Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof.

Tiberiu Man

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ

PENTRU ADMITEREA
ÎN ÎNVĂŢMÂNTUL SUPERIOR TEHNIC

PROFESOR,

TIBERIU MAN

-1-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

1. MECANICA

1.1. CINEMATICA

1.1.1. ELEMENTE CARACTERISTICE CINEMATICII

Mecanica – studiază mişcarea. Cuprinde:
- Cinematica – studiază mişcarea în spaţiu şi timp, făcând abstracţie de cauzele acesteia.
- Dinamica – studiază cauzele mişcării.
- Statica – studiază corpurile în echilibru.
Mişcarea: un corp este în mişcare dacă îşi schimbă poziţia faţă de alte copuri.
Repausul: un corp este în repaus dacă nu îşi schimbă poziţia faţă de alte corpuri.
Mişcarea şi repausul sunt noţiuni relative; un corp poate fi în mişcare faţă de unele corpuri, dar în
repaus faţă de altele.
Sistemul de referinţă: este folosit pentru studierea mişcării şi cuprinde:
- un reper;
- un instrument de măsurat timpul;
- un instrument de măsurat distanţa.
Punctul material: este un corp ale cărui dimensiuni pot fi neglijate în raport cu distanţa.
Mobilul: este un punct material fără masă.
Traiectoria: este curba descrisă de un mobil în mişcare.

z Vectorul de poziţie r : leagă originea sistemului de
referinţă, O, cu poziţia P la un moment dat a mobilului pe
traiectorie.
P    
r  x  i  y  j  z  k , unde x, y şi z reprezintă
 coordonatele poziţiei P.
 r Mărimea vectorului de poziţie este dată de relaţia:
k 
 j y r  x2  y2  z 2 .
i
O Legea de mişcare: arată modul în care variază poziţia
x mobilului în funcţie de timp:
 
r  r t 
sau, pe componente: x  f1 t  , y  f 2 t  , z  f 3 t  .
Legea de mişcare se mai poate scrie astfel:
   
r t   f1 t   i  f 2 t   j  f 3 t   k , unde f1, f2 şi f3 sunt funcţii de două ori derivabile.
Prin eliminarea timpului, se obţin ecuaţiile traiectoriei, sub forma unui sistem de funcţii care leagă
cele trei coordonate x, y şi z între ele:
F1 x, y, z   0

F2 x, y, z   0
 
În cazul mai simplu, în care traiectoria este în plan, se poate lucra doar cu versorii i şi j . Astfel,
vectorul de poziţie se scrie:
  
r  xi  y  j
având componentele: x  f1 t  , y  f 2 t  , iar ecuaţia traiectoriei devine o singură legătură între x şi z,
independentă de timp:
F  x, y   0 .

-2-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

1.1.2. MĂRIMI SPECIFICE CINEMATICII

1.1.2.1. DURATA
Se notează cu t  t  t 0 şi reprezintă diferenţa dintre momentul de timp final şi momentul de
timp iniţial. t SI  s

1.1.2.2. DEPLASAREA
a) Pentru mişcarea rectilinie:
Deplasarea reprezintă variaţia coordonatei. Dacă deplasarea este în lungul axei Ox,
x  x  x0 , unde x SI  m .
b) Pentru mişcarea curbilinie: z 
Deplasarea reprezintă variaţia vectorului de poziţie: v0
   P’
r  r  r0 . P  
r v
În ambele cazuri de mişcări, mărimea deplasării nu 
coincide, în general, cu mărimea drumului parcurs efectiv. r0 
r

1.1.2.3. VITEZA k
 y
a) Pentru mişcarea rectilinie: i
O j
x deplasare x
Viteza medie vm  
t timp
x dx
Viteza momentană v  lim  sau vt   xt  ,
t 0 t dt
adică viteza reprezintă derivata coordonatei în raport cu timpul, unde x  f t  reprezintă legea de mişcare.
vSI  m s
b) Pentru mişcarea curbilinie:

 r  
Vectorul viteză medie v  unde r este vectorul de poziţie, iar r este vectorul deplasare.
t
m

 
 r dr  
Vectorul viteză (momentană) v  lim  sau v t   r t  .
t 0 t dt

1.1.2.4. ACCELERAŢIA
a) Pentru mişcarea rectilinie:
v
Acceleraţia medie am 
t
v dv
Acceleraţia (momentană) a  lim  , sau at   vt  ,
t 0t dt
adică acceleraţia reprezintă derivata vitezei în raport cu timpul.
a SI  m s 2
b) Pentru mişcarea curbilinie:

 v
Vectorul acceleraţie medie am 
t
 
 v dv 
Vectorul acceleraţie (momentană) a  lim   v t  y

at 
  0 t dt v
 
sau a (t )  v t  .
Obs. Vectorul viteză este orientat tangent la traiectorie, iar vectorul acceleraţie 
r 
este orientat către interiorul curburii şi are două componente:  a
 an
- acceleraţia tangenţială at – datorată variaţiei vitezei ca valoare;
 x
- acceleraţia normală a n – datorată variaţiei vitezei ca orientare.

-3-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

1.1.2.5. VITEZA RELATIVĂ. ACCELERAŢIA RELATIVĂ

 
Considerăm două corpuri punctiforme care se deplasează cu vitezele v1 , respectiv v 2 . Definim
viteza relativă a corpului 2 faţă de corpul 1 astfel:
  
vr  v2  v1 .
Viteza relativă reprezintă viteza corpului 2 pe care o percepe un observator legat de corpul 1. Este
ca şi cum corpul 1 ar fi în repaus, iar corpul 2 s-a mişca faţă de acesta cu viteza relativă.
Viteza relativă este o mărime vectorială, deci valoarea ei nu depinde doar  
v1 vr
de vitezele celor două corpuri, ci şi de orientările acestora, adică de unghiul α
dintre aceste viteze. α
vr  v12  v22  2v1v2 cos  . 
v2
În probleme, apar foarte frecvent două cazuri particulare:
 
- când cele două corpuri se mişcă pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens: v1 vr
  0 , cos   1 şi se obţine: 
vr  v2  v1 ; v2

- când cele două corpuri se mişcă pe aceeaşi direcţie şi în sensuri opuse:

  180  , cos   1 şi se obţine: 
vr
vr  v1  v2 ;  
v1 v2
Observaţii:
  
- Analog se poate defini şi viteza realativă a corpului 1 faţă de corpul 2: vr  v1  v2 ,
 
unde se poate vedea că vr  vr .
- Se pot defini asemănător şi acceleraţiile relative:
  
- acceleraţia relativă a corpului 2 faţă de corpul 1: ar  a2  a1 ;
  
- acceleraţia relativă a corpului 1 faţă de corpul 2: ar  a1  a2 .

1.1.3. TIPURI DE MIŞCĂRI ALE PUNCTULUI MATERIAL

1.1.3.1. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORMĂ  
- traiectoria este rectilinie; v v
- viteza este constantă.
Legea de mişcare este: x0 x
d
x  x0  vt  t0  sau, dacă notăm deplasarea cu t0 t
d  x  x  x0 şi presupunem t 0  0 , se poate scrie mai simplu:
d  v t .

1.1.3.2. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM VARIATĂ

- traiectoria este rectilinie;
- acceleraţia este constantă.
Dacă a  0 (acceleraţia în sensul vitezei) – mişcarea este rectilinie uniform accelerată
Dacă a  0 (acceleraţia în sens opus vitezei) – mişcarea este rectilinie uniform frânată
Mişcarea este caracterizată de trei ecuaţii dependente: 
a
Legea vitezei v  v0  a(t  t0 )  
v0 v
at  t 0 
2

Legea spaţiului x  x0  v0 t  t 0   x0 x
2 d
Ecuaţia Galilei v 2  v02  2a ( x  x0 ) t0 t
Dacă facem simplificarea notaţiilor ca şi la
mişcarea rectilinie uniformă, sistemul de relaţii devine:

-4-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

v  v0  at

 at 2
d  v0t 
 2
v  v0  2ad
2 2

Un caz particular al acestei mişcări îl reprezintă mişcarea în câmp gravitaţional pe verticală:

a) la coborâre b) la urcare
v  v0  gt v  v0  gt
 
 gt 2  gt 2
 h  v0 t   h  v0 t  unde g  9,81 m s 2 - acceleraţia gravitaţională.
 2  2
v 2  v02  2 gh v 2  v02  2 gh

1.2. DINAMICA

1.2.1. PRINCIPIILE MECANICII

1.2.1.1. PRINCIPIUL INERŢIEI

Un corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă cât timp asupra sa nu
acţionează alte corpuri care să îi schimbe această stare de mişcare.
Măsura inerţiei este masa; se notează m sau M şi mSI  kg .
Masa se măsoară cu balanţa sau cântarul.

1.2.1.2. PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL DINAMICII

 
F  ma
- Principiul poate fi privit ca o definire a forţei, ca măsură a interacţiunii corpurilor.
- De aici se deduce şi unitatea de măsură pentru forţă: F SI  kg  m s 2  N (newton ) .
- Forţele se măsoară cu dinamometrul.

- Atunci când asupra unui corp acţionează, simultan, mai multe forţe, F reprezintă rezultanta
acestora.

1.2.1.3. PRINCIPIUL ACŢIUNII ŞI REACŢIUNII

Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă numită acţiune, cel de-al doilea
reacţionează cu o forţă egală şi de sens contrar numită reacţiune.
Acţiunea şi reacţiunea: - apar simultan;
- oricare poate fi considerată acţiune, iar cealaltă reacţiuna ei;
- nu acţionează asupra aceluiaşi corp, deci nu se anulează reciproc;
- au efecte diferite dacă cele două corpuri au mase diferite.

1.2.2. TIPURI DE FORŢE

1.2.2.1. GREUTATEA
Este forţa cu care un corp este atras de Pământ. Ea acţionează vertical, în jos.
Se notează cu G şi, din principiul fundamental, are expresia:
 
G  m g .

