Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
Literatură străină
Equipo 57:
L'époque et
les circonstances
de Serge Fauchereau
Întâlniri de destin
Pârvan ºi Valéry:
afinitãþi, analogii
de Alexandru Zub
Document
Ion Barbu sub
„sabia lui Damocles"
de Lucian Chişu
Cronici literare
O re-examinare
a prozei postbelice
de Andrei Grigor
CUPRINS
3-4-5/2008
FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Autobiografia (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
CRONICI LITERARE
Andrei GRIGOR: O re-examinare a prozei postbelice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
CONVORBIRI
Interviu cu Peter Handke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
JURNALE
A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
DOCUMENT
Ghiþã FLOREA, Simona IACOB: Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Lucian CHIªU: Ion Barbu sub „sabia lui Damocles" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
COMENTARII
Bogdan Mihai DASCÃLU: Un valah orgolios: Petre Pandrea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Alina CRIHANÃ: Utopie ºi decadenþã în Princepele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Sorin IVAN: Ion Caraion: A doua condamnare la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Ion BRAD: Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
LECTURI
Vasile BARDAN: Enigmele vorbirii noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Antonio PATRAª: Literatura bate filmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
LITERATURÃ STRÃINÃ
Serge FAUCHEREAU: Equipo 57: L'époque et les circonstances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Basarab NICOLESCU: Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz (1925-1995) . . . . . . . . . . . 114
1
ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Despre rãzboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Al.O. BEREA: Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
Nicolae CORBEANU: Unwort des jahres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Recitindu-l pe Tolstoi......................................................................................129
ÎNTÂLNIRI DE DESTIN
Alexandru ZUB: Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii..............................................................131
CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artei (IV) ..........................................................................139
Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)............144
ARTÃ ªI SPECTACOLE
Cãlin CÃLIMAN: Un film „de suflet": Restul e tãcere .............................................................158
Dana DUMA: Un cineast scriitor: Woody Allen......................................................................162
2
Fragmente
critice
Eugen
SIMION
Autobiografia (II)
Abstract
The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other
types of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune,
Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the author
focuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issues
discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre)
and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about its
verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is
illustrated by the content of the confession.
Dar cine este, cu adevãrat, acela care îºi spus dese ori, ºi totodatã un model literar,
scrie istoria vieþii sale? Mai citez o datã vor- ca marele Jean Jacques... Pentru aceasta, el
bele lui Georges Gusdorf: „Cine scrie? Cel aranjeazã puþin lucrurile, îndepãrteazã aba-
care scrie viseazã totdeauna la o scriiturã în terile, simplificã parcursul, pune în acord
legãturã directã cu fiinþa sa; dar cel care amãnuntele din trecut cu imaginea unui
scrie este totdeauna un Altul (s.n.) pentru cã viitor încã neformulat. Cãci, sã nu uitãm,
orice scriiturã ia distanþã ºi consacrã o aliena- autorul îºi scrie viaþa cu sentimentul unei
re; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºte dispariþii iminente, dar încã n-a murit, mai
de altceva”1. Nu este greu sã recunoaºtem în are ceva de trãit, imaginea lui circulã încã
aceastã parafrazã celebra propoziþie a lui prin lume. Aºa cã este atent la ceea ce scrie.
Rimbaud („eu este Altul”), citatã de atâtea Gusdorf, analizând toate aceste circum-
ori ºi întoarsã pe toate feþele de hermeneuþii stanþe, observã just cã trecutul este scris în
moderni ºi post-moderni. O propoziþie pe funcþie de exigenþele prezentului: „l’histo-
care sociologii ºi antropologii marxiºti ºi rien, au moins en première analyse, opère
freudieni au interpretat-o, ºi ei, în sensul sur un temps mort; l’écrivain de soi élabore
conceptului de alienare. Gusdorf aplicã la substance virante de sa chair temporelle;
acest concept la scrierea autobiograficã, sans doute est-il tenu de respecter la matéri-
zicând cã, atunci când îºi scrie viaþa, indi- alité des faits, mais l’obligation de véracité
vidul vrea s-o punã în acord cu prezentul, passe après le dévoir de fidélité à soi-
vrea sã justifice un capãt la care a ajuns. El même”...2 E limpede: datoria de fidelitate
vrea sã dovedeascã, am vãzut deja, cã viaþa faþã de sine este mai mare în astfel de scrieri
lui formeazã un tot, cã totul are o semnifi- decât datoria faþã de adevãrul istoric ºi, aº
caþie ºi cã, în genere, viaþa lui este o operã adãuga, faþã de adevãr în genere. Cãci ade-
armonioasã, aproape încheiatã. Autobio- vãrul are totdeauna în literatura subiectivã
grafia are, în aceste condiþii, un caracter tes- – ºi nu numai – culorile celui care îl cautã ºi
timonial ºi, totodatã, reprezintã un act este- îl scrie. Nu spunea tânãrul Eugen Ionescu cã
tic. Autorul vrea sã placã, sã aibã succes, sã nu existã pe lume decât adevãrul lui? Cu
impunã un model de existenþã, cum s-a adevãrat autobiografia este „un débat et un
1 Gusdorf, op. cit., pag. 119.
2 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 256.
3
Eugen Simion
totul când e vorba de viaþa intimã ºi e) ope- vrei sã spui adevãrul integral despre tine,
raþia de a reconstitui ceea ce memoria n-a scrie un roman sau pune faptele într-un dis-
reþinut bine este, în sine, anevoioasã ºi chiar curs epic. Vor avea mai multã elocvenþã
primejdioasã pentru autenticitatea naraþiu- (expresivitate), vor fi mai bine înþelese ºi vor
nii, de aceea autorul preferã sã ocoleascã spori volumul adevãrului. Nu-i o exagerare,
situaþiile incerte... Cum se poate deduce, nu-i o fugã comodã în ficþiune, nu încearcã
Maurois semnaleazã cinci motive (raþiuni) autorul sã evite confruntarea totalã, radicalã
posibile de a fi incomplet ºi inexact în auto- cu sine? Poate sã existe în aceastã strategie
biografie. Ele ar putea fi grupate, în fond, în ºi o mare ºansã: ficþiunea poate spune mai
douã categorii: motive naturale (uitarea, mult despre un individ decât un discurs
ezitarea memoriei, pudoarea care funcþio- despre sine, fatal limitat. Pascal credea cã
neazã în ceea ce antropologii freudieni „le moi est haïssable”, iar Sartre, dupã câte-
numesc culturile pudorii!) ºi motive (raþiuni) va secole, atunci când îºi scrie biografia (Les
de ordin estetic ºi pentru protejarea imaginii mots), foloseºte un ton sarcastic, denigrant ºi
personale. Lipsesc din aceastã enumerare, zice dupã aceea cã orice autobiografie este o
dupã cum se observã, cauzalitãþile produse utopie: „utopia adevãrului ºi a sinceritãþii”.
de ficþiunea involuntarã (deseori ºi volun- Cuvintele sale reprezintã, cu toate acestea,
tarã) din naraþiunea autobiograficã. cea mai frumoasã carte a sa. Sunt mulþi
Dar câte raþiuni (motive) sunt pentru a fi comentatori care cred chiar cã este singura
corect în autobiografie? Dupã opinia mea, sa operã care va rezista. Nu departe de
autobiografia nu constituie, la acest punct, o ideea lui Sartre despre falsitatea unei auto-
excepþie. Împarte cu genurile învecinate biografii se aflã ºi „la Grande Sartreuse”,
(jurnalul intim, memoriile etc.) aceleaºi exi- Simone de Beauvoir, evident, care mãr-
genþe ºi aceleaºi suspiciuni. Cea mai mare turiseºte în Memoriile unei fete cuminþi cã „pe
suspiciune, venitã din partea cititorului, mãsurã ce povesteam aceastã frumoasã
este aceea de nesinceritate. Un discurs auto- istorie care este viaþa mea, ea devenea
biografic care dã sentimentul cã autorul îºi falsã”. Stendhal este, totuºi, de pãrere cã
rectificã viaþa în funcþie de interesele sale (ºi pentru a fi autentic în discursul confesiv (în
care poate fi interesul cel mai mare dacã nu speþã în jurnalul intim sau în autobiografie)
acela de a-ºi crea o imagine glorioasã?) este trebuie sã fii sincer pânã la capãt. Numai
abandonat de cititori. ªi chiar dacã nu-l aºa, numai prin antidotul sinceritãþii, justi-
întrerupe imediat, judecata finalã va fi seve- ficã el aceastã dielecticã profundã, cititorul
rã. O viaþã „trucatã” este o viaþã detestabilã. va putea suporta „les eternels je que l’au-
Cititorul vrea adevãrul ºi numai adevãrul, teur va écrire”: Stendhal cere, dar, o sinceri-
ca într-o ºedinþã de judecatã. Numai cã ade- tate perfectã, ca o condiþie liminarã pentru a
vãrul e dificil de stabilit când e vorba de o înfrânge „cette effrayable quantité de je et
scriere confesivã. Mai ales când scrierea de moi”.
priveºte nu un moment oarecare din Problema este cã aceastã sinceritate per-
biografia unui individ, ci toatã viaþa lui. fectã mai mereu pusã în discuþie ºi, în cele
Teoreticienii literaturii sunt de pãrere – ºi mai multe situaþii, contestatã. S-a vãzut în
pãrerea mi se pare îndreptãþitã – sã cearã ce fel disociazã Jean Starabinsky lucrurile.
unei biografii nu exactitate absolutã (încã o Georges May care studiazã metodic tema
datã, aproape imposibil de verificat), ci au- scrie o propoziþie admirabilã: „cele mai sin-
tenticitate, nu sinceritate (la fel de greu de cere autobiografii nu sunt, oare, acelea care
stabilit), ci verosimilitate în naraþiune. De recunosc chiar ele singure nesinceritatea
ce? Pentru cã, am citat deja pânã acum vor- lor?” Un paradox, desigur, dar un paradox
bele lui Gide ºi Valéry: confesiunile mint care spune ce trebuie, ºi anume cã sinceri-
totdeauna (varianta maximalã) sau confe- tatea în scrierile de acest gen este totdeauna
siunile sunt numai pe jumãtate sincere. De relativã. Relativã din douã motive cel puþin:
aici soluþia, propusã tot de Gide, reluatã de a) pentru cã autorul scrie ce poate (ºi cât
Mauriac, Sartre sau de Julien Green: dacã poate) despre sine pentru a-ºi impune ima-
5
Eugen Simion
ginea ºi pentru ascunde ce trebuie ºi b) chiar nu fie amestecatã cu cearã... Ei, bine, re-
atunci când vrea sã meargã pânã la capãtul venind la aceastã semanticã iniþialã, putem
adevãrului despre sine (capãtul sinceritãþii), spune despre autobiografie ºi, în genere,
scriitura – cum am dovedit – îl trãdeazã, îl despre literatura confesivã cã, pentru a avea
„ficþioneazã”, deplaseazã liniile într-un sens preþ, trebuie sã fie curatã, „sincerã”, fãrã
sau altul. Sau, cum scrie Barthes undeva: cearã. Chiar dacã ea nu poate elimina, în
„ce que j’écris de moi n’en este jamais le totalitate, firiºoarele de cearã. Ceara ficþiu-
dernier moi: plus je suis «sincère», plus je nii, de pildã.
suis interprétable”... Din aceastã cauzã el
cere ca un discurs (fictiv sau nonfictiv) sã *
fie, am spus mai înainte, verosimil, nu sã Existã, în ceea ce priveºte sinceritatea,
exprime adevãrul, ºtiind cât de elastic este autenticitatea, credibilitatea naraþiunii auto-
termenul din urmã. În fine, Goethe observa biografice, ºi alt motiv de interogaþie, legat
cã un amãnunt din viaþa noastrã are val- de natura celui care o scrie. Mai exact, de
oare, nu cã este adevãrat, ci cã simbolizeazã fiinþa lui interioarã. Am citat mai înainte pe
ceva. Remarcã pe care Gusdorf o introduce Barthes care recunoaºte cinstit cã nu se
astfel: „autobiografia nu-i adevãrul omului, cunoaºte decât în fragmente ºi prin frag-
cu utopia lui, amintirea profeticã a unei mente ºi cã ceea ce scrie despre sine este tot-
identitãþi care se inventeazã pe mãsurã ce se deauna relativ. Nu-i singurul cuvânt despre
rememoreazã”3. mine, zice el, atunci când îºi scrie propria
Vãzând aceste delimitãri, disocieri, ne- biografie din unghi structural. Traducând în
gaþiuni, reveniri asupra sinceritãþii, auten- alþi termeni aceastã idee, putem spune: cel
ticitãþii, ce concluzie putem trage în privinþa care scrie azi nu este acelaºi cu cel din tre-
posibilitãþii autobiografiei de a veni în cut; nu-l pot cuprinde în toate ipostazele lui
întâmpinarea lor? Una singurã mi se pare pentru cã nici el (eroul) n-a fost totdeauna
cât de cât acceptabilã în acest câmp de rela- acelaºi. Aºadar: el nu seamãnã cu cel care îl
tivitãþi: autobiografia, ca ºi jurnalul intim, scrie (în alt timp ºi cu altã viziune), dupã
trebuie sã dea, înainte de orice, impresia de cum nu seamãnã cu el însuºi în momente
autenticitate. Ceea ce înseamnã: sã dea sen- diferite ale existenþei sale. Montaigne, la
timentul celui care o citeºte cã autorul de pe care trimit toþi comentatorii când este în dis-
copertã (ºi, în acelaºi timp, naratorul ºi per- cuþie condiþia umanã (sau, mai potrivit pen-
sonajul din interior) nu fabuleazã, nu recti- tru tema acestui studiu: firea umanã!), atrã-
ficã adevãrul în favoarea lui, nu ficþioneazã gea atenþia asupra inconstanþei individului.
prea tare pentru a-ºi înfrumuseþa viaþa, în Totul se schimbã, totul este în miºcare când
fine, face acum, în pragul asfinþitului, sin- este vorba de om (de el însuºi sau de cel care
teza vieþii sale „în marginile adevãrului”, îl judecã), omul nu-i decât o aparenþã care,
cum ar zice Maiorescu. Marginile adevãru- între naºtere ºi moarte, cãlãreºte pe valul
lui sunt, totuºi, marginile verosimilitãþii ºi incertitudinii: „il n’y a aucune constante
autenticitãþii, nu ale exactitãþii. Ceea ce existence, ni de notre être, ni de celui des
înseamnã cã totul se joacã în actul scriiturii objets; et nous, et notre jugements, et toutes
ºi prin actul scriiturii autobiografice. choses mortelles, vont roulant et roulant
Miraux are dreptate: autobiografia este o sans cesse; ainsi, il ne se peut établir rien de
chestiune de autenticitate, nu de exactitate, nu certain de l’un à l’autre, et le jugeant et le
trebuie ca sinceritatea sã înlocuiascã adevãrul. jugé etant en continuelle mutation et bran-
Fãcând etimologia termenului „sincère”, le”... Cum poþi fixa într-o naraþiune aceastã
eseistul aratã cã el vine de la latinescul „sin- obscurã aparenþã ºi aceastã nesigurã ºi debilã
cerus” care înseamnã „fãrã cearã” (fãrã pãrere?... Este ceea ce încearcã sã facã autorii
miere). Ca sã fie curatã ºi, deci, preþuitã, care scriu despre ei înºiºi. Încearcã sã prindã
acceptatã, mierea trebuie sã fie „sincerã”, sã pe hârtie tocmai aceste umbre ºi sã fixeze
3 Gusdorf, op. cit., pag. 480
6
Autobiografia (II)
roiul de incertitudini care constituie viaþa încalecã literele pânã ce cuvântul devine
lor, sfidând astfel avertismentul, des citat, al ilizibil ºi altul rotunjeºte literele, le dese-
lui Pacal: „Le sot project qu’il a de se peindre”... neazã impecabil ºi scriitura lui lasã o impre-
Cum? Am vãzut în ce fel, cu ce ambiþii, cu sie de ordine ºi armonie a spiritului. Cine
ce îndoieli ºi cu ce vicleºuguri. Adevãrul cerceteazã manuscrisele lui Eminescu
este cã reuºesc, mânaþi de credinþa cã în rãmâne uimit sã observe frumuseþea ºi per-
fragmente existã un tot ºi un sens. Sã mai fecta ordine a scriiturii sale. Spune ceva
citãm o datã explicaþia pe care o dã Georges caligrafia lui despre nebuloasa romanticã ºi
Gusdorf: una dintre justificãrile autobiografiei sentimentul incompletitudinii? Permite
ar putea fi nostalgia integritãþii sensului. scriitura, sub acest aspect, transferul lui
Sensul unei vieþi, cunoºtinþa unei unitãþi „dedans en dehors”, cum zice Gusdorf?
stabile ºi permanente în aceastã continuã Este, încã o datã, scriitura „o ºcoalã a
miºcare a lumii, în fine, cãutarea unei iden- stãpânirii de sine”?... Dacã dãm termenului
titãþi ºi, mai ales, o mãrturie despre aceastã sensul lui larg, nu numai sensul grafic, scri-
cãutare. Bios „afirmã continuitatea vitalã a itura despre sine este un mijloc de a-þi defi-
acestei identitãþi”, scrie Gusdosf la înce- ni identitatea, chiar ºi atunci când nu
putul studiului sãu; Auto este „eul conºtient reuºeºti decât pe jumãtate sau chiar deloc. A
de el însuºi”, iar între „bios” ºi „autos” este încerca este deja un pas. Sã-i dãm dreptate
dialogul dintre „Unul ºi Multiplu”, în timp în acest caz acestui savant decis sã valorifice
ce „Graphie” reprezintã, cum se bãnuia, toate elementele actului de a scrie: „toute
mijlocul tehnic de a fixa aceste entitãþi mis- entreprise d’écriture du moi implique donc
terioase. O definiþie logicã, de bun simþ. un parti pris épistémologique consistant à
Filosoful citat îi dã o mare importanþã în faire graviter la réalité en function d’un
analiza unei autobiografii. El crede cã scri- point de vue arbitrairement isolé dans la
itura „jaloneazã sensul vieþii mele”, grafia masse indivise du devenir”4. Cu alte vorbe:
sugereazã caracterul omului care scrie. ªi, autorul care-ºi scrie viaþa face din sine cen-
pentru a convinge, face o expertizã grafo- trul lumii sau, cu o formulã popularã,
logicã (Erasmus, Hugo etc.), încercând sã devine buricul pãmântului. De cele mai
defineascã omul prin scriitura lui. Con- multe ori reuºeºte pentru cã raporteazã
vingerea filosofului este cã scriitura indi- totul la sine ºi judecã lumea din afarã în
vidului este „tot atât de personalã ca ºi funcþie de evenimentele vieþii sale intime.
culoarea ochilor sau amprentele digitale” ºi E bine, e rãu, este inevitabil? Este, în
cã, în genere, existã o civilizaþie a scriiturii. orice caz, ceea ce se petrece într-o scriiturã ºi
„L’écriture est une dimension du monde et cu o scriiturã confesivã. Memorialiºtii,
un monde de l’être [...] l’antropologie génè- diariºtii, autorii de autobiografii lasã impre-
tique de la conscrience scripturaire jalonne sia, când îi citeºti, cã lumea exista ca sã-i jus-
des moments décisifs dans le développe- tifice pe ei înºiºi ºi cã nimic esenþial nu se
ment de l’individualité” – scrie el – studiind întâmplã în istorie fãrã ca ei sã nu fie de
humaniores littérae, adicã literele care faþã. Sau, cel puþin, în preajma marilor
exprimã omul... evenimentelor. Scriitorii ºi politicienii
Cât de edificator, mã întreb, este acest suferã, de regulã, de aceastã boalã pe care
punct de reper pentru a defini natura inte- E. Lovinescu o observa, de pildã, la contem-
rioarã a omului care scrie? N-am compe- poranul sãu, Camil Petrescu. O maladie,
tenþa necesarã pentru a rãspunde. Nu ºtiu desigur, rãspânditã printre intimiºti. Goethe
dacã grafologia, în genere, poate spune ceva remarca ºi el „acea putere arhitectonicã
esenþial despre un autor ºi despre opera lui, graþie cãreia omul sã-ºi creeze o viaþã dupã
în afarã de ceea ce se observã cu ochiul liber, dorinþa lui” ºi numea aceastã putere (dor-
ºi anume cã unul scrie mãrunt, înghesuit, inþã) cu un cuvânt grecesc: „entelehie”5.
4 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 395-396.
5 Cf. Gusdorf, pag. 484.
7
Eugen Simion
Puterea (dorinþa) este în acest caz voluntarã, unitatea forþei ºi firul unei evoluþii, celãlalt
controlatã de raþiune, scriitura nu face decât – Sisif – îl ajutã, zilnic, sã reînceapã ºi sã fix-
s-o preia ºi s-o ducã la capãt. Dar, cum am eze bolovanul pe vârful muntelui.
arãtat, dincolo de aceastã voinþã a autorului Aºadar: Narcis ºi Sisif, mitul cãutãrii de
este puterea independentã a scriiturii de a- sine ºi mitul unui chin acceptat: acela care
ºi impune propriile fantasme. Aºa cã trebuie leagã fragmentele ºi cautã un sens în haosul
sã-i dãm dreptate, încã o datã, lui Gusdorf unei existenþe ce s-a scurs deja ºi al unei
care îºi încheie studiile despre autobiografie memorii infidele. Mai trebuie cineva sã se
zicând cã „autobiografia nu reprezintã ade- apuce sã scrie ceea ce Narcis observã ºi Sisif
vãrul despre om, ci utopia lui, amintirea duce de colo, colo, înainte ºi înapoi. Este
profeticã a unei identitãþi care se inventeazã Scribul, omul care dã un corp scriptuoral
pe mãsurã ce se rememoreazã”.... Autorul acestor fiinþe de de ceaþã ºi umbre care sunt
citat vorbeºte, în aceastã situaþie, de „mitis- întâmplãrile trecutului. El nu are un mit, el
torie”. O formulã ce trebuie reþinutã cu pru- existã în carne ºi oase, are o identitate pre-
denþã pentru cã, atunci când luãm în mânã cisã ºi o vârstã (în crepuscul) când se apucã
o autobiografie ºi, în genere, o scriere confe- sã noteze. Nu-i un copist neutru, este un
sivã, cãutãm în ea nu o utopie, nu o mitisto- creator, este chiar creatorul care leagã ºi
rie, ci adevãrul despre omul ce-o scrie. Chiar dezleagã firele naraþiunii ºi le dã sensuri pe
dacã ºtim cã adevãrul este înconjurat de care eroul (naratorul) nu le prevede tot-
ambiguitãþi, relativitãþi, subiectivitãþi voite deauna. Scriitura lui este, în cele din urmã,
ºi nevoite. elementul care decide totul: ºi dacã bio-
grafia individului are sau nu o semnificaþie
* care s-o scoatã din banalitate, ºi dacã naraþi-
Existã mituri în care autobiografia se unea poate rezista în timp ºi va fi cititã ºi
regãseºte sau mituri pe care autorul le dupã ce omul ce a scris-o a dispãrut... Iatã,
foloseºte pentru a sugera condiþia omului dar, cã personajul fãrã mit, Scribul, este un
care îºi cautã identitatea ºi face o sintezã a factor decisiv în aceastã aventurã.
vieþii sale? Narcis este numele cel mai des Vorbind de miturile, fantasmele, imagi-
citat ºi, pe drept, pentru cã Narcis nu este nile recurente ale naraþiunii diaristice, am
numai mitul omului îndrãgostit de imagi- vorbit, în chip inevitabil, ºi de imaginea
nea sa, este ºi mitul celui care îºi scruteazã oglinzii, instrumentul indispensabil al celui
în oglinda operei chipul pentru a-ºi descifra care îºi cerceteazã ºi îºi noteazã drumul
misterul fiinþei. Este ceea ce face, în fond, fiecãrei zile. Oglinda, cu semnele ºi semnifi-
autobiografistul în clipele lui de profun- caþiile ei multiple, trebuie citatã ºi în cazul
zime. Numai cã mitul, astfel înþeles, se po- autobiografiei. Ce face, în fond, cel ce îºi
triveºte, în genere, scriiturii intimiste, nu scrie viaþa dacã nu sã priveascã în oglinda
numai autobiografiei. Am arãtat în altã (imperfectã) a trecutului sau, mai precis, în
parte (Ficþiunea jurnalului intim, I) cã, în jur- oglinda memoriei sale ºi sã noteze ceea ce
nalul intim cel puþin, Narcis, care priveºte în vede?... Oglinda face parte din scenariul
afarã (le dehors), este însoþit totdeauna de un sãu.
Sisif care nu terminã niciodatã ceea ce face Unde este, apoi, locul predilect al autobi-
ºi este blestemat sã care la infinit bolovanul ografiei? Ne amintim cã Béatrice Didier
neliniºtilor sale. Narcis ºi Sisif lucreazã ºi în zicea cã locul diaristului este într-o rãspân-
cadrul autobiografiei, totuºi chinul lor, tie, acolo unde se întretaie cãile vieþii sale
înfrãþit, complementar, are un termen pre- zilnice. E spaþiul lui de securitate. Dar spaþi-
vizibil: încheierea autobiografiei. Unul ul celui care îºi cautã sensul unei vieþi pier-
(Narcis) se scruteazã pe sine (spre deosebire dute? Cãminul, biblioteca? Un spaþiu închis,
de omologul sãu din jurnalul intim care este în mod sigur, un spaþiu ocrotitor, intim,
un Narcis al interioritãþii!) pentru a se departe de zgomotul ºi furia vieþii curente.
înþelege ºi, cum am zis de atâtea ori pânã Nu ni-l putem imagina pe autorul de auto-
acum, pentru a-ºi reconstitui identitatea, biografie decât undeva, într-un colþ liniºtit,
8
Autobiografia (II)
cu un caiet ºi un creion în mânã, privind din atâtea ori, ºi încã prin ceva: caracterul ei în-
când în când flãcãrile din cãmin, rechemân- chis, definitiv ºi, zicea Gusdorf, profetic. I-aº
du-ºi amintirile ºi retrãindu-le cu o emoþie spune, mai adecvat, cred, naturii ei: carac-
subþiatã ºi domolitã de timp. Aici se aflã terul ei didactic, voinþei de a se oferi ca
spaþiul sãu imaginar, spaþiul de securitate, model de existenþã. De aici decurg multe:
aici primeºte aceste umbre ale trecutului ºi, diaristul scrie zilnic, în fugã, neglijent; un
dupã ce le priveºte, le fixeazã pe hârtie, în scris continuu, fãrã preocupãri de stil, au-
recluziunea, singurãtatea în care s-a instalat tentic ºi în mãsura în care respectã fervoarea
benevol. Mai este ceva: sentimentul cã viaþa spontaneitãþii. Un Album care tinde sã devi-
pe care o povesteºte se apropie, primejdios, nã o Operã. Scriitura autobiograficã este,
de sfârºit, cã drumul sãu are un capãt dimpotrivã, elaboratã, sinteticã, pregãtitã la
apropiat. Sentiment pe care diaristul nu-l foc mic, cu ideea cã trebuie sã placã ºi sã
are, el trãieºte în contingent ºi cu sentimen- convingã cititorul ce-o aºteaptã. Este de la
tul cã viitorul poate sã-i schimbe viaþa. Cu început gânditã ca o Operã ºi executatã ca
alte cuvinte, în diarist stã tot timpul la atare, chiar dacã autorul – se întâmplã des –
pândã un Morfeu care îi pregãteºte ceva, o sã nu fie un om de talent. Nu are a face, el
schimbare. În autobiografist stã doar el, un încearcã sã ajungã la Operã, sã dea, altfel zis,
om aproape sfârºit, el cu trecutul sãu ce nu o scriere exemplarã... Convenþiile literaturii
mai poate fi schimbat ºi cu viitorul incert, se strecoarã în ambele cazuri, aºa cum am
foarte incert... Dar scriitura autobiografie? stabilit, în scrierea ce mizeazã pe spontanei-
Prin ce se deosebeºte de celelalte? Prin car- tate, sinceritate, autenticitate. În grade
acterul ei testamentar, cum s-a spus de diferite ºi cu efecte diferite. În nicio situaþie
9
Eugen Simion
Andrei GRIGOR
O re-examinare a
prozei postbelice
Resume
The article speaks about Virgil Podoabã's attempt of analyzing in his book, "Cãrþile
supravieþuitoare", the situation of literature during the communist regime. In the same time, he
tries to establish a point of reference, a canon to which the books he refers to can be compared. Three
main aspects are outlined: 1) all the literary works concerning the individual are excluded, since
they are of no relevance for that epoch, 2) the analyses he uses belong to young critics, outsiders to
the communist period and 3) the preference for certain authors such as Marin Preda, Mircea Horia
Simionescu, Gellu Naum, Radu Petrescu. The works the author refers to survive indeed the context
they belong to, as samples of the Romanian literature.
„Cãrþile supravieþuitoare” e (nu sunt!) nu eºti cel puþin membru în echipa vreunui
un titlu care nu-mi sunã prea bine, dar mã grant CNCSIS. Ca sã devii profesor trebuie
resemnez în faþa resurselor sale incitative. El sã fi fost director de grant (cel puþin unu) ºi
se aflã pe coperta unui volum1 coordonat de sã fi publicat mãcar opt articole în reviste
criticul ºi universitarul braºovean Virgil ISI, pentru conferenþiar sunt de ajuns douã
Podoabã, domiciliat în Târgu Mureº, în participãri în proiecte ºi patru ISI. Într-un fel
preajma imediatã a revistei „Vatra”. Tot el, nu e rãu, cercetarea ºtiinþificã este comple-
titlul, reprezintã varianta concentratã, oare- mentarã celei didactice, dar cele douã cate-
cum metaforicã ºi comercialã a temei unui gorii de criterii încep sã devinã tiranice
proiect de cercetare (grant) CNCSIS, formu- scopuri în sine ºi tind sã expedieze jignitor
latã în conformitate cu standardele acestei în derizoriu cartea individualã, produsã tot
instituþii: „O re-examinare a canonului lite- în urma unei investigaþii ºtiinþifice.
rar contemporan din perspectiva conceptu- Cu Istoria literaturii… George Cãlinescu
lui de experienþã revelatoare ºi ethos euro- nu ar fi reuºit, azi, sã devinã profesor.
pean, cu aplicaþie pe romanul românesc Fãrã acest grant, nici Virgil Podoabã nu
postbelic”. ar fi devenit, deºi prestaþiile sale critice con-
Sã notez, în treacãt, cã în lumea universi- cretizate în cãrþi ºi articole îl prea justificã.
tarã cuvântul „grant” ºi sigla ISI au început Intenþia proiectului la care a lucrat o
sã aibã valori frisonante, pentru cã de echipã foarte numeroasã (ar fi nedrept sã
Mãria-Lor lexicalã depinde soarta întregii citez doar câteva nume) este de a pune ceva
suflãri academice, de la asistent la profesor. fapte în spaþiul „zarvei canonice” iscate în
Ai cãrþi, ai zeci sau chiar sute de articole în lumea literarã româneascã dupã 1990, adicã
reviste de specialitate, þii seminarii sau de a re-examina cãrþile „de prozã ficþionalã
cursuri la care studenþii vin cu încântare de scrise în România sub comunism, mai exact
nimic influenþatã, toate devin îndeletniciri a celor care au avut privilegiul sã întru-
nesemnificative, dacã nu ai apãrut în reviste neascã sufragiile pozitive ale criticii nealini-
cotate ISI (Institutul pentru ªtiinta Infor- ate, ale oamenilor de gust dinainte de 1989.
mãrii, cu sediul în Philadelphia, SUA) sau Întrebarea simplã pe care cercetarea noastrã
1 Virgil Podoabã (coordonator), Cãrþile supravieþuitoare, Editura Aula, Braºov, 2008.
11
Andrei Grigor
Caius Dobrescu (nãscut în 1966), cu 6 pagini Îmi vine în minte o întâmplare uitatã
însumate, ºi o analizã de 10 pagini a direc- pânã acum, pe care o evoc aici pentru
torului de proiect, care are 57 de ani. amuzamentul ei cu tâlc. Pe la începutul
Pe de altã parte, tinerii „i-au chiar evitat anilor nouãzeci, într-o emisiune TV se
sau refuzat de-a dreptul” ºi pe Livius dezbãtea „cazul Marin Preda”. Nu pentru
Ciocârlie (analizat doar de V.P.), Nicolae „deviaþiile naturaliste” ºi alte „pãcate” din
Velea (doar trei pagini ale lui Cornel Ana Roºculeþ, ca în anii cincizeci, ci pentru
Moraru), Norman Manea (acelaºi V.P., în oportunismul, compromisurile, nomencla-
exclusivitate, cu opt pagini), Augustin turismul comunist etc. Apãrãtori – Mircea
Buzura (analizat de Evelina Cîrciu în douã Nedelciu ºi Magdalena Bedrosian.
pagini ºi Virgil Podoabã în zece), ªtefan Acuzatori – câþiva studenþi la Literele
Agopian etc. În schimb nu l-au refuzat pe bucureºtene, foarte gãlãgioºi în elanul lor
Eugen Barbu, analizat de Mihaela Ursa ºi contestatar care prelungea refrenistic cân-
Andreea Petre. tecul demolator de prin revistele literare.
Nu cred cã numãrul de pagini reco- Când Mircea Nedelciu, calm cum ni-l
mandã în directã proporþionalitate interesul amitim, a propus o discuþie despre cãrþile
pentru operã, cum nu cred cã ar putea fi un prozatorului ºi i-a întrebat: „Le-aþi citit?” –
indice axiologic. Uneori ar putea indica s-a fãcut tãcere, emisiunea s-a cam încheiat,
doar ceva incontinenþã grafologicã, dar iar tinerii au continuat sã se formeze în
lucrarea despre supravieþuirea cãrþilor nu deplinã libertate, fãrã a avea „de-a face cu
stã în umbra acestei eventualitãþi. Am þinut Sistemul comunist”.
doar sã confrunt conþinutul real al volumu- Chiar ºi la tinerii coechipieri în proiectul
lui cu trimiterile cantitative ale lui Virgil coordonat de Virgil Podoabã e vizibilã grija
Podoabã, care, fãrã îndoialã, în absenþa pentru „corectitudinea politicã”. Ca sã-ºi
oricãrei deliberãri, ar fi putut da o imagine formuleze judecata esteticã pozitivã faþã de
romanul Groapa, Mihaela Ursa se scuzã
eronatã a ierarhiei rezultate din receptarea
cumva cu anticipaþie, emiþând însã, lucid ºi
tinereascã, nemarcatã de tarele „sistemu-
echilibrat, pãreri juste despre dizlocarea
lui”.
creaþiei de sub apãsãrile eticului. Atitudinea
Urc spre a doua pilduire („rãzbim noi,
lui Florin-Corneliu Popovici e departe de
cumva, la luminã”), ca sã mã întreb de ce acest echilibru. Cu o mândrie pe care nu o
faptul cã vârsta celor chemaþi la cercetarea pot preþui, el þine sã-ºi afirme criteriile de
analizatã aici ar fi o garanþie a detaºãrii lor selecþie ºi pune un apãsat semn de egalitate
„politico-ideologice” faþã de textele investi- între axiologie ºi politologie: cautã numai
gate. Detaºaþi nu am deloc impresia cã sunt scriitori „valoroºi”, adicã „necompromiºi
sau cã pot fi. Formaþia lor s-a sãvãrºit sub politic”. L-a gãsit pe Radu Mareº, dar e
semnul (ºi, evident, sub influenþa) dezbate- posibil sã nu-i gãseascã vreodatã pe Celine
rilor, contestãrilor, replierilor, chemãrilor sau Ernst Junger. Cât despre greaþa pe care
vehemente la revizuiri, acuzelor politice ºi i-o provoacã lui Horea Poenar privirea sil-
de tot felul, care au fãcut mare larmã îndatã nicã asupra literaturii române, înþeleg cã se
dupã 1990. Destule zgomote încã se mai datoreazã superioritãþii erudite a juneþii,
aud. care îl face sã afirme, improvizând o
Parte din nonconformism, parte din demonstraþie justificativã, cã noi nu avem
tendinþa de aliniere mai mult sau mai puþin roman. Dar mai poate fi ceva: unora le
snoabã sub stindardul unei autoritãþi, fie ea miroase urât cultura românã ºi-ºi închipuie
ºi esclusiv culturalã, parte ºi mai importan- cã grimasa de neplãcere e semnul elitismu-
tã din dorinþa de a face loc în ierarhii noilor lui. Mai degrabã însã, pare a fi vorba aici de
generaþii, tinerii au, ca ºi mai vârstnicii, opþiunea purã ºi simplã pentru optzecism,
interesele ºi motivaþiile lor în receptarea, cu care, în opinia universitarului clujean,
dar ºi în atitudinea faþã de fenomenele este- începe romanul românesc. O convingere
tice. Aºa a fost de când lumea literarã. închisã, în vecinãtatea cãreia „romancierii
14
O re-examinare a prozei postbelice
Interviu cu
Peter Handke
Abstract
Ein Interview mit Peter Handke ist eine Gratwanderung. Man würde sich ja gern mit dem
Dichter über die erquickend abseitigen Feinheiten seiner Poesie, über die tiefen Empfindungen
beim Aufspüren der treffenden Wörter oder auch über das Pilzesammeln, dem er mit Leidenschaft
frönt, unterhalten. Doch seit er sich auf die Seite Slobodan Milosevics schlug, der seiner
Verurteilung als Kriegsverbrecher nur durch vorzeitigen Tod entging, liegt über dem imposanten
Werk dieses Sprachkünstlers ein es verdunkelnder Schatten.
"Setzen wir uns in den Garten", sagt er sanft, den Interviewer durch das blau gestrichene Tor
einlassend, etwas zittrig schon, mit durchfurchtem Gesicht, ein gealterter Jüngling in Bluejeans,
barfuß, sonnengebräunt. Seit sechzehn Jahren lebt er in dem Pariser Vorort Chaville, umgeben
von lärmenden Nachbarn, unspektakulär, fast bescheiden. Die täglichen Wanderungen durch den
angrenzenden Wald, der sich bis nach VersailIes erstreckt, beruhigen ihn.
Er sei, erzählt er beim Rundgang durch das einstöckige Haus, zur serbisch-orthodoxen Kirche
übergetreten. Manchmal besuche er den Gottesdienst in Paris. Stolz zeigt er dem Interviewer
einen selbst gepflanzten Haselnußbaum, der das Dach überragt. In den Zimmern hat schon lang
niemand mehr aufgeräumt. Seine zweite Ehefrau, die französische Schauspielerin Sophie Semin,
wohnt mit der gemeinsamen Tochter Léocadie in der Innenstadt. "Wir telefonieren täglich", sagt
Handke, "oder wir treffen uns zum Essen in einem Restaurant."
Liebschaften? Schon lang nicht mehr. Der letzte Seitensprung (Katja Flint) liegt Jahre zurück.
"Die Triebe lassen mit dem Alter nach, zum Glück." Handke stellt eine Karaffe mit Wasser, in das
er eine Zitrone ausgepreßt hat, auf den Tisch. Später wird Weißwein getrunken. Gelassen, fast
heiter läßt er sich, nachdem das Jugoslawien-Thema abgehakt ist, auf eine Plauderei über seinen
alten "Feind" Marcel Reich-Ranicki ein, den Kritikerpapst, der ihn seit Jahrzehnten verreißt.
In der 1984 publizierten Erzählung "Die Lehre der Sainte-Victoire" hat ihn Handke mit einem
Hund verglichen, dem der "Geifer" von den "Fangzähnen" tropft. Reich-Ranicki hat sich dadurch
nicht nur verletzt, sondern an Leib und Leben bedroht gefühlt. Die Sympathie des Dichters für
den serbischen Diktator wird eine historische Fußnote bleiben. Sein mit den Waffen der Kunst
geführter Krieg gegen den Kritiker geht in die Literaturgeschichte ein. [André Müller]
Într-un interviu cu sãptãmânalul croat gur pe Miloševiæ ºi l-a dat benevol pe mâna
“Globus” aþi afirmat cã aveþi de gând sã tribunalului pentru criminalii de rãzboi de la
scrieþi un roman despre Miloševiæ . Haga.
Aiurea! Era suficient cã nu l-au mai ales. Faptul
Se mai spune acolo cã v-aþi fi dus la înmor- cã l-au ºi dat pe mâna altora va rãmâne o
mântarea lui din Požarevac pentru a vã ruºine veºnicã pentru Serbia.
inspira din atmosfera locului în care se nãs- Scriitoarea sârbã Biljana Srbljanoviæ spune
cuse. cã nu aveþi idee despre ce vorbiþi. Miloševiæ
E o prostie fãrã margini! Întreg interviul i-ar fi lãsat pe opozanþi sã fie împuºcaþi în
cu pricina fusese inventat. A fost aici o plinã stradã.
reporteriþã drãguþã, care m-a întrebat de la Nu e deloc adevãrat. În Iugoslavia exista
bun început cum puteam sã mã împac cu o presã liberã. Dar mai exista ºi embargoul
ideea cã Dubrovnik fusese distrus. Dar economic occidental, prin care au luat
Dubrovnik nu a fost distrus. Doar cartierele naºtere structuri de tip mafiot. Aceste mici
mãrginaºe au fost mitraliate. În oraºul vechi grupãri mafiote se rãfuiau între ele. Ce legã-
abia dacã au cãzut pe ici pe colo câteva þigle. tura are Miloševiæ cu asta?
