Concepţie şi îngrijire:

Egumena Epistemia (Goncearenco)

Ana Cecan
 Tipărită cu binecuvântarea
Înalt Preasfinţitului
VLADIMIR,
Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

cu străduinţa
egumenei E P I S T E M I A (Goncearenco),
stareţa Mănăstirii „Sf. M. Mucenic Gheorghe” Suruceni
(s. Suruceni, r-nul Ialoveni, R. Moldova)

cu susţinerea
binecredincioşilor ctitori
ai Sfintei Mănăstiri Suruceni
Valeriu şi Ana Cecan
(1868-1943)
150 ani de la naştere [2 noiembrie 1868]
100 ani de la hirotonia întru arhiereu [22 iulie 1918]
75 ani de la trecerea la Domnul [17 septembrie 1943]
 CUV~NT }NAINTE
„ u-i înveţi pe alţii ceea ce vrei,
nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti…”
M ănăstirile Ortodoxe sunt şcoli tămăduitoa-
re ale Bisericii”, care invită pe cei osteniţi şi
împovăraţi, pe cei zdrobiţi şi deznădăjduiţi să se odih-
nească „pe o prispă de Cer.” Sfânta Mănăstire Suruceni
este şi ea o parte din Cerul Moldovei, aşezată, cuminte
şi răbdătoare, în armonia zidurilor şi în rugăciunile că-
lugărilor, la început, iar acum ale călugăriţelor. Acest
sfânt locaş de credinţă şi nevoinţă ortodoxă este des-
chis tuturor celor însetaţi după apa cea vie, înfometaţi
după pâinea cea spre fiinţă.
În liniştea Mănăstirii Suruceni, la 28 noiembrie
1883, un copil de 15 ani, Dimitrie Erhan, un fiu de ră-
zeşi din Bardarul Lăpuşnei, care mai târziu avea să fie
Episcopul Dionisie Erhan (1868-1943), a intrat ca frate.
Aici s-a nevoit, s-a rugat, a învăţat, a crescut duhov-
niceşte. În această Sfântă Mănăstire, prin viaţa şi ne-
voinţele sale, a descoperit profunzimea, frumuseţea şi
sfinţenia Ortodoxiei, pe care a ştiut să o trăiască şi să o
transmită şi altora spre hrană.
Mănăstirea de metanie este şi locul odihnei sale de
veci. Episcopul Dionisie a trecut la Domnul la 17 sep-
4 5
tembrie 1943 şi a fost înmormântat în gropniţa de lân-
gă Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe.”
Din istoria mănăstirii se cunoaşte că la 3 iulie 1959
Mănăstirea Suruceni a fost închisă şi pustiită. După ani
de adâncă şi jalnică tăcere, în 1991, sfântul aşezământ
monahal a fost redeschis şi reorganizat în mănăstire de
maici. Din anul 2000, am urmat şi noi, nevrednici de
această ascultare, în scaunul stăreţiei pururea pomeni-
tului nostru înaintaş şi Părinte, evlaviosul stareţ şi dis-
tinsul Ierarh, Episcopul Dionisie.
Anul acesta (2018), cu binecuvântarea Mitro-
politului Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe
din Moldova, am început restaurarea Bisericii „Sf. M.
Mc. Gheorghe.” În timpul săpăturilor în jurul bisericii,
muncitorii au observat o spărtură în partea din spate a
mormântului. Am cerut binecuvântarea Părintelui Mi-
tropolit, pentru a şti ce avem de făcut. Am primit bine-
cuvântarea de a deschide mormântul.
La 10 iulie 2018, la rugămintea noastră, preacu-
viosul arhimandrit Porfirie Dobre, stareţul Mânăstirii
Sireţi, împreună cu părinţi ai mânăstirii, au deschis
mormântul şi în el am aflat, în chip minunat, trupul
neatins de stricăciune al Episcopului Dionisie. Acest
fapt mărturiseşte că avem în faţă un Om, Ierarh al Bi-
sericii Ortodoxe, care prin viaţa şi nevoinţele sale a
dobândit îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Trupul
său este o primă mărturie că Episcopul Dionisie s-a
„…hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţă-
turi…” (I Timotei, 4, 6), adică a căutat curăţia şi sfinţe-
nia, şi Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor, a încununat
rodul acestor osteneli.
Sfântul Apostol Pavel spune: „…dar unde s-a în-
mulţit păcatul, a prisosit harul.” (Romani 5, 20). Cu
adevărat, prin pronia lui Dumnezeu, în cele mai dificile
timpuri, au apărut în Biserica noastră minunate chi-
puri de sfinţi, în rândul cărora se înscrie, fără tăgadă,
şi Episcopul Dionisie, care este chipul Ierarhului încăr-
cat de smerenie, credinţă şi sfinţenie, viaţa căruia nu
s-a încheiat la pragul mormântului, pentru că şi după
strămutarea sa la Domnul, trupul său, neatins de stri-
căciune, mărturiseşte că el a ştiut să-I facă loc Duhului
Sfânt în viaţa sa.
Pentru comoditatea unora, din nepăsarea și nepri-
ceperea altora, viața și faptele acestui „principe al Bise-
ricii” au fost mult timp ținute în umbră.
Lumea, în mijlocul căreia s-a nevoit, l-a venerat pe
acest smerit și înțelept Ierarh, despre care profesorul
Nichifor Crainic avea să spună: „În vremea de azi, e
aproape un exemplar unic de călugăr adevărat, în du-
hul marii Tradiții a Ortodoxiei.” Pe acest călugăr, Rege-
le Ferdinand l-a numit episcop cu „drepturi câștigate.”
Acestui călugăr, Pimen Georgescu, Mitropolitul Mol-
dovei, sfințindu-l Episcop, i-a zis: „Preasfinției Tale
nu-ți trebuie diplomă. Ai învățat „Academia vieții”,
ceea ce mie îmi lipsește.” (Ziarul „Raza”, nr. 142 din 29
Octombrie 1933).
6 7
Chipul duhovnicesc al acestui autentic monah apa-
re bine conturat și în emoționantul Cuvânt al preotului
Gh. Cunițchi (Cunescu), rostit la Parastasul de 40 de
zile de la trecerea la Domnul a evlaviosului și smeritu-
lui stareț și ierarh: „Episcopul Dionisie părea desprins
din paginile Patericului. Mai degrabă era o prelungire,
peste veacuri, (…) a timpurilor de aur și de glorie ale
începutului creștinismului. Pârgă a călugăriei și a vieții
mănăstirești, ca stareț, vicar și episcop, a rămas tot
călugăr, întruchipa (…) simplitatea, tăria credinței și
curățenia morală ale lui Pahomie și Macarie, acești întâi
stătători ai monahismului ortodox oriental. Modestia
și sărăcia dimiei călugărești îi era mantie arhierească,
blândețea și smerenia – omofor. Față de modernismul
progresiv și foarte anarhic al clerului, de sus până jos,
Episcopul Dionisie era un „retrograd”, un exotic. Venea
din altă lume. Mai bine zis, venea de peste oceanul în-
volburat al lumii, dinspre ostrovul creștin de viață și de
simțire.” („Luminătorul”, nr. 10-11-12-1943).
Evlavia, cucernicia, trăirea intensă, lepădarea de
grija cea lumească ale Vrednicului Slujitor în timpul
Sfintei Liturghii se transmiteau celor din jur. „Cucerni-
cia Preasfințitului Dionisie, în fața Sfintei Mese, aș dori
să fie privită, prin miracol, de toți preoții din Țara ro-
mânească. (…) Vlădica Dionisie, înconjurat de preoți,
conducea dumnezeiasca slujbă. Nu privea pe nimeni,
nu mai făcea nici o observație, nu mai vorbea decât cu
Mielul lui Dumnezeu, pe Care Îl slujea și Căruia I Se
închina până la pământ. O, de câte ori aș fi voit să adun
la această priveliște înalt pilduitoare pe teologii, pe
dascălii noștri și chiar pe colegii arhiereului Dionisie.”
(Gala Galaction, Ziarul „Curentul”, 23 Aprilie 1934; Zi-
arul „Informația zilei”, 29 Septembrie 1943).
Episcopul Dionisie s-a contopit cu poporul basara-
bean, pe care l-a iubit și căruia i-a slujit cu jertfelnicie”
(…), a fost unul dintre puținii care au știut să unească
glasul duhului cu glasul sângelui. Pentru el sentimentul
național cu cel religios sunt ca doi frați dintr-o tulpi-
nă și ca doi ochi dintr-o lumină, nici amestecându-se
și nici despărțindu-se.” (Vasile Țepordei, Ziarul „Țara
Noastră”).
Vrednicia acestui Arhiereu al lui Hristos a fost
deseori remarcată de către părintele și profesorul Gala
Galaction: „Dacă aveai prilejul să-l priveşti în faţă şi să-l
auzi vorbind, era o revelaţie. Ochii lui de o rară lim-
pezime, fruntea lui albă şi înaltă şi cuvântul lui neaoş
românesc, izvorând ca din cronici, îţi dovedeau o preţi-
oasă şi aparte personalitate (…). Episcopul Dionisie era
un eminent exemplar.
Nu învăţase carte oficială niciodată. Fusese şi ră-
măsese fiul, călugărul şi, pe urmă, stareţul Mânăstirii
Suruceni. Şi cu toate acestea, era un mare cărturar bise-
ricesc. (…) Nu mai vorbesc de Sfânta Scriptură pe care
o știa pe dinafară (…). Teologia Preasfințitului Dionisie,
învățată în pacea chiliilor mănăstirii, dar necertificată
de nici o diplomă, o doresc celor mai trufași doctori
8 9
în teologie din țara noastră. (…) Era un suflet dăruit
de sus cu incomparabilul dar al credinţei. Era o inimă
încinsă de focul tainei creştine. Convorbirea lui, mărtu-
risirile lui particulare şi liturgice aveau căldura şi scli-
pirile sfântului jeratic, pe care-l purta ascuns sub haina
lui de aba călugărească.” (Gala Galaction, Ziarul „Infor-
maţia zilei”, 29 Septembrie 1943).
S-a subliniat și elogiat, exemplificat și râvnit la Epi-
scopul Dionisie desăvârșita umilință, marea modestie,
indiscreția și anonimatul, virtuți cardinale ale mona-
hismului.
„Va veni vremea când credinţa cea vie, devotamen-
tul doctrinei şi pilda Vlădicăi Dionisie Erhan să fie larg
mărturisite şi propovăduite, spre fericita lui pomenire
şi spre întărirea inimilor. (….) Din fericire, este o în-
treagă lume basarabeană care îmi este martoră şi care,
odată şi odată, va şti să ştie să spună multe despre acest
fiu al neamului nostru şi despre acest arhipreot [arhi-
păstor] al Bisericii Mântuitorului…” (Gala Galaction,
Ziarul „Informaţia zilei”, 29 Septembrie 1943).
Şi iată că a venit vremea să mărturisim şi să pro-
povăduim credinţa cea vie a Episcopului Dionisie, care
este o comoară inestimabilă, plină de sfinţenie, pe care
nu avem dreptul „să o punem sub obroc, ci în sfeşnic şi
luminează tuturor celor ce sunt în casă.” (Matei 5, 15).
În acest sens, am găsit de cuviinţă să aducem în actu-
alitate mărturii de epocă ale contemporanilor, pe care
le-am inserat în cartea de faţă.
 Tipărirea cărţii s-a făcut cu cheltuiala surorii noas-
tre întru Hristos, Ana Cecan, un suflet plin de nobleţe.
Dumnezeu să-i primească osteneala.
Cartea „Preasfinţitul Dionisie Erhan, Episcopul
Cetăţii-Albe-Ismail, mărturii de epocă” include două
Buletine ale Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail: „Număr
Festiv închinat alegerii, învestiturii şi instalării P.S.S.
Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii-Albe-Ismail”, Tipo-
grafia Centrală, Ismail, 1935; „Număr Festiv închinat
P.S.S. Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii-Albe-Ismail, cu
prilejul împlinirii vârstei de 70 ani”, Tipografia Eparhi-
ală, Ismail, 1938 şi „Testamentul Episcopului Dionisie”,
omagiile aduse, cuvântările rostite la trecerea la Dom-
nul a Vrednicului de pomenire Episcop Dionisie, inse-
rate în „Luminătorul” nr. 10-11-12, 1943.
Cum trebuie să-ţi trăieşti viaţa şi ce urmă trebuie
să laşi în inimile celor ce te-au cunoscut, încât ei să se
roage pentru tine şi să mărturisească un adevăr despre
tine, aşa cum îl găsim în inscripţia de pe piatra de mor-
mânt a Episcopului Dionisie de la Mănăstirea Suruceni!
Doar în câteva rânduri este redat un adevăr incontesta-
bil despre viaţa demnă de urmat a acestui Sfânt Ierarh:
„…Luminatu-s-a singur prin învăţătura cărţii și fost-a
cuvios călugăr din pruncie. Stareţ aici îndelungă vre-
me… Viteaz în Legea creştină Strămoşească. Neşovăiel-
nic în dragostea de Neam. Cald sprijinitor al tinerilor
spre lumina cărţii. Pildă de păstor duhovnicesc. Cu grai
frumos, cu râvnă sfântă… până la moarte. Dormi în
pace, iubite părinte, frate şi unchi.”
10
Episcopul Dionisie este un dar de la Dumnezeu
pentru Biserica şi neamul nostru, într-o perioadă de
mari frământări sociale şi existenţiale. Vlădica Dioni-
sie a trăit intens tragedia şi căutările neamului. Viaţa
şi faptele sale sunt un răspuns înţelept la frământările
noastre, deoarece Cuvântul înnoitor al lui Hristos i-a
fost pavăză şi călăuză întreaga viaţă.
Viaţa şi activitatea Episcopului Dionisie ne în-
deamnă să urmăm cu sinceritate slujirea noastră, fie-
care unde este chemat. Să nu căutăm ale noastre, adică
ale egoismului, ci să facem cele ce sunt spre zidire. Să
nu ne înfricoşăm de valuri sau de căderi, dar să îndrăz-
nim, aşa cum ne învaţă Mântuitorul: „Acestea vi le-am
grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi
avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan, 16, 33).
Conştientizând cu smerenie şi neîmplinirile noastre, să
fim siguri că rugăciunile, ostenelile, gândurile şi faptele
noastre vor atrage din belşug harul lui Dumnezeu, Care
plineşte cele cu neputinţă omului.
Cine iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi pe semeni
nu pune pe prim-plan interesele personale, nu rămâne
insensibil, nepăsător şi indiferent la sufletul neîmplinit,
neîmpăcat şi răzleţit al celui din afară. Să căutăm fără
vicleşug, să ne nevoim pentru a ne dezbrăca de omul
nostru cel vechi şi a ne îmbrăca cu smerenia, ca să se
sălăşluiască în inima noastră Hristos. Luminoşi la chip,
senini în încercări, să iubim sfinţenia, credinţa, neamul
şi graiul strămoşesc, asemenea Episcopului Dionisie.
11
 Astăzi, Vlădica Dionisie liturghiseşte, împreună cu
cetele îngereşti, slujbă heruvimică la treptele Scaunului
Dumnezeirii, rugându-se pentru noi şi pentru pacea lu-
mii.
În ziua împlinirii a 75 de ani de la trecerea la Domnul a
pururea pomenitului şi vrednicului nostru Arhiereu – Epi-
scopul Dionisie Erhan (02.XI.1868 – 17.IX.1943)
4/17 septembrie 2018
Stareţa Sfintei Mănăstiri Suruceni,
Egumena Epistemia
împreună cu surorile mele cele în Hristos
12
Cu dragoste pentru
un Cuvios Ierarh
„ redinţa zugrăveşte icoanele-n biserici.”
Mihai Eminescu
V
iaţa şi învăţătura celor bine plăcuţi lui Dum-
nezeu luminează asemenea luminii calea
noastră spre mântuire. Acest lucru se referă nemijlocit
şi la vrednicul nostru înaintaş, stareţ şi arhiereu, Prea-
sfinţitul Dionisie Erhan.
Citind cu luare aminte omagiile aduse acestui Sfânt
Episcop al Bisericii noastre străbune, inserate în Bule-
tinele Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail şi în „Luminătorul”,
constatăm că blândul şi înţeleptul nostru Păstor este
un izvor dătător de apă vie pentru sufletele însetate de
Adevăr.
Dumnezeu l-a împodobit cu multe şi mari daruri.
Era un erudit, fără diplome academice, un autodidact
cu o memorie fenomenală, un fin şi talentat predica-
tor, cu vaste cunoştinţe de credinţă, cultură şi istorie
ale neamului.
Sfânta Scriptură şi Scrierile Sfinţilor Părinţi i-au
fost hrana cea de toate zilele în admirabilul său urcuş
duhovnicesc. Trăia în mod real şi profund cele petrecu-
te pe Sfânta Masă, în timpul Sfintei Liturghii. Se ridica
cu uşurinţă de la cele pământeşti şi se contopea, fără
mijlocitori, cu cele cereşti.
13
 Prin smerenia, dragostea şi bunătatea sa, Vlădica
Dionisie este un model autentic de viaţă duhovniceas-
că pe scara ce urcă la Cer. Lumina învăţăturii şi a ne- Buletinul
voinţelor sale, lumina cuvioasei, smeritei, jertfelnicei Episcopiei Cet=\ii-Albe-Ismail
sale vieţi luminează înaintea noastră, a tuturor, pentru
că faptele sale au fost din cele bune. „Precum focului
îi urmează luminarea, iar mirului buna mireasmă, tot
aşa faptelor bune le urmează în chip necesar folosul.”
(Sf. Ierarh Vasile cel Mare).
Atitudinea Episcopului Dionisie faţă de credinţa
noastră strămoşească, faţă de istorie, limbă şi neam
trezeşte în sufletul nostru dorinţa sinceră de a-l urma.
Închinat
Am considerat că este bine să tipărim aceste oma-
gii pentru ca mai mulţi să-şi potolească setea din ele, Alegerii, Învestiturii şi Instalării
în aceste timpuri deloc uşoare pentru cei dornici de
Împărăţia lui Dumnezeu. P.S.S.
Prin tipărirea acestei cărţi, ne exprimăm recunoş- Dionisie Erhan,
tinţa şi dragostea faţă de mult iubitul nostru Tată şi Soţ, Episcopul Cet=\ii-Albe-Ismail
Valeriu Cecan, un om milostiv, cu suflet mare, care a
iubit cu adevărat Biserica şi pe slujitorii ei. A plecat
dintre noi spre cele Cereşti. Veşnică să-i fie pomenirea.
Dumnezeu să lumineze cugetul tuturor celor ce
vor citi această carte de mult folos duhovnicesc.

Ana Cecan

1935

14
 Precuv~ntare

U rmând dorinţei unanime a membrilor Adu-

nării Eparhiale, precum şi a clerului din
întreaga Eparhie, am luat asupra noastră rolul unor
cronicari modeşti, pentru ca să înşirăm, rând pe rând,
toate evenimentele care au precedat, au însoţit şi au ur-
mat actului alegerii P. S. Episcop Dionisie.
Încă de la început ţinem să mărturisim că lucra-
rea de faţă a fost alcătuită cu multă trudă, pentru că
din infinitatea materialului ce s-a adunat în chestiunea
aceasta, parte publicat în ziare şi reviste, parte notat
personal de noi, ca cei ce am luat parte de aproape la
toate demersurile în chestiunea aceasta, trebuia să des-
prindem miezul pur istoric, care ar putea interesa pe
toţi şi apoi dezbrăcându-l de veşmântul sentimentalis-
mului şi subiectivismului, să-l prezentăm în modul cel
mai obiectiv.
Toate evenimentele am căutat să le înfăţişăm în or-
dinea strict cronologică, lăsând comentariile, pe care le
comportă, la latitudinea cititorilor, în memoria căro-
ra sunt încă vii toate peripeţiile, care au precedat actul
confirmării alegerii P. S. Episcop Dionisie.
Dacă am reuşit măcar în parte în intenţia noastră,
suntem pe deplin satisfăcuţi. Pentru că în definitiv tot
ce a fost a trecut, mai ales că trecutul acesta, fie el cât
de zbuciumat, a culminat totuşi cu triumful dragostei şi
al dreptăţii, după cum aşa de plastic s-a exprimat Vlă-

16 17
dica Gherontie al Constanţei, în felicitarea adusă P.S.
Episcop Dionisie cu ocazia validării alegerii P.S. Sale de
către Sf. Sinod: „Dreptatea din cer a primit şi adevărul
din pământ a răsărit.”
Şi adevărul acesta, răsărit din dragostea şi devota-
mentul clerului şi poporului din Basarabia, a avut da-
rul de a grupa pe toţi bunii români, indiferent de culoa-
rea lor politică, în jurul persoanei P.S. Episcop Dionisie,
cimentând şi desăvârşind duhovniceşte Unirea înfăp-
tuită, pecetluită şi de data aceasta de mâna primului
Rege ortodox – M. S. CAROL al II-lea.

Redacţia
Ismail, 1935, Octombrie 15

,
Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail
(1868-1943)

18 19
 Alegerea, }nvestitura {i
instalarea P.S. Episcop Dionisie
al Cet+|ii-Albe-Ismail
n urma trecerii din viaţă a P.S. Episcop Justinian
Teculescu (16 Iulie 1932), în conformitate cu art.
121 din Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe
Române şi în urma adresei Sf. Sinod Nr. 1094 din
19 Iulie a.c., I.P.S. Mitropolit GURIE a desemnat ca loc-
ţiitor al Scaunului de Episcop al Eparhiei noastre pe P.S.
Arhiereu DIONISIE Tighineanul, Vicarul Sf. Mitropo-
lii a Basarabiei, despre ceea ce Consiliul nostru Eparhi-
al a fost încunoştiinţat de către I.P.S. Mitropolit GURIE
cu următoarea adresă Nr. 7509-932:
„Preacucernici Părinţi şi Domnilor Consilieri,
Regretând moartea Prea Sfinţitului Episcop Justi-
nian, pentru odihna căruia am înălţat cuvenitele rugă-
ciuni, vă facem cunoscut că, în conformitate cu art. 121
din Statutul legii pentru Organizarea Bisericii Ortodo-
xe Române şi în urma adresei Sf. Sinod din 19 Iulie 1932
sub Nr. 1094, am delegat pe Prea Sfinţitul Arhiereu DI-
ONISIE al Tighinei, Vicarul Mitropoliei Basarabiei,
ca locţiitor de Episcop al Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail,
provizoriu, până la alegerea Episcopului titular.
Primiţi binecuvântările noastre mitropolitane.
Mitropolit al Basarabiei (ss) GURIE
20
Aşa fiind, P.S. Episcop DIONISIE, în ziua de 3 Au-
gust a.c., a şi venit la Ismail, pentru a lua în primire
înalta însărcinare.
Aici i s-a făcut o frumoasă primire. În gara Traian-
Val a fost întâmpinat de către întreg clerul şi de autori-
tăţile din oraşul Bolgrad. De la gară până Ia Ismail a fost
însoţit de P. C. Ic. St. Mihei Novacov din Bolgrad, ca
delegat al Consiliului nostru Eparhial, şi de dl Domus-
ci, Directorul Prefecturii Ismail. În Catedrala oraşului a
fost întâmpinat de către întreg clerul din oraş şi repre-
zentanţii autorităţilor civile şi militare.
Păr. Ic. St. V. Pogorevici, în numele tuturora, a do-
rit P.S. Sale bun venit în mijlocul clerului şi poporului
acestei Eparhii, pe care P.S. Sa l-a mai păstorit o dată în
timpul de dinainte de Unire.
S-a oficiat apoi un Tedeum cu rugăciuni pentru
cei vii, precum şi pentru odihna sufletului adormitului
robului lui Dumnezeu P.S. Episcop Justinian. Cu acest
prilej, P.S. Episcop Dionisie a ţinut o frumoasă cuvânta-
re, în care, prin graiul său blând şi dulce moldovenesc,
între altele, a arătat împrejurările în care a cunoscut în
anul 1922, la Bucureşti, pe P.S. Episcop Justinian şi dra-
gostea pe care acesta o arăta încă de pe atunci faţă de
Biserica noastră basarabeană.
După slujbă, P.S. Sa a fost condus la Reşedinţa Epi-
scopală, unde s-a servit o masă. Apoi P.S. Dionisie a luat
contact cu Păr. Consilieri Eparhiali, de care a fost pus în
cunoştinţă despre mersul lucrărilor mai importante în
conducerea Eparhiei noastre.
21
 De la această dată P.S. Episcop – Locţiitor DIONI-
SIE, a luat conducerea efectivă a Eparhiei, făcând vizite
canonice prin cele mai îndepărtate parohii ale Eparhiei,
semănând cuvinte de dragoste evanghelică şi iubire că-
tre Patrie şi Tron. Poporul îl întâmpina cu dragoste şi
devotament, întru cât cunoştea persoana blândă a P.S.
Dionisie, iar predicile înălţătoare ale P.S. Sale au lăsat

P.S. Dionisie ca Episcop titular al Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail

Adunarea Eparhială din sesiunea 1933, care a hotărât alegerea
urme neşterse în sufletele credincioşilor încă de prin
anul 1918, când P.S. Sa activa în această latură de ţară
ca Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului.
Adunarea Eparhială din 1933, luând act cu cea mai
vie bucurie despre activitatea rodnică a P.S. Sale, s-a le-
gat cu cuvântul de a vota unanim pentru P.S. Dionisie
ca Episcop titular.
Data alegerii a fost fixată pentru ziua de 20 octom-
brie 1933.
Înaintea alegerilor, membrii Adunării Eparhiale
s-au întrunii în ziua de 17 Octombrie în or. Ismail, în
şedinţă extraordinară, cerută de majoritatea membri-
lor şi au întocmit următorul act:
„Azi, 17 Octombrie 1933, a avut loc şedinţa extra-
ordinară a Adunării Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail, con-
vocată în urma cererii a 29 membri ai săi.
După îndeplinirea cuvenitelor formalităţi, Aduna-
rea a păşit la cercetarea situaţiei în ajunul alegerii Ar-
hipăstorului titular al Eparhiei şi, în urma dezbaterilor,
a ajuns la unanima hotărâre a 41 membri prezenţi la
această Adunare Eparhială extraordinară.
Singurul candidat pentru ocuparea scaunului epi-
scopal de aici, pe care Eparhia îl doreşte şi pe care îl va