1.2.2.2. REACŢIUNEA NORMALĂ

Este forţa cu care reacţionează o suprafaţă la apăsarea exercitată de un corp asupra ei. Se notează

cu N şi este orientată întotdeauna perpendicular pe suprafaţă.
Ea nu este egală întotdeauna cu greutatea, ci cu forţa de apăsare normală. Exemple:
-5-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

 
 N N
N 
Fy F
α Gt
Fx
Gn

G  α
G 
a) G
b) c)
- în cazul a) N  G  mg ;
- în cazul b) N  G  Fy  mg  F sin  , unde Fx  F cos  şi Fy  F sin  sunt componentele

forţei F pe direcţiile orizontală şi verticală;
- în cazul c) N  Gn  mg cos  , unde Gt  mg sin  şi Gn  mg cos  sunt, respectiv,
greutatea tangenţială şi greutatea normală, sau componentele greutăţii pe planul înclinat.

1.2.2.3. TENSIUNEA ÎN FIR

Este forţa care apare într-un fir inextensibil ca reacţiune la forţa de întindere ce 
acţionează asupra sa. T
- În orice secţiune a firului apar două tensiuni egale şi de sens contrar; una

acţionează asupra unui capăt al firului, iar a doua asupra celuilalt. T
- De-a lungul unui fir ideal, tensiunea are aceeaşi valoare în orice punct.
În cazul tijelor rigide, tensiunea poate fi şi de comprimare, caz în care întindere
tensiunile sunt îndreptate din capete către exteror.

1.2.2.4. FORŢA DE FRECARE

Este forţa care apare la contactul dintre două corpuri, opunându-se deplasării relative a acestora.
Este de două tipuri:
- Forţă de frecare statică – apare cât timp corpurile nu alunecă; ea nu are valoare constantă ci
variază de la zero la o valoare maximă, fiind în permanenţă egală în modul cu forţa rezultantă care
tinde să deplaseze corpurile unul faţă de celălalt;
- Forţă de frecare la alunecare – apare din momentul în care corpurile încep să se mişte unul faţă de
celălalt.
Obs. La contactul dintre două corpuri care alunecă unul faţă de altul, apar întotdeauna două forţe
de frecare, egale şi de sens contrar, una acţionând asupra unui corp, iar cea de-a doua asupra
celuilalt.
Legile frecării
1. Forţa de frecare la alunecare nu depinde de aria suprafeţelor în contact.
2. Forţa de frecare la alunecare este direct proporţională cu forţa de apăsare exercitată de un corp
asupra celuilalt.
 Ff
F f    N , unde μ este N
coeficientul de frecare la alunecare.  
Ff N
Această forţă de frecare la alunecare F
reprezintă, teoretic, limita maximă a forţei  F
G static alunecare
de frecare statică:
 
Unghiul de frecare N Ff
Reprezintă unghiul planului înclinat pentru care un corp
alunecă uniform pe plan: Gt
 N  Gn
 Gn
Gt  Ff  m  a 
φ G

-6-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

Gn  mg cos F f  N
şi înlocuind ; ,
Gt  mg sin  a0
se obţine tg   

1.2.2.5. FORŢA ELASTICĂ

Este forţa care apare într-un corp deformabil elastic şi se opune deformării.
Pentru un corp elastic liniar omogen, proprietăţile elastice sunt descrise de
legea lui Hooke:
F l l0
E , l
S l0
unde F = forţa deformatoare 
S = secţiunea corpului S F e

l  l  l0 = alungirea corpului

l0 = lungimea corpului în stare nedeformată F
E = modulul de elasticitate (modulul lui Young) care depinde de material,
unde E SI  N m 2 .
Legea se mai poate scrie sub o formă concentrată:
F l
  E   , unde   se numeşte efortul unitar, iar   este alungirea (deformarea) relativă.
S l0
Cum forţa elastică este egală în modul cu forţa deformatoare, din legea lui Hooke rezultă
ES
F  l şi dacă presupunem că secţiunea este practic constantă, definim:
l0
ES
k , mărime care reprezintă constanta elastică a corpului.
l0
 
Atunci, Fe  k  l , iar vectorial, deoarece forţa elastică se opune deformării, Fe  k  l .
Constanta elastică este o proprietate a fiecărui corp în parte. k SI  N m .
1.2.2.6. FORŢA CENTRIFUGĂ
Mişcarea circulară uniformă, ca orice mişcare curbilinie, este o
mişcare accelerată. În acest caz, acceleraţia are orientarea pe direcţia razei
(normal la traiectorie), spre centrul cercului. Ea se datorează variaţiei
vectorului viteză ca orientare, modulul rămânând constant. Această
acceleraţie normală se numeşte acceleraţie centripetă şi are expresia:
v2 
acp   2  r T
r 
 v
Dinamica mişcării circulare uniforme poate fi tratată în două moduri: G
1. Inerţial 
Fcf
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii şi spunem că rezultanta
tuturor forţelor care acţionează asupra corpului este egală cu masa înmulţită cu acceleraţia centripetă
 
R  m  acp .
2. Neinerţial
Ne plasăm, imaginar, în centrul traiectoriei, cu faţa spre corp şi presupunem că acesta este tot
timpul în echilibru. În acest caz, este necesar să introducem o forţă suplimentară, în sens invers
acceleraţiei centripete, pe care o numim forţă centrifugă:
mv 2
Fcf   m 2 r .
r
Exemplu: Un om roteşte cu viteză constantă un corp de masă m, cu ajutorul unui fir, în plan
vertical. Care este tensiunea în fir în punctul inferior?

-7-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

Metoda I (inerţial):
Asupra corpului acţionează greutatea şi tensiunea în fir. Din principiul fundamental,
  
G  T  m  acp şi dacă ţinem cont de orientare (acceleraţia centripetă este orientată vertical în sus),
T  G  m  acp .
 v2 
Înlocuind expresiile greutăţii şi acceleraţiei centripete, obţinem T  m g   .
 r 
Metoda II (neinerţial):
La acelaşi rezultat se ajunge dacă introducem forţa centrifugă şi presupunem echilibrul corpului:
   mv 2  v2 
G  T  Fcf  0 , rezultă T  G  Fcf , deci T  mg  , sau T  m g   .
r  r 
Observaţie: Denumirea de forţă centripetă este oarecum improprie. Ea nu este o forţă de sine
stătătoare aşa cum sunt greutatea, tensiunea în fir etc. Mai corect ar fi să spunem că rezultanta forţelor
care acţionează asupra corpului şi care face ca acesta să se mişte pe traiectoria circulară este de tip
centripet, fiind orientată spre interiorul traiectoriei.

1.2.3. ENERGIA MECANICĂ

1.2.3.1. LUCRUL MECANIC

Lucrul mecanic al unei forţe constante F al cărei punct de aplicaţie se deplasează pe distanţa d şi
care face unghiul cu θ cu deplasarea este:
L  F  d  cos  , unde L SI  J ( joule) .
- Dacă forţa este în sensul deplasării, cos   0 , deci L  0 şi forţa se numeşte forţă motoare;
- Dacă forţa este în sens invers deplasării, cos   0 , deci L  0 şi forţa se numeşte forţă rezistentă;
- Dacă forţa este perpendiculară pe direcţia deplasării, cos   0 şi L  0 .
Lucrul mecanic este o mărime scalară care se poate scrie şi ca produsul scalar dintre vectorul forţă
şi vectorul deplasare:
 
L  F d .
Pentru forţe care nu sunt constante, se poate calcula lucrul mecanic geometric, ca fiind egal
numeric cu aria cuprinsă sub graficul forţei în funcţie de F
deplasare:
L  Aria  cos  L  Aria  cos 
Metoda se poate aplica, de exemplu, pentru forţa elastică,
pe parcursul deformării.
F Fe  k  l
L  Aria  cos 180  Calculând aria de sub x1 x2 x
k∆l grafic, se obţine:
k  (l ) 2
LFe  Aria  cos180   .
2
∆l x Obs. Această formulă nu este valabilă în toate cazurile cu forţe elastice.

1.2.3.2. RANDAMENTUL PLANULUI ÎNCLINAT

Se poate calcula ca raportul dintre:
- lucrul mecanic util – necesar pentru a ridica uniform un corp direct pe verticală până la o
înălţime oarecare;
- lucrul mecanic consumat – necesar pentru a ridica uniform acelaşi corp, până la aceeaşi înălţime,
pe planul înclinat cu frecare.
L sin 
 u  , unde α este unghiul planului, iar μ este coeficientul de frecare la
Lc sin    cos
alunecare dintre corp şi plan.

-8-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

1.2.3.3. PUTEREA MECANICĂ

Este mărimea care descrie capacitatea unui sistem de a face lucru mecanic L într-un timp Δt cât
mai scurt.
L
P , unde P SI  W (watt ) . Pentru o forţă motoare constantă care acţionează asupra unui corp,
t
F d
se defineşte puterea instantanee P   F  v , unde v este viteza corpului. Mai general, puterea se
t
poate exprima sub forma;
 
P  F  v  F  v  cos .