Care a fost adevãratul motiv al prezenþei dv. Nu fac decât sã întreb.
la înmormântarea lui Miloševiæ? Sã afirmi aºa ceva e pur ºi simplu o
Se poate citi acest lucru, l-am spus deja neruºinare. Fata asta a fost plãtitã în timpul
public. rãzboiului NATO împotriva Iugoslaviei de
Voiaþi sã vã luaþi rãmas bun de la þara al cãrei cãtre Spiegel (publicaþie care susþinea
preºedinte a fost acesta. rãzboiul) sã þinã un jurnal al acestei
Exact. perioade. Iar ea scria, pe când bombele
În cuvântarea pe care aþi þinut-o aþi afirmat: cãdeau în jur, cã nu e nimic periculos, doar
“Vãd. Aud. Simt. Îmi amintesc. De aceea mã ici-colo niºte sticlã spartã. Adevãrul e cã în
aflu astãzi aici, aproape de Iugoslavia, de acest rãzboi au murit mai bine de o mie de
Serbia, de Slobodan Miloševiæ.” sârbi. Iar aceastã femeie este o târfã a vestu-
M-a scandalizat ºi faptul în care s-a lui. Nu o pot numi altfel.
relatat în mass-media despre moartea sa. Mai spunea cã regretã faptul cã, în loc sã
Trebuie sã am grijã sã nu îmi ies din sãrite mergeþi la înmormânarea lui Miloševiæ, nu
dacã mã gândesc, bunãoarã, la felul în care aþi participat cu un fluier la manifestarea
a scris despre asta Eric Fottorino, care între veselã din Belgrad prin care se arãta cã Serbia
timp a devenit editor la Le Monde. Acesta nu este îndoliatã.
l-a citat pe poetul portughez Fernando Sã-ºi bage fluierul exact în...
Pessoa, care spune în a sa Carte a neliniºtii, Poftim?
cã inima, dacã ar putea gândi, ar înceta sã Nimic.
mai batã. Ca atare, Slobodan Miloševiæ tre- De ce nu terminaþi propoziþia?
buie sã fi început în sfârºit sã gândeascã, de Puneþi ºi dv. trei puncte acolo.
când inima lui a încetat sã mai batã, în celu- O mare parte a sârbilor se distanþeazã între
la unei închisori. Atunci m-am gândit cã a te timp de dv.
folosi de un mare poet pentru a urina pe E ºi firesc acest lucru. Întotdeauna existã
moartea cuiva este cel mai oribil lucru. pãreri pro ºi contra.
Acest gen de indivizi care se dau drept pri- De unde obþineþi dv. informaþii?
eteni ai poeziei îi sunt de fapt cei mai mari Despre ce?
duºmani. Depre faptul cã Miloševiæ nu e rãspunzãtor
Da, dar... de aceste crime.
Nici un “dar”! Pãi sunt ºi eu mafiot. Am fost plãtit de
Vã autodenumiþi un prieten al Serbiei. cãtre serviciul secret de informaþii sârb.
Relatarea dv. despre o cãlãtorie prin aceastã Vã arde de glume.
þarã poartã subtitlul „Dreptate pentru Chiar deloc. Mi-am luat niºte pantofi noi
Serbia”. Dar poporul sârb l-a îndepãrtat sin- din acei bani. Dar sã terminãm cu prostiile!
19
Convorbiri
tural pe care eu îl iubesc, aºa-numita Eu- cu inima. Îmi auzeam mereu inima bãtând.
ropã Centralã, a fost redus la o idee politicã. Lucru care nu a încetat prin acest medica-
Aici a fost greºeala. În ziua de azi mulþi ment, dar mintea mea a fost distrasã. Îmi
sârbi nu fac decât sã valseze într-una, doar- simþeam inima, dar la nivel mental aveam
doar vor ajunge sã aparþinã acestei Europe impresia cã îi aparþine altcuiva.
Centrale. E groaznic. Oribil! Nu aveþi însã doar aceastã problemã cu
Dar aþi spus-o chiar dv.: “Iubesc economia de inima...
piaþã”. Ce mai am?
Asta am spus-o în “Neue Züricher Sunteþi daltonist.
Zeitung”. Nu disting roºul ºi verdele, dar pe cele-
Aþi devenit capitalist între timp? lalte culori le vãd chiar mai intens.
Dacã doriþi... dar nu e chiar aºa. Tãiþeii galbeni din piaþa din Belgrad de exem-
Substantivele precedate de formulãri de plu, pe care i-aþi descris în cartea dv. de cãlã-
genul „este“ nu sunt valabile în cazul meu. torii din 1996.
Sunt un prieten al verbelor. În clipa în care Da, galbenul îl disting cu claritate.
îmi aplicaþi un susbtantiv ca pe o etichetã, el Dar cum aþi distins cãpºunile de pe crestele
deja nu mai reflectã realitatea. Pânã ºi ter- din Srebrenica, locul celor mai mari orori de
menul de “autor” sau “scriitor” îl puteþi rãzboi de la cel de-al doilea rãzboi monidal
scoate din discuþie. Nu sunt un scriitor, ci încoace?
scriu, am scris, voi fi scris. Erau cãpºuni din Balcani, de un roºu
În romanul dv. Pierderea imaginii descrieþi intens. Ca sã vãd în schimb cãpºunile sãl-
banii ca pe un element viu. batice care cresc la mine în grãdinã, trebuie
Da, cumpãrarea, vânzarea, schimbul de sã mã aplec pânã jos.
bani. Când simt cã nu mai am aer, la Vi s-a reproºat ulterior faptul cã aveaþi vreme
sfârºitul unei zile, seara sau dupã-amiaza sã descrieþi tãiþei ºi cãpºuni într-o þarã de-
târziu, ies la cumpãrãturi dupã tot felul de vastatã de rãzboi.
nimicuri - o gumã de ºters, o cremã Nivea, o Da, m-a mirat acest lucru. Nu mã aºtep-
bucatã de sfoarã, un fir roºu... tam la asta. Pe atunci peste tot te loveai de
Deci cumpãraþi câte un lucru de care nici acest limbaj gazetãresc totalitar, care nu mi
mãcar nu aveþi nevoie? se potriveºte deloc. Mereu se spune cã lim-
Se mai întâmplã. E un proces care mã bajul poetic este cãutat, artificial. De fapt e
revitalizeazã, când dã melancolia peste singura limbã nefasonatã, atunci când
mine. existã sentiment. În mod excepþional,
Suferiþi de depresii? întâmplarea a fãcut sã am parte de câteva
Nu, melancolia e melancolie. E un trãiri puternice în aceastã cãlãtorie.
cuvânt ce nu poate fi înlocuit cu altul, aºa Bine, nu latura poeticã vi s-a reproºat...
cum o rozã este o rozã. Ba da, ouãle galbene, tãiþeii, copacii
Melancolia v-a însoþit toatã viaþa. înfloriþi, mierea sãlbaticã...
Da. Îmi stã în fire. Pe când eram copil îmi Pe cititori i-a revoltat conþinutul.
doream mereu sã devin melancolic. Sã mã Asta a venit abia mai târziu.
aºez pe un bolovan ºi sã nu mã mai ridic de Ar fi trebuit sã relataþi despre...
acolo. Dar pânã în prezent nu mi-a reuºit. Aveþi de gând sã îmi daþi sfaturi?
Melancolia mea este temporarã. Un soi de ...ce era mai degrabã „gri“ în acea zonã.
paralizie momentanã dacã vreþi. Nu accept nici un fel de sfaturi pe care nu
Aþi încercat sã luptaþi împotriva acesteia cu le-am cerut.
tablete? Deja în 1979 spuneaþi, în cuvântul de
Am luat o vreme ceva de genul ãsta, mulþumire cu ocazia decernãrii premiului
Tranxilium se numea, prescris de un medic Kafka: “Sunt orientat, în eforturile mele de
din Salzburg, pe când scriam la cartea mea a-mi determina matricea proprie, cãtre fru-
Lenta întoarcere acasã. Mã temeam adesea de mos, frumosul zguduitor, cãtre zguduirea
moarte pe atunci, pentru cã am o problemã prin frumos.”
21
Convorbiri
Vedeþi dv., uneori în cuvântãrile pe care Brinkmann în anii ‘60. În cadrul unei dis-
le-am þinut am susþinut programatic ºi cuþii cu acest personaj a spus cã l-ar
lucruri pe care astãzi nu le-aº mai spune împuºca mai degrabã cu o mitralierã.
chiar la fel. Alþii însã s-au contrazis mult Dv. aþi spus doar cã nu aþi regreta moartea
mai abitir decât mine, cum ar fi Brecht. În lui, dacã ar fi sã dea ortu’ popii.
comparaþie cu Brecht sunt mic copil, cum se Nici azi nu sunt de altã pãrere.
spune. Dar se pare cã va trãi mai mult decât dv.
Deci descrierea frumosului rãmâne în con- De ce nu? Îi doresc numai bine.
tinuare dezideratul dv. Îl cunoaºteþi personal?
A frumosului problematizant, da. L-am întâlnit cândva la Târgul de Carte
Trebuie sã doarã, vedeþi dv.? Dacã frumosul de la Frankfurt, ultima oarã când am fost
nu doare, îl poþi cumpãra la colþ de stradã. acolo. Atunci a trecut la un moment dat pe
Trebuie sã poþi simþi condiþia umanã în ceea lângã mine ºi a spus: “Domnule Handke,
ce scrii, viaþa ºi moartea, perisabilitatea ºi cum mai merg treburile?” De atunci îi întreb
veºnicia. Cu cât e ceva mai frumos, mai pro- ºi eu pe toþi cei care îi întâlnesc acelaºi lucru.
fund ºi mai adevãrat, cu atât e mai dureros. Iar acum vã întreb eu pe dv.
Doare sã ºtii cã trebuie sã mori, cã într-o Vreþi sã îmi daþi zece euro de pomanã?
bunã zi nu vom mai putea citi, iubi sau Anul trecut v-aþi apãrat atunci când mai
merge la cules de ciuperci. întâi premiul Heine, în valoare de cincizeci
Poate cã existã ciuperci ºi pe lumea cealaltã. de mii de euro, v-a fost acordat de cãtre juriu,
Ce aberaþie! Auzi, ciuperci pe lumea iar ulterior v-a fost retras de cãtre consiliul
ailaltã! oraºului Düsseldorf.
În ultimul nostru interviu m-aþi fãcut Da, îmi doream acel premiu.
„idiot“. Aveaþi nevoie de bani?
Nici nu meritaþi altceva. Daþi-mi voie sã mã gândesc o clipã...
Astãzi aceste jigniri nu mã mai afecteazã Matthias Matussek se întreba în “Spiegel”
prea tare, pentru cã ºtiu cã nu puneþi patimã dacã nu cumva aþi fi la strâmtoare, financiar
în astfel de situaþii. vorbind.
Ce-i drept. Existã în mine un anume sen- Mã simt mãgulit.
timent de fraternitate pe care nu îl pot De ce?
epuiza prin scris. Înainte, când eram mai Pentru cã ai o senzaþie extaticã atunci
tânãr, tãbãram pe câte un individ sau altul când te loveºte sãrãcia. La modul serios
la modul agresiv. Ajungeam sã îmi doresc sã însã, ca ºi copil ºi adolescent am trãit-o pe
îl distrug, sã nu mai am nimic de a face cu pielea mea, ºi teama de a fi încercat din nou
el. Dar atunci s-au gãsit câte unii care, pe de pauperitate a jucat un anumit rol în viaþa
bunã dreptate, ºi-au dorit sã mã distrugã pe mea, pentru cã nu îmi doresc sã fiu întreþi-
mine. nut de o femeie sau de vreun editor, precum
La cine vã referiþi? Wolfgang Koeppen, care din clipa în care a
Sã lãsãm asta! încetat sã mai scrie, a devenit dependent de
La Marcel Reich-Ranicki, “duºmanul dv. din Siegfried Unseld. De fiecare datã când mã
Germania”? vizita Unseld, se vãita mai în glumã, mai în
Nu am duºmani. serios cã trebuie sã îl plãteascã pe Koeppen.
În cartea dv. Un an în golful nimãnui aºa îl Atunci mi-am zis cã nu vreau sã sfârºesc aºa
numiþi. ºi mi-am fãcut o asigurare de viaþã, încât de
Numai cã ãsta e un lucru lipsit de impor- la ºaizeci de ani primesc o pensie de o mie
tanþã. Daþi-mi pace cu nonsens! Mã bucur cã de euro pe lunã. În felul ãsta, sper cã voi
nu mai trebuie sã mã gândesc de mult la evita ce e mai rãu.
acel sãrman individ. De ce nu aþi pãstrat pentru dv. cele cincizeci
El crede cã vreþi sã îl omorâþi. de mii de euro ale alternativei la premiul
De “omorât” nu a fost nicicând vorba. Heine iniþiate de „Ansamblul din Berlin“?
Asta a spus-o scriitorul Rolf Dieter Acest lucru a fost clar de la bun început.
22
Interviu cu Peter Handke
Aþi cedat banii unei enclave sârbeºti din Da, pentru cã sunt niºte inculþi. Nici unul
Kosovo. din ei nu citeºte, sau aproape nici unul. O
Da, dar asta nu a redus din impertinenþa fac ºi ei din când în când, la modul strategic.
celor care afirmau înainte cã nu mã intere- Existã oameni care citesc o carte ºi gata, deja
seazã decât banii. Se pare cã în anumite au epuizat subiectul, ca ºi cum lectura nu ar
reviste, precum Spiegel ruºinea, dacã ar fi sã fi decât o modalitate de a înlãtura cartea, ca
parafrazez finalul din Procesul lui Kafka, nu un obstacol.
a supravieþuit. Într-un interviu cu revista austriacã “News”
În 2005 spuneaþi cã „în principiu“ nu veþi spuneaþi - fãcând aluzie la fraza lui Brecht,
mai accepta niciun fel de premiu. „pântecul din care se târãsc este încã rodnic“
Corect. - cã pentru dv. cei de azi care se târãsc ºi ies
De ce aþi fi acceptat totuºi premiul Heine? la ivealã nu sunt radicalii de dreapta, ci - vã
Se pare cã aveam nevoie de acei bani. citez - „verzii, individul ãla care e cancelar
Dar acum vã spun clar: de aici înainte nu federal ºi ministrul bombelor“, prin care
mai accept niciun premiu. fãceaþi referire la Gerhard Schröder ºi Joschka
Cine ºtie... Fischer.
Mai ºtiþi dv. vreunul? Am spus acest lucru, pentru cã Miloševiæ
Premiul Nobel. a fost comparat cu Hitler ºi s-a vorbit de
Da, dar atunci vã rog, pentru fizicã, pace lagãre de concentrare sârbeºti. Dar istoria
ºi literaturã, toate trei la un loc ar fi grozav! nu se repetã. Monstruosul împrumutã
Lãsând gluma la o parte, pãrerea mea este mereu forme noi. Pântecul rodnic nu dã
cã premiul Nobel, cel puþin cel pentru lite- naºtere la aceleaºi forme, ci astãzi tot ce e
raturã, de mult nu mai înseamnã nimic. mai oribil apare sub chipul umanitar ºi
Laureaþii ar trebui sã dea banii înapoi fun- zâmbitor al „democraþiei“, invocând mereu
daþiei Nobel, ca sã poatã face arme ca la „verdele“. Cam asta încercam sã spun
început. acolo.
Sunteþi pus pe ºotii, dar de fapt sunteþi Vã simþiþi neînþeles?
amãrât. Nu e vorba de neînþelegere. Ci de...
Credeþi? Urã?
Frank Schirrmacher vorbea în Frankfurter Da, poeþii sunt urâþi dintotdeauna.
Allgemeine despre “forma supremã de Ar fi un frumos cuvânt de încheiere.
demontare socialã” legat de faptul cã vi s-a Beþi un pahar de vin împreunã cu mine?
retras recunoaºterea premiul Heine. Voiam sã vã mai povestesc ceva legat de o
Da, numai cã tocmai cei de la FAZ sunt pãþanie de-a mea cu „duºmanul dv. din
rãspunzãtori pentru asta. Mai întâi au Germania“
provocat aceastã negare a recunoaºterii pre- Între timp eu voi asculta vântul.
miului, iar apoi ºi-au retras cu inocenþã afir- Într-un interviu pe care l-am realizat cu câþi-
maþiile ºi au început sã facã pe democraþii. va ani de zile în urmã împreunã cu Ranicki,
Prietenul meu, editorul Michael Krüger, acesta aºtepta mereu sã îi pun o întrebare care
mi-a spus cândva în treacãt cã ziarul vrea mie nu îmi venea deloc în minte. În final însã
mereu sã aibã dreptate... a izbucnit: zicea cã e urât de atâta lume pen-
Ca ºi dv.! tru cã e evreu. Cã ar fi înconjurat de anti-
(Ia o lingurã de pe masã ºi se face cã semiþi, printre care v-aþi numãra ºi dv.
aruncã cu ea dupã mine, dupã care o pune Aþi terminat?
la loc): Voiam sã spun cã acest ziar vrea sã Nu, voiam sã spun cât de deplasat mi se pare
aibã mereu dreptate ºi din pricina asta ca cinvea sã vã ia drept anitisemit.
ajunge sã comitã o serie întreagã de nedrep- Evident.
tãþi. În romanul dv., Chinezul durerii, eroul
Mai cu seamã „verzii“ s-au exprimat agresiv omoarã un neonazist care desena zvastici cu
împotriva faptului de a vi se decerna premiul un spray pe trunchiuri de copaci. “Acest
Heine. simbol”, scrieþi dv. acolo, “este întruchiparea
23
Convorbiri
Ba da, evident cã întotdeauna mi-am Corect. Sau mai exact: un scriitor trebuie
dorit sã fiu un erou. sã facã bine. Nu neapãrat lucruri bune, dar
“Voi încerca oare ºi eu sã mã autoproclam bine. Sã facã bine aºa cum un lucru îþi face
Dumnezeu?” vã întrebaþi în cartea dv. auto- bine. O carte face bine. Un om poate face
biograficã, Un an în golful nimãnui. bine chiar dacã nu face nimic bun. A face
Aia nu este o carte autobiograficã, ci una bine este idealul meu.
epicã, ºi fiece epos e un joc ce se dilatã ºi se Pe care nu îl atingeþi.
îngusteazã în acelaºi timp. Nu sunt Homer, Ba da, asta e meseria mea.
nu am un Ulise ºi nici o Troia. Nu pot relata Nu sunt aºa de sigur cã ºtim întotdeauna ce
decât problematicul, povestea tensionatã a face ºi ce nu face bine altora.
pãcii, înþelegeþi? Am scris cândva o piesã În fine, nici nu vorbeam de dv. Nu faceþi
care se numea Pe deasupra satelor. Existã bine deloc...
acolo o frazã absolut halucinantã: “Pacea Îmi daþi voie sã râd?
eternã este totuºi posibilã.” Pe de-o parte, Sunteþi un nebinefãcãtor.
pare o tâmpenie, pe de alta, aceastã frazã Mã mir cã treceþi drept un personaj lipsit de
revine mereu în mintea mea. Am nevoie de umor.
ea. Mi-a ieºit în întâmpinare ca o poamã ªi eu. Nu e deloc adevãrat. Ce-i drept cã
rarã, din care mã hrãnesc. De fapt, aseme- nu sunt exagerat de hazliu, asta ar fi
nea lucruri nu pot fi spuse, nici eu nu am groaznic. Umorul autentic este o umbrã a
spus-o decât o singurã datã. Tehnica mea de tragicului, a disperãrii. Dacã umorul apare
a scrie þine de învãluire, e mai degrabã indi- de unul singur, mã loveºte o tristeþe de
rectã. De multe ori nu fac decât sã schiþez moarte.
câte-o idee ºi fac un ocol larg înainte de a Trãiþi cu plãcere?
ajunge la ce am de zis, pentru cã ºtiu cã nici O, da!
nu poate fi spus aºa cum îmi doresc. Dar de Mereu?
aceastã datã l-am spus totuºi. Dacã am chef sã trãiesc, trãiesc intens.
Drept consolare? Viaþa e o datorie pânã la urmã, cred.
Pentru numele lui Dumnezeu, nu! Mã V-ar plãcea sã trãiþi veºnic?
puteþi hãitui cu acest cuvânt. Literatura nu Sã zicem cã da, dacã raþiunea, dorul ºi
are nimic de a face cu consolarea. Aceastã visele ar rãmâne. De ce nu? Trebuie doar sã
frazã a venit pur ºi simplu spre mine. Nu ne ferim de a ne reprezenta în vreun fel
demult mi s-a întâmplat ceva similar în acest lucru, aºa cum mã feresc de a-mi
Viena, pe Mariahilferstraße. Era dimineaþã imagina în vreun fel ce ne aºteaptã dincolo.
devreme, ºi dintr-o datã mi-a trecut prin cap Când a murit anteriorul papã catolic,
ideea cã toþi oamenii care trec pe lângã mine polonezul, a cãrui moarte a fost un eveni-
sunt frumoºi, cã au ochi frumoºi. E o chestie ment cât se poate de public, m-am gândit cã
la fel de stupidã ca ºi cea cu pacea eternã. o sã rãmânã mascã. În cazul lui am simþit cã
Dar mi-a venit aceastã idee. Dupã mine, dupã moarte nu te aºteaptã nimic. Dar
doar aceste fulguraþii conteazã în literaturã. poate cã în cazul altora e altfel. Ne dizolvãm
Restul nu e decât capriciu. în albastru sau în roºu, sau în verde, dracu’
O spuneþi atât de apodictic. ºtie...
Mã luaþi peste picior? Cum v-ar plãcea sã muriþi?
Cine stã de vorbã cu dv. se teme întotdeauna Asta vã pot spune: fie la masa de scris, cu
cã ar putea spune ceva greºit. creionul în mânã, sau în timp ce salvez pe
Sper! Sunt un individ destul de iritabil. cineva, dintr-un incendiu bunãoarã, dintr-o
Iritabilitatea mea însã mã face, pe de-o casã în flãcãri.
parte, maliþios, ceea ce poate merge pânã la Interviu realizat de André Müller
dispreþ, pe de alta, deschis faþã de frumosul Publicat în “Frankfurter Rundschau”
pe care alþii îl trec cu vederea. la 31 august 2007
Într-un interviu cu Peter Hamm spuneaþi cã Traducere din limba germanã
un bun scriitor trebuie sã fie ºi un om bun. de Daniel Stuparu
25
Jurnale
Nume moþeºti *
* *
Andru Stelele dupã care Pleacã-þi codre vârfurile
se orienteazã moþii: De-mi închide drumurile
Aramã Luceafãrul de searã Sã nu vie relele
Boldurã Luceafãrul de Domnii cu trãsurile.
dimineaþã
Brodea Dacã Norii merg *
spre miazã noapte Obiceiuri
– va ploua La naºterea pruncului se dã o linguriþã
Condor Dacã merg spre Sud de unsoare de urs – ca sã poatã rezista vrãji-
– va fi frumos. toarelor care umblã în jurul lui.
Ditrea Dacã pe cineva-l cheamã Ursu nu-l va
Drãgan [Pagina 2] gãsi moartea.
Joldeº [Pagina 4]
Mareº Ursitoarele – Se crede cã sunt 3 fete.
Radeº La nuntã – Bãiatul cãruia îi place o fatã
Ursu merge în peþit cu un cunoscut al lui, la
pãrinþii fetei.
*
La moarte – În cimitir la capul mortului se
Printre moþii care se ocupã cu lemnãritul
pun brazi, iar dupã moarte moºtenitorii pun
sunt mai multe categorii:
în drum ulcioare cu apã, ca sã bea trecãtorii.
Cercuitorii – cei mai sãraci. Ei n-au decât
Vinu’ trage la beþie
un cal pe care încarcã 400-500 cercuri
Beþia trage la somn
ºi pleacã prin þarã de unde se întorc cu
Lesne-apune-un cap de om
bucate.
Ce-a zis Horia s-a’mplinit
Vãsarii – cei care fac ciubere ºi doniþi,
Vidra, Ponorel, Scãriºoara, Neagra. El a fost dãrãburit
Albacul – e centrul scândurilor, al Dimpreunã cu Cloºca
grinzilor ºi laþurilor. Aci’n Alba –Iulia
Bistra ºi Certege – fac ºindrile. Când i-a ars ieºea o parã.
Muntele Gãina – denumire datã dupã o De se vedea peste þarã; [Pagina 5]
legendã care spune cã pe vremuri din Almar – dulap pentru haine [Caligrafie cu
minele de aur care erau acolo – la Vidra cernealã maro n.e.]
– a fugit o gãinã de aur care s-a aºezat Avan – crud, cumplit
pe Munte sus. Antal – poloboc, butoi mare
Ea n-a putut fi prinsã. A zburat la Roºia Ceir – pajiste, livadã
Montanã ºi de-atunci la Vidra nu s-a mai Dalia – floare de gherghinã
gãsit aur. Drumar – drumeþ, cãlãtor
Muntele Gãina – separã comunele Gudã – curvã, femeie stricatã
[Pagina 3]. Învãºcut – îmbrãcat
Vidra de Sus de Bulzeºti. (E hotarul Izvodi (a) – nãscoci...
Moþului ºi al Criºanului). Lotru – hoþ
Moþii (Vidrele, Ponorelul, Valea Arieºu- Luce – luceºte
lui Mare). Modru – chivu
- Criºenii sunt cei din valea Criºului Alb. Pipirig – rogoz
* Rug – mãcieº
Cântece Moþeºti Stanuri – stânci
Bagã-te lunã sub nor ªargã – cu pãr gãlbui. [Pagina 6]
Sã mã duc unde-i mi-i dor Pe pagina 7 apar cuvintele: Pastel. Spre
Bagã-te lunã sub stele toamnã, toamna.
Sã mã duc unde mi-i jele. Pagina 8 nescrisã, albã.
27
A.E. Baconsky: Jurnal
1. În Dicþionar cronologia – Literatura italianã de Nina Façon, Doina Condrea-Derer, Andreia Vanci-
Birtolon, 1974, p. 360 apare: „Giorgio Caproni culegerea de versuri Stanzealla Funicolare... (premiul
«Viareggio») – anul 1952.
28
Nu vom scãpa niciodatã de impostori
17 Septembrie [1961]
Dupã vacanþa ruralã, din nou în cetate.
Azi s-a inaugurat casa memorialã Bacovia,
cu participarea unor confraþi ai sãi mai
tineri. Am fost cu Clara ºi Milo P[etroveau].
Dupã un discurs neutru, au evoluat câþiva
barzi cu poezii omagiale care pãreau sã vio-
leze cu insolenþã nevoia de singurãtate a
sãrbãtoritului:
Mai bine singuratic ºi uitat... mi-am zis ºi
eu îngânându-l. Cimitirul pe care-l vizi-
tarãm apoi era somptuos de miresme com-
pozite ºi vegetaþie debordantã. Am vãzut
câteva monumente. Pallady în continuare
obscur, Camil Petrescu mutat de cãtre soþie
are o soartã mai bunã bucurându-se de
spaþiu arbori ºi vecinãtate extraliterarã cum
ºi un monument frumos – puþin cam sec ca
ºi literatura lui. Ceilalþi în devãlmãºie, cu
cruci umile de lemn sau cu altele de mar-
murã nu prea mari ºi la fel de umile, stau în
calea toamnei. Bacovia are un monument
civilizat: o cruce stilizatã – disimulatã
aproape – flori, chenar de beton, inscripþie
cu bronz.
În acelaºi sector un mormânt recent al lui
Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a scris
nici un singur rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi
ce stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâ-
29
A.E. Baconsky: Jurnal
24 Sept.[embrie 1961]
Iarã m-am întâlnit cu Stancu ºi Ciocu-
lescu la Viaþa Româneascã în biroul lui
Barsanga. Cioculescu preþios ºi lipsit de
humor la modul celor ce se considerã plini
de o asemenea virtute, ne povestea pseudo-
anecdote sondând reacþiile noastre, cu ochi
de nevãstuicã. Vorbeºte mereu despre amor
cu refulãrile unui Stendhal bãtrân. E un in-
telectual mediocru ºi un diletant cu pretenþii
de erudiþie; într-un mediu de tineri anal-
fabeþi petulanþi, sau obtuzi de carierã, pare
pe bunãdreptate un Sainte-Beuve.
Stancu, îmbrãcat elegant – ca un bulgar
trãit câþiva ani în Italia – nega vehement pe
Quasimodo, pretinzând cã în fond el ar fi
trebuit sã mã traducã pe mine ºi nu invers,
cum s-au petrecut lucrurile. Cu tot vocabu-
larul sãu scatologic, e totuºi un scriitor în
care instinctul pentru artã se perpetueazã cu
tenacitate. Are ºi un orgoliu românesc
care-mi place, deºi simt cã exaltã o realitate
literarã ºi pentru cã se ºtie conþinut în ea.
Printre ceilalþi confraþi de generaþie îmi pare
a fi singurul scriitor.
Laudele zgomotoase pe care mi le aduc o
seamã de bãtrâni în societãþi ce nu depãºesc
o duzinã de oameni, îmi aduc aminte de o
spiritualã terþinã a lui Saba:
Gabriele d’Annunzio alla versiglia
vidi e corobbi; all’ospite fu assai
egli cortese, altro per me non fece.
Azi e o zi splendidã de toamnã – e atât
de cald încât dacã n-ai simþi boala din vãz-
duh te-ai crede în plinã varã. M-am plimbat
cu Clara prin centru ºi am simþit o satisfacþie
vãzând aspectul general al mulþimii:
30
Nu vom scãpa niciodatã de impostori
un rãspuns? Am auzit – spre totala mea de a modifica destinele fie ºi ale acelora pe
nedumerire – cã mai sunt ºi grav acuzat de care ani de zile m-am strãduit sã-i port spre
a duce o viaþã „prea izolatã”. I-am scris lui L. orizontul propriilor mele halucinaþii. De
Rãutu explicându-i cã pe un neinvitat nu-l acum tãcere – Dominus vobis – cum!
poþi învinui oricum de... absenþã! Dacã-l *
excluzi din viaþa publicã n-are nici un sens * *
sã-l mai bãnuieºti de izolare. Confraþii mei Arghezi s-a întors dintr-o îndelungatã
au tot ce le trebuie: ºi maºini elegante ºi bani ºedere în þara lui Wilhelm Tell ºi azi Vero-
ºi glorie ºi cãlãtorii în strãinãtate ºi onoruri nica l-a vizitat împreunã cu Rafael Alberti,
sociale. Ce mai vor? În orice caz eu care traducãtorul sãu. A aflat de la el un episod
n-am nimic nu vãd de ce i-aºi mai deranja. de un comic absurd: cartea lui în franþuzeºte
trebuia sã aparã la Gallimard. Totul era
13. rezolvat de traducãtorul sãu Luc-André
Am vãzut în Contemporanul un mare Marcel, dar în ultima clipã intervenþia unui
portret al lui Arghezi cu soþia lui – semnat de penibil gafeur de la legaþia noastrã – vreun
Baba. Nu mi-a fãcut absolut nici o impresie. ilustru ataºat cultural desigur – a spulberat
Nu numai pentru absurdul anacronism al orice ºansã. Pãgubosul personaj s-a oferit sã
artei de a picta – dupã Ciucurencu, acest contribuie bãneºte la editarea cãrþii ºi acest
pictor ar fi trebuit sã arate altfel – dar chiar fapt l-a ºocat pe editor inculcându-i teama
judecându-l încadrat în spiritul realiºtilor de a nu servi unui scop de propagandã ºi
francezi din secolul trecut, tabloul e plat. În fãcându-l pânã la urmã sã refuze, eschivân-
orice caz nu are nimic din expresia lui
du-se. Bine, zic ruºii: ycuysvedubveu gypak
Arghezi ºi e trist cã totuºi nici acest mare
onachee bpara! (un prost serviabil e mai peri-
poet nu-ºi va lãsa imaginea într-o creaþie de
culos decât un duºman!
talia lui – ca odinioarã Gongora în portretul
lui Velàsquez. Acum înþeleg de ce bãtrânul
(ºi cochetul „intervertit”) Whitman se apu- 19.X.961
case, pânã la urmã, sã-ºi facã singur chipul, Observ la tinerii poeþi – la cei talentaþi ºi
nereuºind bineînþeles. Boala mea dã semne chiar ºi la cei completamente lipsiþi de talent
de clemenþã. Dupã o prea nemiºcatã zãcere, – un nou tip de inflaþie verbalã: dupã ce
chiar ºi a umbla câte puþin prin casã, þi se tinerii generaþiei sale debordeazã de cuvinte
pare o imensã fericire. sonore din recuzita maiacoskianã – eu
însumi am la activ câteva asemenea expe-
15.X.961 rienþe nefericite! – cei de azi debiteazã cu
Duminicã. Am avut la masã pe Gur- voluptate tot soiul de abstracþiuni din lim-
ghianu, Felea ºi Popescu. M-am sculat din bajul filosofiei sau din cel al fizicii, chimiei
pat ca sã stau împreunã cu ei dar nu m-am etc. Cuvântul suprem e luciditate poate sã-ºi
mai putut simþi ca odinioarã când îi imagineze oare cineva cã exaltarea luciditãþii
primeam la Cluj. Cei trei ani au început sã ºi aglomerarea poeziei cu felurite metafore
încetoºeze vãzduhul alienându-i trans- abstracte a cãror ticluire inteligentã le
parenþa. Mi s-au pãrut mai blazaþi, mai abu- lipseºte completamente de emoþie ºi spon-
lici, mai gospodari, mai întorºi fiecare spre
taneitate, e apanajul poeziei moderne?
lumea propriilor sale interese, mai împãcaþi
– cel puþin aparent – cu exigenþele de fier Dealtfel regret profund faptul de a fi intro-
ale conformismului, cãutând parcã un dus în circulaþie aceastã noþiune plinã de
modus vivendi al poeziei ca navigaþia lip- echivocuri generoase pentru impostorul de
sitã de primejdii. Poate cã au ºi dreptate; tip nou! Un telefon de la Milo P[etroveanu]:
poate cã au dezbrãcat armura donquijotescã a murit Sadoveanu! Dimineaþa aceasta
moºtenitã ºi încã o vreme pãstratã ca oma- superbã de toamnã i-a închis pleoapele
giu amintirii celui ce fusesem printre ei. Nu încet ca într-un somn. N-a fost moarte ci un
sunt decât trist, cu sufletul bântuit de fel de stingere lentã, spun apropiaþii sãi. Ca
himere antagonice. În fond nu am dreptul într-un ritual din Creanga de aur; moartea l-a
32
Nu vom scãpa niciodatã de impostori
21.X.961
Astãzi are loc înmormântarea lui Sado-
veanu. Îmi pare rãu cã încã nu pot ieºi din
casã ca sã mã amestec în uriaºa mulþime
ce-l va însoþi la Cimitirul Bellu; Clara s-a
dus sã-l petreacã. Clujenii vor fi ºi ei.
E o zi posomorâtã de mâhnire tomnaticã
ºi toate îndeamnã la reculegere. Mã uit pe
geam la turlele bisericii vechi din spatele
blocului meu ºi la imensul dud pe care-l
iubise Pallady, alt poet al sufletului Moldo-
vei ºi mã simt cu întreaga-mi fiinþã
aparþinând acestei generoase genealogii de
visãtori. Îmi aduc aminte de dealurile acelea
ondulate cu melancolie, peste care vântul
rãsãritului ºi o suflare de miazãnoapte
venind la sfârºitul lui Octombrie îmi înfio-
raserã în copilãrie, fruntea ºi vãd prin ceaþã
pilcurile de salcâmi îngãlbeniþi în câmpuri
ºi tufele de cãtinã de un cenuºiu violet!
Toate au ochii deschiºi în amintirea mea.
Îmi amintesc de cele douã vizite la
Sadoveanu când bãtrânul aed vorbea de
Moldova ºi-mi prezicea mie care tãceam
pierdut în unul dintre marile fotolii ale
salonului sãu, un viitor de poet însemnat al
acestei þãri. Vorbele lui erau puþine ºi cân-
tãrite pe o balanþã în formã de portativ. A fi
poet al acestei þãri mi-a apãrut poate atunci
prima oarã, ca un destin sublim ºi n-am
simþit, multiplicat, îngenunchind la mor-
mintele rãtãcite în iarbã, ale tuturor celor
care-au murit pentru ea din cele mai vechi
vremuri ºi pânã la primãvara lui 1945: ªi
mi-a revenit în memorie tragicul leit-motiv
al istoriei noastre „arzând ºi prãdând”, ºi apoi
noile construcþii ale Iaºilor unde noi ºi fru-
moase blocuri se întâlnesc cu membrele atâ-
tor case pierite în rãzboaie. A cãuta toate
acestea ºi a tãlmãci lumii sufletul acestei
þãri, e mai mult decât a trãi. ªi toate la
moartea autorului epopeii noastre naþionale
despre care odatã, într-un depãrtat viitor,
urmaºii nici nu vor ºti dacã a fost sau n-a
fost decât un duh de legendã veche.
33
A.E. Baconsky: Jurnal
La radio se transmite simbolic Trio în chiar viaþa sau moartea oamenilor nu se pot
amintirea unui mare artist de Ceaicovski. E sustrage complicatelor exigenþe ale oportu-
greu sã te laºi copleºit de vicisitudine; a nitãþii. Cartea mea zace la editurã de peste
învinge totul, a te împlini pe tine însuþi când un an ºi nu reuºesc nici mãcar sã aflu ce raþi-
a accepta înseamnã a împlini o poruncã a uni o împiedicã sã aparã. Uºile sunt capito-
tuturor, e obligatoriu! Drumul continuã nate cu pâslã, nici un sunet nu poate
ºerpuind ºi pierzându-se înainte în luminã pãtrunde în enigmele imbecilitãþii, nici un
ºi negurã. cuvânt rostit de tine nu aflã ecou undeva.
Vãd tot mai adesea atârnatã la geam eºarfa
24.X.1961
albastrã care l-a consolat pe Esenin. ªi vãd o
Azi am îndrãznit o timidã ieºire din casã;
rafalã de vânt învârtindu-mi manuscrisele
am mai gãsit încã pe marginea lacurilor
frunze aurii cãzute prin iarbã de curând, cu ºi mistuindu-le în neant.
niºte conduri pierduþi de o prinþesã fugitã
departe. 1.X.[961].
Am vãzut cum pe Bulevard se demo- Am citit câteva file în ºir documentele
leazã Muzeul Simu ºi m-am întristat. E ade- uluitoare ale congresului XXII – al P.C.S.U.
vãrat cã blocurile din preajma lui sunt foarte Azi Scânteia a publicat discursul de con-
importante dar un elementar respect pentru cluzii al lui Hruºciov. L-am citit cu un fior,
tradiþie trebuia sã ne împiedice a demola cel cu un frison. Acest om va rãmâne pe efigia
mai vechi dintre muzeele noastre de artã. secolului XX ca un profil de medalie subli-
Aud cã aceeaºi soartã o va avea ºi Capºa mã. E atâta elevaþie umanã ºi eticã în acest
ceea ce e deasemenea trist. Dupã atâtea discurs al sãu, încât te cutremuri cum se vor
incendii ºi rãzboaie care au mistuit oraºul, fi cutremurat odinioarã cetãþenii la auzul
dacã vom risipi ºi ultimele edificii legate de marilor oratori din antichitate! Comunismul
istoria Bucureºtilor, când vom afirma cã aºa cum l-am desluºit în cuvintele lui
aºezarea e de 500 de ani, vom risca mult; Hruºciov e într-adevãr un ideal demn de
duºmanii vor putea spune cã vechimea era supremele aspiraþii ale omului.
pe vremuri mãrturisitã de un sãlaº pãs-
Cât de încrezãtor am putut fi indus în
toresc dacã nu doar de locuinþe lacustre!
eroare sã slãvesc pe Stalin fãrã a ºti cã elevez
25.X.961 un asasin! Se spune cã ar avea ºi merite; nu
Am fost în vizitã la Veronica ºi Milo. Era ºtim ce dimensiuni ar putea avea meritele
ziua lor ºi se adunaserã scriitori diverºi capabile sã compenseze înspãimântãtoarele
printre care am stat ca un rãtãcit. S-au crime pe care le-a comis. Oricum, sã-l judece
povestit fel de fel de cancanuri mãrunte; istoria care nu greºeºte niciodatã.
punctate de Paul Georgescu – eternul tacti- *
cian – cu mici inflexiuni de ironie proto- * *
zoarã. Ce trist ºi gol mediu. Oameni duºi de Mã urmãreºte singurãtatea cu o umbrã
grija salvãrii unei existente ceva mai
care ameninþã sã se materializeze. E a mea
comode, naufragiaþi din cele mai [varii]
în întregime ºi iatã-mã rãsfãþat de volun-
domenii diletanþi subtili ºi volubili – iatã
lumea literaþilor contemporani, cu mici ºi tãrile ei. Dincolo de himera care mã bântuie
rarisime excepþii. Nici un ideal, nici o pasi- cu o pedeapsã veche, am anunþat la orice
une nobilã, nici o flacãrã – în schimb, viaþa veleitate socialã, la orice orgoliu ºi m-am
lui Boelinski, multã chibzuinþã. ªi depinzi întors tãcut spre mine însumi. Doresc sãnã-
de ei, de calculele lor în conformitate cu care tatea ºi mai doresc pâinea cea de toate zilele
te publicã sau nu te publicã, te proclamã sau – atât, ca sã pot colinda pe jos lumea cân-
te neagã fãrã respectul celui mai elementar tãrind-o în dragoste ºi risipã, mângâin-
adevãr sau principiu de conduitã. Totul e du-mã cu umilinþa generoasã a celor nãscuþi
sub zodia luciditãþii ºi a incertitudinii ºi întru’ anonimat!
