi vândute (casete, Trebuie sã menþionãm faptul cã, în capi-
CD-uri) într-o perioadã de timp deter- talã ºi în unele centre universitare, au
minatã (e.g., un an), apãrut cinematografe organizate la nivelul
- consumul de unitãþi cumpãrate pe standardelor mondiale în mãsurã sã satis-
cap de locuitor, facã cele mai exigente segmente de piaþã.
- randamentul vânzãrilor pe cap de Frecventarea lor este stimulatã ºi de pro-
locuitor sunt influenþaþi de renu-
iectarea unor filme strãine importate de
mele/imaginea artiºtilor, de poziþia
companii specializate în comercializarea
lor în topurile de gen, de calitatea
producþiilor cinematografice.
înregistrãrii ºi preþul produselor, de
Prezenþa în cinematografe se diferenþiazã
puterea de cumpãrare discreþionarã a
pieþei potenþiale, de activitãþile pro- dupã vârstã ºi statut social. ªi la noi, ca ºi în
moþionale, inclusiv concerte live, ºi, alte þãri europene, audienþele cele mai mari
nu în ultimul rând, de exemplarele se înregistreazã în rândul tinerilor de 18-35
piratate. de ani, cu studii medii ºi superioare, rezi-
Coordonatele pieþei locale pot fi determi- denþi în oraºele mari.
nante, în sensul cã, deºi pe piaþa mondialã a Motivele pentru care o mare parte din
muzicii se înregistreazã o recesiune, în populaþie nu frecventeazã cinemaul, pe
unele pieþe locale vânzãrile se menþin la lângã numãrul ºi starea locaþiilor, sunt:
acelaºi nivel, iar randamentul vânzãrilor, la numãrul filmelor difuzate de televiziune,
anumite genuri de muzicã, poate cunoaºte preþul biletelor, distanþele faþã de cine-
creºteri apreciabile. matograf, dificultãþi de transport etc.
În pofida legislaþiei care protejeazã drep- Totodatã, anumite schimbãri de structurã
turile de autor, ponderea copiilor ilegale de din industria video, datorate evoluþiei pozi-
muzicã înregistratã pe piaþa mondialã este tive a DVD-ului, au stimulat urmãrirea
substanþialã. În multe þãri, numãrul de CD- filmelor difuzate pe asemenea suporturi,
uri blank vândute în ultimii ani a crescut implicit cererea pentru acest gen de pro-
spectaculos, ceea ce explicã sutele de mi- duse.
lioane de unitãþi piratate puse în circulaþie. Dincolo se simpla contribuþie economicã
În timp, s-au schimbat ºi preferinþele sau de crearea beneficiilor materiale, filmele
pieþei pentru formatul produselor. Conco- ºi activitãþile din domeniul industriei cine-
mitent cu declinul casetelor audio, a crescut matografice, ca ºi celelalte produse artistice,
vânzarea CD-urilor cu duratã mai mare de sunt o sursã de modele ºi valori culturale,
înregistrare, ca ºi a CD-urilor cu single-uri. un factor de coeziune socialã.
143
Napoleon POP
Valeriu IOAN-F
FRANC

Creºtinism
ºi dezvoltare
economicã (IV)
Virtuþile cã libertatea îl face pe om sã aleagã, inclusiv
între bine ºi rãu, întrucât noi am fãcut deja
– resurse ale performanþei alegerea la începuturile lucrãrii.
Prin urmare, vorbim despre libertatea in-
„Încolo, fraþii mei, tot ce este ade- ternã spiritului uman, în sensul cã, prin
vãrat, tot ce este vrednic de cinste, credinþã, privitã ca un progres spiritual pe
tot ce este drept, tot ce este curat, parcursul vieþii (inclusiv a celei profesio-
tot ce este vrednic de iubit, tot ce nale), omul urcã trepte ale libertãþii, apropi-
este vrednic de primit, orice faptã indu-ºi propria libertate de cea a lui Dum-
bunã ºi orice laudã, aceea sã vã nezeu. Fãrã îndoialã cã aceastã apropiere
însufleþeascã” între libertatea Divinitãþii ºi libertãþile spiri-
(Pavel, Epistola tului uman faciliteazã comunicarea divino-
cãtre Filipieni, 4, 8) umanã.
Credem încã în ideea cã justificarea
Ajungând la virtuþi, ca manifestare a cre- demersului materializat în eseul nostru este
dinþei privitã ca har divin, trebuie sã ad- crearea inefabilului în imponderabilul com-
mitem cã munca omului incumbã o acþiune portament uman, care dã cu adevãrat
divino-umanã, un sinergism între spirit ºi valenþe productive, materiale, pentru viaþa
corp. lumeascã a omului, virtuþilor sale primite ca
Care sã fie fundamentul acestui siner- dar prin harul credinþei. Ca urmare, am
gism, practic neimpus omului? putea compara imponderabilul comporta-
Plecãm de la faptul cã, aºa cum Dum- ment cu „lãsare în voia lui Dumnezeu” a
nezeu a creat lumea liber, ºi omul, creaþie a omului credincios, în sensul încrederii
lui, este liber în toate modurile sale de mani- nemãrginite în cãlãuzirea divinã.
festare: sã-ºi organizeze viaþa, sã aspire, Sfântul Vincent de Paul denumea per-
sã-ºi doreascã etc. Dar standardele cele mai fecþiunea - pe care noi o privim ca proces al
înalte ale drepturilor omului ne aratã cã performanþei performanþelor omului cre-
omul are ºi libertatea credinþei în Dumnezeu. dincios – ca unire a voinþei noastre cu voia
Considerãm deci cã libertatea omului divinã, în aºa fel încât practic sã fie vorba
reflectã, practic, libertatea divinã, iar omul, de aceeaºi unicã voinþã. Este posibil ca
prin asemãnarea lui cu Dumnezeu, se aceastã descriere sã fi fost inspiratã de
bucurã de libertate, este liber. Circumscriem „lãsarea supremã în voia lui Dumnezeu” a lui
aceastã libertate, pentru abordarea noastrã, Isus aflat pe cruce, strigând cu glas tare:
exclusiv nivelului de comunicare între om ºi „Tatã, în mâinile Tale îmi încredinþez duhul”
divinitate ºi nu vrem sã divagãm spre ideea (Luca, 23, 46).
144
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Voia Tatãlui Ceresc s-a împlinit deci când 1. Despre virtuþi


Fiul ºi-a încredinþat Lui sufletul, fiindu-i „Dar câtã virtute ºi ºtiinþã posedã?
desãvârºitã munca de trimis a Lui pe Numai ele, dupã câte ºtiu eu, fac
Pãmânt. Iatã ºi forma explicitã, în cea mai omul fericit”.
mare claritate, cã performanþa omului cre- (Socrate)
dincios are o determinare în sinergia divin-
uman, prin palierul spiritual al celui din Reflecþia lui Socrate, preluatã în mottoul
urmã, casa virtuþilor. acestui subcapitol, ar fi fost determinatã de
Din aceastã perspectivã, prima „virtute” elogierea puterii ºi bogãþiei Regelui Persiei
de care trebuie sã dea dovadã omul credin- în faþa marelui filosof al antichitãþii. Ea are
cios pentru a performa este armonia voinþei un tâlc profund, dar ceea ce transpune ime-
lui cu voinþa divinã. diat este cã „puterea ºi bogãþia” lumeascã,
În expresia „Facã-se voia Ta!” folositã în ca utilitate pentru om, îi aduce adevãrata
rugãciuni distingem legãtura profundã, bucurie dacã ar rezulta din virtute ºi
personalã, pe care o avem cu Divinitatea, cunoaºtere. Ne aflãm deci în faþa unei alte
pentru cã, într-un anumit fel, prin voia Lui îngemãnãri în spiritul uman, care ne aratã cã
avem certitudinea cã vom realiza ceea ce simpla cunoaºtere divinã a omului credin-
ne-am propus, vom performa din cele mate- cios duce uneori la rezultate prin interme-
riale necesare viului lumesc prin conexi- dierea virtuþilor. Nu degeaba se spune cã
unea noastrã cu Dumnezeu, prin spiritul viaþa omului creºtin este o viaþã virtuoasã,
mereu viu, cel hrãnit de Divinitate, ºi nu de întrucât, fãrã virtuþi, credinþa în Divinitate
lumea lumeascã. devine ceva nu numai abstract, dar ºi efe-
Intermedierea virtuþilor în a performa, mer, ceea ce nu-l mai poate ajuta prea mult
atunci când încercãm explicarea „liniºtii” pe om pentru a trãi fericit viaþa lumeascã.
Doctrinele asupra virtuþilor cuprind
spirituale dinaintea „neliniºtii” lumeºti –
spaþiul larg dintre ascetism ºi perfecþiune,
poate chiar în sensul unei „Sfinte lipse de
ajungând sã le clasifice în trei mari categorii:
grijã” – are conotaþia unei „superioritãþi”
virtuþi divine, virtuþi morale ºi virtuþi creºtine.
fãrã comparaþie a celui aflat în credinþã,
Noi rãmânem cantonaþi la virtuþile divine
muncind pentru o utilitate materialã. Exact
ale omului creºtin, în conºtiinþa cã virtuþile
acest lucru ne spune Evanghelia dupã morale ºi creºtine îºi au izvorul, se împletesc
Matei: „... Oare viaþa nu este mai presus decât sau sunt manifestãri specifice tot ale vir-
hrana ºi timpul mai mult decât îmbrãcãmintea? tuþilor divine, în fapt însãºi reflectarea fru-
Uitaþi-vã la pãsãrile Cerului: ele nu samãnã, museþii Divinitãþii.
nici nu secerã ºi nici nu strâng în grânare; ºi Despre virtuþile divine gãsim puþine
totuºi Tatãl vostru cel ceresc le hrãneºte. Oare referiri anume în Biblie (dupã unii autori
nu sunteþi voi (oamenii – n.n.) cu mult mai de sunt numai patru în Noul Testament), dar
preþ decât ele?” (Matei, 6, 25, 26). ceea ce trebuie sã ne intereseze – inclusiv în
Puterea virtuþilor constã în credinþã, elaborãrile „ulterioare”, adicã în antichitate,
întrucât ea ne uneºte cu Divinitatea în mod înainte de Isus ºi dupã acesta – este inter-
imaterial (cu gândul, cu dorinþa de a face pretarea lor din sfera spiritului uman, a co-
ceva care sã aducã satisfacþie), ne lumineazã nexiunii creaþiei divine cu propriul Creator.
intelectual (prin credinþã primim cunoaº- În epistolele lui Pavel ºi Petru, referirile
terea Celui care este calea, adevãrul ºi la virtuþi par sã fie concluziile de o viaþã a
viaþa), ne întãreºte voinþa prin fermitate ºi doi apostoli care, prin tot ce au întreprins,
mai ales prin convingeri (spirituale) con- au fãcut sã urmeze calea Tatãlui ceresc la în-
stante (ne apropie de imuabilul adevãr al lui demnul lui Isus, Isus spunând cã el este
Dumnezeu, echivalent cu perfecþiunea). unul cu Tatãl (”Eu ºi Tatãl una suntem” (Ioan,
Ce resurse mai puternice vom putea avea 10, 33)), au rafinat pentru oameni acele cali-
decât virtuþile divine pentru a putea perfor- tãþi care pot fi ridicate la rangul de virtuþi
ma lumeºte? divine.
145
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