22 23
vota, este Prea Sfinţitul Episcop Locotenent DIONISIE
ERHAN, care s-a identificat cu nevoile Eparhiei noastre,
are inimă adânc-creştinească, pătrunsă de nemăsura-
tă evlavie, este minunat sfătuitor şi părinte mângâios,
slujitor al Sf. Altar, care ştie să ne cârmuiască cu auto-
ritate şi cu iubire, cunoaşte adâncimi ale tezaurului de
sfinţenie şi învăţătură mântuitoare, este un neîntrecut
predicator în limba „vechilor cazanii” şi, pe lângă toate
acestea, este un neînfricoşat Român şi devotat apără-
tor al Patriei şi Dinastiei noastre. Nu uităm niciodată
că Prea Sfinţia Sa a fost inimos moldovean sub urgisita
stăpânire străină, cu fapta şi autoritatea sa a sprijinit
toate mişcările moldoveneşti din tulburele vremi ale re-
voluţiei, şi cu lupta sa a înviorat lucrul grupului patriot
din Basarabia, şi, în clipe de primejdie pentru cei mai
aleşi fii ai neamului nostru, Prea Sfinţia Sa le-a ieşit, ca
nimenea, întru întâmpinare şi i-a ocrotit între zidurile
sălaşului său mănăstiresc, ridicând pe metereze părinţi
înarmaţi, gata de jertfă.
Înviorarea moldovenească îi datorează mult Prea
Sfinţiei Sale.
Hotărârea noastră de azi, ca şi votul ce venim a-l
da în faţa Neamului întreg, când este a se alege un Epi-
scop titular pe acest scaun – înseamnă numai o slabă
recunoştinţă ce-i aduce poporul basarabean prin re-
prezentanţii legali, asemenea cum i-au arătat în anul
mântuirii noastre naţionale – 1918 şi înaltele foruri bi-
sericeşti şi de stat, alegându-l ca Arhiereu Vicar.
24
Fie şi pentru Prea Sfinţia Sa această mărturisire ca
o mângâiere peste mult frământată-i viaţă, acum, pe
calea cărunteţelor sale.
Ca urmare a hotărârii sale Adunarea va anunţa
Sfântului Sinod candidatura Prea Sfinţitului Episcop
Locotenent DIONISIE la ocuparea scaunului acestei
Eparhii şi totodată va da ştire despre voinţa sa, prin
telegrame: către Majestatea Sa Regele CAROL al II-lea,
Prea Fericitul Patriarh MIRON, Ministrul Instrucţiu-
nii, şi către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit GURIE”.
(Urmează semnăturile a 41 de membri
ai Adunării Eparhiale extraordinare)
Marele istoric, profesor Nicolae Iorga, în ziua ale-
gerii Prea Sfinţitului Episcop Dionisie (20 Octombrie
1933), a publicat în ziarul „Neamul Românesc” urmă-
torul articol, care a fost împărţit în foi volante şi mem-
brilor Congresului:
Un Episcop pentru Basarabia
„Împrejurări de familie mă împiedică de a fi azi la
alegerea episcopului Cetăţii-Albe-Ismail.
Cunosc prescripţiea din lege care cere o diplomă
universitară pentru acela care ar avea să ocupe un sca-
un eparhial. E o îngrădire pornită din lăudabile preo-
cupări culturale, dar toată tradiţia ţării, care a ridicat
la această situaţie pe atâţia oameni de un mare merit,
care n-au ştiut nici ce înseamnă liceul, se ridică împo-
25
triva acestei pretenţii. De altfel, ea a fost înlăturată la
cea dintâi alegere de arhiereu fără titlu.
Acela pe care-l cer Basarabenii, se află în această
situaţie.
Dacă ei îl cer pe părintele DIONISIE, e pentru că
viaţa lor în lupta pentru cultura românească şi pentru
reunirea la vechea lor Moldovă e legată de acest venera-
bil cleric, atât de smerit şi de adânc devotat Bisericii sale.
Ei îşi aduc aminte de atitudinea deosebit de cura-
joasă, pe care acest drept şi bun Moldovean a avut-o în
zilele când soarta provinciei sale era în discuţie, şi cred
că se cuvine loc celui care şi l-a găsit la primejdie.”
N. Iorga
Alegerea
Alegerea de Episcop s-a efectuat în ziua de 20 Oc-
tombrie a. c. în palatul Camerei Deputaţilor, sub pre-
şedinţia Î.P.S. Mitropolit GURIE al Basarabiei.
Şedinţa s-a deschis după săvârşirea Tedeumului în
Catedrala Mitropolitană şi după ce I.P.S. Patriarh MI-
RON a anunţat ordinea de zi a lucrărilor colegiului.
Deschizând şedinţa, Î.P.S. Patriarh a cerut mem-
brilor colegiului electoral să procedeze la alegerea Epi-
scopului Cetăţii-Albe-Ismail, în condiţiuni de deplină
legalitate şi cu respectul dispoziţiunilor noii legi de or-
ganizare bisericească.
Î. P. S. Mitropolit Gurie al Basarabiei a luat preşe-
dinţia colegiului, conform noii legi de organizare bi-
26
sericească, scaunul sufragan al Cetăţii-Albe-Ismail, ţi-
nând de jurisdicţia Mitropoliei Basarabene.
După ce s-a format biroul, au fost propuşi bărbaţi
de încredere pe lângă birou: d-nii A. Teodorescu şi Dr.
C. Sufleri.
Dl Prof. Nicolae Popescu-Prahova, secretarul ge-
neral al Marelui Colegiu Electoral, a citit apelul nomi-
nal. S-au prezentat 159 de membri. Majoritatea poate fi
dată de 80 de voturi.
După îndeplinirea tuturor formalităţilor, Î.P.S. Mi-
tropolit GURIE a adus elogii fostului Episcop al Eparhi-
ei Cetăţii-Albe-Ismail, P.S. JUSTINIAN TECULESCU,
şi a citit apoi actul Adunării Eparhiale extraordinare a
Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail, în care se arăta dorinţa
Eparhiei de a avea în fruntea Episcopiei pe P.S. Episcop
DIONISIE TIGHINEANUL.
La ora 12 a început votarea şi la ora 1 despuierea
scrutinului.
Au obţinut: P.S. Arhiereu Dionisie Tighineanul –
76 de voturi; P.S. Arhiereu Tit Simedrea – 65 de voturi;
P.S. Arhiereu Grigorie Leu – 3 voturi; P. C. Dr. Arhi-
mandrit Iuliu Scriban – 2 voturi; P. C. Econom Gh. Du-
mitrescu – 2 voturi, P. C. Arhimandrit Dr. Filaret Jocu
–1 vot şi P. C. Arhimandrit Chesarie Păunescu – 1 vot.
Voturi nule – 6.
Nici unul dintre candidaţi neîntrunind majoritatea
absolută de voturi, adică 80 – s-a declarat balotaj.
Mulţi dintre deputaţi părăsesc incinta.
Se retrag, de asemenea, membrii Sinodului şi dl
Profesor Gusti, Ministrul Instrucţiunii.
27
 La votarea a doua au obţinut: P.S. Arhiereu Dioni-
sie 70 de voturi, P.S. Arhiereu Tit Simedrea – 11 voturi,
P. C. Părinte Chiricuţă – 1 vot şi P. C. Arhimandrit Dr.
Iuliu Scriban – 1 vot.
Î.P.S. Mitropolit Gurie, Preşedintele colegiului pro-
clamă ales pe P.S. Arhiereu Dionisie Tighineanul.
Noul ales a ţinut o înălţătoare cuvântare, în care a
mulţumit celor de faţă pentru încrederea ce i-au arătat-o.
A vorbit despre activitatea Sa pusă în cauza româ-
nismului începând de la 1905 şi până în vremea revolu-
ţiei ruseşti. Prin chiliile mănăstirii Sale – Suruceni – au
trecut toţi luptătorii de azi ai cauzei basarabene.
P.S. Sa a mai spus, că în toate împrejurările în care
a fost chemat să se manifeste, n-a ascultat decât de în-
demnul intereselor Bisericii şi ale Neamului şi în orice
treaptă ierarhică a ajuns, fiind impus de cei în drept să-l
aleagă.
Acum eparhia Cetăţii-Albe-Ismail i-a cerut să fie
Arhipăstorul ei sufletesc. E drept, n-are învăţătură do-
bândită prin şcoli. E un simplu călugăr, pe care, dacă
credincioşii îl socotesc demn de o misiune mai înaltă
în sânul Bisericii, el n-are decât să tragă o învăţătură:
ascultare şi străduinţă pentru binele Bisericii şi Nea-
mului. Aduce omagii M. S. Regelui Carol al II-lea. Adu-
narea intonează Imnul Regal.
Anularea alegerii. În ziua de 22 Octombrie a. c.
membrii Sf. Sinod s-au întrunit pentru a discuta asupra
alegerilor episcopale şi, bazându-se pe dispoziţiunile
art. 117 din Statutul pentru organizarea Bisericii Or-
28
todoxe Române, care cere de la un episcop licenţa sau
doctoratul în teologie, Sf. Sinod a invalidat alegerile de
episcop pentru eparhia Cetăţii-Albe-Ismail.
Numirea din nou ca locţiitor
După invalidarea alegerilor, I.P.S. Mitropolit Gu-
rie al Basarabiei, în baza art. 121 din Statutul pentru
organizarea Bisericii Ortodoxe Române, a reînnoit de-
legaţia P.S. Episcop DIONISIE ca locţiitor de Episcop,
până la alegerea episcopului titular la scaunul vacant al
Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail.
Sâmbătă, 4 Noiembrie a. c., P.S. Episcop Dionisie a
sosit la reşedinţa episcopală. Deşi nu i s-a făcut o pri-
mire oficială, totuşi, în întâmpinarea Prea Sfinţiei Sale
au venit clericii din oraş şi în frunte cu Primarul oraşu-
lui o mulţime de lume, făcându-i o primire strălucită.
La sosirea Prea Sfinţiei Sale un grup de credincioa-
se i-a oferit flori, iar drumul era presărat de flori şi ver-
deaţă, aruncate de elevii şcolilor.
Prea Sfinţitul Episcop Dionisie a binecuvântat po-
porul, apoi, pe jos, înconjurat de P.C. Consilieri, clerul
oraşului şi de popor, în sunetele clopotelor tuturor bise-
ricilor din oraş, a plecat spre Catedrală, unde s-a oficiat
un polihroniu şi s-au rostit câteva cuvântări, din care
reiese încă o dată dorinţa clară şi precisă a Eparhiei de
a-l avea ca Arhipăstor pe P.S. Episcop DIONISIE.
29
 Vizita canonic+ a }.P.S. Mitropolit
GURIE }n Eparhia Cetatea-Alb+-Ismail
V estea despre anularea alegerii P.S. Episcop
Dionisie de către Sf. Sinod s-a răspândit ca
un fulger în întreaga Eparhie şi a produs o adâncă du-
rere în sufletele credincioşilor. Au început întruniri de
proteste prin oraşe şi sate.
Întreaga viaţă bisericească din Eparhie a fost adânc
tulburată.
Această stare de spirit devenea cu totul îngrijo-
rătoare mai ales după odiosul asasinat săvârşit asupra
d-lui prim-ministru I.G. Duca. Î.P.S. Mitropolit Gurie,
cârmuitorul suprem al Bisericii din Basarabia, aflând
despre frământările acestea primejdioase şi dorind a
cunoaşte la faţa locului adevărata stare a lucrurilor, a
hotărât să viziteze Eparhia Ismailului, care, conf. art.
121 din Statutul legii pentru Organizarea Bisericii Or-
todoxe Române, a fost pusă sub arhipăstorirea vremel-
nică a P.S. Dionisie Tighineanul.
Î.P.S. Mitropolit a fost însoţit în vizita canonică de
P. P. C.C. Consilieri Ic. St. Ioan Andronic, Ic.St. Pavel
Guciujna şi Protodiaconii Teodor Ursachi şi Alexandru
Cristea.
Începând cu staţia Taraclia, I.P.S. i s-a făcut o fas-
tuoasă primire.
Clerul, în fruntea credincioşilor, şi autorităţile l-au
întâmpinat cu pâine şi sare.
30
Pretutindeni Î.P.S. a cuvântat poporului, propovădu-
ind credinţa strămoşească, dragostea de Neam şi Rege.
A combătut curentele extremiste şi a recomandat
prudenţă şi înţelepciune în aceste vremuri grele prin
care trece ţara, când mâini hrăpăreţe se întind către
graniţele întregite.
La staţia Traian-Val a fost întâmpinat de d-nul
Ion Tomov, prefectul judeţului, senatorii Ion Chirilov
şi dr. Spălăţelu, comandantul garnizoanei Bolgrad, re-
prezentantul Diviziei a XII-a, şi un imens număr de
credincioşi.
La Bolgrad
La Bolgrad, în faţa cazărmilor, un gornist a sunat
onorul.
Î.P.S. şi suita au oprit în faţa Catedralei.
D. Ianev, primarul oraşului Bolgrad, a urat bun so-
sit, a dat cetire telegramelor adresate Suveranului şi gu-
vernului în numele populaţiei, cerând confirmarea P.S.
Dionisie ca episcop al Ismailului.
Elevii şi elevele şcolilor au presărat în drumul Pre-
latului flori.
După un scurt serviciu religios, s-a continuat dru-
mul.
La Ismail
În faţa Catedralei, deşi a început să se întunece, o
mare mulţime, capii tuturor autorităţilor civile şi mili-
tare, parlamentarii, şcolile, clerul, cei 1000 de delegaţi
31
 ai jud. Cetatea-Albă şi Cahul au ocupat trotuarele şi
grădina publică din faţa bisericii.
Două placarde închinau credinţă către Rege şi Bi-
serica română, iar pe una se exprima dorinţa confirmă-
rii P.S. Dionisie. Clopotele tuturor bisericilor au sunat

Vizita canonică a I. P. S. Mitropolit Gurie în oraşul Ismail, în anul 1933.

prelung.
Până la ora 8 seara, s-a oficiat privegherea.

Consfătuirea intimă

(Fotografia este luată din faţa Catedralei)

La ora 9 seara, în palatul episcopal, a fost o con-
sfătuire intimă cu protoiereii celor 3 judeţe din sudul
provinciei.
Protoiereii au arătat pe rând starea sufletească a
dreptcredincioşilor şi răul ce se face Bisericii, amânân-
du-se confirmarea alegerii P.S. Dionisie.
Răuvoitorii speculează, zvonurile prind consisten-
ţă, atribuindu-se fel de fel de cauze înjositoare şi nejus-
tificate acestei întârzieri.
Agitaţia între dreptcredincioşi a început să fie pri-
mejdioasă, săpându-se astfel temelia Bisericii.
Î.P.S. Mitropolit a cerut slujitorilor Altarului să fie
obiectivi în expunere, spre a se păstra atmosfera înălţă-
toare a acestei manifestaţiuni.
„N-a pierit încrederea noastră – a spus Î.P.S. – nici
în înalta înţelepciune a Suveranului.
Dorinţa credincioşilor, a clerului şi chiar a autori-
tăţilor conducătoare din acest colţ de ţară, va fi satis-
făcută.

32 33
 Duceţi aceste cuvinte în satele unde păstoriţi. Cal-
maţi spiritele şi înlăturaţi din calea acestei chestiuni
drepte pe agitatorii de ocazie.”
A doua zi, Duminică, în catedrala episcopală, sluj-
ba a fost oficiată de Î.P.S. Mitropolit şi P.S. Dionisie, în-
conjuraţi de soborul preoţilor.
Au fost de faţă peste 3000 de credincioşi. Cei care
n-au încăput în biserică, au stat în stradă până la termi-
narea slujbei.
La ora 2 d.a., în sala festivă a Episcopiei, s-a servit
o agapă, la care au fost invitaţi capii autorităţilor civile
şi militare.
Telegrame expediate
S-au expediat următoarele telegrame:
Majestăţii Sale Regelui Carol II
„Reprezentanţii clerului şi ai poporului din Epar-
hia Cetăţii-Albe-Ismail, adunaţi la o măreaţă sărbătoa-
re sub oblăduirea duhovnicească a Î.P.S. Gurie, Mitro-
politul Basarabiei, cu prilejul vizitei canonice a Î.P. Sale
în Ismail, au înălţat rugi fierbinţi către Dumnezeu pen-
tru prosperarea şi fericirea Majestăţii Voastre şi a în-
tregii Dinastii Române. În acelaşi timp şi-au îndreptat
gândul către Majestatea Voastră cu convingerea că veţi
asculta glasul poporului drept credincios din această
latură a ţării, cetatea Marelui Voievod Ştefan cel Mare,
a cărui urme de vitejie şi credinţă dăinuiesc şi astăzi,
şi că veţi binevoi a confirma pe Prea Sfinţitul Episcop
34
Dionisie ca titular al acestei Eparhii, pecetluind ast-
fel, prin acest înalt gest al Majestăţii Voastre, voinţa
poporului de aici, care s-a manifestat în unanimitate
în Congresul Naţional Bisericesc, când P.S. Dionisie a
fost proclamat ales.”
Înalt Prea Sfinţitului şi Prea Fericitului
Patriarh Miron
„Reprezentanţii clerului şi ai poporului din Eparhia
Cetăţii-Albe-Ismail, folosind fericitul prilej al vizitei
canonice pe care Î.P.S. Gurie, Mitropolitul Basarabiei, a
făcut-o Cetăţii Ismailului, respectuos vă roagă să bine-
voiţi a lua sub părinteasca sanctităţii Voastre ocrotire
dorinţa poporului basarabean din această parte a ţării,
care de mult aşteaptă confirmarea în scaunul acestei
Eparhii a vrednicului ierarh şi mare naţionalist Episco-
pul Dionisie Erhan, alesul Congresului Naţional Biseri-
cesc. Prin acest act de dreptate se va reda poporului de
aici liniştea sufletească pe care o merită şi se va asigura
prosperarea ortodoxismului nostru românesc.”
Domnului Gheorghe Tătărescu,
Prim-Ministru
„Reprezentanţii clerului şi ai poporului din Eparhia
Cetăţii-Albe-Ismail, folosind fericitul prilej al vizitei
canonice pe care Î.P.S. Gurie, Mitropolitul Basarabiei,
a făcut-o Cetăţii Ismailului, respectuos vin a vă ruga să
sprijiniţi confirmarea P.S. Episcop Dionisie ca titular al
acestei Eparhii, ţinându-se prin aceasta seamă de vo-
35
inţa unanimă a poporului drept-credincios din această
parte a ţării, arătată prin reprezentanţii săi la Congre-
sul Naţional Bisericesc, unde, în unanimitate, au ales
pe P.S. Dionisie, ca arhipăstor al acestei turme cuvân-
tătoare. Numai prin acest gest de dreptate se va reda
poporului de aici liniştea sufletească, adânc turburată
de atâtea curente protivnice bisericii.”
***
Telegrame cu acelaşi cuprins au fost expedia-
te d-lor miniştri: Ion Inculeţ, dr. Angelescu şi Alex.
Lepădatu
***
La ora 6 d. a. Î.P.S. a vizitat Seminarul „Melchise-
dec Episcopul”, iar la ora 9 s-a dat un festival în sala
„Gavriil Musicescu.”
După slujbele şi manifestaţiile ce au avut loc, în pa-
latul episcopal s-a servit o agapă capilor autorităţilor
civile şi militare.
Au asistat Î.P.S. Mitropolit Gurie, P.S. Dionisie, colo-
nel Tătaru – comandantul brigăzii, în numele garnizoa-
nei, dl prim procuror Gh. Pancu, Ion Tomov – prefectul
judeţului, Cavaropol – ajutor de primar, Ion Chirilov,
senator, dr. Spălăţelu senator, Şt. Constantinov, fost
prefect, Vasile Tomov, deputat, Anghelov – primarul
Renilor, Cosmovici – directorul prefecturii, Lăzărescu
– comandantul legiunii de jandarmi, colonel Hudiţă –
comand. reg. 28 inf., toţi protoiereii eparhiei, deputaţii
eparhiali, suita Î.P.S: protoiereu Guciujna, prot. Anoro-
36
nic, protodiaconii Cristea şi Ursache, protoiereul stavr.
Ion Chirilov, şeful catedralei episcopale etc.
Primul toast l-a ridicat Î.P.S. Mitropolit Gurie, pen-
tru M.S. Regele. Preoţii au intonat Imnul Regal, apoi
Î.P.S. Sa a spus:
„Pe neaşteptate, a sunat glasul să vizitez eparhia
sufragană.
Sufletele nedumerite şi tulburate au cerut aceas-
ta. Eu le spun să continue a împlini datoria de îngeri
păzitori în această parte a ţării. Arzătoarea chestiune
religioasă îşi va avea dezlegare în spiritul ce trebuie să
triumfe în Biserică.
Venind, mi-am bucurat sufletul. Turma credin-
cioasă ştie să respecte Prelaţii, Biserica şi pe slujitorii
ei. Am cu drept cuvânt o bucurie duhovnicească. Miile
de credincioşi ce mi-au ieşit în întâmpinare dovedesc că
sufletele lor sunt deschise pentru Biserică.
Constat aici unire între toate autorităţile. Am venit
să propovăduiesc Unirea şi am găsit-o.
O blagoslovesc!”
Dl Ion Tomov, prefectul jud. Ismail, a mulţumit
Î.P.S. pentru onoarea ce a făcut judeţului vizitându-l.
Dl Crăciun Şerbănescu, deputat, a spus că poporul
credincios îl iubeşte şi-l vrea păstor pe P.S. Dionisie. Să
se aplece urechile, să se deschidă ochii, pentru binele
Bisericii creştine.
Dl Vasile Tomov, deputat, membru parohial al ca-
tedralei şi membru în consiliul eparhial, a spus:
37
 „Aţi venit Î.P.S. tocmai în timpuri grele pentru Bi-
serică, aţi venit pentru a vă încredinţa la sursă despre
sentimentele poporului.
Cuvintele rostite de Î.P.S. Voastră au căutat să li-
niştească apele tulburi şi să aducă la suprafaţă cele
limpezi şi străvezii ca şi cristalul, în care se oglindeşte
sufletul şi viaţa cristalină a acelui pe care îl reclamă
azi întreg poporul ca arhipăstor al Eparhiei noastre –

I. P. S. Mitropolit Gurie în faţa palatului Episcopal

pe P.S. DIONISIE. Să-mi permiteţi, P.S. Dionisie, să vă
încredinţez, în numele parohiilor şi al Consiliului Epar-
hial, că nu vom renunţa a vă susţine şi în viitor. Ştim
zbuciumul ce vă frământă sufletul, dar acelaşi zbucium
îl simţim şi noi, credincioşii.
Ne sfătuieşti să renunţăm la această luptă, noi zi-
cem că nu ai dreptul P.S. Ta să ne împiedici de a te iubi
şi venera.
Cu sentimentul de adâncă cucernicie sufletească îţi
urăm bătrâneţe şi viaţă liniştită, împodobită de aure-
ola binemeritată care va străluci deasupra scaunului
episcopal, pe care, suntem siguri, îl vei ocupa cu demni-
tate – scaunul episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail.”
Dl col. Tataru a spus: „Sărbătorim la această aga-
pă pe Î.P.S. Mitropolit Gurie. Armata care apreciază
străduinţa de a aduce la calea cea bună pe cei rătăciţi,
salută prezenţa Î.P.S. Voastre, prin mine, în garnizoa-
na Ismail. Cu cât sufletul este mai întărit în credinţă,
cu atât noi, militarii, avem mai puţin de lucru în ca-
zarmele noastre. Credinţa strămoşească a fost cheză-
şia voievozilor noştri. Credinţa strămoşească şi limba

38 39
noastră strămoşească ne-au condus la fapte mari. De
aceea Voievozii după o bătălie înălţau o mănăstire. Cu
această credinţă au izbândit Alex. Cuza la 1859, Carol
I şi Ferdinand cel Loial.”
Protoiereul Ioan Rusu – Cetatea Albă, amintind ră-
tăcirile din ultima vreme ale tineretului şi marea misiu-
ne a clerului, înfierează odiosul asasinat făptuit asupra
marelui român Ion Gh. Duca de nişte monştri, cărora
nu li se poate atribui dragoste de ţară.
Cere slujitorilor Altarului, prezenţi în acest mo-
ment, să comemoreze memoria lui I. G. Duca.
Cucernicii preoţi au cântat în cor: „Veşnica pome-
nire.” S-a păstrat apoi câteva minute de adâncă tăcere.
Au mai vorbit: dl Cavaropol, ajutor de primar, preo-
tul Guciujna, fost deputat, care a spus că e nevoie de un
apel la centru, pentru a se curma neliniştea credincioşi-
lor, înscăunându-se P.S. Dionisie ca Episcop; pr. Ţugui,
în numele misionarilor eparhiali, pr. consilier Madan,
păr. Harghel – Dir. seminarului, în numele şcolii, păr.
Cernăuţeanu-Bolgrad, Anghelov – primarul Renilor.
Totodată, s-a ales o delegaţie compusă din membrii
Congresului Naţional Bisericesc şi ai Adunării Eparhi-
ale şi anume: Dr. C. Sufleri, Deputat, dl N. Popescu-
Prahova, Decanul Facultăţii de Teologie din Chişinău,
dl Vas. Tomov, Deputat, dl Avocat M. Gheorghiu – Ca-
hul, Protoiereu Mihail Madan şi Ic. St. Pavel Guciujna,
care a fost însărcinată de a prezenta M. Sale Regelui şi
forurilor în drept un memoriu, solicitând confirmarea
alegerii P.S. Episcop Dionisie.
40
Demersurile pentru confirmarea
alegerii P.S. Episcop Dionisie
M işcarea entuziastă pornită la Ismail în legă-
tură cu sosirea Î.P.S. Mitropolit Gurie a găsit
un răsunet mare printre credincioşii din toate oraşele
şi satele Eparhiei.
Fiecare parohie a căutat să-şi spună glasul său în
această chestiune de mare însemnătate spirituală, în-
tocmind în acest sens procese-verbale semnate de toţi
enoriaşii şi trimiţând telegrame Sf. Sinod şi conducăto-
rilor Ţării.
Delegaţia aleasă la întrunirea din Ismail, dl Prof.
Popescu-Prahova, dl Dr. C. Sufleri, dl Vasile Tomov, dl
Avocat M. Gheorghiu, Ic. St. Pavel Guciujna şi Prot. M.
Madan, s-a prezentat în audienţă Î.P.S. Patriarh, d-lui
Prim-Ministru şi d-lui Ministru al Instrucţiunii şi Cul-
telor aducându-le la cunoştinţă dorinţa unanimă a cre-
dincioşilor din Eparhie exprimată prin procese-verba-
le, prezentând totodată şi următorul memoriu:
„În şedinţa din 20 Octombrie 1933, sufragiile ma-
jorităţii membrilor Colegiului electoral bisericesc au
indicat ca Episcop al Sf. Episcopii a Cetăţii-Albe-Ismail,
pe P.S. Arhiereu Dionisie Tighineanul.
Prin această alegere, Colegiul electoral dădea o
strălucită recunoaştere publică meritelor P.S. Dionisie.
Într-adevăr, P.S. Dionisie este una din figurile cele
mai proeminente ale provinciei dintre Prut şi Nistru.
41
 În domeniul pietăţii, prestigiul P.S. Sale merge până
la venerare din partea credincioşilor.
Nu mai prejos este ştiinţa sa în teologie, ştiinţă pe
care o posedă fără a fi obţinut vreo diplomă şi pe care
o lămureşte şi o înfăţişează credincioşilor cu un real
talent oratoric, într-o frumoasă limbă românească, în
care puternic se resimte aroma vechilor cărţi bisericeşti.
Nu mai puţin este venerat P.S. Sa, pentru demna
atitudine românească pe care a avut-o în timpul stăpâ-
nirii străine şi, mai ales, în vremurile tulburi ale revo-
luţiunii, încât fruntaşii vieţii publice din Basarabia sunt
unanimi în a recunoaşte aceste nepieritoare merite.
Alegerea P.S. Sale ca Episcop al eparhiei Cetăţii-Al-
be-Ismail a fost, totuşi, invalidată de Sf. Sinod pe moti-
vul că P.S. Dionisie nu posedă titlul de licenţiat în teo-
logie (art. 117 din Statutul pentru organizarea Bisericii
Ortodoxe Române).
Fără a ne gândi câtuşi de puţin să micşorăm meri-
tele altora şi fără a insista asupra acestui punct, ne în-
găduim a observa că această prevedere legală n-a fost
respectată nici până acum, unii dintre ierarhi ai Biseri-
cii Ortodoxe Române, fiind numai absolvenţi ai Acade-
miei Teologice, care nici în drept, nici în fapt, nu sunt
echivalente cu facultăţi teologice.
Noi susţinem însă cu toată convingerea, că legea
de organizare bisericească din 1925, în ceea ce priveşte
chestiunea ce ne preocupă, nu se aplică P.S. Dionisie.
S-a făcut deci o excepţiune pentru P.S. Dionisie.
Ca un statut personal al P.S. Sale, această excepţiu-
ne îl însoţeşte toată viaţa.
42
Ne găsim deci în faţa unui drept câştigat: P.S. Dio-
nisie face parte din episcopat.
Dar şi alte consideraţiuni vin în sprijinul punctului
nostru de vedere.
Împotriva P.S. Sale nu se invocă legea pentru organi-
zarea Bisericii Ortodoxe Române, ci numai statutul legii.
Legea prevede: „Examinarea canonică a celor aleşi
se face de Sf. Sinod, iar confirmarea lor, la propunerea
Ministerului de Culte, de M. S. Regele.” (art. 12. în fine).
Este neîndoios, că în conformitate cu textul precis
al legii, Sf. Sinod nu-i incumbă decât dreptul de exami-
nare canonică, adică cercetarea moralităţi candidatului
la episcopie.
Celelalte drepturi, de aprobare, de confirmare
aparţin puterii executive a Statului, iar nu Sf. Sinod, a
cărui misiune este terminată din momentul când s-a
pronunţat asupra moralităţii candidatului.
Este o contradicţie cu legea, ceea ce statutul ino-
vează: „procesul-verbal semnat de preşedinte, secre-
tari, bărbaţi de încredere, citim în statut, se înaintează
Sf. Sinod pentru examinarea alegerii, cercetarea cano-
nică, aprobarea şi prezentarea prin Ministerul Cultelor,
M.S. Regelui spre confirmare.” (art. 118 în fine).
Inovaţiunile constau:
1) Prin faptul că se acordă Sf. Sinod dreptul de a „exa-
mina” alegerea, se acordă părţii (Sf. Sinod) dreptul
de a infirma hotărârea totului (Colegiul electoral)
din care a făcut parte. Este împotriva logicei.
43
 2) Pe lângă dreptul de cercetare canonică (art. 12
din lege), statutul mai acordă Sf. Sinod dreptul de
„aprobare.”
Nefiind prevăzute în lege aceste drepturi, nu pot fi
inovate, întrucât statutul în realitate nu este mai mult
decât un regulament.
În adevăr, în Parlament nu s-a îngăduit să se dis-
cute statutul, el a trecut ca o anexă a legii, anexă ce nu
a fost discutată. Dezbaterile parlamentare fac dovada
afirmării. Răspunzând întrebărilor mai multor depu-
taţi, dl Al. Lepădatu, Ministrul Cultelor şi al Artelor,
a răspuns: „Se confundă legea cu statutul. Legea este
a guvernului, statutul l-a făcut Biserica prin reprezen-
tanţii săi. Nu confundaţi deci dispoziţiunile din statut
cu dispoziţiunile din lege. Acelea le-a făcut Biserica şi
Biserica le va putea modifica în Congresul său Naţio-
nal.” Şi mai departe, în aceeaşi şedinţă, dl Al. Lepădatu
afirmă că: „Statutul este un fel de regulament al legii.
Că este regulament o dovedeşte peremptoriu art. 37
din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Româ-
ne, care prevede că statutele pot fi modificate de Con-
gresul Naţional Bisericesc cu aprobarea Consiliului de
Miniştri.
În conformitate cu cele arătate mai sus, noi cerem
şi susţinem că prin confirmarea P. S Dionisie ca Episcop
al eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail, nu se încalcă legea.
Statutul poate să-şi aibă tăria lui, nu se poate însă
aplica P.S. Dionisie, care are drepturi câştigate, cazul
P.S. Sale fiind un caz excepţional şi de tranziţie.
44
Credincioşii nu pot să-şi explice pentru care raţiune
o personalitate de înaltă valoare morală şi naţională ca
a P.S. Dionisie este înlăturată de la conducerea eparhiei
Ismailului, care-l reclamă cu atâta insistenţă şi iubire.
Într-adevăr, P.S. Sa, în 1918, a fost hirotonit arhie-
reu ca să conducă Vicariatul Ismailului, atunci când nu
exista eparhia cu acelaşi nume.
Pe de altă parte, P.S. Dionisie, prin colaborarea sa
la elaborarea hotărârilor Sf. Sinod, participă, în calitate
de membru al Sf. Sinod, în conducerea generală a Bise-
ricii Ortodoxe Române.
Este de neconceput ca cineva, care participă la
conducerea generală a Bisericii, să nu fie admis la con-
ducerea unei părţi a acesteia.
Confirmarea P. Sale ar readuce liniştea în sufletele
creştinilor basarabeni care văd în P.S. Dionisie pe bunul
şi legitimul lor păstor.
După cum dovedesc alăturatele procese-verbale şi
telegramele expediate M. S. Regelui, Î.P.S. Patriarh, d-lui
Prim-Ministru, d-lor Miniştri Angelescu şi Al. Lepăda-
tu, populaţia ortodoxă a acestei provincii, cu însufleţire
unanimă şi fără deosebire de origine etnică, în frunte cu
reprezentanţii mai calificaţi ai vieţii publice, culturale şi
religioase din Basarabia, vă roagă să binevoiţi a interveni
locului în drept, pentru confirmarea P.S. Arhireu Dioni-
sie ca episcop al Sf. Episcopii a Cetăţii-Albe-Ismail.”
Totodată, delegaţia aleasă, în frunte cu Î.P.S. Mi-
tropolit Gurie a solicitat audienţă M. Sale Regelui cu
următoarea cerere, anexând şi un memoriu:
45
 Domnule MAREŞAL,
„Cu onoare vă rugăm să binevoiţi a mijloci către
Majestatea Sa Regele pentru a se acorda audienţă
delegaţiei Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail şi a Mi-
tropoliei Basarabiei în persoana: Î.P.S. Mitropolit
Gurie al Basarabiei, dl Profesor Popescu-Prahova,
Decanul Facultăţii de Teologie din Chişinău, dl Dr.
Sufleri, Deputat, Iconom Stavrofor Pavel Guciujna
şi Protoiereul Mihail Madan, care va prezenta Ma-
jestăţii Sale Regelui un memoriu referitor la înscă-
unarea P.S. Episcop Dionisie Erhan, ales de Congre-
sul Naţional Bisericesc în şedinţa din 20 Octombrie
1933 pentru Episcopia Cetăţii-Albe-Ismail.
Primiţi vă rugăm, Domnule Mareşal, asigura-
rea deosebitei noastre stime şi Arhiereşti binecu-
vântări”.
(ss) GURIE,
Mitropolitul Basarabiei
46
Textul memoriului:
„MAJESTATE,
Cu prilejul alegerilor de episcop care au avut loc în
luna Octombrie 1933, a rămas nefinalizată alegerea epi-
scopului de Cetatea-Albă-Ismail, din cauză că Sf. Sinod
a găsit că alegerea făcută în persoana P.S. Dionisie Ti-
ghineanu este în nepotrivire cu Statutul pentru organi-
zarea Bisericii Ortodoxe Române, care prevede ca cel
ales să fie licenţiat în Teologie.
Chestiunea stă însă în drept şi în fapt astfel:
1. P.S. Dionisie a fost ales şi confirmat ca arhiereu-
vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului sub imperiul unei
legi care cerea sinodalilor titlul de licenţiat în teolo-
gie. Dacă totuşi a fost aprobat, este pentru că s-a avut
în vedere meritele sale naţionale. Aceste merite nu au
încetat astăzi, ci dimpotrivă, activitatea sa naţională şi
bisericească a sporit de atunci încoace, ceea ce îi dă
dreptul să se bucure de prerogativele canonice la care
aspiră orice vlădică. Prea Sfinţitul Dionisie se găseş-
te în faţa unui drept câştigat care nu poate fi anulat
şi nici măcar micşorat prin excepţia ce tinde să i se
aplice. Apoi, în cazul de faţă nu e vorba de o alegere
nouă. Prea Sfinţitul Dionisie, din punct de vedere ca-
nonic, este deja episcop, deoarece titlul de arhiereu vi-
car este un titlu impropriu şi necanonic. Fiind episcop,
alegerea la Cetatea-Albă este numai o permutare sau
o schimbare de jurisdicţie, nu o alegere nouă care are
47
a se face în condiţiunile art. 177 din Statutul pentru 5. Chestiunea confirmării P.S. Dionisie ca episcop
organizarea Bisericii Ortodoxe Române. la Cetatea-Albă-Ismail a devenit acum o chestiune care
2. În ce priveşte dreptul Sf. Sinod de a se opune, priveşte liniştea publică.
Statutul se găseşte în contradicţie cu legea care i-a dat Populaţia respectivă, care respectă cu fanatism pe
putere. P.S. Dionisie pentru viaţa sa curată şi activitatea boga-
Astfel, art. 12 din lege spune că persoanele alese tă în rezultate, ar fi greu lovită sufleteşte, dacă i s-ar
de Congresul Naţional se examinează din punct de ve- lua speranţa revederii în scaunul episcopesc al aceluia
dere canonic de Sf. Sinod şi se confirmă de Majesta- pe care îl ştiu ales, şi ar reacţiona cu hotărâre în forme
tea Voastră. În cazul de faţă însă Sf. Sinod şi-a depăşit care nu se pot prevedea, dar care nu e bine să aibă loc
atribuţiunile judecând legalitatea unei alegeri ceea ce tocmai acum, când eflorescenţa sectelor ameninţă uni-
este de atribuţia puterii civile – adică a Statutului sub tatea sufletească a neamului nostru.
al cărui control se găseşte Biserica întocmai ca orice Pentru aceste motive suntem de părere şi propu-
instituţie de Stat. nem, ca alegerea Prea Sfinţitului Dionisie, făcută de
Fiind o contradicţie între lege şi statut, prevalează, către Congresul Naţional Bisericesc în ziua de 20 Oc-
negreşit, legea. tombrie 1933 şi găsită în regulă din punct de vedere
3. Este apoi protivnic dreptei judecăţi ca o parte canonic şi legal, să fie confirmată de către Majestatea
a Congresului Sf. Sinod să poată anula ceea ce a ho- Voastră.”
tărât forul cel mare – Congresul Naţional electoral în
întregimea lui, căci partea nu poate desfiinţa ceea ce a
hotărât totul.
4. Episcopii, care după realizarea unităţii naţionale
s-au ales până acum – sunt cu toţii – exceptând pe P.S.
Gherontie al Constanţei – fără titlu de licenţiat, deşi au
fost aleşi sub imperiul unei legi care cerea în mod strict
licenţa. Ei sunt toţi ardeleni şi făcând excepţie cu Basa-
rabia, s-ar forma convingerea că pentru această provin-
cie există un regim special de stricteţe, pe când pentru
Ardeal există un regim de favoare, lucru care nu trebuie
să se acrediteze.

