”ULTIMA NOAPTE DE

DRAGOSTE, ÎNTÂIA
NOAPTE DE RĂZBOI”
Camil Petrescu
 Plan de analiză:
1. Încadrarea autorului în epocă/ curent literar;
încadrarea operei în creația autorului
2. Încadrarea operei în gen și specie
3. Geneza operei
4. Tema și titlul
5. Compoziție și structură
6. Subiectul
7. Personajele
8. Realizare artistică: limba și stilul autorului
9. Concluzii
 1. Încadrarea autorului în epocă/ curent literar;
încadrarea operei în creația autorului

Camil Petrescu: romancier, poet, dramaturg, eseist,

publicist
- Consideră că actul de creație este un act de cunoaștere, nu
de invenție, și că realitatea artistică trebuie să stea sub semnul
autenticității, al experienței unice și irepetabile a eului
trăitor: ”Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce
înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu. Aceasta-i
singura realitate pe care o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea
conștiinței mele, conținutul meu psihologic... Din mine însumi eu
nu pot ieși... Orice aș face, eu nu pot descrie decât propriile
mele senzații, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest
decât la persoana întâi.”
- Opera apare în 1930, aparține literaturii autenticității și
ilustrează estetica modernismului (roman citadin,
centrat pe problematica intelectualului, împlinind ideile
promovate de teoria lovinesciană a sincronismului).
 2. Încadrarea operei în gen și specie

Narator autodiegetic, focalizare

modern, subiectiv, internă, formulă homodiegetică,
după modelul impus de Proust.
ionic Apare acronia

Sumă a unor ”dosare de

ROMAN
realist psihologic, de existență”, structurate pe ”o
analiză a vieții interioare idee sau pe o pasiune”

al unei duble experiențe Iubirea și războiul

ontice și cognitive
 3. Geneza operei
- ”o societate în care problemele de conștiință sunt
posibile”;
- fiind sublocotenent în armată, a rămas surd de o
ureche, iar această situație l-a interiorizat;
Geneza romanului trebuie căutată în
preocuparea autorului pentru război;
- Drama primului război mondial:
sublocotenentul Camil Petrescu e rănit în
timpul luptelor de la Târgovişte, dar revine în
rândul combatanţilor, participă în luptele de
la Oituz-iulie 1917, e din nou rănit și căzut
prizonier—>experienţa lagărului din Ungaria
şi Boemia ---—> experienţa războiului
 4. Tema și titlul

• Inadaptării intelectualului
• Iubirii și a războiului
• Cunoașterii și a condiției umane

•Surprinde cele două teme ale cărții

•Simbolul ”nopții” – incertitudinea, iraționalulși întunericul firii
umane cu care se confruntă protagonistul
•Adjectivele ”ultima”/ ”întâia” – disponibilitatea eroului de a-și
depăși drama iubirii înșelate și de a intra în mereu alte
orizonturi ale cunoașterii
•Inițial: ”Jurnalul căpitanului Andreescu” sau ”Proces-verbal de
dragoste și de război”
 5. Compoziție

• ”Cartea întâia” – 6 • Formula narativă a

• Romanul este o romanului în
confesiune la capitole
roman: romanul
persoana I, • ”Cartea a doua” –
iubirii inserat în cel al
urmărind fluxul 7 capitole (ultimul
războiului
conștiinței are valoare de
epilog) • Principiul
compozițional:
• Titluri
memoria
rezumative sau
involuntară
metaforice (”La
(declanșată de o
Piatra Craiului, în
dezbatere și de un
munte”,
conflict de idei)
”Diagonalele unui
testament” etc.) • Tehnici narative:
tehnica analitică,
inserția, alternanța,
tehnica
decupajului, a
contrapunctului;
 Cartea a II-a:
Cartea I:
,, Întâia noapte de război”
,,Ultima noapte de dragoste”
REMA
Subcapitole:
Subcapitole:
1.,,…Întâia noapte de război”
1. ,,La Piatra Craiului, în munte”
2. ,,Fata cu obraz verde, La Vulcan”
2. ,,Diagonalele unui testament”
3.,,Întâmplări pe apa Oltului”
3.,,E tot filozofie”
4.,,Post înaintat la Colham”
4. ,,Asta-i rochia albastră”
5.,, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”
5.,,Între oglinzi paralele”
6.,,Wer kann Rumanien retten?”
6.,,Ultima noapte de dragoste…”
7.,,Comunicat Apocrif”