În mod generic, Biblia pune accent pe


faptele bune, pe acþiune în sensul de a face
fapte bune, însã în viziunea divinã a binelui,
ºi nu a simplei obiºnuinþe. Chiar ºi atunci
când trebuie sã te supui unei nedreptãþi,
care în mod evident vine de la un semen al
tãu, suferinþa proprie este fapta cea bunã,
pentru cã ea relevã credinþa omului în ceea
ce ar fi trebuit sã fie plãcut pentru Dum-
nezeu: „Cãci este un lucru plãcut, dacã cineva,
pentru cugetul lui faþã de Dumnezeu, suferã
întristare ºi suferã pe nedrept. În adevãr, ce falã
este sã suferiþi cu rãbdare ºi sã fiþi pãlmuiþi, când
aþi fãcut rãu? Dar dacã suferiþi cu rãbdare, când
aþi fãcut ce este bine, lucrul acesta este plãcut lui
Dumnezeu” (Prima epistolã soborniceascã a
lui Petru, 2, 14-20).
Credem cã o identificare, clarificare,
ordonare a virtuþilor divine din planul spiri-
tual, cu efect asupra vieþii lumeºti (bucurie,
fericire) trebuie sã porneascã de la accep-
tarea armoniei dintre voinþa omului credin-
cios cu voinþa divinã. Din aceastã perspec-
tivã putem înþelege îndemnul lui Petru din
a doua sa epistolã soborniceascã, atunci
când spune: „De aceea, daþi-vã ºi voi (noi,
oamenii cu credinþã – n.n.) toate silinþele ca sã
uniþi cu credinþa voastrã fapta; cu fapta
cunoºtinþa; cu cunoºtinþa, înfrânarea; cu
înfrânarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cu
evlavia, dragostea de fraþi; cu dragostea de fraþi,
iubirea de oameni. Cãci dacã aveþi din belºug
aceste lucruri (virtuþi - n.n.) în voi, ele nu vã
vor lãsa sã fiþi nici laºi, nici neroditori în ce
priveºte deplina cunoºtinþã a Domnului
nostru Isus Hristos (1 Petru, 1; 5-8).
Iatã o „scarã” a virtuþilor divine, care în- zitor, devine cea mai bunã viaþã pãmân-
cepe în toate clasificãrile cu credinþa ºi se teascã (practicã).
terminã cu iubirea. Factorul comun este Biblia rãmâne fundamentul divin (în
unirea virtuþilor cu fapta, începând cu pa- sens teoretic) al clasificãrii virtuþilor intrin-
lierul spiritual - credinþa în Divinitate – ºi seci ale omului creºtin (”resuscitabile” prin
terminând cu viaþa lumeascã – iubirea perfecþionarea în credinþã ºi progresul în
semenului (schiþatã de sfântul Ignaþiu din practicarea lor), dar rãmâne o întrebare: în
Antiohia). Iatã, din nou, cã axa Divinitate- ce mãsurã virtuþile pot fi exercitate împre-
Pãmânt (în afara raiului) nu are nimic forþat unã (simultan) ºi dacã nu, în ce ordine? Este
în ea, dacã privim la responsabilitatea datã neîndoios cã Divinitatea, în sensibilitatea sa
omului de cãtre Dumnezeu pentru a trãi pe pentru perfecþiunea creaþiei sale – chiar
pãmânt, de a se apropia de dumnezeirea osândite la muncã – nu a dorit sã-ºi „îm-
cereascã prin practica virtuþilor divine pe povãreze” omul prin manifestarea simul-
pãmânt. Astfel, contemplaþia credinciosului tanã a virtuþilor divine, „împãrþind” univer-
privind la „poarta cereascã”, ca unic cãlãu- sul în spaþiu ºi timp.
146
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Intervine scara timpului, atât în viaþa El se temea de Dumnezeu ºi se abãtea de la


omului credincios ºi în încercarea sa de a se rãu. I s-au nãscut ºapte fii ºi trei fete. Avea
perfecþiona în trãirea lumeascã, cât ºi în ºapte mii de oi, trei mii de cãmile... ªi omul
realizarea oricãrui proiect necesar, util vieþii acesta era cel mai cu vazã din toþi locuitorii
sale pãmânteºti. În plus, timpul ambelor Rãsãritului” (Iov, 1. 1-3).
drumuri va aduce – prin manifestarea sec- Emblematic urmeazã dialogul între
venþialã a virtuþilor – ceea ce a spus Socrate, Dumnezeu ºi Satana, care cutreiera pãmân-
adevãr, bucurie ºi fericire bazate pe credinþã ºi tul ºi, cunoscându-l pe Iov în lauda lui
ºtiinþã. Dumnezeu pentru el, îi spune Creatorului:
O posibilã ordine a virtuþilor divine – „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu
privitã ca o scarã a perfecþiunii umane, ex- l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui ºi tot ce este al
presie a translatãrii credinþei în Divinitate în lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui ºi
ceea ce este necesar traiului pãmântesc – turmele lui acopãr þara. Dar ia întinde-þi
poate fi: credinþã, cumpãtare, simplitate mâna ºi atinge-te de tot ce are ºi sunt
(umilinþã), putere, înþelepciune, iubire. Este încredinþat cã Te va blestema în faþã” (Iov, 1.
o ordine care, în mod sigur, va fi pusã la 9-11).
„încercare”, noi înºine (autorii) urmând sã Dumnezeu a acceptat provocarea Sata-
fim puºi la încercare în interpretarea nei, cu o mare încredere în Iov, care pânã la
intermedierii lor în transformarea credinþei urmã nu ºi-a trãdat credinþa în Divinitate,
în Divinitate în performanþã umanã, lu- deºi îºi blestemase zilele pentru relele ºi
meascã. suferinþa pricinuite de diavol, iar cei trei pri-
eteni ai lui (Elifaz din Teman, Bildad din
2. Din nou despre „frica de ªuah ºi Þofar din Nama) au încercat sã-l
Dumnezeu” determine sã acuze pe cineva de tot ce i se
Înainte de a trece la interpretarea vir- întâmplã. Iov a fost oprit sã-l huleascã pe
tuþilor, decriptarea acestora ne readuce în Dumnezeu prin revelaþia virtuþilor, atât ca
atenþie o temã de care ne-am învrednicit inspiraþie divinã, cât ºi sursã de putere ome-
deja, la care suntem nevoiþi sã revenim neascã.
dintr-o altã perspectivã: frica de Dumnezeu. Dumnezeu dã „ajutor braþului fãrã pu-
Reiterãm cã, în înþelegerea noastrã, „frica de tere”, dã „sfaturi bune celui fãrã pricepere”,
Dumnezeu” exprimã necesitatea de cãlãu- scoate la ivealã „belºug de înþelepciune”
zire a omului credincios, permanenta armo- (Iov, 26.2-4). Tot Dumnezeu îi decripteazã
nizare a lucrãrii lumeºti a omului cu voinþa lui Iov „frica de Domnul, aceasta este înþelep-
divinã, ceea ce îl poate duce spre perfor- ciunea; depãrtarea de rãu este priceperea” (Iov,
manþa pãmânteascã prin perfecþiunea spiri- 28. 28).
tului. Sintagma „faptele bune”, ca expresie a
Ajungând la virtuþile divine, ca har virtuþilor divine, are o semnificaþie pro-
ceresc al spiritului credincios, ne întrebãm fundã în conexiunea cu „frica de Dumne-
din nou dacã manifestarea lor prin acþiunea zeu”, acestea fiind posibile ca urmare a în-
umanã de a face bine prin credinþã acuzã þelepciunii ºi priceperii transferate de
din nou o „fricã” faþã de Divinitate. Creator omului aflat în credinþã. Frica de
Din scrierile biblice ne-am oprit la cartea Dumnezeu, pe lângã conotaþia cãlãuzirii în
despre Iov, care ni s-a pãrut extrem de sensul de a-i respecta legea, exprimã, în
expresivã pentru îngemãnarea dintre vir- fapt, temerea de a nu te îndepãrta de vir-
tuþile divine ºi performanþa umanã a celui tuþile divine. Este interesant faptul cã textul
aflat în credinþã. Iov este descris ca fiind cu biblic spune cã, ºi în condiþiile în care nu-þi
credinþã, virtuos spiritual, dar ºi bogat foloseºti virtuþile divine, faptele rele nu vin
pãmânteºte ºi preþuit de semenii lui. În de la Dumnezeu: „Departe de Dumnezeu ne-
partea dedicatã „Propãºirii lui Iov” aflãm dreptatea, departe de Cel Atotputernic fãrãde-
cã... „Era în þara Uþ un om care se numea Iov. ªi legea. El dã omului dupã faptele lui, rãsplãteºte
omul acesta era fãrã prihanã ºi curat la suflet”. fiecãruia dupã cãile lui. Nu, negreºit Dumnezeu
147
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

nu sãvârºeºte fãrãdelegea, Cel Atotputernic nu de spiritul mesajului dat nouã de Creator.