34
Document
Ghitã
, FLOREA
Simona IACOB
Ion Barbu (Dan Barbilian)
în arhive1
Poet de o facturã unicã în peisajul liricii care se recomandase Dan Barbilian), era
româneºti interbelice, Ion Barbu valorificã poet ºi-mi întinse un caiet cu aparenþe
în creaþia sa poeticã, pe lângã abstracþia sumare, pe a cãrui paginã se citea Copacul.
ermeticã a gândirii geometrice, ascendenþa Abia începui sã descifrez câteva versuri,
unei lumi balcanice, fascinantã ºi încãrcatã când, nervos, luându-ºi scaunul de la locul
de miresme ºi culori („raiul meu, rãmâi sãu, tânãrul ºi-l împlântã cu energie lângã
aºa”), pe care o evocã în amintirea unor fotoliul meu… Vorbea cu glas profund, ca-
înaintaºi paterni. Bunicul patern Ion Barbu vernos, cu gesticulaþii ºi izbucniri, fãrã sã
îi împrumutã numele ca pseudonim literar: pot distinge amestecul de sinceritate, de
„Neavând curajul de a amesteca pe prozã, de retoricã studiatã sau de simplã
geometru în poezie am luat numele bunicu- improvizaþie.”4
lui patern ºi am lãsat glasul lui sã se facã
auzit.”2
„Caracter schimbãtor ºi fantezist”, cu
predilecþie pentru polemica violentã, Barbu
a fost permanent atras de douã pasiuni:
matematica ºi poezia, pe care le-a iubit ºi
trãdat de mai multe ori, dar le-a rãmas cre-
dincios toatã viaþa. „Aventura literarã” a
început-o la întâmplare, din vanitate ºi
ambiþie „neroadã de adolescent”, pentru a-i
dovedi genialului sãu prieten, Tudor Vianu,
cã poate deveni ºi el celebru3.
„Tânãrul adolescent vanitos” a debutat
în 1918, când, proaspãt demobilizat, a publi-
cat versuri în Literatorul lui Alex. Ma-
cedonski, iar un an mai târziu în Sburãtorul,
unde îi apar majoritatea poeziilor din
ciclurile parnasian ºi cel balcanic. Criticul
Eugen Lovinescu îºi aminteºte de prima
întâlnire cu Ion Barbu: „Uºa biroului meu
s-a deschis pentru a face loc unui tânãr sub-
þiratic, tip oriental, smolit, cu ochii vegetali
de plante acvatice, cu pasul precipitat ºi
decis. Se numea „Popescu” (era numele sub
1 Documentele citate fac parte din Dosarul personal al prof. univ. Dan Barbilian (Universitatea
Bucureºti), recuperat în anul 1986 din materialele destinate distrugerii.
2 Interviu cu Ion Barbu de I. Valerian, Viaþa literarã, 5 februarie 1927, pag. 2.
3 O scrisoare ineditã cãtre Nina Cassian, iulie 1947, în „Gazeta literarã”, 31 august 1967.
4 E. Lovinescu – Memorii, vol. II, 1931, pag. 118.
35
Ghiþã Florea & Simona Iacob
36
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive
38
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive
personalã, cu o gândire originalã ºi cu o din 1929 sau mai degrabã 1930, ca mate-
putere de creaþie în diverse domenii, dar matician. Dar abia în 1933 când, conferen-
foarte schimbãtoare în relaþiile cu colegii ºi þiar, am început sã þin cursuri, am ajuns la o
cu prietenii. A avut, în trecut, manifestãri productivitate matematicã susþinutã. Mun-
nesãnãtoase, dar care s-au redus întotdeau- ca didacticã este pentru mine incitatorul cel
na numai la tirade ºi declaraþii de cafenea ºi mai puternic al concepþiilor mele matema-
nu pot fi considerate ca atitudini politice. tice ºi al realizãrilor lor. Am menþionat în
Nu are nici o preferinþã realã pentru cutare lista de titluri ºi lucrãri anexatã autobi-
sau cutare regim politic ºi în viaþã înclinã ografiilor mele anterioare (ºi care se gãsesc
mai mult spre oportunism (chiar dacã acest desigur la cadrele rectoratului sau ale min-
oportunism este inconºtient sau dictat de isterului) lista cursurilor mele litografiate. E
fricã). Este incapabil sã lupte pentru o idee vorba de vreo zece astfel de cursuri mai
politicã, oricare ar fi ea. În rezumat prof. importante.”
Dan Barbilian este un cercetãtor ºtiinþific de Personalitatea complexã a lui Dan
mare valoare ºi un om care poate antrena pe Barbilian este surprinsã în marea ei diversi-
tineri în cercetarea ºtiinþificã. Caracter tate ºi în caracterizarea din 7 iunie 1960 a
schimbãtor ºi fantezist, dificil în relaþiile cu ºefului sãu de catedrã, prof. univ. G.
prietenii ºi chiar cu colegii. Fire de poet cu Vrânceanu, care remarcã consecvenþa în
talent ºi cu remarcabilã putere de creaþie, învãþãmânt ºi cercetarea ºtiinþificã:
atât în ºtiinþã, ca ºi în poezie. Complet
„Activitatea didacticã ºi ºtiinþificã
apolitic în fond, deºi a vrut ºi vrea uneori
sã-ºi dea aerul cã a avut sau aderã la o con- Este în învãþãmântul superior din anul
cepþie politicã. Poate fi folosit numai ca 1926, a fost pe rând asistent, conferenþiar
cercetãtor ºtiinþific ºi ca profesor care sã ºi în prezent este profesor. A þinut
antreneze pe tineri spre cercetarea ºtiinþi- cursuri de geometrie descriptivã, bazele
ficã.” geometriei, teoria grupurilor, teoria
Motivându-ºi îndepãrtarea de poezie, structurilor, teoria inelelor, teoria lui
Ion Barbu menþiona: „mi-am dat doctoratul Galois, teoria idealelor, teoria numerelor
aici (comisia: D. Emanuel, D. Pompeiu ºi algebrice etc. Cursurile predate de tov.
Gh. Þiþeica) ºi m-am revalorificat, începând D. Barbilian sunt la un nivel înalt
40
Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive
7 G. Vrânceanu – Caracterizarea prof. Barbilian Dan, Catedra de geometrie ºi topologie, 7 iunie 1960.
41
Lucian
CHISU
,
Ion Barbu (1895-1961) este pseudonimul Capºa, unde avea masã rezervatã ºi þuþeri.
literar al matematicianului Dan Barbilian. Erudit în domeniul artelor, rafinat interpre-
Prin volumele de versuri Dupã melci (1921) tat al culturilor francezã, englezã ºi ger-
ºi Joc secund (1930), poetul se alãturã lui manã, pe care le cunoºtea de la sursã,
Arghezi, Bacovia ºi Blaga, formând cea mai matematicianul-poet îºi încânta convivii
strãlucitoare constelaþie liricã a perioadei prin vervã ºi inteligenþã, printre aceºtia
interbelice. aflându-se ºi alþi protagoniºti ai vieþii lite-
Dupã 1930 activeazã tot mai mult în rare ºi anecdoticii de culise, precum
domeniul ºtiinþific (în 1937 devenea secretar I. Minulescu, N.D. Cocea, ªerban Cio-
general al Societãþii de ªtiinþe) ºi numai culescu, Oscar Lemnaru, N. Davidescu,
arareori în literaturã. Totuºi, intervenþiile C. Cristobald, I. Iancovescu, Neagu Rã-
sale în presa culturalã erau primite cu viu dulescu º.a.
interes, poetul fiind el însuºi întruparea Contemporanii, dar ºi posteritatea au
unui personaj excentric, devorat de pasi- consemnat simpatia poetului faþã de miº-
unea pentru proza lui Mateiu Caragiale, pe carea legionarã, blestemul acestui fapt
care o admira necondiþionat. Frecventa atârnând ca o altã sabie a lui Damocles dea-
42
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"
ranga scrie în 19452 douã articole potrivnice Al Dumitale, pe vecie, D. Barbilian”. (30 ia-
lui Ion Barbu, Note despre poezia hermeticã ºi nuarie, 1945)3
Cele patru nãpârliri ale lui Ion Barbu, în care Un an mai târziu, în 1946, apar noi arti-
etapele de evoluþie ale liricii barbiene sunt cole în care, raportat la imperativele con-
învestite cu semnificaþii politice. Lãuntric, temporaneitãþii, poetul este blamat, direct
efectul este devastator – deºi Barbu afiºa în sau indirect, în numele decadentismului.
continuare o atitudine mai degrabã imper- Un exemplu îl constituie Adrian Marino4.
turbabilã – determinându-l sã aleagã claus- Între 1944 ºi 1947, amiciþia, probabil
trarea, ca soluþie de ultim moment: „Mult zdruncinatã de unele remarci ale cunoscu-
iubitule Domnule Stoilov, În vederea con- tului calamburist Oscar Lemnaru, continuã
ferinþei Dumitale de astãzi, am amânat ora totuºi. Ea constituie partea nevãzutã a
de curs, pe care o aveam cu studenþii de la biografiei, fiind scoasã la luminã de Mircea
2 ½ la 4 ½. Mã pregãteam tocmai sã vin, sã Coloºenco în volumul amintit în infra. (vezi
mã apropii de gândirea dumitale, care mi-a nota 2). Dialogul epistolar îi cuprinde pe
dat totdeauna cele mai mari încântãri ºi Oscar Lemnaru5, Felix Aderca, Tudor Vianu,
câteodatã chiar vertigiu, când tocmai îmi Nina Cassian, dar ºi pe matematicienii
rãsare înainte un anume scrupul! Confe- ªerban Gheorghiu, Aristide Halany, Hari-
rinþa se þine la sala Dales, dar în cadrul In- tina ªoiculescu, documentele fiind majoritar
stitutului Francez. ªtii ce reputaþie de galo- inedite pânã în anul 2000. Din sutele de
fob mi-au creat duºmanii mei din cafenele ºi scrisori devenite mãrturii de epocã se pot
redacþii, mie, a cãrui întreagã literaturã e desprinde cel puþin trei componente rele-
tributarã câtorva mari surse franceze, inac- vante: prima, de abstragere, cât se poate, din
cesibile! Sunt laº. Mi-e teamã cã mâine chiar faþa „prezentului”, a doua afectiv-confesivã,
voiu citi cu spaimã în «Dreptatea» o impro- iar cea de a treia de preþuire ºtiinþificã ºi lite-
vizaþie în gustul urmãtor, fãcutã sã-mi rarã.
înnegreascã întreaga zi: Cutezanþa unui Corespondenþa poetului dezvãluie aten-
profascist notoriu: «Ieri, la conferinþa în þia binevoitoare arãtatã unora dintre mai
limba francezã a rectorului S. S., þinutã sub tinerii confraþi, prilej de a-ºi manifesta cu
auspiciile Institutului Francez, publicul a discreþie, dar eficient adeziunea cãtre noua
fost scandalizat ºi abia ºi-a conþinut revolta, artã, ce includea printre valorile ei ºi ide-
zãrind într-unul din staluri sinistra chelie ºi alurile luptei de clasã. Comentariul la citirea
mustaþa de rãu augur a unuia din strigoii poemului Griviþa roºie, al lui Marcel Bres-
cei mai avizi de sânge, aparþinând unei lumi laºu, dateazã din aceastã perioadã. Scrisoa-
care, se pare, a apus odatã pentru totdeau- rea însã e un amestec de ironie, cinism ºi...
na. Ce are acest personagiu, bine cunoscut hermenuticã literarã din care se pot
nouã, cu cadenþele limbii lui Racine? Sã se desprinde unele pasaje ilustrative: „Cât de
termine cu aceste provocãri. Cerem ares- bine sfãtuit a fost instinctul dumitale artis-
tarea fascistului Ion Barbu » Râzi, desigur. tic, folosind termenii speciali manetã, utecist,
E, totuºi, ºi subiect de oarecare melancolie care se introduc în inima lucrului. Marea
în farsa de mai sus. Sunt niþel terorizat de lecþie a lui La Fontaine e folositã cu înþelep-
notorietatea, prea caracterizantã, care mi s-a ciune... Pasagiul «Griviþa roºie, Griviþa gre-
creat de unii. Trebuie sã învãþ din nou sã fiu vistã» e de o mândrã elocuþie. Dar bonomia
liber. Mã voi resemna sã citesc conferinþa înlãcrimatã cu care redai forfotul strãzii,
Dumitale, cum am citit ºi Gândirea axioma- ezitarea soldaþilor («Ce vreþi, mai fraþilor!»).
ticã din „Revista Fundaþiilor”, pentru care Ea îmi dã mãsura unui Breslaºu pe care îl
am uitat sã te felicit. Îþi urez un succes aºa presimt: prozatorul. (...) Exemplul dumitale
cum vrei Dumneata: nu de radio, ci de aulã. trebuie sã dea de gândit, nu mie poet revo-
3 Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, ediþie alcãtuitã de M. Coloºenco, pre-
faþã de Eugen Simion, p. 889.
4 „Naþiunea”, an I, nr. 5, 24 mart. 1946 cu articolul Decadenþa hermetismului.
45
Lucian Chiºu
46
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"
lut, ci poeþilor activi. Dumneata dovedeºti ca armã politicã ºi unealtã artisticã. Repo-
cã se poate merge la poezia totalã, care ziþionarea lui Ion Barbu este veºtejitã de
prinde în arderea ei mulþimile înfiorate, cã- Zaharia Stancu în articolul Aripile poeziei12,
tre poezia povestitã de ultimul ei profet.”6 care minimaliza cu intenþie contribuþiile
Pentru cã opoziþia faþã de persoana ºi marilor poeþi interbelici: „Poezia generaþiei
opera poetului se manifesta fãþiº, iar cursul mele a fost una cu orizont mãrunt, întu-
evenimentelor nu prevestea nimic bun, Ion necat. Poeþii, câþi au avut aripi, le-au pierdut
Barbu publicã în „Timpul”7 o precizare în pe drum, se cuvine sã mãrturisim. Ultimele
care se dezice de legionarism ºi antisemi- douã decenii n-au fost prielnice poeziei
tism. Aproximativ în aceeaºi perioadã nu- înalte”. Insinuãrile lovesc în Arghezi,
mele sau artistic reapare în presã, prilejuit Barbu, Blaga, Pillat, Voiculescu, integral
de publicarea poeziei Dedicaþie8. De aseme- anulaþi, prilej pentru Marian Popa de a
nea, în „Revista literarã”9, este semnalatã comenta maliþios cã tocmai de la generaþia
apariþia unui numãr din „Agora” sub proletcultistã Zaharia Stancu „aºtepta alt-
patronajul Fundaþiilor Regale pentru ceva, cu adevãrat elevat ºi cert zburãtor”13.
Literaturã ºi Artã, îngrijitã de Ion Caraion ºi Intervenþia lui Zaharia Stancu se nutreºte
Virgil Ierunca. Colaborãrile din „Agora” direct din lucrãrile celui de-al doilea
sunt excepþionale: Montale, Saba, Congres al Uniunii Sindicatelor Artiºtilor,
Quasimodo, Barbu, Blaga. Scriitorilor ºi Ziariºtilor, þinut în intervalul
Tot atunci, în „Revista literarã”10, Ion 18-19 octombrie 1947 ºi având printre vor-
Barbu publicã Protocol al unui club Mateiu I. bitori pe Gh. Apostol, Iosif Chiºinevschi,
Caragiale pe care, ulterior, i-l transcrie lui N. Moraru, Ion Pas, Ion Cãlugãru, Marcel
Tudor Vianu spre a-i cere opinia ºi a avea un Breslaºu, Z. Stancu º.a. Printre cei mai vehe-
punct de vedere competent asupra subtili- menþi s-a manifestat Nicolae Moraru, înalt
tãþilor de ordin formal-artistic11ºi deschi- funcþionar în Ministerul Culturii, comunist
derii lor interpretative. Dacã adãugãm ºi ireconciliabil, care, referindu-se la viaþa lite-
propria încredinþare, cã versurile atunci rarã româneascã interbelicã, avansa ideea cã
tipãrite, ale Protocolului..., reprezentau tot ce aºa-zisa decadenþã ºi degenerare aparþine
dãduse mai valoros literaturii române, pozi- creaþiei din acel rãstimp.
þia în faþa vicisitudinilor politicului pãrea Având ca model directivele evenimentu-
consolidatã, mai ales cã, în acelaºi numãr al lui menþionat, Nestor Ignat afirmã cã „arta
„Revistei literare”, Miron Radu Paraschi- burghezã este « artã» care ucide” ºi exem-
vescu semna studiul Comentarii la Protocol, plificã din Picasso ºi Ion Barbu, adãugând:
structurat în trei subcapitole, Fondul, „Sã luãm o pildã autohtonã, dintre multe
Realizarea formalã, Perspectivele poeziei bar- altele: «La râpa Uvedenrode / Cu multe gas-
biene. teropode / Suprasexuale / Supramuzicale: /
Însã, imediat ce vreunul dintre numele Gasteropozi ! / Mult limpezi rapsozi / Moduri
ilustre reapãrea literar, generaþia prolet- de ode / Ceruri eºarfã / Antene de harfã /
cultistã (pe punctul de a se constitui) îl atacã Uvedenrode / Peste mode ºi timp / Olimp». Ce
frontal. Ideologia este invocatã deopotrivã este aceasta ? O farsã de prost gust ? Aºa va
5 Vezi corespondenþa cu Oscar Lemnaru (scrisorile numerotate 321,323, 324, 339, 342, perioada 1944-1947,
în Ion Barbu, op. cit, II, pp. 900-1001.
6. idem, pp. 908 -909.
7 „Timpul”, 10 april. 1947.
8 „Revista Fundaþiilor Regale”, XV (serie nouã), nr. 7, iulie, 1947, p. 1.
9 „Revista literarã”, III, nr. 19, 22 iunie, 1947.
10 „Revista literarã”, III, nr. 9, 13 aprilie, 1947, p. 5, cu dedicaþia „Preºedintelui de onoare Al. Rosetti.
„Revista literarã” este fosta „Orizont”; începe direct de la nr. 5 pentru a se metamorfoza, la scurt timp,
în „Flacãra”.
11 Vezi scrisoarea din 13.04. 1948; republicatã de Mircea Coloºenco în Ion Barbu, op. cit. II., pp. 941-942.
12 „Revista literarã”, an III, nr. 9, 13 april. 1947.
13 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 127.
47
Lucian Chiºu
ce poetul îºi pune un an mai târziu, în 1950, „Poetul Ion Barbu, ale cãrui poezii ºi acum
semnãtura pe un text de conjunctural, de constituie slãbiciunea secretã a unora dintre
„atitudine” împotriva rãzboiului rece ºi al intelectuali ºi care este de altfel un mate-
imperialismului american: „ªtiinþa este matician valoros, a ajuns pur ºi simplu la
rodul pãcii. A pregãti atmosfera vreunui interjecþii: «Lir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropii
nou rãzboi înseamnã sã porþi o atingere de de apã rece/ În copaie când te lai/ Vir-o-cin-go-
moarte cercetãrii. De altfel, imperialismul, co-ling,/ Oase-nchise afarã-n firg/ Lir-liu-gean,
ºi mai ales imperialismul american, a în- lir-liu-gean». Cu cât dispreþ pentru popor,
semnat totdeauna o nesocotire a tot ce este pentru limba sa, pentru comorile culturii
sforþare creatoare. E cunoscut cã univer- sale i-a animat pe aceºti scriitori [referinþele
sitãþile de peste Ocean, cele mai dotate de sunt extinse din contextul mai larg, necitat
«regii» trusturilor, sunt ºi cele mai ele- de noi, la Arghezi ºi Blaga] care au putut sã
mentare. Universitãþi în care tinerimea punã fãrã jenã pe hârtie aceste «conjugabil-
învaþã sã se deºucheze, cu þigãri opiacee ºi itãþi», «cosmogeneze» ºi «vir-o-cingo-co-lin-
apropieri promiscue. Lucrând cu atâta guri».” Printre cei care þin sã-i dea, ºi ei, o
râvnã la în sectorul nostru ºtiinþific, acela al lecþie creaþiei lui Ion Barbu se numãrã ºi
Algebrei moderne, inspirându-ne din gân- Eugen Campus: „cine pledeazã pentru o
direa marilor algebriºti sovietici, avem sen- limbã popularã a literaturii, exclude orice
timentul de a lucra pentru pace. În conexi- valoare a operei barbiene”26. Citit astãzi,
unea universalã care comandã fenomenele, enunþul ar fi corect ºi în conþinut, ºi în
ºtiinþa purã e strâns legatã de ºtiinþa apli- formã, deoarece – este bine ºtiut – o „limbã
catã, de la care aºteptãm atât îmbunãtãþirea popularã a literaturii” n-ar fi posibilã, ci
condiþiei noastre omeneºti, cât ºi fãurirea contrarã dialecticii limbajului ºi cu atât mai
mijloacelor potrivite de apãrare contra aten- mult evoluþiei limbii literare.
tatelor atomice plãnuite de conducãtori cu Ca o curiozitate, cel puþin, meritã înre-
mentalitãþi de gangsteri”23. Cuvintele par gistrat un Protest al poetului: „Nu vin la
a-i aparþine datoritã câtorva vocabule care cafenea nici sã fac afaceri, nici sã stau de
fac notã distonantã cu limbajul proletar, lig- vorbã. Vin sã-mi fac munca mea de mate-
nificat, pe care M. Niþescu l-a amendat, matician care are din pãcate nevoie de exci-
peste ani, într-o carte de sertar24. tantul cafelei. Mã costã bani ºi sãnãtate, dar
Anul 1951 acutizeazã raporturile oficiali- nevoia e imperioasã. Filtrul care mi se ser-
tãþii cu moºtenirea literarã barbianã. Lupta veºte uneori e contrafacere. Desigur, apa
„proletariatului literar” împotriva intimis- dulceagã ºi neagrã, ce se aduce sub acest
mului, decadentismului, ermetismului, cos- nume, nu face 200 de lei! Declar cã aceastã
mopolitismului, într-un cuvânt împotriva neregulã aplicatã mie, pentru care cafe-
modernitãþii, ia amploare odatã cu desfãºu- neaua este un cabinet de lucru, înseamnã
rarea Sesiunii generale a Academiei R.P.R., pur ºi simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul
din martie 1951. Intervenþiile participanþilor planului cincinal la un tratat de matematice
sunt strânse în volum sub titlul Lucrãrile (ºi în calitate de scriitor, la o traducere din
tovarãºului Stalin asupra lingvisticii ºi proble- Shakespeare). Fac vinovaþi pe funcþionarii
melor ºtiinþelor din þara noastrã25. Leonte puþin scrupuloºi, care falsificã filtrul, de
Rãutu, conducãtorul prezidiului, afirma: întârzierea muncii mele.” Protestul, datat 17
22 „Viaþa Romîneascã”, nr. 3-4-, mart.-april., 1949, p. 205.
23 „ªtiinþa este rodul pãcii, în „Contemporanul”, 21 aprilie 1950, p. 3 ºi reluat în Ion Barbu, Opere, II,
pp. 483.
24 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forþat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu
politologic, Ediþie îngrijitã de Mihai Ciurdariu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, Seria Istorie,
pp. 294-295.
25 Academia R.P.R, Lucrãrile sesiunii generale ºtiinþifice din 21-25 martie 1951, Editura Academiei,
Bucureºti, 1951.
26 „Viaþa Româneascã”, nr. 5, mai 1951.
50
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"
51
Lucian Chiºu
27 Vezi referinþe mai ample despre „boemul” Ion Barbu în C. Cristobald, Capºa literarã, în „Amfiteatru”,
I, nr. 10, octombrie, 1966, reprodus de Gerda Barbilian în Ion Barbu, Amintiri 1975, pp. 268-269; episod
amintit, de asemenea, ºi de ªerban Cioculescu, Amintiri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1975, p. 254,
ediþie reluatã ºi întregitã sub titlul Amintiri ºi Jurnal, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti,
2007, p. 310-314..
28 „Viaþa Româneascã”, nr. 8, aug., 1953, Vezi ºi Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I,
Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 863.
29 Marian Popa, idem, ibidem.
52
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"
pe mai departe contestat. ªtefan Iureº ºi (deºi articolul nici mãcar nu-l viza), produce
ªtefan Gheorghiu publicã în aceeaºi consecinþe imediate la Cafeneaua Capºa,
perioadã amplul studiu Câteva probleme ale dupã cum consemneazã Valeriu Râpeanu
creaþiilor tinerilor scriitori, care apare mai care a asistat la dialogul dintre Ion Barbu ºi
întâi în „Scânteia” ºi în numãrul imediat Paul Georgescu. Mãrturisirea sa trebuie
urmãtor din „Tânãrul scriitor”. Scriind luatã, în lipsa documentelor, sub rezerva
despre direcþii noi, dar ºi despre „modele”, memoriei subiective32. Pornind de la o
cei doi afirmã: „ E limpede cã poeziile deca- recenzie la un volum de versuri al lui
dente scrise în perioada dintre cele douã Cicerone Theodorescu, Tertulian gãsise
rãzboaie de I. Barbu, Lucian Blaga, Tudor nimerit sã loveascã, între alþii, ºi în Ion
Arghezi ºi alþii nu pot sluji drept pildã unui Barbu: „Cu asemenea metode, tov. M.
scriitor care vrea sã exprime un conþinut Gafiþa, care în repetate rânduri a atacat cu
pozitiv, sã fãureascã opere de înaltã artã”30. îndrãznealã manifestãri ale influenþelor ide-
Atacul lui N Tertulian31asupra unei ologice antirealiste în poezia noastrã, tre-
recenzii scrise de Mihai Gafiþa, atac în care buie sã-ºi dea seama cã se deschide calea
Ion Barbu este pomenit în tonurile obiºnuite întregirii «paºnice» în poezia realistã, pro-
30 „Scânteia”, nr. 2945, 13 april. 1954; „Tânãrul scriitor” , nr. 5, mai 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi
totalitarism (anul 1954), Sibiu, 1996, p. 167; Marian Popa, idem, ibidem.
31 N. Tertulian, Cui prodest?, în „Viaþa Romîneascã”, nr.16-17, 1-7 iulie, 1954; vVezi ºi în Ana Selejan, op.
cit, p. 66.
32 „La Capºa, prin 1954, îl puteai întâlni pe Ion Barbu, zburlit ºi încruntat, acoperit de fumul cafelelor,
cufundat în calcule, oprindu-se cum s-a oprit odatã vãzându-l pe Paul Georgescu intrând. Paul
Georgescu lucra atunci în aparatul de propagandã al C.C. al P.C.R., era conferenþiar la Facultatea de
Litere ºi eminenþa cenuºie - se zicea - a celor mari, I. Chiºinevschi ºi Leonte Rãutu. Dat fiind cã dintre
studenþii anului IV al Facultãþii de Filologie ce urma sã absolve în 1954 eram ceva mai rãsãrit, George
Macovescu ºi Tudor Vianu mã propuseserã sã lucrez la nou înfiinþata „Gazeta literarã”. Paul Georgescu
a vrut sã stea de vorba cu mine. Nu într-un birou, ci într-un mediu literar. ªi cum Facultatea de Filologie
se afla în imediata apropiere a cofetãriei Capºa, mi-a spus, înainte de a începe orele, sã-l aºtept la ter-
minarea cursului.
Aºa am ºi fãcut. Am mers la Capºa, unde intram pentru prima oarã. De cum am pãºit în braserie - la
ora aceea, patru dupã-amiazã, aproape goalã – m-a izbit figura celui ce stãtea singur la o masã. Scaunul
era lipit de peretele opus intrãrii. Figura îmi pãrea cunoscutã. De unde? Poate dintr-o fotografie. Nu
puteam spune cine este. Paul Georgescu a ales o masã destul de îndepãrtatã, în colþul din dreapta cum
intri, practic în unghiul vitrinei cu peretele dinspre restaurant. Nici nu ne aºezasem bine pe scaune,
când bãrbatul a cãrui figurã mã strãduiam sã o caut prin amintiri, care pãrea cã nu vede pe nimeni,
într-atât era de cufundat în hârtiile rãvãºite pe masa plinã cu componentele serviciului de cafea, se
scoalã ºi se îndreaptã cãtre Paul Georgescu. Abia aºezat pe scaun, acesta îmi spune: „E Ion Barbu.” Se
ridicã ºi face doi paºi spre el, îl salutã, dau mâna ºi rãmân în picioare. Pentru ca imediat ce ºi-au strâns
mâna a început monologul lui Ion Barbu. N-am tras cu urechea. Ion Barbu era practic rezemat de spã-
tarul scaunului meu. N-a strigat, dar nici n-a vorbit în ºoaptã. Nu-l vroia drept unic interlocutor pe Paul
Georgescu. Era evident cã îi avea în vedere ºi pe cei doi-trei necunoscuþi, printre care mã numãram, de
la mesele apropiate. «Cine – ºi a urmat o expresie neaoºã, fãrã perdea - este Tertulian care mã înjura în
„Viaþa Romîneascã”»? A început brusc ºi n-a acceptat nici un rãspuns. «Domnule Paul Georgescu, eu
am publicat acum treizeci de ani un volum de poezii în trei sute de exemplare. De atunci am mai tipãrit
câteva poezii. Cine credeþi cã mai mã þine minte? Câþi oameni mai au cartea mea sau revistele în care
am publicat dupã aia? Cine mai ºtie cã a existat un poet Ion Barbu? ªtiþi ce faceþi dumneavoastrã, comu-
niºtii? Faceþi ca pãrinþii care seara îºi întreabã bãiatul dacã n-a observat ceva suspect la colegii lui când
merg la W.C. în recreaþie. Copilul îi rãspunde nu. Dupã câteva seri tatãl revine. Rãspuns negativ. Dupã
alte seri îl întreabã din nou dacã nu cumva colegii lui nu l-au îndemnat sã facã onanism. Rãspunsul este
din nou negativ. ªi apoi seri de-a rândul îi atrag atenþia: vezi, tu sã nu faci onanism. Pânã când copilul
bãtut la cap se intereseazã cum e când eºti onanist ºi atunci se apucã ºi el de onanism. Aºa faceþi ºi dum-
neavoastrã comuniºtii, tot spunând poeþilor sã nu-l imitaþi pe Ion Barbu, sã nu urmaþi poezia lui Ion
Barbu, sã fiþi atenþi la faptul cã e o poezie decadentã, or sã înceapã sã o caute ºi or sã mã citeascã. Îþi
mulþumesc. La revedere». Cu acestea Ion Barbu i-a strâns mâna lui Paul Georgescu, s-a dus la masa lui
ºi s-a cufundat în hârtii. Paul Georgescu s-a aºezat cam încurcat la masã ºi mi-a spus: «Ai auzit?» Nu
puteam sã nu aud”.(Valeriu Râpeanu, Vijeliosul Ion Barbu, în format electronic, http://www.memoria.ro/.
53
Lucian Chiºu
37 Pavel Þugui, Amurgul demiurgilor (Arghezi, Blaga, Cãlinescu), Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1998,
p. 144.
38 „Scânteia”, nr. 4201-4202, din 28 ºi 29 febr. 1954. Vezi ºi Marian Popa, idem, I, p. 868.
39 „Gazeta literarã”, VI, nr. 39, 41 ºi 42, din 25 sept., 9 ºi, respectiv, 16 oct. 1958, toate apãrute pe pagina a
doua. Vezi ºi Mircea Coloºenco, Note ºi comentarii la Ion Barbu, op. cit, II, pp. 1191-1192
55
Lucian Chiºu
56
Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"
40 Lucian Raicu, Accesibilitatea – o condiþie a poeziei noi, în „Viaþa Romîneascã”, nr. 7 iul. 1959.
41 Silvian Iosifescu publicã studiul Mãiestrie ºi meºteºug în volumul colectiv Probleme actuale ale literaturii
realist-socialiste, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1960.
42 Paginile Jurnalului sunt redate în Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite, I-II, Editura Albatros, Bucureºti,
1981, 1984.
43 În “Caiete critice”, nr. 3-4/ 2008, p. 30.
57
Comentarii
Bogdan Mihai
DASCÃLU
Un valah orgolios:
Petre Pandrea
Résume
L'article évoque la vie de Petre Pandrea pendant la période passée en Allemagne. Son patriotisme
et la manière de s'adapter à un autre monde sont accentués dans les lignes de Bogdan Dasc?lu,
tout comme l'influence de la vie universitaire sur la façon de penser de Pandrea. Parmi les sujets
de l'article, on retrouve, en général, les méditations de Petre Pandrea concernant la vie menée
dans le pays de Goethe. Dans son journal, il évoque aussi son voyage à travers l'Europe et ses pro-
pres idées sur la manière d'écrire un journal.
Marin Preda observa într-unul dintre tinuu, fragmentele (mai ample ori nu) fiind
romanele sale (ºi, desigur, ºtia ce spune) cã, risipite, aleatoriu, în mai toate volumele ºi
atunci când un þãran vine la Bucureºti, cautã cã, atunci când recurge la asemenea evocãri,
alþi þãrani. Citindu-i cãrþile, sunt tentat sã-l îi are în vedere pe cititorii lui de acasã, cei ce
parafrazez pe marele prozator ºi sã afirm cã, par probabil mai interesaþi de ai lor decât de
în cazul lui Petre Pandrea, devine valabilã alþii. Asistãm la o rãsucire a românismului
constatarea cã, atunci când un român spre sine însuºi, la afirmarea orgolioasã a
soseºte într-o þarã strãinã, cautã alþi români. vocaþiei de competitori cu ºanse egale de
Se produce, în perioada interbelicã, o modi- cãtre tinerii intelectuali, ajunºi cu mari aspi-
ficare substanþialã în raport cu cele ante- raþii în Occident.
rioare: românul, ajuns în spaþiul german, se Avocatul rebel, ce disimula un spectacu-
intereseazã mult mai puþin de oamenii los scriitor, se aflã în rãspãr nu numai cu o
locurilor în care zãboveºte ºi într-o mãsurã istorie niciodatã acceptatã, ci ºi cu ceilalþi
considerabil mai mare de conaþionalii cu autori de jurnale ori de memorii din secolul
care împarte temporar tentaþia strãinãtãþii al XX-lea, mereu tentaþi sã aºtearnã reflecþii
sau cu care se întâlneºte întâmplãtor acolo. despre propria îndeletnicire, de vreme ce se
Mirajul cunoaºterii celuilalt se domoleºte dezice, dezgustat, de ea: „Ocupaþia notelor
acum, românul tinde sã se simtã ca acasã zilnice mi s-a pãrut, totdeauna, fastidioasã
pretutindeni ºi, odatã cu acest sentiment, ºi ipocritã, în afarã de cazul când sunt
sã-ºi transfere dincolo de graniþã mentali- învãþãminte ºi aforisme cu caracter peda-
tatea, deprinderile ºi comportamentul gogic de la sfârºitul vieþii, fabule ºi joc de-a
lingvistic. În aceastã privinþã, Pandrea se v-aþi ascunselea.” (Pandrea, 2001, p. 12).
distanþeazã simþitor de Martha Bibescu, sã Scrise în ultima partea a vieþii, cãrþile sale
zicem, pentru care cosmopolitismul este o beneficiazã, totuºi, de alibiul conþinut în
atitudine aproape ereditarã ºi care se miºcã excepþia formulatã în citat, cãci, fiind
dezinvolt în mediile aristocratice europene, necruþãtoare radiografii ale celei mai tulburi
fãrã a avea ºi, în orice caz, fãrã a lãsa impre- ere din istoria românilor, în care el însuºi a
sia cã ar veni din altã parte. Nu este mai fost o repetatã, dar niciodatã învinsã vic-
puþin adevãrat cã evocarea experienþelor timã, ele sunt, totodatã, ºi operã de nea-
sale germane este fãcutã de Pandrea discon- meninþãtoare pedagogie în mãsura în care
58
Un valah orgolios: Petre Pandrea
(Pandrea 2001, p. 94). Se simte solidar, peste mãrginindu-se sã spunã: „Dar aceasta-i o
timp, cu marele moldovean, fie ºi numai altã poveste, minunatã ºi dureroasã...”. Cel
pentru cã au respirat, amândoi, acelaºi aer care aratã o impresionantã disponibilitate
berlinez: „Eram mândru, la Alma mater amoroasã, împãrtãºitã pretutindeni, acasã
berolensiae, cã audiam în aceleaºi sãli ºi mân- ori aiurea, pãrând sã concureze pe acest
cam la mensa academica, pe unde a trecut re- tãrâm cu Ion Barbu, este mult mai discret
formatorul moldav al Valahiei (la Romanie). decât acesta, mãrturisind doar: „Camerele
Vedeam statuia lui ieºeanã plutind ca o fan- mele studenþeºti în atâtea capitale europene
tasmã prin lungi coridoare berlineze ºi în pa- erau dichisite, curãþate, aerisite ºi înflorate
trulaterul înverzit, interior, îi simþeam pre- de amantele angajate cu trimestrul. Când
zenþa, cot la cot, când luam notiþie la cursuri aveam o gazdã prea bunã – ca Frau Voth la
ºi la bibliotecã” (Pandrea 2003, p. 240). Berlin – îmi permiteam sã am trei amante,
Chiar dacã arhitectura marilor biblioteci concomitent, fãrã sã ºtie una de alta.”