1.2.3.4. ENERGIA MECANICĂ

Este mărimea care descrie capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic. Este de două tipuri:
- energie cinetică
- energie potenţială
A. Energia cinetică
Este energia pe care o au corpurile în mişcare. Se poate defini plecând de la mişcarea rectilinie
uniform variată, folosind ecuaţia Galilei şi principiul fundamental al dinamicii. Considerăm un corp de
   
masă m care sub acţiunea forţei F se mişcă cu acceleraţia a şi îşi modifică viteza de la v1 la v2 .
m
v22  v12  2ad şi înmulţind cu şi ştiind că F  m  a , obţinem relaţia
2
mv22 mv12 mv22 mv12
  m  a  d , sau   F d .
2 2 2 2
mv 2
Termenul Ec  reprezintă energia cinetică a corpului, unde Ec SI  J .
2
Ultima relaţie se mai poate scrie: Ec2  Ec1  Ltotal , sau
Ec  Ltotal .
Această ultimă relaţie reprezintă teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material: variaţia
energiei cinetice a unui punct material este egală cu lucrul mecanic total efectuat asupra sa.
B. Energia potenţială
Forţele care acţionează asupra unui punct material pot fi împărţite în două categorii:
- forţe conservative – pentru care lucrul mecanic nu depinde de drum;
- forţe neconservative.
În mecanică, singurele forţe conservative sunt forţa gravitaţională (greutatea) şi forţa elastică.
Pentru aceste forţe se defineşte energia potenţială prin relaţia:
E p   Lcons
 
(variaţia energiei potenţiale este egală cu minus lucrul mecanic al forţelor conservative). E p SI
J.
a) Energia potenţială gravitaţională
Se defineşte prin relaţia E p   LG . Dacă un corp se mişcă în câmp gravitaţional sub acţiunea
greutăţii de la înălţimea h0 la înălţimea h , LG  mg (h  h0 ) şi deci E p  mgh  mgh0 . Se poate scrie că
energia potenţială a corpului la înălţimea h este E p  mgh  E p0 , unde termenul E p0 este o constantă
arbitrară.
De regulă, preferăm să scriem că E p  mgh şi socotim înălţimea h faţă de nivelul minim la care
poate să ajungă corpul în mişcarea sa.
b) Energia potenţială elastică
k  (l ) 2 k  (l ) 2
Se defineşte din relaţia E p   LFe , unde LFe   . Atunci E pe  , unde am
2 2
presupus că energia potenţială elastică este nulă atunci când l  0 (corp nedeformat).
-9-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

Legea conservării energiei mecanice

Definim energia mecanică totală a unui sistem ca fiind suma energiilor cinetică şi potenţiale pe
care le are acesta la un moment dat: E  Ec  E p . Din teorema variaţiei energiei cinetice, Ec  Ltotal ,
unde lucrul mecanic total se poate defalca pe forţe conservative şi neconservative:
Ec  Lcons  Lnecons , iar
E p   Lcons . Adunând relaţiile, se obţine că  Ec  E p   Lnecons , sau
Etot  Lnecons .
De aici rezultă legea conservării energiei:
Energia totală a unui sistem aflat în câmp conservativ de forţe se conservă.
Lnecons  0  Etot  0 şi deci Etot  const.

1.2.4. IMPULSUL MECANIC

1.2.4.1. IMPULSUL PUNCTULUI MATERIAL
Se defineşte plecând de la principiul fundamental al dinamicii:
  
   v  v mv 
F  m  a , unde a  . Înlocuind, rezultă F  m  .
t t t
Mărimea vectorială:
 
p  mv reprezintă impulsul punctului material,

unde  p SI  kg .
m
s
Cu această definiţie, principiul fundamental se mai poate scrie sub forma:
 p
F , relaţie care reprezintă teorema variaţiei impulsului punctului material.
t
Din această teoremă, rezultă legea conservării impulsului punctului material: Impulsul unui punct
  
material izolat se conservă (dacă F  0 , atunci p  0 , adică p  const. ).
Totodată,  p SI  N  s .

1.2.4.2. IMPULSUL UNUI SISTEM DE PUNCTE MATERIALE

Considerăm două puncte materiale care interacţionează. Apar două tipuri de forţe:
 
- forţe interne – sunt egale şi de sens contrar ( F12  F21 )
 
- forţe externe F1 şi F2 .
Aplicând teorema variaţiei impulsului pentru fiecare punct m 
1
material, rezultă: F12
 
  p1 F21
 F1  F12  t
m2
   , de unde, prin însumare, reducându-se forţele 
 p F 
F  F  2 1
F
 2 21
t
2

  ( p1  p 2 )
interne, obţinem: F1  F2  , sau
t

 Ptot
Fext  , relaţie care reprezintă teorema variaţiei impulsului pentru sistemul de puncte
t
materiale: Variaţia impusului total al sistemului în raport cu timpul este egală cu rezultanta forţelor
externe (forţele interne nu contribuie la modificarea impulsului total).
De aici se obţine legea conservării impulsului: Impulsul total al unui sistem izolat de puncte
 
materiale se conservă ( Fext  0 , rezultă Ptot  const. ).

- 10 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

1.2.4.3. CIOCNIRI
Ciocnirile reprezintă interacţiuni de scurtă durată în care corpurile implicate schimbă impuls şi
energie între ele. În toate ciocnirile dintre două puncte materiale se pot scrie două legi de conservare:
- legea conservării impulsului total al sistemului:
 
Pi  Pf
- legea conservării energiei totale a sistemului cu mediul exterior:
Ei  E f  Q , unde Q este căldura pierdută de sistemul format din cele două corpuri care se
ciocnesc.
A. Ciocnirea plastică
Este ciocnirea în urma căreia corpurile 

v1
rămân cuplate. m1
p2
Din cele două legi de conservare  
v p
specifice ciocnirilor:
    
Pi  Pf , sau p1  p2  p m2

m1+m2

E  E Q v2 p1
i f

Pentru ciocnirea unidirecţională, relaţiile devin:

m1v1  m2 v2
m1v1  m2 v2  (m1  m2 )v v
 m1  m2
 m1v12 m2 v22 (m1  m2 )v 2 , de unde se pot determina: .
    Q Q
1 m1m2
(v1  v2 ) 2
 2 2 2 2 m1  m2
Relaţiile sunt valabile dacă, înainte de ciocnire, corpurile se deplasează în acelaşi sens. În caz
contrar, acestea se pot modifică înlocuind, peste tot, pe v 2 cu  v 2 .
B. Ciocnirea perfect elastică
Este ciocnirea ideală în care nu se pierde energie. Cele două legi de conservare se scriu:
     
 Pi  Pf  p1  p2  p1  p2
 sau  .
 Ei  E f E1  E2  E1  E2
Dacă cele două corpuri se mişcă pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens, legile devin:
m v  m2 v 2
m1v1  m2 v2  m1v1  m2 v2 v1  2 1 1  v1
m1  m2
m1v12 m2 v22 m1v12 m2 v22 , iar din acestea, se determină m1v1  m2 v2
.
   v2  2  v2
2 2 2 2 m m 1 2

Dacă înainte de ciocnire corpurile se mişcă în sensuri contrare, primul în sens pozitiv şi al doilea
în sens negativ, în toate relaţiile de mai sus se înlocuieşte v 2 cu  v2 . De asemenea, semnele vitezelor v1
şi v 2 ne arată sensul de deplasare al celor două corpuri după ciocnire.
Ciocnirea cu un corp masiv
În toate cazurile ciocnirea dintre un corp de masă m şi un corp de masă foarte mare M poate fi
tratată ca în exemplele amintite anterior, luând în calcul m1  m şi m2  M  m . Astfel, raportul
m1 m
  0.
m2 M
Apar, adesea, două situaţii particulare:
a) Ciocnirea cu un perete pe direcţie normală:
Considerăm un corp mic, de masă m, care ciocneşte un perete fixat.
Presupunem că ciocnirea este elastică, astfel încât corpul loveşte peretele cu 
  m v1
viteza v1 şi ricoşează înapoi cu viteza v 2 , iar durata ciocnirii este t .
Aplicând teorema variaţiei impulsului pentru corp, forţa rezultantă care 
v2
acţionează asura lui în timpul ciocnirii este dată de teorema variaţiei
impulsului:

- 11 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

 p p 2  p1 mv2  v1 

F   .
t t t
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, corpul va acţiona asupra peretelui cu o forţă egală şi de
  mv1  v2 
sens contrar, F    F  .
t
   
Întrucât cele două viteze au sensuri opuse, în modul v2  v1  v1  v2  v1  v2 , deci
mv1  v2 
F  F  .
t
Relaţia poate fi aplicată în cazurile extreme:
- dacă ciocnirea este plastică, v2  0 ;
- dacă ciocnirea este perfect elastică, v1  v2  v .
b) Ciocnirea cu o masă pe direcţie oblică
Considerăm un corp mic, de masă m, care ciocneşte o masă orizontală. Presupunem că ciocnirea

este perfect elastică, astfel încât corpul loveşte masa cu viteza v1 , sub
 m 
un unghi α faţă de direcţia normală, şi ricoşează înapoi cu viteza v 2 ,  m v2
sub acelaşi unghi. Desigur, v1  v2  v . Durata ciocnirii este t . v1 α α
Ca şi în exemplul precedent, corpul va acţiona asupra mesei
  mv1  v2 
cu o forţă F    F  . Diferenţa celor două viteze se poate
t
face fie direct, folosind regula triunghiului, fie descompunând vitezele pe direcţiile normală şi tangeţială
în raport cu masa. În acest caz, avem:
         
v1  v1t  v1n şi v2  v2t  v2 n , unde v1t  v2t şi v1n  v2 n .
  2mv1n
Obţinem că F    F  , unde v1n  v cos  , deci
t
  2mv cos
F   F  .
t
Obs. În ambele situaţii, a) şi b), din cauza duratei foarte mici de interacţiune, forţele determinate
de variaţia impulsului sunt mult superioare greutăţii corpului, astfel încât aceasta poate fi neglijată.

- 12 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2. TERMODINAMICA

2.1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ

2.1.1. MĂRIMI SPECIFICE STRUCTURII SUBSTANŢEI

2.1.1.1. MASA ATOMICĂ
Reprezintă masa unui atom. Se notează cu m0 .
Exprimată în kg, aceasta are valori foarte mici. De aceea se foloseşte „unitatea de masă atomică”:
1
1u  m12C  1,66  10 27 kg .
12 6
Toate masele atomice ale elementelor chimice exprimate în u sunt foarte apropiate de numere
întregi. Numărul întreg cel mai apropiat se numeşte număr atomic de masă A.
Se mai defineşte masa atomică relativă
m0
m0 r  ,
1
m12
12 6 C
aceasta fiind un număr având aceeaşi valoare cu masa atomică exprimată în u.

2.1.1.2. MASA MOLECULARĂ

Reprezintă masa unei molecule de substanţă. Se notează, ca şi masa atomică, cu m0 . De altfel, se
poate folosi exclusiv noţiunea de moleculă, pentru gazele monoatomice molecula fiind formată dintr-un
singur atom.
Se calculează ca suma maselor atomice ale atomilor componenţi.
Exemplu: pentru molecula de apă, H2O, avem: 11H şi 168O cu masele atomice
m1H  1u , m16O  16u , rezultă mH 2O  2  1u  116u  18u . Asemănător, se pot exprima toate masele
1 8

atomice şi moleculare exprimate în u.