calcã dreptatea” (Iov 34. 10-12). Deci, dacã Dumnezeu dã omului dupã
Divinitatea a dat omului „cârmuirea faptele sale, care pe filiera divinã nu pot fi
pãmântului” spre binele lui ºi nu împotriva decât bune, atunci trebuie sã înþelegem cã
acestuia. Virtuþile divine sunt instrumentele fãptura lui Dumnezeu, în mod generic, este
unei astfel de cârmuiri, ele nu pot duce dotatã cu capacitãþi creative de „naturã
decât la fapte bune dacã imponderabilul bunã”, pentru ea însãºi ºi pentru semenii
comportament uman din sfera sa spiritualã sãi. Dar dacã aceastã „zestre” iniþialã datã
respectã „cu fricã” legea Creatorului, a omului se manifestã ºi prin urmarea „cãilor
„dreptãþii depline” (Iov, 37.23). lui Dumnezeu”, atunci este sigur cã acþi-
Menirea sinergiei divin-uman este fapta unea umanã va prelua înþelepciunea ºi pri-
bunã, inclusiv în înþelesul de progres, perfor- ceperea, sinonime cu progresul ºi perfor-
manþã care se rãsfrânge asupra semenilor. Ca manþa dedicatã, de data aceasta, nu numai
urmare, producerea unei fapte rele nu poate þie însuþi, ci ºi tuturor celor din jur, seme-
fi niciodatã rezultatul acestei sinergii, prin nilor tãi.
care responsabilitatea rãului ar trebui trans- Recunoaºterea progresului ºi perfor-
feratã, în final, de la om la Creator. Vorbim manþei proprii de cãtre cât mai mulþi din
de o cale exclusiv unidirecþionalã (Creator – jurul tãu (de cât mai mulþi semeni) – altfel
om în credinþã cu virtuþi divine), dar acest spus sã „...devii cel mai de vazã din toþi
lucru nu exonereazã omul de rãspunderile locuitorii...” – este exact modul în care
sale, dacã Dumnezeu îl rãsplãteºte dupã Divinitatea te invitã sã-þi utilizezi virtuþile
faptele ºi cãile lui. Fapta rea este o scurtcir- date þie ca har prin credinþã. Frica de
cuitare a cãii Divine, exclusiv din vina omu- Dumnezeu este conºtiinþa de a le folosi,
lui, deci Dumnezeu nu poate fi interogat de pentru cã, fãrã înþelepciune ºi pricepere,
om de ceea ce a fãcut cel din urmã rãu. faptele tale – acþiunea ta lumeascã de a trãi
„Cine L-a însãrcinat sã cârmuiascã pãmântul? din resursele pãmânteºti – nici nu pot fi
Cine I-a dat lumea în grija Lui? Dacã judecate ºi nici nu pot fi mãsurate în spiritul
(Dumnezeu – n.n.) nu s-ar gândi decât la El, Creatorului. Acesta însã doreºte ca fapta sã
dacã ºi-ar lua înapoi duhul ºi suflarea, tot ce este fie bunã, întrucât inspiraþia divinã
carne ar pieri deodatã, ºi omul s-ar întoarce în acþioneazã numai în acest sens. Tot acesta te
þãrânã” (Iov 34. 13-15). Este greu de imagi- va rãsplãti numai dupã cãile lui, fãrã sã
nat cã Dumnezeu ar recurge la o astfel de „sãvârºeascã fãrãdelegea”, fãrã sã „calce
pedeapsã supremã ºi definitivã, mãsurând dreptatea”. Oprobiul tãu va veni numai de
cu aceeaºi „balanþã” faptele bune ºi cele la semenii tãi, posibil aflaþi sub influenþa
rele, primele fiind expresia cãii divine, cea Satanei, judecata ºi rãsplata lor fiind
completã (Creator – spiritul uman – viaþa departe de criteriile divine, întrucât „natura
lumeascã), iar cele din urmã expresia unei lor bunã”, datã iniþial de Creator oricãreia
jumãtãþi de cale, în care Divinitatea este din fãpturile sale, nu a mai putut fi ilumi-
exclusã prin decãderea spiritului uman natã de credinþa în Divinitate ºi de virtuþile
(renunþarea la „frica” de Dumnezeu), de la care plac lui Dumnezeu.
virtuþile de care se bucurã ca har divin, Iatã cum cãlãuzirea divinã nu înseamnã
omul crezându-se mai puternic decât o cãlãuzire spre orice, ci numai spre virtuþile
Dumnezeu. divine. Practicarea acestora supune omul
Vorbind despre virtuþile divine, „frica de credincios judecãþii divine, iar dacã aceasta
Dumnezeu” mai trebuie înþeleasã ca teamã este fãcutã numai cu dreptatea divinã, sin-
de dreptatea acestuia, atunci când ne refe- gura fricã a noastrã este cea faþã de semeni,
rim la modul în care Dumnezeu dã omului întrucât, trãdând virtuþile divine, se
dupã faptele sale ºi rãsplãteºte dupã cãile lui. trãdeazã aºteptãrile semenilor tãi – credin-
Trebuie sã ne ferim de un verdict simplifi- cioºi sau necredincioºi – care te-au crezut
cat, care ne-ar îndrepta spre reflecþii departe un om virtuos.
148
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

3. Revãrsarea virtuþilor în
performanþa umanã
Mesajul biblic de „mântuire a sufletu-
lui”, dacã ar fi sã fie descris de la conceptu-
alizare pânã la detaliu, ar avea nevoie poate
de „timpul” biblic. Am afirmat însã cã, prin
mesaj, Biblia este atemporalã, iar fiecare citi-
tor al ei, din orice timp, trãieºte profund
impresia cã i se adreseazã lui direct, cã este
scrisã parcã anume pentru el.
Conceptual, mãrturisirea sufletului este
echivalentã cu perfecþionarea creºtinului,
ceea ce conduce în mod axiomatic la con-
cluzia cã toþi oamenii sunt „chemaþi” la per-
fecþiune. Un rãspuns evident la aceastã
chemare ni se pare practicarea virtuþilor
divine, calea doritã de Divinitate ca osânda
muncii din afara Raiului sã-l facã pe omul
aflat în credinþã fericit. Bucuria adevãratã
pentru om, spunea filosoful, rezultã din vir-
tute ºi cunoaºtere.
Cunoaºterea i-a fost datã omului de cãtre
Divinitate prin pasul fãcut de primul cãtre
pomul oprit. Cunoaºterea i-a fost datã omu-
lui ca „povarã” a responsabilitãþii, poate cea
mai cuprinzãtoare, în care osânda muncii
fizice pare insignifiantã în raport cu ceea ce
Creatorul a dorit sã spunã prin „sudoarea
frunþii”.
Cea mai grea povarã a minþii umane este
de a rãmâne virtuoasã, întrucât virtutea
este, poate, eufemismul apropierii omului –
fãrã sã-l ajungã niciodatã – de Creator.
Virtutea este calea care, credem, este plãcutã
Divinitãþii, întrucât ea întreþine, reitereazã ºi
reproduce, mereu pe un plan superior, si-
nergia credinþã-cunoaºtere.
Este una din sinergiile universale cu cea poate fi disociat de „virtuþile”, mãcar, ale
mai mare contribuþie la progresul economic omului autor al proiectului, iar pentru noi,
al omenirii, progresul incluzând nevoia de cei care încercãm sã scriem aceste rânduri,
cunoºtinþe în practic toate domeniile. de virtuþile divine aflate în omul cu credinþã
Încã o precizare, înainte de a explica acþi- în Dumnezeu.
unea virtuþilor asupra proiectelor omului Proiectul „virtuos”, situându-se în lumea
din lumea pãmânteanã indisolubil legatã de noastrã din afara Raiului, este materia-
economie. De multe ori se vorbeºte de un lizarea de moment – la scarã istoricã – a in-
proiect virtuos, în sensul calitãþilor soluþi- termedierii divine, prin virtuþile iluminate
ilor sale – tehnologice, economice, culturale, de Creator, a celor mai înalte calitãþi umane
financiare etc. Noi credem cã „virtuozi- hrãnite prin credinþã în Divinitate.
tatea” unui proiect este o translatare fericitã Crede oare cineva cã „virtuos” într-un
a manifestãrii virtuþilor omului care l-a proiect lumesc este altceva ori are altã sursã
fãcut realizabil. Un proiect „virtuos” nu decât o virtute divinã?
149
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

Facem o simplã invitaþie, în urma cãreia Lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul


ar putea curge mii de pagini: sã privim în n-a biruit-o” (Ioan, cap. I, 4.5)
toatã complexitatea câteva cuvinte pereche ªtiinþific vorbind – dupã cele cunoscute
„virtuþi” ºi virtuþi: tehnologie – curaj, pu- de teoria ondulatorie sau corpuscularã a
tere; economic – cumpãtare, simplitate; cul- energiei – primatul virtuþii credinþei desci-
tural – înþelepciune, iubire etc. freazã sursa inepuizabilã a cunoaºterii pe
lanþul cuvânt - Dumnezeu-viaþã-luminã.
3.1. Credinþa Dacã o verigã lipseºte din acest lanþ, atunci
Se spune despre credinþã cã este virtutea la ce ne-ar mai folosi tot acest exerciþiu?
purificãrii spirituale a omului, calea desco- Virtutea credinþei ne aduce însã ºi la în-
peririi perfecþiunii ºi a adevãratului bine, ceputurile eliberãrilor noastre mãrturisite,
întrucât credinþa este însãºi cunoaºterea încercând însã sã spunem, acum, cã în om,
infinitã, dupã cum infinit este Dumnezeu credinþa este intrinsecã, primitã cu prima
Însuºi. suflare lumeascã. Ca urmare, religiozitatea
Spre a sintetiza virtutea credinþei, cea nu înseamnã „dobândirea” virtuþii credin-
care înnobileazã viaþa spiritualã a omului, þei, ci conºtientizarea sa, a forþelor conferite
sã reevocãm necesitatea „faptelor bune” nu þie de Dumnezeu ca un credit în avans, un
ca o obligaþie a omului credincios, ci singu- cec în alb. Cum vei „trage” din acest credit
ra cale acceptatã de Divinitate pentru lu- sau cum vei „completa” cecul în viaþa lu-
crarea pãmânteascã a omului. Or, faptele meascã vor fi fapte supuse judecãþii divine
bune au nevoie de perfecþiune, iar izvorul în care nu au loc fãrãdelegea ºi nedreptatea.
acesteia pare sã fie contemplaþia, ca parte a Orice faptã bunã – interpretabilã ca un
vieþii spirituale a omului credincios. Nu
proiect lumesc – dedicatã semenilor tãi este
putem însã nega contemplaþia ca o calitate a
pur ºi simplu darul lui Dumnezeu prin
oricãrui om, întrucât orice proiect pãmân-
practicarea virtuþii credinþei, este rezultatul
tesc este imaginat iniþial pe „hârtia minþii”.
colaborãrii noastre cu Divinitatea.
Încã din aceastã fazã el începe sã fie per-
fecþionat, iar acest lucru are nevoie cel puþin
3.2. Cumpãtarea
de un crez, dacã nu de credinþã în accepþi-
unea divinã, pentru a deveni o reuºitã - Virtutea cumpãtãrii reprezintã un pas
faptã bunã, în care crede orice om. spre perfecþionarea omului credincios în
Intuim cã primatul virtuþii credinþei în virtuþile divine. Principala conotaþie a aces-
toate enumerãrile fãcute altor virtuþi are tei virtuþi este temporalitatea a tot ceea ce
conotaþia deschiderii drumului spre ºi ma- înseamnã viaþa lumeascã faþã de infinitatea
nifestãrii celorlalte virtuþi. Pentru omul Dumnezeirii. Resursele finite de orice fel –
credincios, nimic nu este cu putinþã fãrã de la cele naturale pânã la viaþa umanã –
Dumnezeu (Nihil sine Deo), iar credinþa - invitã permanent la cumpãtare, fãrã a afecta
întruchipare a lui Dumnezeu, cel de neatins, evoluþia spre progres, spre performanþã.
în materia lumeascã reprezentatã de omul Cumpãtarea în toate nu înseamnã privaþi-
creat de Divinitate - ne justificã afirmaþia cã une de ceva, ci a folosi optim, la un moment
nimic nu este cu putinþã omului fãrã credin- dat, ceea ce ai la dispoziþie.
þã. Virtutea divinã a credinþei pentru om Din multe definiþii ale virtuþii cumpãtãrii
este conexiunea absolutã ºi universalã a ne îndreptãm spre nevoia explicãrii „cãii
acestuia la Creator. împãrãteºti de mijloc”, ceea ce ne aºazã
Virtutea credinþei este nevoia de luminã între douã extreme. De fapt, în contextul
a omului, în sens de a vedea spiritual, de a virtuþilor divine, o astfel de cale trebuie evi-
putea fi inspirat în proiectele sale pãmân- tatã nu numai spiritual, ci ºi în practicã.
teºti. Dar, aºa cum spune Ioan în Evanghelia Spiritual, pentru cã acceptarea cãii de mijloc
sa, lumina omului, în sensul ei divin, este ar însemna negarea infinitãþii Dumnezeirii,
chiar Dumnezeu, inspiratorul a toate: „În El or, Creatorul a dorit pentru om o perma-
este viaþa ºi viaþa este lumina oamenilor. nentã creºtere, dezvoltare, bunãstare,
150
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