(Staatsbibliothek ºi Biblioteca Universitãþii) (Pandrea, 2000, p. 560). Aceste aplecãri
este sumbrã, „cu caracter funerar”, adã- poligamice nu-l abat de la acceptarea ideii
postind milioane de „coºciuge cu gânduri”, unei fericiri conjugale, aºa cum numai
organizarea lor este excelentã: „Mesele familia germanã o poate vãdi: „Seara, din
comode. Lãmpile cu clopot verde îndemnau expres sau din trenul electric, poþi contem-
la meditaþie. Comenzile se efectuau cu pla fãrã jenã, la lumina becurilor aprinse, un
rapiditate uimitoare pe benzi rulante auto- cãmin care se repetã la infinit cu fericirea
mate.” (Pandrea, 2005, p. 51). Obiºnuit cu comunã ºi eternã a umanitãþii: tatã, mamã ºi
ocrotirea ºi cu cãldura profesorilor de acasã, copii în jurul mesei, ospãtându-se dintr-un
el este totuºi surprins sã le întâlneascã ºi la morman de cartofi fumegânzi de culoarea
unul berlinez, cu atât mai mult cu cât le zãpezii în bãtaia lunii” (Pandrea, 1933, p.
manifesta faþã de un alogen: „Profesorul 21-22). Fericire necomplicatã de convenþio-
Smend fãcuse o amabilitate faþã de un nalism ºi nesabotatã de obsesia de a deveni
strãin, ca sã-i uºureze cercetãrile ºtiinþifice. altceva decât eºti. Împrejurimile Berlinului
Era civilizat, versatil, citea multã liricã, ºtia nu ofereau spaþii generoase pentru
muzicã, era profesor de tip nou, arhi-mo- escapade erotice. Revenit acolo cu soþia,
dern, agnostic ºi estetizant. Discutam pe spre a-i arãta locurile studenþiei, el îºi
Baudelaire ºi Mallarmé, pe Nietzsche ºi aminteºte: „Pe vremea mea, fetele ºi bãieþii,
Wagner. Oralitatea lui era învãluitoare ca în Wochenende, fãceau amor fizic prin
ceaþa, cursurile ºerpuitoare, doctrina «inte- tufiºuri, fãrã jenã. Nu se putea face în
graþiunii» statale îi dãduse notorietate.” pãdurile de conifere, plantate simetric, de
(Pandrea, 2005, p. 55-56). Îi admira pe poeþii silvicultori geometrizanþi. Te vedeai din
francezi, dar nu se putea împiedica sã-i toate pãrþile, oricât de adânc te-ai fi înfun-
dezavueze pe juriºtii galici, despre care afir- dat. [...] În pãdurile de conifere de la Berlin
ma cã sunt „naturi lipsite de problematicã”, nu-þi poþi pupa nici ibovnica ºi nici mãcar
de unde, probabil, ºi mãrturisirea abruptã: nevasta, fiindcã te privesc zeci de ochi,
„Ne ciorovãiam des.” Simpatic este ºi Willy inclusiv de dupã perechea de ochelari a
Schneider, asistentul lui Navianski, cel care poliþaiului.” (Pandrea, 2003, p. 73). Deza-
s-a fãcut luntre ºi punte sã-i punã la vantajele unei naturi luate în stãpânire de
îndemânã textul original al Cronicii Gotka, horticulturã... Lucrurile nu stau deloc mai
„un vlãjgan blond, cu ochi apoºi de peºte bine nici în privinþa arhitecturii urbane:
mort, tãiat pe faþã în dueluri heidelber- „Toate clãdirile au în ºir mereu patru etaje
gheze”, împreunã cu care ºi cu logodnica [...] O stradã se aseamãnã cu alta ca doi
lui, Ilse, plus o întreagã societate veselã, în- gemeni. Trebuie timp pentru a percepe
treprinde amintita deja excursie la Nüren- diferenþele. Lãþimea strãzilor este calculatã
berg. Din grup fãceau parte ºi o Elfriede ºi o ºi egalizatã între ele pânã la centimetru. Pe
Margarete, colege de-ale Ilsei, asupra cãrora stradã, cetãþenii calcã în acelaºi pas, iar gru-
memorialistul pãstreazã o suspectã tãcere, purile sunt masate simetric în faþa maga-
62
Un valah orgolios: Petre Pandrea
liºtele, racolãrile ºi acroºeurile sunt la intense, este, dupã cum se ºtie, muzica.”
fiecare pas.” Nu este, aºadar, de mirare cã (Ibid., p. 18-19). Rarele aluzii la frecventarea
despãrþirea de capitala germanã îi produce operelor wagneriene aratã cã Pandrea era
suferinþã: „Este greu sã te desparþi de o capabil sã aprecieze ceea ce mulþi dintre
metropolã comodã ca Berlinul, unde prin- predecesorii lui au respins în favoarea
sesem rãdãcini, aveam prieteni ºi prietene, muzicii meridionale.
sã te înfunzi într-un colþ de provincie În ciuda unor opinii nu odatã contradic-
bavarezã. Aici era Capitala Reichului, mã torii despre lumea germanã, intima
duceam la spectacolele lui Max Reinhardt, cunoaºtere a acesteia îl conduce la conºtien-
cel mai mare regizor de teatru al lumii, tizarea diferenþelor dintre influenþa exerci-
frecventasem câteva spectacole de avan- tatã de ea asupra culturii române ºi
gardã la teatrul lui Piscator...” (Pandrea, înrâurirea francezã, faþã de care adoptã o
2005, p. 52-53). Münchenul, unde ajunge în atitudine explicit eminescianã: „Dupã epoca
cãutarea cronicii lui Gotca, îi lasã, totuºi, colonialitãþii franceze ºi chiar concomitent
bune impresii sau, mai bine zis, calde cu dominaþia ei, s-a strecurat influenþa ger-
amintiri: „Mi-a rãsãrit în memorie parcul manã, începând cu pãtrunderea capitalului
bariolat, acea Grãdinã englezã (Englischer ºi a culturii germane în principate. Ciocoiul
Garten) în care mi-am petrecut multe ºi parizianist, cu pomadã capilarã ºi cu beþigaº
stranii ceasuri de tinereþe...” (Pandrea, 2000, de promenadã, a fost flancat de Herr Doktor,
p. 250). Câteodatã, heteroimaginea face casã începând cu domnul Titu Maiorescu ºi
bunã cu aloimaginea, dar ºi, simultan, cu sfârºind cu echipa Clodius-Orbonaº.” (Pan-
autoimaginea, într-un efort de clarificare a drea, 2001, p. 77). Semn cã rivalitãþile mai
impresiilor ºi de ordonare a judecãþilor: vechi încã nu dispãruserã la noi nici în
„Ciudat: ºi eu am avut impresia de un Paris perioada interbelicã, adicã atunci când
prãfuit, desuet, demodat, provincial în asistãm la o revitalizare, explicabilã prin
Parisul anilor 1927-1928. E drept cã veneam mai multe cauze, a influenþei germane, de
din Berlin, o adevãratã metropolã. La care Petre Pandrea nu a fost deloc strãin.
Bucureºti mã simt ca-ntr-o mahala...” (Ibid.,
p. 558). Nu este de mirare cã apetitul celui
obosit de viaþa în marile oraºe se îndreaptã Referinþe
tocmai cãtre marginea urbanitãþilor: „Visez Pandrea, 1933 = Petre Pandrea, Germania hi-
tleristã. Trei luni la Berlin. Documente. Idei.
agro-oraºe. În marile metropole – Berlin,
Oameni, Bucureºti, Editura “Adevãrul” S.A.
Paris, Roma, München, Praga, Viena – cãu-
Pandrea, 2000 = Petre Pandrea, Memoriile man-
tam locuinþe totdeauna la periferia înver-
darinului valah, Bucureºti, Editura Albatros
zitã. Mã sufocam ºi mã palidizam ca o plan-
Pandrea 2001 = Petre Pandrea, Helvetizarea
tã în centrele asfaltate, pietruite, infenes- României (Jurnal intim, 1947). Ediþie îngrijitã
trate, infieruite ºi aluminizate.” (Ibid., p. de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureºti,
278). Evadarea în naturã, prilejuitã de Editura Vremea
ieºirile în împrejurimile berlineze, este o Pandrea, 2002 = Petre Pandrea, Crugul man-
soluþie pentru redresare: „Mirosurile de darinului. Jurnal intim (1952-1958). Ediþie
conifere, fag ºi salcie pletoasã, bãrcile cu îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea. Prefaþã
pânzã, cu motor sau cu lopeþi, restaurantele de ªtefan Dimitriu, Bucureºti, Editura
cochete la marginea apei, muzica de bunã Vremea
calitate, oferã vizitatorilor maximul de ran- Pandrea, 2003 = Petre Pandrea, Cãlugãrul alb.
dament higienic ºi de desfãtare pentru cea- Cuvânt înainte de Victoria Dragu-
surile petrecute aici.” (Pandrea, 1933, p. 32). Dimitriu. Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-
Arta sunetelor, aºa cum este creatã ºi inter- Pandrea, Bucureºti, Editura Vremea
pretatã în acest spaþiu, trebuie apreciatã, Pandrea, 2005 = Petre Pandrea, Soarele melan-
cãci „arta caracteristicã a sufletului germa- coliei. Memorii. Prefaþã de ªtefan Dimitriu.
nic, unde se exprimã cu puritate ºi integral, Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea,
unde trãieºte ºi are emoþiile cele mai Bucureºti, Editura Vremea
64
Alina Istoria „citiã” de parabola lui Eugen
Barbu debuteazã sub semnul unei escha-
CRIHANÃ tologii sumbre: tablourile, reconstituite de
vocea unui narator care se raporteazã la o
serie de „surse” ale epocii, înclinate cãtre o
forice”3, demitizãri ºi remitizãri operate tic din grãdina Meitani (un „paradis” de
asupra unor structuri subordonate imagi- simboluri hermetice), Princepele încheie
narului eschatologic: Princepele debuteazã pactul cu reprezentantul Renaºterii oculte
ºi, fireºte, se încheie sub semnul apropiatu- (în planul ezoteric al istoriei diegetice ºi în
lui apocalips, întreaga construcþie analep- planul dialogului cultural pe care îl institu-
ticã urmãtoare constituindu-se în naraþiune ie aceasta, messerul fiind un „Ariosto al
exemplarã (exemplum) menitã sã „explice”, ca curþii valahe”, un Pico della Mirandola, un
în literatura sapienþialã ºi oracularã biblicã, Paracelsus, Mefisto al lui Marlowe etc.),
„teroarea istoriei”. Tabloul de sfârºit de repetând, în ritualul „consacrãrii”, cuvintele
lume ia naºtere, pe de altã parte, graþie lui Iisus din Apocalipsã: „Eu sunt Alfa ºi
apelului la o serie de figuri ºi decoruri pe Omega...”.
care G. Durand le include în categoria Scenariul cristic degradat guverneazã
„mitemelor decadentismului”4: al „perver- „traseul” Princepelui: un ospãþ la curte ca-
siunii” („le mythème d’A Rebours (...), de la pãtã semnificaþia unei parodii a Cinei (bo-
contre-nature”), cel al „lenii” orientale („le ierii linguºitori înconjurându-l pe „Cel iu-
mythème du farniente”), al „declinului bit”); „judecãtor” al „târfelor istoriei” (pro-
benefic” („le complexe des Troyens”), al tagoniºtii orgiei de la hanul La norocul Cai-
„femeii fatale”, al „renunþãrii la iubire” pen- lor), Princepele oficiazã groaznicul botez în
tru amorul pervers ºi, în fine, mitemul „Iordanul” Bucurescilor, „care nu era altul
„Grand Macabre” („le complexe de la decât amãrâta de Dâmboviþa”, imagine care
grande vérole”), sub semnul cãruia se aºazã aminteºte de aceea a damnaþilor din „puþul
întreaga istorie a ciumei. trãdãtorilor” lui Dante (o sinucidere simbo-
Recurenþa scenariilor mitic-simbolice licã, a cãrei semnificaþie o anticipeazã cuvin-
exhibate în construcþia intertextualã a tele messerului: „Din tine trebuie sã pleci,
romanului se aflã la originea alunecãrii isto- Princepe. Eºti prizonier ca Ugolin (s.n.) ºi
riei în parabolã; „infernul” Bucurescilor în n-o ºtii.”). Grotescul atinge apogeul în spec-
care se revarsã „râul morþii, Cocytos, umflat tacolul din ziua Învierii: penitentul
de lacrimile rãposaþilor” este emblema Princepe, „prãbuºit de credinþã” în timpul
lumii construite de Princepe în parabola slujbei de sfinþire a „bisericii” consacrate
politicã a lui Barbu. „Nimeni nu mai are memoriei lui Ottaviano, spalã picioarele
nevoie aici de cinste. Ea ar fi ca holera, ca boierilor (doisprezece la numãr, incluzându-l
ciuma (s.n.), ca ducã-se pe pustii”, i se con- pe nebunul Dudescu, cel înlocuit în slujba
feseazã discipolul lui Macchiavelli messeru- de vel vistiernic de bãtrânul armãsar orb),
lui care se declarase „sclavul” ideii „de pu- rãspunzând apoi „chemãrii” Mitropolitului,
tere”. Întemeiatã pe figurile imaginarului „Christos în mijlocul nostru!”, cu „Este ºi va
infernal, aceastã lume se raporteazã în per- fi!”. Veritabilã mise en abyme, descrierea inte-
manenþã la marile mituri primordiale riorului pictat al bisericii lui Ottaviano,
prezente aici într-o variantã degradatã: „sumbrã, neagrã, ca o corabie a diavolului”,
tiranul sfâºiat de „câinii melanholiei”, pri- reveleazã semnificaþiile experienþei exis-
zonier al utopiei puterii absolute (este infer- tenþiale a Princepelui: „Marele vânãtor al
nul personal în care îl iniþiazã dublul sãu, vieþii ce alerga deasupra norilor (...) era
messerul, ºi din care se dovedeºte incapabil Ottaviano, ºi Leviathanul ce înghiþea pe
sã mai iasã), este protagonistul unei pãcãtoºi din apele Styxului avea chipul
parabole care rãstoarnã semnificaþiile sce- messerului, dupã cum la groaznica Judecatã
nariilor biblice. La capãtul traseului labirin- pe tronul de aur stãtea Ottaviano, cu dulcele
3 J.-J. Wunenburger, Mytho-phorie: formes et transformations du mythe, în Religiologiques, nr. 10/1994
(Actualité du mythe), text disponibil la adresa http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no10/
wunen.pdf
4 Les mythèmes du décadentisme, în Cahiers Figures, Décadence et apocalypse. Sept études sur les figures du temps
en littérature, philosophie, sociologie, politique, EUD, Coll. Figures, Dijon, 1986, text disponibil la adresa
http://www.u-bourgogne.fr/CENTRE-BACHELARD/Z-durand.pdf
66
Utopie ºi decadenþã în Princepele
sãu chip zâmbind, ºi în Iad, acolo unde erau experienþa “creaþiei utopice” (în termenii lui
pictaþi o mie de draci, cu toþii aveau ªt. Aug. Doinaº), cel al lui Barbu e un sinu-
înfãþiºarea messerului ºi el îi chinuia pe cigaº: moartea grotescã ordonatã de Înalta
pãcãtoºi, ce tot chipul lui aveau.” Sfinþii mi- Poartã nu reprezintã altceva decât sancþio-
litari, cei trei magi, Adam ºi Eva, Sfântul narea fizicã a unei morþi cãreia Princepele i
Gheorghe ºi balaurul, Sfânta Paraschiva ºi se dãruise mai demult ºi pe care uciderea
proorocul David, Fecioara ºi Maria Mag- „androginului” Ottaviano o reflectã simbo-
dalena, oameni sãturaþi de Iisus la praznicul lic. (Princepele lui Barbu murise în momen-
de pe munte, femeia adulterã, heruvimii tul în care îl ucisese (în sine) pe Mefisto/
etc., toate personajele istoriei sacre aveau Pico: „melanholia” este semnul acestei
chipul lui Ottaviano, „numa într-o arcadã autoanihilãri prin refuzul acþiunii ºi închi-
oarbã abia luminat (...) se putea zãri chipul derea în colivia auritã figuratã simbolic, la
nedesluºit al lui Pilat din Pont ce þinea în începutul romanului, de paradisul devastat
mâna dreaptã un peºte...” Ottaviano este al serei cu papagali bolnavi.)
istoria ridicatã la rangul de Mit, în visul „Marea lucrare hidraulicã” preconizatã
utopic al tiranului care se identificã cu de cuplul „Tot-Horus” al carnavalului de la
Marele Mecanism ºi sfârºeºte strivit de el. Mogoºoaia, o utopie neagrã întemeiatã pe
Spre deosebire de Faust-ul lui Goethe, al sacrificii umane, o iluzie la fel ca spectacolul
cãrui traseu sfârºeºte în apoteozã dupã de teatru în care messerul ºi Principele
67
Alina Crihanã
cepele ar putea sã concureze cu orice altã utopiei”: lumea atinsã de boalã, proiectatã
distopie totalitarã care-ºi transcende contex- în figuri demonice eufemizate sau în
tul istoric. decoruri de tipul paradisurilor decadente, este
Revenind la spectacolul decadenþei, care reversul cetãþii ideale la care viseazã vodã
dominã imaginarul romanesc, nu putem sã Hangerli ºi fostul eterist. Atinºi de melan-
nu îl punem în relaþie cu mitologia autole- holie, sfâºiaþi între cele douã pulsiuni com-
gitimatoare a artistului cãruia scenariul pu- plementare – Eros ºi Tanathos – cei doi
terii totalitare îi rezervã, dincolo de orice principi ai lui Barbu cad pradã Marelui Me-
aparenþe ºi „prime de seducþie” (ºi indife- canism al Istoriei care suprapune destinele
rent de contextul istoric – „obsedantul dece- victimelor ºi ale cãlãilor. Victime ale voinþei
niu” sau „epoca de aur”), un rol „margi- de putere proiectate în figuri decadente
nal”. În fapt, acest statut e unul asumat ºi feminine (Herula Lucrezia, sibila-prostituatã,
legitimat simbolic la nivelul mitologiei iniþiatoarea în infernul veneþian al iubirii ºi
„rezistenþei”: în diagrama topicii socio-cul- al morþii a eroului din Sãptãmâna nebunilor)
turale circumscrise spaþiului românesc sau feminizate (androginul mefistotelic
totalitar, „artistul blestemat” nu mai este, ca printre ale cãrui modele mitice s-ar putea
sã preluãm observaþia aceluiaºi G. Durand afla cele douã figuri feminine ale Apoca-
referitoare la decadentismul modernitãþii eu- lipsei: femeia îmbrãcatã în Soare ºi Târfa
ropene, „doar « prinþul norilor », « magul », Babilonului), Hrisant Hrisoscelu ºi Prince-
« vizionarul », el devine blestematul, nebu- pele opteazã amândoi pentru autoexilarea
nul, « tenebrosul, vãduvul, neconsolatul »”6. din istorie. Primul, fost eterist ce aspirase la
Imaginarul romanelor ºaizeciste e bântuit tronul „Vizanþului”, sfârºeºte ca Iov (refe-
de aceastã imagine a artistului (romanele lui
rinþa biblicã e afiºatã de text) pe o grãmadã
D.R. Popescu ni se par, din aceastã pers-
de gunoi, visându-se, pânã în pragul morþii,
pectivã, cele mai „ilustrative”), care se
magister ludi al unui carnaval care sã aducã
raporteazã patent la figura eroului quijotesc
în „latrina de mavrofori” a Bucurescilor, lu-
ºi latent - la aceea a „compromisului” (E.
minile definitiv pierdutei Veneþii. Auto-
Barbu l-ar numi „lãtrãu”, acel E. Barbu care
este, în egalã mãsurã, autorul Princepelui ºi exilat în închisoarea auritã (ºi aureolatã) a
personajul „dubios, mitocan ºi antisemit, unei Veneþii imaginare (emblema jocului
care urma sã devinã figura poate cea mai dintre aparenþã ºi esenþã sub semnul cãreia
odioasã a literelor române sub Ceau- se aºeazã lumea barocã a lui Barbu, figuratã
ºescu”7). simbolic de carnavalul sãrbãtorii Redentore
Rezumând, imaginarul decadent are în ºi de spectacolul de circ al Mamei Marghe-
spate, aici, la fel ca în majoritatea romanelor rita) va împãrtãºi soarta canarilor pe care îi
mai tinerilor ºaizeciºti, un reper la care artis- destinase Doamnei. Celãlalt, magister ludi al
tul se raporteazã conºtient, utopia politicã carnavalului sabatic care sfârºeºte cu ar-
oficialã, devenitã obiect al deconstrucþiei, ºi derea pãdurii Mogoºoaia (una din imaginile
unul care þine de reconstrucþia identitarã a simbolice ale lumii degradate cãreia i se
acestuia, re(cu)perabilã în structurile mai refuzã purificarea, alãturi de aceea a arderii
mult sau mai puþin latente ale propriei bisericilor, transformate în prealabil în gropi
mitologii/utopii autolegitimatoare: mesa- comune în Bucurescii devastaþi de ciumã,
gerii simbolici ai artistului „se simt în largul sau de aceea a livezii de piersici transfor-
lor” în lumile ficþionale decadente, în care maþi în „niºte schelete (...) uscate ºi gâr-
„compromisul” se transformã în erou. Este bove”), va sfârºi sfâºiat de câini, dupã ce se
cazul creatorilor de utopie din Princepele ºi visase creator al Istoriei. Este soarta pe care
Sãptãmâna nebunilor. o vor împãrtãºi toþi „cãlãii” în romanele
Ambele romane reprezintã o punere în generaþiei ’60, proiecþia „torturii în efigie” a
fabulã, în cheie simbolicã, a „mizeriei artistului, ca strategie de deculpabilizare.
6 G. Durand, Introducere în mitodologie. Mituri ºi societãþi, Dacia, Cluj- Napoca, 2004, p. 137.
7 Matei Cãlinescu, Amintiri în dialog, ediþia a III-a, Iaºi, Polirom, 2005, p. 342.
69
Stelian Diaconescu (viitorul poet Ion
Sorin IVAN Caraion) se naºte la 24 mai 1923 (dupã pro-
pria mãrturisire, data realã ar fi 10 mai) în
satul Pãlici, comuna Ruºavãþ (azi Vipereºti),
la moarte
nilor locului. Acolo se întâlnesc, adunate
din toate direcþiile ºi din toate timpurile,
majoritatea cuvintelor limbii române. La nu
prea mare adâncime sub scoarþa pãmântu-
Abstract lui, satul meu de baºtinã era pardosit cu co-
line de sare. El se întindea pe malul unui râu
After his first time in prison, 1950-1955, nãbãdãios, cunoscut din vechime, de pe
under the most terrifying conditions, in 1958 vremea egiptenilor ºi a romanilor, între – de
Ion Caraion was sentenced to life imprison- o parte ºi de alta – douã mari pãduri cu
ment by the communist regime. He was told vânat mult, cu pãsãri multe, cu ºerpi mulþi
yet he had been sentenced to death: three years, ºi veninoºi. De altminteri unul din satele
in his prison cell, he was waiting for the exe- vecine se ºi chema Vipereºti, de la viperã.”1
cution. Then his punishment was commuted Contextul în care apare sintagma autocitatã
to 25 years of hard working imprisonment. In este un poem de facturã expresionistã, Satul
the spring of 1964, he had 19 years left to de la marginea bucuriei, din volumul Necunos-
spend in prison. But the communist regime cutul ferestrelor2, transcriere a unei stãri ob-
had decided, according to the Yalta scure, de sfâºiere între o vagã nostalgie ºi un
Convention, to free all the political convicts. disconfort ontologic copleºitor, propriu
Caraion did not know about this, when he was poeziei lui Caraion, pe fondul unei insolu-
invited to sign a collaboration engagement bile neputinþei de adaptare în spaþiul exis-
with the Political Policy. For the sake of his tenþei: „Zãpezile cãlãtoreau leneºe / ca la
freedom, he did it. Since 1964 to 1981 he was începutul genezii. / M-am nãscut într-un sat
a collaborator of the Security, mostly under the ca o bubã, / sub munþii amiezii. // Între cer
cover name Artur. In 1981 he left Romania for ºi pãdure, / satul sta ca o bubã. / Au venit
Switzerland, together with his family, as a ploile din protoistorie / pe urmã, sã-l rupã.
political refugee. He died in 1986 in Laussane, // Scuipãtoare ºi omidã, / mai apoi cunoscui
where he is buried. In Romania, at the end of burgul. / O tãcere lichidã / tonificã amurgul.
the 90s, his collaboration with the Political // Înfrãgezea durerea ºi umilea în mine /
Policy was revealed and proved with docu- zãpezile pure. / Satul de la marginea
ments from the secret archives. Therefore his bucuriei / a rãmas în pãdure.” În altã parte,
public image has radically changed: the martyr
poetul îºi schiþeazã, în termenii unui orgo-
of communism has turned into a monster.
liul nedisimulat, genealogia spiritualã ºi un
Nowadays his moral guilt tends to shadow the
lapidar portret moral: „Eram coborâtor
value of his literary work. Is this manicheistic
dintr-o veche ºi neîntreruptã stirpe de pre-
view the way to the truth? Caraion is one of
oþi, de luptãtori ºi þãrani liberi din Tran-
the most important Romanian poets. His
moral compromise must be judged under his 1 Ion Caraion, Ultima bolgie – Jurnal 3, p.45, Editura
tragic life’s circumstances. Who needs a sec- Nemira, 1998.
ond death sentence for Ion Caraion? 2 Necunoscutul ferestrelor, Editura pentru literaturã,
Bucureºti, 1969, p. 196.
70
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte
între care: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian rului Scânteia, oficiosul Partidului Muncito-
Blaga, André Breton, Robert Desnos, B. resc Român (viitor Comunist), ºi îndepli-
Fundoianu, Henri Michaux, Eugenio neºte funcþia de secretar general de redacþie
Montale, Christian Morgenstern, Salvatore al publicaþiei sãptãmânale (la început) Scân-
Quasimodo, Rainer Maria Rilke, Umberto teia tineretului, revista Uniunii Tineretului
Saba, Carl Sandburg etc. Tot aici apãreau Muncitoresc, unde este coleg cu un tânãr ºi
primele versuri în limba germanã ale lui promiþãtor activist comunist, cu cinci ani
Paul Celan. Acuzatã de cosmopolism de mai în vârstã: Nicolae Ceauºescu. Entuzias-
regimul comunist, prin organul sãu de mul comunist al poetului începe însã a se
presã, Scânteia, revista Agora a fost interzisã, veºteji în scurt timp, când ia contact cu cen-
iar numãrul al doilea, deºi pregãtit de tipar, zura practicatã de activiºtii ºi militanþii par-
n-a mai apãrut niciodatã. tidului ºi când înþelege similitudinile „de
Odatã cu venirea în Bucureºti, tânãrul metode ºi de gândire” dintre comunism ºi
aspirant la gloria poeziei ajunge corector la fascism: „O cenzurã incomparabilã, mult
ziarul Timpul, unde este coleg cu Marin mai sãlbaticã ºi tendenþioasã, se practica de
Preda9, secretar de redacþie, redactor al data aceasta în chiar cadrul redacþiei, de
aceluiaºi cotidian, redactor al ziarului Ecoul, cãtre propriii mei colegi de redacþie ºi de
apoi ocupã, în ciuda vârstei lui, o serie de cãtre delegaþii Comitetului Central, majori-
funcþii importante: consilier la Ministerul tatea lor vietãþi în afara vieþii normale, a ci-
Artelor, secretar general de redacþie la vilizaþiei ºi a logicii, inculþi, abuzivi ºi, mai
revista Lumea (director: G. Cãlinescu) în ales, fanatici de o morbidã suspiciune.”11 În
1945, ºef de presã la Editura Fundaþiilor aceste condiþii, în mai 1945 îºi dã demisia:
Regale (director: Alexandru Rosetti) în 1947. „Lucru inadmisibil în comunism, acela de
În treacãt fie spus, avansarea în funcþia de a-þi da demisia, deoarece contractul cu în-
redactor la Timpul Caraion i-o datoreazã lui tunericul e considerat un contract pe viaþã,
Arghezi însuºi: de pe poziþia de corector, de care te poate elibera numai moartea.
tânãrul poet scrie un articol intitulat Lina Totuºi, cum nu eram ºi n-am fost nici utecist
sau despre basmul modern, care, în ciuda aº- (la vremea respectivã, utemist, n.n.), nici
teptãrilor sumbre ale autorului ºi spre tota- comunist, au trebuit sã se resemneze. Din
la lui suprindere, lui Arghezi îi place. pricina plecãrii mele din redacþie, sãptãmâ-
Marele poet sunã pe directorul ziarului, nalul Scânteia tineretului n-a mai apãrut o
Mircea Grigorescu, ºi se intereseazã cine e lungã vreme. Vinovãþie care n-avea sã mi se
Caraion, dacã e redactor al publicaþiei, iar mai ierte niciodatã.”12 Ziarist de atitudine,
acesta, nevrând sã-l contrarieze pe ilustrul care se remarcase în diversele publicaþii ale
interlocutor, încuviinþeazã numaidecât. Prin vremii prin articolele lui critice, dure, pole-
forþa împrejurãrilor, Caraion este promovat mice, profund protestatare ºi provocatoare
redactor ºi astfel începe ºi colaborarea lui cu în faþa autoritãþilor, Caraion publicã în 1946,
Arghezi.10 Un episod aparte în biografia lui în Jurnalul de dimineaþã (director: Tudor
Caraion are loc în toamna lui 1944, dupã ce Teodorescu-Braniºte) douã fulminante arti-
România întoarce armele în favoarea ali- cole: Criza culturii ºi Criza omului, care su-
aþilor: tânãrul poet, ale cãrui acuzaþii ºi vio- bliniau „pericolul mortal instalat în viaþa
lenþe stilistice la adresa rãzboiului ºi a or- spiritualã a þãrii noastre o datã cu comunis-
dinii burgheze lãsau cale deschisã spre sim- mul, articole anti-jdanoviste care s-au bucu-
patii de stânga, participã la înfiinþarea zia- rat de o largã audienþã la public”.13 Repre-
9 Caraion evocã secvenþe din aceastã epocã ºi face un portret cam vitriolant colegului sãu, viitorul autor
al Moromeþilor, într-un context cu totul special, la care vom face referire mai departe, în cursul acestui
capitol..
10 Episodul este narat de Caraion în Jurnal 2, în secþiunea intitulatã În palatul cuvintelor potrivite.
11 Ion Caraion, Ultima bolgie, pp. 29-30.
12 Idem.
13 Idem.
73
Sorin Ivan
rienþã traumatizantã, care lasã grave urme noapte, cu dezgust ºi tristeþe, de Camil
fizice, dar ºi psihologice asupra victimei, Petrescu ºi Cãlinescu. Amândoi academi-
Caraion se va întoarce obsesiv în cãrþile sale, cieni… aveam în faþa mea barosul cu care
în poezie ºi în jurnale. Iatã o mãrturie trebuia sã zdrobim bulgãrii de rocã sterilã ºi
despre stagiul concentraþionar, într-un care cântãrea 40 kg. Atârna mai greu decât
regim subuman, al cruzimii, terorii ºi dezu- mine.”17 În altã parte, Caraion descrie cal-
manizãrii, context de severe consideraþii varul trãit de-a lungul primei perioade de
asupra moralitãþii, compromisului ºi renun- încarcerare în pagini de infern dantesc: „În
þãrii, asupra atitudinii intelectualului con- Maramureº sunt mine de plumb, de cupru
fruntat cu ideologia totalitarã, cu trimiteri ºi de aur, dar în acelaºi timp sunt închisori.
directe la contingent: „Arestat în 1950, în Unele dintre cele mai crude închisori, de
1952, am fost trimis la minele de plumb din predilecþie pentru intelectuali. Crude ºi
Baia Spriei. Ne gãseam la sute de metri sub multe. Eu am stat în douã. Ca deþinut politic
pãmânt. Eram în schimb de noapte. Aveam ºi intelectual, mã trimiseserã, la un moment
29 de ani ºi 38 de kg. Trebuia sã livrãm o dat, sã-mi execut pedeapsa acolo, trebuind
normã irealizabilã – fiecare sclav, cãci sclavi sã lucrez 12 ore din 24, în condiþii subu-
eram, câte 4 tone de minereu pe ºut. mane, de un primitivism ºi o rigoare de-a
Ajunsesem niºte epave ºi vorbeam despre dreptul sãlbatice, la aproape 1000 de metri
culturã. Despre trãdarea oamenilor de cul- sub pãmânt, unde temperatura era aºa de
turã. Eu veneam din înfrângeri. Poate mai ridicatã cã umblam cu toþii în pieile goale, în
profunde. Îmi amintesc vorbind în acea abataje foarte înalte, unde nu se putea
17 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual, p .IX.
75
Sorin Ivan
asigura securitatea muncii. Nici o mirare cã durã, aproape de neîndurat, cãci frigul co-
unii au pierit zdrobiþi de blocurile de rocã bora acolo, în carcere, sub –20 de grade,
desprinse de sus, la cea mai uºoarã clãtinare carnea þi se învineþea, picioarele degerau,
produsã de perforatoarele cu care trebuia sã necesitatea de a þopãi continuu, spre a te
gãurim roca ºi sã cãutãm filoanele de încãlzi, te obosea, te extenua, te apropia de
minereu. Filoane din ce în ce mai zgârcite. letargie ºi de moarte.”18
Dar nu era numai asta. Prin fisurile stâncii, În anii de închisoare, Caraion iniþiazã,
se infiltra apã. Apa era acidulatã ºi picura dupã propria mãrturisire, douã reviste clan-
pe trupurile noastre, dupã cum v-am spus, destine, Generaþii ºi Don Quichotte (aceasta
goale. Acolo unde cãdea stropul de apã din urmã reapare în exil, din 1982), scrise cu
acidulatã, carnea sfârâia ºi se fãcea bubã. În creionul pe hârtia sacilor de ciment,
aºa fel, încât la foarte scurtã vreme toþi cei conþinând poezii „subversive”, care circu-
care lucram în astfel de locuri expuse ajun- lau de la un penitenciar la altul. Multe din-
seserãm sã avem corpurile îmbrãcate ca tre poemele scrise de Caraion în detenþie au
într-o plasã de zale de bube. ªi bubele acelea fost trimise în afara închisorilor, în „liber-
nu ne mai treceau, nu aveau timp sã se cica- tate”, ºi dactilografiate de Valentina Sesto-
trizeze ori sã se vindece, deveniserã o ranã pali, viitoarea lui soþie. Recuperate, unele au
vie ºi deschisã, care ne durea tot timpul, fost inserate în volumele ulterioare, dupã
formând peste pielea noastrã un cofraj, o cum vom avea ocazia sã constatãm. În tex-
coajã, o crustã cafeniu-neagrã. Pe deasupra, tul autobiografic O patã de sânge intelectual,
normele pe care eram obligaþi sã le îndepli- publicat în Jurnal 219, Caraion vorbeºte
nim erau în sine irealizabile, înadins calcu- despre poeziile scrise în gulag: „Scrise de
late astfel. De ce? Pentru ca prizonierul po- mânã, cu creionul, cel mai adesea pe hârtie
litic sã se afle continuu faþã de direcþia de sac de ciment, în anii detenþiei am iniþiat
închisorii ºi de puterea politicã a statului în ºi am fãcut sã circule de la un penitenciar la
stare de culpã ºi de recalcitranþã. Pentru ca, altul ºi din temniþã în temniþã, iar lesne nu
în permanenþã, nimeni neputându-ºi realiza era, revistele clandestine Generaþii ºi Don
norma, fiecare sã poatã fi oricând învinuit Quichotte. Din 1982, Don Quichotte ºi-a reluat
cã saboteazã munca, munca socialistã, so- apariþia în exil. O considerabilã parte a ver-
cialismul, aºadar, ºi cã sabotajul este, fireºte, surilor mele (nãscute între ziduri de celule
politic, ºi cã deci se face susceptibil de un sau înlãuntrul sârmelor ghimpate) a izbutit
nou proces, în care va fi gratificat cu o ºi mai sã se strecoare afarã. Nu e prilejul sã explic
mare pedeapsã, în aºa fel încât sã nu mai cum. Unele memorate, altele cãrcãlite rudi-
spere a se elibera vreodatã. Iar dacã nu-þi mentar, acele poeme nimerite în fine în
fãceai norma (ºi, dupã cum am explicat, lumea de dincolo de gratii au avut ºansa de
nimeni nu putea sã ºi-o facã), la ieºirea din scurtã duratã sã fie dactilografiate cu grijã
minã erai vârât 12 ore la carcerã, desculþ, de viitoarea mea soþie ºi sã circule. Însã unii
numai în cãmaºã ºi indispensabili, cu raþia dintre rãspânditorii acelor poeme erau
mâncãrii redusã, iar adesea ºi bãtut. Dupã agenþii Securitãþii, mandataþi sã intre în po-
care, te trimitea iar la munca forþatã din sesia respectivelor texte ºi sã le difuzeze,
minã, unde iar nu realizai norma ºi iar pu- tocmai spre a se furniza astfel pretextul unei
teai fi pedepsit cu alte 12 ore de izolator noi întemniþãri. Ea n-a întârziat.”
sever. Iar asta, zi de zi, noapte de noapte. Eliberat din infernul concentraþionar20,
Iarna, o atare pedeapsã se dovedea foarte poetul este angajat la propunerea lui Emil
18 Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, pp. 23-24.
19 Op.cit., pp. XI-XII.
20 Experienþa copleºitoare parcursã de deþinutul Caraion va inspira mai târziu pe Marin Preda, în urma
naraþiunilor poetului, în realizarea personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pãmânteni
(Editura Cartea Româneascã, 1980). În alchimia personajului intrã, se pare, ºi detalii din experienþa
recluziunii politice a unei alte victime a Gulagului românesc, eseistul, dramaturgul ºi romancierul I.D.
Sârbu.
76
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte
Manu21 (secretar ºtiinþific, în acea vreme, al aceºti ani de cumpãnã, adevãratã placã tur-
Societãþii de ªtiinþe Filologice ºi Istorice) în nantã a existenþei sale, Caraion se confe-
postul de tehnoredactor al publicaþiilor seazã: „Mã eliberam în septembrie 1955,
Societãþii Limbã ºi Literaturã: Studii de lite- pentru ca dupã doi ani ºi jumãtate, în mar-
raturã universalã, Studii ºi articole de istorie ºi tie 1958, sã fiu reîncarcerat ºi sã primesc un
Studia et acta orientalia. În acelaºi timp, cola- alai de pedepse, totalizând – pentru organi-
boreazã la aceste reviste, cu studii ºi eseuri, zaþie antistatalã, tentativã de rãsturnare a
semnându-ºi textele sub pseudonim. În ordinii statului, spionaj, înaltã trãdare etc. –
martie 1958, este din nou arestat sub urmã- vreo 200 de ani de condamnare ºi culmi-
toarele capete de acuzare: trãdare de patrie, nând cu pedeapsa capitalã. Aproape trei
spionaj, defãimarea culturii socialiste, ani, singur într-o celulã la Malmaison, am
uneltire împotriva orânduirii legale de stat aºteptat zilnic sã fiu executat. Ancheta n-a
etc. Faptele incriminate: a întocmit liste cu încetat niciodatã. Nici dupã ce am încercat a
scriitori români care ar fi urmat sã pri- mã sinucide; nici dupã ce – transferat în alte
meascã ajutor financiar din Occident ºi a penitenciare ºi comutându-mi-se în douã
trimis în strãinãtate, pentru a fi tipãrite, rânduri pedeapsa, mai întâi în muncã sil-
poezii scrise ori memorate la Canal. Date nicã pe viaþã ºi apoi în 25 de ani de temniþã
fiind natura ºi gravitatea infracþiunilor, grea – am trecut prin Jilava, Gherla ºi Aiud;
Caraion este, conform propriilor declaraþii, nici dupã ce, o datã cu ceilalþi captivi politi-
condamnat la moarte de cãtre Tribunalul ci, am fost eliberat în 1964; nici dupã ce, ca
Militar Bucureºti, pedeapsã care îi va fi majoritatea scriitorilor ce supravieþuiserã
comutatã, în urma recursului, la muncã sil- închisorii, în 1968 s-a procedat la aºa-zisa
nicã pe viaþã, apoi la 25 de ani de muncã sil- noastrã reabilitare; ancheta n-a încetat nicio-
nicã. „Dactilografa” manuscriselor primeºte datã, reabilitat sau nereabilitat, în temniþã
ºi ea 15 ani de muncã silnicã pentru com- sau afarã.”22
plicitate. Chiar dacã poetul vorbeºte dese- În 1964, Caraion este eliberat din închi-
ori, în paginile autobiografice, despre con- soare, odatã cu toþi deþinuþii politici. Gestul
damnarea sa la moarte, nu existã probe în de generozitate al regimului are loc în apli-
arhive pentru aceastã sentinþã. Se pare cã carea unei clauze anexe privitoare la Ro-
pedeapsa a fost cerutã de procuror, dar nu a mânia a Convenþiei de la Yalta, pe fondul
fost admisã de instanþã. Între timp, pro- dezgheþului ideologic. Fostul deþinut se
nunþarea sentinþei s-a amânat de mai multe întoarce în „libertatea” oferitã de noua ide-
ori. Deþinutul a fost informat, în schimb, cã ologie ºi în lumea nouã edificatã de regimul
primise pedeapsa capitalã ºi a trãit trei ani comunist, în centrul cãreia stã omul… „De
într-o celulã aºteptând momentul execuþiei, fapt se trecea dintr-o curte mai micã de tem-
în fiecare clipã, în fiecare zi, fãrã sã ºtie ade- niþã în curtea unei temniþe mai mari, care
vãrul. Tot o condamnare la moarte: o moarte era ºi e astãzi România. Foºtii condamnaþi
lentã, chinuitoare, torturantã, în fiecare politici, deºi eliberaþi, au continuat sã fie
secundã, cu fiecare zgomot de paºi, cu socotiþi o primejdie, sã fie ameninþaþi, perse-
fiecare tresãrire de puls. Era o tacticã a cutaþi, interogaþi, supuºi la continue presiu-
terorii practicatã de organele represive ale ni morale ºi materiale, în sfârºit împinºi la
regimului pentru a traumatiza victimele acte disperate.”, spune Caraion.23 Ce fel de
prin dezinformare, pentru a le desfigura acte disperate? Vom vedea mai târziu. Dupã
sufleteºte ºi a le desfiinþa ca oameni. Despre eliberare, în cãutarea unor surse de exis-
21 Emil Manu, poet, eseist, istoric literar, care face parte ca ºi Caraion din „generaþia rãzboiului”, a fost
un devotat prieten al poetului. Dupã 1989, el a publicat mai multe volume ºi antologii de poezii ale aces-
tuia, cele mai multe inedite, poeme postume, studii critice ºi chiar o monografie, readucând numele
poetului în spaþiul literaturii române (v. Bibliografia). O prietenie exemplarã, care a durat dincolo de
exiluri, dincolo de viaþã ºi de moarte.
22 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 31.
23 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XII.