Asemănător cu masa atomică relativă, se poate defini masa moleculară relativă care arată de câte
ori este mai mare masa unei molecule faţă de a 12-a parte din masa carbonului m12C .
6

2.1.1.3. CANTITATEA DE SUBSTANŢĂ

Reprezintă numărul de moli de substanţă şi se notează cu  .
Molul este cantitatea de substanţă care, exprimată în grame, este numeric egală cu masa masa
moleculară relativă (sau moleculară exprimată în u).
Exemplu: 1 mol de hidrogen atomic are masa de 1g; 1 mol de hidrogen molecular H2 are masa de
2g; 1 mol de apă are masa de 18g.
Mărimi specifice molului:
a) masa molară μ = masa per mol de substanţă.
Exemplu:  H 2O  18 g / mol dar, în SI,  H 2O  18 10 3 kg / mol .
Numărul de moli se poate exprima în funcţie de masa totală de substanţă m şi masa molară μ:
m
 .

b) Numărul de molecule per mol N A  6,023  10 23 mol 1 (numărul lui Avogadro) – este acelaşi
pentru toate substanţele. Dacă notăm cu N numărul total de molecule de substanţă, atunci se poate scrie:
N
 .
NA

- 13 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

c) Volumul molar Vμ = volumul per mol de substanţă.

Pentru gaze, în condiţii normale de presiune şi temperatură ( p0  101325 N m 2 , respectiv
t0  0C ), volumul molar are aceeaşi valoare V0  22,42 10 3 m3 mol .
Dacă V este volumul total de substanţă, atunci:
V
 .
V

2.1.2. PARAMETRII DE STARE AI SISTEMELOR TERMODINAMICE

Parametrii de stare ai unui sistem termodinamic sunt mărimi fizice care caracterizează starea
acestora la un moment dat. Se împart în:
- extensivi – valoarea lor totală pentru un sistem format din mai multe componente este egală cu
suma valorilor corespunzătoare pentru fiecare componentă în parte. Exemple: cantitatea de substanţă,
masa, volumul, numărul de molecule etc.
- intensivi – valoarea lor totală pentru un sistem format din mai multe componente este egală cu o
medie a valorilor corespunzătoare pentru fiecare componentă în parte. Exemple: temperatura, presiunea,
densitatea, concentraţia etc.
Cei mai utilizaţi parametri de stare, pe lângă cantitatea de substanţă descrisă mai sus, sunt:

2.1.2.1. MASA
Se notează cu m; mSI  kg
Pentru o cantitate oarecare de substanţă care conţine N molecule, putem calcula masa unei
m 
molecule din: relaţia m0  . Iar pentru un mol, relaţia devine: m0  .
N NA

2.1.2.2. VOLUMUL
Se notează cu V ; V SI  m3
Pentru o coloană de fluid de lungime l şi arie a bazei S, volumul este V  S  l .

2.1.2.3. PRESIUNEA
Se notează cu p. Se defineşte ca raportul dintre forţă (normală) şi F
suprafaţă:
F
p , S
S
de unde rezultă şi unitatea de măsură:  p SI  N m 2  Pa
Alte unităţi de măsură folosite: 1 atm = 101325 N/m2
1 torr = 1 mm col Hg = 1/760 atm
1 bar = 105 N/m2
Pentru o coloană de lichid cu înălţimea h şi densitatea ρ, presiunea hidrostatică exercitată de
aceasta este p  gh .

2.1.2.4. TEMPERATURA
Se notează cu T şi se mai numeşte temperatura absolută, deoarece are numai valori pozitive. Se
măsoară în kelvin: T SI  K
Se mai folosesc şi scările empirice de temperatură, Celsius şi Fahrenheit. Pe aceste scări,
temperatura se notează, de regulă, cu t sau θ. Legăturile dintre ele sunt:
T K   t C   273,15 , unde zecimalele se neglijează şi T K   t C  ,

t  F   t C   32 .
9
respectiv
5
- 14 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.1.2.5. DENSITATEA
Se notează cu ρ. Se defineşte ca raportul dintre masă şi volum:
m
 , de unde  SI  kg m3 .
V

2.1.2.6. CONCENTRAŢIA
Se notează cu n. Se defineşte ca raportul dintre numărul de molecule şi volum:
N
n , de unde nSI  m 3 .
V

2.1.3. AMESTECURI DE GAZE

Considerăm un amestec de k gaze având:

- cantităţile  i ;
- masele mi ;
- numerele de molecule N i ;
- masele molare  i unde i  1, k .
m N m N
Folosim relaţiile: i  i şi i  i pentru fiecare gaz în parte, respectiv   şi  
i NA  NA
pentru amestec în ansamblu unde, deoarece  , m şi N sunt parametri aditivi (extensivi), putem scrie:
  1  2  ...  k ;
m  m1  m2  ...  mk ;
N  N1  N 2  ...  N k .
Se obţin formulele masei molare medii a amestecului:
      ...  k k
 1 1 2 2 ,
1  2  ...  k
m1  m2  ...  mk
 ,
m1 m2 m
  ...  k
1 2 k
N11  N 2 2  ...  N k k
 .
N1  N 2  ...  N k

2.1.4. TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL

Gazul ideal este un model de gaz în care se presupune că:
- gazul este format dintr-un număr foarte mare de molecule identice;
- dimensiunile moleculelor sunt mici încât acestea pot fi considerate puncte materiale;
- mişcarea moleculelor se supune legilor mecanicii clasice;
- interacţiunile dintre molecule se neglijează;
- ciocnirile moleculelor cu pereţii vasului sunt perfect elastice.
Transformările simple ale gazului sunt transformările unui gaz ideal închis în care unul dintre
parametrii: temperatură, presiune sau volum, rămâne constant. Definim:
- transformarea izotermă;
- transformarea izobară;
- transformarea izocoră.

- 15 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.1.4.1. TRANSFORMAREA IZOTERMĂ

Este transformarea unui gaz închis în care temperatura rămâne constantă (T = const.).
Legea transformării izoterme – Boyle-Mariotte:
p  V  const. sau pi  Vi  p f  V f .
Grafic, o transformare izotermă se reprezintă astfel:
p V p
pi i Vf f pi i

Vi i pf f
pf f
Vi Vf V T = ct. T = ct. T
T
p
Pentru mai multe curbe izoterme trasate la diferite temperaturi T creşte
constante, în acelaşi sistem de coordonate p-V, temperatura corespunzătoare
creşte pe măsură ce izoterma este mai depărtată de origine (figura alăturată).

2.1.4.2. TRANSFORMAREA IZOBARĂ

Este transformarea unui gaz închis în care presiunea rămâne constantă V
(p = const.).
Legea transformării izobare – Gay-Lussac:
V V V
 const. sau i  f .
T Ti T f
Grafic, o transformare izobară se reprezintă astfel:
V p p

Vf f
p = ct. i f p = ct. i f
i
Vi

Ti Tf T Vi Vf V Ti Tf T
Pentru mai multe curbe izobare trasate la diferite presiuni constante, V
în acelaşi sistem de coordonate V-T, presiunea corespunzătoare creşte pe p creşte
măsură ce izobara are panta mai mică (figura alăturată).
Legea transformării izobare se mai poate exprima şi cu ajutorul
temperaturii exprimate în grade Celsius:
V  V0 1    t  ,
unde V = volumul la temperatura t(°C); T
V0 = volumul la temperatura 0°C; V
1
 grad 1 este acelaşi pentru toate gazele.
273,15 V
Relaţia anterioară se mai poate scrie şi cu ajutorul
variaţiei relative a volumului: V0
V  V0
V    t .
V0
- 273,15 0 t t(°C)

- 16 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.1.4.3. TRANSFORMAREA IZOCORĂ

Este transformarea unui gaz închis în care volumul rămâne constant (V = const.)
Legea transformării izocore – Charles:
p p p
 const. sau i  f .
T Ti T f
Grafic, o transformare izocoră se reprezintă astfel:
p V p
pf f
f
pf
i f
V = ct.
i
pi pi i

Ti Tf T Ti Tf T V = ct. V

Pentru mai multe curbe izocore trasate la diferite volume constante, în p

acelaşi sistem de coordonate p-T, volumul corespunzător creşte pe măsură ce V creşte
izocora are panta mai mică (figura alăturată).

Legea transformării izocore se mai poate exprima şi cu ajutorul

temperaturii în grade Celsius:
p  p0 1    t  , T
unde p = presiunea la temperatura t(°C);
p0 = presiunea la temperatura 0°C; p
1
 grad 1 este acelaşi pentru toate gazele.
273,15 p
Relaţia anterioară se mai poate scrie şi cu ajutorul
variaţiei relative a presiunii: p0
p  p0
V    t .
p0
- 273,15 0 t t(°C)
2.1.4.4. TRANSFORMAREA GENERALĂ
Este o transformare a unui gaz închis în care toţi parametrii gazului – p, V şi T – se pot modifica.
Legea transformării generale este:
pV pV pV
 const. sau i i  f f .
T Ti Tf

2.1.4.5. ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE

Face legătura între parametrii de stare ai unui gaz ideal la un moment dat. Se poate deduce din
pV pV
legea transformării generale. Pentru un mol de gaz aflat în condiţii normale 0  0  , unde raportul
T0 T
101325 N m 2  22,42 103 m3 mol
p0V 0
R   8,31 J mol  K
T0 273,15K
reprezintă constanta universală a gazelor.
pV V
Se obţine  R , deci pV  RT şi cum   , rezultă ecuaţia Clapeyron-Mendeleev sau
T V
ecuaţia termică de stare:
pV  RT .

- 17 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII

2.2.1. LUCRUL MECANIC ÎN TERMODINAMICĂ

2.2.1.1. DEFINIŢIA LUCRULUI MECANIC

Considerăm un gaz ideal închis într-un cilindru cu piston de secţiune S. Presupunem că gazul
împinge pistonul pe o distanţă foarte mică dx, astfel încât presiunea p a gazului să nu se modifice. Lucrul
mecanic efectuat de gaz este: L  F  dx , unde F  p  S , iar S  dx  dV .
Obţinem deci că, pentru o transformare în care volumul variază foarte puţin, astfel încât să putem
presupune presiunea constantă, lucrul mecanic elementar se defineşte astfel:
L  p  dV .
Lucrul mecanic pentru o transformare oarecare se va putea calcula după relaţia:
Vf

L  pV dV ,
Vi
L SI  J.