mulþumire în credinþã. Din punct de vedere proiecte bune privite prin ochii divinitãþii,
practic, calea de mijloc ne poate duce la ne relevã cã omul prudent discerne între
negarea evoluþiei sau la discontinuitatea ei mijloace ºi scop, deduce din principiile ge-
voluntarã, oprind astfel, chiar ºi temporar, nerale ºi abstracte modul de a face viabilã o
faptele bune. aplicaþie concretã, identificã posibilele
Spiritul virtuþii cumpãtãrii nu navi- obstacole cu care trebuie sã se confrunte în
gheazã între extreme, ci dezvoltã abilitatea sensul depãºirii sau evitãrii, cântãreºte între
simulãrii de variante, servind aceleaºi fapte entuziasmul generat de scopul proiectului
bune propuse pentru moment. Cu alte ºi imaginaþia aprinsã.
cuvinte, lumea pãmânteascã finitã ne trimi- Orice „ardere” a spiritului uman în lumi-
te la prudenþã. Este interesant de remarcat na divinã este necesar sã lase în urmã o can-
cum prudenþa tranºeazã extremele în raport titate de „cenuºã” lumeascã proporþionalã,
cu cumpãtarea. Ne place sau ne convine sã insuflarea divinã pentru o faptã bunã tre-
repetãm ºi noi cã lipsirea cumpãtãrii de buie sã conducã spre un proiect lumesc pe
prudenþã ne duce fie la avariþia permanen- mãsurã, în care virtuþile divine ale execu-
tã, fie la o ostentaþie sau opulenþã efemerã, tantului sã se reflecte în „virtuþile” proiectu-
în nici unul din cazuri nefiind vorba de o lui acestuia, iar acestea din urmã (pentru
faptã bunã în sensul divin. În sens omenesc, semeni) sã te trimitã biunivoc la executant.
ºi avariþia permanentã, ºi ostentaþia sau
opulenþa efemerã pot comporta cele mai 3.3. Simplitatea
diverse interpretãri ºi justificãri, dar ne Virtutea simplitãþii are conotaþia divinã a
îndepãrtãm mult de virtutea divinã a iubirii moralitãþii în tot ceea ce întreprinde omul în
(aproapelui) în care avariþia, de exemplu, lucrarea sa lumeascã fiind cãlãuzit de cre-
nu are loc. dinþa în Dumnezeu. Este interesant de
Dupã mulþi filosofi (Aristotel, Toma de remarcat cã semnificaþia cuvântului simpli-
Aquino), prudenþa este fie o condiþie indis- tate, ca virtute, comportã definiþii complexe,
pensabilã altor virtuþi, fie poate fi interpre- departe de a fi uºoare.
tatã ca o „virtute pivot”, regãsitã în toate În primul rând, simplitatea, ca atitudine,
virtuþile. Împãrtãºim ºi noi necesitatea pru- înseamnã a urma calea lui Dumnezeu, cu
denþei în manifestarea unor virtuþi privind credinþa vãditã în destinaþia cãutatã care
la definiþia divinã a faptelor bune, care tre- nu-þi va fi respinsã. Simplitatea ca virtute
buie sã se întâmple la timpul potri-vit ºi sã divinã denotã credinþa fermã în Divinitate,
nu se facã fãrã mãsurã, deci cumpãtat. lipsitã de îndoieli ºi temeri. Când apar aces-
Virtutea divinã a cumpãtãrii, asociatã cu tea în lucrarea lumeascã, totul devine din ce
prudenþa, este calea de a urma scopul final în ce mai complicat pentru om. Îndoielile ºi
supranatural al propriului nostru proiect, temerile nu reflectã prudenþa conectatã la
acest scop fiind iluminarea de care avem cumpãtare, ci discontinuitatea noastrã
nevoie pentru a analiza între toate posibili- într-un adevãr suprem, insuflat prin credin-
tãþile (cãi, mijloace) de a-l realiza în accepþi- þã ºi devenit convingãtor numai pânã la un
unea divinã a faptei bune. În acest mod, punct. Acest adevãr se referã la faptul cã tot
contemplaþia iniþialã trece prin reiterãrile ce existã bun în noi, cã întreaga noastrã
succesive de pasaj de la o idee la acþiunea cãlãuzire spre fapte bune (numai) vin de la
concretã ºi finalizare, omeneºte vorbindu-se Divinitate. Apostolul Pavel în întâia sa epis-
de un proiect (faptã) bun în condiþiile date. tolã cãtre corinteni spune: „Har ºi pace de la
Omul cumpãtat manifestã prudenþa în Dumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus
mod natural, iar acest lucru îi conferã cali- Hristos! Mulþumesc Dumnezeului meu tot-
tãþi absolut indispensabile progresului vieþii deauna cu privire la voi (noi, toþi oamenii –
sale lumeºti. În mod aproape ideal, deºi n.n.) pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost
practica o demonstreazã pe exemplele de dat în Isus Hristos. Cãci în El aþi fost îmbogãþiþi
megastructuri care ne uimesc, adevãratele în toate privinþele. Cu orice vorbire ºi orice
151
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cunoºtinþã ... aºa cã nu duceþi lipsã de nici un fel Simplitatea divinã ºi umilinþa biblicã nu
de dar, în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru se circumscriu nici fricii ºi nici subjugãrii
Isus Hristos” (Pavel, Cor., Cap. I, 3-7). fiinþei umane faþã de Creator, întrucât Dum-
Iatã, prin grija Apostolului Pavel, ni se nezeu l-a fãcut pe om liber. Virtutea sim-
confirmã cã avem harul sã ducem totul la plitãþii prin acceptarea umilinþei biblice este
bun sfârºit ºi cã nimic din ceea ce facem nu pavãza noastrã împotriva tentaþiei de a con-
este decât îndemnul dat nouã prin harul de la sidera propria noastrã faptã bunã mai pre-
Dumnezeu. sus de puterea Divinitãþii. Lui Dumnezeu îi
În al doilea rând, virtutea divinã a sim- plac realizãrile noastre, ne va ajuta în ele,
plitãþii – a permanentei noastre poziþionãri acceptând cã prin credinþã ni se dã harul re-
în credinþa nestrãmutatã în Divinitate – ne uºitei în cuvântul lui Dumnezeu, ºi nu în
apropie de umilinþa biblicã a respectului faþã omiterea/uitarea mãcar pentru o clipã a
de Dumnezeu, prin înclinarea pânã la acestuia.
pãmânt (conform etimologiei cuvântului Virtutea divinã a simplitãþii este încre-
umil). În aceastã accepþiune, virtutea sim- derea noastrã în Dumnezeu, prin care elimi-
plitãþii prin a da dovadã de umilinþã în- nãm din proiectele noastre temerile nera-
seamnã nu numai respingerea, din compor- þionale, este tãria creºtinã, descrisã de filosofi
tamentul nostru omenesc, a trufiei, orgoliu- ca o virtute care îndeamnã omul sã nu se
lui ºi egoismului, ci ºi recunoaºterea perma- încreadã în propriile forþe fãrã sã spere mai
nentei excedenþe a lui Dumnezeu, indiferent mult la ajutorul lui Dumnezeu, ajutor prin
cât de mult progresãm sau ne perfecþionãm care temerile ºi îndoielile pot fi învinse.
faþã de efortul nostru de a-l atinge, ajunge. Poate nu în ultimul rând trebuie spus cã
ªi umilinþa biblicã se întemeiazã pe ade- virtutea simplitãþii este expresia conºtiinþei
vãrul „distanþei” omului faþã de Creator, noastre în ceea ce priveºte valoarea, dar ºi
fãrã sã nege permanenta lui cãlãuzire spre limitele noastre profesionale, umilinþa, în
noi orizonturi prin credinþã. acest caz, fiind – spune Sfânta Tereza – chiar
152
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

adevãrul. A fi umil este sã te evaluezi corect pleteazã reciproc ºi proporþional conform


pe tine însuþi, ceea ce exclude compararea propriei naturi ºi demnitãþi, dat fiind cã
puterilor tale cu cele ale Divinitãþii. ambele pornesc de la Domnul care nu poate
decât sã fie în acord cu Sine”.
3.4. Puterea ºi curajul Despre virtutea puterii în credinþã ne
Virtuþile puterii ºi curajului într-un vorbeºte ºi Apostolul Pavel în epistola sa
demers pãmântesc au la bazã încrederea în cãtre Romani: „...ºtim cã toate lucrurile lu-
Dumnezeu. În acest context, puterea ºi cura- creazã împreunã spre binele celor ce iubesc
jul sunt raportate la frica genericã, tulburã- pe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor ce
toare a pãcii spirituale a omului ºi care pune sunt chemaþi dupã planul sãu” (Rom. 8, 28).
în discuþie capacitatea acestuia de a perfor- Virtutea puterii în credinþã are nevoie de
ma, progresa. curajul ca iluminarea primitã de la Divi-
La alungarea din Rai a lui Adam ºi Evei, nitate sã-ºi urmeze cursul de la supranatu-
Dumnezeu le-a spus sã trãiascã din truda ral la natural, în armonia Divinitãþii cu Sine
frunþii. Seneca a spus cã „a trãi înseamnã a Însuºi.
lupta”. Vechiul Testament laudã rãzboinicii Tãria perfectã – putere în credinþã –
curajoºi, care nu se temeau de oameni, toc- solicitã mântuirea, respectiv curajul de a nu
mai pentru cã aveau credinþã în Dumnezeu ceda la ameninþãrile de a fi constrâns sã
ºi aveau încredere în El mai mult decât în comiþi un fapt rãu (un pãcat grav), care nu
armele, muºchii ºi experienþa lor rãzboinicã. este calea lui Dumnezeu. Dar curajul legat
Virtutea puterii trece, aºadar, prin tãria de virtutea puterii înseamnã ºi asumarea
creºtineascã, care eliminã frica nãscutã toc- riscurilor legate de propria vocaþie, în care
mai din lipsa credinþei ºi a încrederii în intrã ºi credinþa în Divinitate. Ca urmare,
Dumnezeu. curajul este chiar capacitatea de a suporta
Observãm cã, în succinta exemplificare a fãrãdelegea ºi nedreptatea, care nu sunt în
abordãrilor, virtutea divinã a puterii se firea Creatorului, ci a semenilor lipsiþi de
referã la tãria spiritului omului în credinþã, virtutea iubirii aproapelui.
ºi nu la forþa lui fizicã. Dar a pierde încrede- Virtutea puterii în credinþã este conectatã
rea în Dumnezeu înseamnã expunerea si- cu rãbdarea, aceasta fiind ºi ea o formã a
gurã la frica spiritualã – sinonimã cu pusti- „puterii” creºtine. Nu este vorba de rãbda-
etatea sufletului uman – ºi la frica fizicã de rea care poate deveni pretext pentru slãbici-
necunoscut. Cine nu se lasã cãlãuzit de une, inacþiune sau pasivitate, ci de virtutea
Divinitate ajunge sã fie înspãimântat chiar de a-þi risipi orice apãsare a sufletului veni-
ºi de propria sa umbrã, afirma sfântul Ioan tã din încercarea Divinã. Astfel, rãbdarea
Scãrarul în scrierile sale. este manifestarea unei tãrii creºtine în faþa
Omul aflat în credinþã nu se poate teme examenelor la care Dumnezeu ne supune
de lucrurile bune, care vin pe filiera voinþei tocmai pentru a ne întãri virtutea puterii în
unice a lui Dumnezeu. Frica vine, de regulã credinþã. Opus la ceea ce afirmam mai sus –
din aºteptarea rãului, dar din acest moment rãbdarea ca pretext de slãbiciune – noi
omul cu credinþã s-a desprins de ordinea su- aºezãm rãbdarea, în contextul prezentãrii
pranaturalã sau mãcar de înþelegerea aces- virtuþilor divine, „în pauza” necesitãþii unui
teia. nou reviriment în dorinþa noastrã de a per-
Ordinea supranaturalã, universalã nu forma prin puterea ºi curajul hrãnit de chiar
este în contradicþie cu cea naturalã – pã- voinþa Divinitãþii.
mânteascã – în care trãieºte omul. Încrede-
rea în Dumnezeu îl convinge pe om cã 3.5. Înþelepciunea
ordinea supranaturalã este aceea care înalþã Virtutea înþelepciunii generalizeazã înþe-
ºi perfecþioneazã ordinea naturalã. Mai legerea profundã a lumii în care trãim, in-
mult, Papa Pius al XI-lea, în enciclica Divini separabilã, în ceea ce ne priveºte ca drept
Illius Magistri spune cã „... fiecare dintre credincioºi, de Divinitate. Credem cã omul
aceste ordini îi dã ajutor celeilalte, se com- a fost dotat de la bun început cu înþelegerea
153
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