77
Sorin Ivan
antologii de poezie din lirica universalã, poetul o vede în cãrþile sale, „care n-au
într-o efervescenþã literarã ieºitã din comun: acceptat niciodatã compromisul”, al cãror
o antologie în trei volume a poeziei franceze conþinut nu era tocmai pe gustul regimului
de la Rimbaud pânã azi (2000 de pagini, 150 ºi de aceea erau constant supuse celor „mai
de autori), o antologie a poeziei americane nestãpânite ºi pãtimaºe” critici, ºi în douã
de la origini pânã în prezent (136 de autori), articole „de alarmã” în urma morþii sus-
o antologie a poeziei canadiene de limbã pecte (16 mai 1980) a lui Marin Preda, care
englezã, altele, ale poeziei romande, neer- stârnesc ecouri în presa din Belgia, Ger-
landeze, un „florilegiu” din lirica eschi- mania ºi Israel. În acelaºi timp, autorul
mosã, un omagiu lui Constantin Brâncuºi – Cântecelor negre devenise þinta unor atacuri
Masa tãcerii, Simposion de metafore la Brâncuºi din partea revistei Sãptãmâna (cunoscutã ca
–, antologie de texte dedicate marelui sculp- oficinã a Securitãþii), orchestrate de Eugen
tor de zeci de poeþi ai lumii, traducerea ro- Barbu. În douã seriale întinse, fiecare, pe
manului Under the Volcano, de Malcolm aproape câte douã luni, Barbu afirmã,
Lowry, traducerea integralã a lui Antoine de potrivit poetului, cã „nu oricine (deci eu
Saint-Exupéry, traducerea romanului nu!) a fost pe degeaba închis ºi nu oricui
L’Éternité plus un jour al lui Georges- (deci nu ºi mie!) i se cuvine mãrinimia de a
Emmanuel Clancier, traduceri din poeþii fi reabilitat.”28 Într-o întâlnire a unei dele-
germani ai grupului ’47 ºi din Novissimi gaþii de peste 20 de scriitori (ªerban Cio-
italieni, din Dante, Shakespeare, Heine, culescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu,
Giordano Bruno, Baudelaire, Puºkin, Mircea Zaciu, Mircea Iorgulescu, George
Lermontov etc., culegeri de poeme din Macovescu, Radu Tudoran, Augustin
opera lui Ezra Pound, Cesare Pavese, Anna Buzura, Constantin Þoiu, Al. I. ªtefãnescu,
Ahmatova, Raymond Queneau, Pierre ªtefan Bãnulescu, Radu Boureanu, ªtefan
Emmanuel, Rainer Maria Rilke.26 Augustin Doinaº, Maria Banuº, Nina
La 5 august 1981, Ion Caraion ºi familia Cassian, Constanþa Buzea, Dan Deºliu,
(soþia, Valentina, ºi fiica, Marta) pleacã Mircea Dinescu sunt cei citaþi de poet) cu
într-o excursie în Franþa, din care refuzã sã Nicolae Ceauºescu, în 1979, Caraion solicitã
se mai întoarcã; la 25 noiembrie, poetul cere acestuia încetarea „huliganismelor, puºla-
azil politic în Elveþia, pe care îl obþine malâcului, abuzurilor, feloniilor, rasismului,
repede. Resorturile psihologice ale unei ast- neo-stalinismului fascizant ºi corupþiei care
fel de decizii rãmân, cel puþin la prima au acaparat, care sufocã ºi degradeazã viaþa
vedere, complicate ºi obscure. Gestul poetu- publicã, radio-televiziunea, presa româ-
lui surprinde pe mulþi dintre cunoscuþii sãi: neascã”29, dar nu primeºte rãspuns de la
în România, Caraion era unul dintre cei mai acesta, care, în schimb, îºi afirmã, în mod
publicaþi autori,27 devenise un nume cunos- repetat, regretul cã a desfiinþat cenzura.
cut (chiar dacã nu agreat de toatã lumea, în Când, foarte curând, în aceeaºi revistã
special din mediul criticii) al literaturii Sãptãmâna, este declanºat al treilea serial
române, material nu o ducea rãu, avea, cu împotriva sa, poetul are certitudinea cã
alte cuvinte, o „situaþie”. Conform propri- atacurile au loc din ordin de sus ºi hotãrãºte
ilor mãrturisiri însã, începuse sã fie urmãrit, sã facã pasul decisiv al emigrãrii: „Era, în
invitat sã declare cu cine se întâlneºte, cu sfârºit, clar cã din normativ provenit de sus,
cine corespondeazã, ameninþat regulat la chiar de la cabinetul prezidenþial, izvorâ-
telefon dupã miezul nopþii, ascultat, spionat serã ºi izvora campaniile ºi campania îm-
cu microfoane în apartament etc. Cauza, potriva mea. Limpede ca lumina zilei, cã mã
26 Conform fiºei bibliografice pe care Caraion singur ºi-o întocmeºte, nu fãrã orgoliu, în Jurnal 2, p. XVII.
27 Prietenia cu Marin Preda a jucat un rol important în editarea operei lui Caraion. Cele mai multe dintre
volumele sale, în special de poezie, au apãrut la Editura Cartea Româneascã, al cãrei director a fost
multã vreme autorul Moromeþilor.
28 Ambele citate, Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 33.
29 Op.cit., p. 34.
79
Sorin Ivan
trecu la cãnile cu fiere. // Þara asta costã mai înainte de moartea poetului. În urma unei
puþin. / S-a ajuns la vedrele cu vin. // Ci de- boli incurabile, contractate se pare, în
acum orbirilor neghioabe, / Vom sui în tur- închisoare, Ion Caraion se stinge din viaþã
nul fãrdelegii. / Om cu om Boabe cu boabe, de cirozã ºi cancer hepatic33, la 21 iulie 1986,
/ Sã se-aleagã tinele ºi regii! // Ori pe zi Ori la Lausanne.
pe-ntuneric, / Ori cu zloata Ori cu iarba, / S- Dupã 1990, în special prin eforturile lui
a sfârºit cu baba-oarba. / Ne cunoaºtem. Emil Manu, care-i pãstreazã poetului o prie-
Ceas eteric, / Stai ºi-ascultã! Nasc vierii. / A- tenie postumã, neafectatã de timp, de spaþiu
nceput valea tãcerii / A venit marea cea ºi nici de rumoarea care, între timp, începe
veche / ªi-mpietrirea viitoare. / Nu mai este sã fie creatã în jurul „cazului Caraion”, apar
lunã, soare, / Limbã, vãz, presimþ, ureche. / mai multe culegeri de poeme, unele inedite,
Cerne-aromã timpul. Cern / Clipele ºi altele reeditate, antologii din întreaga
munþii-n gând – / Poate zgomotul etern, / poezie a autorului, eseuri, jurnale. Prin vo-
Poate sângele-n curând. // Sângele de tainã lume ca Apa de apoi (1991), Omul profilat pe
vie, / Mraniþa de foc ºi moaºte. / Þara asta, cer (1992), Cimitirul din stele (1995), Postume
totuºi, va sã-nvie! / Þara asta, totuºi, va (1995), Tristeþe ºi cãrþi (1995), Exil interior
renaºte.” (1997), Jurnal 2 – Literaturã ºi contraliteraturã
Caraion trãieºte amãrãciunea izolãrii ºi (1998), Jurnal 3 – Ultima bolgie (1998), cãrora
însingurãrii ºi se uitã acuzator în urmã: li se adaugã Poezii arestate (1999) ºi antologia
„România ºi-a ucis dupã rãzboi aproape Antichitatea durerii, volumul 1 (2005), am-
toatã floarea intelectualitãþii, iar dintre cei bele sub îngrijirea lui Nicolae Þone, ºi chiar
ce se mai aflã încã în viaþã, cel mai discutat printr-o monografie Ion Caraion (1999), sem-
gânditor, E.M. Cioran, cel mai modern dra- natã de acelaºi Emil Manu, poetul revine în
maturg, Eugène Ionesco, cel mai mare spaþiul culturii române ºi în atenþia spe-
istoric al religiilor, Mircea Eliade, trãiesc în cialiºtilor, ca un fel de pasãre Phoenix renãs-
strãinãtate. Azi cãrþile mele sunt interzise în cutã din cenuºa timpului ºi a istoriei.34
þara în care m-am nãscut, valoarea mea con- Totuºi, aceastã revenire din exil, prin poezi-
testatã, iar numele meu prohibit, deºi în ile ºi eseurile sale, a lui Ion Caraion, victimã
urmã doar cu vreo zece ani mi se acorda din a Gulagului comunist, într-o libertate pos-
partea Academiei Române cea mai de tumã sfâºiatã de sechelele, suferinþele ºi ob-
seamã distincþie literarã pentru poezie: sesiile trecutului, de cãutãri, dezvãluiri,
Premiul Mihai Eminescu. Dar ce conteazã în deconspirãri, revizuiri, noi ierarhizãri, în
mentalitatea «culturalã» a unui stat poliþie- numele adevãrului, conºtiinþei ºi moralei,
nesc ºi anticultural asemenea contradicþii?! va fi grav compromisã, pe parcurs, de ima-
Satisfãcut în cecitatea ºi despotismul sãu, ginea care se va cristaliza într-un nou „Pro-
acest stat – unul din sateliþii Moscovei – e ces Caraion”, redeschis în anii din urmã.
consecvent. Consecvent în stalinism. În sta- Odatã cu deschiderea arhivelor Secu-
linism ºi mizerie. Aºa cum e întunericul ritãþii ºi cu accesul la sursele clasificate de
consecvent cu sineºi.”32 Revista Dialog, edi- informaþii, sunt scoase la vedere date care îl
tatã de Ion Solacolu la Dietzenbach (Ger- prezintã pe Ion Caraion într-o cu totul altã
mania), îi publicã poeme scrise în exil ºi luminã: aceea de colaborator al Poliþiei
iniþiazã seria „Caietele Ion Caraion”, a cãrei politice. Douã documente apãrute în Cartea
primã ediþie apare în 20 iunie 1986, cu puþin albã a Securitãþii. Istorii literare ºi artistice
32 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual (text scris în 1984), pp. XVIII-XIX.
33 Semnificativã în acest sens este o declaraþie a soþiei poetului, Valentina Caraion: „Aceastã boalã e con-
secinþa directã a deportãrii lui la minele de plumb de la Cavnic ºi Baia Sprie. Acea gãlbinare de care
pomeneºte el era de fapt o hepatitã B, care netratatã duce, mai devreme sau mai târziu, inexorabil la
cirozã ºi cancer hepatic. Aceastã descoperire, relativ recentã, le-a dat posibilitatea medicilor care îl îngri-
jeau sã afle cauza bolii lui: la investigaþiile fãcute i s-au gãsit anticorpi la hepatita B.”
34 Pentru toate titlurile citate, vezi Bibliografie.
35 Editura Presa Româneascã, 1996, doc. 261, din 22 decembrie 1981, pp. 478-479.
82
Ion Caraion: A doua condamnare la moarte
1969-198935, volum editat de Serviciul Ro- centru nume rãsunãtoare ale culturii noas-
mân de Informaþii, în fapt, douã note infor- tre, precum Vladimir Streinu, Alexandru
mative ale poetului privitoare la Virgil Ie- Paleologu, ªtefan Augustin Doinaº, ca sã ne
runca ºi Monica Lovinescu ºi publicate de oprim la acestea. Curios însã la Caraion,
Mihai Pelin în România literarã36, cãrora în observã cu maliþiozitate autorul40, este cã
scurtã vreme li se adaugã alte ºi alte probe, poetul ºi-a îndeplinit angajamentul cu un
deschid o adevãratã Cutie a Pandorei ºi con- „exces de zel ieºit din comun”.41 Colabo-
tureazã un Dosar Caraion, care zguduie lu- rarea cu Securitatea a foºtilor deþinuþi poli-
mea literarã româneascã. Între timp, apar tici sub presiunea ameninþãrilor, a ºantaju-
contribuþii solide, bazate pe un probatoriu lui ºi a spaimei este, probabil, unul dintre
complex, la rechizitoriul moral, instrumen- actele disperate pe care aceºtia au fost împinºi
tat postum poetului. Lucrarea care risipeºte sã le facã ºi la care Caraion face trimitere în
orice dubii, construitã pe documente din confesiunea inclusã în Jurnal 2 (1998) ºi cita-
arhivele CNSAS, este „Artur” – Dosarul Ion tã anterior. Mihai Pelin rãstoarnã biografia
Caraion37, autor Mihai Pelin. Artur este lui Caraion, demonteazã punct cu punct
numele conspirativ al lui Caraion în activi- evenimentele acesteia, reinterpretându-le,
tatea de colaborator al Securitãþii, dupã ce, pe bazã de documente, din perspectiva
la început, folosise pseudonimul Nicolae colaboraþionismului poetului, ajungând sã-l
Anatol. Volumului amintit i se adaugã: transforme pe acesta din victimã în monstru.
Aceastã dragoste care ne leagã – Reconstituirea Ion Caraion în aceastã tristã metamorfozã
unui asasinat38, de Doina Jela ºi Cazul „Artur” este un personaj profund duplicitar, care-ºi
ºi exilul românesc39, realizat de Delia Roxana falsificã biografia, capabil sã-ºi onoreze
Cornea ºi Dumitru Dobre. În „Dosarul” pe angajamentul cu Securitatea cu o conºtiin-
care i-l întocmeºte, Mihai Pelin prezintã ciozitate neobiºnuitã, sã-ºi toarne prietenii
istoria racolãrii lui Caraion de cãtre (Marin Preda, Virgil Ierunca, Monica Lovi-
organele de Securitate ºi urmãreºte pas cu nescu º.a.), sã-i portretizeze cu peniþa înmu-
pas cum se materializeazã „pactul cu iatã în veninul urii ºi al frustrãrii, un profitor
diavolul” fãcut de poet pânã în momentul al regimului comunist, în solda cãruia s-a
plecãrii lui din þarã. Ion Caraion a fost pus, un om dispus sã accepte compromisul,
recrutat de Securitate în 1964, cu câteva sãp- trãdarea, minciuna, automistificarea.
tãmâni înainte sã fie eliberat, odatã cu toþi Volumul Aceastã dragoste care ne leagã –
deþinuþii politici. Din acel moment, mai Reconstituirea unui asasinat, de Doina Jela,
avea de executat 19 ani de închisoare ºi nu care prezintã împrejurãrile arestãrii ºi morþii
avea cunoºtinþã despre eliberarea care se în închisoare a Ecaterinei Bãlãcioiu-Lo-
pregãtea tuturor. Pus în faþa a douã opþiuni, vinescu, mama Monicãi Lovinescu, aduce,
închisoarea sau libertatea condiþionatã de la rândul lui, grave acuzaþii de ordin moral
colaborarea cu forþele de ordine ale statului, lui Ion Caraion. Într-un capitol special ded-
a ales a doua variantã ºi a semnat un anga- icat acestuia, prilej cu care îi ºi face un
jament cu Securitatea. Nu e singurul caz din amplu ºi eclectic portret, dominat de raþiuni
lumea intelectualilor deþinuþi în lagãrele afective, autoarea îl acuzã pentru paginile
comuniste. Alte scandaluri care au zguduit „mustind de otravã”42, în care Caraion
lumea româneascã în anii din urmã au în evocã întâlnirile ºi dialogurile cu Ecaterina
36 România literarã, nr. 13-14, 1999 – Mihai Pelin, Dosarul Ion Caraion.
37 Editura Publiferom, Bucureºti, 2001.
38 Editura Humanitas, Ediþia a 2-a, 2005.
39 Editura Pro Historia, Bucureºti, 2006.
40 Cartea este scrisã de altfel, de la un cap la altul, în cheia stilisticã a unei ironii crude, cu un soi de
bucurie rãutãcioasã de a dezvãlui adevãrul în ceea ce-l priveºte pe Caraion. Pe alocuri, inspirã sugestii
de rãfuialã personalã. Dincolo de stil ºi scriiturã rãmân însã documentele…
41 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, p. 70.
42 Op.cit., p. 179.
83
Sorin Ivan
Bãlãcioiu, profund îngrijoratã de soarta respectivã, ci fãceau parte din douã note
fiicei ei aflate la Paris – cele douã fiind informative, cerute de Securitate poetului
legate de o dragoste imposibil de destrãmat înainte de plecarea în Elveþia, probabil ca
prin înstrãinare ºi depãrtare –, pentru rân- garanþie a întoarcerii ºi instrument de ºantaj
durile despre Monica Lovinescu ºi despre la nevoie, ºi livrate cu promptitudine de
Virgil Ierunca, scrise, înainte de plecarea din acesta. Este vorba de notele publicate în
þarã a poetului, cu ironie, sarcasm ºi rãutate, România literarã în numerele 13-14 din 1999,
dar nu lipsite de talent literar. Culpa moralã scrise de poet în februarie 1981. Desigur,
a lui Caraion este agravatã de faptul cã între tragedia Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovi-
Virgil Untaru (viitorul Virgil Ierunca) îi era nescu ºi colaborarea lui Ion Caraion cu
prieten din tinereþe, Monica Lovinescu îl Securitatea nu este nici o legãturã. Acu-
susþinuse constant pe poet ºi-i afirmase, în zaþiile pe care Doina Jela i le aduce poetului
repetate rânduri, valoarea literarã, cuplul de într-un ton vitriolant au un sens moral, aug-
Paris îl sprijinise (cum am vãzut mai sus) tot mentate fiind de dimensiunea emoþionalã a
timpul de-a lungul perioadei comuniste. evenimentelor într-o istorie despre viaþã,
Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu trãise dra- speranþã, suferinþã ºi moarte.
matic despãrþirea de fiica ei ºi, în contextul Lucrarea Cazul „Artur” ºi exilul românesc
unei solidarizãri afective (prieten al ginere- vine cu noi elemente biografice, documente
lui ei), îl considerase pe Caraion ca pe pro- ºi note informative inedite, incluse la capi-
priul fiu, ducându-i mâncare la spital, prim- tolul „Delaþiuni”, contribuind la îmbo-
indu-l în casã, confesându-i-se etc. Bãtrâna gãþirea „Dosarului Caraion”. Iatã o imagine
doamnã a fost arestatã (24 mai 1958) ºi con- sinteticã destul de sugestivã a acestuia:
damnatã la 18 ani de temniþã grea ºi confis- „Dosarul de delator al lui Caraion se
carea tuturor bunurilor, prin sentinþa din 12 deschide cu o notã informativã datatã
februarie 1959 a Tribunalului militar teritor- 21august 1964 ºi se încheie, dupã circa 400
ial II, Bucureºti, în care se spune: „A ascultat de pagini pline de nume, gânduri, idei,
permanent emisiunile postului de Radio remarci reproduse foarte fidel de agent, cu o
Paris unde funcþiona în calitate de crainic notã datatã 4 august 1981, deci chiar în
pentru emisiunile în limba românã fiica sa, ajunul plecãrii sale din þarã. Din zecile de
Lovinescu Monica, soþia legionarului note, unele foarte scurte, altele foarte ample
Ierunca Virgil, iar ºtirile transmise le comu- ºi înflorate cu metafore caracteristice scrisu-
nica ºi altor persoane, comentându-le în lui literar, am cãutat sã selectãm în volumul
mod ostil, manifestându-ºi neîncrederea în de faþã numai acele documente care fac
trãinicia regimului nostru ºi propovãduind referire la oamenii din exil sau la legãturile
instaurarea regimului capitalist.”43 A murit celor din þarã, scriitori, poeþi, redactori º.a.
în închisoare, la 8 iunie 1960, ucisã prin cu cercurile de exilaþi români din
refuzul conducerii penitenciarului de a-i Occident.”44 Între cei despre care Caraion
administra medicaþia (era suferindã de scrie rapoarte Securitãþii, se numãrã: Leonid
cirozã hepaticã). Paginile incriminate de Dimov, Dumitru Þepeneag, Paul Goma,
autoare au fost publicate în revista Nicolae Breban, Leonid Mãmãligã (figurã
Sãptãmâna, în cursul unei distrugãtoare marcantã a exilului românesc, cunoscutã
campanii mediatice întinse pe multe sub pseudonimul L.M. Arcade), Nicolae
numere (585-598, 1982) împotriva fugarului, Steinhardt, Marin Preda, Ov. S.
care trãdase regimul, ºi au generat un imens Crohmãlniceanu, Nina Cassian, Noël
scandal în þarã ºi, în special, în rândul exilu- Bernard, Ion Negoiþescu etc. Un caz intere-
lui românesc din Occident. S-a dovedit ulte- sant ºi dramatic pentru istoria literarã: cu
rior cã însemnãrile în cauzã nu erau file de „ajutorul” lui Caraion, Securitatea confiscã
jurnal, aºa cum se pretinsese la vremea Jurnalul fericirii, în manuscris, al lui N.
Steinhardt (dupã cum se întâmplã de altfel derutat ºi într-o mãsurã, de-a adevãratelea,
ºi cu jurnalul Ninei Cassian). Autorul, fost scrântit.”45
deþinut politic, va fi nevoit sã-ºi rescrie, mai Declaraþiile lui Caraion sunt interesant
târziu, întregul Jurnal, din memorie. Re- de privit ºi din perspectivã literarã. Multe
producem în continuare fragmente dintr-o dintre ele conþin elemente de portret, unele
notã despre Nicolae Steinhardt semnatã memorabile, observaþii psihologice ºi mo-
Artur, care poartã data 25.12.1972: „În rale, ca niºte fiºe de observaþie ale unui
ultimele douã sãptãmâni l-am vãzut pe cronicar sagace ºi sarcastic, plin de umori ºi
Nicu Steinhardt de douã ori. Prima datã a de resentimente, unele ºi cu elemente umo-
trecut el pe la mine ºi negãsindu-mã în ristice (v. Marin Preda), fãcute cu o inte-
cursul dimineþii, a revenit în dupã-amiaza ligenþã crudã ºi o luciditate criticã demnã de
zilei. A doua oarã am fost eu pe la el. De un psihanalist ºi de un romancier, pe care
fiecare datã arãta foarte speriat ºi zdrobit. autorul lor le foloseºte pentru a-ºi exprima
Mi-a spus cã se efectuase la domiciliul sãu o frustrãrile, pentru a-ºi rãzbuna refulãrile ºi
percheziþie, ridicându-i-se un manuscris obsesiile, un mod, cu alte cuvinte, de elibe-
original despre viaþa din închisoare ºi copia rare de propriii demoni, de autoexorcizare.
dactilografiatã a acestuia. Multe dintre ele se limiteazã la astfel de
Un manuscris de câteva sute de pagini, observaþii ºi la informaþii din aria lumii li-
pe care el nu-l încredinþase spre lecturã terare, cu întâmplãrile, contradicþiile ºi con-
decât la doi-trei oameni: «Unul din aceºtia flictele ei, înveninate de invidii, gelozii ºi
m-a trãdat. (…) Eu însã am greºit. Am greºit rivalitãþi, fãrã a livra date de naturã sã com-
cumplit. Cã am scos cartea, cã am þinut-o în promitã sau sã facã rãu celui luat în vizor.
casã, cã am dat-o câtorva oameni sã citeascã. Am La un moment dat, organele de securitate
sã mor în închisoare. Totdeauna am visat chiar se sesizeazã indignate de conþinutul
ºi-am crezut cã am sã mor în închisoare pen- neinteresant ºi inutil pentru scopurile lor al
tru multele mele pãcate. Asta a fost soarta declaraþiilor semnate cu pseudonimul
mea. I-am rugat sã nu mã facã turnãtor. Artur. Studiate din acest unghi, declaraþiile
Orice, dar asta nu. Nu pot. (…) Am sã pier lui Caraion pot oferi amãnunte interesante
privitoare la oameni ºi contribui, ca piesele
în închisoare. Ce sã fac? Sunt un pãcãtos.
unui mozaic, la reconstituirea, pe porþiuni
N-am sã mai pot lucra. Or sã-mi ia pensia.
mici, epicã, psihologicã, moralã, a unei
Or sã mã dea afarã din casã. Cine ºtie, poate
lumi, ca o cronicã ocultã, underground, din
cã nu mã aresteazã, dar îmi ia pensia ºi casa.
subteranele conºtiinþei. Este o restituire
Rãmân pe drumuri. Un nenorocit! Eu lucrez cinicã, þinând cont de natura documentelor,
încã, dar ºtii cum este… Mi-au spus sã dar utilã pentru înþelegerea epocii ºi a
nu-mi schimb preocupãrile ºi felul de a fi, sã oamenilor ei.
nu încetez a vedea cunoscuþi, prieteni, sã-mi În istoria relaþiei lui Ion Caraion cu Po-
duc viaþa la fel ca ºi pânã acum. Dar sunt liþia politicã apare o situaþie de crizã: într-un
sigur cã mã urmãresc. Îmi urmãresc tele- moment de cumpãnã a conºtiinþei, la câþiva
fonul, paºii, drumurile. Trebuie sã ne vedem ani de la semnarea angajamentului, poetul
foarte rar. Poate mã aresteazã chiar de sãr- nu mai vrea sã colaboreze. Astfel, într-o
bãtori, ca sã mã pedepseascã în credinþã, în declaraþie cãtre Securitate, acesta noteazã:
Domnul. Am sã mã rog mult de sfintele sãr- „Am trãit în viaþã numai pentru scris ºi pen-
bãtori, poate se îndurã Domnul de mine. Îþi tru libertatea frumuseþii lui. Nu împotriva
cer iertare. Eu cer iertare la toþi. Nu, nu, talentului, nici a gloriei ºi nici a pâinii altuia
turnãtor n-am sã devin! Sã-mi cearã altceva, ºi în orice caz nu împotriva þãrii mele.
sã mã pedepseascã altfel. Ascult. Am greºit, Deasemeni, n-am cãutat sã fac din harul,
ascult. Însã nu o pedeapsã prea mare. N-am cultura sau inteligenþa mea o trambulinã,
dat-o decât la câþiva oameni s-o citeascã.» E spre a mã aranja din punct de vedere mate-
omului Caraion: din victimã a sistemului Un recurs care sã ia în calcul totul: suferinþa
comunist, trecut prin infernul concen- închisorilor, spaima animalicã de fiarã hãi-
traþionar, el devine complice al regimului ºi tuitã, teroarea în faþa morþii iminente, frus-
agent al opresiunii. Sub masca suferinþei trarea omeneascã în faþa a douã decenii de
intense, care poartã pe ea semnele unei viaþã ºi creaþie pierdute, frica ulterioarã de
istorii crunte ºi sângeroase, tot atâtea acuza- fiinþã taratã, însemnatã cu fierul roºu al
þii la adresa comunismului, stã un chip fricii, dorinþa de a recupera timpul ºi opera,
ascuns, plãsmuit din slãbiciune, din frus- circumstanþele agravante ºi atenuante. Prin-
trare, din urã ºi din setea de rãzbunare. tr-un astfel de demers, Caraion nu poate fi
Sfâºierea între suferinþã ºi trãdare, între absovit de orice culpã moralã ºi în nici un
asceza prin creaþie ºi compromis, între bine caz achitat. Dar, dacã nu iertat, poate fi mã-
ºi rãu, face din Caraion un personaj duplic- car înþeles. În urma unei astfel de judecãþi,
itar, un exemplu viu de manipulare ºi defor- cei care acuzã de pe poziþiile unei morale
mare a omului prin teroare de cãtre un sis- inflexibile se pot gândi mai mult înainte de
tem politic opresiv. Cu toate acestea, Cazul a arunca piatra în obrazul condamnatului.
Ion Caraion nu trebuie judecat simplist. În postumitate, poetul trãieºte o a doua con-
Poetul poartã cu sine sechelele unor mari damnare la moarte: o moarte spiritualã, o
suferinþe fizice ºi psihice îndurate în aneanatizare esteticã, o condamnare la
lagãrele de exterminare comuniste. Ele tãcere a unei voci care nu a tãcut, nici în via-
depun mãrturie pentru tragedia unui om, þã, ºi nici în moarte, niciodatã. Prizonier al
victimã a Gulagului comunist, a opresiunii gulagului comunist, în detenþie ºi în „liber-
totalitare, expresie a unei ideologii cinice, tate”, dar ºi al propriei conºtiinþe chinuite
dezumanizante, criminale. Iatã o altã mãr- de spaimele infernului, Caraion este o figu-
turie care sintetizeazã povestea tragicã ºi rã tragicã a istoriei, victimã a timpului „ieºit
absurdã a unei vieþi situate sub cizma isto- din þâþâni”, un caz simptomatic al intelectu-
riei: „Sânt singurul dintre scriitorii români alului îngenuncheat de suferinþã ºi teroare.
care a fost condamnat la moarte sub comu- Dar omul Caraion nu trebuie sã acopere
niºti ºi cãruia, întâmplându-i-se sã scape cu ori chiar sã anuleze pe poetul Caraion, bio-
viaþã, i-a fost dat sã poatã ajunge ca sã grafia – istorie a unei existenþe dramatice,
depunã mãrturie în aceastã parte a lumii, în cu o nefericitã dimensiune conspirativã –
Occident, care altãdatã se chema lumea nu trebuie sã umbreascã opera. Ar fi o con-
liberã. Pot spune cã vin din peste 30 de ani fuzie gravã, care ar insinua criterii empirice
de interogatorii, percheziþii ºi confiscãri de – istorice, morale, afective, emoþionale – în
manuscrise, din douã stagii de închisoare judecarea creaþiei literare. Or, poezia este o
totalizând 11 ani de prizonierat politic, din- realitate autonomã, care trebuie investigatã
tr-o osândã capitalã, din experienþa lagãre- numai cu instrumente estetice ºi criterii axi-
lor de exterminare ale canalului Dunãrea- ologice. Trebuie fãcutã o distincþie clarã în-
Marea Neagrã, ale minelor de plumb din tre om ºi poet, între existenþã ºi operã. Omul
Maramureº ºi ale supliciilor care însoþeau Caraion este o victimã a istoriei, o figurã tragi-
noapte de noapte anchetele de la Mal- cã a Estului, care, îngenuncheatã de sufe-
maison. Au existat perioade însã în viaþa de rinþã ºi teroare, a fãcut un pact infam cu pu-
afarã, dupã aºa-zisa eliberare ºi reabilitare, terea ºi organele de represiune, devenind el
mai chinuitoare decât unele din cele din însuºi din prigonit prigonitor. Cu toate cã
timpul detenþiei. În 1950, 1958, în 1971, 1979 ºi-a denunþat gestul ºi s-a dezis de propria
ºi 1981 mi-au confiscat la un loc mii de pa- slãbiciune, n-a avut puterea sã renunþe ºi a
gini de manuscris.”48 Procesul Caraion acceptat în continuare umilinþa. Nu este sin-
început în anii din urmã, dupã deschiderea gurul caz de duplicitate în lumea scriitorilor
arhivelor, în noul „dezgheþ” ideologic prin din România ºi din lume. Mulþi scriitori,
întoarcerea la libertate, necesitã un recurs. români sau strãini, unii nume ilustre ale lite-
48 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, pp. 31-32.
87
Sorin Ivan
raturilor lumii, au comis gesturi regretabile, expiabilã anxietate. Pãrea tot timpul urmã-
acte de colaboraþionism cu regimurile fas- rit de ceva ori de cineva, avea aspectul unui
ciste sau comuniste, pactizãri mai mult sau om hãituit, în permanentã încercare de a se
mai puþin oculte cu ideologii extremiste, de retrage ºi a se ascunde. „Sunt omul care se
dreapta sau de stânga, mulþi poartã cu ei, în uitã în toate pãrþile”, spune undeva, într-un
eternitate, diverse culpe morale de mai micã poem. Omul Caraion era dificil, mefient,
sau mai mare gravitate. A-i judeca dupã închis în sine, marcat de suferinþã, chinuit
aceste criterii ar însemna sã deschidem o de resentimente ºi de ambiþii. Era un
Cutie a Pandorei din care ar ieºi tot rãul is- orgoliu ieºit din comun, în virtutea cãruia se
toriei ºi al conºtiinþei umane, cu grave re- autositua în partea de sus a ierarhiei lite-
percusiuni asupra ordinii axiologice a uni- rare, o fire vindicativã, un caracter compli-
versului estetic. În materie de culpã, de cat, apt de atitudini duplicitare ºi greu de
pãcate grave ºi de vinovaþie, fiecare caz tre- înþeles, un suflet contorsionat de sechelele
buie judecat în parte, în contextul timpului trecutului ºi de frustrãrile prezentului.
ºi al existenþei proprii, în funcþie de datele Purta cu sine obsesia timpului care-i fusese
conjuncturale, psihologice, biografice. Pe de furat în lagãrele comuniste, ireversibil,
altã parte, dacã am uza de criteriile mora- transformat în cenuºã, un timp pierdut pen-
litãþii autorului în evaluarea creaþiei artis- tru opera pe care ar fi edificat-o pânã atun-
tice, am ajunge la rezultate paradoxale ºi ci. Purta, de asemenea, cu sine ura, nedisi-
deconcertante. Opera, în speþã poezia, nu se mulatã ºi nedreaptã, faþã de cei care avuse-
judecã în funcþie de fluxul ºi meandrele bio- serã timp, care nu suferiserã absurdul ºi
grafice ale autorului ei, chiar când acestea cruzimea istoriei, cei pe care destinul îi ier-
scot la luminã atitudini ºi gesturi întru totul tase. Întreaga sa existenþã de dupã holo-
condamnabile. Ea trebuie privitã în relaþie caustul concentraþionar este o dramaticã ºi
cu existenþa, numai în mãsura în care poate intensã cãutare a timpului pierdut. Poetul
fi demonstrat un raport de cauzalitate, de Caraion este creatorul unui univers particu-
influenþare ºi determinare dinspre viaþã lar, guvernat de legi cinice ºi absurde, popu-
spre literaturã. Acest raport este fundamen- lat de suferinþã, agonie ºi moarte. Un uni-
tal în cazul lui Caraion: poezia lui are rãdã- vers care ar putea fi foarte bine exprimat
cini adânci în propria existenþã, creºte ºi se simbolic de Strigãtul lui Edvard Munch.
ramificã, puternicã, noduroasã, sumbrã, din Poezia lui Caraion este un strigãt lansat cãtre
solul acesteia. Poezia lui Caraion este subli- neantul lumii ºi al fiinþei, un lamento ºi o
marea la nivelul ideilor ºi al expresiei a unei anatemã aruncate cãtre deºertul existenþei,
experienþe psihologice intense, paroxistice, brãzdat de spaimã, teroare ºi suferinþã, care
apocaliptice, expresia esteticã a unei viziuni exprimã un nihilism devastator, o ontologie
particulare asupra existenþei, lumii ºi uni- a nimicului de o intensitate nemaiîntâlnitã
versului. În judecarea ei, criteriile morale nu în poezia româneascã postbelicã. Este o
au nicio relevanþã. Ea capãtã o existenþã poezie scrisã de un profet în delir, un profet al
aparte, autonomã, cu identitate proprie, o nimicului, care cautã adevãrul ºi-l exprimã
realitate de grad secund, desprinsã de fon- uneori în cheie cioranianã, alteori într-o
dul care a generat-o, chintesenþa unei vieþi copleºitoare stilisticã a deºertãciunii. Un
ºi a unei gândiri zbuciumate, cu momente adevãr interior, profund, smuls din abi-
de spaimã, teroare ºi alienare, clipe de cum- surile unei existenþe care a cunoscut infer-
pãnã, între viaþã ºi moarte, cu nãluciri tha- nul fizic ºi infernul spiritual, un adevãr re-
natice ºi tentaþii suicidale, cu întrebãri intro- velat prin suferinþã, un adevãr negativ, vio-
spective, fulgerãri de conºtiinþã ºi luciditate, lent, iconoclast ºi blasfemiator la adresa
întunecãri ºi cãderi morale… O lungã ºi si- omului ºi a istoriei. Poezia lui Caraion este o
nuoasã trecere prin infern. experienþã esteticã fãrã precedent, care pen-
duleazã între abisurile suferinþei ºi paroxis-
Omul Caraion purta întipãrite în fiinþa sa mul disperãrii. Dincolo de ea, se întinde
suferinþele închisorilor, frica, spaima, o in- Nimicul.
88
Ion Când împlinise 50 de ani, am publicat în
revista „Contemporanul“ (1 aprilie 1983)
BRAD aceastã însemnare, intitulatã „Maturitatea
poetului“:
Fiindcã nu m-am numãrat niciodatã
Nichita printre admiratorii de ocazie ºi cu atât mai
puþin printre imitatorii lui Nichita Stãnescu,
magica ºi minunata limbã românã. Nemai- Mã ºi mir cã unora dintre noi le e ruºine sã
punând în seamã cã, poet aºa-zis „amator“ fiind, spunã þãrii pe faþã cã o iubesc, le e ruºine spiri-
poet strãlucit s-a arãtat a fi, deci avea toate tului sã-i spunã cã-l divinizeazã ºi se tem de
datele ºi toate instrumentele de mãsurã ale pãsãrile care zboarã ºi sã le spunã cã ele zboarã...
acelui corãbier care descoperã pãmântul. Pe Acest tom masiv cãlinescian, numit Istoria lite-
pãmânt fiind a redescoperit încã o datã pãmân- raturii române de la începuturi pânã azi, e
tul. Pe cuvânt fiind, a redescoperit încã o datã vorba de „azilul“ etern al lui, poposeºte cu drag
cuvântul. În spirit fiind, a redescoperit ºi a fun- în casele noastre ca ºi cum în casa noastrã pieri-
damentat încã o datã spiritul literaturii române, toare ne-ar veni ca invitat de cinste un oaspete:
lucru pe care noi cu toþii îl omagiem ºi unii din- o casã eternã.
tre noi suntem de tot mândri cã l-am putut con-
templa cu ochii, iar în ceea ce mã priveºte, cã în La aniversarea celor 50 de ani, asaltat de
ultimul an al vieþii sale de profesor universitar, admiratori/admiratoare ºi critici, Nichita îºi
i-am putut auzi, el fiinþã vie fiind, eu fiinþã vie dezvãluia din nou gândurile ºi marea lui
fiind, vocea, glasul, înþelepciunea ºi îngerul. sensibilitate faþã de limba românã într-o
Nu te mira iubite ascultãtor al vocii mele de convorbire cu distinsul critic ºi istoric literar
acum, cã spun cuvinte care-þi pot pãrea înþelepte de la „Scânteia“, C. Stãnescu:
sau mari. Personalitatea unui om mare stârneºte
personalitate. Versul lui Eminescu stârneºte — Care sunt, dupã opinia dumneavoas-
vers. Versul lui Arghezi stârneºte vers. Proza trã, îndatoririle scriitorului român faþã de
marelui nostru Rebreanu stârneºte prozã. Proza limba românã, lumea româneascã, soci-
lui Marin Preda stârneºte prozã. Poezia lui etatea de astãzi?
Lucian Blaga stârneºte poezie, iar a lui Bacovia — Limba românã este cel mai mare tezaur pe
înalþã un nepieritor monument de limbã sensi- care îl are poporul, ea defineºte poporul român,
bilitãþii postume eminesciene. Deci mã întorc ºi ea este România, ea este casa sentimentelor
zic: odinioarã treceam pe Calea Victoriei pe care tuturor fiilor patriei, ea este lãuntrul aripei
mai odinioarã încã strãmoºii noºtri o numeau visurilor noastre de mai bine ºi de pace. Înda-
Podul Mogoºoaiei, ºi în faþa instituþiei princi- toririle scriitorului faþã de limbã ºi de societate
pale a culturii române „Academia Românã“, sunt totale, pânã la identificarea lui cu limba
marele artist care a fost ºi marea conºtiinþã ce românã ºi a spiritualitãþii lui cu sensul suprem
rãmâne pentru noi toþi George Cãlinescu, obosit al spiritualitãþii societãþii româneºti contempo-
ºi în frac, ieºise pe trotuar sã respire. Cu o rane. Dar scriitorul are în primul rând înda-
batistã învolburat de albã îºi ºtergea gura sa toriri faþã de cititorii lui cei mai apropiaþi, con-
înroºitã de sânge. Suferea de o boalã necruþã- temporani ai sãi. Orice scriitor începe prin a-ºi
toare. Boala lui a fost a trupului lui, niciodatã a spune propria sa viaþã prin cuvinte. Dacã el este
spiritului lui. Se odihnea o clipã ca sã reintre cinstit cu sine însuºi, neapãrat este cinstit cu
leonin cum era, ca un leu, în mijlocul verbului toþi ceilalþi. La un moment dat, prin maturizare,
academic ºi sã intre ca un adevãrat cetãþean în un scriitor autentic, într-un fel sau altul, îºi va
toiul substantivului românesc. Suntem cu mult da seama cã scopul scrisului nu este per-
prea aproape, cu mult prea aproape (e bine cã am fecþionarea cuvântului, ci mesajul pe care îl
spus prea aproape) pe lângã pleoapele fãrã de poartã cuvântul. Asta este secunda în care
priviri cum ar spune Eminescu, parafrazându-l, scriitorul devine scriitor. Biografia ta personalã
de aceastã prezenþã fascinantã; ca dovadã cã alã- trebuie sã devinã impersonalã ºi cât mai larg
turi de Eminescu care nu trece zi de zi sã nu-l coincidentã cu biografia cititorului. Coincidenþa
pomenim cu un prilej sau cu altul, ca pe o cu cititorul la început este coincidenþa alergã-
prezenþã vie, nu trec aproape ore de ore sau zi de torului mort tragic dupã Maraton anunþând
zi sã nu amintim de prezenþa lui George grecilor victoria asupra perºilor. Dante, genialul
Cãlinescu printre noi, semn cã el este mai viu ca poet al lumii, a atins o coincidenþã de mesaj pânã
spirit decât mulþi dintre amorþiþii de noi care în vremea noastrã. Scriitorul care nu face un
încã nu am învãþat sã fim proaspeþi, deschiºi ºi înþeles crescãtor ºi luminos în cititor ºi-a fãcut
dãruiþi întru totul spiritualitãþii þãrii noastre. numai jumãtate din datoria lui. Arta, prin
93
Ion Brad
exemplul personal, sau prin amintirea altor inginereascã º.a.m.d. N-are importanþã profe-
exemple trebuie sã educe ºi sã înalþe. Scriitorul siunea. Faptul cã eu sunt bun prieten cu
de azi divulgã ºi respinge, în numele oamenilor, Gheorghe Tomozei, bunãoarã, e treaba noastrã de
tragicul cu care este contemporan cel puþin prin o viaþã, pentru cã felul nostru de a scrie nu e pri-
Hiroshima. Scriitorul de azi este tot una cu citi- eten unul cu altul. Într-adevãr, ideile împriete-
torul de azi, noi toþi avem un unic ideal. nesc oamenii, dupã cum pot sã-i ºi despartã.