Lucrul mecanic este o mărime de proces.

2.2.1.2. LUCRUL MECANIC ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZELOR

- pentru o transformare izocoră, V = ct. şi deci
L0.
Vf Vf

 pV f  Vi  , deci
Vf
- pentru o transformare izobară, p = ct. , L   pdV  p  dV  pV
Vi Vi Vi

L  pV .
- pentru o transformare izotermă, T  ct . şi din ecuaţia termică de stare pV  RT
Vf Vf
RT
Vf Vf
1
deci L  pdV 
Vi

Vi
V
dV  RT 
Vi
V
dV  RT ln V . Rezultă
Vi

Vf
L  RT ln .
Vi

2.2.1.3. SEMNUL LUCRULUI MECANIC

- Volumul creşte dacă şi numai dacă L  0 , iar atunci gazul efectuează (cedează) lucru mecanic
- Volumul scade dacă şi numai dacă L  0 , iar atunci asupra gazului se efectuează lucru mecanic
din exterior (gazul primeşte lucru mecanic).

2.2.1.4. INTERPRETAREA GRAFICĂ A LUCRULUI MECANIC

Definiţia integrală a p
lucrului mecanic arată că acesta L p
L
este egal numeric cu aria cuprinsă
sub graficul transformării în
coordonate (p-V), iar pentru un
ciclu termodinamic, lucrul
mecanic este numeric egal cu aria V V
Vi Vf
ciclului.
Din cauza convenţiei de semn, apar cazurile:
Pentru o transformare oarecare: - dacă volumul creşte, L  Aria ;
- dacă volumul scade, L   Aria
Pentru o transformare ciclică: - dacă ciclul este în sens orar, L  Aciclu
- dacă ciclul este în sens trigonometric, L   Aciclu

- 18 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2.2. ENERGIA INTERNĂ

2.2.2.1. DEFINIŢIA ENERGIEI INTERNE

Energia internă U a unui sistem termodinamic reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale de
interacţiune ale tuturor moleculelor.
U SI  J .
Energia internă este o mărime de stare.
Pentru gazul ideal, moleculele sunt identice, deci au aceeaşi masă m0 şi se neglijează interacţiunile
dintre ele. Deci energia internă va fi suma energiilor cinetice ale celor N molecule:
U  N  T ,
m0 v 2
unde T  reprezintă energia cinetică medie de translaţie a unei molecule, numită şi energie
2
termică, iar v 2 este viteza pătratică medie (moleculele nu au aceeaşi viteză).

2.2.2.2. ECUAŢIA CALORICĂ DE STARE

Energia termică depinde exclusiv de temperatură. Pentru gazul ideal monoatomic, există relaţia:
3
 T  kT , unde k  1,38 10 23 J K se numeşte constanta lui Boltzmann.
2
3kT 
Se obţine v 2  . Deoarece masa unei molecule se poate calcula după relaţia m0  , rezultă
m0 NA
3kN AT
că v 2  . Produsul constant k  N A  R reprezintă constanta universală a gazelor.

Definim viteza termică a moleculelor gazului
3kT 3RT
vT  v 2   .
m0 
Se poate obţine şi expresia energiei interne:
3 3
U  N  kT    N AkT , de unde rezultă ecuaţia calorică de stare pentru gazul ideal
2 2
3
monoatomic: U  RT .
2
Mai general, pentru gaze biatomice sau poliatomice, moleculele au atât energie de translaţie, cât şi
energie de rotaţie. De aceea, ecuaţia calorică de stare se scrie mai general:
i
U  RT , i fiind „numărul de grade de libertate”
2
Astfel, pentru: - gazul monoatomic i  3
- gazul biatomic i  5
- gazul poliatomic i  6 .
N
De asemenea, din ecuaţia termică de stare pV  RT , înlocuind R  k  N A şi   , se obţine
NA
N
pV  NkT şi cum n  , rezultă forma primară a ecuaţiei termice de stare:
V
p  nkT
şi respectiv formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare:
2
p  n T .
3

- 19 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2.3. CĂLDURA

2.2.3.1. DEFINIŢIA CĂLDURII

Căldura schimbată de un sistem termodinamic într-o transformare se defineşte astfel:
Q  U  L , unde Q SI  J .
Căldura este o mărime de proces. Deci: Q şi L sunt mărimi de proces; ΔU este o mărime de stare.

2.2.3.2. SEMNUL CĂLDURII

- Dacă Q  0 , sistemul primeşte căldură (Qp)
- Dacă Q  0 , sistemul cedează căldură (Qc).
O transformare în care sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior ( Q  0 ) se numeşte
transformare adiabatică.

2.2.3.3. COEFICIENŢI CALORICI

Sunt mărimi cu ajutorul cărora se poate exprima căldura schimbată de un sistem cu mdiul exterior.
Notăm: Q = căldura schimbată de sistem cu mediul exterior
m = masa sistemului
υ = numărul de moli ai sistemului
∆T = variaţia temperaturii
I. Puterea calorică - se foloseşte pentru combustibili:
Q
q , qSI  J
m kg
II. Capacitatea calorică
Q
C , C SI  J
T K
III. Căldura specifică
Q
c , cSI  J
m  T kg  K
Căldura specifică depinde de substanţă. De exemplu:
- pentru apă, ca  4180 J kgK . De aici se defineşte caloria: 1cal  4,18 J .
- pentru gheaţă, c g  2090 J kgK , iar pentru vaporii de apă cv  1870 J kgK .
Pentru gaze, căldura specifică depinde de transformarea în care se face schimbul de căldură.
Astfel, notăm: cV = căldura specifică izocoră (la volum constant);
c p = căldura specifică izobară (la presiune constantă).
IV. Căldura molară
Q
, C SI 
J
C
  T mol  K
Se notează, de asemenea: CV = căldura molară izocoră (la volum constant)
C p = căldura molară izobară (la presiune constantă).
i i2
Pentru gazul ideal, acestea depind de numărul de grade de libertate: CV  R , CP  R.
2 2
Gaz monoatomic ( i  3 ) Gaz biatomic ( i  5 ) Gaz poliatomic ( i  6 )
3 5
CV R R 3R
2 2
5 7
Cp R R 4R
2 2
Cp 5 7 4

CV 3 5 3

- 20 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

Cp
Raportul   se numeşte exponentul adiabatic.
CV
De asemenea, ecuaţia calorică de stare se mai poate scrie sub forma:
U  CV T .

2.2.3.4. CALORIMETRIA
Este domeniul care studiază schimburile de căldură dintre sistemele termodinamice, având ca scop
determinarea diferiţilor coeficienţi calorici.
Două sisteme sunt în contact termic dacă între ele se poate face doar schimb de căldură, iar
ansamblul lor este izolat de mediul exterior. Pentru două sisteme în contact termic, se poate aplica
ecuaţia calorimetrică:
Q p  Qc
unde Q p este căldura primită de sistemul iniţial mai rece, iar Qc este căldura cedată de celălalt sistem.
Relaţia se mai poate scrie:
Q p  Qc sau Q p  Qc  0 .
Se poate generaliza această ecuaţie pentru k sisteme în contact termic:
Q1  Q2  ...  Qk  0 .
Se poate scrie Qi  mi ci Ti  mi ci T  Ti  cu i  1, k , unde Ti este temperatura iniţială a corpului i, iar T
este temperatura finală, de echilibru. Se obţine:
m c T  m2c2T2  ...  mk ckTk
T 111 .
m1c1  m2c2  ...  mk ck
Deoarece T K   t C  , relaţia anterioară se scrie practic la fel şi cu ajutorul temperaturilor exprimate
în grade Celsius.
m c t  m2c2t2  ...  mk ck tk
t  1 11 .
m1c1  m2c2  ...  mk ck

2.2.4. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

2.2.4.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI I
În orice transformare, variaţia energiei interne a unui sistem nu depinde de stările intermediare
prin care trece sistemul, ci doar de starea iniţială şi starea finală.
Concluzie: ∆U nu depinde de tipul transformării.
Relaţia Q  U  L se numeşte ecuaţia principiului I al termodinamicii.

2.2.4.2. CONSECINŢE ALE PRINCIPIULUI I

1. Pentru o transformare adiabatică ( Q  0 ):
rezultă U  L  0 , sau L  U i  U f . Deci sistemul poate efectua lucru mecanic fără să primească
căldură, pe baza energiei sale interne.
2. Pentru o transformare ciclică:
Starea iniţială şi cea finală coincid, deci U  0 . Rezultă Q  L . Apar situaţiile:
a) Q  0 , L  0 – sistemul primeşte căldură şi efectuează lucru mecanic (maşina termică);
b) Q  0 , L  0 – asupra sistemului se efectuează lucru mecanic din exterior şi acesta cedează
căldură (maşina termică inversă – frigiderul);
c) Q  0 , L  0 – sistemul nu poate efectua lucru mecanic în mod ciclic, la nesfârşit, fără să
primească căldură din exterior. Un sistem care ar putea face acest lucru se numeşte perpetuum
mobile de speţa I.
Concluzie: Principiul I arată că nu se poate construi un perpetuum mobile de speţa I.

- 21 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2.4.3. TRANSFORMAREA POLITROPĂ

Se demonstrează că ecuaţia unei transformări adiabatice

se poate scrie sub forma: p  V  ct . . Ea reprezintă, ca şi cele p
trei transformări simple ale gazelor, un caz particular al
„transformării politrope”:
C  Cp
p  V n  ct . , unde n  .
C  CV n=0
Astfel, pentru: n=1
n  0 – transformare izobară
n  1 – transformare izotermă n=γ
n→∞ V
n   – transformare adiabatică
n   – transformare izocoră
Prin înlocuirea valorilor lui n, se pot obţine căldurile molare în cele patru transformări particulare:
– transformare izobară: C  Cp
– transformare izotermă: C
– transformare adiabatică: C 0
– transformare izocoră: C  CV
Un caz interesant este acela al transformării de forma p  ct  V , transformare al cărei grafic, în
coordonate p-V, este o linie dreaptă care, în prelungire, trece prin origine.
În acest caz, n  1 şi se obţine
C  CV  R 2 .