a ceea ce îl înconjoarã, dar profunzimea ºtiinþã a Creatorului are credem semnifi-


acestui exerciþiu a avut nevoie de o ilu- caþia tocmai a „asemãnãrii” forþei creatoare
minare. a omului cu cea a Divinitãþii, ca potenþial de
Avansarea înþelegerii în profunzimea performanþã în circumstanþele virtuþilor
lucrurilor a permis spiritului uman sã trans- divine. Îndemnul la cãutarea înþelepciunii
forme vizibilul (materialul) în invizibil (idei, divine nu este în zadar, gãsirea ºi practi-
gânduri), iar procesul sã devinã reversibil. carea acestei virtuþi fiind comparatã cu o
Orice idee sau gând poate fi materializat ca comoarã. Gãsirea ei – a înþelepciunii, prin a
proiect, iar aceastã transpunere de la invizi- o cere – ne readuce din nou la emblematica
bil la vizibil înseamnã performanþã. Rever- fricã de Dumnezeu, însã cu aceeaºi cono-
sibilitatea vizibil-invizibil nu numai cã a taþie a faptului cã (numai) credinþa îþi dã cu-
înmulþit cunoaºterea, dar l-a fãcut pe om noaºtere: „Dacã vei lua aminte la înþelepci-
înþelept. une ºi te vei ruga pentru pricepere, dacã o
Nu degeaba se spune cã virtutea înþelep- vei cãuta ca argintul, ºi vei umbla dupã ea
ciunii divine este matca invizibilã a tuturor ca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica de
lucrurilor vizibile. În pildele sau proverbele Dumnezeu ºi vei gãsi cunoºtinþa lui Dumnezeu.
lui Solomon, la obârºia înþelepciunii, aflãm cã Cãci Domnul dã înþelepciune, din gura lui
ea – înþelepciunea – a fost prima din iese cunoºtinþã ºi pricepere” (Pav. 2, 2-6).
lucrãrile Divinitãþii: „Domnul m-a fãcut cea Un verset preluat din Isaia (33, 6) în
dintâi dintre lucrãrile Lui, înaintea celor mai proverbe (Prv. 1,7) spune cã „frica Dom-
vechi lucrãri ale Lui. Eu am fost aºezatã din nului este începutul ºtiinþei”, iar la Iov (28,
veºnicie înainte de orice început, înainte de 28) revenim cu revelaþia: „Iatã, frica de
a fi pãmântul” (Pav. 8, 22-23). Domnul, aceasta este înþelepciunea, depãr-
Coroborând cu întâietatea cuvântului tarea de rãu este priceperea”.
care era Dumnezeu, înþelepciunea are ºi ea Parcã la nici una din virtuþi, în afarã de
sensul de energie divinã, martorã a tot ceea virtutea credinþei, nu am regãsit atât de
ce a fãcut Dumnezeu: „Când a întocmit explicit ºi puternic faptul cã înþelepciu-
Domnul cerurile, eu eram de faþã, când a nea/pricererea îºi are izvorul nesecat din
tras o zare pe faþa adâncului, când a pripo- credinþa în Divinitate. Virtutea credinþei
nit norii sus ºi când au þâºnit în putere este începutul a toate, dar virtutea înþelep-
izvoarele adâncului... când a pus temeliile ciunii este inseparabilã de cea a credinþei,
pãmântului, eu eram meºterul lui, la lucru uneori creºterea în credinþã fiind aceea care
lângã El, ºi în toate zilele eram desfãtarea Lui, sporeºte înþelepciunea.
jucând pe rotocolul pãmântului sãu ºi Nu este lipsitã de interes ºi etimologia
gãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor” (Pav. cuvântului înþelepciune în sensul ei antic.
8, 27-31). Termenul sofos (paleogrecul tvophos) indicã
Magnitudinea virtuþii divine a înþelepci- mai mult decât gândul/ideea, respectiv
unii, din punct de vedere al rezultatelor pe lucrul fãcut bine sau lucrul bun (fapta bunã
care le poate atinge omul, este infinitã, pre- în sensul biblic). În limbajul modern, în-
cum transformarea de cãtre Dumnezeu a þeleptul a devenit omul dotat cu gândire/
invizibilului infinit în vizibil atât cât va fi minte limpede, care cunoaºte multe lucruri.
lãsat de Creator omenirii sã fie. Dar poate Evoluþia înþelegerii înþelepciunii nu se înde-
cel mai important lucru de subliniat este pãrteazã însã de la conceptul înþelepciunii
faptul cã virtutea înþelepciunii este calea de din vechiul Testament asupra cãreia am
a-l ajunge din urmã pe Dumnezeu, în sensul zãbovit ca virtute divinã resursã a perfor-
perfecþiunii mereu perfectibile: „Ferice de manþei omeneºti.
omul care m-ascultã, care vegheazã zilnic la Dacã omul a fost creat dupã chipul ºi
porþile mele ºi pãzeºte pragul uºii mele. asemãnarea lui Dumnezeu, iar Înþelepciu-
Cãci cel ce mã gãseºte, gãseºte viaþa ºi capãtã nea, dupã ce a fost creatã în prima zi, a
bunãvoinþa Domnului” (Pav. 8, 34-35). Or, a devenit colaboratorul Divinitãþii în facerea
„gãsi viaþa” prin înþelepciune ºi cu buna lumii – alcãtuirea întregului univers vizibil
154
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

– atunci nu ne poate surprinde cu nimic trã – exprimatã atât prin cuvinte, cât ºi fapte
puterea virtuþii înþelepciunii pentru om, bune, prin spirit ºi lucrare – se îndreaptã
venitã pe calea credinþei. Înþeleptul, în tot spre Divinitate. Divinitatea îºi iubeºte toate
timpul biblic, este om muncitor (lucreazã ca creaturile, ºi pe cele bune, ºi pe cele rele, pe
ºi Dumnezeu), un maestru al lucrurilor toþi îi judecã numai cu dreptatea. Cã este aºa,
(faptelor) care nu pot fi – în raport cu avem exemplul virtuþii iubirii lui Isus: „Dar
înþelepciunea – decât bune. eu vã spun: iubiþi pe vrãjmaºii voºtri,
Fiecare din noi care iubeºte înþelepciunea binecuvântaþi pe cei ce vã bleastãmã, faceþi
– efortul de a cunoaºte ºi înþelege – este ºi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei
filosof, mãcar în sensul restrâns al speciali- ce vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai
zãrii sale, iar a fi înþelept în meseria ta – în Tatãlui vostru care este în ceruri, cãci El face
interpretarea virtuþii divine – este garanþia sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei
lucrului fãcut bine, a performanþei recunos- buni, ºi dã ploaie peste cei drepþi ºi peste cei
cute ºi de Dumnezeu, ºi de semenii tãi. nedrepþi” (Matei 5, 44-45).
Universalitatea iubirii ne include ºi pe
3.6. Iubirea noi, practicanþi ai virtuþii iubirii, întrucât
Pentru destinul demersului nostru, în într-un citat biblic anterior iubirea aproa-
abordarea virtuþii iubirii în sensul divin, tre- pelui ca „pe noi înºine” nu înseamnã sã-þi
buie sã începem cu ceea ce a scris Matei în iubeºti semenul în loc sã ne iubim pe noi
evanghelia sa, cu privire la poruncile cele înºine ºi nici sã-i faci lui binele ºi nouã nu.
mari: „Isus a rãspuns (la întrebarea fariseu- Virtutea divinã a iubirii nu propovã-
lui) „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu duieºte în nici un grad dezinteresul pentru
cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot sine, pentru a demonstra mãrimea iubirii
cugetul tãu”. Aceasta este cea dintâi ºi cea aproapelui. Cã este aºa, revenim la necesi-
mai mare poruncã. Iar a doua, asemenea ei, tatea includerii, prin virtutea iubirii, a
este: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine intereselor proprii cu cele ale semenilor,
însuþi”. În aceste douã porunci se cuprinde pentru cã în fiecare din semenul nostru tre-
“toatã Legea ºi Proorocii” (22, 37-40). buie sã-l vedem pe Dumnezeu, întrucât
Ne confruntãm de la bun început cu omul este fãcut dupã chipul ºi asemãnarea
necesitatea iubirii de Dumnezeu, de sine ºi lui Dumnezeu (Fc. 1, 26-27).
a aproapelui nostru. Identificãm trei direcþii Iatã cã, prin virtutea iubirii supreme se
cardinale ale iubirii, care în final se topesc în realizeazã unitatea lumii divine cu lumea
infinitul spaþiului ºi timpului. Aceastã topi- pãmânteascã în sens deplin, iar întruparea
re ne spune însã ceva ºi mai mult: ori existã Tatãlui în Isus – trecând vremelnic prin via-
iubire, ori nu existã nimic. Credem cã ºi þa pãmânteascã – a fãcut sã reîntãreascã în
Marin Preda a urmat acelaºi raþionament faþa oamenilor aceastã unitate: „Vã dau o
când ºi-a încheiat celebrul roman „Cel mai poruncã nouã (spune Isus – n.n.) sã vã iubiþi
iubit dintre pãmânteni” cu la fel de celebra unii pe alþii, cum v-am iubit Eu, aºa sã vã
reflecþie: „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”. iubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vor
Dacã virtuþile divine sunt îndreptate spre cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacã
faptele bune (în exclusivitate), dedicaþia sau veþi avea dragoste unii pentru alþii” (Ioan,
dedicarea lor nu poate rãmâne amorfã ca 13, 34-35).
mesaj ºi simbolisticã. O faptã bunã – de la un Biblia ne întãreºte, ºi prin aceastã porun-
gest mic pânã la un proiect magistral – este cã, certitudinea cã virtutea iubirii trece ºi ea
manifestarea unei iubiri, a cãrei desãvârºire prin credinþã, cãci sintagma recunoaºterii cã
este universalitatea ei, egalã rãspândire cãtre toþi suntem ucenicii Lui, fiind iubiþi de Isus,
toþi ºi toate. Iatã cum virtutea divinã a iubirii ºi manifestându-ne iubirea unii faþã de alþii
ne face pãrtaºi, ca oameni, la echilibrul uni- ca oameni, indicã faptul cã avem credinþã în
versal corect între interesele noastre proprii Divinitate.
ºi interesele celorlalþi, pentru cã în fiecare În citatul de mai sus, evanghelistul Ioan
din celãlalt, din afara noastrã, iubirea noas- ne spune cã iubirea frãþeascã, comportând
155
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cele trei direcþii cardinale la care am fãcut