— Acceptând ideea cã opera literarã este, Prietenia nu înseamnã niciodatã o excesivã to-
într-un chip specific, oglinda lumii, cum se leranþã reciprocã. Când ea se produce, prietenia
oglindeºte scriitorul de azi în ochii lumii denumeºte o solidaritate semanticã (adicã a înþe-
pentru care scrie? lesului), iar nu una epidermicã.
— Cea mai mare grijã care s-a acordat vreo- — Ce sã credem despre un scriitor de va-
datã în istoria lumii unui scriitor s-a petrecut loarea dumneavoastrã care, la vârsta de cin-
numai în statele cu orânduire socialistã. Trebuie cizeci de ani, scrie împreunã cu un tânãr de
sã o spunem rãspicat cã în statul nostru, în fine, nici treizeci de ani o carte atât de
scriitorul ºi-a dobândit statutul meritat, de mare neobiºnuitã, de incitantã: „Antimetafizica“?
libertate ºi rãspundere patrioticã: dreptul la Ce este de fapt aceastã lucrare: un jurnal de
scris, considerat ca o muncã nobilã pentru memorii?
înãlþarea patriei. — Nu, nu este o carte de memorii. Însoþirea
— Unii îºi pun întrebarea: mai este nece- mea scriitoriceascã cu talentatul poet Aurelian
sarã astãzi poezia patrioticã? Dumnea- Titu Dumitrescu pentru mine semnificã nu
voastrã ce credeþi? epigonism, ci continuitate literarã. S-ar putea sã
— Atâta vreme cât avem patrie poezia patri- mã înºel eu, dar nu vã întrebaþi cã el s-ar putea
oticã este la ea acasã. Vai de cei care n-au patrie! înºela cu mine? Ne-am gândit sã distrugem
Cred cã dorinþa lor de poezie patrioticã este atât ideea de „gãºti“ literare care este atâta de perni-
cioasã pentru spiritualitatea literaturii române.
de mistuitoare cum nu se poate imagina. Noi
„Antimetafizica“ vrea sã fie un gen nou literar,
avem o patrie pe care o cântãm în toate ale ei.
un roman pe viu al cãrui simbol este solidari-
Acest fapt dã libertate profundã dragostei de a fi
tatea dintre generaþii, al cãrei mesaj este de
îndrãgostitã, dar, în acelaºi timp, dã dreptul ºi
naturã profund umanistã. Ne adresãm celei mai
obligaþia poeziei noastre sã scrie liber despre
tinere generaþii oferindu-i nu durerile noastre
zborul vulturului, despre ochiul mamei, despre personale, ci bucuria noastrã impersonalã. Este
cea mai gânditoare mânã a omului, mâna o treabã care þine de morala scrisului. Educãm —
muncitorului. Când idealul este îndeplinit, ar în mãsura în care suntem în stare, în spiritul
pãrea cã poezia patrioticã ºi-a pierdut rolul, dar creativ, liber, al comunismului ca ideal, al
amintirea idealului de pe vremea când era neîm- romantismului socialist — cea mai tânãrã gene-
plinit dã mãreþie actualã poeziei patriotice: ºi raþie ºi, cum spunea un profesor: ca sã convingi
astãzi ne cutremurã frumuseþea versurilor lui trebuie sã crezi în ceea ce spui.
Goga, deºi idealul spre care ele tindeau s-a
împlinit. Însã astãzi avem atâtea ºi atâtea de Încã de la debutul sãu ºi pânã în ziua de
cântat, atâtea frumuseþi de slãvit în patria noas- azi nu a existat niciun critic ºi istoric literar
trã a tuturor! cât de cât înzestrat care sã nu se fi pronunþat
— Un scriitor, drag inimii dumneavoas- în legãturã cu opera lui Nichita Stãnescu.
trã scrie de mai mulþi ani o „Carte cu prie- De aceea, nu voi reproduce aici decât un
teni“. Ce pãrere aveþi despre prietenia lite- citat din bogatele studii pe care i le-a dedi-
rarã? cat colegul sãu de liceu ploieºtean ºi prieten
— Despre prietenia literarã nu am nici o adevãrat, Eugen Simion, editorul lui
pãrere. Pãrere am numai despre prietenia Nichita în colecþia totalã de „Opere funda-
umanã. Orice prietenie literarã este mai întâi o mentale“:
prietenie umanã. Dacã din întâmplare cei doi Cu Nichita Stãnescu apare în literatura
prieteni sunt de aceeaºi profesiune, atunci ar românã nu numai un mod original de a scrie
putea sã se numeascã prietenie literarã, prietenie poezie, dar ºi un mod special de a fi poet. El este
94
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii
(trebuie, vai, sã mã corectez, ºi sã pun, începând ºi i-au permanentizat memoria. Dar, din
de aici înainte, când va fi vorba de el, verbele la lipsã de spaþiu, mã voi mãrgini sã reproduc
trecut!), el a fost timp de douã decenii simbolul aici câteva pãreri ale unor poeþi din gener-
superb al poetului tânãr, imaginea triumfãtoare aþia sa, favorizatã de istorie ºi binecuvântatã
a revanºei poeziei. A tras dupã el o generaþie de harurile divine.
extraordinarã de scriitori ºi împreunã cu ei a Mai întâi, Cezar Baltag (1932-1997), umãr
contribuit la renaºterea literaturii noastre în la umãr cu Nichita încã de la începuturi:
anii ’60. Poezia românã redescoperã prin el ºi Viteza de „elaborare“ a gândului poetic la
prin tinerii de atunci lirismul ºi reînvaþã sã vor- Nichita Stãnescu era instantanee, fulgerãtoare.
beascã la persoana întâi singular. Nichita Poate de aceea, în ultima vreme, devenise „lent
Stãnescu a inventat un limbaj poetic care este vorbitor“. Pentru poetul care ajunsese sã scrie
numai al lui ºi care, dupã experienþa arghezianã, aproape vorbind, cuvintele încercau sã mai
este, probabil, descoperirea cea mai importantã domoleascã galopul ideilor, pentru a le putea
în sfera liricii noastre. O limbã îngereascã în stãpâni. Nichita nu era ceea ce se cheamã un
care cuvintele se leagã între ele dupã regulile poet „spontan“, dar, aºa cum am spus, viteza de
unei gramatici inedite. Se juca adesea cu vorbele, elaborare a ideilor sale era aproape instantanee;
le risipea ca un prinþ de orient, dar în jocurile ºi de aceea putea sã „ºamanizeze“ în orice loc,
în risipele lui strãpunge fulgerul unei idei poe- chiar ºi în lipsa colii albe ºi a mesei de scris. Cei
tice nemaiîntâlnite, explodeazã o metaforã de o care nu l-au cunoscut nu vor avea cum sã-ºi
rarã, provocantã originalitate. închipuie cum un om putea rosti pur ºi simplu
poeme atât de extraordinare.
Ar merita, desigur, citate speciale, de la
Paul Georgescu, primul critic care l-a pus în Masiv, neliniºtit, inspirat, convingãtor,
luminã pe Nichita Stãnescu, D. Micu ºi N. îmi apare Adrian Pãunescu în dialogul cu
Manolescu, care l-au inclus în vol. Literatura Aurelian Titu Dumitrescu, autorul cãrþii
românã de azi (1965), pânã la mai tinerii Alex. Nichita Stãnescu — atâta cât îl mai ºtim noi,
ªtefãnescu ºi Al. Condeescu, care l-au editat martie 1989:
95
Ion Brad
Între Nichita ºi mine a fost o diferenþã de zece exemplu, el a scris câteva elegii în casa noastrã,
ani, care s-a pãstrat. ªi se pãstreazã. ªi în în camera noastrã din Drumul Gãzarului ºi
moarte, Nichita continuã sã meargã spre chiar am sã vã spun cã elegia cea mai fantasticã
vârstele de sus. Cu toate astea, am fost foarte dintre toate, aceea care se încheie cu — reia ver-
apropiat de el ºi l-am iubit, iar el m-a îngãduit sul lui Eminescu — „maestrul, ah, e nebun“...
lângã el în perioada tulburelului de etern, „Elegia a zecea“. A fost scrisã la o masã mãrun-
perioadã pe care am ºi denunþat-o într-o poezie a tã de þarã ºi eu am scris în noaptea aceea poezia
mea, „Tulburele de etern“, o perioadã pe care „Viaþa de excepþii“ ºi poezia „A fi într-o pasãre“.
bãnãþenii ar denumi-o rampaº, o perioadã de Era un om disponibil Nichita, era un om cu
opþiuni confuze, când oamenii în genere sunt podurile aruncate cãtre lume ºi, deci, am culti-
greu de suportat, iar poeþii cu atât mai greu de vat împreunã o prietenie în cãsuþa aceea din
suportat. Nichita a fost însã foarte generos, de Drumul Gãzarului, apoi în Bulevardul Meta-
altfel mai generos decât oricare dintre noi, ºi s-a lurgiei, cum vã spuneam, unde s-a mutat pentru
înconjurat întotdeauna de oameni complicaþi, de câteva luni cu iubita lui. Bineînþeles cã atunci
oameni care l-au complicat ºi pe el ºi i-au pus ne certam tot timpul. Eu stãteam în camera din
mereu probleme. Chiar când n-am mai fost lângã fund ºi treceam pe la ei, vedeam aºa, douã
el, am contemplat cu satisfacþie acest mod al lui ºomoioage, unul blond, Nichita, ºi unul brunet,
de a se înconjura de oameni foarte complicaþi ºi ea, ºi atunci Nichita i-a inventat poetei o lume
tulburi. Tulburi în cel mai bun sens, adicã copilãroasã ºi fantastã, cu bobinocarii ºi aºa mai
oameni tulburi din care ies monumentele, nu departe, el i-a inventat-o în perioada aceea ºi
acei oameni tulburi din care ies la un moment apoi ea a scris, ca o bobinocarã adevãratã,
dat schelete. Nichita, aºadar, în perioada când eu povestea bobinocarilor. ªi eram tot timpul
locuiam în Bulevardul Metalurgiei din împreunã, mergeam la restaurant, mergeam la
Bucureºti, într-un apartament de douã camere, câte un concert, mergeam la câte o festivitate li-
era îndrãgostit de frumoasa lui iubitã, cãreia i-a terarã. Am fost la o manifestare, cu numãrul
dictat câteva din cele „11 elegii“, fugise cu ea, ca 100, a cenaclului „Labiº“, condus de Eugen
sã zic aºa, era una din numeroasele lui nebunii Barbu, cenaclu care a avut un rol în lansarea
— aceasta a fost însã ºi o nebunie de duratã — ºi poeziei adevãrate pe piaþa valorilor româneºti.
bineînþeles cã fugiserã nicãieri. N-aveau unde sã Acolo am citit noi poezii ºi Ioan Alexandru a
stea. Nichita venea câteodatã la noi, la avut un succes mai mare ca noi. Nichita a citit
Constanþa ºi la mine, ºi în perioada când una din elegii, cred cã a zecea de care spuneam,
stãteam într-o casã de pãmânt, într-o camerã de dar a citit Alexandru, din „Infernul discutabil“
pãmânt, în strada Drumul Gãzarului. Strada a sau de dupã „Infernul discutabil“, una din
dispãrut în felul în care o cunoºteam noi, odatã poeziile acestea existenþialiste nemaipomenite, ºi
cu gãzarul ºi odatã cu petrolul, gazul care venea a avut un succes uriaº. Hai, cã noi ne-am mai
spre Bucureºti. Ei bine, atunci ne-am jucat noi retranºat, cã eram mai abstracþioniºti, dar
cu pãmânt, Nichita ºi cu mine. Constanþa a evo- Sorescu care avea succes! Nu ºtiu dacã n-a citit
cat într-un foarte frumos poem-articol aceastã cumva Alexandru poezia aceea a lui, „Oedip“,
nebunie pe care noi am trãit-o într-o primãvarã ceva nemaipomenit... ªi am plecat cu Nichita
când ne-am îngropat cu pãmânt, cine moare Stãnescu pe jos de la Casa Scriitorilor pânã în
primul, nu mai þin minte bine. De altfel, este Berceni, 15 kilometri cred, ºi eram foarte indig-
psihologia pe care v-o semnalez a tuturor eroilor naþi. Noi eram de fapt amãrâþi cã avusese
unei poveºti care þin mult mai puþin minte Alexandru succesul cel mai mare, dar vorbeam
povestea lor decât o þin minte cei care o contem- de alte chestii. Am rãmas o vreme în aceastã casã
plã. Implicat fiind în rãvãºeala aceea de pãmânt din Metalurgiei, o împãrþeam frãþeºte, ºi l-am
cu care ne îngropam unul pe altul, nu mai þin gãzduit cu dragoste pe Nichita. Am vãzut cã
minte ºi poate Constanþa îºi aduce aminte exact toatã lumea evocã momente când Nichita a fost
acel joc de-a moartea ºi de-a pãmântul, pe care îl la toatã lumea. Aici, unde a stat câteva luni, nu
realizam la o poruncã divinã, pentru cã nu-l sce- þine minte nimeni sã fi stat. Adicã a stat o
narizam întru nimic. Deci, Nichita avea obiceiul noapte la unul, o noapte la altul, o sãptãmânã la
sã vinã pe la noi, uneori scriam împreunã, de unul, o sãptãmânã la altul, dar aici a stat câteva
96
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii
luni, a stat, cum sã spun, ca gospodarul, îºi pleiadã de suflete care se ofereau generos, vedeai
aducea ºliboviþa, care începuse sã-i placã, aducea prin ele ºi le acceptai cu plinuri ºi goluri.
niºte mâncãricã, gãsea tot felul de cârnãciori din Aceastã ieºire la luptã cu pieptul gol a fost ºi
import, din Ungaria, aducea — nu ºtiu de unde tãria liricii sale. Peste câþiva ani doar, atitudinile
gãsea el — numai lucruri scumpe. Avea o vocaþie poetice serioase s-au înmulþit ºi apele lui revãr-
de a se bãga în lucruri scumpe pe care, dacã n-ar sate au trebuit sã se retragã pe un teritoriu ferm,
fi fãcut un efort aºa de mare, le-ar fi gãsit, fireºte, dar mai îngust. Se poate spune cã o concurenþã
ºi la preþ normal, dar le gãsea întotdeauna la preþ realã ºi loialã a þinut treazã pana poetului, cu
de speculã. Gãsea tot felul de creveþi asiatici — toatã tãmâierea adormitoare a criticii.
veniserã cred cã pentru prima oarã — bineînþeles Rezistentã la început, aceasta a abdicat apoi
cã ne-a fost rãu toatã noaptea dupã ce am mân- de la orice control, n-a mai fãcut nici o încercare
cat creveþi, dar îi adusese Nichita, nu puteam de a valorifica lucid o experienþã atât de intere-
sã-i refuzãm, eu simþeam cã locuiesc cu un cla- santã. O criticã depãºitã de fenomen. [...]
sic, nu puteam sã-i calc în picioare opþiunile. A Caz unic în literatura românã: timp de
fost o experienþã extraordinarã, l-am iubit ºi aproape douã decenii nu s-a mai pomenit un poet
m-a iubit ºi n-am considerat cã trebuie sã lãsãm care sã fie scãldat ca-n poveºti numai în lapte
mãrturii, pentru cã prietenia e o prietenie atât de dulce (pe care, de fapt, Nichita nici nu-l înghite).
puternicã, încât nu-ºi mai cere restul. Nu cere Pe buzele exegeþilor reuniþi n-a fost atâta vreme
adeverinþã! Vedeþi, e ca ºi cum ai trãi o noapte pe decât miere. Ca dintr-un corn al abundenþei
Lunã, þi s-ar pãrea cã toatã viaþa ai trãit pe Lunã Nichita Stãnescu a produs periodic valuri de
ºi nu te gândeºti sã iei ºi niºte pietre în buzunar, suav, de „a“, de „ã“, „vertebre“, „omoplaþi“,
sã te creadã ceilalþi. Ce mãrturie sã aduc eu ptolemei, cuvinte ºi „necuvinte“, fie „în dulcele
despre Nichita decât propriul meu suflet în care stil clasic“, fie vãrsate. ªi critica la rându-i a
el, Nichita, este pentru totdeauna? contrabotezat valurile cu sirop, cum spuneam,
în dulcele stil modern. A fost comparat cu toþi
Mai pe larg, cum meritã, celãlalt poeþii mari ai omenirii, luaþi alfabetic ºi pe
„luceafãr“ al poeziei, teatrului ºi eseisticii sãrite. Au existat, e drept, ºi cârteli. [...]
româneºti, Marin Sorescu: Manolescu, de curând, este primul dintre criticii
serioºi care acuzã o sterpezire (Niþescu,
Un magnat al poeziei ºi magna sa Grigurcu, ca sã numim câþiva „detractori“,
Nichita Stãnescu, ouã ºi sfere rãmân simpli amatori, în afara gardului, se uitã
Fragmente printre uluci, la leopard, ºi nu-l vãd ºi nu le
Poet important al generaþiei lui Nicolae place). [...]
Labiº, de fapt al tuturor generaþiilor ºi al litera- Epica magna este al doilea titlu latinesc al
turii române, de numele lui Nichita Stãnescu se lui Nichita Stãnescu dupã Laus Ptolemaei.
leagã un zmeu cu zbârnâitoare, înãlþat de-un Foaia de gardã — remarcabil gânditã de grafi-
copil nãstruºnic ºi norocos sus în slavã, ºi care cian. Dãm apoi peste o explicaþie a începutului,
fâlfâie, mare, câteva poezii din cartea de cetire. ca nu cumva sã intrãm în poezie prea brusc:
Lirica sa, poroasã ca un burete, a absorbit dezin- „Aici începe Epica magna o iliadã de Nichita
volt numeroase influenþe, cu imparþialitatea Stãnescu însoþitã de mai multe desemne de
albinei care adunã mierea de peste tot, de pre Sorin Dumitrescu“. Cuvântul „iliadã“ intrigã.
toatã floarea. La rându-i, tentantã ºi volatilã, a E un truc romantic ºi nevinovat.
influenþat numeroºi condeieri, autori originali O caracteristicã a versului lui Nichita
prin contaminare. [...] Domeniul sãu liric s-a Stãnescu este cã el nu poate fi reþinut, n-are
delimitat prin anii ’60, când delimitarea se fãcea „conþinut“, e, prin urmare, liric prin excelenþã,
mai uºor: faþã de o poezie compromisã de con- lipsit de orice urmã de epicã. El traduce în lim-
venþionalism ºi retorism, Nichita Stãnescu baj metaforic o stare a sentimentelor, e clopoþelul
propunea o fâlfâire superbã de aripi de adoles- de la gâtul senzaþiilor ºi nu poþi nara în nici un
cent curat. Atunci numai cã n-a zburat. De o fel cum face el cling-cling. Aceastã „puritate“ a
parte poezia românã avea „angajare“ mai constituit ºi punctul forte al poeziei sale, oare-
scorþoasã, mai fãcutã, mai exterioarã, de alta o cum atemporalã ºi seninã. Poetul vrea acum — ºi
97
Ion Brad
probabil cã mereu a tânjit, cum dorim toþi sã ne Nimic mai statornic decât aerul / ºi nimic mai
eliberãm de carcasele noastre omologate — sã fie invizibil decât el.“ (Oratoriu). ªi într-un caz, ºi
epopeic. κi fixeazã dorinþa sa de epopee la civi- în celãlalt avem de-a face cu niºte constatãri,
lizaþia gentilicã greacã. E o nãzuinþã mai gene- unde nu existã un miez faptic, ci doar vibraþia
ralã, stimulatã de un virus, ca sã zicem aºa, al unor pãreri generate, evident, de o realitate care
epopeii. Deci Nichita Stãnescu nu cã ºi-ar însã s-a îndepãrtat, se aflã în subtext. Poeziile,
neînþelege structura intimã, iarba fiarelor, darul de altfel remarcabile, îþi comunicã un sentiment.
sãu — dar în mod deliberat ºi ca un copil vrea ºi În foarte multe cazuri intenþia epicã rãmâne la
el aceasta, vrea ºi el aceea. Epicizarea liricului nivelul titlului: Oedip soldat, Amintiri de
este, cum spuneam ºi altã datã, una dintre cele când eram piatrã, A pierde tot ce se poate
mai importante cuceriri ale poeziei din ultimele pierde, Cãþãrarea pe o razã, existând o mare
decenii. Dar acest proces nu reuºeºte decât unor discrepanþã între numele poeziei ºi poezia însãºi.
anumite structuri. Sã vedem cum realizeazã Aici se vede cum talentul dejoacã intenþiile
Nichita Stãnescu epicul: „Brusc, pasãrea a didactice ale autorului, care, ca un adevãrat
murit în zbor; / ca o pupilã pieziºã taie un nor, / poet, una spune ºi alta face. Cred cã autorul con-
ªterge cu aripa flascã / steaua verde gata sã fundã miºcarea cu acþiunea. În aceastã carte
nascã. / Suna murdar ºi greoi, / prin aripa ei, întâlnim într-adevãr foarte multe versuri pline
aerul a noroi. / Cade din ce în ce mai încet / spre de miºcare, de plasticitate: „Un vultur prãbuºit
secret“. (A muri în zbor). „Nimic mai ambiguu într-un om“, iatã o frumoasã intuiþie, a cãrei
decât linia dreaptã, / nimic mai dureros decât curbã aproape cã se ºi vede, pentru spiritele
nunta / ...ºi mai strãin decât sãrbãtorile / anului inginereºti, care cer diagrame, vectori ºi tan-
nou / nimic nu este, // Nimic mai liber decât gente. ªi versul în care intrã aceastã idee poeticã,
somnul, / nimic mai salvator decât oboseala/ ºi înfãºuratã-n vultur, se învultureºte. Din
decât adolescenþii cei doi / pe care ieri i-am vãzut pãcate nu stã prea mult vulturul intrat în poem.
sãrutându-se, / nimic mai din trecut nu este... / Ca un ulcior nears bine, îºi cheltuie prea repede
98
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii
conþinutul ºi-l transpirã prin pori. Foarte fru- pasãre. Ce m-a mâhnit întotdeauna în aceste
moase, extraordinare uneori intuiþii întâlnim la poeme a fost lipsa durerii. Orice poet are o piatrã
începutul versului. Dar, pânã sã-l termini, vezi pe inimã, a cãrei greutate, aproape fizicã, trans-
cã s-au evaporat. Pe unde au dispãrut? „M-a pare, din când în când mãcar. Autorul Alfei
izbit vulturul prãbuºindu-mi-se pe umãr, / reuºeºte sã-ºi ridice creaþia într-o zonã etericã,
Clonþul lui mi-a luat aerul din plãmâni, — / unde totul este parcã sub vraja unei puternice
treaz fiind încã, m-am trezit / cu lãuntrul meu anestezii. Pot reveni cât de des cuvintele „jale“,
plin de zburãtoarele cerului. // Fereascã-mã, sã „tânguire“, „vai“, „oh“, dar nu au greutate,
stea ºi cerul cu stele în mine. / Prea puþinã mi-e acoperire în durerea fizicã. Ele vin ºi se duc din
viaþa, încât / dau liber vederii ºi razei ei / dau inerþie. Nefiind expresia unei realitãþi, de multe
liber.“ (Prãbuºirea unui vultur, într-un om). ori par folosite anapoda. În sensul acesta,
Poetul se lasã dus de cuvânt, de silabã, de literã Nichita Stãnescu este un poet fericit. A creat
chiar. Cele mai multe poeme sunt de domeniul operei sale regimul miraculos al formãrii viselor,
plasticizãrii unei abstracþiuni, cum ar fi, de structura fantasmagoricã a curgerii norilor.
exemplu, ideea de vitezã: „Alergam atât de În ce priveºte meºteºugul mereu insuficient
repede încât / mi-a rãmas un ochi în urmã / care analizat prin care acest neîntrecut faur reuºeºte
singur m-a vãzut / cum mã subþiam, — / dungã sã necuvânteze, mai amintim tehnica alunecãrii
mai întâi, linie apoi... / Nobil vid strãbãtând la ceva misterios: „am simþit prezenþa
nimicul, / rapidã parte neexistândã / traversând neliniºtitoare a aripei“. Aripa poate sã fie un
moartea.“ (Finish). Dramele lui sunt pierderea gând metafizic, poate sã fie „fulgerul“, poate sã
auzului, vãzului, mirosului care rãmân în urmã, fie „frigul“, poate sã fie orice, în afarã de aripã.
dispar etc. Vãicãrealã ca la capul podului! Are poate mai mulþi îngeri Nichita Stãnescu
Aceastã calicie senzorialã, simþitã ca o tragedie a decât Ion Alexandru ºi aripa poate sã fie a unuia,
eului, este, bineînþeles, de naturã profund artis- te gândeºti. Nu, pentru cã citeºti imediat:
ticã. Neînþepenirea este una din condiþiile dis- „îngerul este chiar zidul casei / zidul cel mare
cursului liric, ce trebuie sã fie fluid ºi sã nu te tãiat la mijloc de o fereastrã“. Deci, ca ºi când ar
poþi scãlda de douã ori în aceleaºi unde. ªi cu bãnui intenþia ta de a gândi comod, poetul înde-
contracondiþia ca acþiunea sã aibã acoperirea pãrteazã asocierea posibilã. Meditând nuanþat
trãirii, sã nu-ºi rarefieze de tot substanþa. Cãl-
prin metaforã, el surprinde câteva drame ale
dura care dilatã versurile lui Nichita Stãnescu
cunoaºterii: „Orice azvârlire nu are direcþie“,
nu e magmaticã, nu vine din pãmânt, este celes-
„orice lepãdare e staticã“. Absolutul este cãutat
tã, „din steaua Venus“. Aceastã cãldurã se cere
cu predilecþie de poeþi (ºi uneori de criticã).
adicã „rece“: „Orice gest e mai frumos decât o
statuie, / orice gând de alb / duce în braþe un fulg Privite aºa de sus, toate lucrurile se rela-
uriaº de zãpadã. // ªi dacã auzul s-a pierdut tivizeazã. ªi orice propoziþie din ºtiinþele exacte,
într-un lãtrat de câini, / ºi dacã vederea s-a oprit chimie, geometrie etc., puþin miºcatã, este aptã
în steaua Venus, // ºi dacã codrii negri bat în de a deveni metaforã. Am pomenit pasiunea
geam, / ºi dacã mi-eºti departe, / ningi tu, ningi autorului pentru linie, pe care o defineºte foarte
tu, ningi tu...„ (Colinda colindelor). frumos: „ªi toate acestea se întâmpla / pre când
Reminiscenþele eminesciene de mai sus au o roata numai o spiþã avea / ºi nu roatã se numea
intenþie melodicã. Sigur cã da, facem vocalize cu / ci linie se numea.“ (Roata cu o singurã
clasici! Mai departe însã, melopeea negãsindu-ºi spiþã). Dar inspiraþia lui Nichita Stãnescu este
leagãnul sau gãsindu-ºi-l gol, se transformã îndrãgostitã de sfere. ªi de ovale: „Alungiþilor pe
într-o adevãratã beþie de cuvinte: „ºi dacã un verticalã / l-aþi uitat pe împãrat. / El se duse de-
albastru cer / se scurge din morminte / ºi se pref- a-ncãlare pe ovalã / harta marelui regat“
ace ºi se duce / spre deltele mai suse, / mai (Cutumã). Existã ºi în Epica magna poeme
smulse, / mai foarte alte animale, / mai foarte excelente. Dar cartea suferã de un viciu al
alte plante / ªi dacã legea stelei fixe opreºte cu nefinisãrii. Dupã nonsensurile nepoetice (existã
fiinþa ei / saltul de doi, zvârlit spre trei / al unui ºi nonsensuri poetice), vin de-a-ncãlare ºi pe jos
unu“. Acesta este, sã mi se ierte, Nenichita! [...] teribilismele, care îi stau bine adolescentului,
Versurile sunt umplute cu aer, ca oasele de dar nu-l mai prind pe clasic. [...]
99
Ion Brad
S-ar putea ca unele versuri pe care Nicolae Stãnescu având încã privilegiul de a-i mai vedea
Manolescu le-a contabilizat la intrãri în patri- tiparul omenesc, înainte de a fi înhumat la
moniu, eu sã le fi trecut la „ieºiri“. Pozitivele picioarele concetãþeanului sãu I.L. Caragiale,
unora sunt negativele altora. Se mai întâmplã. într-un dreptunghi asupra cãruia se întinde un
Adevãrul este cã nouã cartea ne-a plãcut ºi am ram din teiul crescut din trupul Eminescului.
mâncat-o pe jumãtate. Eu unul nu voi mai scoate un cuvânt. Cândva
Aºa cum existã „cuplurile“ la Breban (obser- (sunt de atunci 20 de ani) Nichita m-a surprins
vaþia aparþine lui Eugen Simion), existã amorul într-un aprins miez de noapte cu ideea unui
vocalelor, al consoanelor, al silabelor la Nichita legãmânt straniu: „Sã ne promitem cã nu vom
Stãnescu, din care rezultã ceva de tot pur ºi vorbi, unul, la moartea celuilalt!“ ºi nu va fi alt-
diafan. Vãd poezia lui ca un imens câmp de fel.
zãpadã imaculatã, peste care un vultur „zboarã ªtiu, însã, cã toþi vorbitorii îl vor evoca pe
pe spate“; iar umbra lui vâneazã iepuri înzãpe- marele poet care a fost, a rãmas ºi mai ales va fi
ziþi, cãrora, dupã ce le scoate ochii cu câte un Nichita Stãnescu.
vers bun, le dã drumul. Dar se va mai auzi vocea unui nevãzut
(“Ramuri”, anul VI, nr. 3, martie 1979, „Hugo“:
p. 3 ºi 15) A fost un geniu!
Cred cã nimeni n-a scris ceva mai viu ºi Aºa putem vorbi despre Nichita cel-fãrã-de-
mai colorat despre Nichita decât contempo- pereche. ªi mi se pare cã putem aºeza în calen-
ranul ºi „adversarul“ sãu genial, care i-a darul catastrofelor poeziei româneºti data stin-
supravieþuit peste 22 de ani. gerii lui Nichita (decembrie, marþi 13) alãturi de
În iarna lui 1983, la îngroparea lui 15 iunie 1889, când pe strada Plantelor cineva a
Nichita, printre multele voci care l-au închis pleoapele lui Eminescu.
deplâns un ton special avea, ca întotdeauna, Nichita lasã în urmã o operã, o operã monu-
Fãnuº Neagu: mentalã, cu masivã alcãtuire de cuirasat, o operã
Labiº ºi Nichita. Decembrie, atât de greu de profundã, originalã ºi misterioasã, capabilã sã
patimi, se încarcã acum ºi cu povara suferinþei stea în vecinãtatea ºi nu în urma — noianului de
din poezie. Jertfa literelor române de dupã rãzboi pagini scrise de Macedonski, Arghezi, Bacovia,
— Labiº ºi Nichita — se îngemãneazã astãzi în Blaga, Barbu.
timpul unui singur simbol, al ninsorilor arzând, ªi totuºi, în ciuda faptului cã opera sa e inte-
al fulgerului despicându-se pe trei braþe ale gral constituitã în linii intangibile de forþã, sun-
Dunãrii ca sã lumineze drumul pãsãrilor care tem consternaþi de brutala trecere în moarte a
vin ºi vor veni mereu întru slãvirea eternitãþii poetului ce nu a umblat decât cinci lustre de
pãmântului românesc. viaþã. Vã amintiþi? „Ape vor seca în albie ºi
peste locul îngropãrii sale va rãsãri pãdure sau
Dar neuitat rãmâne acest text al regreta- cetate, ºi câte o stea va vesteji în depãrtãri, pânã
tului Gheorghe Tomozei (1936-1997), pe când acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sã
care, reproducându-l, îmi închei ºi eu, cu o le ridice în þeava subþire a altui crin de tãria par-
dublã pioºenie, evocarea aceasta târzie, dar, fumurilor sale...“
sper, plinã de tâlcuri actuale: Da, George Cãlinescu, ape au secat în albii,
La înmormântarea lui Balzac, povestea constelaþii s-au veºtejit asupra mormântului cu
André Maurois, un vorbitor a exclamat: tei ºi un crin valah s-a alcãtuit din lutul amar,
— „A fost un mare om!“ umplând spaþiile cu mireasma unei poezii de
Înaintând cu un pas, Victor Hugo a amendat inconfundabil sunet.
coleºitor replica abia auzitã, rostind cu voce de
stentor: κi „cãftãnea“ cu generozitate prietenii.
— „A fost un geniu!“ Unuia, binecunoscut de mine, i-a zis prinþ, re-
zervându-ºi sieºi titlul de „rege al cãpºunilor ºi
Nu ºtiu, azi, miercuri, 14 decembrie, ce vor- al coarnelor de melc“. Alteori îºi zicea cu îndrep-
bitori vor încerca sã-l defineascã pe Nichita tãþire „activist al suferinþei“, care ºi era, care
100
Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii
eram. A compus ca nimeni în lume portretul- la care, cu infinitã voluptate, renunþa, fãcând
„robot“ al poetului ºi a produs o poezie a fãrâmiþe manuscriptul. Existã însã oameni care
poeziei. Un june îl numea într-un jurnal „prinþ au avut inspirarea de a salva multe asemenea
al poeziei europene“; mândria lui supremã a fost compuneri ocazionale ºi în arhive (cândva
sã se creadã poet (ºi era, de fapt Poetul) ºi dezvelite, sper) existã circa o mie de poezii
prinþul-activist ce-a nutrit sentimentul cã inedite!
poartã pe lume o sacrã investiturã. Ajuns în ªi-a regizat cu simplicitate aniversarea celor
ultimii ani sã-ºi tempereze „pohta“ pohtitã, pen- 50 de ani împliniþi la 31 martie din acest an ºi
tru metaforã (îºi mai zicea codificat U.M.N.S. casa lui (practic o singurã odaie banalã, de bloc)
adicã Uzinele de metafore Nichita Stãnescu) a fost „bântuitã“, dupã cum singur spunea, de
preferând sã se exprime net, tranºant, abrupt. câteva sute de prieteni! Mulþimea florilor primi-
Citite prin lentila de lacrimi a orelor acestea, te i-a sugerat vecinului sãu Nalbantu ideea
ele par testamentare ºi dureros premonitorii. cumva bizarã, cumva (vai!) funebrã de a tapeta
N-a contat pe longevitate ºi când a înþeles (ºi a cu lujere gracile uºa apartamentului poetului,
înþeles cel dintâi) cã mai are puþin de trãit a lipind floare lângã floare pânã n-a mai rãmas loc
fãcut din zilele sale sardanapalice ospeþe de liber nici pentru o petalã în plus. Apoi ºi-a de-
poezie, de frumuseþe. ªi-a interzis tonul elegiac, corat propria-i uºã, repede umplutã ºi ea. Apoi
arborând totdeauna un mare pavoaz de entuzi- balustrada scãrii (4 etaje), intrarea în bloc. Dacã
asm ºi de humor insolit pe nava sa. Scria în felul ar fi vrut, ar fi putut podi cu flori toatã bãtrâna
lui, adicã dictând. Scria cu gurã rãnitã. Scria piaþã a Amzei unde mai locuise, cândva, un
edictual, fierbinte, frenetic. A strâns toate poet. Unul, Eminescu Unicul.
mâinile ce s-au întins spre el. Avea timp, el, con- În vreme ce Nichita cobora aceste scãri pe
damnatul, sã asculte pãsul tinerilor ce-i solicitau
propriile-i picioare în noaptea de 12 spre 13
ajutorul. Ajutoare diverse, nu doar referate la
decembrie spre a urca în maºina Salvãrii, eu îmi
edituri, notiþe elogioase de prezentare (le zicea
petreceam timpul colecþionând texte pentru o
„pupi dulci“), ci ºi parale. L-am gãsit odatã
proiectatã ediþie Labiº (nãscut ºi pierdut în
„împroprietãrindu-l“ pe un tânãr cam
decembrie) cu ochii pe dactilograme ºi cu ure-
dezbrãcãþel cu o pereche de nãdragi. Vroia sã se
chea lipitã de aparatul de radio ce transmitea, de
lege de viaþã ºi altcum decât scriind. De pildã,
propunându-se naº. A botezat zeci de prunci, a departe, o ceremonie Nobel. M-am gândit în
pus pirostrii nunþiale pe zeci de frunþi. clipa când voi asculta Credo-ul decernãrii pre-
miului Nobel rostit în limba românã. Rostit de
A fost norocul biografiei mele. Un sfert de Nichita Stãnescu.
veac de frãþietate ne-a fãcut prieteni ºi (nu lip- Dar pentru noi, Premiul Nobel a murit din
sitã de furtuni, „certuri“ provocate adesea pen- nou.
tru a gusta ºi sãrbãtori reîmpãcarea) prietenia
noastrã a cãpãtat ºi ea dimensii de operã — Eu, Ne despãrþim.
„gurã de Târgoviºte“, eram metodic jaluz pe flu- Azi, mâine, îl vom putea încã privi. Ieri i-am
turaºii ce-i forþau intimitatea împuþinând tim- mângâiat pãrul blond-înspicat cu argint ºi i-am
pul ce „trebuia“ cheltuit cu mine, el, bãiat de strâns între palme calde mâna („ce la scris
Ploject (aºa pronunþa) avea la rându-i credinþa mereu ºedea“ — Anton Pann) iar mâine...
cã uneori îl „uit“. N-am scris nimic fãrã a-l con- Mâine, Nichita al nostru se va duce sã doarmã
sulta. Îmi fãcea cinstea de a-mi cere sã-l con- lângã vecinul lui din piaþa Amzei, vecin ºi pe
siliez. Putea fi o clipã nedrept, dar nu ºtia sã fie dealul ªerban Vodã, lângã Mihai Eminescu.
cu adevãrat rãu, nu ºtia sã jigneascã ºi nu era ªi-abia îndepãrtându-ne de amintirea lui îi
ranchiunos. vom preþui cu dreaptã cinstire opera, vom trece
Om mândru. Om spectacol. Oriunde s-ar fi (doar unii dintre noi, din pãcate) vama dintre
aflat devenea brusc creierul ordonator, domina douã milenii, plãtindu-ne semeþia cu poezia lui
conversaþiile cu intervenþii spumoase, îºi colora Nichita Stãnescu.
mucalit frazele, acaparând atenþia celor din jur. A fost un geniu!