Forma memorialistă Jurnal de campanie

 6. Structură – modernă, stratificată
Planul conștiinței eroului narator, dezvăluind o durată
interioară, configurat pe două niveluri:
• Nivelul evenimențial (povestea de iubire)
• Nivelul analitic (judecăți de valoare, reflecții, speculații,
asocieri mentale ale eroului)

Planul realității obiective, organizat pe aceleași niveluri:

• ”strat” narativ, centrat pe experiența războiului
(evenimente din campania militară din Transilvania), dar care
surprinde și existența societății bucureștene (mediul
studențesc, lumea oamenilor de afaceri, a vieții politice și a
celei mondene);
• ”strat” analitic, în care se construiește o viziune
demitizantă asupra primului război mondial;

Notele infrapaginale adaugă un plan auctorial care sporește

impresia de autenticitate.
! Raportul dintre cele două planuri este conflictual (antitetic),
pendularea personajului între cele două planuri generează
modernitatea acestei structuri contrapunctice.
 7. Subiectul

Este mai degrabă un pretext, romanul

reconstituind experiența cunoașterii prin
iubire (monografia unui sentiment – gelozia)
și experiența confruntării cu moartea –
episoade ale vieții de front (”decupaje”).
 Incipit și final

- modern, cu intrări multiple;

- descrierea fixează acțiunea într-un cronotop real:
primăvara anului 1916, între Bușteni și Predeal;
INCIPIT - modelul ”punerii în abis” instituie modelul narațiunii
autodiegetice și ”spațiul” simbolic al conștiinței, al lucidității

- deschis - surprinde despărțirea eroului de ”tot trecutul” și,

implicit, un nou început
FINAL - autorul adaugă un epilog târziu, în notele de subsol din
”Patul lui Procust” în care se vorbește despre dezertarea,
prinderea, judecarea și condamnarea lui Gheorghidiu la ocnă
pe viață;
 Timpul
NECONCORDANŢĂ între timpul faptelor povestite şi aşezarea lor în
scriere ---- întoarcere în timp ---- Odobeşti ----- pe front – scrisorile
DILATARE a timpului real
Ştefan Gheorghidiu trăieşte astfel două realităţi:
1. Realitatea timpului psihologic – trăirile interioare trecute şi
reamintite
2. Realitatea timpului cronologic – imaginea frontului

Capitolul 1 Capitolele 2 - 6 Capitolele 6-13

• Povestea iubirii
dintre Ştefan şi • întâmplările de
• Discuţia de la pe front
popota ofiţerilor Ela
• doi ani şi • Duminică, 15
• joi, 12 august 1916 august 1916 –
jumătate înainte
de 26 oct. 1914 – noiembrie 1916
august 1926 (sau mai târziu)
Conflictele
Conflictul psihologic și cel cognitiv conduc la o
criză de valori: iubirea pierde rangul de valoare absolută
(monoideism), înlocuită de revelații ca prietenia
bărbătească, solidaritatea și responsabilitatea.

Conflictul exterior de ordin moral (cu societatea,

cu familia, cu Ela)
 8. Personajele - ȘTEFAN GHEORGHIDIU

- un alter-ego căruia îi sunt transferate experiențe personale ale

autorului;
- eul narator și eul-conștiință, protagonistul romanului;
- student la filozofie, căsătorit cu Ela;
- construit prin însumarea mai multor ipostaze;
- inadaptat superior, conștient de superioritatea lui intelectuală și
morală în raport cu o lume iremediabil mediocră, incultă și
pragmatică; inadaptat pe plan social și sentimental;
- spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil;
- aspiră spre o iubire ideală, văzând în iubire un sentiment unic,
irepetabil;
- trăiește profund o dramă a incertitudinii și o dramă a
incomunicării;
- suflet hipersensibil
 9. Realizare artistică: limba și stilul
autorului
 Registre stilistice diverse, de la cel
conceptualizat, eseistic, cu referințe culturale,
la cel colocvial;
 Variație stilistică: de la ”gradul zero” al
scriiturii (stil anticalofil, specific ”jurnalului de
campanie”), la reflecția analitică în limbaje
specializate, la amintire, descripție ori la
narațiune, toate formulate în discurs calofil,
elaborat.
 Tehnica memoriei involuntare, fluxul
conștiinței , tehnica rezumativă etc.
10. Concluzii