referire, venitã pe filiera divinã, include
adevãruri fundamentale pentru omul aflat
în credinþã.
Omul este creat dupã înfãþiºarea lui
Dumnezeu. Dumnezeu s-a întrupat în Isus
ºi a devenit ºi el temporar om, iar Isus, ca
om, s-a identificat cu aproapele oamenilor.
Pe toþi trebuie sã-i uneascã iubirea pentru a
exista fapte bune, în sensul cã viaþa lumeascã
în credinþã este condiþia perfecþiunii umane,
a capacitãþii omului de a performa.
*
* *
Recunoaºtem cã am încercat o palidã
reprezentare a virtuþilor divine care îl fac pe
omul credincios sã performeze în lumea
pãmânteascã. Nu putem însã sã ne negãm
emoþia abordãrii lor ºi mai ales temerile de
a nu fi putut accentua, atât cât am fi dorit,
asupra acelor dimensiuni ale virtuþilor
divine care sã le confirme izvorul de resurse
ale performanþei umane. Nu avem dubii
asupra convingerilor noastre, dar avem
frica de a nu fi fost convingãtori în expli-
carea forþei spre perfecþiune pe care ne-o con-
ferã practicarea cu bunã credinþã a virtuþilor
divine.
Ne explicãm emoþia abordãrii mai ales
prin aceea cã am dorit sã ancorãm virtuþile
expuse la nivelul sau sfera spiritului uman, cã omul aflat în credinþã aºteaptã în mod
ca o performantã trãire a vieþii lumeºti, toc- firesc, natural, sprijinul lui Dumnezeu.
mai ca performanþa lumeascã sã nu fie Nu negãm cã, într-un fel, virtuþile
unicã sau efemerã. Credem cã virtuþile descrise ar putea fi dobândite prin educaþie
divine dau harul omului de a putea perfor- ºi exersare, dar atribuindu-le caracterul
ma continuu pe parcursul vieþii, în sensul divin, am încercat sã vorbim despre vir-
propriei sale perfecþionãri ºi al aspiraþiei tuþile primite de om pe cale supraome-
spre proiecte perfecte. Ca urmare, suntem neascã, tocmai pentru a distinge între inter-
reticenþi sã afirmãm cã orice faptã bunã este pretarea moralã (eºti virtuos-eºti moral) ºi
întotdeauna ºi o virtute, dar stabilitatea cea divinã, ca har (eºti virtuos-te per-
noastrã în virtute în mod cert ne permite de fecþionezi).
a face o faptã bunã oricând ºi oriunde când În întãrirea cãii noastre nu putem omite
ni se cere implicarea. aforismele despre virtute, unele devenite
Stabilitatea în virtuþi nu este numai o re- celebre prin conciziunea principiului enun-
flectare a infinitului spiritual în plan divin, þat. Reþin atenþia douã dintre ele care ne
ci ºi obiºnuinþa specialã de a face binele. ajutã, poate, sã întãrim ceea ce credem cã nu
Numai aceastã obiºnuinþã specialã are sem- am fãcut suficient: „Virtutea este binele
nificaþia voinþei noastre libere, întorcându-ne suprem, viciul este cel mai mare rãu” ºi
astfel la libertarea omului de a conlucra cu „Virtutea este ea însãºi un premiu”. Pentru
Divinitatea ºi întãrind, în acelaºi timp, ideea noi existã o conexiune fireascã între cele
156
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

douã aforisme, tocmai pentru cã ele închid înþelegem sau mãcar citim cu alþi ochi
formal un cerc virtuos. „îndemnul” citat mai sus. Truda biblicã are
Virtutea divinã fiind binele suprem, orice o explicaþie mult mai profundã. Înainte de
faptã bunã în viaþa lumeascã rezultã din vir- efortul fizic, ea ne sugereazã, acum, munca
tuþile enumerate de noi, este o consecinþã asiduã a spiritului uman de a fi reconectat la
fireascã care tinde sã fie un bine suprem. Creator, în afara spaþiului Raiului, când
Identificãm astfel calea perfecþiunii ºi/sau a Dumnezeu lucra El însuºi pentru binele fãp-
performanþei omului cãlãuzit de virtuþile turii omeneºti. În afara Raiului, pentru pro-
divine, dar pânã la aroganþa de a deveni priul bine al omului alungat, Dumnezeu i-a
chiar el Dumnezeu. Dacã virtutea este ea dat fãpturii acesteia, pe care a continuat sã o
însãºi un premiu, înseamnã cã nu poate fi iubeascã, harul propriu de a face bine nu
practicatã pentru a fi recompensat cu ceva numai lui, ci ºi semenilor sãi. Cum? Prin
suprem, revenind astfel la aforismul cã vir- intermedierea virtuþilor, binele suprem care
tutea este chiar binele suprem. trebuie hrãnit la nivel spiritual prin credinþa
Din aceastã perspectivã, omul credincios în Divinitate ºi religiozitate.
nu-ºi va privi performanþele ca ultim efect Ne luminãm ºi noi acum, cã cele trei
al virtuþilor, ci ar trebui sã vadã în ele – în intermedieri – ale credinþei, religiei ºi vir-
performanþe – cã are harul virtuþilor, cã tuþilor – nu sunt o scarã cu trepte de sus în
Dumnezeu l-a înzestrat chiar pe el cu binele jos – ale transferului puterii conferite nouã
suprem ºi cã are potenþialul firesc de a se de Divinitate pentru a trãi trupeºte pe
perfecþiona ºi de a performa. Se ajunge ast- pãmânt, ci sunt segmentele unei spirale din-
fel, ºi pe aceastã cale a intermedierii vir- spre Pãmântul pe care am fost trimis de
tuþilor, la o tezã expusã de noi într-un pasaj
Dumnezeu, spre Univers. Urcând pe aceas-
anterior, cã performanþa omului prin virtuþi
tã spiralã a perfecþiunii spiritului, vedem
trebuie privitã, în primul rând, ca responsa-
mai de sus cum truda pe pãmânt devine
bilitate a harului divin de a deþine, prin vir-
mai uºoarã prin cunoaºterea mai mult reve-
tute, binele suprem.
latã de încrederea în Divinitate.
Poate, în cuvinte mai simple, dorim sã
spunem cã omul credincios este înzestrat de Revenind la textul biblic relatat mai sus,
Dumnezeu cu cel mai infailibil instrument citim altfel ºi semnificaþia „scoaterii” hranei
al reuºitei sale libere, ca om liber, în viaþa din pãmânt cu trudã. Pe linia raþionamentu-
lumeascã, respectiv capacitatea de a oferi lui cã truda începe cu necesitatea perfec-
binele suprem semenilor sãu atunci când þionãrii, scoaterea hranei are nevoie de
are ocazia, însã în mod stabil. cunoaºtere, în primul rând. Ne-am explicat
Prin harul virtuþilor divine, omului cre- la timpul potrivit cunoaºterea ca fiind reve-
dincios îi este dat sã se comporte „fãrã sã laþia credinþei. Iar dacã „frica” de Dumne-
sãvârºeascã fãrãdelege” ºi fãrã „sã încalce zeu este credinþa ºi încrederea noastrã în El,
dreptatea”, exact cum îºi doreºte Creatorul sã ne reamintim cã, din textul biblic, cu-
pentru fãptura sa: sã facã numai binele! noaºterea acestei „frici” este de fapt cunoaº-
Credem cã nu poate exista o mai bunã pozi- terea lui Dumnezeu, cunoaºterea înþelepciu-
þionare a omului credincios pentru a-ºi duce nii – cãci din opera lui iese cunoaºtere ºi pri-
la bun sfârºit un demers pãmântesc în pro- ceperea este începutul ºtiinþei (!).
pria sa colectivitate. Generic vorbind, tot Dacã ne considerãm generaþia care am
acest demers cãlãuzit de harul divin este devorat romanele pline de ficþiune ale lui
sau se revarsã în economia lumeascã, privi- Jules Verne, datorãm numai evoluþiei cu-
tã ca „îndemnul” Creatorului adresat fãp- noaºterii faptul cã am trãit deja tot ce ºi-a
turii sale: „Cu multã trudã sã-þi scoþi hrana imaginat el. Oare a fost pura lui imaginaþie,
din el (pãmântul devenit blestemat – n.n.) dacã ºi el, Jules Verne, a fost una din fãp-
în toate zilele vieþii tale” (Facerea, 3, 17). turile lui Dumnezeu pe pãmânt? Nu cre-
Dupã atâta propria încercare de a ne dem, dupã cum nu ne vine nouã sã credem
explica nouã înºine transferul credinþei în – atunci când recitim acest text – cã tot ce
Divinitate în performanþe economice, am scris pânã aici ne aparþine întru totul.
157
Artã ºi
spectacole
Cãlin
CÃLIMAN
Un film „de suflet”:
Restul e tãcere
Regizorul Nae Caranfil film de epocã, Dolce far speculaþii, regizorul de azi
ºi-a materializat, în sfârºit, niente, o coproducþie franco- pãstreazã intacte prenumele
un superb gând de acum italianã de acum câþiva ani, personajelor preluate din
douã decenii, acela de a care n-a fost programatã realitate, Grigore (Brezeanu)
evoca, într-un film de ficþi- (încã), din pãcate, în circui- rãmâne Grigore (Ursache),
une, anii de început ai cine- tul de premiere al cinemato- Leon (Popescu) rãmâne
matografiei naþionale, peri- grafelor româneºti, o ecrani- Leon (Vernescu), Iancu (Bre-
oada realizãrii primului film zare a unui roman de suc- zeanu) rãmâne Iancu (Ur-
de lung metraj, Independenþa ces, tradus ºi la noi, „9 zile la sache), iar Aristizza este,
României. Pentru cineastul Terracina” de Frédéric desigur, celebra actriþã a
ale cãrui filme anterioare – Vitoux, printre personajele vremii, Aristizza Roma-
E pericoloso sporgersi, Asfalt cãruia se aflã, în decembrie nescu. Cât despre primul
Tango ºi Filantropica – au 1816, romancierul francez lung metraj românesc, fil-
constituit, neîndoios, ºi un Stendahl (Henri Beyle la mul Independenþa României –
îndemn adresat tinerilor re- vremea respectivã) ºi com- a cãrui primã proiecþie (cu
alizatori de a aborda des- pozitorul italian Rossini. caracter „închis”) a avut loc
chis, curajos, fãrã menaja- Superb – cum spuneam la Castelul Peleº în 17/30
mente, problematica socie- la început – este nu numai iulie 1912 ºi a cãrui premierã
tãþii româneºti contempo- gestul cineastului de azi de pentru public era gãzduitã
rane, un film precum Restul a omagia opera înaintaºilor, de Teatrul-Cinema bucureº-
e tãcere poate fi considerat a- ci ºi modul în care este re- tean „Boulevard-Palace”
tipic ºi, oricum, este altceva constituitã pe ecran atmos- (sala „Eforie”) la 1 septem-
decât filmele de mare succes fera Bucureºtiului din anul brie 1912 –, secvenþe auten-
naþional ºi internaþional ale 1911, cu contrastele sale, tice din filmul de acum 96
tinerilor din ultima vreme. nori de praf ºi parfumuri de ani sunt incluse, în mai
Dar este, la fel de sigur, un franþuzeºti, copii desculþi ºi multe rânduri, în Restul e
film „de suflet”, atât pentru toalete elegante, noroi ºi tãcere, filmul care îºi pro-
regizor, cât ºi pentru noi, tocuri înalte ºi, peste toate pune sã evoce filmãrile de la
spectatorii, tocmai pentru cã acestea, apariþia unui „nou începutul veacului trecut
acest frumos film de epocã templu al pãcatului”, cine- Putem considera, aºadar,
(a cãrui acþiune se petrece în matograful, cu contradicþiile cã povestea filmului Restul e
primele decenii ale veacului ºi curiozitãþile sale. Filmul tãcere este, în mare parte,
trecut) nu vorbeºte despre o Restul e tãcere mixeazã ar- adevãratã, inspiratã de per-
epocã oarecare, ci despre monios realitatea cu ficþi- sonaje ºi fapte reale ale
primii ani ai filmului româ- unea, pornind de la perso- epocii evocate. Relaþia tânã-
nesc, când tineri entuziaºti naje, întâmplãri ºi eveni- rului regizor de odinioarã –
au pariat cu viaþa lor pe mente reale ale epocii res- care, la numai 20 de ani,
viitorul noii arte. ªi, în plus, pective, cãrora le aflã core- realiza un film istoric de
sã nu uitãm cã Nae Caranfil spondenþe fictive. Pentru a anvergurã – cu principalul
are la activ încã un valoros nu lãsa loc la nici un fel de sãu susþinãtor financiar,
158
Un film „de suflet”: Restul e tãcere