2.2.4.4. CĂLDURA, VARIAŢIA ENERGIEI INTERNE ŞI LUCRUL MECANIC ÎN

TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL
Plecând de la principiul I şi ecuaţia calorică de stare se poate deduce că, indiferent de
transformare,
U  CV T .
Folosind expresiile lucrului mecanic găsite anterior, precum şi definiţia căldurii, putem sintetiza
formulele pentru Q, ΔU şi L în următorul tabel:

TRANSFORMAREA DEFINIŢIE LEGE Q ∆U L

p
Izocoră V = ct.  ct. CV T CV T 0
T
V pV sau
Izobară p = ct.  ct.  C p T CV T
T RT
Vf Vf
Izotermă T = ct. p  V  ct . RT ln 0 RT ln
Vi Vi

Adiabatică Q=0 p  V   ct . 0 CV T  CV T

Obs. Din relaţia Q  U  L pentru o transformare izobară, obţinem relaţia Robert - Mayer:
C p  CV  R .

- 22 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2.5. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII

2.2.5.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI II

Principiul I arată că într-o transformare ciclică U  0 şi deci Q  L . Dacă Q  0 , L  0 , deci
sistemul primeşte căldură şi efectuează lucru mecanic (maşina termică sau motorul termic). Se pune
întrebarea: este posibil ca o maşină termică să transforme integral căldura primită în lucru mecanic?
Experienţa a arătat că nu. O formulare aproximativă a principiului II este legată de acest răspuns:
Enunţ: Într-o transformare ciclică, un sistem termodinamic nu poate transforma integral căldura
primită în lucru mecanic.
Întotdeauna există pierderi, adică o căldură cedată. Căldura Q care apare în principiul I este de fapt
o sumă între o căldură primită şi o căldură cedată:
Q  Q p  Qc şi, deoarece Qc  0 , Q  Q p  Qc .
Rezultă deci că L  Q p  Qc .

2.2.5.2. RANDAMENTUL MAŞINILOR TERMICE Q

Schematic, maşina termică funcţionează după figura alăturată: p
Prin definiţie,
L
L
 . M
Qp
Q p  Qc Qc
Rezultă   sau   1 .
Qp Qp Qc
Din principiul al II-lea, deoarece Qc  0 întotdeauna, rezultă că,
pentru orice maşină termică,   1 sau   100 % .
Concluzie: Principiul II ne arată că nu se poate construi o maşină termică (motor termic) care să
transforme integral căldura primită în lucru mecanic, adică să aibă randamentul de 100%. O maşină care
ar putea face acest lucru se numeşte perpetuum mobile de speţa a II-a.

2.2.6. MOTOARE TERMICE

2.2.6.1. CICLUL CARNOT
Ciclul Carnot este ciclul unui motor ideal cu valoare teoretică, el neputând fi realizat practic. Este
format din două transformări izoterme şi două adiabatice:
1-2 şi 3-4 – izoterme
p
2-3 şi 4-1 – adiabatice
Qp Randamentul se calculează astfel:
1
Q V V
  1  c , unde Q p  RTc ln 2 , iar Qc  RTr ln 4 ,
Tc = ct. Qp V1 V3
2 V
de unde Qc  RTr ln 3 .
V4
Q=0
Q=0 Din legea transformării adiabatice pV   ct. , cum
4 pV
 ct. , rezultă o formă echivalentă a legii:
Tr = ct. 3 T
|Qc| TV  1  ct .
V
c
Scriind ecuaţia pentru cele două transformări
adiabatice, obţinem:
T2V2 1  T3V3 1 , respectiv T4V4 1  T1V1 1 , unde T1  T2  Tc , adică temperatura „sursei calde”, iar
T3  T4  Tr este temperatura „sursei reci”.
Se obţin relaţiile:

- 23 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

TcV2 1  TrV3 1  V V
 1  1 
 2  3 . Înlocuind în formulele căldurilor, obţinem expresia randamentului
TcV1  TrV4  V1 V4
T
ciclului Carnot: C  1  r .
Tc
p
2.2.6.2. MOTORUL OTTO
Este un motor: 3
- cu ardere internă Qp
- în patru timpi
Q=0
- cu aprindere prin scânteie
- cu benzină 2 4
Ciclul motorului Otto este format din două
transformări adiabatice şi două transformări izocore: Q=0
1-2 şi 3-4 – adiabatice |Qc|
2-3 şi 4-1 – izocore 0 1
Căldurile schimbate pe ciclu sunt Q p  CV T3  T2  V
şi Qc  CV T4  T1  . V2 V1
PMS PMI
Scriind ecuaţiile celor două transformări adiabatice
şi făcând înlocuirile de rigoare, se poate determina formula randamentului motorului Otto:
1 V
  1   1 , unde   1 se numeşte raportul de compresie.
 V2
Timpii motorului sunt:
1. Admisia (transformarea 0-1)
2. Compresia (transformarea 1-2)
3. Aprinderea (arderea) şi detenta (transf. 2-3 şi 3-4)
4. Evacuarea (transf. 4-1 şi 1-0)
Fiecare timp corespunde unei mişcări între cele două volume extreme, numite punct mort superior
PMS, respectiv punct mort inferior PMI.

2.2.6.3. MOTORUL DIESEL

Este un motor:
- cu ardere internă
- în patru timpi
- cu aprindere prin compresie
- cu motorină
Timpii motorului Diesel au aceleaşi denumiri ca şi în
p cazul motorului Otto.
Qp Ciclul motorului Diesel este format din două
transformări adiabatice, o transformare izobară şi una izocoră:
2 3 1-2 şi 3-4 – adiabatice
2-3 – izobară
Q=0 4-1 – izocoră
Făcând calcule asemănătoare, se obţine formula
4 randamentului motorului Diesel:
Q=0 |Qc|
  1
c
  1   1 ,
0 1    1
unde se definesc rapoartele de compresie
V2 V3 V1 V V V
  1 şi   3 .
PMS PMI V2 V2

- 24 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

3. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU

3.1. CURENTUL ELECTRIC

3.1.1. MĂRIMI SPECIFICE CURENTULUI ELECTRIC
3.1.1.1 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC
Curentul electric reprezintă deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcină printr-un mediu. Curentul
electric se poate propaga prin toate tipurile de medii:
- solide (metale) – purtători de sarcină sunt electronii;
- lichide (soluţii) – purtători de sarcină sunt ionii pozitivi şi negativi;
- gazoase (gaze ionizate) – purtători de sarcină sunt electronii şi ionii pozitivi.
Prin convenţie, sensul curentului se ia ca fiind sensul de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Intensitatea curentului electric reprezintă cantitatea de sarcină ce străbate un conductor în unitatea
de timp:
q
, unde I SI  A(amper )
C
I 1A  1
t s
Pentru conductoare metalice, q  N  e , unde N este numărul de electroni care trec prin
conductor în timpul t , iar e  1,6 10 19 C .
Curentul electric continuu are sensul şi intensitatea constante în timp.

3.1.1.2. TENSIUNEA ELECTRICĂ

Reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina Δq printr-o porţiune de circuit:
L
U , unde U SI  V (volt ) .
q
Pentru un circuit simplu format dintr-o sursă şi un consumator, se defineşte tensiunea
electromotoare a sursei E  U  u , unde U este tensiunea pe circuitul exterior, iar u este tensiunea pe
rezistenţa internă a sursei.

3.1.1.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ

Reprezintă proprietatea unui corp de a se opune trecerii curentului electric. Se defineşte prin
U
relaţia R  , unde R SI  (ohm) . R
I I
Pentru un conductor liniar, rezistenţa electrică este
l d 2
R   , unde S  . U
S 4
4 l
Se obţine R  2
d
unde l este lungimea conductorului, S este secţiunea sa, d este diametrul conductorului, iar ρ este
rezistivitatea acestuia, mărime care depinde de material;  SI    m .
Rezistivitatea depinde de temperatură, în general, după relaţia:
   0 (1    t ) , unde ρ0 este rezistivitatea la o temperatură de referinţă, de regulă 0°C, α este
coeficientul de temperatură al rezistivităţii, iar t este temperatura în grade Celsius.
Dacă se neglijează efectul dilatării, se poate scrie o relaţie asemănătoare şi pentru rezistenţa
electrică:
R  R0 (1    t ) .

- 25 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

3.1.2. LEGILE CIRCUITELOR ELECTRICE

3.1.2.1. CIRCUITUL SIMPLU. LEGEA LUI OHM

- Pentru o porţiune de circuit: U  I  R
- Pentru circuitul simplu:
U  I  R R
  E  I (R  r)
u  I r 
Apar două situaţii extreme: I
U
- la mersul în gol, R   şi deci I gol  0 şi U gol  E
- +
E
- la scurtcircuit, R  0 şi deci I sc   max . şi U sc  0 E, r
r

3.1.2.2. REŢEAUA ELECTRICĂ. LEGILE LUI KIRCHHOFF

Reţeaua electrică este formată din: - noduri
- ramuri
- ochiuri
Legea I:
Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma intensităţilor curenţilor care
ies din acel nod. Sau:  I k  0 , unde se iau cu plus curenţii care intră şi cu minus curenţii care ies.
Legea II:
Suma algebrică a t.e.m. E de pe un ochi este egală cu suma algebrică produselor R  I de pe acel
ochi. Sau:  Ei   R j  I k , unde se alege un sens de parcurgere a ochiului, iar semnele lui Ei şi
i k

respectiv R j  I k se stabilesc în funcţie de modul în care sunt polarităţile surselor şi sensurile curenţilor
faţă de sensul arbitrar ales.