48 49
Raportul }.P.S. Mitropolit Gurie c+tre
Sf. Sinod despre starea spiritelor din
Eparhia Cet+|ii-Albe-Ismail
S osind la şedinţele ordinare de toamnă ale
Sfântului Sinod, Î.P.S. Mitropolit Gurie a pre-
zentat următorul raport: „Găsim de cuviinţă a rapor-
ta Sfântului Sinod, că smerenia noastră, în calitate de
Mitropolit al Basarabiei, am vizitat în ziua de 27 şi 28
Ianuarie Episcopia sufragană a Cetăţii-Albe-Ismail.
Am fost îndemnat spre a face această vizită cano-
nică, dorind a cunoaşte starea lucrurilor din acea Epar-
hie şi a aduce mângâiere şi linişte în sufletele credincio-
şilor, mai ales, după odiosul asasinat al marelui om de
stat şi patriot luminat, fostul Prim-Ministru I. G. Duca.
Spre bucuria noastră, am avut de constatat că po-
porul din această Eparhie este profund religios şi adânc
devotat Bisericii, Tronului şi Statului nostru român,
deşi o mare parte a lui este compusă din minorităţi et-
nice – bulgari, găgăuzi, ruşi, ucraineni etc.
Sentimentele lui de religiozitate şi patriotism au
fost viu manifestate pe tot parcursul nostru de la gra-
niţa Eparhiei până la reşedinţă, mai ales în gările Tara-
clia, Traian-Val şi comunele Bolgrad, Cişmea-Văruită,
Broasca şi Ismail.
Pretutindeni populaţia, prin exponenţii săi întâm-
pinându-ne, după tradiţia strămoşească, cu pâine şi
sare, în cuvântările de bun sosit în mod unanim, au so-
50
licitat intervenţia noastră înaintea forurilor competen-
te, pentru înscăunarea iubitului lor Arhipăstor – Prea
Sfinţitul Episcop Dionisie, alesul Adunării Eparhiale lo-
cale şi al Congresului Naţional Bisericesc.
În cuvântările noastre am căutat să convingem pe
ascultători să aibă toată încrederea în conducătorii ţării
şi ai Bisericii, să păstreze toată liniştea şi să aibă credin-
ţa nestrămutată în Dumnezeu, asigurându-i că drepta-
tea, în toate năzuinţele lor juste, se va face.
Asemenea am căutat să îndemnăm populaţiunea
ca să nu se lase ademenită de curentele extremiste care
tulbură buna ordine şi sapă la temelia statului şi i-am
sfătuit să rămână strânşi uniţi în jurul Sfintei Biserici,
care ne asigură toate cele trebuitoare pentru viaţă liniş-
tită şi pentru mântuirea noastră.
Sosind la Ismail, am oficiat sfânta slujbă a prive-
gherii împreună cu Episcopul Dionisie în ziua de 27 Ia-
nuarie şi a doua zi (28 Ianuarie), împreună cu Episcopul
Dionisie şi numerosul cler am oficiat Sfânta Liturghie,
iar seara, la orele cinci, Acatistul Maicii Domnului, la
care au asistat toate autorităţile şi mulţime multă de
popor.
Am luat parte la conferinţa religioasă publică din
sala „Gavriil Musicescu”, unde, de asemenea, am dat
îndrumări arihipăstoreşti poporului adunat într-un
număr impresionant de mare. Am vizitat şi Seminarul
Teologic din localitate, împărtăşind elevilor de acolo
sfaturile şi îndrumările necesare duhovniceşti.
La agapa frăţească oferită în cinstea noastră în
palatul Episcopal, la care au participat reprezentanţii
51
tuturor autorităţilor din localitate, parlamentarii din
cuprinsul Eparhiei, toţi protopopii, precum şi membrii
Adunării Eparhiale, cu un deosebit entuziasm s-a ma-
nifestat cea mai afectuoasă dragoste şi veneraţiune faţă
de P.S. Episcop – locţiitor Dionisie – şi s-a exprimat
dorinţa unanimă, ca P.S. Dionisie să fie înscăunat ca ti-
tular al Episcopiei Ismail. Cu acest prilej s-au expediat
telegrame: M.S. Regelui, Prea Fericitului Patriarh, d-lui
Prim-Ministru, d-lui Ministru al Instrucţiunii Publice
şi Cultelor, d-lui Ministru de Interne şi d-lui Ministru
Lepădatu, prin care s-a cerut cu insistenţă, în numele
întregii populaţiunii a Eparhiei Ismailului, înscăunarea
P.S. Dionisie.
Totodată, s-a ales o delegaţie compusă din membrii
Congresului Naţional Bisericesc şi ai Adunării Eparhi-
ale şi anume: Dr. Sulferi – deputat, dl N. Popescu-Pra-
hova – Decanul Facultăţii de Teologie – Chişinău, dl
V. Tomov – deputat, dl Avocat M. Gheorghiu – Cahul,
Protoiereul M. Madan şi Iconom Stavrofor Pavel Gu-
ciujna, care a fost însărcinată de a prezenta Majestăţii
Sale Regelui şi forurilor în drept un memoriu, solici-
tând confirmarea alegerii P.S. Episcop Dionisie.
La apelul ce ni s-a făcut nouă de întreaga asisten-
ţă de a prezida această delegaţiune în calitatea noastră
de titular al Mitropoliei Basarabiei, din care face par-
te şi Episcopia Ismailului ca Episcopie sufragană, am
consimţit, având ferma convingere că prin aceasta vom
contribui la satisfacerea năzuinţelor juste şi unanime
ale poporului şi vom linişti spiritele agitate.
52
Delegaţia, mai sus amintită, a prezentat memoriul
d-lui Prim-Ministru, d-lui Ministru al Instrucţiunii Pu-
blice şi Subsecretarului de Stat de la acest Minister, d-
lui Ministru de Interne şi de la toţi a primit asigurări
că chestiunea fiind justă, se va face dreptate Basarabiei.
De asemenea, delegaţia s-a prezentat cu acest me-
moriu şi Prea Fericitului Patriarh, dar, din conversa-
ţiile ce au avut loc, delegaţia a rămas cu impresia că
atitudinea Prea Fericirii Sale în această chestiune este
negativă.
În urma celor expuse, noi, ca Mitropolit al Basara-
biei, sub ocârmuirea căruia se află văduvita Eparhie a
Ismailului, având în vedere neliniştea ce domneşte în
sânul acelei Eparhii, provenită din cauza întârzierii cu
înscăunarea P.S. Dionisie, alesul Congresului Naţional
Bisericesc, ţinem de a noastră datorie de a ruga Sf. Si-
nod să binevoiască a lua în considerare cu toate atenţi-
unea şi dragostea părintească dorinţa unanimă şi justă
a populaţiei din acea Eparhie, exprimată în memoriu
aici alăturat, şi, în consecinţă, a dispune facerea tuturor
formalităţilor pentru înscăunarea P.S. Episcop Dionisie
ca titular al Episcopiei Ismailului.”
(ss) GURIE,
Mitropolitul Basarabiei
53
 Noi demersuri }n chestia alegerii
P.S. Episcop Dionisie
D upă învestitura celor doi Episcopi de Huşi şi
Caransebeş aleşi odată cu P.S. Episcop Dio-
nisie, la Chişinău s-a ţinut o mare întrunire a clericilor
şi mirenilor din Basarabia, la care Păr. Ic. St. Pavel Gu-
ciujna a făcut un expozeu asupra ultimelor evenimente
în legătură cu alegerea P. S Episcop Dionisie.
Adunarea, luând act de cele expuse, a întocmit un
memoriu pe care l-a propus Î.P.S. Mitropolit Gurie spre
cele legale, împuternicind totodată o delegaţie specială
de a se prezenta Ministrului Instrucţiunii, pentru a ex-
pune starea spiritelor printre credincioşii din Biserica
Basarabeană, în urma invalidării alegerilor P.S. Episcop
Dionisie.
Delegaţia alcătuită din d-nii: Deputat V. Tomov, Se-
nator I. Chirilov şi Preoţii P. Guciujna şi M. Madan, s-a
prezentat d-lui Dr. C. Angelescu, Ministrul Instrucţiunii.
Delegaţii au arătat d-lui Dr. C. Angelescu, că Arhi-
ereul Dionisie nu constituie cu cazul său o excepţie care
să-l împiedice de a ocupa demnitatea de Episcop al Ce-
tăţii-Albe, demnitate în care a fost ales şi de către Con-
gresul Naţional Bisericesc. Delegaţia a arătat apoi d-lui
Dr. C. Angelescu, că mai sunt şi alţi Episcopi nelicenţiaţi
în teologie, întrucât diploma de absolvire a unei acade-
mii teologice n-a fost echivalată cu licenţa în teologie.
Dl Ministru Dr. C. Angelescu a mai fost informat
şi de faptul, că Arhiereul Dionisie a fost ales senator
54
în primul parlament după Unire, pentru meritele sale
naţionale, deşi, conform constituţiei, călugării n-aveau
dreptul de a fi parlamentari.
În concluzie, delegaţii au cerut, ca în cel mai scurt
timp să se facă învestitura şi instalarea Arhiereului
Dionisie ca Episcop al Cetăţii-Albe. Dl Ministru Dr.
C. Angelescu a promis delegaţiunii că va studia cu toa-
tă atenţiunea această chestiune, pe care Guvernul o va
soluţiona probabil definitiv. Apoi delegaţia a prezentat
d-lui Ministru un memoriu, care mai înainte a fost pre-
zentat Î.P.S. Mitropolit Gurie.
Iată cuprinsul memoriului:
„Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
Subsemnaţii clerici şi enoriaşi din Mitropolia Basa-
rabiei, întrunindu-ne astăzi şi luând cunoştinţă despre
investirea celor 2 Episcopi: Nifon de la Episcopia Huşi-
lor şi Vasilie de la Episcopia Caransebeşului, am avut
regretul să constatăm, că deşi Congresul Naţional Bise-
ricesc, în şedinţa sa de la 20 Octombrie 1933, a ales şi a
proclamat ca Episcop al Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail pe
P.S. Dionisie, Vicarul Mitropoliei Basarabiei, totuşi, P.S.
Sa nu a fost învestit şi nici confirmat până în prezent, cu
toate că a fost ales odată cu ceilalţi doi Episcopi.
Ascultând darea de seamă a delegatului Mitropo-
liei – Protoiereul Pavel Guciujna – care a luat parte
împreună cu delegatul Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail
– Păr. Madan şi alţii, la toate demersurile făcute la fo-
rurile în drept pentru întărirea P.S. Dionisie în scaunul
de Episcop, la care a fost ales, în urma discuţiunilor ur-
mate, astăzi, am ajuns la următoarele concluziuni:
55
 Să se aducă la cunoştinţa Î.P.S. Voastre adânca noas-
tră părere de rău şi durerea sufletească pentru jignirea
ce s-a adus poporului basarabean prin această descon-
siderare, faţă de un ales al Congresului, unanim iubit şi
respectat de toţi credincioşii din Mitropolia Basarabiei.
Credem, Î.P.S. Stăpâne, că noi, basarabenii, care cei
dintâi ne-am unit şi ne-am contopit sufleteşte cu Pa-
tria-Mamă, avem dreptul să pretindem ca să fim dis-
pensaţi de asemenea jigniri.
Nu putem, P.S. Stăpâne, să nu vă destăinuim adân-
ca noastră cerere sufletească şi ferma hotărâre, că dacă
şi de data aceasta glasul nostru va răsuna în pustiu,
vom fi siliţi – fără de voia noastră, dar împinşi de oa-
meni cu răspundere şi care înţeleg gravitatea împreju-
rărilor – să căutăm a ne apăra drepturile pe orice căi
indrituite de conştiinţa şi demnitatea noastră.
Cu regret, constatăm, că numai faţă de noi, orto-
docşii, din Basarabia, centrul are această atitudine
jignitoare.
Vă rugăm respectuos, Î.P.S. Stăpâne, să fiţi inter-
pretul acestui sentiment de protestare şi să interveniţi
la forurile în drept, ca să înceteze, cu un ceas mai devre-
me, această suferinţă sufletească a noastră şi această
desconsiderare, care nu poate aduce decât tulburare şi
nelinişte în sufletele credincioşilor.
Î.P.S. Stăpâne, ştim că răbdarea este o virtute, dar
şi răbdarea are sfârşit.
Respectuos vă rugăm a face toate demersurile pe
care le veţi crede necesare, ca să nu ajungem la margi-
nile răbdării.”
56
Ecouri din pres+ }n chestia
alegerii P.S. Dionisie
F rământările în chestiunea alegerii P.S. Dioni-
sie au găsit un răsunet larg şi în presa româ-
nească, care a căutat să lumineze opinia publică asupra
acestei chestiuni atât de însemnată pentru viaţa biseri-
cească din Basarabia, stăruind unanim asupra satisfa-
cerii doleanţelor juste ale credincioşilor.
Astfel, ziarul „Raza”, organul de publicitate a cle-
rului din Basarabia, în Nr. 142 din 29 Octombrie 1933,
scrie:
„Problema alegerii de la Ismail e prea de actualitate
ca s-o putem trece cu vederea. Pe buzele celui din urmă
cetăţean al Moldovei dintre Prut şi Nistru stă îngrijoră-
toarea întrebare: „Ce va urma?”
De la început ţinem să precizăm că la mijloc nu e
în joc o ambiţie cauzată de spiritul exagerat de regio-
nalism. Nu! La mijloc e dreptatea unei provincii atât de
mult neluată în seamă.
E dreptatea şi numai ea! Episcopul Dionisie e vene-
rat de toată lumea, după cum spune profesorul Nichi-
for Crainic în „Calendarul de Duminică”:
„În vremea de azi, e aproape un exemplar unic de
călugăr adevărat, în duhul marii tradiţii a ortodoxiei”.
Pe acest călugăr, Regele Ferdinand l-a numit epi-
scop „cu drepturi câştigate.” Acestui călugăr Mitropoli-
tul Moldovei, sfinţindu-l în Episcop, i-a zis: „Prea Sfin-
57
ţiei Tale nu-ţi trebuieşte diplomă. Ai învăţat „Academia
vieţii”, ceea ce mie îmi lipseşte.”
Călugărul Dionisie este ridicat la rangul de episcop
tocmai pentru meritele lui nepreţuite, atât pe ogorul bi-
sericesc, cat şi pe cel naţional. Pe acest „călugăr unic”
îl priveşte Basarabia ca pe cel mai vrednic candidat la
conducerea eparhiei de Sud. Căci unui candidat i se
cere, în primul rând, să fie „călugăr în duhul marii tra-
diţii a ortodoxiei” şi numai după aceea un om „încurcat
în pădurile de noţiuni şi probleme, pe care ni le-a dat
cultura”.
Ori toate aceste condiţiuni îndeplineşte Vlădica
Dionisie şi poate că este singurul dintre candidaţi, care
le îndeplineşte.
Dar lucrurile nu se opresc aici! Între Vlădica Dio-
nisie şi poporul basarabean este o legătură, pe care nu
o va putea rupe nici o putere: este legătura dragostei.
Reprezentanţii clerului şi ai poporului au spus-o răspi-
cat la Bucureşti!
Generalul Cănciulescu i-a exprimat devotamentul
întregii armate din Basarabia. Dar devotaţi, mai sinceri
decât chiar unii basarabeni, sunt regăţenii ce l-au cu-
noscut. Ei au cerut alături de basarabeni să fie la Ismail
Vlădica Dionisie.
Deci, nu e vorba de regionalism, căci în Basarabia
am avut episcopi din Ardeal, Bucovina şi Vechiul Regat
– ceea ce nu veţi găsi în Bucovina şi Ardeal. În cazul de
faţă, toată suflarea aflătoare în Basarabia cere într-un
glas: Episcopul Dionisie la Ismail. Provincia celor 3 mi-
lioane de locuitori, trimiţându-şi aleşii săi să-şi spună
58
cuvântul, i-a obligat să fie sinceri. Şi e poate singurul
caz de la Unire, când, cu mici excepţii, reprezentanţii
poporului şi-au spus sincer cuvântul. Şi, în acelaşi timp,
e singurul caz, când n-au fost ascultaţi…”
Venerabilul Consilier Ic. St. I. Andronic
în acelaşi ziar „Raza”, cu Nr. 155 din 28 Ianuarie 1934,
publică următorul articol:
„Noi lege avem şi după legea noastră
trebuie să moară…”
Ultima critică a alegerii Episcopului de Ismail sem-
nată de Prof. Universitar Păr. Valeriu Iordăchescu şi
publicată în „Viitorul” Nr. I / 933 pretinde a fi din toate
punctele de vedere „obiectivă.” Rezumatul criticii se cu-
prinde în expresia clasică: „dura lex, sed lex!”, „Excepţi-
unile, care s-ar pretinde să se pună în practică faţă de
P.S. Dionisie, „nefiind prevăzute de lege”, „alegerea P.S.
Sale este şi rămâne ilegală.”
P.S. Dionisie n-are titlul de licenţiat cerut de art.
117 din Statutul noii legi bisericeşti din 1925.
Venerabilul autor – Păr. Valeriu Iordăchescu – re-
cunoaşte meritele P.S. Dionisie, se închină în faţa calită-
ţilor frumoase ale P.S. Sale, înţelege chiar şi dorul basa-
rabenilor de a-l vedea în scaun Vlădicesc, dar cu toate
acestea principiul de „legalitate” îl mână până acolo, că
realizarea dorurilor basarabenilor, considerată chiar
ca şi condiţie de progres bisericesc, apare în ochiul au-
torului drept o „pură anarhie.”
59
 Mă închin şi eu principiului de „legalitate“, mă în-
chin şi mult stimatului autor, Păr. Valeriu Iordăchescu,
dar nu rămân cu acea impresie pe care tinde să o facă
critica de mai sus. De aceea nu pot să o împărtăşesc.
Fără nici o discuţie, legile trebuie respectate, dar
de toţi şi în toate împrejurările, căci numai aşa legea
rămâne ca ceva sfânt şi neclintit. Iar când legea devine
o cârpă, cu care unii îşi şterg faţa, iar alţii picioarele,
atunci ce înseamnă „legalitate?”
Faţă de legea bisericească din 1925 – aşa cum se
prezintă ea – oare este primul caz când se încalcă un
articol din statut (117)? Oare alegerea episcopului de
Ismail este primul act de „anarhie” în cadrul legii?!
Cine oare nu cunoaşte istoria legii actuale biseri-
ceşti şi aplicarea ei?!
Ardealul chiar „după lege” (art. 38) este liber de
sarcinile legii acesteia.
O parte din ea – organizarea protopopiatelor – nu
s-a aplicat deloc în Regat, Basarabia şi Bucovina. În ce-
lelalte părţi s-a aplicat mai mult după proverbul „câte
bordeie, atâtea obiceiuri.”
Fiecare Eparhie sau fiecare cap de eparhie a proce-
dat cum a crezut mai bine pentru sine, dar nicidecum
pentru lege. Cum se administrează averile eparhiale,
cum se activează în consiliile eparhiale, cum se recru-
tează consilierii eparhiali? Oare în toate părţile Ro-
mâniei, „după lege”? Ce reprezintă Eforia centrală de
astăzi în conformitate cu legea? Cine a scos din funcţi-
une pe revizorii eparhiali prevăzuţi de statut (art. 112,
60
lit. „E”) şi pe secretarii protopopilor (art. 63)? De ce nu
se respectă nici de autorităţile statului art. 30 din lege:
„Curtea bisericilor este lucru sfinţit şi nu poate să fie
sechestrată.” Şi cu toate acestea mai mulţi învăţători
de la şcolile din curţile bisericeşti s-au făcut stăpâni pe
aceste „lucruri sfinte” şi le-au umplut de toată murdă-
ria? Unde se aplică art. 114, lit. „D” ca profesorii semi-
nariilor să fie instituiţi de consiliile eparhiale?
Ce să mai zicem despre art. 19 şi 21 din lege cu pri-
vire la întreţinerea clerului din fondurile statului care
au fost atacate în Congresul Naţional Bisericesc cu
multă măiestrie şi mare spirit de dreptate de către Păr.
Valeriu Iordăchescu, ca să fie schimbate şi modificate în
conformitate cu justa cerere a clerului din toată Româ-
nia? Principiul: „dura lex, sed lex!” nu l-a oprit atunci
pe Păr. Valeriu să arate că neglijarea nevoilor clerului şi
încălcarea drepturilor lui, este o faptă strigătoare la cer.
De aceea şi în legea dumnezeiască despre lege se zice că,
„slova (legii) omoară, iar duhul face viu.” (2 Cor. III, 6).
Se vor găsi destui, care vor cere capul noului epi-
scop de Ismail în baza legii, dar credem că se vor găsi
şi oameni, care vor da preferinţă spiritului viu, faţă de
litera moartă.
Iar până va triumfa dreptatea, avem în biserică
două lagăre (istoria se repetă). Una strigă: „Noi lege
avem şi după legea noastră trebuie să moară”, şi alta
răspunde: „Slova omoară, iar duhul face viu”.
Ic. St. I. Andronic
61
 În chestia P.S. Dionisie, s-a ridicat cu căldură
şi ziarul d-lui Octavian Goga – „Ţara Noastră”,
care a publicat următorul articol:
„Daţi-ne păstorul dorit!
Şi de această dată Basarabia a rămas la urmă. Căci
în timp ce Moldova şi Banatul şi-au sărbătorit înscău-
narea noilor ierarhi, Basarabia lăcrimează ca o orfană,
înlăturată de la ospăţul întru duhovnicească bucurie.
Dar plângerea aceasta este cu mult mai amară decât
ne-o închipuim.
Trăind peste 100 de ani sub vitregia stăpânirii străi-
ne, Basarabia românească a fost în permanenţă nedrep-
tăţită. Elementul românesc a fost tratat ca inapt pentru
adâncile izvoare ale culturii oficiale. Românul nostru
era întâmpinat pretutindeni cu arhicunoscuta formulă:
„Moldovan, cap de bou”, iar cei mai răsăriţi fii ai Basa-
rabiei obijduite, nu erau încurajaţi în alte studii, ci erau
ţinuţi la ale abecedarului începător. Numai astfel se ex-
plică numărul insuficient de intelectuali români, daţi de
provincia dintre Prut şi Nistru în timpul pribegiei.
Închipuiţi-vă acum prin ce sacrificii au trebuit să
treacă acei puţini moldoveni pentru a se adăpa din cele
ale ştiinţei şi ce fericire pe ei, când au putut vota primii
unirea cu patria străbună. Toţi îşi vedeau de-acum pri-
gonirile învinse şi o înţelegere deplină din partea fraţi-
lor de sânge.
Călugărul Dionisie Erhan de la Mănăstirea Suruceni,
primeşte şi petrece noaptea pe delegaţii moldoveni tri-
62
mişi la Iaşi, pentru a aduce la cunoştinţă votarea unirii cu
patria străbună. Pe toţi românii fruntaşi, urmăriţi de bol-
şevici pentru a fi omorâţi, călugărul Dionisie îi salvează
între zidurile mănăstirii, după ce un sfert de veac citise
călugărimii şi poporului moldovenesc din cărţile sfinte
ale neamului, profeţia unirii tuturor fraţilor într-un mă-
nunchi. În acest mare act vedea el izbăvirea Basarabiei
de toate relele. Şi profeţiile lui naţionaliste au prins rădă-
cini adânci în sufletele miilor de ascultători clandestini.
Căci în materie de predică naţională, Vlădica Dionisie a
fost în adevăr „Gură de aur.” El a fost unul dintre puţinii
care au ştiut să unească glasul duhului cu glasul sângelui.
Pentru el sentimentul naţional cu cel religios sunt ca doi
fraţi dintr-o tulpină şi ca doi ochi dintr-o lumină, nici
amestecându-se şi nici despărţindu-se.
Datorită acestei sincere propovăduiri de mai bine
de un sfert de veac, Basarabia religioasă şi naţionalis-
tă şi-a însuşit crezul Vlădicăi Dionisie, sădit în adâncul
sufletului ei primitor, transmis prin:
„Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii…”
(Al. Mateevici)
Iată pentru ce Basarabia de azi este atât de mult
identificată cu Episcopul Dionisie. Iată de ce dl Octavi-
an Goga, cel mai mare animator al sentimentului nos-
tru naţional, a strigat în plin colegiu electoral, ca Ba-
63
sarabiei să i se dea exponentul ei adevărat, singurul în
măsură să-i aducă: Liniştea, Mângâierea şi Bucuria.
Cea mai reprezentativă figură a filosofiei româneşti,
dl Profesor Ioan Petrovici, care a înţeles adâncul sufle-
tului mistico-religios al poporului nostru, a strigat să se
audă, că dorinţa Bisericii Basarabene să nu fie înăbuşită
şi să i se dea păstorul ei adevărat. Şi tot pentru aceleaşi
motive, unanimitatea clerului şi poporului basarabean,
însoţit de tot ce are ţara aceasta mai bun şi mai sincer,
au cerut şi cer cu insistenţă: „Daţi-ne păstorul dorit.”
Dar pentru a nu se părea că suntem sub influenţa sen-
timentului, să cităm ultimul cuvânt al justiţiei obiecti-
ve şi nepărtinitoare: „Ministerul Instrucţiunii, dând în
studiu contenciosului său partea juridică a chestiunii
Episcopului Dionisie, acesta a opinat că, deoarece Si-
nodul a admis candidatura Arhiereului Erhan pentru
scaunul vacant de Episcop, i-a recunoscut şi implicit
dreptul de a ocupa acest scaun, în cazul când va fi ales.
Nici din punct de vedere canonic, nici din punct de ve-
dere legal, Sinodul nu avea dreptul să anuleze alegerea
Arhiereului Erhan ca episcop, aceasta cu atât mai mult,
cu cât cel ales era membru al Sinodului.”
Aşadar, toate converg la o singură concluzie pla-
uzibilă; Episcopul Dionisie trebuie neapărat confirmat
pentru liniştea, bucuria şi mângâierea poporului.
Basarabia îşi reclamă dreptul ei. Aur şi argint nu
cere, dar cere liniştea şi bucuria ce-i fusese refuzată de
stăpânitorii de ieri.
„Cei ce au urechi de auzit, să audă!”
Vasile Ţepordei
64
"Un provizorat inutil”
(Publicat în ziarul „Curentul” Nr. 2195/934)
M. S. Regele a pus girul autorităţii Sale pe ac-
tul de investire a celor 2 episcopi de Huşi
şi de Caransebeş – în drepturile lor de suverani Chiri-
arhi ai Bisericii. Alegerea a fost bine făcută şi norodul
mirean, dimpreună cu ceilalţi buni români, care nu ne-
socotesc autoritatea morală a Bisericii în viaţa de stat,
s-au bucurat văzând cele făptuite cu atâta înţelegere.
Dar legalismul juridico-religios a băgat iscoadă şi din-
tr-un calcul neîntemeiat Episcopia Ismailului a rămas
fără titular. Se permanentizează o stare de provizorat
protivnică intereselor localnice ale locuitorilor şi se lasă
nesiguranţa şi neîncrederea în Biserică să învrăjbească
spiritele şi în viaţa cea de toate zilele. Aceasta se pe-
trece în Sudul Basarabiei, cu alte cuvinte, tocmai în re-
giunea în care şi-au dat întâlnire insularii răzleţiţi din
cele mai variate neamuri. Acolo nu există omogenitate
de limbă, unde nivelul civilizaţiei înregistrează căderi
şi ascensiuni disproporţionate, Biserica Creştină-Or-
todoxă nu-şi găseşte reazemul pe un sceptru autoritar
şi definitiv confirmat de lege. Se împotriveşte nu ştiu
ce neînţelegere, care porneşte de sus, când până acum
spiritul basarabenilor era bântuit de vânturi demonice
şi schismatice, care porneau din ignoranţa celor de jos.
Iată pentru ce scaunul de Episcop al Ismailului are mai
mare însemnătate, pentru că acolo dăinuie anarhia reli-
65
gioasă şi poporul indus în eroare de toţi rasputinii ino-
chentişti, aleargă bezmetic după autoritatea nezdrunci-
nată a conducătorului unic. Şi această autoritate, dacă
există în fapt, lipseşte în drept, pentru că forurile supe-
rioare se împotrivesc şi privirea lor se îndreaptă către
un spirit juridic, arbitrar şi abstract, nu către realitatea
vie a Bisericii active.
Împotriva acestei optici care deformează lucruri-
le s-a ridicat în scris dl N. Iorga în „Neamul Româ-
nesc”; s-au făcut apoi interpelări în Senat, cărora li s-a
asociat gândul oamenilor de bună credinţă. Şi totuşi,
urechile nu s-au destupat, iar giubelele trase peste cap
au împiedicat să se ivească adevărul. Căci iată ce s-a
întâmplat: Colegiul Electoral al Congresului Naţional
Bisericesc a ales în strictă legalitate pe P.S. Dionisie
în scaunul Episcopiei din Ismail. De la alegere până la
confirmare a trecut o bucată de vreme, în care timp
forma acestei numiri nu s-a îndeplinit după rânduiala
intereselor Bisericii. Mai bine zis, Sf. Sinod s-a împo-
trivit pentru motivul că Vlădica Dionisie n-are studiile
şi titlurile academice, prevăzute de noua lege a cultelor,
dar acelaşi Sinod, în şedinţa de la 7 Iulie 1918, l-a ales
Arhiereu cu titlul „al Ismailului”, ceea ce înseamnă că
i-a deschis calea episcopatului – a acestei funcţii admi-
nistrative, căci toţi cei iniţiaţi ştiu că arhieria este fap-
tul esenţial care confirmă situaţia de drept a viitorului
Episcop. Nu poate fi vorba de un conflict între Aduna-
rea Eparhială şi Sf. Sinod, pentru motivul că instanţa
supremă a Bisericii dominante a statornicit odată cu
66
prilejul încetării din viaţă a Episcopului Teculescu, ca
P.S. Dionisie să ia conducerea acestei Eparhii, până la
alegerea titularului. Iată, prin urmare, că şi din punctul
de vedere al dreptului bisericesc, P.S. Dionisie Tighi-
neanul întruneşte toate sufragiile pentru a păstori mai
departe Episcopia Ismailului.
Folosind toate argumentele, credem că am ajuns la
piesa de rezistenţă a acestui conflict, a cărui soluţionare
nu trebuie să mai zăbovească. Fără îndoială, Episcopul
Dionisie este figura din vechea şcoală, care se ţinea de
rânduiala bisericească, dar avea în acest timp sub grija
lui şi sufletul credincioşilor. Niciodată între el şi mirenii
pe care-i păstorea nu s-a iscat vreo neînţelegere şi nici-
când vorba de vrajbă nu s-a insinuat perfid, pentru a-i
compromite autoritatea.
În timpul războiului şi mai târziu, când Basarabia
era frământată de tendinţe anarhice, Episcopul Dioni-
sie a îndrumat arca lui Hristos cu dibăcie de bun român
şi a scos-o la liman intactă.
Acestea sunt merite care nu se uită. Ele consacră o
situaţie câştigată prin merite personale necontestate.
Evident, Sf. Sinod trebuie să respecte legea cultelor, să
fie cât mai exigent cu pregătirea teologică a Chiriar-
hilor şi să nu îngăduie nepregătiţilor să pătrundă prin
uşa din dos a altarului, atunci când pronaosul trebuie
să le deschidă porţile investiţiunii. În cazul P.S. Dio-
nisie, un trecut întreg stă mărturie pentru depunerea
acestui examen de duhovnicească înţelegere, care a
devenit inutil. Dacă cineva are de spus ceva împotri-
67
vă, să-o spună cinstit şi fără ocolişuri. Pe un simplu
motiv de legalism juridic, paradoxal şi arbitrar, nu se
poate ţine provizoratul unei provincii bătută de toate
vânturile schismelor religioase şi pândită la răspântii
de competitorii politici de vrajbă. Să ne aducem amin-
te de cuvintele poetului, care spune lapidar: „credinţa
zugrăveşte icoane în biserici” şi să ne întrebăm, dacă
liniştea sufletească a basarabenilor avea nevoie tocmai
acum de un gol administrativ, tocmai în fruntea Epi-
scopiei de Ismail? Numirea episcopilor de Caransebeş
şi de Huşi ar fi fost un prilej nimerit ca să se pună capăt
şi provizoratului de la Ismail. Acum soluţionarea aces-
tei alegeri nu mai suportă nici o amânare.
Nicolae Roşu
68
Comunic+ri {i interpel+ri
la Camer+ {i Senat }n chestia
alegerii P.S. Episcop Dionisie
C hestiunea alegerii P.S. Episcop Dionisie a de-
păşit graniţele Basarabiei, devenind o ches-
tiune de ordin bisericesc şi naţional pentru întreaga
suflare românească. Astfel, deputaţii parlamentari din
diferite colţuri ale ţării, indiferent de culoarea politi-
că, s-au ridicat pe tribuna Parlamentului, interpelând
guvernul în chestiunea aceasta. Putem cita numele
fruntaşilor politici şi bărbaţi de stat ca: Prof. N. Iorga,
Octavian Goga, Dr. N. Lupu, A. C. Cuza, Prof. I. Petro-
vici, deputaţi: D. Topciu, Vas. I. Tomov, Dr. C. Sufleri
şi senatori: Sergiu Gaziev şi I. S. Chirilov, care în mai
multe şedinţe s-au ridicat pentru satisfacerea dolean-
ţelor juste ale poporului din sudul Basarabiei.
Dăm mai jos comunicarea făcută de deputatul de
Cetatea-Albă, dl Dr. C. Sufleri, în preajma sărbătorilor
Sf. Paşti, când frământările din sânul credincioşilor din
Eparhia Cetăţii-Albe-Ismail, luaseră proporţii îngrijo-
rătoare.
Domnule Preşedinte,
Domnilor Deputaţi,
„Am onoarea a adresa următoarea comunicare
Onoratului Guvern şi, în special, d-lui Subsecretar de
Stat al Ministerului Cultelor, care cunoaştem că îm-
69
brăţişează în largă măsură toate problemele obşteşti şi
bisericeşti, asupra înscăunării P.S. Episcop Dionisie ca
episcop titular al eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail.
Pe ziua de ieri, 9 Martie, s-a făcut cu tot fastul şi
amploarea cuvenită investirea legală a episcopilor de
Huşi şi Caransebeş, aleşi de Colegiul electoral al Con-
gresului Naţional Bisericesc, Congres care a ales în
perfectă legalitate şi pe P.S. Episcop Dionisie în scaunul
episcopiei din Ismail şi care alegere până în prezent nu
este confirmată de forurile competente.
Eparhia Cetăţii-Albe-Ismail nu merită această
desconsiderare şi tratare vitregă şi, făcându-mă ecoul
durerii sufleteşti a întregii populaţii creştine din acea
eparhie, cerem să ni se facă dreptate.
Pentru că, Domnilor Deputaţi, în persoana P.S.
Dionisie, eparhia Cetăţii-Albe-Ismail vede pe legiti-
mul şi iubitul său arhipăstor şi, nu înţelege pentru care
considerente această dorinţă unanimă şi legală nu este
satisfăcută?
P.S. Dionisie Erhan Tighineanul a fost sfinţit ar-
hiereu încă în anul 1918, deşi P.S. Sa nu avea studii
seminariale sau teologice, ci era autodidact în chestii
religioase, iar în chestiuni naţionale a fost un valoros
luptător pentru interesele românismului în părţile
Moldovei de peste Prut.
Pentru meritele sale morale şi naţionale, dar şi ca o
satisfacţie a opiniei publice româneşti din Basarabia, Sf.
Sinod, în şedinţa de la 7 Iulie 1918, îl alege pentru locul
de arhiereu cu titlul de „al Ismailului.”
70
În Jurnalul Consiliului de Miniştri, în raportul că-
tre M.S. Regele şi în înaltul Decret Regal nu se face nici
o menţiune de alegerea condiţionată a P.S. Dionisie
pentru locul de arhiereu al vicariatului Ismailului. P.S.
Episcop Dionisie Erhan a fost dispensat la hirotonie ca
arhiereu în 1918 de studiile teologice, deci a câştigat
un drept anterior legii din 1925, drept care nu se poate
contesta nici anula.
În cuvântarea sa ţinută la închiderea sesiunii Sf. Si-
nod de atunci, Ministrul Cultelor a constatat că alege-
rea P.S. Dionisie Erhan ca arhiereu-vicar al Ismailului
este un act naţional, care contribuie la contopirea su-
fletească a poporului şi la consolidarea unirii pe vecie a
Basarabiei cu Patria-Mumă.
Plenitudinea arhierească de membru al Sf. Sinod
nu a fost îngrădită pentru P.S. Dionisie prin nici un act
special. P.S. Sa de atunci devine membru al Sf. Sinod de
plin drept şi cu toate atribuţiile, pe care le au deopo-
trivă şi ceilalţi membri ai Sf. Sinod, în virtutea treptei
arhiereşti, a canoanelor şi a legilor ţării.
Când episcopia Cetăţii-Albe-Ismail a rămas vacan-
tă, prin încetarea din viaţă a P.S. Justinian Teculescu,
P.S. Dionisie Erhan Tighineanul a fost însărcinat cu
conducerea acestei eparhii până la alegerea unui titular.
P.S. Sa aşa a condus această eparhie duhovniceşte şi ad-
ministrativ ca episcop locţiitor, încât şi-a atras în chip
indiscutabil simpatia şi dragostea întregii populaţii din
sudul Basarabiei.
În ziua de 20 Octombrie 1933, de către Colegiul
electoral al Congresului Naţional Bisericesc, s-a făcut
71
alegerea pentru scaunul episcopal din Ismail şi cu ma-
joritatea absolută a voturilor a fost ales P.S. Episcop Di-
onisie.
Din actele şedinţei Colegiului electoral se constată
că n-a fost nici un viciu de formă şi procedură, că P.S.
Dionisie, obţinând la balotaj cel mai mare număr de vo-
turi, a fost legal proclamat ales de Înalt Prea Sfinţitul
Gurie în calitate de Mitropolit al Basarabiei şi Preşe-
dinte al Colegiului electoral.
Însă, la 23 Octombrie 1933, Sf. Sinod, în baza art.
117 din Statutul legii pentru organizarea Bisericii Or-
todoxe Române, anulează alegerea, întrucât P. S Sa nu
îndeplineşte condiţiile de studii cerute de art. 117 din
Statutul legii de organizare.
Se pune întrebarea, dacă Sf. Sinod a putut să anule-
ze alegerea de episcop al Cetăţii-Albe-Ismail, făcută în
perfectă legalitate de Colegiul electoral în persoana P.S.
Dionisie Erhan?
În cazul de faţă, în conformitate cu art. 12 din Le-
gea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române,
Ministerul Cultelor are dreptul să facă propunere M.S.
Regelui pentru confirmarea celui ales. Prin aceasta Mi-
nisterul este legal îndreptăţit să examineze alegerea din
punct de vedere al legilor statului, Sf. Sinod având nu-
mai dreptul de examinare canonică.
Pentru P.S. Dionisie nu mai era nevoie de exami-
nare canonică, întrucât P.S. Sa este membru titular al
Sf. Sinod cu plenitudinea participării şi deliberării la
toate discuţiunile şi hotărârile doctrinare, canonice,
72
disciplinare şi administrative ale întregii Biserici Or-
todoxe Române.
Sf. Sinod nu poate face nici o obiecţiune de ordin ca-
nonic faţă de P.S. Episcop Dionisie întrucât prin aceasta
ar însemna că P.S. Dionisie, ca arhiereu, este vrednic,
iar fiind ales episcop, devine inferior şi deci nevrednic.
Dar chestiunea alegerii unui episcop nu interesea-
ză numai Sf. Sinod, ci şi Guvernul ţării, fiind vorba aici
de candidatul unei întregi eparhii, iar nu de dorinţa
unei singuratice persoane.
Fiind vorba de interpretarea legilor, iar nu de a ca-
noanelor, Ministerul Cultelor este în drept, în virtutea
art. 4 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe
Române, să se pronunţe asupra unei hotărâri a Sf. Si-
nod în această materie şi eventual, să ceară sau să deci-
dă a se soluţiona chestiunea alegerii de episcop pentru
Cetatea-Albă-Ismail.
În vederea celor expuse, rog Onoratul Guvern şi,
în special, pe domnul Subsecretar de Stat al Cultelor să
soluţioneze neîntârziat şi definitiv această dureroasă şi
arzătoare chestiune, de care depinde ordinea şi liniştea
sufletească, în special, în sudul Basarabiei unde şi fără
aceasta curentele subversive au tendinţa de creştere şi
este în interesul ţării ca, cu un ceas mai devreme, de a
linişti spiritele creştinilor drept credincioşi.
De răspunsul ce-l voi primi va depinde dacă nu va
fi cazul să transform această comunicare în interpelare.
Dr. C. SUFLERI,
Deputat de Cetatea Albă
73