beneficiu”. Printr-un capri-


ciu al destinului, la distanþã
de un an, se stingea, la
numai 28 de ani, ºi Grigore
Brezeanu, al cãrui firav
organism n-a rezistat unei
epidemii iscate încã în anii
rãzboiului. „Sãrmanul Gri-
goraº Brezeanu – scria atun-
ci unul dintre prietenii sãi,
poetul clujean Emil Isac.
Câte idealuri nu s-au stins
în trupu-i hodorogit... De
câte ori, pânã noaptea târ-
ziu, nu clãdeam castele în
Spania. « -Vom duce în
Europa lumea româneascã
cu filmele noastre!» Aºa
spuneai, Grigoraº Brezeanu.
ªi te-a apucat de braþ
moartea ºi te-a dus în lumea
care-ºi crea în mod premedi- brie 1917, dupã care a urmat în care filmul nu mai lu-
tat reputaþia unui Mecena punerea lui „sub interdic- mineazã niciodatã. A rãmas
dominator ºi violent, consti- þie”. Acþiunea filmului Res- vãduvã ideea...” De ce
tuie axul central al intrigii. tul e tãcere se încheie atunci, mi-am îngãduit acest recurs
Cele douã personaje se cu puþin înainte de sfârºitul la realitãþile acelui timp? În
atrag ºi se resping, au – foarte apropiat – al celor primul rând pentru a sub-
linia ideea cã relaþia celor
clipele lor de zbor sublim ºi doi eroi principali ai
douã personaje a continuat
prãbuºiri dure, relaþia lor peliculei de astãzi. Mi-aº
ºi prin moarte, în al doilea
este marcatã de obsesive îngãdui, nu fãrã un scop
rând pentru cã în desenul
visuri de glorie ºi de trãdãri anume, sã ies o secundã din
personajelor cine-
succesive, în desenarea lor film, pentru a rãmâne în
matografice regãsim ºi emo-
scenariul de azi utilizeazã realitãþile epocii de atunci. þii din documentele despre
documente reale despre Leon Popescu, producãtorul personajele reale care au stat
regizorul Grigore Brezeanu filmului Independenþa Româ- la baza personajelor de ficþi-
ºi producãtorul Leon Po- niei ºi patronul societãþii une din Restul e tãcere.
pescu. Sunt incluse în po- „Filmul de artã”, avea sã fie Referindu-ne, în contin-
vestea cinematograficã de condus pe ultimul drum în uare, la spaþiul narativ al fil-
azi fapte sau supoziþii reale aprilie 1918, la 54 de ani, de mului Restul e tãcere, sã
privitoare la cei doi protago- foºtii colaboratori ºi de menþionãm alte câteva cen-
niºti, printre care incidentul „neconsolata” familie care, tre de interes ale intrigii. Un
petrecut la cinci ani dupã cu numai câteva luni în sâmbure al intrigii rãmâne
premiera filmului Indepen- urmã, susþinuse punerea lui relaþia tânãrului regizor
denþa României, când, se sub interdicþie, invocând Grig cu tatãl sãu (al cãrui
pare, Leon Popescu, lovit de drept argument al dezechili- prototip este celebrul actor
o întunecare mintalã preci- brului mental faptul cã al Naþionalului bucureºtean
pitatã, ar fi dat foc cu pro- „investise sume mari cu Iancu Brezeanu), de aseme-
pria-i mânã filmelor pe care filme de cinematograf în nea o relaþie foarte dinami-
le adãpostea într-o magazie speranþa unor câºtiguri fa- cã, pusã, la început, sub
a Teatrului Liric, în decem- buloase, dar fãrã nici un semnul unor situaþii con-
159
Cãlin Cãliman

flictuale, de neînþelegeri ºi
respingeri, dar finalizatã
prin recunoaºteri ºi aprobãri
reciproce. În poveste inter-
vine, cu rol important, ºi un
personaj feminin seducãtor,
cu traiectorie sinuoasã ºi, în
final, cu destin tragic,
Emilia, în cazul cãreia ele-
mentele de ficþiune par a
deveni primordiale (oricum,
graniþa dintre real ºi ficþiune
este, cel puþin pentru mine,
mai incertã decât la alte per-
sonaje). Cinematograful în-
suºi devine personaj central
al intrigii, cu susþinãtorii ºi
detractorii sãi din acea
epocã de început (când, în
zorii cinematografului, un
june de 20 de ani realiza un
film de douãsprezece bo-
bine, o lungime nemaiauzitã
în epocã, cu zeci de mii de
figuranþi), Restul e tãcere
fiind, în fapt, unul dintre
acele filme a cãror acþiune se
petrece în fascinanta lume a
filmului, a filmului româ-
nesc de altãdatã de data
aceasta, gestul regizorului
de azi fiind, desigur, ºi pro-
fund omagial, de stimã ºi
respect pentru deschizãtorii
de drum, care au avut de
înfruntat felurite opoziþii –
printre care forþa economicã
lângã alþi mari actori în Olimpia Bârsan, Elvira Po-
a unor mari companii euro-
roluri „vizibile”, Aristide pescu, Maria Filotti, Maria
pene, printre care Gaumont
Demetriade (Domnitorul Ciucurescu, Agepsina Ma-
ºi Pathé –, ºi a cãror operã
primordialã a învins timpul Carol), Constanþa Deme- cri, Maria Giurgea º.a.
ºi se adreseazã contempo- triade (Doamna Elisabeta), Filmul Restul e tãcere tre-
raneitãþii ca un mesaj din Constantin Nottara (Osman buie „citit” însã ºi ca o ale-
altã lume. Sublim-emoþio- Paºa), Ion Niculescu (Mihail gorie despre condiþia artis-
nalã rãmâne secvenþa în Kogãlniceanu), Aurel Atha- tului de oricând ºi de ori-
care o mare actriþã a teatru- nasescu (Peneº Curcanul), unde. Practic, regizorul Nae
lui românesc, Aristizza Ro- Jeni Metaxa-Doro (Rodica), Caranfil, vorbind despre ci-
manescu vrea sã participe, o seamã de mari actriþe, în neaºtii marcanþi de ieri, s-a
chiar cu rol de figuraþie, în roluri de þãrãnci sau de gândit ºi la condiþia actualã
filmul care se turna atunci – doamne de la Crucea Roºie, a cineastului-autor în relaþia
ºi la care au participat, pe printre care Sonia Cluceru, cu producãtorii, s-a gândit
160
Un film „de suflet”: Restul e tãcere

chiar la propria condiþie pe o ploaie furibundã, un autoritatea paternã. Un rol


artisticã. Ne ajutã, în ex- discurs patriotic emoþionant frumos creeazã Mirela Zeþa,
tragerea acestor semnifi- (în condiþiile unui film pre- Emilia sa fiind un personaj
caþii, câteva fraze din sonor ºi în faþa unei camere cu personalitate credibilã ºi
„synopsis”-ul filmului (aflat de luat vederi din care de influenþã în destinul
în materialul de presã). Una lipsea tocmai pelicula!) – apropiaþilor sãi. Apar în alte
dintre aceste fraze sunã ast- reprezintã un apogeu al roluri Valentin Popescu (Ca-
fel: „Mai mult decât orice, unei cariere cinematografice
targiu), Silviu Biriº (Raoul),
este o poveste despre stra- în care n-a avut parte, din
Florin Zamfirescu (Colo-
niul concubinaj între Artã ºi pãcate, de roluri pe mãsurã,
Bani, despre confuzia tragi- deºi regizorul Victor Iliu îi nelul Gutzã), Vlad Zamfi-
cã ce planeazã peste aceastã prilejuise ºansa unui debut rescu (Nutzu), Nicu Mihoc
fragilã alianþã. Despre strãlucitor încã acum cinci (Anton), Pãtru Gavril (Ca-
Michelangelii ºi Papii din decenii, în Moara cu noroc. meramanul), Samuel Tastet
toate timpurile”. Iatã ºi o a Regizorul Nae Caranfil ºi-a (Duffin), Alexandru Hasnaº
doua frazã: „Artistul ºi alcãtuit o distribuþie foarte (Carol I). Directorul de ima-
Finanþatorul se ucid unul pe aplicatã, interpreþii aleºi – gine este un operator de
altul de-a lungul întregii printre care ºi „nume noi” – succes în creaþia cinemato-
istorii a omenirii. Dar peste marcând atent specificul graficã a tinerilor din ultimii
aceste douã cadavre devo- personajelor aduse pe ecran. ani, Marius Panduru, cãruia
rate de viermi, peste acest Pentru rolul regizorului de i-a revenit un rol important
peisaj morbid, OPERA tro- numai 20 de ani Grigore în crearea unei adecvate
neazã în toatã splendoarea Ursache (Brezeanu) a fost atmosfere de epocã ºi a unui
ei, cu un surâs pãtat de desemnat un actor plauzi- registru stilistic variat, cu
sânge pe buze”. Aº vrea sã-l bil, Marius Florea Vizante,
intermezzo-uri comice ºi cu
asigur pe regizorul Nae care a reuºit sã impunã
accente dramatice. Compo-
Caranfil cã aceastã alegorie trãsãturile de personalitate
despre condiþia artistului ale personajului sãu, mar- zitorul francez Laurent
este perceptibilã în filmul cându-i, deopotrivã, profilul Couson este autorul unei
sãu, aºa cum ºi-a dorit-o: ca de „enfant prodige”, ambiþi- inspirate partituri originale
un frison, sub forma unei ile artistice, rãsfãþurile vârs- ºi dirijorul ansamblului
emoþii difuze, greu de prins tei, aroganþele afiºate, com- interpretativ. Din echipa fil-
în cuvinte, ca o magie a unui plexele în relaþia cu finanþa- mului au fãcut parte profe-
cinematograf „de suflet”. torul sãu, dimensiunea bu- sioniºti de prim rang, pre-
Pentru atingerea acestor curiilor ºi decepþiilor prile- cum autoarea costumelor
performanþe artistice de juite de situaþiile de viaþã Doina Levintza, autorul de-
excepþie, regizorul Nae prin care trece. Inspirat a corurilor, scenograful Cãlin
Caranfil a fost ajutat de o fost Nae Caranfil ºi în dis- Papurã, autorul montajului,
„echipã” puternicã de inter- tribuirea lui Ovidiu Nicu- inginerul de sunet Dan Na-
preþi ºi colaboratori. Aº lescu în rolul lui Leon Ne- noveanu, precum ºi sune-
menþiona, în primul rând, grescu (Popescu), care reu- tiºtii Gelu Costache, Florin
participarea cu adevãrat ºeºte sã fie un personaj au-
Tãbãcaru, Brian Riordan. Aº
extraordinarã a Ioanei Bulcã toritar, dinamic, dominator,
menþiona ºi faptul cã acest
în rolul cutremurãtor al dar duplicitar, conºtient – ca
Aristizzei. Cele (numai) ºi alþi contemporani – de valoros film pe care îl con-
douã secvenþe ale minunatei misiunea lui divinã de pro- sider, de pe acum, „filmul
actriþe – discuþia aparent tector al culturii. În rolul lui românesc al anului 2008” a
ostilã cu tânãrul regizor în Iancu Ursache (Brezeanu), fost produs de Domino Film
separe-ul unei locande ºi Gruia Sandu îºi manifestã, (producãtor: Cristian Co-
prezenþa pe platoul de fil- pe diferite partituri – mai meagã), în asociere cu Avrig
mare, unde improvizeazã, furioase sau mai calme – Group ºi Realitatea Media.
161
de tarot”, care îºi alege
Dana DUMA victimele dintre brunetele
drãguþe, devine obsesia
blondei americane (Scarlet