3.1.3. GRUPĂRILE REZISTOARELOR ŞI GENERATOAELOR

3.1.3.1. GRUPĂRILE REZISTOARELOR
a) În serie b) În paralel
I1 R1
R1 R2
I
I
I2 R2
U1 U2
U U

Rezistenţa echivalentă se poate determina prin metoda tensiunilor fictive: Presupunem că la

bornele grupării se aplică o tensiune U. Aceasta determină curenţi fictivi. Astfel:
- pentru gruparea serie:
U  U1  U 2 , unde U 1  I  R1 ; U 2  I  R2 şi U  I  Rs . Se obţine: Rs  R1  R2 ;
- pentru gruparea paralel:
U U U 1 1 1
I  I1  I 2 , unde I1  ; I2  şi I  . Se obţine:   ,
R1 R2 Rp R p R1 R2
Se poate reţine că:
- la gruparea în serie, curentul are aceeaşi intensitate prin toate rezistoarele grupării;
- la gruparea în paralel, tensiunea este aceeaşi la bornele tuturor rezistoarelor grupării.
Pentru mai multe rezistoare, relaţiile se pot generaliza:
n n
1 1
Rs   Rk respectiv  .
k 1 Rk k 1 Rk
- 26 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

R
Dacă sunt n rezistoare identice, egale cu R, Rs  n  R respectiv Rp 
n

3.1.3.2. GRUPĂRILE GENERATOARELOR E1, r1

a) În serie b) În paralel

E1, r1 E2, r2
E2, r2
Tratarea se poate face asemănător, considerând un consumator fictiv şi
aplicând legile lui Ohm şi Kirchoff, se pot demonstra relaţiile:
E1 E2

r1 r2 1 1 1
Es  E1  E2 ; rs  r1  r2 Ep  ;  
1 1 r r1 r2
 p
r1 r2
La fel, pentru mai multe generatoare, relaţiile se pot generaliza:
n
Ek
n n 
k 1 rk 1 n
1
E s   Ek ; rs   rk E p  n ;  .
1

k 1 k 1 rp k 1 rk
k 1 rk

E p  E
 Es  n  E 
Iar dacă sunt n generatoare identice,  , respectiv  r .
rs  n  r rp 
 n

3.1.3.3. GRUPĂRI MIXTE

Pentru grupările de rezistoare (sau generatoare) care se pot reduce direct la grupări serie şi paralel,
se pot aplica, în etape, formulele scrise anterior. Pentru cazurile mai complicate, se pot aplica şi alte
metode. Dintre acestea, foarte utile sunt:
a) Metoda tensiunilor fictive (folosită şi anterior):
Presupunem că la capetele grupării se aplică o tensiune fictivă U. Aceasta determină, la intrarea în
grupare, un curent fictiv I, curent care se împarte apoi în alţi curenţi prin fiecare rezistor al grupării. Se
aplică apoi legile lui Kirchhoff, scriindu-se un număr de ecuaţii egal cu numărul de curenţi diferiţi care
apar în reţea. După eliminarea treptată a intensităţilor ficive, rămâne o singură relaţie cu U şi I. Prin
compararea acesteia cu relaţia echivalentă U  I  Re , se poate determina rezistenţa echivalentă Re .
Metoda este foarte utilă, mai ales la grupări simetrice, cum este cea
R R I
din figura alăturată. Din simetrie, deoarece reistenţele pe laturi sunt egale, I
curentul se împarte în părţi egale, I 2 . La fel se întâmplă şi la ieşire I 2
R’
2
(astfel, prin R’ nu trece curent). Scriind de exemplu pentru ramura de sus: I I
I I 2 2
U  R R R R
2 2
şi comparând cu relaţia echivalentă U  I  Re , se obţine: Re  R . U
b) Transfigurarea triunghi - stea A A
Considerăm 3 rezistoare, R1 , R2 şi R3 , plasate
R23
pe laturile unui triunghi ABC. Reţeaua este echivalentă R3 R2
cu o grupare de alte 3 rezistoare, R12 , R23 şi R31 , legate R31 R12
în stea, ca în figura alăturată din dreapta.
Pentru a găsi relaţiile de legătură, procedăm B R1 C B C
astfel: aplicăm o tensiune fictivă între nodurile B şi C,
lăsându-l pe A în gol:

- 27 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

R1 R2  R3 
- pentru triunghi, R2 şi R3 sunt în serie, iar gruparea lor este în paralel cu R1 şi deci: RBC 
R1  R2  R3
- pentru stea, R31 şi R12 sunt în serie, iar R23 este în gol, deci: RBC  R31  R12 .
Egalând cele două relaţii şi aplicând metoda şi pentru celelalte perechi de noduri, se obţine:
 R1 R2  R3 R1  R1 R2
 R12  R31   R12 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R2 R3  R1 R2  R2 R3
 R23  R12  , de unde  R23  .
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R R  R2 R3  R3 R1
 R31  R23  3 1  R31 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3

3.2. ENERGIA ELECTRICĂ. PUTEREA ELECTRICĂ

3.2.1. ENERGIA ELECTRICĂ

3.2.1.1. DEFINIŢIA ENERGIEI ELECTRICE

Pentru orice consumator, sursa efectuează lucru mecanic pentru transportarea sarcinii Δq. Din
definiţia tensiunii, L  U  q , iar din definiţia intensităţii, q  I  t . Acest lucru mecanic reprezintă
practic energia electrică disipată de consumator L  We . Se poate defini deci energia electrică:
We  U  I  t , cu We SI  J
unde U este tensiunea aplicată consumatorului, I este intensitatea curentului care trece prin acesta, iar Δt
este timpul de funcţionare.
Pentru un rezistor, din legea lui Ohm, U  I  R , se pot obţine şi alte formule ale energiei:
We  R  I 2  t sau
U2
We   t .
R

3.2.1.2. EFECTUL TERMIC

Energia electrică, pentru un conductor, se transformă în căldură, acest fenomen se numeşte „efect
termic al curentului electric”, iar expresia căldurii este cunoscută sub numele de legea lui Joule:
Q  R  I 2  t .

3.2.2. PUTEREA ELECTRICĂ

3.2.2.1. DEFINIŢIA PUERII

Se defineşte ca energia degajată în unitatea de timp:
W
P  e , unde P SI  W (watt ) .
t
Formula generală a puterii electrice pentru orice consumator este deci
P U I .
Pentru un consumator rezistiv, se pot obţine formulele echivalente:
U2
P  RI2 sau P .
R
Din relaţia We  P  t , dacă exprimăm puterea în kW şi timpul în ore, obţinem unitatea de măsură
folosită în practică pentru energie, kWh, unde 1kWh  3,6 10 6 J .

- 28 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

3.2.2.2. PUTEREA TOTALĂ

Puterea totală debitată de o sursă într-un circuit este Ptot  Pext  Pint  U  I  u  I . Se obţine:
Ptot  E  I .

3.2.2.3. GRAFICUL PUTERII. PUTEREA MAXIMĂ

E2
Puterea pe rezistenţa exterioară este dependentă de valoarea acesteia: PR   R  I 2  R  .
R  r 2
rR
Derivând funcţia, se obţine PR   E 2  . Tabloul de variaţie a funcţiei arată astfel:
R  r 3
R 0 r  P
P R 
 ++++ 0 ----
Pmax
E2
P R  0 0
4r
Se obţine graficul puterii în funcţie de rezistenţa
consumatorului. Din acesta, se pot trage concluziile:
- la scurtcircit ( R  0 ) şi la mers în gol ( R   ), R
puterea este practic nulă, P  0 ; 0
- puterea maximă este: r
E2
Pmax  , pentru R  r ;
4r
- pentru orice valoare a lui P cuprinsă între 0 şi Pmax, există două valori R1 şi R2 , pentru care
P ( R1 )  P ( R2 ) , iar acestea sunt legate prin relaţia:
R1  R2  r 2 .

3.2.3. RANDAMENTUL CIRCUITULUI SIMPLU

Se defineşte astfel:
P
  ext , unde Pext  U  I  R  I 2 , iar Ptotal  E  I  R  r   I 2 .
Ptotal
Se obţin alte două formule echivalente ale randamentului:
U
  , respectiv
E
R

Rr

3.3. MĂSURĂRI ELECTRICE

3.3.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII

3.3.1.1. AMPERMETRUL
Măsurarea intensităţii se face cu ampermetrul. Acesta:
RA R
- se montează în serie în circuit; I
- are rezistenţa internă RA foarte mică A
Ampermetrul ideal are rezistența internă nulă ( RA  0 ).
Un ampermetru ideal se comportă practic ca un fir conductor cu rezistența nulă.

- 29 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

3.3.1.2. ȘUNTUL AMPERMETRULUI

Şuntul ampermetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează I I0 RA
în paralel cu ampermetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia. A
Dacă I0 este intensitatea maximă pe care o poate măsura ampermetrul
Is
şi I este intensitatea maximă (extinsă) pe care vrem să o măsurăm, unde
I  n  I 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul figurii alăturate, că rezistenţa Rs
şuntului trebuie să aibă valoarea:
R
Rs  A , unde n este extinderea intervalului de măsurare.
n 1

3.3.2. MĂSURAREA TENSIUNII

3.3.2.1. VOLTMETRUL
Măsurarea tensiunii se face cu voltmetrul. Acesta:
- se montează în paralel cu porţiunea de circuit pe care U
măsurăm tensiunea; V
- are rezistenţa internă RV foarte mare RV
Voltmetrul ideal are rezistența internă infinită ( RV   ).
Porţiunea de circuit pe care se află un voltmetru ideal poate fi considerată ca fiind echivalentă cu mersul
în gol.

3.3.2.2. REZISTENŢA ADIŢIONALĂ A VOLTMETRULUI

Rezistenţa adiţională a voltmetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează în serie cu
voltmetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia.
Dacă U0 este tensiunea maximă pe care o poate măsura
voltmetrul şi U este tensiunea maximă (extinsă) pe care vrem să o
RV U Rad
măsurăm, unde U  n  U 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul
V
figurii alăturate, că rezistenţa adiţională trebuie să aibă valoarea:
Ra  RV  n  1 , unde n este extinderea intervalului de măsurare. U0 Uad

3.3.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE

3.3.3.1. OHMMETRUL
Este aparatul care măsoară direct rezistenţa electrică. Este în esenţă un ampermetru dotat cu o
baterie cu tensiunea U fixă. Când ohmmetrul se conectează la bornele unui rezistor, bateria determină prin
acesta un curent a cărui intensitate o măsoară de fapt aparatul. Din legea lui Ohm, se determină practic
rezistenţa, valoare pe care aparatul o afişează în cele din urmă.