Răspunsul d-lui Al. Popescu-Necşeşti,
Subsecretar de Stat la Ministerul Instrucţiunii,
Cultelor şi Artelor, la întrebările ridicate de la tribuna
Camerei de către dl Dr. C. Sufleri şi alţi deputaţi,
cu privire la chestiunea Prea Sfinţitului Episcop Dionisie
(publicat în ziarul „Universul” Nr. 75
din 18 Martie 1934)
„Voi răspunde la o chestiune grea şi complexă, care
priveşte învestirea şi înscăunarea pe scaunul Episcopal
de la Cetatea-Albă a vicarului arhiereu Dionisie Ismai-
leanul, care a fost ales recent de Congresul Naţional Bi-
sericesc.
În această privinţă, votul a fost în favoarea arhie-
reului Dionisie, însă rezultatul votului, examinat de Sf.
Sinod, a dus la rezultatul nerecunoaşterii acestei ale-
geri, pentru motivul că P.S. Dionisie – şi este un epitet,
care i se cuvine în întregime, pentru marele merite de
care a dat dovadă şi pe ogorul bisericesc, şi în luptele
naţionale care s-au dat în Basarabia (aplauze pe băncile
majorităţii) – îi lipseşte o condiţie de formă şi anume:
nu este nici licenţiat, nici doctor în teologie. În această
privinţă acţiunea pe care o desfăşoară Guvernul este
animată de dorinţa de a concilia interesele bisericii cu
interesele de stat ca să ajungem la rezultatul pe care
tot cei care au pus chestiunea în Cameră, de la aceas-
tă tribună, îl doresc şi anume, ca să se facă învestirea
şi înscăunarea P.S. Dionisie în Eparhia Cetăţii-Albe,
în toată slava.
74
În legea pentru organizarea bisericii noastre şi în
statutul, care face parte integrantă din lege, se prevede
în atribuţiunile Sf. Sinod să examineze rezultatul votu-
lui din punct de vedere canonic şi a tuturor celorlalte
formalităţi pe care alegerea trebuie să le respecte.
Din punct de vedere canonic, încă de când legea
pentru organizarea Bisericii şi statutul la această lege
s-au votat cu discuţiuni largi, care au fost o podoabă a
tribunei parlamentare, au fost unii – foarte prevăzători
– şi dreptatea lor iese acum, care au apus: „dacă este
vorba să se facă un examen canonic, este bine ca acest
examen canonic ce cade în atribuţiunea acestui suprem
organ bisericesc – care este Sf. Sinod – să preceadă ale-
gerea adunărilor, care aleg pe acest Episcop.
Pentru că atunci când se fac aceste liste de prezenta-
re şi se examinează candidaţii în mod prealabil de forul
suprem bisericesc, păstrătorul canoanelor şi al tradiţi-
ilor spirituale, atunci nu mai rămâne puterii laice, care
este autoritatea de stat şi care colaborează cu puterea
spirituală, decât să dea învestitura în urma alegerii şi să
examineze celelalte formalităţi cu privire la alegere. Din
această neclarificare a textului şi din această post-pu-
nere a examenului spiritual după alegere, au ieşit greu-
tăţile pe care le întâmpinăm şi pe care suntem pe cale
să le rezolvăm cu privire la înscăunarea Arhiereului P.S.
Dionisie. În adevăr, dacă Sf. Sinod este în atribuţiile sale
să facă un examen canonic şi spiritual, care nu mai este
necesar să se facă, deoarece P.S. Dionisie, în calitate de
Arhiereu, participă demult – din 1918 – la lucrările
75
Sf. Sinod, faptul că-i lipseşte titlul de licenţiat, este în
legătură numai cu anumite atribuţii administrative, pe
care urmează să le capete în calitate de episcop.
Să-mi permiteţi să mă extind asupra acestei ches-
tiuni şi să vă arăt, că din punct de vedere al canoanelor
şi al organizării ierarhiei bisericeşti nu sunt decât trei
trepte: diaconia, preoţia şi arhieria.
Ei bine, P S. Dionisie a fost diacon, a fost preot şi
actualmente este arhiereu. Deci are harul, pe care-l pre-
văd canoanele şi tradiţiile spirituale ale bisericii noas-
tre.
El ia parte în Sinod. Prin urmare, toate exigenţele
Sf. Sinod, din punct de vedere al canonicităţii şi al spiri-
tualităţii, sunt îndeplinite. Dar, Sf. Sinod este foarte ri-
guros, fiindcă se crede îndreptăţit să examineze şi toate
celelalte condiţiuni, care decurg din legile laice, pe care
statul român le-a făcut cu privire la organizarea biseri-
cii şi spune: „îi lipseşte licenţa.” Aceasta este greutatea.
Faţă de meritele excepţionale pe care le-a avut, P.S.
Dionisie a fost făcut Arhiereu; a intrat la alegeri cu grad
de Arhiereu. Deci are un drept dobândit. Chiar dacă
Sf. Sinod nu va găsi mijlocul să revină asupra acestei
exigenţe cu privire la diploma de licenţă, noi credem că
vom găsi mijlocul şi cred că nu va trece mult pentru a
ne putea bucura cu toţii de acest rezultat – ca Sf. Sinod
să hotărască el însuşi că este locul să i se recunoască
dreptul la Episcopat acestei figuri a Bisericii noastre,
care, fără diplomă, străluceşte printre ierarhii noştri,
atât prin adânca lui credinţă şi evlavie creştină, cât şi
76
prin apostolatul întreg, pe care l-a desfăşurat în Basa-
rabia rusească, pentru păstrarea credinţei şi a sufletului
nostru naţional (Aplauze prelungite pe băncile majori-
tăţii).
Cred că sunt nu numai în asentimentul majorităţii
din această Cameră, dar şi al minorităţii, asigurându-vă
că Guvernul îşi va da toate silinţele de a găsi o soluţie,
care vă va mulţumi pe toţi.
Dl Dr. C. Sufleri spune: „Domnule Subsecretar de
Stat, în numele tuturor deputaţilor reprezentanţi ai ju-
deţelor Cetatea-Albă, Ismail şi Cahul, vă aduc mulţu-
mirile noastre pentru deosebitul interes, cu care aţi îm-
brăţişat cauza dreaptă, susţinută de populaţia din sudul
Basarabiei. Sufletul pe care l-aţi pus în această chesti-
une, este sufletul arzător pe care îl cere Basarabia. Vă
rog să ne daţi pe Vlădica Dionisie înainte de sărbătorile
Paştilor, ca să-l instalăm acolo pentru liniştirea spirite-
lor din Basarabia”.
Dl Subsecretar de Stat Al. Popescu-Necşeşti răs-
punde: „Îl veţi avea!” (Aplauze pe băncile majorităţii şi
minorităţii).
77
 R+spunsul d-lui A. Popescu-Nec{e{ti
la Senat }n chestia P.S. Episcop Dionisie
(publicat în ziarul „Universul”
din 2 Aprilie 1934)
Dl S. Gazieff anunţă că membrii Adunării
Eparhiale din Cetatea-Albă şi Ismail au
adresat Senatului o întâmpinare în chestiunea înscău-
nării P.S. Dionisie ca Episcop.
Dl A. Popescu-Necşeşti, Subsecretar de Stat la Mi-
nisterul Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor, a dat urmă-
toarele precizări:
„În chestiunea alegerii de Episcop de la Cetatea-
Albă-Ismail mi s-au adresat mai multe întrebări, aici în
Senat. Am răspuns la Cameră, sunt dator să vă răspund
şi Dvoastră.
În Octombrie trecut, când au trebuit să se com-
pleteze vacanţele din cele trei scaune: Huşi, Caranse-
beş şi Ismail, s-a adus un vot, care priveşte scaunele
de Huşi şi de Caransebeş, examinat după autoritatea,
care, după legea organică a Bisericii noastre, este com-
petentă să-l examineze şi să-l confirme, adică Sf. Si-
nod a adus în cele din urmă la învestirea şi înscăunarea
unuia dintre aceşti episcopi, rămânând ca Episcopul
de Caransebeş să fie înscăunat după sărbători. Au fost
mai multe greutăţi în ce priveşte confirmarea rezulta-
tului votului pentru Episcopul Dionisie Tighineanul.
78
La această alegere P.S. Dionisie Tighineanul a partici-
pat cu titlul de Arhireu.
În această situaţie, P.S. Dionisie, încă de la 1918, de
când a căpătat acest titlu, ia parte la lucrările Sf.Sinod
şi este unul din membrii străluciţi ai acestui înalt for de
conducere al Sfintei noastre Biserici. Rezultatul votului
a fost în favoarea P.S. Dionisie.
Examinând Sf. Sinod, odată cu celelalte alegeri şi
alegerea în persoana P.S. Dionisie Tighineanul, a găsit
că îi lipseşte una din condiţiunile, pe care legea şi statu-
tul o prevăd, anume titlul de licenţiat în teologie. Pentru
acest cuvânt Sf. Sinod n-a confirmat această alegere…
Ce îndatoriri avea Sf. Sinod
Trebuia însă să mai facă un lucru Sf. Sinod; în ter-
men de trei luni, de la data alegerii, să fixeze data unei
noi alegeri, pentru că nu se cade nici pentru slava Bi-
sericii, nici pentru acţiunea sa asupra credincioşilor să
rămână văduvit scaunul mai multă vreme. N-a făcut
acest lucru Sf. Sinod, nici n-a trimis dosarul Ministeru-
lui Instrucţiunii pentru ca să se examineze condiţiunile
în care s-a făcut această alegere.
În urmă Sf. Sinod ne-a trimis dosarul, l-am exami-
nat şi am ajuns la convingerea că în ce priveşte partea
spirituală, partea dogmatică, pe care Sf. Sinod, păstră-
tor al tradiţiei canonice, o respectă, P.S. Dionisie Tighi-
neanul îndeplineşte cu prisosinţă toate cerinţele.
P.S. Dionisie Tighineanul este de la 1918 membru
în Sf. Sinod şi participă la toate lucrările. El a urcat cu
79
demnitate cele trei trepte, pe care le recunosc canoa- îl impun atât stimei şi afecţiunii basarabenilor, cât şi a
nele – diaconia, preoţia şi arhieria – pentru că demni- noastră, a tuturor.
tatea de episcop nu adaugă nimic în ordinea dogmatică Sper că după Sărbători Sf. Sinod va examina noua
şi spirituală; este numai un atribut administrativ, care situaţie cu toată luarea aminte, ţinând seamă de toate
se adaugă şi care se dobândeşte după legile pe care le aceste împrejurări şi considerând că Guvernul ţine să
face statul. dea satisfacţie basarabenilor, ţinând seamă şi de titlul
Sf. Sinod este în dreptul său să examineze şi să de doctor în teologie „honoris causa”, împreună cu atâ-
confirme alegerea. Şi pentru a împăca exigenţele şi cu tea titluri de fond pe care le are P.S. Dionisie Tighi-
privire la această condiţie, am găsit sprijin tot în Basa- neanul, îl va ajuta să confirme rezultatul alegerii de la
rabia, care cu tot sufletul este pentru P.S. Dionisie (Vii 20 Octombrie. Numai puţină răbdare să aibă locuito-
aplauze). Tânăra Facultate de Teologie din Chişinău, rii, care-l iubesc pe P.S. Episcop Dionisie Tighineanul
într-o însufleţită şedinţă, la iniţiativă luată de dl Decan şi cred că rezultatul are să fie mulţumitor (Aplauze
Profesor Nicolae Popescu-Prahova, i-a acordat cu mari prelungite).”
elogii titlul de doctor în teologie „honoris causa“. Potri-
vit regulamentului Universităţii, Facultatea de Teologie
din Chişinău, ţinând de Universitatea din Iaşi, acest vot
a mers spre ratificare, în ziua de Bunavestire, aleasă în-
adins de această veche Universitate Ieşeană. Ratificân-
du-se votul Facultăţii de Teologie din Chişinău, tot cu
unanimitate şi cu elogii, Universitatea din Iaşi a înlesnit
o soluţie, pe care noi o credem acceptabilă din toate
punctele de vedere.
Am comunicat aceste noi împrejurări Sf. Sinod,
rugând pe Î.P.S. S. Patriarh, în calitate de Preşedinte al
Sf. Sinod, să ia din nou în cercetare situaţia, care s-a
creat P.S. Dionisie, una din strălucitele figuri ale ierar-
hilor noştri. Nu numai sfinţenia vieţii sale, dar luptele
pe care le-a dus în Basarabia de sub stăpânirea ruseas-
că, pentru afirmarea şi menţinerea sufletului naţional,