Compunea cu inimaginabilã lesniciune versuri 13 decembrie 1983
101
Lecturi
Vasile BARDAN
Enigmele vorbirii
noastre
Abstract
The author writes an examination of Ioan Adam's "Povestea vorbelor", a book which investigates
the origin and color of a wide range of expressions belonging to the Romanian vocabulary. The
emphasis falls not only on a dissection of Romanian words, but also on the impact they have in aris-
ing in the speaker the consciousness of a cultural national inheritance.
decât þinând seama de istoria societãþii, cu construit o întreagã filozofie” prin sa-
feluritele ei aspecte – politic, social, cultu- vuroasa poveste a vorbelor Altã cãciulã, cu
ral”. Ceea ce realizeazã Ioan Adam în plus, cei ce se amãgesc furându-ºi singuri cãciula,
faþã de confratele sãu lingvistul, nu e o deoarece „unde nu-i cap – vai de cãciulã”.
demonstraþie a modului „cum s-au nãscut Analizând expresia româneascã emblema-
cuvintele limbii române” sau cum au evolu- ticã a fi (a se afla) la cheremul cuiva, profesorul
at raporturile dintre ele, în calitatea lor de Ioan Adam îi explicã metamorfoza cu impli-
sinonime, ononime, antonime, etc., ci mai caþii tragice asupra psihologiei noastre,
degrabã trezirea în conºtiinþa lectorilor sãi fãcând aceste pertinente observaþii: „Pe fon-
actuali ºi viitori prin cunoaºterea propriilor dul tragic al resemnãrii mioritice, care nu
conaþionali a valorii mediului spiritual în excludea totuºi un sâmbure raþional ºi o
care au evoluat, a peisajului cultural speci- premisã a acþiunii, s-a grefat la noi, în Evul
fic, atât ca moºtenitori, dar mai ales ca par- Mediu, adevãratul fatalism oriental. Con-
ticipanþi activi la perpetuarea acestei tactul cu islamul, religia, stãpânitorilor, a
moºteniri culturale naþionale. Sunt frec- întãrit printre români convingerea cã omul e
vente în cartea sa constatãrile de genul: o jucãrie în mâna celor puternici, a destinu-
„Dupã gogoºi, braºoavele reprezintã al doilea lui, cã totul depinde de voia, graþia, bunã-
„aliment” care prisoseºte în bucãtãria voinþa, favoarea Fiinþei Supreme, a celui
politicã a tranziþiei” (p. 40); „Cu brânza am sus-pus, noþiuni pe care turcii le reduc la un
traversat istoria, cuvântul fiind de alt- singur cuvînt – Kerem”. Sau, analizând
minteri unul dintre cele 165 din fondul evoluþia istoricã a expresiilor, „a vorbi în
autohton, preroman”. (p. 43); „Emigrarea în dodii”, „a umbla cu fofârlica” sau „a umbla ca
masã a românilor spre alte orizonturi” e o o fofeazã”, Ioan Adam ne reaminteºte alte
realitate a anilor de dupã 1989; „În jurul multe expresii specifice: „în proverbele ºi
cãciulii, obiect vestimentar din blanã ce zicalele lui românul umblã brambura, cu
serveºte la acoperirea capului, românii au capul în traistã, cãtinel, copãcel, creanga, cu
103
Vasile Bardan
face însã sensibil la aspectele teatrale, nici de omul teoretic, abstract, nici de psi-
dramatizabile ale existenþei – iar romanul hologiile abisale. Cãtre omul concret îºi
conþine scene memorabile, secvenþe revela- îndreaptã el atenþia, cãtre bietul om, sub
torii ce concentreazã, în câteva linii, sensul vremi, determinat de spaþiul în care trãieºte,
unor destine, ale unor ipostaze fundamen- de societate etc. De aceea ºi schiþeazã aici, în
tale ale omenescului. Fragmentul care des- roman, coordonatele esenþiale a ceea ce Ion
crie înmormântarea mamei Evei (Eugeniei), D. Sîrbu numea undeva „la condition
sau acela despre moartea stupidã a copilu- roumaine”. Iatã o „legendã” în spiritul
lui cãzut în canal constituie pagini excep- „epocii de aur” menitã a releva cauzele
þionale, de o densitate ºi tensiune dramaticã „rãului” ºi mizeriei româneºti: „Face lumea,
uimitoare, demne de un prozator cum pu- zice, ºi pune Dumnezeu aici ocean, acolo
þini sunt. pãdure, acolo pustiu, acolo Polul Nord ºi
Perspectiva narativã e atribuitã, pe rând, numai la noi, în spaþiul ãsta Carpato – ºi aºa
lui Petru, lui Pavel (numele conspirativ al mai departe, îl ia visarea ºi toarnã cu
lui Petru din dosarul de urmãrire întocmit nemiluita râuri, minerale, cãrbune, climã
de Securitate, pe care protagonistul ºi-l temperat-continentalã ºi sare ºi mare, tot
însuºeºte dupã „convertire”) ºi Magdei. absolut, pânã când se autosesizeazã ºi
Doar perspectiva, pentru cã „vocea” e una Petru. Doamne, zice, nu þi-a scãpat la ãºtia
singurã, a naratorului omniscient. Discur- cam mult? Le-ai pus mai angro ca la toþi...
surile personajelor nici nu se diferenþiazã, La care, Dumnezeu îºi dã seama, se gân-
de aceea, stilistic, decât din necesitatea deºte puþin ºi face din mânã: nu-i nimic,
adecvãrii la „subiect”, la temã. Ritmul e mai zice, o dregem; ºtiu niºte bãieþi serioºi în
alert în capitolele avându-l ca „reflector” pe zonã, fraþii codrului, ia dã sã-i punem dea-
scriitorul Petru ªesan, mult mai extinse, supra”.
acestea, decât cele în care acelaºi rol e pre- În finalul romanului, protagonistul
luat de „fratele Pavel”. ªi e firesc sã fie aºa: (Petru-Pavel) ia chipul lui Manole cel
Petru parcurge o experienþã lumeascã, exis- „zãvorât”, zidit în propria sa creaþie. Ce
tenþa sa e determinatã de raporturile cu „învãþãturã” transmite „meºterul” uceni-
ceilalþi (femeia iubitã, colegii, vecinii, auto- cilor sãi în pragul morþii? Care sunt ultimele
ritãþile etc.) – aceasta e partea propriu-zis sale cuvinte? Ce mesaj adreseazã el umani-
„realistã”, de observaþie social-moralã a tãþii? Reþeta siropului de brad, asta gãseºte
cãrþii. Pavel trãieºte o experienþã misticã, de cuviinþã sã spunã, în ultimele clipe ale
izolat de lume, în aºteptarea harului „de vieþii, artistul, scriitorul. E absurd? Deloc! În
sus” – acesta e romanul „iniþierii”, de fac- fapt, mesajul, ideologia sunt lipsite de rele-
turã simbolicã. Confruntarea punctelor de
vanþã. Literatura nu „salveazã” pe nimeni.
vedere, care e ºi o confruntare de discursuri,
Autorul sugereazã cã important nu e textul
nu capãtã, la Daneliuc, dar nici la vreun alt
finit, opera, ci actul scrisului, eliberat de
prozator român, într-o mãsurã apropiatã,
tensiunea dramaticã a dialogului de idei din obsesia înþelesurilor ºi semnificaþiilor. Între
romanele unor autori ca Dostoievski, textul unei reþete de sirop ºi oricare altul nu
Thomas Mann sau Hesse. Narcis ºi e nici o diferenþã de esenþã. Cum nici între
Goldmund, Naphta ºi Settembrini sunt per- literaturã ºi viaþã nu e: „Cred cã-i adevãrat
sonaje-mit, ilustreazã adicã (dupã cum ce se spune – constatã la un moment dat
observa cândva Mircea Eliade), fiecare, o naratorul –, cã s-au scris toate cãrþile ºi
viziune teoreticã asupra existenþei. Nu însã însãºi viaþa pe care te sileºti s-o omori a fost
în dezbaterea de idei trebuie cãutat talentul deja povestitã cu mult înainte. Cineva te-a
lui Daneliuc – pasajele eseistice, câte existã, scris sau te scrie, destinul e totdeauna între
sunt ºi cele mai vulnerabile din romanul douã coperþi”.
sãu. Fãrã a fi un subtil dialectician, prozato- Dacã Manole s-a „zãvorât” în propria sa
rul exceleazã în surprinderea gesturilor, re- creaþie, scriitorul îºi gãseºte mormântul în
acþiilor, comportamentelor. Nu e interesat – text. Iar Daneliuc vãd cã preferã sã fie
sau nu o aratã îndeajuns de convingãtor – îngropat, de la o vreme încoace, în cãrþi.
108
Literaturã
strãinã
Serge
FAUCHEREAU
Equipo 57: L'époque
et les circonstances
Les années cinquante ont été marquées offensant par les instances communistes. Et,
d’événements terribles: la première bombe pendant que le pop art se met en place, sans
H et la ‘chasse aux sorcières’ aux Etats-Unis, avoir encore ce nom, en Grande Bretagne
la guerre en Corée, la guerre en Indochine, avec Eduardo Paolozzi, Richard Hamilton,
la guerre en Algérie et d’autres guerres, le Peter Blake, et aux Etats-Unis avec Jasper
‘rideau de fer’ qui coupe l’Europe en deux, Johns, Jess, Larry Rivers, le Musée d’art
l’écrasement de l’insurrection hongroise, moderne de New York honore d’une expo-
plusieurs dictatures en Amérique Latine... sition le solitaire Balthus en décembre 1956.
Cela a pourtant été une décennie si riche en A toute cette abstraction s’opposent
événements artistiques qu’on pourra, en ce énergiquement des types d’abstraction très
domaine aussi, en rappeler seulement divers. Elle est expressionniste et gestuelle
quelques-uns. avec Willem De Kooning, Hans Hartung,
La critique récente a tendance à consid- Georges Mathieu et Vaction painting de
érer que les années cinquante ont connu une Jackson Pollock, plus posée avec Mark
omniprésence incontestée de la peinture Rothko et Pierre Soulages. Fondé quelques
abstraite. Omniprésente, peut-être, mais années plus tôt, le groupe Cobra - dont le
incontestée, certainement pas. C’est oublier nom, acronyme de Copenhague, Bruxelles,
qu’on parle alors beaucoup en Europe de Amsterdam, indique assez l’international-
nouveaux venus tout à fait figuratifs comme isme - ne s’impose vraiment à Paris qu’en
Bernard Buffet, Edouard Pignon, André 1951 avec une exposition collective organ-
Fougeron ou bien Renato Guttuso et, déjà, isée par Michel Ragon: Pierre Alechinsky,
Francis Bacon et Lucian Freud, et de sculp- Karel Appel, Jean-Michel Atlan, Pol Bury,
teurs comme Marino Marini, Kenneth Constant, Corneille, Asger Jorn, Reinhoud,
Armitage, Germaine Richier... Chez de plus etc. Cette même année, sous le titre « Les
anciens, il y a eu des revirements: autrefois signifiants de l’informel », Michel Tapie
abstrait, Jean Hélion est devenu figuratif, expose Jean Dubuffet, Jean Fautrier,
tandis que Victor Pasmore a fait le mouve- Mathieu, Henri Michaux, Jean-Michel
ment inverse. Né au lendemain de la Riopelle et Jaroslav Serpan. Il en manque là
Première Guerre mondiale, le surréalisme quelques-uns comme wols et Camille
n’a pas encore dit son dernier mot et contin- Bryen. Les triturations de matières, les pâtes
ue à attirer de nouveaux artistes - en épaisses de l’informel sont vite partout à
Espagne notamment, à leurs débuts, l’honneur: Bernard Schulze, Gerhard
Manolo Millares, Antonio Saura, Antoni Hoehme en Allemagne, Emilio Vedova,
Tapies, Joan Ponç et l’équipe de Dau al Set Alberto Burri en Italie, Bram Bogart en
(formée à Barcelone en 1948). En 1952, Belgique... Et l’un des plus remarquables
André Breton et Aragon ont une querelle sera le Catalan Antoni Tapies. Le goût des
ouverte et s’affrontent autour du réalisme matériaux insolites jusqu’ici inusités en art
socialiste que l’un rejette et l’autre recom- plastique et la récupération d’objets au
mande. L’année suivante, c’est le scandale rebut sera le point commun entre des
du portrait de Staline par Picasso, jugé artistes très divers, de Gaston Chaissac à
109
Serge Fauchereau
3 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere din francezã de L. M. Arcade, prefaþã de Michel Camus,
Junimea, Iaºi, 2007.
4 “Rencontres Transdisciplinaires”, n° 7-8, CIRET, Paris, aprilie 1996, http://nicol.club.fr/ciret/
bulletin/b7et8c1.htm.
5 Carta Transdisciplinaritãþii, http://nicol.club.fr/ciret/ro/chartro.htm.
115
ªtiinþã
ºi filosofie
Viorel
BARBU
Despre rãzboi
Abstract
On war. A bright mathematician, Rene Gâteaux, died at age of 25 in october 1914 during the bat-
tle of Artois. His tragic example is representative for a whole generation of young people with a
bright scientifîc future who disapperead in the Great War.
Aflãm din binecunoscuta carte cu acelaºi Superioare din Paris, cãzut pe front în
nume a teoreticianului militar prusac Cari octombrie 1914, în prima bãtãlie din Artois,
Von Klausewitz cã “Rãzboiul este un act de la numai 25 de ani. Toþi cei care au studiat
violenþã destinat sã oblige oponentul sã se matematica au auzit de numele sãu, care
supunã voinþei noastre” ºi, de asemenea, cã este asociat cu “derivata Gâteaux” - una
rãzboiul este continuarea politicii cu dintre descoperirile epocale care au pus
mijloace violente. Rãzboiul devine astfel, în bazele analizei infinit dimensionale. Ce ar fi
opinia autorului, la fel de legitim ca orice realizat ulterior acest tânãr matematician de
act politic menit sã reglementeze situaþiile geniu dacã nu ar fi dispãrut chiar la
conflictuale între state. Aº fi tentat sã-i dau începutul carierei sale ºtiinþifice în Marele
dreptate autorului dacã þinem seama de Rãzboi? Nu putem decât face speculaþii pe
faptul cã mai toate rãzboaiele europene au aceastã temã, dar este bine sã semnalãm cã
impus soluþii politice ºi au desenat graniþe situaþia sa nu este o excepþie. Dintr-un do-
de stat pe care astãzi le considerãm cument publicat de ªcoala Normalã Supe-
raþionale. Pe de o parte, ne întrebãm dacã rioarã din Paris în anul 1922 aflãm cã dintre
nu ar fi fost posibile la momentul respectiv 280 de studenþi care au intrat în aceastã
ºi soluþii neviolente. Dacã ne gândim la con- ºcoalã între anii 1911-1914, 241 au fost mobi-
strucþia Europei Unite dupã al doilea rãzboi lizaþi în rãzboi, iar dintre aceºtia 101 ºi-au
mondial, o asemenea soluþie nu pare tocmai pierdut viaþa pe front. Cifre asemãnãtoare ºi
utopicã. Pe de altã parte, marile rãzboaie pentru ªcoala Politehnicã din Paris, cât ºi
europene din secolul XX nu au rezolvat mai pentru alte mari ºcoli franceze. Aflãm astfel
nimic din marile probleme ale Europei, dar cã aproape jumãtate din elita ºtiinþificã în
au generat în schimb conflicte nestinse pen- devenire a Franþei a pierit în acest rãzboi. În
tru mai bine de 70 de ani ºi au aruncat pãrþi primii ani dupã primul rãzboi se spunea, de
întinse ale Europei în braþele unor regimuri altfel, cã marile ºcoli franceze ºi, îndeosebi,
tiranice ºi totalitare care nu vor dispãrea ªcoala Normalã Superioarã erau populate
complet decât spre sfârºitul secolului. ªi de fantomele studenþilor din seriile 1910-
toate acestea pe fondul unor uriaºe sacrificii 1914 cãzuþi în rãzboi. Cum ar fi arãtat cul-
umane ºi pierderi materiale. tura ºi ºtiinþa francezã ºi europeanã în se-
Am în faþã un studiu biografic realizat de colul al XX-lea dacã aceºti tineri strãluciþi nu
Laurent Mazliak de la Universitatea Paris ar fi servit drept “carne de tun” pentru un
VI, consacrat matematicianului René rãzboi nemilos ºi absurd, care nu a rezolvat
Gâteaux, fost elev al ªcolii Normale nimic pe termen îndelungat, iar în 50 de ani
116
Despre rãzboi
nu va mai avea nicio semnificaþie istoricã rãzboiului în Irak, care a costat deja vieþile a
într-o Europã reconciliatã? Nu am date câtorva zeci de mii de oameni, dintre care
despre alte þãri europeene antrenate în 4000 de militari americani. Nu este rolul
rãzboi, Germania în primul rând, dar bãnui meu sã discut oportunitatea ºi raþiunea
cã situaþia este asemãnãtoare. Republica acestui rãzboi care nu se mai terminã, dar
Francezã ca, de altfel, ºi Reichul German nu gândul se întoarce la o scenã la care am fost
cruþau sângele elitelor lor intelectuale, cele martor în primele ore ale dimineþii în
mai multe încadrate ca simpli soldaþi sau primãvara anului 2005 în sala de aºteptare a
ofiþeri de rang inferior ºi condamnaþi astfel aeroportului din Laramie (Whyoming). În
ca victime sigure ale frontului. În legãturã salã soseºte un grup tãcut, dar vizibil
cu aceasta, marele matematician francez emoþionat ºi preocupat. Era format dintr-un
tânãr îmbrãcat în uniforma de camuflaj a
Emile Borel scria în acele timpuri: “La ªcoa-
armatei americane, însoþit de logodnicã,
la Normalã mulþi tineri cu un viitor ºtiinþific
pãrinþi ºi o doamnã mai în vârstã - probabil
strãlucit au dispãrut deja. Responsabilitatea bunica. Din discuþiile lor am înþeles cã
celor care au dorit acest rãzboi este cu ade- tânãrul, aproape un adolescent, era mobi-
vãrat teribilã.” Unul dintre aceºti tineri nor- lizat la unitate pentru a pleca în Irak. Am
malieni, care avea sã fie ucis la Verdun în asistat în viaþã la multe despãrþiri ºi scene
vara anului 1916, scria pãrinþilor: “Studiile de rãmas bun în gãri, aeroporturi sau în alte
mele, este adevãrat, vor rãmâne sterile, dar locuri, dar nici una nu mi s-a pãrut mai
acþiunile mele finale, utile patriei, au aceeaºi tristã ºi mai încãrcatã de presentimente.
valoare ca o întreagã viaþã de acþiune.” Atunci am realizat cã în spatele frazelor fru-
(Ecole Normale Supérieure, Annuaire des moase despre datorie ºi patriotism, care
Anciens Eleves, 1918). apar ºi în scrisorile de pe front ale tinerilor
Aceste gânduri mi-au fost sugerate ºi de normalieni, se ascunde cel mai adesea o
recenta aniversare a 5 ani de la izbucnirea realitate umanã încãrcatã de suferinþe.
117
Al.O. orientat liberul arbitru astfel încât sã
favorizeze evoluþia pe calea spiritualitãþii.
BEREA Din intersectarea predeterminãrii cu
liberul arbitru se ajunge, potrivit principiu-
lui incertitudinii, la cadrul ce reliefeazã
Spiritualitatea soarta ºi comportamentul uman. Aceasta
poate fi influenþatã pozitiv de umanitate,
Iatã de altfel o sintezã privind obiectivele ale evoluþiei fiecãrui stat, dar care afecteazã
care ar urma sã fie avute în vedere de politi- ºi întreaga omenire, s-a ajuns la proliferarea
cieni pentru a contribui la o îmbunãtãþire a unor situaþii conflictuale, la recrudescenþa
vieþii pe globul nostru: terorismului, dar ºi la apariþia de state
a. privind conservarea Terrei: „ratate”. Criteriile potrivit cãrora se clasificã
- ameliorarea ºi refacerea solului; aceste state sunt diferite, dar în ultimã
prevenirea deºertificãrii; instanþã sunt date de caracterul fragil al
- refacerea pãdurilor; unor indicatori economici, sociali, militari,
- gestionarea resurselor de apã; de mediu, al legitimitãþii guvernamentale.
- înlãturarea efectelor unor calami- Comportamentul politicienilor, în gene-
tãþi naturale (secetã, furtuni, cutre- ral, a fost neadecvat, întrucât n-au urmãrit
mure); realizarea unor astfel de obiective menþio-
- protejarea biodiversitãþii; nate, având un impact modern, necesar
b. în domeniul energetic se va acþiona pentru a asigura mersul înainte al planetei
pentru: ºi a naþiunilor.
- înlãturarea emisiilor de carbon;
În schimb, orientãrile politicienilor pri-
- noi surse energetice: eolianã,
vesc, cel mai adesea, obiective personale sau
solarã, maree, geotermalã;
de grup, dând dovadã de o adevãratã mio-
- eficienþa energeticã a aparatelor;
pie privind direcþiile care trebuie promo-
c. în domeniul alimentar se va urmãri:
- producerea mai eficientã de le- vate, astfel:
gume ºi proteine; - acordarea de scutiri, amânãri, facilitãþi
- acvacultura ºi producþia de peºte; fiscale ºi eºalonãri pe principii cliente-
d. sãnãtate ºi educaþie, în care scop se va lare;
urmãri: - obþinerea de imense avantaje perso-
- înlãturarea sau restrângerea unor nale, prin procedee frauduloase, în
epidemii; procesul de privatizare, de punere în
- tratamente medicale perfecþionate; posesie a proprietãþii, de achiziþii a
- educaþia la nivel cibernetic ºi apoi unor bunuri publice;
telepatic; - zguduirea sistemului juridic, prin
e. urbanism: practica „ordonanþelor de urgenþã”,
- resistematizarea oraºelor; care ocolesc Parlamentul ºi urmãresc
- refacerea transportului urban ºi a acordarea de avantaje unor categorii
alimentãrii cu apã; sociale privilegiate (politicieni, aface-
- ecosisteme urbane; riºti, baroni locali), care sunt mai pre-
f. noi activitãþi, servicii legate de: sus de lege ºi niciodatã nu sunt traºi la
- atragerea în circuitul economic de rãspundere pentru faptele lor de
noi resurse naturale; corupþie;
- apariþia de materiale înlocuitoare ºi - subterfugii ºi proceduri de tempo-
noi produse alimentare; rizare, care conduc la implementarea
- reciclarea produselor ºi materi- cu întârziere sau în condiþii parþiale a
alelor; prevederilor legale, favorizând anu-
- restructurãrile în domeniul ener- mite firme sau grupuri sociale;
getic, al transporturilor ºi ascensiu- - gradul redus de autonomie financia-
nii în cosmos; rã, care împiedicã instaurarea unei
- a preîntâmpina ºi combate schim- democraþii reale;
bãrile climatice ºi datorate fenome- - neaplicarea procedurilor corecte în
nelor naturale; procesul de concurenþã, ocolindu-se
- refacerea mediului. licitaþiile;
Prin comportamentul unor politicieni, - desele modificãri legislative ºi apli-
care au neglijat astfel de probleme majore carea de proceduri birocratice de
122
Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman
vibrare a pãmântului, evitarea mutaþiei Soarelui Central al Cãii Lactee, imens centru
polilor sau ameliorarea forþei unor cata- magnetic ascuns, invizibil. Perioada conþine
clisme care puteau fi devastatoare, nimici- 12 epoci a 2155 ani; în decursul acestor
toare pentru civilizaþia umanã. Toate aces- epoci, marcate de semnele zodiacale cunos-
tea au putut fi realizate doar pe calea apelu- cute, se degajã vibraþii cosmice infraroºii
lui la sprijinul divin. sau ultraviolete, de intensitãþi foarte di-
c. O centurã la nivel microcosmic, care ferite, care pot fi în anumite epoci de câteva
determinã modul în care se desfãºoa- ori mai puternice; de asemenea, pot influ-
rã viaþa umanã, cu satisfacþiile, orgoli- enþa viaþa în diferitele epoci ºi centrele de
ile, ridicarea nivelului spiritual, pe de energie planetarã de puteri diferite.
o parte, dar ºi necazurile, suferinþele, De remarcat cã, în urma marilor cicluri în
bolile trupeºti ºi sufleteºti, pe de altã jurul Soarelui Central, creºte intensitatea de
parte. manifestare a legii de vibraþie. Potrivit con-
De aceastã componentã rãspund trimiºii cepþiei indiene, din scripturile lor, epoca
divinitãþii pe Pãmânt, respectiv profeþii, Kali-Yuga din care tocmai ieºim este cea mai
apostolii, sfinþii, maeºtrii spirituali, care distructivã, având cele mai joase vibraþii.
cautã sã imprime un nivel superior pentru Dacã vom depãºi aceastã epocã, va fi posi-
trãirea individualã a fiecãruia. bilã o intensificare a radiaþiilor (vibraþiilor)
În vederea realizãrii dezideratului, ei energetice, acompaniate de o ridicare a
cautã sã ajute pe credincioºii pe care îi pãs- nivelului conºtiinþei ºi spiritualitãþii, respec-
toresc sã-ºi îndeplineascã cât mai fidel înda- tiv un comportament al umanitãþii elevat,
toririle spirituale ce le revin pe pãmânt, deci adecvat unei epoci de luminã ºi strãlucire.
în cadrul dimensiunii a treia, pentru a putea Importanþa modificãrii comportamentu-
ascede în ceruri, deci în dimensiunea a lui uman este imensã ºi a fost relevatã de
patra. Pentru aceasta, mai întâi trebuie sã se marii prevestitori care au subliniat cã
integreze pe deplin în dimensiunea a treia, viitorul nu este sãpat în piatrã, ci se modi-
prin venerarea divinitãþii ºi acþionarea ca în ficã odatã cu comportamentul omului, care,
ceruri, proslãvind iubirea, respectul, tole- în ultimã instanþã, ºi-l fãureºte atunci când
ranþa ºi pacea, în totalã opoziþie cu unii propagã cu ardoare idealuri ºi sentimente
semeni ce se închinã la fetiºuri negative, nobile.
precum faima ºi bogãþia.
Este semnificativ faptul cã, în talmud, se Bibliografie selectivã:
stipuleazã rolul caracterului pentru fiecare
fiinþã, anunþând cã acest caracter/comporta- Berea A.O., Piramida rãsturnatã sau de ce existã
suspiciuni privind acþiunile româneºti,
ment al omului „îi devine soartã”.
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,
Dacã modificarea comportamentului
în “Caiete critice”, nr. 9, 2004
cetãþenilor unei naþiuni, prin creºterea evi-
Braden, Gregg, Efectul Isaia, Editura For Zou,
dentã a gradului de spiritualitate poate
Bucureºti, 2004
determina îmbunãtãþirea soartei acelei na- Brown, Lester R, Planul B 2.0. Salvarea unei
þiuni, în mod similar se poate ajunge ca planete sub presiune ºi a unei civilizaþii în
soarta planetei sã se schimbe în bine, atunci impas, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006
când naþiunile componente îºi remodeleazã Hawking, Stephen, Visul lui Einstein ºi alte
pozitiv atitudinea. eseuri, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005
Însãºi viziunea profeticã reliefeazã func- Helsing, Jan Van, A treia planetã, Samizdat,
þia beneficã pe care o are ameliorarea com- Filipeºtii de Târg
portamentului uman, care potrivit calen- Academia Românã, Studii ºi cercetãri econom-
darului mayaº ar trebui înfãptuitã pânã în ice, Culturã ºi economie (I), Bucureºti, 2007
anul 2012 sau al marelui ciclu al timpului *** India Daily Technology Team privind apãrarea
cosmic din învãþãturile indiene, care se Terrei de extratereºtri (revista “Click”, 16
referã la ciclul de 25.860 ani în care sistemul martie 2008)
nostru solar efectueazã o rotaþie în jurul *** Revista „Forbes”, SUA, 2008
126
Nicolae copiilor. Folosit iniþial în sens ironic, cuvân-
tul tinde sã fie utilizat cu sens neutru, ceea
CORBEANU ce, în opinia juriului, ca ºi variantele
(traduse mereu liber, conform sensului)
Aufzuchtprämie („premiu pentru creºterea
des jahres
mare a pãrinþilor care renunþã la slujbã sau
chiar la carierã pentru a se ocupa de copii.
Pe locul doi s-a situat tot un cuvânt com-
pus, klimaneutral („neutru din punct de
Cer iertare pentru acest titlu în limba ger- vedere climatic”, care nu dãuneazã climei,
manã, dar am fost incapabil sã gãsesc un termen menit sã minimalizeze sau sã
corespondent românesc acceptabil. Cuvân- ascundã caracterul nociv al unor sisteme
tul Unwort este în limba germanã o creaþie tehnice), iar pe locul trei adjectivul entartet
relativ recentã, care, potrivit dicþionarului („denaturat”, „degenerat”, utilizat abuziv
Wahrig, înseamnã „cuvânt urât, nereuºit” ºi de propaganda hitleristã pentru mani-
festãrile de artã modernã neagreate de
„noþiune nedoritã, cuvânt deplasat”. El e
regimul nazist ºi reluat recent într-o formu-
format din Wort („cuvânt”,”vorbã”) ºi pre-
lare nefericitã de cãtre un înalt prelat ger-
fixul un- („ne-”) care indicã negarea, con-
man).
trariul a ceea ce urmeazã, astfel încât tra-
În cei 17 ani de când se acordã titlul de
ducerea cea mai la îndemânã ar fi fost
Unwort des Jahres, au fost „demascate”, ca sã
„necuvântul anului”. Dar cum cuvântul
zic aºa, cuvinte, majoritatea compuse (tra-
„necuvânt” (iertat fie-mi ºi calamburul
ductibile în românã doar prin sintagme)
inevitabil) a fost ocupat de poetul Nichita precum: ausländerfrei („fãrã strãini”, prin
Stãnescu cu un sens cu totul diferit de cel al violenþe rasiale ºi eliminarea forþatã a
cuvântului german Unwort, nu îndrãznesc strãinilor), ethnische Säuberung („purificare
sã-l folosesc. etnicã”, exterminarea minoritãþilor etnice),
Expresia Unwort des Jahres existã în limba Überfremdung („înstrãinare” de propria
germanã de nu prea mulþi ani ºi indicã un esenþã din cauza afluxului excesiv de strã-
termen, de regulã compus, selecþionat anual ini), Diätenanpassung („ajustarea retribuþi-
de un juriu format din lingviºti ºi ziariºti, ilor deputaþilor”, majorarea substanþialã a
din noianul de orori lingvistice comise per- retribuþiilor decisã de ei înºiºi), Rentner-
manent de tot fel de nechemaþi, drept cel schwemme (îmbãtrânirea populaþiei din
mai oribilã oroare comisã în anul precedent. Germania), Wohlstandsmüll („gunoiul bunã-
De aceea, potrivit sensului, expresia Unwort stãrii”, sintagmã depreciativã pentru oa-
des Jahres înseamnã, cu aproximaþie, „cea menii care nu pot sau nu vor sã munceascã),
mai mare oroare lingvisticã a anului” sau, sozialverträgliches Frühableben („deces tim-
dacã vreþi, „avortonul lingvistic al anului”. puriu suportabil social”, moartea cât mai
Dintre numeroasele orori lingvistice ale timpurie a pensionarilor care nu mai con-
anului 2007, pe locul întâi din 969 de pro- tribuie la produsul social brut al naþiunii),
puneri a fost ales cuvântul compus Kollateralschaden („daune colaterale”, ter-
Herdprämie format din Herd („vatrã”, „cã- men ce minimalizeazã importanþa victi-
min”, „maºinã de gãtit”) ºi Prämie („pre- melor civile din timpul operaþiilor militare
miu”, „primã”, „alocaþie”), adicã, tradus din Serbia), national befreite Zone (”zonã eli-
foarte liber, „alocaþie pentru (rãmas la) beratã naþional”, eufemism pentru excesele
cratiþã”. El denumeºte ajutorul de stat acor- rasiste ale extremiºtilor de dreapta),
dat acelor pãrinþi, de regulã femei, care Gotteskrieger („rãzboinicii Domnului”, sin-
rãmân acasã pentru a se ocupa de educaþia tagmã care glorificã teroriºtii islamici),
127
Nicolae Corbeanu
Tätervolk („popor de fãptaºi”, expresie care exemplu luat din viaþa din Germania. Asta
condamnã global ºi nediferenþiat întregul pentru cã am constatat cã, de regulã, formu-
popor german pentru crimele naziste), latã sau nu în cuvinte, atitudinea s-ar putea
Entlassungsproduktivität (creºterea produc- exprima cam aºa: „ªtii ce? Mai slãbeºte-ne
tivitãþii realizatã prin concedieri ºi sporirea cu nemþii tãi, cã ºi noi, românii,...” ºi vã las
volumului de muncã a salariaþilor rãmaºi), pe dumneavoastrã sã completaþi ce
freiwillige Ausreise („plecare benevolã”, urmeazã.
eufemism pentru expulzarea solicitanþilor E adevãrat cã ºi nemþii „mei” au destule
de azil cãrora li s-a respins cererea). bube-n cap, dar, dupã pãrerea mea, li se
Când aud sau citesc astfel de expresii, în întâmplã uneori sã facã ºi lucruri care ar
capul meu am permanent, vrând-nevrând, merita, dacã nu sã fie imitate, cel puþin sã fie
comparaþia cu România. ªi nu trebuie sã vã luate în considerare ca sugestie.
spun eu dumneavoastrã cum e chinuitã ºi Iar dacã sunteþi cumva de acord cu
siluitã la ora actualã biata limbã româneascã aceastã formulare prudentã, poate cã n-ar
pe toate canalele ºi de toate canaliile. strica ca - dacã tot se fac toatã ziua bunã
Ienãchiþã Vãcãrescu, Eminescu, Caragiale, ziua tot felul de clasamente ºi evidenþieri ºi
Arghezi ºi toþi cei care au fãcut din limba premieri care de care mai inepte - o datã pe
românã instrumentul de mare fineþe care, an sã se întruneascã ºi în România niºte
cel puþin în ceea ce priveºte culoarea ºi oameni avizaþi - mã gândesc la lingviºti,
expresivitatea, n-are de ce sã se teamã de membri ai Academiei, specialiºti în limbã ºi
nici o comparaþie internaþionalã, se vor fi literaturã ºi ziariºti luminaþi (existã ºi din
rãsucind în mormânt. Eu mã rãsucesc, deo- aceia) - care sã decidã care e cel mai mon-
camdatã, numai în faþa televizorului. struos avorton lingvistic al anului prece-
De multã vreme nu mai cutez sã dau pri- dent. Poate cã ar ajuta la ceva. Cine ºtie?
etenilor sau cunoscuþilor români vreun 16.01.08
128
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE
Recitindu-l
pe Tolstoi
Résume
Les pensées de Virgil Tãnase sur le roman de Tolstoi, Résurrection et sur la censure dans la lit-
térature sont mises dans Journal parisien.
Recitesc mai degrabã din întâmplare o alã de azi ºi închipuiþi-vã cã, printr-o
carte care mã surprinde. manevra greºitã, un informatician din cer o
Ediþia francezã a romanului lui Tolstoi deplaseazã în anii cinzeci ºi o uitã acolo,
Înviere pune între paranteze pãtrate pasajele obligându-i astfel pe marii noºtri oameni de
pe care, ca sã evite problemele cu cenzura, afaceri, pe cutezãtorii noºtri judecãtori
redactorii revistei « Niva » le-au înlãturat la morali ºi pe abilii noºtri politicieni sã se des-
prima publicare a cãrþii. Modificãrile sunt curce în mrejele epocii Gheorghiu-Dej.
uriaºe. Sute ºi sute de fraze suprimate, Pentru edificarea unora ºi altora, experienþa
bucaþi de text de dimensiuni care merg de la ar trebui încercatã, fie ºi numai pe hârtie.
câteva cuvinte la zeci de rânduri ºi chiar la Da, lucrurile se petreceau aidoma la noi.
suprimarea unui întreg capitol (al XXVII-lea Oameni binevoitori se sileau sã previnã prin
din partea a doua). Lucrurile se petreceau tãieturi în text obiecþiile cenzurii. Zelul lor
aidoma la noi nu demult, într-o « epocã » era excesiv. Verificând ºpalturile unei tra-
care pune astãzi probleme atât celor care duceri pe care o fãcusem (Introducere în lite-
n-au cunoscut-o ºi care-ºi îngãduie o ratura fantasticã, studiul lui Tzvetan
apreciere teoreticã superficialã ºi comodã, Todorov) mi-a sãrit în ochi lipsa unor pasaje
« puþoisticã », fie-mi iertat cuvântul dar el se esenþiale (o scenã de necrofilie dintr-un text
potriveºte atât de bine celor care se joacã cu al lui Blanchot, citat care trebuia, în viziunea
propria pãsãricã în praful filozofiei ger- autorului, sã demonstreze de ce azi literatu-
mane…, cât ºi celor care au traversat-o, dar ra fantasticã nu mai are rost). Am confrun-
care n-au avut curajul sã înfrunte, altãdatã, tat ºpalturile cu traducerea, apoi, cu
urgiile ei ºi astãzi, nu mai puþin ticãloase, cutezanþa nonºalantã a tinereþii, am reintro-
sentinþele noilor politruci care, sub acope- dus toate pasajele scoase de cenzurã ºi de
rãmânt democratic, procedeazã cu aceeaºi editor care, din neglijenþã sau poate cã nici
violenþã strâmbã. Pe aceºtia din urmã, aºa nu-i trecea prin cap cã cineva poate comite o
cum am vãzut secretarii de partid transfor- asemenea crimã, a transmis ca atare pagi-
mându-se în apologeþi ai democraþiei libe- nile tipografului.
rale, mi-i închipui transformându-se, dacã Spaima s-a nãscut doar în momentul în
istoria ar face « marche arrière », pentru a care mi s-au fãcut imputãrile bãneºti pentru
deveni care Preºedinte al Institutului de depãºirea corecturilor admise în ºpalturi.
istorie a Partidului, care Director la Editura Suma era importantã. Au fost cãutate
politicã, care redactor la revista « Lupta de motivele ºi toatã lumea a intrat în panicã.
clasã ». Catastrofa pãrea iminentã ºi… ºi nu s-a
Subiect de minunatã comedie: luaþi o întâmplat nimic. Nici cenzura, nici auto-
frânturã din viaþa noastrã politicã ºi cultur- ritãþile n-au pornit represalii. E drept cã nici
129
Virgil Tãnase
prietenii sãi români, e o dovadã în plus a cronotopice despre om. „Le temps est une
ataºamentului sãu faþã de valorile perene. force croissante“, spunea gânditorul francez
Era la finele ultimului rãzboi mondial, într-un loc, cu gândul la evenimentele tragi-
într-o „epocã înspãimântãtoare“, când totul ce aduse de noul rãzboixxxix.
pãrea dat peste cap, iar din „imensele Interesul pentru filosofii antici, pentru
ruine“ lumea era silitã a-ºi reface temeiurile mistere, pentru misticã în ansamblu, pentru
de viaþãxxviii. „Eu unul, mãrturisea emiten- moraliºtii medievali ºi moderni, pentru
tul, nu sunt decât un om al spiritului, ba dimensiunea raþionalistã a culturii, ca ºi
chiar dintre cei ce pot fi consideraþi, cu atât pentru filonul ei romantic din toate tim-
mai multã certitudine drept inutili cu cât purile îi apropie constant pe cei doi savanþi,
timpurile sunt mai mizerabile, iar popoarele deºi se exprimã adesea diferit. Þinta acestui
mai preocupate de subzistenþa ºi de nece- tip de abordare, dacã se poate spune astfel,
sitãþile lor imediate“. Depãºirea acestei con- era condiþia umanã însãºi: scop înalt, intan-
diþii nu e posibilã fãrã a recunoaºte domnia gibil ºi de nepus în formulã exactã. Sub signo
spiritului, acel „lux al gândirii, ale cãrui doloris, în expresia lui Valéryxl, ar sta nu
roade sunt poezia, artele, ºtiinþa purã“xxix. numai existenþa proprie, ci istoria însãºi, cea
Pârvan nu gândise altfel, dupã întâia pe care Pârvan o ºtia sub zodia solitudinii
mare conflagraþie, când decela „ideile fãrã leacxli. Faire sans croire ou Analyse
fundamentale ale culturii sociale“xxx, ob- d’abord, iatã deviza gânditorului, în dublã
servând cã lumea contemporanã stã sub expresie, izvorâtã din nevoia acutã de real,
semnul ºtiinþifismului ºi recomandând soli- din „oroarea de vag“ ºi din imperativul
darizarea elitelor contra „barbariei“ nivela- fapteixlii.
toarexxxi, a „mimetismului ieftin“xxxii, Acestui comandament, de sursã roman-
pentru a impune un „ritm spiritual“ deve- ticã, însã motivat ºi de marii stoici ai anti-
nirii, istoriei, umanitãþii. „Viaþa omeneascã chitãþii, cei doi gânditori le-au rãmas fideli
e, în generalitatea ei, lipsitã de gânduri. în oricare ipostazã a creaþiei lor. Nimic mai
Omul comun e prea trudit de munca lui zil- semnificativ decât modul în care Pârvan
nicã pentru câºtigarea existenþei, ca sã mai (ales la Academia Românã în 1911) ºi Valéry
aibã dorinþa de a se întreba care e rostul lui (primit la Academia Francezã în 1925) au
în lume. Iar aºa-zisul om superior, artist, om înþeles a folosi înaltele foruri pentru a-ºi
de ºtiinþã, nu-i tare deosebit, în reflecþiile pune în valoare ideile. În opinia celui dintâi,
sale asupra vieþii“xxxiii. Cu aceastã convin- Academia comportã o dublã misiune, de
gere, autorul Memorialelor înþelegea cã e „luminare a naþiunii“ prin autocunoaºtere ºi
datoria elitei umaniste sã lupte sistematic de „glorificare“ a ei, prin creaþii de înalt
pentru autodepãºire la orice nivel. interes, în afarãxliii.
De la o premisã analoagã pornea ºi Eseul valérian despre Funcþia ºi misterul
Valéry („L’homme est médiocre“)xxxiv Academiei (1935) comportã analogii cu unele
atunci când închipuia un întreg sistem opinii rostite de Pârvan la Academia Ro-
„pedagogic“ menit sã „reabiliteze“ umani- mânã, mai ales în 1923, cu ocazia morþii lui
tatea. În acest sistem, „lucrurile mentale“ D. Onciul ºi a titularizãrii lui D. Gusti. Am-
precumpãneau, iar „documentele“, în sens bii „nemuritori“ filosofau pe seama înal-
tradiþional, erau privite cu suspiciunexxxv. tului for, cu toatã deosebirea de vârstã ºi de
„Méthode plus que système. Méthodes plus prestigiu social care îi separa. Amândoi
que méthode“xxxvi, insista filosoful, puneau sub semnul misterului primirea
polemizând discret cu adepþii pozitivismu- solemnã în savantul corp, ca ºi munca
lui ºi reluând o idee pe care o pusese deja în însãºi, sacrosanctã, la care erau chemaþi a se
raport cu creaþia leonardescãxxxvii. supune. „Cultul pios al amintirii“, dublat
La 19 mai 1944, Valéry fãcea un curs de „cultul entuziast al geniului omenesc,
despre ritmxxxviii, temã tratatã ºi de Pârvan continuu învins ºi continuu din non biruitor
în Idei ºi forme istorice, cu un sfert de secol în lupta cu elementele inerte“ îl animau pe
înainte, ca element de bazã al unei reflecþii tânãrul Pârvan, la intrarea în savantul
134
Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii
Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternative
definitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describe
their acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro-
duced, able to support and highlight the statements in the text.
din strãinãtate, dupã cum trendul modest al Cercetãrile asupra consumului cultural
altor indicatori (e.g., numãr de reprezen- din România (e.g., studii IMAS efectuate la
taþii, vânzãrile caselor de bilete) se poate ex- cererea Ministerului Culturii) au pus în evi-
plica prin lipsa dotãrilor necesare reprezen- denþã preferinþele publicului pentru acest
taþiilor artistice, prin nivelul inflaþiei sau gen de ofertã, dinamica cererii pentru pro-
prin migraþia populaþiei din unele zone/lo- dusele muzicale ale marilor companii, suc-
calitãþi. cesul CD-urilor cu single-uri ale unor artiºti
În aceste condiþii, activitatea artisticã se renumiþi.
concentreazã în capitalã sau în centre cul- De asemenea, ultimii ani au fost marcaþi
turale universitare unde existã suprastruc- de creºterea cererii pentru filmele difuzate
tura necesarã ºi unde, prin tradiþie, popu- la televiziune, pe CD-uri, DVD-uri, ca ºi pe
laþia frecventeazã anumite genuri de artã marile ecrane. În pofida stãrii precare a cine-
(e.g., muzicã simfonicã), indiferent de matografelor ºi a scãderii continue a nu-
preþul biletelor. mãrului lor, din cauza unei politici culturale
ªi arta produsã în cadrul industriilor cul- deficitare, succesul deosebit al unor filme
turale înregistreazã trenduri determinate de româneºti la festivaluri internaþionale con-
cauze similare. În cazul muzicii înregistrate, sacrate a relansat cererea pentru producþiile
de pildã, indicatori ca: autohtone difuzate în cinematografe.