Un cineast
Johansson), secondatã în
investigaþiile ei detective
de magicianul Splendini
(Woody Allen), în show-ul.

scriitor: Simpaticul cuplu de detec-


tivi amatori aminteºte de in-
vestigatorii ad hoc din Mis-

Woody Allen
terul crimei din Manhattan
(unde Woody Allen apãrea
împreunã cu Diane Keaton).
Ca ºi în mai vechiul film,
femeia e mai curajoasã, deºi
Abstract motivaþia ei este de altã
naturã. Blonda Sondra îºi
The Romanian realease of the new film „Scoop" and of the book pune viaþa în pericol pentru
„Mere Anarchy", both signed by Woody Allen, confirms the a avea exclusivitate asupra
opinion he is a writer-film director. His movies are full of brigth unui scoop, o ºtire-bombã
one liners and literary allusion, while his sketches are nurtured care sã-i asigure o lansare în
with his cinematic experience. trombã pe piaþa gazetãriei.
Aºa cum ne-a obiºnuit,
„Ultimul mare comic condimenteazã din nou Allen revine la temele sale
american”, cum mai este poveºti foarte bine scrise, fie dragi, cãrora le oferã mereu
numit cineastul-actor Woody cã sunt destinate ecranului, o nouã abordare. De data
Allen, revine în atenþia pu- fie paginii tipãrite. aceasta este vorba despre
blicului românesc graþie magie, despre care autorul
unui film, Scoop, dar ºi unei declara: ”În fond, toate fil-
O comedie mele mele au un raport cu
cãrþi, Anarhie purã, lansate în
acelaºi timp. O foarte bunã autoironicã magia, inclusiv scheciul din
New York Stories. Este esen-
ocazie de a ne confirma pã- Lansatã în sãlile noastre þialã pentru mine. Nu-mi
rerea cã Allen este un regi- de cinema cu subtitlul Bom- plac poveºtile prea rea-
zor scriitor, ale cãrui filme ba zilei, noua comedie alleni- liste”1. Trebuie sã recunoaº-
strãlucesc prin replicile me- anã poate fi înscrisã în ma- tem cã implicarea magiei
morabile ºi prin trimiterile rea familie a peliculelor sporeºte farmecul poveºtii
literare, în timp ce cãrþile despre jurnaliºti ºi excesele poliþiste, aºa cum se întâm-
sale se nutresc permanent jurnalismului. Eroina, o plase ºi în Alice, unde o soþie
din experienþa lui cinema- junã studentã la ziaristicã bovaricã primeºte de la un
tograficã. Deºi septuagenar, din Statele Unite, aflatã în vrãjitor chinez o poþiune
„bufonul literat postmo- vizitã la Londra, se simte care o face nevãzutã, ºi în
dern”, cum îl numea un co- datoare sã rezolve enigma Umbre ºi ceaþã, unde un tâ-
mentator, revine în plinã unei crime dupã ce fantoma nãr acuzat pe nedrept de o
formã, demonstrând cã ima- unui recent decedat ziarist crimã se salveazã în oglinda
ginaþia sa febrilã nu ºi-a e- britanc îi sugereazã identi- magicianului, dar ºi în
puizat resursele. Faimoasele tatea asasinului. Descope- Blestemul scorpionului de jad,
vorbe de duh (wise cracks) rirea „ucigaºului din cartea unde, hipnozitaþi de un ma-

1. În revista „Positif” (Paris) nr 444, februarie 1998


162
Un cineast scriitor: Woody Allen

gician, un bãrbat ºi o femeie acesta ar fi Celebritate, po- mult mai tânãrã, de care îl
rivali în profesie îºi recu- vestea unui gazetar cinic, leagã o specialã prietenie.
nosc afecþiunea reciprocã. dispus la orice pentru a-ºi Dacã pelicula chaplinianã
Magicianul Splendini nu creºte cota de notorietate. citatã era una cu accente tes-
este însã, în Scoop, provoca- Eroina jucatã acum de tamentare, am putea dis-
torul rãsturnãrilor miracu- Scarlett Johansson nu e atât tinge ºi în Scoop asemenea
loase. El îºi executã cu brio de cinicã, iar curajul e cât pe aluzii. Deºi e vorba despre o
numerele de prestidigitaþie ce s-o coste viaþa, dupã cum comedie, ºi încã una foarte
ºi iluzionism, dar nu prea vedem aproape de final, spumoasã, scenaristul Allen
pare dispus sã creadã în in- unde criminalul de origine îl ucide pe eroul jucat de el,
tervenþiile de pe altã lume. aristocraticã (Hugh Jack- Splendini decedând într-un
Fantoma jurnalistului ucis man) încearcã s-o înnece. accident provocat de inca-
(Ian McShane) pentru cã ºtia Aceastã scenã conþine o pacitatea americanului de a
prea multe despre criminal trimitere omagialã la cla- se adapta la condusul cu vo-
asigurã aici aceastã intruzi- sicul film Rapacitate de Eric lanul pe dreapta din Marea
une, cerând pedepsirea vi- von Stroheim, al cãrui fan Britanie. Gluma poate fi
novatului. ªi acest „mesaj declarat Woody Allen este. însã luatã ºi ca o autoironie
de dincolo” are un antece- Referinþele cinefile sunt, de la adresa încercãrilor sale de
dent în creaþia allenianã, în altfel, numeroase ºi cinefilul a se adapta sistemului de
Alice, unde fantoma unui împãtimit se bucurã sã re- lucru în cinematografia eu-
fost iubit, vãzutã numai de cunoascã, de pildã, trimi- ropeanã. Dupã cum se ºtie,
eroinã, îi deschide ochii asu- terea la Chaplin. Ca ºi aces- dupã ce a început sã gã-
pra duplicitãþii bãrbaþilor ta în Luminile rampei, cineas- seascã tot mai greu finanþare
din jurul ei. Woody Allen tul-actor apare pe scena în Statele Unite, el a acceptat
ne-a obiºnuit cu aceste unui teatru de varietãþi, propunerile unor producã-
reveniri, ca ºi cu filmele- într-un numãr memorabil, ºi tori europeni ºi ultimele sale
pereche. În cazul lui Scoop, tot ca acolo are o partenerã filme au fost realizate în
163
Dana Duma

Anglia (Match Point - 2005,


Scoop - 2006, Cassandra’s
Dream - 2007) sau în Spania
(Viky Christina Barcelona). La
fel ca Orson Welles acum o
jumãtate de secol, geniul
american gãseºte înþelegere
ºi sprijin financiar pe sol
european. Nu e de mirare,
pentru cã hazul lui autoiro-
nic ºi plin de aluzii culturale
e mai puþin gustat în Staele
Unite, unde sãlile sunt inva-
date de filme pentru ado-
lescenþi cretini, un triumf al
acelui bathroom humour translocare instantanee (în cher”, în care imagineazã o
(umor fizioloic) care face „A greºi e omeneºte - a discuþie între un regizor ºi
din comedia americanã a pluti, divin”), fie de „mate- un scenarist care ar urma sã
momentului un peisaj des- rialele postmoderne” pen- realizeze un musical intitulat
tul de deprimant. Tocmai de tru îmbrãcãminte („Sam, ai Fun de siècle (jocul de cu-
aceea lui Woody Allen i se parfumat prea tare panta- vinte e ºi el foarte simpatic).
cuvine toatã recunoºtinþa lonii”), despre „rugãciunile Iar printre eroi s-ar afla
acelora care încã mai cred cã personalizate („Aleluia, s-a Gustav Mahler, Alma
în cinematografe se poate vândut”) sau despre „teoria Mahler, Gropius, Wittgen-
râde inteligent. totului” („Cu corzile în- stein, Rilke ºi alte celebritãþi
tinse”), metodele moderne ale culturii europene. Iar
Cartea unui geniu de combatere a disperãrii umorul devine devastator
create de ºarlatanii transfor- într-o frazã ca aceasta:
comic maþi de televiziuni în vedete ”Existã o veche super-
Volumul Anarhie purã sunt o minã de aur pentru stiþie în teatru, care spune cã
(Mere Anarchy, în original), scriitorul atât de pasionat de orice show în care Franz
apãrut la Editura Huma- angoasele omului modern. Kafka împrãºtie nisip pe
nitas, confirmã reputaþia lui Goana dupã alimente rare ºi scenã ºi danseazã step e un
Woody Allen de „artezianã exorbitante este o altã smin- risc prea mare”. Foarte
de vorbe de duh”. Cele 18 tealã a lumii moderne care-l amuzantã ºi foarte sarcas-
povestiri care-l alcãtuiesc inspirã pe autor, într-una ticã la adresa lãcomiei lumii
duc mai departe preocupã- dintre cele mai bune poves- filmului este „Iederã otrã-
rile prozatorului care, la fel tiri ale volumului, „Papilele vitã, ultima dublã”. Cât
ca Saul Bellow sau Philip tale gustative”, în care avem despre „O surprizã zguduie
Roth, ºi-a fãcut o specialitate plãcerea sã descoperim un procesul Disney”, în care
din descrierea preocupãri- erou român, escrocul conte Mickey Mouse este convo-
lor, obsesiilor ºi þicnelilor in- Vãnescu. cat în procesul unui mare
telectualului american. Eroii Dar poate cã cele mai producãtor, umorul devine
sãi traverseazã diverse crize savuroase texte ale cãrþii se delirant. Întregul volum stã
(erotice, de identitate, de învârt în jurul lumii specta- mãrturie despre calitatea
inspiraþie) ºi sunt seduºi de colului, lume pe care Allen umorului atât de special al
soluþii de salvare dintre cele o cunoaºte ca pe buzunarele lui Woody Allen, îmbibat de
mai extravagante. Fie cã este proprii ºi o evocã foarte co- referinþe culturale, dar nici-
vorba despre „miºcarea de lorat ºi în filmele sale. De un odatã snob. O carte de neo-
Ascensiune Hathor”, care umor irezistibil este mai ales colit pentru fanii scriitoru-
asigurã accesul la levitaþie ºi „Cântaþi, voi, torturi Sa- lui-cineast.
164

S-ar putea să vă placă și