80 81
 Proclamarea P.S. Dionisie
“Doctor honoris causa”
al Facult+|ii de Teologie
din Chi{in+u
C onsiliul profesoral al Facultăţii de Teologie
din Chişinău, luând în consideraţie dorinţa
unanimă a credincioşilor din sudul Basarabiei de – a-l
avea ca Episcop pe marele naţionalist şi evlavios Chi-
riarh P.S. Arhiereul Dionisie Erhan şi totodată ţinând
seama că P.S. Sa nu posedă titlul de licenţă în teologie,
ceea ce împiedică Sf. Sinod de a confirma alegerea P.S.
Sale – la iniţiativa luată de dl Decan Popescu-Prahova,
cu multă însufleţire i-a acordat P.S. Sale titlul de „Doc-
tor honoris causa”.
Şedinţa s-a ţinut în ziua de 21 Martie 1934 în sala
Facultăţii de Teologie, sub preşedinţia d-lui Decan
N. Popescu-Prahova.
Au luat parte 10 profesori, formând majoritatea.
Dl Decan a arătat meritele P.S. Arhiereu Dionisie Ti-
ghineanul pe tărâmul religios, de adânc cunoscător al
dogmelor religioase, cum şi cele pe tărâm românesc în
Basarabia împilată de ruşi, riscând şi nu de puţine ori
– iată, spre a face ca sentimentul românesc şi credinţa
strămoşească să rămână nestinse până în ziua fericită a
alipirii provinciei la Patria-mumă.
Pentru aceste merite a citit următoarea propunere:
82
Domnilor colegi,
„Una din figurile cele mai de seamă ale vieţii bi-
sericeşti şi naţionale în Moldova dintre Prut şi Nistru,
este P.S. Dionisie Tighineanul, Vicarul Sf. Arhiepiscopii
a Chişinăului.
Dorinţa de desăvârşire morală i-a purtat din tine-
reţe paşii spre mănăstire, pentru ca acolo, prin rugăciu-
ne, prin contemplaţie şi prin muncă să se poată apropia
cât mai mult de Dumnezeu, realizând astfel pentru Bi-
serică şi neamul Românesc idealul marilor monahi şi
stareţi de altădată.
De mai bine de o jumătate de veac P.S. Sa poartă
cu cinste haina monahicească. De aceea în domeniul
pietăţii, prestigiul P.S. Sale merge până la venerare din
partea credincioşilor.
Vrednice de subliniat sunt cunoştinţele P.S. Sale în
cele bisericeşti, cunoştinţe pe care şi le-a însuşit fără să
fi obţinut vreo diplomă şi pe care le lămureşte şi le înfă-
ţişează credincioşilor cu un real talent oratoric, într-o
frumoasă limba românească, în care puternic se resim-
te aroma „vechilor cazanii.”
Trebuie, în sfârşit, să punem în clară lumină şi
demna atitudine românească, pe care P.S. Sa a avut-o în
timpul stăpânirii străine, când cu glas profetic a vorbit
ascultătorilor săi despre unirea fraţilor într-un singur
mănunchi, precum şi în timpul revoluţiei, când între
zidurile Mănăstirii Suruceni, al cărei stareţ era şi este
P.S. Sa, găseau îmbărbătare, azil şi scăpare acei care
luptau pentru înfăptuirea idealului naţional.
83
 Având convingerea, că prin activitatea sa, pe teren
naţional şi religios, P.S. Dionisie a adus mari servicii
Ţării, pe temeiul art. 70, alin. 3 din Legea pentru or-
ganizarea învăţământului universitar, subsemnaţii pro-
punem ca Facultatea noastră să confere P.S. Dionisie
Tighineanul diploma de „Doctor honoris causa.”
Cei prezenţi în unanimitate au votat propunerea
decanului.
În consecinţă, P.S. Dionisie a fost proclamat „Doc-
tor honoris causa.”
S-a expediat următoarea telegramă d-lor Dr. Ange-
lescu, Ministrul Instrucţiunii, şi Al. Popescu-Necşeşti,
Subsecretar de Stat la Culte.
„Consiliul Facultăţii de Teologie din Chişinău, în
şedinţa de azi – 21 Martie a. c., – a conferit P.S. Dioni-
sie diploma de „Doctor honoris causa.”
84
Confirmarea alegerii P.S. Dionisie
de c+tre Sf. Sinod dup+ conferirea
titlului “Doctor honoris cauSa”
M embrii Sf. Sinod s-au întrunit la 18 Aprilie
sub preşedinţia Î.P.S. Patriarh Miron. La şe-
dinţă au asistat şi d-nii Miniştri: Dr. C. Angelescu şi
Al. Popescu-Necşeşti.
Şedinţa de după amiază
Î.P.S. Mitropolit Gurie al Basarabiei a făcut urmă-
toarea intervenţie:
Văzând atitudinea unora din membrii Sf. Sinod al
României, care, în chip ilegal şi fără temei de drepta-
te se opun şi împiedică întărirea ca episcop titular al
P.S. Dionisie la Episcopia Cetăţii-Albe-Ismail, ridicat la
aceasta demnitate în mod legal de Congresul Naţional
Bisericesc în şedinţa de la 20 Octombrie 1933;
Având în vedere că toate încercările noastre de a
păstra legătură frăţească cu Sf. Sinod nu au găsit ră-
sunetul trebuitor în sufletul unora din membrii aces-
tui înalt for, nesocotind hotărârea din urmă a Adunării
Eparhiale, consfinţită prin actul de alegere al Congre-
sului Naţional Bisericesc;
Având în vedere că acest lucru constituie o jignire
adâncă adusă întregii populaţii basarabene, care în fe-
lurite chipuri şi-a manifestat dorinţa unanimă fermă de
a avea la Cetatea-Albă ca Episcop pe P.S. Dionisie;
85
 Având în vedere că onoratul Guvern al M. S. Re-
gelui a arătat aceeaşi unanimă şi fermă hotărâre prin
glasul Ministrului de Culte în Parlamentul Ţării;
Având în vedere că toate partidele politice prin re-
prezentanţii lor – oameni de valoare şi foşti sfetnici ai
Coroanei – s-au pronunţat în acelaşi sens;
Având în vedere că Universitatea din Iaşi, în urma

după validarea alegerii P. S. Episcop Dionisie de către Sf. Sinod)

(Fofografia este luată în Bucureşti în ziua de 19 Aprilie 1934,
I. P. S. Mitropolit Gurie, P. S. Episcop Dionisie şi Preoţii:
referatului Facultăţii de Teologie din Chişinău a acor-
dat P.S. Dionisie diploma de „Doctor honoris causa”,

Petre Comerzan, P. Guciujna şi M. Madan.

ceea ce este o dovadă indiscutabilă despre valoarea P.S.
Dionisie;
Având în vedere că la toate aceste manifestări, pe
care le face o ţară întreagă, Sf. Sinod, la stăruinţa unora
din membrii săi, se opune totuşi înscăunării P.S. Dio-
nisie şi preferă în locul păcii evanghelice tulburarea şi
neliniştea sufletească a populaţiei basarabene,
Pentru toate motivele de mai sus. Noi declarăm că
nu avem nici o răspundere în faţa lui Dumnezeu şi a
oamenilor şi, ca urmare, încă o dată, în ceasul 11, cu
toată stăruinţa, rugăm din nou Sf. Sinod să ia în con-
sideraţie motivele sus-arătate şi să binevoiască a so-
luţiona această arzătoare chestiune, revenind asupra
hotărârii anterioare.
Sf. Sinod a hotărât ca această chestiune să fie dată
în studiul comisiei canonico-juridice a înaltului for bi-
sericesc, care va face un referat ce urmează a fi discutat
în şedinţa de dimineaţă, când se va lua o hotărâre în
această chestiune.

86 87
 Membrii Sf. Sinod s-au întrunit a doua zi, la 19 Adresa Ministerului Instruc|iunii
Aprilie, la orele 10, sub preşedinţia Patriarhului Dr. Mi- {i Cultelor }n urma confirm+rii
ron Cristea. alegerii de c+tre Sf. Sinod
La orele 11 a sosit la Sf. Sinod dl Dr. G. Angeles-
cu, Ministrul Instrucţiunii, care a prezentat Sinodului
o adresă, prin care ministerul a cerut recunoaşterea
Arhiereului Dionisie ca Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail,
aceasta întrucât a survenit un fapt nou: Facultatea de
C onfirmarea alegerii P.S. Episcop Dionisie de
către Sf. Sinod a fost comunicată Ministeru-
lui Instrucţiunii şi Cultelor.
Teologie din Chişinău, împreună cu senatul universitar Ca urmare a acestui act, în ziua de 21 Aprilie a. c.,
din Iaşi, au dat titlul de „Doctor honoris causa” Arhie- P.S. Episcop Dionisie a primit de la Onor. Minister al
reului Dionisie şi, prin urmare, acesta îndeplineşte con- Instrucţiunii şi al Cultelor următoarea adresă:
diţiunile cerute de lege.
Sinodul, luând în cercetare adresa Ministrului Prea sfinţite,
Instrucţiunii, a revenit asupra primei sale deciziuni,
Avem onoare a Vă aduce la cunoştinţă că MA-
avându-se în vedere acest fapt nou şi cu unanimitate de
JESTATEA SA REGELE, prin înaltul Decret Regal Nr.
voturi a validat alegerea P.S. Episcop Dionisie ca titular
1110 din 20 Aprilie a. c., a binevoit a Vă confirma în
al Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail.
scaunul de Episcop al Eparhiei Cetatea-Albă-Ismail,
Învestirea noului episcop urmează să se facă după
pentru care aţi fost ales în şedinţa de la 20 Octombrie
ce se va aduce la cunoştinţa Suveranului de către dl Mi-
1933, de colegiul electoral prevăzut de art. 12 din Legea
nistru Dr. Angelescu această deciziune a Sf. Sinod.
pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române.
Primiţi, Vă rugăm, Prea Sfinţite, asigurarea deose-
bitei noastre consideraţiuni.

Ministru, A. P.-Necşeşti,
consilier S. Brădişteanu

88 89
 Ecouri din presa rom~neasc+
dup+ confirmarea alegerii P.S. Episcop
Dionisie de c+tre Sf. Sinod
Ziarul „Ţara Noastră” publica articolul:
„Arhiereul Dionisie”
P rovincia de peste Prut, care din pricina îm-
prejurărilor istorice căzuse la 1812 la ruşi şi
deci sub influenţa culturii ruseşti, în chip fatal a trecut
printr-o diminuare a ideii naţionale. Dar şi aici, ca şi
în celelalte provincii de sub stăpâniri străine, instituţia
care a menţinut aprinsă flacăra iubirii de Dumnezeu şi
de Neam – a fost Biserica. Din mijlocul ei s-au recrutat,
în decursul vremii, figurile reprezentative ale poporului
nostru spre a duce mai departe patrimoniul de simţire
şi gândire naţională. Din acest mediu şi pe linia acestor
figuri se încadrează şi persoana Arhiereului Dionisie.
Om de rară ţinută etică, călugăr cu vocaţie şi patriot
prin excelenţă, P.S. Sa a avut un rol covârşitor în Ba-
sarabia în mişcarea naţională dinainte şi mai ales în
timpul războiului mondial. Într-un timp, când procesul
de rusificare ameninţa această provincie cu tot dina-
dinsul, P. S. Sa a dus luptă fără preget şi odihnă pentru
păstrarea legii strămoşeşti.
Fără prea multe diplome, Arhiereul Dionisie a ştiut
totuşi să se identifice cu aspiraţiunile unui întreg colţ
90
de pământ românesc, făcând din mănăstirea Suruceni,
unde fusese stareţ, un adevărat focar de redeştepta-
re naţională. Pentru aceste merite a ajuns în cea mai
înaltă treaptă bisericească – Arhiereu – în care calitate
a condus administraţia Eparhiei Cetăţii-Albe din ulti-
mul timp. La alegerile de Episcopi din iarnă, Congresul
Naţional Bisericesc l-a ales pe P.S. Dionisie – Episcop al
Cetăţii-Albe.
Între timp Facultatea de Teologie din Chişinău i-a
conferit P.S. Dionisie titlul de „Doctor honoris causa”,
înlăturând şi ultimul impediment de formă. Iar Suvera-
nul, ţinând seama de unanimele manifestări ale popu-
laţiei basarabene, pentru înscăunarea ca Episcop al Ar-
hiereului Dionisie, şi-a manifestat dorinţa ca Sf. Sinod
să soluţioneze chestiunea validării alegerii episcopului
de Cetatea-Albă. Guvernul, în mod postum, a ajuns şi
el să priceapă această chestiune ce angaja sufletul unei
întregi provincii, fiind nevoit a-i da satisfacţie…
În ce ne priveşte, suntem deplini mulţumiţi că după
o îndelungată frământare şi îndurerare a populaţiei de
peste Prut, atât de ataşată de păstorul ei sufletesc Dio-
nisie, s-a ajuns, în sfârşit, la confirmarea punctului nos-
tru de vedere, făcându-i-se dreptate populaţiei basara-
bene. Un singur lucru regretăm, că acest act de dreptate
pentru Basarabia nu s-a făcut înainte de Sfintele Săr-
bători ale Învierii prin instalarea Arhiereului Dionisie
în scaunul de Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail, pentru ca
bucuriile Învierii, urmate după calvarul suferinţei, să
fie mai mari şi mai fericite.”
I. Lancarjan
91

Domnul General C. Dragu, fost comandant teritorial
al corpului III armată din Chişinău, publică în ziarul
„Universul” articolul:
Vlădica Dionisie Erhan, episcop
al Ismailului şi Cetăţii-Albe
„Multe amintiri mă leagă de Prea Sfinţia Sa arhie-
reul Dionisie.
Mult bine s-a spus şi s-a scris de Prea Sfinţia Sa,
căci cine l-a cunoscut, nu putea face altfel.
Viaţa Prea Sfinţiei Sale se apropie de aceea a apos-
tolilor lui Hristos. Fiindcă n-a bătătorit decât drumul
curat al smereniei, cinstei, credinţei, bunătăţii şi mora-
lităţii desăvârşite.
Prea Sfinţia Sa n-a trăit pentru sine, ci pentru bine-
le aproapelui şi cu grijă nemărginită.
Patriot înflăcărat şi neînfricat, nu şi-a precupeţit
nici liniştea, nici viaţa, când a fost nevoie a se jertfi pe
altarul patriei şi înfăptuirea unirii tuturor românilor.
Şi acolo, în retrasele şi tăinuitele chilii ale mănăstirii de
la Suruceni, au găsit adăpost şi ajutor material şi mo-
ral de la părintele Dionisie toţi care lucrau cu îndârjire,
pentru a aduce la trupul României Mari pe fraţii răpiţi
pe nedrept la 1812 şi 1878, de muscalul hrăpăreţ.
De multe ori împreună ne-am frământat sufletele
cu suferinţele, durerile şi nevoile neamului românesc,
pe care Prea Sfinţia Sa le cunoştea atât de bine şi era
atât de îngrijorat şi amărât.
92
Mai ales era adânc întristat şi neconsolat, când ve-
dea că între fraţi de un sânge şi de-o lege, nu domneş-
te adevărata unire şi frăţie. Şi mereu zicea: „Eu mă rog
neîncetat Atotputernicului Dumnezeu, să ne mântuie
de dihania necurată a oarbei neuniri, care roade fără
răgaz la temelia unirii şi se face pe placul vrăjmaşilor
neamului nostru.”
Şi câtă dreptate avea Prea Sfinţia Sa, o dovedesc
evenimentele şi faptele nenorocite din ultimul timp. Şi
răspunderea va cădea ca trăsnetul asupra acelora care
seamănă ura şi neunirea dintre fraţi.
Prea Sfinţia Sa este şi un cuvântător de seamă. Cu
ocazia solemnităţii depunerii jurământului de către re-
cruţii garnizoanei Chişinău, în primăvara anului 1931,
după serviciul divin, a cuvântat Prea Sfinţia Sa, cu atâta
înflăcărare şi convingere, că a mişcat toate sufletele.
Dreptatea s-a făcut. Episcopia Ismailului şi Cetă-
ţii-Albe va fi slujită de un adevărat mucenic al bisericii
şi neamului românesc, din sufletul căruia se va revărsa
din belşug credinţă, iubire, bunătate şi frăţie pentru toţi
fiii neamului.
Să dea Dumnezeu că toţi preoţii şi credincioşii din
eparhia P.S. S. să urmeze pilda Sa.”
General C. Dragu
93
 trufaşi doctori în teologie din biserica noastră. Cucerni-
Marele scriitor, profesor universitar Gala Galaction cia P.S. Dionisie, în faţa Sfintei Mese, aş dori să fie pri-
scrie în ziarul: „Curentul” Nr. 2233 din 23 Aprilie vită prin miracol de toţi preoţii din Ţara românească.
următorul articol:
Integrul călugăr n-a poftit nici o boierie şi nici epi-
„Ziua Domnului” scopie. Mai sunt şi astfel de exemplare. Căci dacă n-ar
fi (şi n-aş şti şi eu câteva), n-aş putea să mai înţeleg lon-
„Sf. Sinod al Bisericii Române Ortodoxe a luat ieri o
ganimitatea lui Dumnezeu şi amânarea pildei cu So-
hotărâre fericită: a recunoscut pe P.S. Dionisie, Episco-
doma şi cu Gomora. Împrejurările, admiratorii, amicii
pul-Locotenent al Ismailului, drept Episcop bine ales şi
devotaţi, dorinţa unei întregi provincii încă pravoslav-
definitiv. Ende gut, alles gut. Totuşi, acest eveniment şi
nică… l-au impus pe Arhiereul lui Hristos la bara can-
oscilaţiile sufleteşti, care l-au însoţit, trebuie să preocu-
didaţilor episcopali!…
pe pe comentatorul vieţii noastre bisericeşti.
Dar P.S. Dionisie nu era doctor în teologie!… Ce
Este semnificativ, că atâtea discuţii şi atâta vervă
contează o jumătate de veac de ostăşie călugărească!
canonică şi juridică s-au cheltuit în jurul unui articol
Ce ne pasă de impunătoarea pietate a acestui soldat al
de lege (sau articol dintr-un regulament) foarte recent
lui Iisus Hristos Euharistic! Ce ne interesează populari-
şi foarte trecător. Se ştie prea bine că Biserica noastră
tatea lui provincială şi clocotul inimilor de peste Prut!
ortodoxă este mult năpădită de pretenţiile, de dreptu-
N-are diplomă de doctor în teologie!… Aşadar, în
rile câştigate şi de pravilele stăpânitorilor acestei lumi.
Biserica Mântuitorului – aşa cum stă ea sub şaua le-
Pentru aceea stăm atât de prost. Cazul P.S. Dionisie
gilor statului – personalităţile din falanga lui Dionisie
ne învaţă multe. Iată un adevărat ostaş al Crucii. A
ne tulbură şi ne strică legea. Cercetează şi vezi că din
crescut la mănăstire de copilandru. A fost un aspru
Galileia nu se ridică prooroc… Citeşte legea (sau regu-
călugăr şi – printr-o rară şi fericită îmbinare – un su-
lamentul) şi vezi că pietatea şi sfinţenia, fără doctoratul
flet de fierbinte moldovean. Fără să facă zgomot, fără
în teologie, sunt un semn de tăgadă! (Luca 2,34).
să-l ştie lumea, stareţul Dionisie de la Suruceni a fost
Noroc că Sfântul Sinod, ajutat puţin şi de Faculta-
stâlp şi făclie neamului românesc şi nădejdilor naţio-
tea Teologică din Chişinău, a aruncat năvodul tocmai
nale. Dar, în deosebi, severul preot al lui Hristos a fost
unde trebuia.
pilduitor şi paznic la picioarele Sfântului Altar. Teolo-
gia P.S. Dionisie, învăţată în pacea chiliilor mănăstirii Gala Galaction
(dar necertificată de nici o diplomă) o doresc celor mai

94 95

Vestea confirmării alegerii P.S. Episcop Dionisie de către
Sf. Sinod a produs o bucurie de nedescris în rândurile clerului
şi poporului basarabean. Această bucurie şi recunoştinţă faţă
de Suveranul Ţării, Sf. Sinod şi Înaltul Guvern şi-a găsit
un răsunet şi în presa din Basarabia.
În ziarul clerului basarabean „Raza” entuziastul
şi talentatul ziarist Vasilie Ţepordei publică în
Nr. 168 din 22 Aprilie articolul:
…Şi pre pământ pace!
„Scriam în acest ziar, cu ocazia invalidării P.S. Di-
onisie Erhan în Octombrie trecut, că: „dreptatea a fost
ofensată.”
Am scris în continuu, de atunci şi până acum, că
Biserica trebuie scoasă din arena luptelor politice. Am
înregistrat toate suspinele credincioşilor din Basarabia,
precum şi din Vechiul Regat cu privire la nedreptatea
ce se făcea. Şi totdeauna ne-am manifestat încrederea
în biruinţa dreptăţii. Deşi mulţi credeau că chestiunea
a trecut în vârful dosarelor „de rezolvat”. Dar încrede-
rea noastră a fost bazată pe realităţi. Căci dârzenia cu
care au dus lupta: Î.P.S. Mitropolit Gurie, Păr. P. Gu-
ciujna, dl Decan Nicolae Popescu-Prahova, Păr. Mihail
Madan, d-nii Tomov, Sufleri etc., ne dădea dreptate să
credem în biruinţa adevărului. Şi lupta a fost extrem de
dârză. Trebuie ca toată suflarea Basarabiei să recunoas-
că intransigenţa extraordinară, cu care Î.P.S. Mitropolit
Gurie a risipit orice încercare de nedreptăţire. Mitro-
politul nostru a dat dovadă că ştie să-şi „pună sufletul
96
pentru turmă.” Pentru că chestiunea Dionisie nu repre-
zintă interesul personal al cuiva. Nu! Chestiunea Dio-
nisie este sufletul Basarabiei credincioase. Pentru acest
suflet s-a luptat. Şi tot pentru acest suflet P.S. Dionisie
a cedat să vină în fruntea Eparhiei Ismailului.
O spunem s-o ştie toată lumea: P.S. Dionisie n-a
voit să fie Episcop de eparhie. A declarat-o public de
atâtea ori. Dar în urma unanimelor şi des repetatelor
insistenţe, P.S. Sa a înţeles să nu producă sminteală prin
refuzul său. Şi a mers înainte cu toate uneltirile adver-
sarilor. Câştigul luptei se datorează, în primul rând,
Providenţei şi apoi muritorilor, care fiind convinşi de
dreptatea cauzei, au mers înainte. Dacă reprezentanţii
Bisericii basarabene n-ar fi susţinut cu atâta putere de
voinţă dorinţa bisericii din această provincie, desigur,
lupta nu se câştiga. Acestora le datorează Basarabia
credincioasă mulţumirea şi recunoştinţa sa.
Apoi vine rândul dlor: Dr. Angelescu, Popescu-Ne-
cşeşti şi Ion Inculeţ, care au înţeles întru totul dorinţa
Basarabiei şi i-au dat ascultare. Dacă fruntaşii luptători
nu găseau pe aceşti înţelegători, poate că dreptatea ar fi
întârziat să învingă. Şi de aceea clerul basarabean le va
fi recunoscător.
Pentru întreaga suflare a Basarabiei, ziua de azi e
o mare sărbătoare a păcii şi a dragostei. E ziua în care
cu toţii să repetăm cântarea îngerilor: „Slava întru cei
de sus lui Dumnezeu şi pre pământ pace, întru oameni
bunăvoire.”
97
 }NVESTITURA
Programul Ceremoniei pentru
Învestitura Prea Sfinţitului Dionisie Erhan
Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail
Generalii;
La ora 11:54 cortegiul va porni de la Sfânta Patriar-
hie în ordinea următoare:
Prefectul Poliţiei Capitalei;
Protoiereii Capitalei;
Două plutoane de cavalerie;

V ineri, 27 Aprilie 1934, la ora 12 din zi, se vor

afla la Palatul Regal, în sala de ceremonii, lu-
ând loc la dreapta:
Trăsura Regală cu Înalt Prea Sfinţitul Patriarh al
Sfântului Sinod, împreună cu Prea Sfinţitul Episcop al
Cetăţii-Albe-Ismail, nou ales;
Înaltul cler; Trăsura Regală cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al
Foştii regenţi; Moldovei şi Sucevei cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al
Preşed. Cons. de Miniştri; Basarabiei;
Preşedinţii Corp. Legiuitoare; Două plutoane de cavalerie;
Miniştrii; Trăsura noului ales va fi escortată de câte doi ma-
Subsecretarii de Stat; iori sau căpitani;
Senatorii; La intrarea cortegiului în curtea Palatului Regal,
Deputaţii; precum şi la plecare, garda va da onorul şi muzica va
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; intona „Spre rugăciune.”
Preşed. Cons. Legislativ; Învestitura va fi dată Prea Sfinţitului Episcop nou-
Preşedintele Acad. Române; ales de către Majestatea Sa Regele în sala de ceremonie
Înalta Curte de Conturi; cu ceremonialul prescris.
Rectorul Universităţii; După terminarea ceremoniei, Prea Sfinţitul Epi-
Primarul Capitalei; scop, nou-învestit, va fi recondus la Sfânta Patriarhie,
Secretarul General al Ministerului Instrucţiunii, cortegiul formându-se în modul următor:
Cultelor şi Artelor; Prefectul Poliţiei Capitalei;
Direct. General al Cultelor; Protoiereii Capitalei;
Iar la stânga: Două plutoane de cavalerie;
Casa Majestăţii Sale Regele; Arhidiaconul care va purta cârja Prea Sfinţitului
Mareşalii; Episcop nou-învestit;

98 99
 Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Suce-
vei cu înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Basarabiei, în
trăsură regală;
Înalt Prea Sfinţitul Patriarh al României cu dl Sub-

Învestitura P. S. Episcop Dionisie. Cortegiul de la Patriarhie spre Palatul Regal

secretar de Stat al Cultelor, în trăsura regală.
Prea Sfinţitul Episcop al Cetăţei-Albe-Ismail, nou-
învestit, cu dl Ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Ar-
telor, în trăsură regală;
Două plutoane de cavalerie.
Atât la venire, cât şi la întoarcere, toate clopotele
bisericilor vor suna.
În uşa bisericii Sfintei Patriarhii Înalt Prea Sfinţi-
tul Episcop nou-învestit, va fi primit de către Înalt Prea
Sfinţiţii Episcopi şi Arhierei, după care va urma rugă-
ciunea obişnuită.
Ţinuta pentru civili: frac, cravată şi mănuşi albe;
decoraţiuni, Mari Cruci cu cordon.
Ţinuta pentru militari: ţinuta de ceremonii, în ghe-
te; decoraţiuni, Mari Cruci cu cordon.