- numãrul de unitãþi vândute (casete, Trebuie sã menþionãm faptul cã, în capi-
CD-uri) într-o perioadã de timp deter- talã ºi în unele centre universitare, au
minatã (e.g., un an), apãrut cinematografe organizate la nivelul
- consumul de unitãþi cumpãrate pe standardelor mondiale în mãsurã sã satis-
cap de locuitor, facã cele mai exigente segmente de piaþã.
- randamentul vânzãrilor pe cap de Frecventarea lor este stimulatã ºi de pro-
locuitor sunt influenþaþi de renu-
iectarea unor filme strãine importate de
mele/imaginea artiºtilor, de poziþia
companii specializate în comercializarea
lor în topurile de gen, de calitatea
producþiilor cinematografice.
înregistrãrii ºi preþul produselor, de
Prezenþa în cinematografe se diferenþiazã
puterea de cumpãrare discreþionarã a
pieþei potenþiale, de activitãþile pro- dupã vârstã ºi statut social. ªi la noi, ca ºi în
moþionale, inclusiv concerte live, ºi, alte þãri europene, audienþele cele mai mari
nu în ultimul rând, de exemplarele se înregistreazã în rândul tinerilor de 18-35
piratate. de ani, cu studii medii ºi superioare, rezi-
Coordonatele pieþei locale pot fi determi- denþi în oraºele mari.
nante, în sensul cã, deºi pe piaþa mondialã a Motivele pentru care o mare parte din
muzicii se înregistreazã o recesiune, în populaþie nu frecventeazã cinemaul, pe
unele pieþe locale vânzãrile se menþin la lângã numãrul ºi starea locaþiilor, sunt:
acelaºi nivel, iar randamentul vânzãrilor, la numãrul filmelor difuzate de televiziune,
anumite genuri de muzicã, poate cunoaºte preþul biletelor, distanþele faþã de cine-
creºteri apreciabile. matograf, dificultãþi de transport etc.
În pofida legislaþiei care protejeazã drep- Totodatã, anumite schimbãri de structurã
turile de autor, ponderea copiilor ilegale de din industria video, datorate evoluþiei pozi-
muzicã înregistratã pe piaþa mondialã este tive a DVD-ului, au stimulat urmãrirea
substanþialã. În multe þãri, numãrul de CD- filmelor difuzate pe asemenea suporturi,
uri blank vândute în ultimii ani a crescut implicit cererea pentru acest gen de pro-
spectaculos, ceea ce explicã sutele de mi- duse.
lioane de unitãþi piratate puse în circulaþie. Dincolo se simpla contribuþie economicã
În timp, s-au schimbat ºi preferinþele sau de crearea beneficiilor materiale, filmele
pieþei pentru formatul produselor. Conco- ºi activitãþile din domeniul industriei cine-
mitent cu declinul casetelor audio, a crescut matografice, ca ºi celelalte produse artistice,
vânzarea CD-urilor cu duratã mai mare de sunt o sursã de modele ºi valori culturale,
înregistrare, ca ºi a CD-urilor cu single-uri. un factor de coeziune socialã.
143
Napoleon POP
Valeriu IOAN-F
FRANC
Creºtinism
ºi dezvoltare
economicã (IV)
Virtuþile cã libertatea îl face pe om sã aleagã, inclusiv
între bine ºi rãu, întrucât noi am fãcut deja
– resurse ale performanþei alegerea la începuturile lucrãrii.
Prin urmare, vorbim despre libertatea in-
„Încolo, fraþii mei, tot ce este ade- ternã spiritului uman, în sensul cã, prin
vãrat, tot ce este vrednic de cinste, credinþã, privitã ca un progres spiritual pe
tot ce este drept, tot ce este curat, parcursul vieþii (inclusiv a celei profesio-
tot ce este vrednic de iubit, tot ce nale), omul urcã trepte ale libertãþii, apropi-
este vrednic de primit, orice faptã indu-ºi propria libertate de cea a lui Dum-
bunã ºi orice laudã, aceea sã vã nezeu. Fãrã îndoialã cã aceastã apropiere
însufleþeascã” între libertatea Divinitãþii ºi libertãþile spiri-
(Pavel, Epistola tului uman faciliteazã comunicarea divino-
cãtre Filipieni, 4, 8) umanã.
Credem încã în ideea cã justificarea
Ajungând la virtuþi, ca manifestare a cre- demersului materializat în eseul nostru este
dinþei privitã ca har divin, trebuie sã ad- crearea inefabilului în imponderabilul com-
mitem cã munca omului incumbã o acþiune portament uman, care dã cu adevãrat
divino-umanã, un sinergism între spirit ºi valenþe productive, materiale, pentru viaþa
corp. lumeascã a omului, virtuþilor sale primite ca
Care sã fie fundamentul acestui siner- dar prin harul credinþei. Ca urmare, am
gism, practic neimpus omului? putea compara imponderabilul comporta-
Plecãm de la faptul cã, aºa cum Dum- ment cu „lãsare în voia lui Dumnezeu” a
nezeu a creat lumea liber, ºi omul, creaþie a omului credincios, în sensul încrederii
lui, este liber în toate modurile sale de mani- nemãrginite în cãlãuzirea divinã.
festare: sã-ºi organizeze viaþa, sã aspire, Sfântul Vincent de Paul denumea per-
sã-ºi doreascã etc. Dar standardele cele mai fecþiunea - pe care noi o privim ca proces al
înalte ale drepturilor omului ne aratã cã performanþei performanþelor omului cre-
omul are ºi libertatea credinþei în Dumnezeu. dincios – ca unire a voinþei noastre cu voia
Considerãm deci cã libertatea omului divinã, în aºa fel încât practic sã fie vorba
reflectã, practic, libertatea divinã, iar omul, de aceeaºi unicã voinþã. Este posibil ca
prin asemãnarea lui cu Dumnezeu, se aceastã descriere sã fi fost inspiratã de
bucurã de libertate, este liber. Circumscriem „lãsarea supremã în voia lui Dumnezeu” a lui
aceastã libertate, pentru abordarea noastrã, Isus aflat pe cruce, strigând cu glas tare:
exclusiv nivelului de comunicare între om ºi „Tatã, în mâinile Tale îmi încredinþez duhul”
divinitate ºi nu vrem sã divagãm spre ideea (Luca, 23, 46).
144
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)
3. Revãrsarea virtuþilor în
performanþa umanã
Mesajul biblic de „mântuire a sufletu-
lui”, dacã ar fi sã fie descris de la conceptu-
alizare pânã la detaliu, ar avea nevoie poate
de „timpul” biblic. Am afirmat însã cã, prin
mesaj, Biblia este atemporalã, iar fiecare citi-
tor al ei, din orice timp, trãieºte profund
impresia cã i se adreseazã lui direct, cã este
scrisã parcã anume pentru el.
Conceptual, mãrturisirea sufletului este
echivalentã cu perfecþionarea creºtinului,
ceea ce conduce în mod axiomatic la con-
cluzia cã toþi oamenii sunt „chemaþi” la per-
fecþiune. Un rãspuns evident la aceastã
chemare ni se pare practicarea virtuþilor
divine, calea doritã de Divinitate ca osânda
muncii din afara Raiului sã-l facã pe omul
aflat în credinþã fericit. Bucuria adevãratã
pentru om, spunea filosoful, rezultã din vir-
tute ºi cunoaºtere.
Cunoaºterea i-a fost datã omului de cãtre
Divinitate prin pasul fãcut de primul cãtre
pomul oprit. Cunoaºterea i-a fost datã omu-
lui ca „povarã” a responsabilitãþii, poate cea
mai cuprinzãtoare, în care osânda muncii
fizice pare insignifiantã în raport cu ceea ce
Creatorul a dorit sã spunã prin „sudoarea
frunþii”.
Cea mai grea povarã a minþii umane este
de a rãmâne virtuoasã, întrucât virtutea
este, poate, eufemismul apropierii omului –
fãrã sã-l ajungã niciodatã – de Creator.
Virtutea este calea care, credem, este plãcutã
Divinitãþii, întrucât ea întreþine, reitereazã ºi
reproduce, mereu pe un plan superior, si-
nergia credinþã-cunoaºtere.
Este una din sinergiile universale cu cea poate fi disociat de „virtuþile”, mãcar, ale
mai mare contribuþie la progresul economic omului autor al proiectului, iar pentru noi,
al omenirii, progresul incluzând nevoia de cei care încercãm sã scriem aceste rânduri,
cunoºtinþe în practic toate domeniile. de virtuþile divine aflate în omul cu credinþã
Încã o precizare, înainte de a explica acþi- în Dumnezeu.
unea virtuþilor asupra proiectelor omului Proiectul „virtuos”, situându-se în lumea
din lumea pãmânteanã indisolubil legatã de noastrã din afara Raiului, este materia-
economie. De multe ori se vorbeºte de un lizarea de moment – la scarã istoricã – a in-
proiect virtuos, în sensul calitãþilor soluþi- termedierii divine, prin virtuþile iluminate
ilor sale – tehnologice, economice, culturale, de Creator, a celor mai înalte calitãþi umane
financiare etc. Noi credem cã „virtuozi- hrãnite prin credinþã în Divinitate.
tatea” unui proiect este o translatare fericitã Crede oare cineva cã „virtuos” într-un
a manifestãrii virtuþilor omului care l-a proiect lumesc este altceva ori are altã sursã
fãcut realizabil. Un proiect „virtuos” nu decât o virtute divinã?
149
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
mulþumire în credinþã. Din punct de vedere proiecte bune privite prin ochii divinitãþii,
practic, calea de mijloc ne poate duce la ne relevã cã omul prudent discerne între
negarea evoluþiei sau la discontinuitatea ei mijloace ºi scop, deduce din principiile ge-
voluntarã, oprind astfel, chiar ºi temporar, nerale ºi abstracte modul de a face viabilã o
faptele bune. aplicaþie concretã, identificã posibilele
Spiritul virtuþii cumpãtãrii nu navi- obstacole cu care trebuie sã se confrunte în
gheazã între extreme, ci dezvoltã abilitatea sensul depãºirii sau evitãrii, cântãreºte între
simulãrii de variante, servind aceleaºi fapte entuziasmul generat de scopul proiectului
bune propuse pentru moment. Cu alte ºi imaginaþia aprinsã.
cuvinte, lumea pãmânteascã finitã ne trimi- Orice „ardere” a spiritului uman în lumi-
te la prudenþã. Este interesant de remarcat na divinã este necesar sã lase în urmã o can-
cum prudenþa tranºeazã extremele în raport titate de „cenuºã” lumeascã proporþionalã,
cu cumpãtarea. Ne place sau ne convine sã insuflarea divinã pentru o faptã bunã tre-
repetãm ºi noi cã lipsirea cumpãtãrii de buie sã conducã spre un proiect lumesc pe
prudenþã ne duce fie la avariþia permanen- mãsurã, în care virtuþile divine ale execu-
tã, fie la o ostentaþie sau opulenþã efemerã, tantului sã se reflecte în „virtuþile” proiectu-
în nici unul din cazuri nefiind vorba de o lui acestuia, iar acestea din urmã (pentru
faptã bunã în sensul divin. În sens omenesc, semeni) sã te trimitã biunivoc la executant.
ºi avariþia permanentã, ºi ostentaþia sau
opulenþa efemerã pot comporta cele mai 3.3. Simplitatea
diverse interpretãri ºi justificãri, dar ne Virtutea simplitãþii are conotaþia divinã a
îndepãrtãm mult de virtutea divinã a iubirii moralitãþii în tot ceea ce întreprinde omul în
(aproapelui) în care avariþia, de exemplu, lucrarea sa lumeascã fiind cãlãuzit de cre-
nu are loc. dinþa în Dumnezeu. Este interesant de
Dupã mulþi filosofi (Aristotel, Toma de remarcat cã semnificaþia cuvântului simpli-
Aquino), prudenþa este fie o condiþie indis- tate, ca virtute, comportã definiþii complexe,
pensabilã altor virtuþi, fie poate fi interpre- departe de a fi uºoare.
tatã ca o „virtute pivot”, regãsitã în toate În primul rând, simplitatea, ca atitudine,
virtuþile. Împãrtãºim ºi noi necesitatea pru- înseamnã a urma calea lui Dumnezeu, cu
denþei în manifestarea unor virtuþi privind credinþa vãditã în destinaþia cãutatã care
la definiþia divinã a faptelor bune, care tre- nu-þi va fi respinsã. Simplitatea ca virtute
buie sã se întâmple la timpul potri-vit ºi sã divinã denotã credinþa fermã în Divinitate,
nu se facã fãrã mãsurã, deci cumpãtat. lipsitã de îndoieli ºi temeri. Când apar aces-
Virtutea divinã a cumpãtãrii, asociatã cu tea în lucrarea lumeascã, totul devine din ce
prudenþa, este calea de a urma scopul final în ce mai complicat pentru om. Îndoielile ºi
supranatural al propriului nostru proiect, temerile nu reflectã prudenþa conectatã la
acest scop fiind iluminarea de care avem cumpãtare, ci discontinuitatea noastrã
nevoie pentru a analiza între toate posibili- într-un adevãr suprem, insuflat prin credin-
tãþile (cãi, mijloace) de a-l realiza în accepþi- þã ºi devenit convingãtor numai pânã la un
unea divinã a faptei bune. În acest mod, punct. Acest adevãr se referã la faptul cã tot
contemplaþia iniþialã trece prin reiterãrile ce existã bun în noi, cã întreaga noastrã
succesive de pasaj de la o idee la acþiunea cãlãuzire spre fapte bune (numai) vin de la
concretã ºi finalizare, omeneºte vorbindu-se Divinitate. Apostolul Pavel în întâia sa epis-
de un proiect (faptã) bun în condiþiile date. tolã cãtre corinteni spune: „Har ºi pace de la
Omul cumpãtat manifestã prudenþa în Dumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus
mod natural, iar acest lucru îi conferã cali- Hristos! Mulþumesc Dumnezeului meu tot-
tãþi absolut indispensabile progresului vieþii deauna cu privire la voi (noi, toþi oamenii –
sale lumeºti. În mod aproape ideal, deºi n.n.) pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost
practica o demonstreazã pe exemplele de dat în Isus Hristos. Cãci în El aþi fost îmbogãþiþi
megastructuri care ne uimesc, adevãratele în toate privinþele. Cu orice vorbire ºi orice
151
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
cunoºtinþã ... aºa cã nu duceþi lipsã de nici un fel Simplitatea divinã ºi umilinþa biblicã nu
de dar, în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru se circumscriu nici fricii ºi nici subjugãrii
Isus Hristos” (Pavel, Cor., Cap. I, 3-7). fiinþei umane faþã de Creator, întrucât Dum-
Iatã, prin grija Apostolului Pavel, ni se nezeu l-a fãcut pe om liber. Virtutea sim-
confirmã cã avem harul sã ducem totul la plitãþii prin acceptarea umilinþei biblice este
bun sfârºit ºi cã nimic din ceea ce facem nu pavãza noastrã împotriva tentaþiei de a con-
este decât îndemnul dat nouã prin harul de la sidera propria noastrã faptã bunã mai pre-
Dumnezeu. sus de puterea Divinitãþii. Lui Dumnezeu îi
În al doilea rând, virtutea divinã a sim- plac realizãrile noastre, ne va ajuta în ele,
plitãþii – a permanentei noastre poziþionãri acceptând cã prin credinþã ni se dã harul re-
în credinþa nestrãmutatã în Divinitate – ne uºitei în cuvântul lui Dumnezeu, ºi nu în
apropie de umilinþa biblicã a respectului faþã omiterea/uitarea mãcar pentru o clipã a
de Dumnezeu, prin înclinarea pânã la acestuia.
pãmânt (conform etimologiei cuvântului Virtutea divinã a simplitãþii este încre-
umil). În aceastã accepþiune, virtutea sim- derea noastrã în Dumnezeu, prin care elimi-
plitãþii prin a da dovadã de umilinþã în- nãm din proiectele noastre temerile nera-
seamnã nu numai respingerea, din compor- þionale, este tãria creºtinã, descrisã de filosofi
tamentul nostru omenesc, a trufiei, orgoliu- ca o virtute care îndeamnã omul sã nu se
lui ºi egoismului, ci ºi recunoaºterea perma- încreadã în propriile forþe fãrã sã spere mai
nentei excedenþe a lui Dumnezeu, indiferent mult la ajutorul lui Dumnezeu, ajutor prin
cât de mult progresãm sau ne perfecþionãm care temerile ºi îndoielile pot fi învinse.
faþã de efortul nostru de a-l atinge, ajunge. Poate nu în ultimul rând trebuie spus cã
ªi umilinþa biblicã se întemeiazã pe ade- virtutea simplitãþii este expresia conºtiinþei
vãrul „distanþei” omului faþã de Creator, noastre în ceea ce priveºte valoarea, dar ºi
fãrã sã nege permanenta lui cãlãuzire spre limitele noastre profesionale, umilinþa, în
noi orizonturi prin credinþã. acest caz, fiind – spune Sfânta Tereza – chiar
152
Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)
– atunci nu ne poate surprinde cu nimic trã – exprimatã atât prin cuvinte, cât ºi fapte
puterea virtuþii înþelepciunii pentru om, bune, prin spirit ºi lucrare – se îndreaptã
venitã pe calea credinþei. Înþeleptul, în tot spre Divinitate. Divinitatea îºi iubeºte toate
timpul biblic, este om muncitor (lucreazã ca creaturile, ºi pe cele bune, ºi pe cele rele, pe
ºi Dumnezeu), un maestru al lucrurilor toþi îi judecã numai cu dreptatea. Cã este aºa,
(faptelor) care nu pot fi – în raport cu avem exemplul virtuþii iubirii lui Isus: „Dar
înþelepciunea – decât bune. eu vã spun: iubiþi pe vrãjmaºii voºtri,
Fiecare din noi care iubeºte înþelepciunea binecuvântaþi pe cei ce vã bleastãmã, faceþi
– efortul de a cunoaºte ºi înþelege – este ºi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei
filosof, mãcar în sensul restrâns al speciali- ce vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai
zãrii sale, iar a fi înþelept în meseria ta – în Tatãlui vostru care este în ceruri, cãci El face
interpretarea virtuþii divine – este garanþia sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei
lucrului fãcut bine, a performanþei recunos- buni, ºi dã ploaie peste cei drepþi ºi peste cei
cute ºi de Dumnezeu, ºi de semenii tãi. nedrepþi” (Matei 5, 44-45).
Universalitatea iubirii ne include ºi pe
3.6. Iubirea noi, practicanþi ai virtuþii iubirii, întrucât
Pentru destinul demersului nostru, în într-un citat biblic anterior iubirea aproa-
abordarea virtuþii iubirii în sensul divin, tre- pelui ca „pe noi înºine” nu înseamnã sã-þi
buie sã începem cu ceea ce a scris Matei în iubeºti semenul în loc sã ne iubim pe noi
evanghelia sa, cu privire la poruncile cele înºine ºi nici sã-i faci lui binele ºi nouã nu.
mari: „Isus a rãspuns (la întrebarea fariseu- Virtutea divinã a iubirii nu propovã-
lui) „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu duieºte în nici un grad dezinteresul pentru
cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot sine, pentru a demonstra mãrimea iubirii
cugetul tãu”. Aceasta este cea dintâi ºi cea aproapelui. Cã este aºa, revenim la necesi-
mai mare poruncã. Iar a doua, asemenea ei, tatea includerii, prin virtutea iubirii, a
este: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine intereselor proprii cu cele ale semenilor,
însuþi”. În aceste douã porunci se cuprinde pentru cã în fiecare din semenul nostru tre-
“toatã Legea ºi Proorocii” (22, 37-40). buie sã-l vedem pe Dumnezeu, întrucât
Ne confruntãm de la bun început cu omul este fãcut dupã chipul ºi asemãnarea
necesitatea iubirii de Dumnezeu, de sine ºi lui Dumnezeu (Fc. 1, 26-27).
a aproapelui nostru. Identificãm trei direcþii Iatã cã, prin virtutea iubirii supreme se
cardinale ale iubirii, care în final se topesc în realizeazã unitatea lumii divine cu lumea
infinitul spaþiului ºi timpului. Aceastã topi- pãmânteascã în sens deplin, iar întruparea
re ne spune însã ceva ºi mai mult: ori existã Tatãlui în Isus – trecând vremelnic prin via-
iubire, ori nu existã nimic. Credem cã ºi þa pãmânteascã – a fãcut sã reîntãreascã în
Marin Preda a urmat acelaºi raþionament faþa oamenilor aceastã unitate: „Vã dau o
când ºi-a încheiat celebrul roman „Cel mai poruncã nouã (spune Isus – n.n.) sã vã iubiþi
iubit dintre pãmânteni” cu la fel de celebra unii pe alþii, cum v-am iubit Eu, aºa sã vã
reflecþie: „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”. iubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vor
Dacã virtuþile divine sunt îndreptate spre cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacã
faptele bune (în exclusivitate), dedicaþia sau veþi avea dragoste unii pentru alþii” (Ioan,
dedicarea lor nu poate rãmâne amorfã ca 13, 34-35).
mesaj ºi simbolisticã. O faptã bunã – de la un Biblia ne întãreºte, ºi prin aceastã porun-
gest mic pânã la un proiect magistral – este cã, certitudinea cã virtutea iubirii trece ºi ea
manifestarea unei iubiri, a cãrei desãvârºire prin credinþã, cãci sintagma recunoaºterii cã
este universalitatea ei, egalã rãspândire cãtre toþi suntem ucenicii Lui, fiind iubiþi de Isus,
toþi ºi toate. Iatã cum virtutea divinã a iubirii ºi manifestându-ne iubirea unii faþã de alþii
ne face pãrtaºi, ca oameni, la echilibrul uni- ca oameni, indicã faptul cã avem credinþã în
versal corect între interesele noastre proprii Divinitate.
ºi interesele celorlalþi, pentru cã în fiecare În citatul de mai sus, evanghelistul Ioan
din celãlalt, din afara noastrã, iubirea noas- ne spune cã iubirea frãþeascã, comportând
155
Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
douã aforisme, tocmai pentru cã ele închid înþelegem sau mãcar citim cu alþi ochi
formal un cerc virtuos. „îndemnul” citat mai sus. Truda biblicã are
Virtutea divinã fiind binele suprem, orice o explicaþie mult mai profundã. Înainte de
faptã bunã în viaþa lumeascã rezultã din vir- efortul fizic, ea ne sugereazã, acum, munca
tuþile enumerate de noi, este o consecinþã asiduã a spiritului uman de a fi reconectat la
fireascã care tinde sã fie un bine suprem. Creator, în afara spaþiului Raiului, când
Identificãm astfel calea perfecþiunii ºi/sau a Dumnezeu lucra El însuºi pentru binele fãp-
performanþei omului cãlãuzit de virtuþile turii omeneºti. În afara Raiului, pentru pro-
divine, dar pânã la aroganþa de a deveni priul bine al omului alungat, Dumnezeu i-a
chiar el Dumnezeu. Dacã virtutea este ea dat fãpturii acesteia, pe care a continuat sã o
însãºi un premiu, înseamnã cã nu poate fi iubeascã, harul propriu de a face bine nu
practicatã pentru a fi recompensat cu ceva numai lui, ci ºi semenilor sãi. Cum? Prin
suprem, revenind astfel la aforismul cã vir- intermedierea virtuþilor, binele suprem care
tutea este chiar binele suprem. trebuie hrãnit la nivel spiritual prin credinþa
Din aceastã perspectivã, omul credincios în Divinitate ºi religiozitate.
nu-ºi va privi performanþele ca ultim efect Ne luminãm ºi noi acum, cã cele trei
al virtuþilor, ci ar trebui sã vadã în ele – în intermedieri – ale credinþei, religiei ºi vir-
performanþe – cã are harul virtuþilor, cã tuþilor – nu sunt o scarã cu trepte de sus în
Dumnezeu l-a înzestrat chiar pe el cu binele jos – ale transferului puterii conferite nouã
suprem ºi cã are potenþialul firesc de a se de Divinitate pentru a trãi trupeºte pe
perfecþiona ºi de a performa. Se ajunge ast- pãmânt, ci sunt segmentele unei spirale din-
fel, ºi pe aceastã cale a intermedierii vir- spre Pãmântul pe care am fost trimis de
tuþilor, la o tezã expusã de noi într-un pasaj
Dumnezeu, spre Univers. Urcând pe aceas-
anterior, cã performanþa omului prin virtuþi
tã spiralã a perfecþiunii spiritului, vedem
trebuie privitã, în primul rând, ca responsa-
mai de sus cum truda pe pãmânt devine
bilitate a harului divin de a deþine, prin vir-
mai uºoarã prin cunoaºterea mai mult reve-
tute, binele suprem.
latã de încrederea în Divinitate.
Poate, în cuvinte mai simple, dorim sã
spunem cã omul credincios este înzestrat de Revenind la textul biblic relatat mai sus,
Dumnezeu cu cel mai infailibil instrument citim altfel ºi semnificaþia „scoaterii” hranei
al reuºitei sale libere, ca om liber, în viaþa din pãmânt cu trudã. Pe linia raþionamentu-
lumeascã, respectiv capacitatea de a oferi lui cã truda începe cu necesitatea perfec-
binele suprem semenilor sãu atunci când þionãrii, scoaterea hranei are nevoie de
are ocazia, însã în mod stabil. cunoaºtere, în primul rând. Ne-am explicat
Prin harul virtuþilor divine, omului cre- la timpul potrivit cunoaºterea ca fiind reve-
dincios îi este dat sã se comporte „fãrã sã laþia credinþei. Iar dacã „frica” de Dumne-
sãvârºeascã fãrãdelege” ºi fãrã „sã încalce zeu este credinþa ºi încrederea noastrã în El,
dreptatea”, exact cum îºi doreºte Creatorul sã ne reamintim cã, din textul biblic, cu-
pentru fãptura sa: sã facã numai binele! noaºterea acestei „frici” este de fapt cunoaº-
Credem cã nu poate exista o mai bunã pozi- terea lui Dumnezeu, cunoaºterea înþelepciu-
þionare a omului credincios pentru a-ºi duce nii – cãci din opera lui iese cunoaºtere ºi pri-
la bun sfârºit un demers pãmântesc în pro- ceperea este începutul ºtiinþei (!).
pria sa colectivitate. Generic vorbind, tot Dacã ne considerãm generaþia care am
acest demers cãlãuzit de harul divin este devorat romanele pline de ficþiune ale lui
sau se revarsã în economia lumeascã, privi- Jules Verne, datorãm numai evoluþiei cu-
tã ca „îndemnul” Creatorului adresat fãp- noaºterii faptul cã am trãit deja tot ce ºi-a
turii sale: „Cu multã trudã sã-þi scoþi hrana imaginat el. Oare a fost pura lui imaginaþie,
din el (pãmântul devenit blestemat – n.n.) dacã ºi el, Jules Verne, a fost una din fãp-
în toate zilele vieþii tale” (Facerea, 3, 17). turile lui Dumnezeu pe pãmânt? Nu cre-
Dupã atâta propria încercare de a ne dem, dupã cum nu ne vine nouã sã credem
explica nouã înºine transferul credinþei în – atunci când recitim acest text – cã tot ce
Divinitate în performanþe economice, am scris pânã aici ne aparþine întru totul.
157
Artã ºi
spectacole
Cãlin
CÃLIMAN
Un film „de suflet”:
Restul e tãcere
Regizorul Nae Caranfil film de epocã, Dolce far speculaþii, regizorul de azi
ºi-a materializat, în sfârºit, niente, o coproducþie franco- pãstreazã intacte prenumele
un superb gând de acum italianã de acum câþiva ani, personajelor preluate din
douã decenii, acela de a care n-a fost programatã realitate, Grigore (Brezeanu)
evoca, într-un film de ficþi- (încã), din pãcate, în circui- rãmâne Grigore (Ursache),
une, anii de început ai cine- tul de premiere al cinemato- Leon (Popescu) rãmâne
matografiei naþionale, peri- grafelor româneºti, o ecrani- Leon (Vernescu), Iancu (Bre-
oada realizãrii primului film zare a unui roman de suc- zeanu) rãmâne Iancu (Ur-
de lung metraj, Independenþa ces, tradus ºi la noi, „9 zile la sache), iar Aristizza este,
României. Pentru cineastul Terracina” de Frédéric desigur, celebra actriþã a
ale cãrui filme anterioare – Vitoux, printre personajele vremii, Aristizza Roma-
E pericoloso sporgersi, Asfalt cãruia se aflã, în decembrie nescu. Cât despre primul
Tango ºi Filantropica – au 1816, romancierul francez lung metraj românesc, fil-
constituit, neîndoios, ºi un Stendahl (Henri Beyle la mul Independenþa României –
îndemn adresat tinerilor re- vremea respectivã) ºi com- a cãrui primã proiecþie (cu
alizatori de a aborda des- pozitorul italian Rossini. caracter „închis”) a avut loc
chis, curajos, fãrã menaja- Superb – cum spuneam la Castelul Peleº în 17/30
mente, problematica socie- la început – este nu numai iulie 1912 ºi a cãrui premierã
tãþii româneºti contempo- gestul cineastului de azi de pentru public era gãzduitã
rane, un film precum Restul a omagia opera înaintaºilor, de Teatrul-Cinema bucureº-
e tãcere poate fi considerat a- ci ºi modul în care este re- tean „Boulevard-Palace”
tipic ºi, oricum, este altceva constituitã pe ecran atmos- (sala „Eforie”) la 1 septem-
decât filmele de mare succes fera Bucureºtiului din anul brie 1912 –, secvenþe auten-
naþional ºi internaþional ale 1911, cu contrastele sale, tice din filmul de acum 96
tinerilor din ultima vreme. nori de praf ºi parfumuri de ani sunt incluse, în mai
Dar este, la fel de sigur, un franþuzeºti, copii desculþi ºi multe rânduri, în Restul e
film „de suflet”, atât pentru toalete elegante, noroi ºi tãcere, filmul care îºi pro-
regizor, cât ºi pentru noi, tocuri înalte ºi, peste toate pune sã evoce filmãrile de la
spectatorii, tocmai pentru cã acestea, apariþia unui „nou începutul veacului trecut
acest frumos film de epocã templu al pãcatului”, cine- Putem considera, aºadar,
(a cãrui acþiune se petrece în matograful, cu contradicþiile cã povestea filmului Restul e
primele decenii ale veacului ºi curiozitãþile sale. Filmul tãcere este, în mare parte,
trecut) nu vorbeºte despre o Restul e tãcere mixeazã ar- adevãratã, inspiratã de per-
epocã oarecare, ci despre monios realitatea cu ficþi- sonaje ºi fapte reale ale
primii ani ai filmului româ- unea, pornind de la perso- epocii evocate. Relaþia tânã-
nesc, când tineri entuziaºti naje, întâmplãri ºi eveni- rului regizor de odinioarã –
au pariat cu viaþa lor pe mente reale ale epocii res- care, la numai 20 de ani,
viitorul noii arte. ªi, în plus, pective, cãrora le aflã core- realiza un film istoric de
sã nu uitãm cã Nae Caranfil spondenþe fictive. Pentru a anvergurã – cu principalul
are la activ încã un valoros nu lãsa loc la nici un fel de sãu susþinãtor financiar,
158
Un film „de suflet”: Restul e tãcere
flictuale, de neînþelegeri ºi
respingeri, dar finalizatã
prin recunoaºteri ºi aprobãri
reciproce. În poveste inter-
vine, cu rol important, ºi un
personaj feminin seducãtor,
cu traiectorie sinuoasã ºi, în
final, cu destin tragic,
Emilia, în cazul cãreia ele-
mentele de ficþiune par a
deveni primordiale (oricum,
graniþa dintre real ºi ficþiune
este, cel puþin pentru mine,
mai incertã decât la alte per-
sonaje). Cinematograful în-
suºi devine personaj central
al intrigii, cu susþinãtorii ºi
detractorii sãi din acea
epocã de început (când, în
zorii cinematografului, un
june de 20 de ani realiza un
film de douãsprezece bo-
bine, o lungime nemaiauzitã
în epocã, cu zeci de mii de
figuranþi), Restul e tãcere
fiind, în fapt, unul dintre
acele filme a cãror acþiune se
petrece în fascinanta lume a
filmului, a filmului româ-
nesc de altãdatã de data
aceasta, gestul regizorului
de azi fiind, desigur, ºi pro-
fund omagial, de stimã ºi
respect pentru deschizãtorii
de drum, care au avut de
înfruntat felurite opoziþii –
printre care forþa economicã
lângã alþi mari actori în Olimpia Bârsan, Elvira Po-
a unor mari companii euro-
roluri „vizibile”, Aristide pescu, Maria Filotti, Maria
pene, printre care Gaumont
Demetriade (Domnitorul Ciucurescu, Agepsina Ma-
ºi Pathé –, ºi a cãror operã
primordialã a învins timpul Carol), Constanþa Deme- cri, Maria Giurgea º.a.
ºi se adreseazã contempo- triade (Doamna Elisabeta), Filmul Restul e tãcere tre-
raneitãþii ca un mesaj din Constantin Nottara (Osman buie „citit” însã ºi ca o ale-
altã lume. Sublim-emoþio- Paºa), Ion Niculescu (Mihail gorie despre condiþia artis-
nalã rãmâne secvenþa în Kogãlniceanu), Aurel Atha- tului de oricând ºi de ori-
care o mare actriþã a teatru- nasescu (Peneº Curcanul), unde. Practic, regizorul Nae
lui românesc, Aristizza Ro- Jeni Metaxa-Doro (Rodica), Caranfil, vorbind despre ci-
manescu vrea sã participe, o seamã de mari actriþe, în neaºtii marcanþi de ieri, s-a
chiar cu rol de figuraþie, în roluri de þãrãnci sau de gândit ºi la condiþia actualã
filmul care se turna atunci – doamne de la Crucea Roºie, a cineastului-autor în relaþia
ºi la care au participat, pe printre care Sonia Cluceru, cu producãtorii, s-a gândit
160
Un film „de suflet”: Restul e tãcere
Un cineast
Johansson), secondatã în
investigaþiile ei detective
de magicianul Splendini
(Woody Allen), în show-ul.
Woody Allen
terul crimei din Manhattan
(unde Woody Allen apãrea
împreunã cu Diane Keaton).
Ca ºi în mai vechiul film,
femeia e mai curajoasã, deºi
Abstract motivaþia ei este de altã
naturã. Blonda Sondra îºi
The Romanian realease of the new film „Scoop" and of the book pune viaþa în pericol pentru
„Mere Anarchy", both signed by Woody Allen, confirms the a avea exclusivitate asupra
opinion he is a writer-film director. His movies are full of brigth unui scoop, o ºtire-bombã
one liners and literary allusion, while his sketches are nurtured care sã-i asigure o lansare în
with his cinematic experience. trombã pe piaþa gazetãriei.
Aºa cum ne-a obiºnuit,
„Ultimul mare comic condimenteazã din nou Allen revine la temele sale
american”, cum mai este poveºti foarte bine scrise, fie dragi, cãrora le oferã mereu
numit cineastul-actor Woody cã sunt destinate ecranului, o nouã abordare. De data
Allen, revine în atenþia pu- fie paginii tipãrite. aceasta este vorba despre
blicului românesc graþie magie, despre care autorul
unui film, Scoop, dar ºi unei declara: ”În fond, toate fil-
O comedie mele mele au un raport cu
cãrþi, Anarhie purã, lansate în
acelaºi timp. O foarte bunã autoironicã magia, inclusiv scheciul din
New York Stories. Este esen-
ocazie de a ne confirma pã- Lansatã în sãlile noastre þialã pentru mine. Nu-mi
rerea cã Allen este un regi- de cinema cu subtitlul Bom- plac poveºtile prea rea-
zor scriitor, ale cãrui filme ba zilei, noua comedie alleni- liste”1. Trebuie sã recunoaº-
strãlucesc prin replicile me- anã poate fi înscrisã în ma- tem cã implicarea magiei
morabile ºi prin trimiterile rea familie a peliculelor sporeºte farmecul poveºtii
literare, în timp ce cãrþile despre jurnaliºti ºi excesele poliþiste, aºa cum se întâm-
sale se nutresc permanent jurnalismului. Eroina, o plase ºi în Alice, unde o soþie
din experienþa lui cinema- junã studentã la ziaristicã bovaricã primeºte de la un
tograficã. Deºi septuagenar, din Statele Unite, aflatã în vrãjitor chinez o poþiune
„bufonul literat postmo- vizitã la Londra, se simte care o face nevãzutã, ºi în
dern”, cum îl numea un co- datoare sã rezolve enigma Umbre ºi ceaþã, unde un tâ-
mentator, revine în plinã unei crime dupã ce fantoma nãr acuzat pe nedrept de o
formã, demonstrând cã ima- unui recent decedat ziarist crimã se salveazã în oglinda
ginaþia sa febrilã nu ºi-a e- britanc îi sugereazã identi- magicianului, dar ºi în
puizat resursele. Faimoasele tatea asasinului. Descope- Blestemul scorpionului de jad,
vorbe de duh (wise cracks) rirea „ucigaºului din cartea unde, hipnozitaþi de un ma-
gician, un bãrbat ºi o femeie acesta ar fi Celebritate, po- mult mai tânãrã, de care îl
rivali în profesie îºi recu- vestea unui gazetar cinic, leagã o specialã prietenie.
nosc afecþiunea reciprocã. dispus la orice pentru a-ºi Dacã pelicula chaplinianã
Magicianul Splendini nu creºte cota de notorietate. citatã era una cu accente tes-
este însã, în Scoop, provoca- Eroina jucatã acum de tamentare, am putea dis-
torul rãsturnãrilor miracu- Scarlett Johansson nu e atât tinge ºi în Scoop asemenea
loase. El îºi executã cu brio de cinicã, iar curajul e cât pe aluzii. Deºi e vorba despre o
numerele de prestidigitaþie ce s-o coste viaþa, dupã cum comedie, ºi încã una foarte
ºi iluzionism, dar nu prea vedem aproape de final, spumoasã, scenaristul Allen
pare dispus sã creadã în in- unde criminalul de origine îl ucide pe eroul jucat de el,
tervenþiile de pe altã lume. aristocraticã (Hugh Jack- Splendini decedând într-un
Fantoma jurnalistului ucis man) încearcã s-o înnece. accident provocat de inca-
(Ian McShane) pentru cã ºtia Aceastã scenã conþine o pacitatea americanului de a
prea multe despre criminal trimitere omagialã la cla- se adapta la condusul cu vo-
asigurã aici aceastã intruzi- sicul film Rapacitate de Eric lanul pe dreapta din Marea
une, cerând pedepsirea vi- von Stroheim, al cãrui fan Britanie. Gluma poate fi
novatului. ªi acest „mesaj declarat Woody Allen este. însã luatã ºi ca o autoironie
de dincolo” are un antece- Referinþele cinefile sunt, de la adresa încercãrilor sale de
dent în creaþia allenianã, în altfel, numeroase ºi cinefilul a se adapta sistemului de
Alice, unde fantoma unui împãtimit se bucurã sã re- lucru în cinematografia eu-
fost iubit, vãzutã numai de cunoascã, de pildã, trimi- ropeanã. Dupã cum se ºtie,
eroinã, îi deschide ochii asu- terea la Chaplin. Ca ºi aces- dupã ce a început sã gã-
pra duplicitãþii bãrbaþilor ta în Luminile rampei, cineas- seascã tot mai greu finanþare
din jurul ei. Woody Allen tul-actor apare pe scena în Statele Unite, el a acceptat
ne-a obiºnuit cu aceste unui teatru de varietãþi, propunerile unor producã-
reveniri, ca ºi cu filmele- într-un numãr memorabil, ºi tori europeni ºi ultimele sale
pereche. În cazul lui Scoop, tot ca acolo are o partenerã filme au fost realizate în
163
Dana Duma