100 101
 Formarea cortegiului
La ora 1140 s-a format, în curtea Patriarhiei, cor-
tegiul, care s-a îndreptat spre Palatul Regal din Calea
Victoriei.
În frunte deschidea drumul o motocicletă a servi-
ciului de circulaţie, urmată de o trăsură în care se afla dl
colonel Gabriel Marinescu, Prefectul de poliţie al Ca-
pitalei şi-n alta – doi arhimandriţi, fără odăjdii, de la
Patriarhie.
După un escadron din reg. 4 roşiori de gardă, cu
trupa şi ofiţerii îmbrăcaţi în ţinută de paradă, venea
trăsura a la Daumont a Palatului Regal, cu lacheii în fi-
returi, şi-n care luaseră loc Î.P.S. S. Dr. Miron Cristea,
Patriarhul României, având alături pe noul episcop.
În altă trăsură-cupeu se aflau Î.P.S. mitropolitul Gu-
rie al Basarabiei şi Episcopul Vartolomeu al Râmnicului.
Cortegiul era încheiat de alt cordon de cavalerie,
după care veneau câteva automobile cu Preşedinţii
Corpurilor legiuitoare, Secretarul General al Ministe-
rului de Culte şi alţi demnitari.
În sala de recepţie a Palatului Regal luaseră loc din
vreme toţi membrii guvernului, afară de dl Prim-Minis-
tru, care era bolnav, Preşedinţii Corpurilor legiuitoare,
toţi parlamentarii basarabeni, reprezentanţii societăţi-
lor culturale basarabene, un grup numeros de generali
în frunte cu d-nii: Samsonovici, Amza, Prodan, Conde-
escu, Todicescu, Mih. Ionescu, precum şi o delegaţie a
preoţilor din eparhia Cetăţii-Albe-Ismail alcătuită din
102
părinţii: Dumbravă, Madan, Constantinov, Belodanov
şi Ic. St. P. Guciujna din Arhiepiscopia Chişinăului.
Învestitura
D. Stancu Brădişteanu, Directorul cultelor, a în-
mânat d-lui dr. C Angelescu, Ministrul Instrucţiunii şi
Cultelor, diploma de alegere a episcopului Dionisie Er-
han, pe care o citeşte:
„Carol al II-lea,
Prin graţia lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională
REGE AL ROMÂNIEI,
La toţi de faţă şi viitori sănătate,
Întărit fiind Prea Sfinţitul Arhiereu Dionisie Erhan,
cu Înaltul Nostru Decret Regal Nr. 1110 din 1934, în
scaunul Sfintei Episcopii a Cetăţii-Albe-Ismail.
Noi, Carol al II-lea, Rege al României, dăm Pre
Sfinţitului Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail D. D. Dionisie
Erhan această a Noastră DIPLOMĂ, odată cu învesti-
tura.
Dată în Palatul Nostru Regal din Bucureşti, în pre-
zenţa înaltului Cler, a Consiliului Nostru de Miniştri şi
a Înaltelor Corpuri ale Statului, în anul mântuirii una
mie nouă sute treizeci şi patru şi al Domniei Noastre al
patrulea.
(ss) CAROL
Ministrul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor
(ss) Dr. C. ANGELESCU
103
 Cuvântarea noului Episcop
„SIRE,
Lucrurile lui Dumnezeu sunt minunate şi căile lui
nenumărate. „Pentru că, cine a cunoscut gândul Dom-
nului? Sau cine s-a făcut sfetnic Lui şi i-se va răsplăti?
Căci de la El şi prin El s-au făcut toate şi Lui i se cuvine
mărire în veci“ (Romani XL 34-36). „De către El se în-
dreptează paşii omului“ (Ps. 37. v. 23).
Cu voia Lui Dumnezeu, stând eu acuma înaintea
Majestăţii Voastre, mă-ntorc cu gândul înapoi, „la zi-
lele cele din început, la anii cei veşnici ca să cunosc lu-
crurile cele minunate ale Lui, prin care El orânduieşte
soarta oamenilor“.
Mă gândesc la marele păstor de turme, la gângavul
Moisi, care în urmă ajunge dătător de lege şi conducător
al poporului Israel; Mă gândesc la fiul lui Iesei, tânărul
David, care mi se înfăţişează rezimat în toiag, păsto-
rind oile tatălui său şi care apoi, prin voia vecinicului
Dumnezeu, ajunge viteaz mare, împărat şi alcătuitor de
psalmi. Mi se oglindeşte chipul blândului Iisus pe ţăr-
murile Mării Galileene, chemând pe pescarii ce-şi tră-
geau mrejele şi poruncind lor să-şi lase vânatul şi să-I
urmeze Lui, ca să-i facă pescari de oameni, ritori neîn-
trecuţi, propovăduitori ai credinţei celei noi.
Mă gândesc şi la mine, neputinciosul, care din ti-
nereţe am lăsat coarnele plugului şi am aruncat soarta
mea în noianul milelor şi îndurărilor lui Dumnezeu,
Cel ce neîntrecut m-a povăţuit cu judecăţile Lui, necu-
noscute de mine până-n clipa de faţă, când stau înain-
104
tea Majestăţii Voastre, ca să primesc după rânduiala
datinilor strămoşeşti, consfinţită de veacuri, toiagul
păstoririi.
Acest toiag simbolizează pentru mine, nu un semn
de stăpânire, ci va fi pentru mine un reazim în greutăţi-
le, în răspunderile dregătoriei bisericeşti şi în purtarea
cu bine a crucii celei grele ce este pusă pe umerii mei
neputincioşi.
MAJESTATE,
Îmi dau seamă cât de grea este slujba apostolică în
vremurile de faţă, pentru că sunt dator a priveghea, ziua
şi noaptea, apărând turma mie încredinţată şi după
cum zice proorocul Avacum – „a sta la straja mea.” Voi
fi dator să fiu propovăduitor al credinţei strămoşeşti, nu
numai cu cuvântul viu, cu timp şi fără timp, dar mai
întâi prin credinţă şi prin faptele credinţei, care vorbesc
mai mult decât orice predică, pentru că şi Hristos, înce-
pătorul păstorilor, va cere de la noi nu cuvinte, ci fapte.
Turma mie încredinţată este la hotarul de răsărit
al Ţării, hotar care desparte două lumi, adânc deose-
bite. Acolo, cu ajutorul Domnului, eu mă voi strădui să
ţin drept steagul credinţei strămoşeşti şi al intereselor
neamului meu iubit.
Această turmă este alcătuită din diferite naţiona-
lităţi ca: Români, Ruşi, Bulgari, Germani, Găgăuzi. Pe
aceştia mă voi nevoi, ca ei să fie una sufleteşte.
Deviza mea în viaţă a fost credinţa, dragostea
şi pacea. Numai prin credinţă şi dragoste vom putea
ajunge la roade fericite şi cei din minorităţi, ce locuiesc
alături de noi, vor simţi sub ocârmuirea noastră, că nu
105
sunt fii adoptivi, ci fii adevăraţi ai Patriei noastre Ro-
mâneşti.
SIRE,
Ca pildă în conducerea Episcopiei Cetăţii-Albe-Is-
mail, voi avea pe vrednicul şi neuitatul conducător ai
Eparhiei Ismailului – pe marele Ierarh şi păstor Mel-
chisedec Ştefănescu, înfiinţătorul şi organizatorul epar-
hiei, şi, în acelaşi timp, fondatorul Seminarului, care-i
poartă numele şi fiinţează până astăzi.
SIRE,
În viaţa mea eu am supt învăţăturile Sf. Scripturi şi
ale sfinţilor bărbaţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, care
m-au povăţuit şi îndrumat în toate împrejurările şi gre-
utăţile din viaţa mea.
După cuvintele Mântuitorului, eu am dat totdeau-
na lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu, şi Ce-
zarului, cele ce suni ale Cezarului (Matei XXII, 21), iar
în ceea ce priveşte legătura cu neamul şi cu ţara mea,
de când m-am pomenit, gândul şi inima nu s-au oprit
niciodată la Prutul vremelnic despărţitor.
Astăzi, când visul nostru şi al strămoşilor noştri s-a
împlinit, rămân şi voi rămâne neclintit, întemeiat pe
Sf. Scripturi, care ne învaţă: „Temeţi-vă de Domnul şi pre
Rege îl cinstiţi” (I Petru 11.-17). „Pentru că inima Regelui
este în mâna Domnului şi ca pe curgerile apelor, unde
voieşte, acolo îl îndreaptă” (Pilde 21-1). Rugăciunea
noastră înaintea Domnului va fi neîncetată, ca să fiţi
păzit, ocrotit şi apărat de toate uneltirile duşmanilor, ca
Moştenitorul Tronului – nădejdea şi viitorul neamului
106
nostru – să ne crească întărit în credinţa lui Dumnezeu
şi în dragoste către Neam, iar neamul nostru, sub înţe-
leapta ocârmuire a Majestăţii Voastre, să propăşească
din slavă în slavă, spre mărirea lui Dumnezeu.
Ca încheiere a acestui crez, ce vă împărtăşesc azi,
eu înalţ rugile către bunul Dumnezeu cu cuvintele pro-
orocului David: „Dumnezeule, judecata Ta dă-o Rege-
lui şi dreptatea Ta fiului Regelui, ca să judece pre popo-
rul Tău întru dreptate şi pre săracii Săi întru judecată.”
„Să ia munţii pacea şi dealurile dreptatea; să dom-
nească de la mare până la mare şi de la râuri până la
marginile pământului, să răsară în zilele lui pacea şi
dreptatea.” (Ps. 71 3).
Să trăiţi Majestate!
Să trăiască Moştenitorul Tronului!
Trăiască Augusta Familie Regală!
Trăiască România în hotarele ei, pe veci întărite!”
Cuvântarea M. S. Regelui
„Prea Sfinţia Ta Dionisie, episcop al Cetăţii-Albe şi
al Ismailului,
Înmânându-ţi astăzi cârja episcopală şi întărindu-
te astfel, ca păstor al eparhiei la care ai fost ales, n-am
făcut decât să confirm prin iscălitura mea o dorinţă
pornită din inima populaţiei ce eşti chemat s-o conduci
sufleteşte.
Porneşti la drum cu o bogată comoară: dragostea
turmei şi cu un frumos trecut de luptă naţională.
107

După învestitura Regală.
I. P. S. Patriarh Miron, P. S. Episcop Dionisie,
Dl Ministru Popescu-Necşeşti şi Dl Col. Drossu,
Prefectul Palatului, în faţa Palatului Regal
108
Aceste două pârghii de reazem îţi uşurează calea şi
sunt pentru mine şi întreaga ţară o hotărâtoare cheză-
şie, că eşti însemnat cu un deosebit har al Domnului.
Eparhia pe care o vei păstori are adânci rădăcini în
trecutul neamului nostru.
Ea stă la temelia Bisericii Moldovei.
Din Cetatea-Albă a pornit în anul 1401, Iosif din
neamul Muşatinilor, ca să devie mitropolit al Sucevei.
Rolul pe care atunci Alexandru cel Bun l-a dat Bi-
sericii Moldoveneşti, de îndrumătoare a culturii şi apă-
rătoare a fiinţei naţionale, îl are azi, îndeosebi la graniţa
răsăriteană a României – Eparhia Ismailului.
Reînfiinţată de scumpul meu părinte, eşti al treilea
vlădică de la unire, care te aşezi pe acest scaun episcopal.
Primul episcop a fost Î.P.S. S. Nectarie, astăzi mi-
tropolitul Bucovinei, apoi adormitul în Domnul Justi-
nian, al cărui urmaş devii astăzi.
Eşti dintr-o familie de răzeşi, urmaş al unui arcaş de
al lui Ştefan Vodă, deci din străbuni ai în sânge meşte-
şugul de a apăra patria de duşmani. De la 15 ani trăieşti
în sânul bisericii şi ai fost crescut în credinţă şi evlavie.
În Sfânta Scriptură ai învăţat slovele, care aşa de
frumos le-ai ştiut întrebuinţa în lupta ce ai dus-o pen-
tru cauza naţională.
Acolo, la Mănăstirea Suruceni, ai învăţat pe mo-
nahi că sunt români. Ai avut ca ucenici oameni, care au
fost chemaţi să joace un rol de căpetenie în Basarabia.
Toată viaţa cu dragoste ţi-ai îndeplinit rolul de slujitor
al altarului, de dascăl, şi mai presus de toate, de român.
109
 Mâine ca episcop, tot acelaşi rol îl vei avea de ur-
mărit. Acolo, în eparhia ta, eşti vlădică, eşti dascăl, eşti
român.
Ai un rol de invidiat, dar totuşi, greu. E adevărat,
turma ce eşti chemat s-o păstoreşti, este adânc evlavioa-
să, dar rămâne ca şi cuvântul ierarhului să atârne greu
în inimile tuturor, privitor la carte şi la iubire de ţară.
Acolo, la Nistru, lângă o ţară unde clopotele tur-
lelor nu mai sună ca să cheme pe credincioşi la rugă;
de unde se aud adesea cuvinte ce pot amăgi pe unii,
Biserica noastră Pravoslavnică Ortodoxă, întărindu-se,
pătrunzând cu adevărat în sufletele tuturora, are acest
rol covârşitor de a oţeli românismul, de a-i da putere,
de a-l face nepieritor.
Fii, P.S. Ta, acela care să străjuieşti fără odihnă la ri-
dicarea neamului; fii acela care, în eparhia ta, să te poţi
făli, că ai adus copiii la şcoală; că ai îndemnat fără con-
tenire pe cei păstoriţi să-şi întărească sufletele şi minţi-
le. Biserica condusă de tine să fie lumina strălucitoare a
puterii româneşti pe plaiurile basarabene.
Cu aceste urări făcute din adâncul inimii, să por-
neşti la drum binecuvântat de Dumnezeu.”
***
După terminarea cuvântării M. S. Regele a înmâ-
nat P.S. Episcop Dionisie cârja pastorală, felicitându-l şi
urându-i lungă păstorie.
Apoi Majestatea Sa s-a întreţinut îndelungă vreme
cu noul Episcop.
110
Între altele, M. Sa a spus P.S. Sale:
„Ai dragostea şi încrederea poporului din Eparhia
întreagă.
Să lucrezi cu aceeaşi energie şi dragoste, după cum
ai lucrat până în prezent.
Să ai deosebită grijă de creşterea tineretului prin
biserică şi şcoală.”
Zărind între participanţii la solemnitatea învesti-
turii, grupul preoţilor din eparhia Ismailului, M. Sa li
se adresează:
„Ei, acum sunteţi fericiţi?”
Preoţii în cor răspund:
„Da, Majestate, suntem fericiţi! Înalta Majestăţii
Voastre înţelepciune a adus întregului popor din Basa-
rabia bucurie şi pace”.
După aceasta a urmat reîntoarcerea cortegiului,
care s-a petrecut tot cu acelaşi ceremonial.
La Patriarhie s-a servit o agapă, la care au luat
parte: Prea Fericitul Patriarh, Î.P.S. Mitropolit Gurie,
P.S. Episcop Vartolomeu al Râmnicului, P.S. Episcop
Visarion al Hotinului, dl Ministru C. Angelescu, d-nii
Subsecretari de Stat: Popescu-Necşeşti şi Iuca, d-nii
Generali: Condeescu, Gorschi, dl Colonel Drossu, pre-
fectul Palatului Regal, dl Pan. Halippa, fost Ministru,
mai mulţi Senatori, Parlamentari şi distinşi preoţi din
Capitală, precum şi din provincii.
În timpul mesei au vorbit: Î.P.S. Mitropolit Gurie,
dl Pan. Halippa, dl General Gorschi şi Păr. Profesor Ion
Mihălcescu, decanul Facultăţii de teologie din Bucu-
reşti.
111
 Instalarea
Instalarea P. S. Episcop Dionisie a fost un strălucit
prilej de manifestare creştinească şi iubire de neam a

După învestitura. I. P. S. Mitropolit Gurie, P. S. Episcop Dionisie, d-nii Miniştri:

sufletului basarabean, înzestrat cu tradiţionalele virtuţi,
reînviate de sub cenuşa unui obidit trecut de oprimare.

Dr. C. Angelescu, A. Popescu-Necşeşti şi Iuca; d-nii Parlamentari

Sensibilitatea acestui suflet a vibrat puternic, mân-
dru că dorinţa i-a fost împlinită ca să aibă de Arhipăs-
tor pe cel mai bun, mai ales şi mai devotat Bisericii şi
dragostei de Neam dintre toţi, care s-au ostenit întru
practicarea fără preget a acestor virtuţi.

şi clerul în faţa palatului Patriarhal

Poporul basarabean este profund religios şi credin-
ţa i se confundă cu dragostea de glia strămoşească. A
dovedit-o şi de rândul acesta cu prisosinţă. La solemna
ceremonie a instalării P.S. Dionisie, în imensa Catedrală
din centrul oraşului, poporul a ascultat cu evlavie ore
întregi, iar cei care n-au putut avea loc înlăuntru din ca-
uza numărului extrem de mare, au aşteptat într-o atmo-
sferă de seninătate desfăşurarea solemnităţii.
Oaspeţii bucureşteni au fost primiţi cu însufleţi-
toare curtoazie.
Oraşul s-a îmbrăcat în haină de sărbătoare. Sute de
delegaţi din întreaga Basarabie, Dobrogea şi alte pro-
vincii, clerul, şcolile şi dreptcredincioşii, au ocupat încă
de dimineaţă trotuarele. Placarde cu inscripţii: „Mulţu-
mim M. S. Regelui, Guvernului şi tuturor binevoitori-
lor noştri, pentru confirmarea P.S. Dionisie.”
Pe alte placarde era scris: „Trăiască M. S. Regele!”
Pe o impozantă placardă era următoarea inscripţie:

112 113
 „Trăiască „Universul”, susţinătorul neînfricat al Biseri-
cii creştine Române.” „Trăiască marele român – Stelian
Popescu!”

Primirea în port
La ora 8 jumătate iahtul „Principele Carol” a acos-

Instalarea, Primirea P. S. Dionisie şi a înalţilor oaspeţi în port

tat în port. Muzica a intonat „Pentru rugăciune“, iar co-
rul şcolilor secundare – „Pre stăpânul nostru!”
În uralele mulţimii, de pe chei au debarcat: Î.P.S.
Mitropolitul Gurie al Basarabiei, d-nii: Dr. Angelescu,
Ministrul Instrucţiunii Publice, I. Inculeţ, Ministrul
de Interne, Al. Popescu-Necşeşti, Manolescu-Strunga,
Subsecretari de Stat, P.S. Episcop Dionisie, d-nii: Steli-
an Popescu, fost Ministru, dl Dr. N. Lupu, fost Minis-
tru, M. Ghelmegeanu, Sergiu Dumitru, Secretar Gene-
ral şi delegaţia clerului: preoţii Madan, Pavel Guciujna
şi Protopopii: Fotescu şi Şerban.
Dl A. Minov, Primarul oraşului Ismail, a întâmpi-
nat pe înalţii Prelaţi şi pe distinşii oaspeţi cu tradiţiona-
la pâine şi sare, însoţite de câteva cuvinte de bun sosit.
În port s-a format un cortegiu impunător în frunte
cu Î.P.S. S. Mitropolit Gurie, P.S.S. Cosma, Episcopul
Dunării de Jos, P.S. Episcop Dionisie şi Miniştrii.
O companie din Regimentul 28 Infanterie, cu dra-
pel şi muzică, a prezentat arma pentru onor.
Pe tot parcursul elevii şi elevele şcolilor, delegaţiile
şi poporul au manifestat călduros.

114 115
 Solemnitatea instalării
La Catedrală cortegiul a fost întâmpinat de P. C. Ic.
St. Ioan Chirilov, în etate de 75 de ani, prezentând Sf.
Evanghelie.
În biserică Î.P.S. S. Mitropolit Gurie a ocupat o es-
tradă, iar P.S. Dionisie jeţul episcopal.
Dl Ministru Dr. Angelescu a dat citire înaltului De-

Trecerea cortegiului pe lângă Biserica Sf. Nicolae

cret Regal, prin care P.S. Dionisie este învestit Episcop
al Cetăţii-Albe-Ismail:

„Carol al II-lea,
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională,

Intrarea în oraş.
REGE AL ROMÂNIEI
La toţi de faţă şi viitori, sănătate.
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de
Stat la Departamentul Instrucţiunii, al Cultelor şi Arte-
lor Nr. 66649/954;
Întrucât Colegiul Electoral, prevăzut de art. 12 din
lege pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române,
întrunit în ziua de 20 Octombrie 1933, a ales pentru
scaunul vacant de Episcop al Eparhiei Cetatea-Albă-Is-
mail pe Prea Sfinţitul Arhiereu Dionisie Erhan;
În virtutea art. 12 din sus-menţionata lege;
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
Art. I. Prea Sfinţitul Arhiereu Dionisie Erhan se
confirmă în scaunul de Episcop al Eparhiei Cetatea-Al-
bă-Ismail, pentru care a fost ales.

116 117
 Art. II. Ministrul Nostru Secretar de Stat la De-
partamentul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor, este
însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor
prezentului Decret.
Dat în Bucureşti la 20 Aprilie 1934.”
(ss) CAROL
Ministrul Instrucţiuni, al Cultelor şi Artelor
(ss) Dr. C. ANGELESCU
Apoi Î.P.S.S. Mitropolit Gurie,
a citit următoarea gramotă
mitropolitană:
„Prea Sfinţite şi întru Hristos iubite Frate, „Bine-
cuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”, aşa
strigă azi clerul şi poporul dreptcredincios, când te
vede intrând cu solemnitate regală în oraşul de reşe-
dinţă al Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail şi instalat de
Noi, Mitropolitul Basarabiei şi de reprezentanţii Gu-
vernului Român în scaunul Episcopal din această Ca-
tedrală, după ce ai fost alesul clerului şi al poporului,
prin Congresul Naţional Bisericesc, în ziua de 20 Oc-
tombrie 1933, binecuvântat de Sf. Sinod şi confirmat
şi învestit cu toiagul de păstor al turmei cuvântătoare
dreptcredincioase din Eparhia această de către M. S.
Regele, Binecredinciosul Carol al II-lea. Ei sunt plini de
bucurie şi se aseamănă celor ce oricând au întâmpinat
pe Mântuitorul Hristos, intrând triumfal în Ierusalim şi
118
strigau: „Osana-mântuire-fiul lui David!” Cu investirea
şi instalarea P.S. Tale ca Arhipăstor, clerul şi poporul au
căpătat pace şi siguranţă că sufletele lor vor fi povăţuite
şi îndrumate de iubitul şi alesul lor Vlădică. Fie bine-
cuvântată această legătură a dragostei. Dragoste ne-a
poruncit nouă, ucenicilor săi, învăţătorul şi Mântuito-
rul nostru. Prin aceasta vă vor cunoaşte toţi, că sunteţi
ai Mei ucenici, dacă veţi avea unul către altul dragoste.
Pe de altă parte, iubirea între păstori şi păstoriţi este
chezăşia creşterii duhovniceşti a păstoriţilor, condiţia
propăşirii pe calea desăvârşirii a turmei cuvântătoare.
Păstorul trebuie să-şi iubească turma sa, căci numai
atunci poate s-o îngrijească, s-o hrănească şi s-o ape-
re de lupii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, Dar şi păstoriţii
cu plăcere merg după păstorul pe care-l cunosc şi-l iu-
besc. Când asemenea păstor se află în mijlocul lor, oile
cuvântătoare, asemenea celor necuvântătoare, pasc li-
niştite, fără frică. Şi Domnul a cerut de la Sf. Apostol
Petru iubire şi numai după ce a mărturisit că-l iubeşte
pe Hristos Mântuitorul Înviat, i-a dat sarcina şi cinstea
să păstorească mieluşeii Lui şi oile Lui. Turma cuvân-
tătoare care ţi se încredinţează îţi este cunoscută, căci
ai păstorit-o încă din anul 1918 şi acum, după moartea
predecesorului, pururea pomenitului Episcop Justinian
Teculescu („Vecinica lui pomenire!”), ţi-am încredin-
ţat girarea Episcopiei până la alegerea titularului. Dar
pot să-ţi afirm şi eu, că locuitorii acestei Eparhii sunt
credincioşi creştini ortodocşi, devotaţi Bisericii stră-
moşeşti; ei sunt adânc religioşi, ceea ce se mărturiseşte
119
prin clădirile de biserici monumentale spaţioase, împo-
dobite frumos şi bogat. Lor le plac Sf. Slujbe solemne în
sobor cu mai mulţi slujitori. Mai ales ţin mult să vadă
slujbele arhiereşti, să-l vadă pe Arhiereu, aducând Sf.
Jertfă cea fără de sânge, asemănându-se cu Arhiereul
Hristos. De aceea să nu te oboseşti a oficia cât mai des

Cortegiul în trecere spre Catedrala oraşului, în dreptul bulevardului

Sf. Liturghie şi privigherile înaintea sărbătorilor. Ziua
de sărbătoare, ziua de Duminică, când nu vei sluji, nu
vei aduce însuşi jertfa cea fără de sânge pentru popor,
să o socoţi ca pierdută şi neslujirea ca mare păcat. Ar-
hiereul este sfinţitorul tuturor, distribuitorul harurilor
Sf. Duh. Această sfinţire se face prin Sf. Taine, prin Sf.
Liturghie. Când Arhiereul se roagă, slujeşte, atunci el
este în misiunea lui, în chemarea, menirea lui de Arhi-
ereu, de Episcop, de mijlocitor între Dumnezeu şi oa-
meni. Nu în cancelarie, nu în discursuri se manifestă
darul, puterea Arhiereului, ci în biserică, în slujire, în
rugăciune. Prin aceste acte Episcopul pogoară Duhul
Sfânt asupra credincioşilor şi credincioşii se înalţă,
se apropie, se comunică cu Dumnezeu, Binefăcătorul
şi Mântuitorul. Prin aceste acte unite cu viaţa sfântă,
slobodă, chiar şi de cele mai neînsemnate neajunsuri
şi deprinderi, Episcopul câştigă cinstirea, iubirea, ado-
rarea poporului. Poporul dreptcredincios al Bisericii,
mai mult cinsteşte, mai mult cunoaşte pe Sf. Nicolae,
Arhiepiscopul Mira Lichiei şi pe Sf. Spiridon, Episcopul
Trimitundei, care n-au scris nimic şi mai mult caută
rugăciunile lor, decât ale marelui Vasile, Arhiepiscopul
Capadochiei, ale lui Grigorie Bogoslovul şi ale altora,

120 121
care au trecut şcolile Athenei şi posedau toată ştiinţa
din vremea lor şi au lăsat scrieri adânci, pline de învă-
ţătură, folositoare pentru toată creştinătatea. Nimeni
deci, să nu nesocotească Arhieria Ta, căci tu din tine-
reţe ai deprins Sfintele Scripturi, încă în casa părinţilor
Tăi, plini de evlavie creştinească şi dragoste către tot ce
este moldovenesc, şi în Sf. Mănăstire Suruceni, unde ai
fost adus de tatăl tău Vasilie la vârsta de 15 ani şi unde
ai învăţat toată filosofia şi psihologia nevoitorilor cu
păcatele, asemenea şi istoria neamului moldovenesc.
Turma ce se încredinţează păstoriei P.S. Tale seamănă,
din punct de vedere naţional, mai mult cu turmele lui
Lavan, decât cu ale lui Iacov – este împestriţată. Orto-
docşii din această eparhie nu sunt toţi de naţionalitate
română. Între ei se află mulţi bulgari, găgăuzi, ruteni,
ruşi, greci, pe aceştia vei şti să-i tratezi părinteşte cu
duhul blândeţii, să-i apropii de biserica românească şi
să-i faci buni cetăţeni ai României, ca să cunoască şi să
simtă că în Hristos Iisus nu este elin sau iudeu, barbar
sau schit, rob sau slobod, ci toate şi întru toate Hristos.
Prea Sfinţite şi întru Hristos iubite Frate,
Vremurile ce le trăim sunt pline de nevoi şi neca-
zuri. De la arhipăstori şi de la păstori, toţi aşteaptă mân-
gâiere şi alinarea suferinţelor. Pentru aceea nu trebuie
să umblăm cu asprime, cu cuţitul cel tăios, ci mai mult
cu untdelemnul iubirii, al îngăduinţei şi al milostivirii,
chemând lumea ca şi Hristos: „Veniţi către Mine toţi cei
122
osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.” Mai
ales mult este ameninţat tineretul nostru ortodox şi ro-
mânesc în credinţele lui, în purtările lui din toate păr-
ţile, întrucât, condiţiile vieţii de după război astfel sunt
întocmite că prilejuiesc slăbirea respectului către auto-
ritatea părinţilor, către bunele şi folositoarele intenţii
ale celor mai mari şi cu experienţă, către autoritatea şi
sfinţenia chemării ierarhilor, a preoţilor, a învăţătorilor.
Experienţa de duhovnicie pe care ai căpătat-o în cursul
vieţii monahale din tinereţe şi până la vârsta de 66 de
ani în Sf. Mănăstire Suruceni, de păstorie a călugări-
lor mănăstirii, tineri şi bătrâni, şi de administrare aici
ca Vlădică – ne asigură că vei şti să întrebuinţezi cele
mai potrivite măsuri să „fii tuturor toate”, ca să scapi
sufletele credincioşilor şi mai cu seamă ale tinerilor de
ispitele ce le vin de la lume, de la trup, de la diavol, să
nu laşi tineretul ortodox a fi prada ateismului, a comu-
nismului, a anarhismului şi a diferitelor secte şi vicii, ci
să fie toţi devotaţi Bisericii, Ţării şi Tronului.
În această misiune grea, rugăm autorităţile, atât
clerul, cât şi poporul, să dea alesului şi iubitului lor Stă-
pân şi Părinte Dionisie tot sprijinul şi concursul.
Harul lui Dumnezeu să Te însoţească, să Te ajute,
să Te sprijine, ca să păstoreşti în sănătate deplină mulţi
ani!”
123
 Cuvântarea d-lui Dr. Angelescu,
Ministrul Instrucţiunii
„Votul Congresului Naţional Bisericesc a pus pe
umerii P.S. Voastre o grea şi importantă însărcinare
apostolică, însărcinare de a păstori în frica lui Dumne-
zeu şi pentru slava Lui Eparhia binecuvântată a Cetă-
ţii-Albe-Ismail. Rădăcini adânci are această Eparhie în
trecutul neamului românesc, căci încă de pe la 1595 se
vorbeşte despre înfiinţarea ei în documentul Patriarhu-
lui Ioanichie din 1641, prin care Biserica „Sf. Nicolae”
din Ismail se ridică la rangul de stavropighie.

Cortegiul în faţa Cazinoului

La 1864 se întemeiază, prin Decret Domnesc, Epi-
scopia Dunării de Jos, cuprinzând cele 3 judeţe din su-
dul Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad, realipite Mol-
dovei, la care se adaugă judeţele Brăila şi Covurlui, iar
reşedinţa Eparhiei se stabileşte la Ismail.
După 1878, în urma reluării de către ruşi a celor
trei judeţe din Basarabia, sediul Eparhiei s-a mutat la
Galaţi, sub păstoria binecuvântată a Episcopului Mel-
chisedec, cărturarul de seamă al Bisericii Româneşti.
La 1923 s-a reînfiinţat Episcopia Cetăţii-Albe-Is-
mail, de către Marele Rege Ferdinand, sub al cărui
domnie visul moşilor şi strămoşilor noştri a devenit
o strălucită şi rodnică realitate. În această Eparhie au
păstorit P.S. Mitropolit al Bucovinei şi apoi adormitul
întru Domnul Justinian Teculescu. Dat a fost P.S. Tale
să conduci de la 1932 şi până astăzi această Eparhie,
în calitate de Locţiitor Episcopal şi iarăşi a vrut Dum-

124 125
nezeu ca tot P.S. Ta să conduci şi mai departe această
păzită de Dumnezeu Eparhie a Cetăţii-Albe-Ismail.
Chemat la această sarcină, prin dorinţa unanimă
a Basarabiei, şi îndeplinindu-se astfel de rândul acesta,
mai mult ca oricând, vechiul adagio, că „Vocea poporu-
lui este vocea lui Dumnezeu”, dorinţa exprimată arată,
cât de mare, cât de profundă este încrederea şi iubirea

Primirea P. S. Episcop Dionisie în faţa Catedralei oraşului

cu adevărat creştinească pe care P.S. Ta ai ştiut să să-
deşti în sufletul bun şi blajin al poporului basarabean.
Vremurile grele prin care trece Neamul nostru în
clipele de faţă, vă îngreuiază, desigur, munca ce trebuie
să depuneţi pentru propovăduirea cuvântului Domnu-
lui şi înălţarea Bisericii, dar avem cu toţii ferma convin-
gere, că veţi ajunge la rezultatul dorit, căci trecutul P.S.
Voastre este chezăşia viitorului.
De la vârsta de 15 ani V-aţi consacrat Domnului
în Mănăstirea Suruceni, unde aţi păstorit mai târziu ca
Stareţ. În tot acest timp, V-aţi impus tuturor prin evla-
vie şi credinţă creştinească şi V-aţi impus nu numai cu
cuvântul, ci prin adevărata credinţă cerută de Sf. Scrip-
tură, prin fapte creştineşti.
Activitatea P.S. Tale nu s-a oprit însă numai la
această acţiune de apostolat bisericesc, ci aţi desfăşurat
aceeaşi muncă stăruitoare şi pe ogorul naţional.
Învăţând pe monahi frumoasa limbă moldove-
nească, i-aţi învăţat în acelaşi timp să simtă româneşte.
Deşi sub apăsarea şi prigoana cârmuirii ruseşti, aţi
menţinut însă aprinsă facila naţionalismului, aţi ţinut
trează conştiinţa naţională.

126 127
 Având ca ucenici pe aproape toţi aceia care au jucat
un rol de căpetenie în deşteptarea naţională a Basara-
biei, aţi îndeplinit toată viaţa, pe lângă rolul de slujitor
al Altarului, şi rolul de dascăl, şi mai presus de toate, de
român, împărtăşind tuturor cel mai cald şi mai luminat
patriotism, dragostea de neam. De aceea a fost alături
de P.S. Voastră întreg poporul Basarabean; de aceea noi
cu toţii am fost alături de P.S. Voastră şi am cerut să se
facă dreptate omului, care şi-a consacrat viaţa lui Dum-
nezeu şi Neamului.
Am convingerea că la acest hotar, care desparte
două lumi, adânc deosebite, veţi menţine credinţa stră-
moşească şi veţi apăra, ca şi în trecut, interesele mari şi
permanente ale Neamului.”
Cuvântarea d-lui Ministru
I. Inculeţ
„Ca român şi ca basarabean sunt pătruns de o adân-
că bucurie, asistând la instalarea Prea Sfinţiei Voastre.
Vă cunosc încă din timpul când eram copil. Purce-
deţi dintr-o veche familie de răzeşi, al cărui nume este
legat de Mănăstirea Suruceni. Cine a fost în această mă-
năstire, a putut să ia fotografia cu chipurile membrilor
familiei P.S. Voastre, din care fiecare a pus o piatră la
temelia credinţei strămoşeşti.
Încă din clipa când V-am văzut, stând cu sapa şi
cuţitul în mână şi îngrijind de via plantată de P.S. Voas-
tră, am înţeles mereu bunătatea de suflet de care sun-
teţi pătruns.
128
Am văzut în P.S. Voastră imboldul de a iubi neamul
nostru. Fiu de răzeş, V-aţi dat seama că adevărata cale
este acea a naţionalismului. Aţi mers nedezminţit pe
ea, căutând a ajunge cât mai sus.
Ne-aţi învăţat să iubim neamul, fiindcă prea
mulţi erau acei care ne învăţau să-l urâm. Ne-aţi învăţat
să fim cu dragoste şi faţă de celelalte neamuri, fiindcă
eram deopotrivă persecutaţi sub stăpânirea rusească şi
de aceea Dumnezeu V-a indicat să fiţi în capul aces-
tei eparhii, unde alături de români mai trăiesc şi alte
neamuri. Sunteţi stăpânit de adânci sentimente de cre-
dinţă, care ne-au impresionat, fiindcă este credinţa cea
mai desăvârşită şi mai dezinteresată.
Cu însuşirile acestea ne rugăm lui Dumnezeu să vă
dea sănătate să păstoriţi turma şi s-o duceţi înainte pe
calea cea dreaptă.
Ziua de azi e o zi mare pentru norodul basarabean,
însă pentru ca amintirea ei să rămână veşnică, Dr. Lupu
mi-a dat o idee, pe care noi o îmbrăţişăm cu tot sufletul.
Vom decide ca o comună din acest judeţ al Ismailului
să poarte numele de Vlădiceni, spre pururea amintire
a zilei, când în fruntea Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail a
venit P.S. Episcop Dionisie Erhan.”
129
 Răspunsul P.S. Episcop Dionisie
„Înalt Prea Sfinţite, dlor Miniştri,
iubiţi fraţi întru Domnul,
Urcând de astăzi treptele scaunului episcopal al

Catedrala oraşului Ismail în care s-a făcut instalarea P. S. Episcop Dionisie

Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail, inima şi sufletul meu s-au
îndreptat către Atotputernicul Dumnezeu, care, prin
căile negândite de mine, m-a rânduit în slujba apostola-
tului ca să păstoresc turma Lui, răscumpărată pe cruce.
După aceasta îndrept gândul cu mulţumire sufle-
tească către Suveranul Ţării – M. S. Regele Carol II,
care, prin înalta lui înţelepciune, a binevoit a satisface
dorinţele poporului şi clerului, confirmând şi aprobând
alegerea mea ca Episcop.
Mulţumesc Înaltului Guvern al M. S. Regelui, care,
în calitatea sa de sfetnic al Tronului, a ştiut să satisfacă
şi să împăciuiască spiritele populaţiei creştine, aici, la
graniţele de răsărit ale ţării.
Mulţumesc Prea Fericitului Patriarh Miron şi Sf.
Sinod al Bisericii noastre strămoşeşti, care cu dragoste
părintească au dat pâinea cerută fiilor credincioşi ai Bi-
sericii din această parte a ţării.
Mulţumesc Î.P.S. S. Mitropolit Gurie, care a dispus
aducerea la îndeplinire a năzuinţelor şi dorinţelor po-
porului şi hotărârea forurilor superioare, pe care le asi-
gur că mă voi sili a urma îndrumările date mie.
Mulţumesc, de asemenea, domnilor Deputaţi,
Senatori şi Congresului Eparhial, P. C. Preoţi şi iubi-

130 131
ţilor fii întru Domnul, care cu toată dragostea ne-au
înconjurat şi ne înconjoară. Dragostea lor faţă de mine
aminteşte dragostea creştinilor din primele veacuri ale
creştinismului, despre care pomeneşte Apostolul Pa-
vel că: „Dacă ar fi fost cu putinţă, ochii lor ar fi dat
pentru el.” Dar în alt loc acelaşi Apostol zice: „Iubiţilor
mei fii, această dragoste sfântă a voastră să crească tot
mai mult în cunoştinţă şi pricepere spre slava lui Dum-
nezeu.” Pentru că martor îmi este Dumnezeu, că vă iu-
besc pe toţi, cu o dragoste nespusă în Hristos Iisus.
Pentru că numai prin dragoste şi iubire va cunoaşte
lumea că suntem urmaşii lui Hristos, dacă avem dra-
goste între noi.
Iubiţilor mei fii în Domnul,
În această vreme, prin care trece omenirea, împre-
ună cu ţara noastră, cea mai mare grijă a noastră trebu-
ie să fie creşterea tineretului în spiritul creştin.
Faptele petrecute în timpul din urmă, crimele să-
vârşite de tinerii elevi de şcoală, ne pun pe gânduri şi se
pune întrebarea: „Unde este scăparea?”
De aceea, ca păstor şi părinte sufletesc al vostru,
apelez la inimile voastre, ca să vă gândiţi la ziua de mâi-
ne, unindu-ne în ajutor şi lucrând mână în mână, să
ridicăm prestigiul şi autoritatea întâi a familiei şi apoi
a tineretului prin şcoală, biserică şi prin pilda vieţii
noastre. Prin biserica şi prin şcoală, vom altoi în sufle-
tele micilor vlăstare dragostea de neam, dragostea de
vetrele strămoşeşti. Tineretul este Biserica de mâine
şi noi, cei de astăzi, suntem făuritorii ei; dacă vom se-
132
măna sămânţă bună în sufletele lor, viitorul va secera
roade însutite. Iar dacă vom dormita acum, în vremea
semănatului, nu vom sta la datoria noastră şi duşmanii
neamului nostru şi ai Bisericii vor semăna în ţarinele
sufleteşti ale tinerilor vlăstare neghinele şi buruienile
necredinţei în Dumnezeu şi duh răzvrătitor, atunci roa-
dele vor fi amare şi urmările vor fi grele.
M. Sa Regele, la învestire, m-a îndatorat ca să dau
cea mai mare atenţie creşterii tineretului în credinţă şi
dragoste de neam. Această problemă grea va trebui, fără
întârziere, rezolvată de stat, biserică, şcoală şi societate.
Aceasta va fi problema care mă va preocupa pe mine în
mod deosebit, în toată activitatea mea pastorală.
În această de Dumnezeu păzită Eparhie, s-au abă-
tut mulţi de la adevărata credinţă străbună, căzând în
cursele diferitelor secte protivnice aşezămintelor noas-
tre de stat şi biserică. Alţii s-au abătut de la dreapta lor
datorie faţă de Ţara şi de neamul nostru iubit.
Pe aceşti fii rătăciţi mă voi sili, cu ajutorul colabo-
ratorilor mei, preoţi, şi a oamenilor de seamă ai credin-
ţei şi ai statului, a-i aduce la adevărata credinţă strămo-
şească şi la înţelegerea datoriilor faţă de Ţară, Rege şi
Neam.
Mă voi strădui ca în mijlocul credincioşilor păs-
torilor şi păstoriţilor să întronez pacea, dragostea fră-
ţească şi dreptatea, pentru că acolo unde nu domnesc
acestea cele mai de seamă virtuţi creştineşti, acolo nu
poate fi ordine, linişte, pace şi Dumnezeu.
133
 De aceea fac apelul meu părintesc către toţi clericii:
părinţii protopopi, preoţi, cântăreţi şi oamenii de bine
şi de credinţă în această de Dumnezeu păzită Eparhie,
ca să vină în ajutor, spre a ajunge mai curând la scopul

Dl Ministru Dr. C. Angelescu citeşte Decretul Regal în Catedrala oraşului Ismail

pe care îl urmărim.
Ca încheiere îmi îndeplinesc o datorie sfântă de a
vă transmite binecuvântările Prea Fericitului Patriarh
Miron, iar din partea Noastră, dragoste şi dorinţă de a
vă vedea sporind în credinţă, în ascultarea Sfintei Bise-
rici cu darul şi mila Celui de Sus. Amin”.

Agapa

Momentul instalării.
A urmat masa creştinească, dată în sala Cazinoului
municipal, după terminarea căreia, s-au ţinut mai mul-
te discursuri.
Au participat peste 500 persoane, în frunte cu re-
prezentanţii oficialităţii.
Cel dintâi a vorbit dl Dr. Angelescu, care a spus:
„Acum, după ce am înscăunat pe P.S. Episcop Di-
onisie, chemat la cea mai înaltă demnitate de întreaga
suflare basarabeană, de întreaga suflare românească,
graţie marilor sale calităţi şi marelui lui suflet româ-
nesc, să-mi daţi voie ca primul nostru pahar să-l ri-
dicăm în sănătatea M. S. Regelui Carol II, care a în-
credinţat Arhiereului Dionisie Erhan cârja episcopală,
chemându-l să consolideze Ţara şi Neamul şi să dea tot
sprijinul Episcopiei noastre ortodoxe.”

134 135
 Toastul Î.P.S. Mitropolit Gurie
Î.P.S. S. Mitropolit Gurie a închinat pentru P.S. Epi-
scop Dionisie, mulţumind apoi tuturor celor ce au luptat
pentru ridicarea Arhiereului Dionisie în scaunul episco-
pal, în special d-lui Dr. Angelescu şi d-lui Popescu-Ne-

După instalare. P.S. Episcop Dionisie este condus spre palatul Episcopal.
cşeşti (Aplauze îndelung repetate) şi şefilor de partide.
„Dar nu pot încheia, a spus Î.P.S. S. Mitropolit –
aceste cuvinte, fără să aduc prinosul de recunoştinţă a
întregii populaţii basarabene – în numele căreia vor-
besc – celui mai deţinător de demnitate, marelui ro-

(Cortegiul în faţa cercului militar)

mânescului şi creştinescului ziar „Universul” (Asistenţa
în picioare ovaţionează). Pentru că a îmbrăţişat aceas-
tă dreaptă chestiune, glasul „Universului” a fost glasul
creştinătăţii române. Daţi-mi voie să exprim marelui
român Stelian Popescu, în numele clerului din Basara-
bia şi în numele dreptcredincioşilor, întreaga noastră
recunoştinţă, întreaga admiraţie, urându-i ani mulţi de
sănătate şi linişte, pentru binele Bisericii noastre şi a
Neamului.” (Aplauze prelungite).
Î.P.S. Mitropolit Gurie a mai ridicat toast pentru
armata română, căreia, de asemenea, i s-a făcut o gran-
dioasă manifestaţie.

Cuvântarea d-lui Al. Popescu-Necşeşti

„Înalt Prea Sfinţite, Prea Sfinţite Episcop, d-lor Mi-
niştri şi domnilor!
În ziua în care cu toată slava şi cinstea se înscău-
nează în această Eparhie P.S. Dionisie, am simţit că pe

136 137
deasupra piedicilor mărunte, care ne despart, ne uneşte
totuşi credinţa, că atunci când se iveşte o personalitate
cu evlavie nu numai pentru Biserică, ci şi pentru Nea-
mul său, nimic nu ne poate sta în cale.
Nici una din ele n-a fost menită să micşoreze, ci
dimpotrivă, să pună şi mai mult în evidenţă darurile cu
care este înzestrat P.S. Dionisie.
Mănăstirea de la Suruceni a sporit darurile sufle-
teşti pentru Biserică şi a crezut în ursita neamului ro-
mânesc.
În această îmbinare a sentimentelor de dragoste,
faţă de Biserică şi Ţară, sufletul P.S. Tale a crescut, s-a
amplificat în conştiinţa românească şi astăzi nu este su-
flet românesc, care să nu vibreze de degetul Providen-
ţei, care ne indică facultăţile neamului nostru.
Astăzi, când Prea Sfinţitul se sprijină pe toiagul
acesta, nu este un semn de trufie, ci de vrednicie, pe
care se sprijină în misiunea sa.
Toiagul acesta primit din mâinile M. S. Regelui Ca-
rol II va fi simbolul, împrejurul căruia se vor aduna toţi
aceia care cred în virtuţile acestui neam, adânc pătruns
de legea creştinească.”
Cuvântarea d-lui Dr. Lupu
„Aceasta e ziua Domnului dată ca să ne înveselim.
Un popor atunci progresează, când îndeplineşte două
condiţii esenţiale. Să aibă cunoştinţa de el însuşi şi de
valoarea lui în lume şi să-şi aleagă conducători vred-
nici. De astfel de zile neamul românesc n-a prea avut
138
parte. Sunt mulţi învăţaţi şi fel de fel de doctori, dar
puţini sunt aceia, care să ştie că neamul românesc n-a
fost încreştinat de slavii Methodiu şi Chiril, cum se în-
vaţă în şcoală.
Poporul românesc s-a născut odată cu creştinismul
în peninsula balcanică. Puţini ştiu, că până în veacul al
14-lea limba bisericească nu era cea slavă, ci cea vala-
hă. De aceea nu e de mirare, că răzeşul Dionisie Erhan
– care face parte din răzeşii care ne-au apărat ţara de
tătari – întruneşte şi calităţile de prinţ al bisericii şi pe
acelea de prinţ al naţiei româneşti.
Poporul să-şi aleagă conducătorii, – e grea proble-
mă. N-aş avea altceva de spus, decât de a aminti cal-
varul urcat, până am ajuns la înscăunarea Episcopului
Dionisie. Prea Sfinţia Sa vine la episcopat în ceasul al
unsprezecelea, din ziua când la vârsta de 15 ani a intrat
în Mănăstirea Suruceni, căci prinţ al bisericii nu este
acela care are diplomă, ci acela care sădeşte în sufle-
te principiile creştinismului, neţinându-le ascunse în
sine. Prea Sfinţia Sa a fost ales de întreaga populaţie din
Eparhie şi consfinţit de întreaga elită a naţiunii române.
De aici trebuie să tragem învăţătură, că oricât de în-
tortocheate ar fi drumurile vieţii, mergând cu sufletul
curat, totdeauna ne găsim pe calea cea bună.”
Cuvântarea P.S. Episcop Cosma
„Să-ne trăiască noul şi alesul Episcop, să păstoreas-
că ani mulţi şi fericiţi. Am venit să mă bucur cu dragos-
tea mea şi a Eparhiei Dunării de Jos, megieşă, udate de
139
aceleaşi ape, de Dunărea mândra, până aici, la gurile
Dunării, de la Galaţi, de la Prutul care nu mai este apa
despărţitoare. Azi, mai mult decât oricând, se împlineş-
te spusa Bisericii: „Înălţa-voi pe cei smeriţi.” Cu smere-
nie ai ajuns la înalta treaptă de Episcop al Basarabiei
de sud. Prin rugăciune, P.S. Dionisie, trăiţi acum clipe
fericite şi mai multe clipe fericite le trăieşte şi neamul.

P.S. Dionisie şi înalţii oaspeţi în faţa Cazinoului orăşenesc,

Prin aceleaşi rugăciuni veţi contribui la propăşirea, pe
care o aşteaptă acest neam românesc şi Biserica româ-
nească. Aici, Prea Sfinţite, trebuie să lucraţi cu atât mai
mult, cu cât viitorul ni se deschide acum greu. Vrăş-
maşi nu sunt numai ai Bisericii, ci şi ai neamului. Bise-

unde s-a servit agapa

rica este doar un stăvilar, în care izbesc pentru slăbirea
Statului. Un neam cu cât este mai ştiutor de carte, cu
atât se apropie de Dumnezeu.”

Cuvântarea d-lui Pan. Halippa

Domnia Sa spune că e încredinţat că asistenţii ar
dori să cunoască măcar câteva clipe din trecutul Chi-
riarhului de astăzi, pentru a vedea ce fel de Episcop au
dobândit.
„În 1905 s-a început în Basarabia o revoluţie, fără
Dumnezeu, ba chiar împotriva dumnezeirii. Dvs. ştiţi
cu cât sânge şi lacrimi a fost înecată acea revoluţie. Dar
luptătorii de atunci, sub influenţa unor oameni adânc
credincioşi, şi-au schimbat metoda de luptă. Au venit
povăţuitori ai moldovenismului şi printre ei şi stareţul
de la Suruceni, care s-au pus alături de vechii condu-
cători, învăţându-i, cum să meargă pe calea renaşterii

140 141
neamului. Au fost zile când nu puteam face rugăciuni
în graiul nostru, decât în mănăstiri şi numai de către
oameni aleşi, ca Stareţul Dionisie.
Revoluţia pe care au făcut-o astfel conducătorii bi-
sericii, era mai eficace decât revoluţia tinerilor. Şi am
văzut, ce comoară e în sufletele părinţilor Gurie şi Dio-
nisie. Noi am avut de la dânşii toată colaborarea lor, nu
numai de rugători, ci şi de luptători. Şi de aceea atunci
când ni s-au dezlegat mâinile, cei dintâi pe care i-am
recunoscut de conducători sufleteşti, au fost părinţii
Gurie şi Dionisie.
Ne bucurăm astăzi că lupta pe care am dat-o toţi
basarabenii, a avut un sfârşit frumos şi suntem încre-
dinţaţi, că Episcopul Dionisie va face şi în fruntea Epar-
hiei de Cetatea-Albă dovadă frumoaselor însuşiri de
care este animat.”
Dl P. Halippa citeşte apoi o poezie dedicată noului
Episcop.
Cuvântarea Păr. P. Guciujna
P.C. Sa spune că prin acest act de dreptate, Basa-
rabia capătă un certificat de capacitate. Arată meritele
tuturor luptătorilor pentru această cauză şi, în special,
a d-lui Al. Popescu-Necşeşti, Ministru la Culte, care
a dus toate greutăţile şi a înfruntat toate primejdiile.
„Mulţumim şi celor ce ne-au pus beţe-n roată, ca să pu-
tem rupe spiţele şi să învârtim noi roata.”
142
Cuvântarea d-lui C. Tomescu, Profesor
de la Facultatea Teologică din Chişinău
D. Sa arată gazeta „Moldovanul” din 1906, unde
sub împilarea rusească, P.S. Dionisie a luptat pentru
slova moldovenească. Apoi arată ziarul „Universul” din
1909, care pe atunci încă constata naţionalismul Prea
Sfinţiei Sale (vii aplauze) şi încheie arătând lupta dusă
de Vlădica de astăzi la Mănăstirea Suruceni.
Cuvântarea Decanului Facultăţii Teologice
din Chişinău, dl Popescu-Prahova
„Acum 16 veacuri poporul Mediolanului era în
mare frământare, neştiind pe cine să aleagă episcop.
„Ambrozie Episcop” – se auzi deodată glasul unui co-
pil din mulţime. În câteva clipe cuvintele copilului erau
pe buzele tuturor, iar poporul ca un singur om ceru pe
Ambrozie Episcop. Ca un singur om clerul şi popo-
rul întregii ţări a strigat: „Dionisie Episcop”! Glasul lui
Dumnezeu a fost atunci şi tot glasul lui Dumnezeu este
şi acum. Instinctul poporului este judecata dreaptă şi
singură. Nu s-a înşelat nici atunci, când a cerut pe Am-
brozie, aşa cum nu s-a înşelat nici astăzi, când a cerut
pe P.S. Dionisie.
În numele Facultăţii de Teologie din Chişinău fac
cele mai călduroase urări de îndelungă păstorire, care se
va revărsa pentru binele Bisericii şi al Patriei Noastre”.
P. C. Preot Profesor Moşoaia a arătat meritele tutu-
rora în această luptă sfântă, în care a triumfat dreptatea
prin Biserică.
143
 P. C. Ic. St. I. Chirilov, parohul Bisericii Catedrale
din Ismail, a vorbit în numele ismailienilor şi a făcut is-
toricul scaunului episcopal din Ismail, al cărui Catedra-
lă a împlinit un centenar. Lacrimile sincere de bucurie
au făcut să se înveselească întreaga Basarabie.

Prima Adunare Eparhială din 1934, după instalarea P. S. Episcop Dionisie

Răspunsul P.S. Episcop Dionisie Erhan
„Înainte de a mulţumi tuturor pentru contribuţia
ce au dat-o în împlinirea dorinţelor dreptcredincioşilor,
ce m-au dorit păstorul lor, lăsaţi-mă ca acum, la bătrâ-
neţe, să spun testamentul, ce trebuie să rămână după
mine. Dator sunt să-l spun, căci bătrâneţea este o rea-
litate şi datoria de român şi bun creştin mă obligă. Un
sfert de viaţă n-am făcut altceva, decât apostolatul pă-
cii. Să iubiţi Biserica, cât am iubit-o eu, iar Neamul mai
mult decât viaţa. Fiţi păstrătorii credinţei strămoşeşti.
Fiţi cu toată dragostea şi cu tot sufletul pentru Neamul
Românesc şi pentru Tronul Regelui. Dacă păstrăm toa-
te acestea şi le altoim în urmaşii noştri, în copiii noştri,
vom dormi pe patul veşnic cu conştiinţa împăcată că
am lăsat ţara pe mâini bune. Duşmanii vor să răpeas-
că din pământul nostru strămoşesc. Dacă fiecare îşi va
lăsa acest testament şi urmaşii î1 vor respecta cu sfin-
ţenie, duşmanii vor găsi în urmaşii noştri toată puterea
de apărare, pregătită de noi.
Se cuvine bunului Dumnezeu, căruia i-am slujit
din mica copilărie, smerita mea închinăciune.”
Masa creştinească s-a terminat la ora 5 d. a., când
d-nii Miniştri au inspectat în oraş mai multe instituţii
şi şcoli.

144 145
 Astfel s-a încheiat capitolul creştinesc în Sudul Ba- Diferite telegrame {i adrese
sarabiei, adăugând încă o pagină de izbândă creştină, primite cu ocazia instalării Prea Sfinţitului
de naţionalism, în cartea de istorie a Basarabiei. Dionisie Erhan, în scaunul de Episcop titular
S-au expediat telegrame: M. S. Regelui, d-lui Prim- al Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail
Ministru Tătărescu şi Î.P.S. S. Patriarh Miron.
Seara a fost o impresionantă retragere cu torţe pe
străzile oraşului. * * *
Din partea Î.P.S. Mitropolit
Pimen al Moldovei
„Cu prilejul întronării Voastre în scaunul Episco-
piei Cetăţii-Albe-Ismail, vă fac urări de sănătate bună,
ca să conduceţi cu mult spor pe calea vieţii creştineşti
şi româneşti poporul încredinţat arhipăstoriei voastre.
Dumnezeu fie-va în ajutor.”
(ss) Pimen, Mitropolitul

* * *
Adresa Arhiepiscopiei
Ardealului-Alba-Iulia
„Avem onoare a Vă aduce la cunoştinţă, că suntem
în posesiunea adresei Nr. 2757, a P. Ven. Consiliul Epar-
hial, pentru a participa la actul instalării în scaun a Pr.
Sfinţiei Voastre în ziua de 13 Mai a.c.
Distanţa mare şi ocupaţiile la reşedinţă, Ne îm-
piedică a lua parte la acel act memorial. Dorim însă cu
acest prilej P. Sfinţiei Voastre, păstorire îndelungată în
mijlocul credincioşilor, care V-au arătat atâtea dovezi
de dragoste şi de alipire.

146 147
 Scaunul venerabil pe care-l ocupaţi a fost deţinut
de către fericitul întru Domnul Episcopul Justinian, ve-
nit din Ardealul, care în tot timpul e legat sufleteşte de
turma cuvântătoare a Prea Sfinţiei Voastre. Aceste sim-
ţăminte dorim să se cimenteze şi prin arhipăstorirea
Prea Sfinţiei Voastre.
Primiţi, Vă rugăm, Prea Sfinţite, ale Noastre întru
Hristos frăţeşti îmbrăţişări.”
(ss) NICOLAE, Arhiepiscop şi Mitropolit
Secretar (ss) V. Nistor
***
Telegrama din partea Î.P.S. Mitropolit
Nectarie al Bucovinei
„Împiedicat fiind de a participa la instalarea Prea
Sfinţiei Tale, dorim noi şi Consiliul Eparhial arhipăsto-
rie binecuvântată de Dumnezeu şi fericire.”
(ss) Nectarie, Mitropolitul
***
Telegrama din partea P.S. Episcop Vartolomeu
al Râmnicului-Noului Severin
„Din tot sufletul şi inima noastră frăţească, vă urăm
viaţă lungă, lucrare apostolică şi izbândă evanghelică
pentru toată obştea basarabeană creştină din Eparhia
Prea Sfinţiei Voastre. De-a pururea devotat şi admirator.”
(ss) Episcop Vartolomeu
148
***
Adresa P.S. Episcop Grigorie Comşa al Aradului
„Prea Sfinţite, în Hristos iubite Frate,
Cu sfântă emoţie Vă scriu aceste rânduri cu prilejul
instalării Prea Sfinţiei Voastre. Căci mă adresez acelui
Arhiereu, care, în adevăr, prin viaţa sa sfântă a dovedit
că este fără prihană şi trăieşte în Dumnezeu.
Înzestrat eşti cu divinele calităţi arhiereşti, indicate
de Sf. Pavel în Epistola către Evrei: (VII v. 26) „arhiereu
ca acesta se cuvenea să fie nouă, cuvios, fără de răutate.”
De aceea bucură-Te, Prea Sfinţite, căci zice psalmistul:
„Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se
vor bucura.” (131, v. 9).
„Bucură-Te, cela ce eşti omul lui Dumnezeu, spre
tot lucrul bun desăvârşit.” (II. Tim. 3v. 17).
Bucură-Te, că totdeauna ai lucrat împreună cu
Dumnezeu, căci un Dumnezeu Sfânt poate primi nu-
mai lucrarea unui preot şi arhiereu sfânt. Dumnezeului
şi Domnului nostru nu poate sluji decât cel ce caută
sfinţenia, căci zice Sf. Petru: „Ci după sfântul, care V-a
chemat pe voi şi voi fiţi sfinţi întru toată petrecerea.
Căci scris este: fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” (I Petru cap.
I v. 15 16).
Fericit eşti că slăveşti slujba Frăţiei Tale, ca şi Pavel,
care zice: „că sunt neamurilor apostol şi slujba mea o
slăvesc.” (Rom. cap. II v. 13).
Fericit eşti că vei fi prin această sfinţenie pildă pre-
oţilor şi poporului. Văzându-Te pe Frăţia Ta, îşi vor
149
aduce aminte de cuvintele din Cartea Eşirei: „Şi preo-
ţii care se vor apropia către Domnul Dumnezeu, să se
sfinţească ca nu cumva să se întoarcă de către ei Dom-
nul.” (Eşire 19, v. 22).
„Credincioşilor fi-Vei: pildă cu cuvântul, cu pe-
trecerea, cu dragostea, cu duhul, credinţa, cu curăţia.”
(I, Tim. 4, v. 13).
M-ai impresionat mult când în şedinţa Sf. Sinod ai
spus: „Ceea ce mie îmi lipseşte ca pregătire, să comple-
taţi Frăţiile Voastre cu dragostea.”
Smerenie frumoasă ai arătat, care Te împodobeş-
te mai mult decât orice ştiinţă omenească – pentru că
zice Sf. Pavel: „Socotiţi să nu vă fure pe voi cineva cu
filozofia deşartă.” (Coloseni 2, v. 8).
Iubite Frate,
Duhul dragostei Mântuitorului să-ne stăpâneas-
că pe toţi cârmuitorii Bisericii Ortodoxe Române. Ca
semn al dragostei acesteia, eu din inimă doresc Frăţiei
Tale, ca înălţarea pe scaunul Episcopesc să fie simbolul
înălţării sufletelor credincioşilor spre Dumnezeu,
Îţi doresc sănătate şi rodnică păstorire spre bine-
le fraţilor din Basarabia şi spre slava lui Dumnezeu.
Amin!”
Arad, 9 Mai 1934
Episcop (ss) GRIGORIE
150
***
Din partea Episcopului din Argeş
„Primiţi felicitările noastre pentru instalarea în
scaunul episcopal.”
(ss) Episcopul NICHITA
***
Din partea Episcopului din Caransebeş
„Cu prilejul întronării Prea Sfinţiei Voastre în sca-
unul de Episcop al Ismailului şi Cetăţii-Albe, primiţi
urări de îndelungată şi rodnică arhipăstorire.”
(ss) Episcop VASILIE
***
Din partea Episcopului de Huşi
„Din toată inimă Vă urez păstorire îndelungată şi
rodnică, iar Eparhiei pace şi înflorire.”
(ss) Episcopul NIFON CRAIOVEANUL
***
Din partea Episcopului din Constanţa
„Binecuvântat fii pe scaunul Episcopiei Tale, să tră-
ieşti, frate.”
(ss) Episcop GHERONTIE
151
 ***
Din partea Arhiereului Vicar
din Oradea-Mare
„Păstorie lungă, rodnică. Ortodoxia română de la
hotarul de Vest participă cu întreg sufletul la praznicul
de astăzi.”
(ss) Arhiereu ANDREI CRIŞAN
***
Din partea Arhiereului Vicar din Sibiu
„Dumnezeu verse binecuvântările sale asupra arhi-
episcopiei ce începi.”
(ss) Arhiereul VASILE
***
Din partea Arhiereului vicar din Huşi
„Vă urez îndelungată şi rodnică arhipăstorire.”
(ss) Arhiereul VENIAMIN
***
Din partea d-lui Ioan Pelivan,
fost Ministru
„Vechiului tovarăş de luptă din vremuri grele de
robie şi mântuitorului meu de primejdia bolşevică, ca
veşnică recunoştinţă, trimit cele mai sincere felicitări
pentru izbânda cauzei, dorindu-i ani mulţi, sănătate
152
pentru realizarea misiunii apostolice, întărirea sfintei
Biserici şi desăvârşirea unirii.”
(ss) PELIVAN
***
Adresa din partea Episcopiei Clujului
„Neputând lua parte la Sărbătorirea de instalare în
scaunul vlădicesc, cu colegială dragoste Vă dorim tot
binele, ca să puteţi realiza dorinţele ce le leagă Eparhia
şi credincioşii de activitatea P.S. Voastre.”
Cu frăţească dragoste,
(ss) NICOLAE IOAN,
Episcop al Clujului
***
Adresa din partea Decanului Facultăţii
de Teologie din Cernăuţi
„Regretând mult imposibilitatea de a participa la
măreaţa sărbătoare a Sfintei Episcopii a Cetăţii-Albe-
Ismail, cu onoare transmitem cele mai bune urări atât
Prea Sfinţiei Sale Episcopului Dionisie, cât şi Venerabi-
lului Consiliu Eparhial, cu ocazia instalării în scaunul
episcopal, a nou-alesului Episcop.”
Pentru Consiliul Facultăţii de Teologie
Decan (ss) Indiscifrabil
153
 ***
Telegrama din partea d-lui Ministru
Al. Lepădatu
„Cu credinţă şi sentimentele de totdeauna despre
spiritul profund creştin şi sufletul profund românesc al
Prea Sfinţiei Tale, regretând că nu pot fi faţă la înscău-
narea ca Episcop al Ismailului şi Cetăţii-Albe, rog pri-
meşte cele mai calde şi bune urări de lungă şi vrednică
păstorie, în cea mai veche Eparhie a bătrânei Moldove.”
Ministru (ss) AL. LEPĂDATU
***
Telegrama din partea d-lui N. Iorga,
Profesor Universitar
„Mă bucur cu aceia care aşează pe locul ei drepta-
tea.”
(ss) IORGA
***
Telegrama din partea d-lui Al. C. Cuza,
Profesor Universitar
„Iau parte vie în bucuria obştească. Urez ani mulţi,
păstorie fericită.”
(ss) AL. C. CUZA
154
***
Telegrama din partea d-lui Octavian Goga,
fost Ministru
„Din adâncul inimii zic: „Întru mulţi ani, Stăpâne!”
(ss) OCTAVIAN GOGA
***
Telegrama din partea d-lui I. Mihalache,
fost Ministru
„Dumnezeu să vă ajute în îndeplinirea sfintei misi-
uni, cu care aţi fost învrednicit.”
(ss) I. MIHALACHE
***
Telegrama din partea d-lui Ion Petrovici,
Profesor Universitar
„Împiedicat a participa la solemnitatea de ieri, în
care aş fi putut vedea cu drept cuvânt pe lângă sati-
sfacerea dorinţei basarabenilor şi o izbândă a propriei
mele păreri, rog a primi felicitările mele respectuoase,
pentru o înscăunare pe care o nădăjduiesc cât mai lun-
gă şi mai folositoare pentru blândul popor basarabean.”
(ss) Profesor IOAN PETROVICI
155
 ***
Telegrama din partea d-lui Ştefan Ciobanu,
Profesor Universitar
„Urmaşului lui Melchisedec, urez păstoria înde-
lungată, pentru binele neamului şi întărirea credinţei
strămoşeşti.”
(ss) ŞTEFAN CIOBANU
***
Scrisoarea din partea d-lui General Doctor
Firu – Câmpulung-Muscel
„Bucuroşi că prin voia Domnului Vi s-a făcut de-
săvârşită dreptate, înălţându-Vă la rangul de Păstor al
Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail, atât eu, cât şi soţia mea,
rugăm pe Dumnezeu să vă dea sănătate şi viaţă înde-
lungată, ca să puteţi îndeplini şi duce la bun sfârşit sar-
cina ce vi s-a încredinţat.”
Cu tot devotamentul General,
Doctor FIRU
***
Scrisoare din partea d-lui General
N. Condeescu
„Prea Sfinţite Stăpâne, Văzui în jurnale că mâine se
înfăptuieşte la Ismail înscăunarea Prea Sfinţiei Voastre
ca Episcop al Ismailului, făcându-se, în sfârşit, drepta-
tea, pentru care şi Î.P.S. S. Mitropolitul Gurie a luptat
156
atâta. Acest act mă transportă cu mintea, cu atâţia ani
înapoi, când eu am avut cinstea a vă primi la Ismail şi
Cetatea-Albă, când aţi venit întâia oară ca locţiitor şi-
mi pare rău că nu mă pot găsi prezent la înscăunarea
Prea Sfinţiei Voastre, spre a Vă prezenta felicitările şi
urările de sănătate pentru binele turmei ce sunteţi che-
mat a păstori; pentru binele Sfintei Biserici şi a Ţării,
pe care o iubiţi şi pentru care aţi luptat, fiind stâlpul în
jurul căruia s-a înfăptuit unirea Basarabiei. Soţia mea şi
cu mine, ne aducem cu drag aminte de momentele ce
le-am petrecut adesea la Mănăstirea Suruceni, când ne
primeaţi cu atâta bunăvoinţă şi dragoste. Termin, feli-
citându-vă încă o dată în numele soţiei mele şi al meu
şi regret că nu pot fi de faţă la această sărbătoare, spre a
primi binecuvântarea P.S. Voastre.”
Al Prea Sfinţiei Voastre întru Hristos,
(ss) General N. CONDEESCU
***
Telegrama primită din partea d-lui General
Răşcanu – Vaslui
„Rog primiţi caldele mele felicitări cu ocazia înscă-
unării Prea Sfinţiei Voastre, urându-vă lungă, fericită şi
rodnică păstorie.”
(ss) General RĂŞCANU
157
 ***
Telegrama d-lui General Popovici – Bucureşti
„Rog atotputernicul să vă dăruiască o păstorie
vrednică şi îndelungată.”
(ss) General POPOVICI
***
Telegrama d-lui General Gorschi – Galaţi
„Regret din suflet, că din cauza unei intoxicaţii nu
pot lua parte la înălţătoarea serbare de astăzi, împreu-
nă cu felicitări sincere, doresc, Prea Sfinţite, arhipăsto-
rie fericită şi rodnică, pentru binele şi propăşirea cre-
dincioşilor basarabeni.”
(ss) General GORSCHI
***
Telegrama d-lui General Samsonovici – Bucureşti
„Regret neputând participa la înscăunarea Prea
Sfinţiei Voastre şi Vă rog să primiţi felicitările mele cele
mai bune.”
(ss) General Samsonovici
***
Telegrama d-lui General Amza – Bucureşti
„Neputând răspunde amabilei D-voastră invitaţi-
uni, Vă rog să primiţi urările mele cele mai călduroase,
158
pentru sănătatea şi mulţi ani întru fericita păstorire a
Prea Sfinţitului Episcop Dionisie.”
Devotat general (ss) Amza
***
Telegrama Consiliului Eparhial – Chişinău
„Ascultarea, ostenelile monahale şi dragostea cre-
dincioşilor din Basarabia, după pronia Dumnezeiască,
V-au mutat de la pragul Bisericii marelui mucenic Ghe-
orghe din Suruceni la Ismail şi V-au încununat astăzi
mire al Eparhiei Cetatea-Albă-Ismail. Aşezându-vă în
scaunul Episcopal, aţi biruit ca şi copilul din acatistul Sf.
Gheorghe, să fie cârja arhipăstorească în mâinile Prea
Sfinţiei Voastre, suliţa îngrozitoare pentru duşmanii Bi-
sericii noastre şi ai Neamului, iar pentru turma credin-
cioasă, îngrădire şi semn de povaţă pe calea, mântuirii.
Întru mulţi ani, Stăpâne!”
Consilier (ss) Iconom Ştiuca;
(ss) Iconom Andronic;
(ss) Preot Danilov;
(ss) Avocat Eug. Cruşevan
***
Telgrama P. C. Iconom Croitoru, Ciadâr-Lunga
„Felicitări respectuoase cu prilejul aşezării în frun-
tea Eparhiei Ismail.”
(ss) Iconom Croitoru
159
 ***
Telegrama d-lui Avocat Ştefan Hondru – Chişinău
„Împărtăşesc bucuria şi simpatiile tuturor. Felici-
tări cordiale, sănătate, mulţi ani şi spor la muncă.”
(ss) Avocat Ştefan Hondru
***
Telegrama Preşedintelui organizaţiei Ligii
Apărării Naţionale din Cetatea-Albă
„Biserica creştină, fiind izvorul spiritual şi divin
susţinător al neamului românesc, Liga Apărării Naţio-
nale creştine cu sfinţenie apleacă steagul creştinesc în
faţa Prea Sfinţiei Voastre, cuceritor prin voinţa dumne-
zeiască al înaltului scaun bisericesc de vrednic păstor
al episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail. Dumnezeu să vă ajute
întru mulţi ani.”
Preşedintele organizaţiei Ligii Apărării Naţionale
din Cetatea-Albă,
Inginer (ss) Ioan Protopopescu
***
Telegrama P. C. Preşedinte al subcercului clericilor
din cerc. 4 jud. Cetatea-Albă, com. Ivanovca
„Iubitului, mult doritului Arhipăstor clerul şi cre-
dincioşii subcercului urează sănătate şi arhipăstorie în-
delungată. „Întru mulţi ani, Stăpâne!”
Preşedintele Preot (ss) Grigoriev
160
***
Telegrama Consilierului Patriarhal,
Econom Velehorschi – Bucureşti
„Urările mele cele mai alese la instalarea Prea Sfin-
ţiei Voastre ca Episcop de Ismail. Întru mulţi ani.”
(ss) Consilier Velehorschi
***
Telegrama Consiliului Eparhial – Bălţi
„Împărtăşim bucuria Consiliului şi credincioşilor,
iar vechiului luptător pentru idealul naţional, astăzi Ie-
rarh al scaunului de Ismail – Prea Sfinţitului DIONI-
SIE, urări de sănătate, zile multe şi arhipăstorie rodnică
în episcopia ce i-a hotărât Dumnezeu.”
Consilieri: (ss) Gheorghianov, (ss) Tanasiev
***
Telegrama d-lui Nicolae Popovschi,
profesor – Chişinău
„Trăiască dreptatea biruitoare şi purtătorul ei –
Prea Sfinţitul DIONISIE.”
(ss) Nicolae Popovschi, profesor
161
 ***
Telegrama d-lui Petre Verbiţchi,
deputat – Bairamcea
„Împărtăşesc bucuria zilei de astăzi, dorindu-vă
arhipăstorie lungă şi fericită.”
(ss) Petre Verbiţchi, deputat
***
Telegrama C.P. Iconom Bălteanu – Bălţi
„Din nordul rece, urări şi felicitări fierbinţi. Mulţi
ani.”
(ss) Iconom Bălteanu
***
Telegrama Preot. Sicorschi, Preot Scvoznicov
„Dumnezeu cel ce înalţă pe cei smeriţi şi le dăru-
ieşte har, să vă păzească întru mulţi ani, pentru binele
Bisericii Sale.”
(ss) Iconom Sicorschi, Preot Scvoznicov
***
Telegrama d-lui Avocat Vostruhov – Cetatea-Albă
„Fiind bolnav, nu pot veni să vă exprim personal
bucuria noastră. Primiţi, Vă rog, salutări şi felicitări din
partea celor absenţi.”
(ss) Alexandru Vostruhov
162
***
Telegrama P. C. Protopop Bolboceanu –
Gura-Galbenă
„Clerul cercului 2, judeţul Tighina, aduce omagiile
şi devotamentul său cu ocazia instalări în scaunul Epi-
scopal, dorindu-vă sănătate şi mulţi ani în conducerea
turmei cuvântătoare.”
(ss) Protopop Protoiereu Nicolae Bolboceanu
***
Telegrama Protoiereului Boicenco – Bălţi
„Aflând de succesul concetăţenilor, împărtăşesc
bucuria triumfului, văzându-Vă înscăunat locului apos-
tolic. Întru mulţi ani!”
(ss) Protoiereu Boicenco
***
Telegrama P. C. Arhimandrit Teognost
din mănăstirea Gârbovăţ
„Rugăm pe bunul şi milostivul Dumnezeu, Arhi-
ereul arhiereilor, să vă întărească puterile sufleteşti şi
trupeşti, spre slava neamului său şi a sfintei Biserici. Să
trăiţi întru mulţi ani, Prea Sfinţite Stăpâne.”
(ss) Teognost Arhimandrit,
cu soborul mănăstirii
163
 ***
Telegrama d-lui Avocat Manoliu – Chişinău
„Dumnezeu să vă învrednicească întru mulţi ani,
pentru lungă şi rodnică păstorire, spre binele neamului.”
(ss) Avocat Manoliu
***
Telegrama d-lui Ionescu Dărzău,
Procuror general – Chişinău
„Cele mai respectuoase omagii vrednicului slujitor
al Bisericii şi al Neamului.”
(ss) Ionescu Dărzău,
procuror general, Chişinău
***
Telegrama P.C. Iconom Scodigor,
Iconom Rodion Piescu – Orhei
„Cu toată dragostea vă aducem fireasca felicitare,
urându-vă arhipăstorire rodnică. Maica Domnului, în
faţa Sf. Icoane căreia ne închinăm astăzi, vă va păzi în
toate căile Prea Sfinţiei Voastre. La mulţi ani, Stăpâne!”
(ss) Iconom Gheorghe Scodigor
Iconom Radion Piescu
164
***
Telegrama P. C. Iconom Mitrofor
Alexandru Baltaga – Călăraşi
„Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, din adâncul inimii
noastre, vă aducem cele mai sincere şi frumoase feli-
citări întru clipele triumfale, pe care le petreceţi astăzi.
Dreapta lui Dumnezeu să vă întărească şi să vă îndru-
meze întru mulţi şi fericiţi ani, spre înflorirea Sfintei
Episcopii, încredinţate Înalt Prea Sfinţiei Voastre.”
Cu nemărginit devotament,
(ss) Iconom Mitrofor Alexandru Baltaga.”
***
Telegrama d-lui Preşedinte al
Centrului Studenţesc Chişinău
„Studenţimea română creştină din Chişinău, con-
ştientă de sublimitatea actului ce se săvârşeşte astăzi,
cu gând smerit, aduce omagiul ei de admiraţie venera-
bilei figuri de autentică viaţă creştină – P.S. Episcopului
DIONISIE ERHAN al Cetăţii-Albe-Ismail. Cu fericitul
prilej al acestei alegeri juste, Biserica dobândeşte un
Apostol, Ţara – un ostaş credincios, iar studenţimea –
o călăuză pilduitoare de devotaţiune şi avânt creştin.
Noul Ierarh, fiind chezăşia cea mai de preţ pentru feri-
cirea patriei şi slava sfintei noastre Biserici, să trăiască
mulţi ani.”
(ss) Cristea Mihailă,
Preşedintele Centrului Studenţesc Chişinău
165
 ***
Telegrama P. C. Pr. Partenie, Preşedintele
Asociaţiei generale a clerului – Bucureşti
„Împiedicaţi de a răspunde poftirii de participare
la serbarea înscăunării Prea Sfinţiei Voastre, trimitem
respectuoase urări de lungă viaţă şi arhipăstorie rodni-
că, potrivit unui patriotism şi unei râvne bisericeşti aşa
de adânc probate.”
(ss) Preot Partenie,
Preşedintele asociaţiei generale
a clerului – Bucureşti
***
Telegrama dlor Onisifor şi Octavian Ghibu –
Bucureşti
„Întru mulţi ani, Stăpâne!”
(ss) Onisifor şi Octavian Ghibu
***
Telegrama d-lui Pamfil Şeicaru, Directorul ziarului
„Curentul” – Bucureşti
„Neputând răspunde invitaţiei Înalt Prea Sfinţitu-
lui Mitropolit Gurie de a participa la instalarea Prea
Sfinţiei Voastre, vă transmit pe această cale călduroase-
le şi creştineştile mele urări, felicitând populaţia basa-
rabeană pentru îndărătnicia cu care V-a voit conducă-
tor spiritual. „Curentul” şi-a făcut un punct de onoare
din a susţine interesele provinciei Prea Sfinţiei Voastre,
166
pentru că poporul basarabean îşi merită cu prisosinţă
păstorul, ierarh smerit şi serv convins al înţelepciunii
creştineşti, al aşa de văduvitei noastre biserici. Zia-
rul meu rămâne la dispoziţia păstoriţilor Prea Sfinţiei
Voastre pentru tot ce e bun şi drept.”
(ss) Pamfil Şeicaru
***
Telegrama P. C. Preot Gala Galaction,
Profesor Universitar – Bucureşti
„Lipsind cu trupul, suntem cu duhul lângă Prea
Sfinţia Voastră.”
(ss) Gala Galaction
***
Telegrama P. C. Preot Cicerone Iordăchescu,
Projesor Universitar – Iaşi
„Respectuos vă urez o păstorie îndelungată şi rod-
nică.”
(ss) Preot Cicerone Iordăchescu
***
Telegrama d-lui Prefect de Soroca
„Cu prilejul instalării Prea Sfinţiei Voastre, rugăm
să binevoiţi a primi din partea noastră şi a poporului
judeţului Soroca, călduroase urări de sănătate, viaţă
lungă şi rodnică păstorire.”
Prefect de Soroca, (ss) Ieremia
167
 ***
Telegrama dnei Alistar, Directoarea
Liceului Eparhial de fete – Chişinău
„În numele corpului didactic, administraţiei şi al
elevelor şcolii Eparhiale de fete din Chişinău, sincer vă
felicităm, înălţând laude Domnului, rugându-L şi cân-
tând: „Întru mulţi ani, Stăpâne!”
Directoarea (ss) Alistar
***
Telegrama P. C. Iconom Mitrofor Constantin
Popovici – Chişinău
„Împărtăşesc bucuria Eparhiei cu prilejul înscău-
nării Prea Sfinţitului Dionisie. Trăiască noul Episcop
mulţi ani!”
(ss) Iconom Mitrofor Constantin Popovici
***
Telegrama P.C. Iconom Victor Popovici,
directorul ziarului „Raza” – Chişinău
„Uniţi în cuget şi simţiri cu tot clerul Episcopiei Is-
mailului, urăm noului Vlădică, sănătate şi mulţi ani de
arhipăstorie!”
(ss) Iconom Victor Popovici,
Directorul ziarului „Raza”
168
***
Telegrama P.C. Pr. Lungulescu – Craiova
„Cu multă râvnă am dorit a vedea pe Prea Sfin-
ţia Voastră Episcop al Bisericii pravoslavnice. Trăias-
că Maiestatea Sa Regele Carol II cu toţi care au luptat
pentru dreptate şi izbândă. Trăiţi ani mulţi cu sănătate,
pentru binele Bisericii, Patriei şi Neamului.”
(ss) Preot Lungulescu, şeful Serviciului religios
al Corpului I armată, fost protoiereu în jud. Bălţi
***
Telegrama P. C. Preot Gh. Vlad,
Directorul Seminarului – Roman
„Urez Prea Sfinţiei Voastre păstorie îndelungată,
bogată în roduri duhovniceşti.”
(ss) Preot Gheorghe Vlad,
directorul Seminarului Roman
***
Telegrama d-lui Vasile Tomov,
deputat – Ismail
„Din cauza sănătăţii nevoit de a rămânea departe
de oraşul meu natal, totuşi, cu gândul şi sufletul sunt
astăzi alături de întreaga populaţiune a Eparhiei, la
serbarea înscăunării Prea Sfinţiei Voastre ca Episcop al
Cetăţii-Albe-Ismail. Permiteţi a Vă aduce cele mai căl-
duroase felicitări, urând-vă arhipăstorie îndelungată şi
169
fericită, pentru binele populaţiunii, care împreună cu
mine vă arată iubirea şi veneraţiunea. Cerând binecu-
vântarea Prea Sfinţiei Voastre, rog să aveţi nestrămu-
tată credinţă în dragostea şi devotamentul meu către
Prea Sfinţia Voastră, ca arhipăstor al credincioşilor în
Sfânta noastră Biserică.”
(ss) Vasiile Tomov, deputat, Ismail
***
Telegrama d-lui Vladimir Zaporojcenco, preşedintele
Consiliului parohial din satul Borceag, jud. Cahul
„Astăzi, când Sf. Sinod V-a recunoscut drepturile
sfinte şi înaltele merite pentru întreaga ţară şi Basara-
bia, în special, alăturăm bucuria noastră la cea a po-
pulaţiei întregi şi ne rugăm Celui de Sus, să Vă aibă în
pază sub scutul Său, să puteţi lucra pentru prosperita-
tea ţării şi luminarea poporului. Ne bucurăm mult şi vă
felicităm din suflet.”
(ss) Vladimir Zaporojcenco,
preşedintele Consiliului parohial
din satul Borceag, jud. Cahul
fac din toată inima, rugând pe bunul Dumnezeu să vă
dea o păstorie rodnică şi paşnică.
Rar mi-a fost dat ca să cunosc o inimă mai caldă şi
mai sinceră, pentru cauza românească, ca sufletul Dvs.
ales, iar darul cu care V-a înzestrat Dumnezeu de a
vorbi în aşa fel, ca să-ţi meargă la inimă – pe care l-am
apreciat ori de câte ori V-am auzit vorbind – nu-l voi
uita, rămânând pentru mine cea mai frumoasă aminti-
re din câte am putut culege, de când sunt în Basarabia.
De aceea, m-am bucurat sincer când s-a hotărât,
în fine, a vi se încredinţa Episcopia Ismailului, ca răs-
plată bine meritată pentru contribuţia preţioasă pe tă-
râmul naţional-bisericesc, fiind convins că acolo unde
sunteţi Prea Sfinţia Voastră, cauza românească va
triumfa, fiind încredinţată pe mâini sigure.
Să trăieşti mulţi ani, Prea Sfinţite.”
(ss) Şt. Gurău, Inspector Judecătoresc
Curtea de Apel – Chişinău

***
Scrisoarea d-lui Inspector Judecătoresc
al Curţii de Apel – Chişinău
„Înalt Prea Sfinţite,
Alături de atâtea felicitări, pe care le-aţi primit de
pretutindeni, Vă rog să primiţi şi felicitările pe care vi le

170 171
 NOTE BIOGRAFICE
N
Moldovei.
eamul P.S. Episcop Dionisie se trage din ră-
zeşii-arcaşi ai lui Ştefan cel Mare, Voievodul
În cartea d-lui I. N. Halippa: „Basarabia în timpul
răpirii ei de către ruşi” (pag. 301-311) se vorbeşte că
neamul Erhăneştilor, împreună cu neamul Bănulescu-
Bodoni şi a Domnitorului Calimachi, îşi trag originea
din or. Câmpulung al Bucovinei.
Mai târziu neamul Erhăneştilor s-a pogorât în păr-
ţile de jos ale Basarabiei, pentru apărarea ţării în contra
năvălirilor duşmane. Această familie a Erhăneştilor, îm-
preună cu a Tonuleştilor, a pus temelia actualei comu-
ne Bardar din jud. Lăpuşna, prin veacul al XV-XVI-lea,
după cum ne mărturiseşte schiţa genealogică a acestor
neamuri, aflată la P.S. Dionisie.
P. S. S. s-a născut la 1868 Noiembrie 2, în comuna
Bardar, jud. Lăpuşna, din părinţi adânc evlavioşi – Va-
sile şi Andriana – răzeşi moldoveni, primind din botez
numele Dimitrie. În vârstă numai de 15 ani, la 1883,
Noiembrie 28, a intrat ca frate în Mănăstirea Suruceni,
unde a şi căpătat cunoştinţă de carte. După 7 ani, la
1890, a fost întărit frate rasofor, iar la 1899, Septembrie
25, a primit tunderea în monahism, schimbându-i-se
numele în Dionisie. În anul 1900 a fost hirotonisit iero-
diacon, la 1901 e ales şi întărit în dregătoria de econom
172
al mănăstirii, iar în 1904 e hirotonisit ieromonah. În
1903 a fost însărcinat ca împlinitor de stareţ. La 1911 i
s-a acordat cruce aurită. La 1915 e hirotonisit ca egu-
men. În Mai 1918 a fost ridicat la rangul de arhiman-
drit, iar de la Iunie 1918 până la Decembrie acelaşi an, a
purtat şi sarcina de exarh al mănăstirilor din Basarabia.
Cunoştinţele teologice le-a cules şi le-a aprofundat
singur. Limba sa maternă a propovăduit-o mereu şi a
învăţat a scrie şi a citi româneşte în decursul timpului
pe toţi fraţii din mănăstire. Cu mare trudă şi asprimi a
adus cărţi româneşti de slujbă şi literare de peste Prut,
cu mult înaintea războiului mondial.
Când s-a început mişcarea moldovenilor din Ba-
sarabia la 1904-1905, a lucrat cu suflet în fruntea lup-
tătorilor cauzei naţionale, pe care în anii de mai târziu
1917-1918, când Basarabia îşi hotărî soarta bună de azi,
i-a ocrotit şi găzduit între zidurile mănăstirii.
Având în vedere meritele excepţionale ale P.S. Sale
pe teren naţional şi bisericesc, Sfântul Sinod al Bisericii
autocefale ortodoxe române, l-a ales Arhiereu, cu titlul
al Ismailului, sfinţindu-l în Catedrala Mitropoliei din
Iaşi la 22 Iulie 1918.
În primul Parlament al României întregite de la
1918, a fost ales, aproape în unanimitate, Senator al ju-
deţelor Cetatea-Albă şi Ismail.
În ziua de 8/21 Februarie 1920, Congresul general
al Eparhiei l-a votat cu toată încrederea ca Vicar al Ar-
hiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, fiind confirmat în
173
această demnitate prin înalt Decret Regal, în urma re-
comandării Sf. Sinod şi a Guvernului. După înfiinţarea I.P.S. Mitropolit al Basarabiei
Episcopiei Cetăţii-Albe-Ismail, la 1923, i s-a dat titlul Chişinău
de „Tighineanu”, P.S. Sa rămânând şi mai departe stareţ
al Mănăstirii Suruceni, pe care aproape a reînnoit-o cu
Număr Festiv
totul şi a adus-o în starea bună actuală, a cărei stareţ şi
conducător este şi astăzi. Buletinul
Episcopiei Cet=\ii-Albe-Ismail

Cu prilejul
împlinirii vârstei de 70 de ani

1938

174
 Dionisie Erhan,
Episcopul Cet=\ii-Albe-Ismail

176 177
 PRECUV~NTARE
n ziua de 15 Noiembrie 1938, printr-o fericită
întâmplare, s-au împlinit patru date jubiliare din
viaţa P.S. EPISCOP DIONISIE: 70 de ani de viaţă
zbuciumată, închi­nată în întregime binelui obştesc; 55
de ani de călugărie adevărată, bogată în roade duhovni-
ceşti; 20 de ani de Arhierie neprihă­nită, venită să încu-
nuneze o viaţă plină, de merite excepţionale în faţa Bi-
sericii şi a Patriei, şi 6 ani de Episcopat în frun­tea
Eparhiei Cetăţii-Albe-Ismail, care a pus începutul unei
ere noi în viaţa aces­tei Eparhii, bogată în înfăptuiri mă-
reţe, pe toate tărâmurile.
Şi atunci, nu e de mirare că evenimen­tul acesta a de-
păşit cadrele strâmte ale Eparhiei noastre, găsind un ră-
sunet larg, nu numai în Basarabia, ci chiar în toată ţara.
Reprezentanţii cei mai de seamă ai aces­tei provin-
cii şi alte personalităţi de va­ză, care au avut posibilitate
să cunoască de-aproape şi să aprecieze la justa valoare
personalitatea proeminentă a P.S. Episcop Dionisie, în-
cadrată temeinic în istoria zbuciumată a acestei provin-
cii, au fost alături de noi la această aniversare istorică,
omagiind, fie personal, fie pe calea scrisului, pe venera-
bilul şi neînfricatul luptător naţionalist şi apărător în-
dârjit al dreptei credinţe strămoşeşti.
Am găsit de bine, să înmănunchem într-un număr
festiv al Buletinului nostru, acest prinos scump de slove
calde, izvorâte din inimi pline de dragoste şi de admi-
178
raţie faţă de Vlădica Dionisie, din care răsare viu chipul
spiritual al P.S. Sale în toată complexitatea. lui.
Totuşi, credem, că pentru a putea înţelege mai
deplin personalitatea P.S. Dionisie; pentru a putea pă-
trunde mai adânc misterul evoluţiei spirituale a aces-
tei personalităţi excepţionale, care dintr-o chilie umilă
a Surucenilor – exclusiv prin meritele sale personale,
a ajuns în scaunul episcopesc, credem, că ar fi necesar
pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor, să înfăţişăm,
cel puţin în linii generale, mediul şi influenţele spirituale
prin care a trecut în tinereţe P. S. Dionisie şi care au ju-
cat un rol determinant în cristalizarea caracterului său.
Sunt lucruri inedite, necunoscute de toată lumea,
pe care le-am spicuit din povestirile încântătoare ale
P.S. Sale, rostite în clipe de duioase aduceri aminte din
trecut.
Abia intrat în mănăstire, după porunca tainică a
sufletului său, tânărul Dimitrie a rămas profund impre-
sionat de chipul auster al Ieroschimonahului Serafim
Blănarul, pe atunci Stareţ al Mănăstirii Suruceni, un
mare ascet, care, prin pilda vie a vieţii sale şi prin po-
veţele înţelepte, pe care le adresa cu orice prilej fraţilor
călugări, exercita o înrâurire binefăcătoare asupra lor.
Datorită acestui fapt, în mănăstire domnea o atmosferă
de adâncă evlavie, de necontenită priveghere spirituală,
care oţelea voinţele în lupta cu ispitele lumii acesteia,
predispunând spre meditaţii religioase şi trăire pro-
fund creştinească. Aceasta era atmosfera, pe care o râv-
nea de mult tânărul Dimitrie şi în care s-a cufundat cu
179
tot sufletul său entuziast, înclinat spre misticism. Din În liniştea nopţilor de veghe de la mănăsti