3.3.3.2. METODA AMPERMETRULUI ŞI VOLTMETRULUI

Este o metodă indirectă, cea mai des folosită, bazată pe determinarea rezistenţei electrice din legea
lui Ohm. Se pot utiliza două variante:
a) Varianta (montajul) amonte RA R
IA
În acest caz, ampermetrul măsoară intensitatea reală, în
A
timp ce voltmetrul indică o tensiune eronată, el măsurând şi
tensiunea de pe ampermetru. Astfel, dacă R este rezistenţa
reală, rezistenţa măsurată este V
IV RV
U V I A R A  R 
R    RA  R .
IA IA
Eroarea relativă de măsurare este:

- 30 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

R  R R A
R   .
R R
Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  R A . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mari.
a) Varianta (montajul) aval
În acest caz, voltmetrul măsoară tensiunea reală, în timp ce
ampermetrul indică o intensitate eronată, el măsurând şi intensitatea RA R
IA I
curentului care trece prin voltmetru. Astfel, dacă R este rezistenţa A
reală, rezistenţa măsurată este:
U UV UV R  RV V
R  V    . IV RV
I A I  IV UV  UV R  RV
R RV
Eroarea relativă de măsurare este:
R  R R
R   .
R R  RV
Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  RV . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mici.

3.3.3.3. PUNTEA WHEATSTONE

Este o metodă foarte precisă, în care se folosesc 4 rezistoare
aşezate „în punte”, adică pe laturile unui romb, ca în figura alăturată. R1 R4
Dintre acestea, un rezistor este variabil şi cunoscut, următoarele două au
rezistenţele fixe şi cunoscute, iar cel de-al patrulea este rezistorul A
necunoscut. Pe una dintre diagonale, puntea este alimentată de la o sursă,
iar pe cealaltă diagonală se conectează un ampermetru. R2 R3
Se reglează rezistorul variabil până când ampermetrul indică zero.
Spunem în acest caz că puntea este „echilibrată”. Din legile lui Kirchhoff, E, r
notând curenţii corespunzători, putem scrie:
I1  I 4  I A 0  I1R1  I A RA  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I A  I3 0  I 4 R4  I 3 R3  I A RA
Deoarece I A  0 , relaţiile devin:
I1  I 4  I 1 R1  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I 3  I 4 R4  I 3 R3
De aici se obţine relaţia din care se poate calcula rezistenţa necunoscută R4:
R1R3  R2 R4 .

- 31 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

ANEXĂ

OPERAŢII CU VECTORII

1. Adunarea (compunerea) 
c
a) Regula paralelogramului 
  
c  a b b
cu mărimea dată de relaţia α
 
c 2  a 2  b 2  2ab cos  a a2 
 a3
a1
b) Regula poligonului
     
s  a1  a2  a3  ...  an s

2. Descompunerea unui vector


 Considerând un vector v şi două direcţii d1 şi d2, se obţin componentele
v2 vectorului pe cele două direcţii folosind operaţia inversă de la regula

v paralelogramului:
  
v1  v2  v
d1

v1
d2

3. Scăderea vectorilor  

  b
d  a  b , cu mărimea dată de relaţia: d
α
d 2  a 2  b 2  2ab cos 
   
Vectorul d   b  a are aceeaşi mărime, dar sensul opus. a

4. Produsul unui vector cu un scalar

  
Înmulţind vectorul v şi scalarul n, obţinem vectorul u  n  v care are:
- mărimea u  n  v

- direcţia aceeaşi cu a lui v

- sensul - acelaşi cu v , dacă n > 0

- opus lui v , dacă n < 0

5. Produsul scalar a doi vectori

Înmulţind scalar doi vectori, se obţine un scalar:
     
p  a  b  a  b  cos  . Produsul scalar este comutativ: a  b  b  a

6. Produsul vectorial a doi vectori 

Înmulţind vectorial doi vectori, se obţine un vector: v
  
v  a  b , care are: - mărimea v  a  b  sin  
  b
- direcţia  ( a , b )
- sensul dat de regula burghiului α 
    a
Produsul vectorial este anticomutativ: a  b  b  a

- 32 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

VERSORII

Sunt vectori cu modulul egal cu 1, cu ajutorul cărora se poate descrie orientarea axelor de
  
coordonate. În spaţiul tridimensional, se folosesc versorii i , j , k corespunzători axelor Ox, Oy şi Oz.
Orice vector se poate scrie cu ajutorul versorilor astfel:
    z
v  vx i  v y j  vz k , unde vx,vy şi vz sunt, în ordine,
componentele vectorului pe cele trei axe. vz
Operaţiile descrise mai sus se pot efectua analitic 
v
astfel:
1. Adunarea sau scăderea 
   k
v1  v2  v1x  v2 x i  v1 y  v2 y  j  v1z  v2 z k
   vy
 j
i y
2. Produsul unui vector cu un scalar
     vx
u  n  v  nvx i  nv y j  nvz k
3. Produsul scalar
 
v1  v2  v1x v2 x  v1 y v2 y  v1z v2 z , unde se ţine cont de relaţiile: x
 
i  i  1
       
 j  j 1 şi i  j  j  k  k  i  0
 
k  k  1
4. Produsul vectorial
  
i j k
 
Se poate calcula matriceal: v1  v2  v1x v1 y v1z , unde se ţine cont de relaţiile:
v2 x v2 y v2 z
     
i  j  k  j  i  k
             
 j k  i , k  j   i , i i  j  j  k k  0
     
k  i  j i  k   j

- 33 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

CUPRINS
1. MECANICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2

1.1. CINEMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2

1.1.1. ELEMENTE CARACTERISTICE CINEMATICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2
1.1.2. MĂRIMI SPECIFICE CINEMATICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.1. DURATA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.2. DEPLASAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.3. VITEZA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.4. ACCELERAŢIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.5. VITEZA RELATIVĂ. ACCELERAŢIA RELATIVĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.1.3. TIPURI DE MIŞCĂRI ALE PUNCTULUI MATERIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.1.3.1. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.1.3.2. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM VARIATĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.2. DINAMICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.1. PRINCIPIILE MECANICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.1.1. PRINCIPIUL INERŢIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.1.2. PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL DINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.1.3. PRINCIPIUL ACŢIUNII ŞI REACŢIUNII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.2. TIPURI DE FORŢE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.2.1. GREUTATEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.2.2. REACŢIUNEA NORMALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.2.2.3. TENSIUNEA ÎN FIR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.6
1.2.2.4. FORŢA DE FRECARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.6
1.2.2.5. FORŢA ELASTICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.7
1.2.2.6. FORŢA CENTRIFUGĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.7
1.2.3. ENERGIA MECANICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.8
1.2.3.1. LUCRUL MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.8
1.2.3.2. RANDAMENTUL PLANULUI ÎNCLINAT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.8
1.2.3.3. PUTEREA MECANICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.2.3.4. ENERGIA MECANICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.2.4. IMPULSUL MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.2.4.1. IMPULSUL PUNCTULUI MATERIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.2.4.2. IMPULSUL UNUI SISTEM DE PUNCTE MATERIALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.2.4.3. CIOCNIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.11

2. TERMODINAMICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13

2.1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13

2.1.1. MĂRIMI SPECIFICE STRUCTURII SUBSTANŢEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
2.1.1.1. MASA ATOMICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
2.1.1.2. MASA MOLECULARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
2.1.1.3. CANTITATEA DE SUBSTANŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
2.1.2. PARAMETRII DE STARE AI SISTEMELOR TERMODINAMICE . . . . . . . . . . . p.14
2.1.2.1. MASA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
2.1.2.2. VOLUMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.14
2.1.2.3. PRESIUNEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.14
2.1.2.4. TEMPERATURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.14
2.1.2.5. DENSITATEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
2.1.2.6. CONCENTRAŢIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
2.1.3. AMESTECURI DE GAZE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
2.1.4. TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
2.1.4.1. TRANSFORMAREA IZOTERMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.16
2.1.4.2. TRANSFORMAREA IZOBARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.16
2.1.4.3. TRANSFORMAREA IZOCORĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.17
2.1.4.4. TRANSFORMAREA GENERALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.17
2.1.4.5. ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.17
2.2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
2.2.1. LUCRUL MECANIC ÎN TERMODINAMICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
- 34 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior tehnic Prof. Tiberiu Man

2.2.1.1. DEFINIŢIA LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18

2.2.1.2. LUCRUL MECANIC ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZELOR . . . . . . . . . . . . p.18
2.2.1.3. SEMNUL LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
2.2.1.4. INTERPRETAREA GRAFICĂ A LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
2.2.2. ENERGIA INTERNĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.19
2.2.2.1. DEFINIŢIA ENERGIEI INTERNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.19
2.2.2.2. ECUAŢIA CALORICĂ DE STARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.19
2.2.3. CĂLDURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
2.2.3.1. DEFINIŢIA CĂLDURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
2.2.3.2. SEMNUL CĂLDURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
2.2.3.3. COEFICIENŢI CALORICI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
2.2.3.4. CALORIMETRIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.21
2.2.4. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.2.4.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.2.4.2. CONSECINŢE ALE PRINCIPIULUI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.2.4.3. TRANSFORMAREA POLITROPĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.2.4.4. Q, ∆U ŞI L ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.2.5. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.2.5.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.2.5.2. RANDAMENTUL MAŞINILOR TERMICE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.2.6. MOTOARE TERMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.2.6.1. CICLUL CARNOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.2.6.2. MOTORUL OTTO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24
2.2.6.3. MOTORUL DIESEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24

3. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25

3.1. CURENTUL ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25

3.1.1. MĂRIMI SPECIFICE CURENTULUI ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
3.1.1.1 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
3.1.1.2. TENSIUNEA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
3.1.1.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
3.1.2. LEGILE CIRCUITELOR ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
3.1.2.1. CIRCUITUL SIMPLU. LEGEA LUI OHM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
3.1.2.2. REŢEAUA ELECTRICĂ. LEGILE LUI KIRCHHOFF . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
3.1.3. GRUPĂRILE REZISTOARELOR ŞI GENERATOAELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
3.1.3.1. GRUPĂRILE REZISTOARELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
3.1.3.2. GRUPĂRILE GENERATOARELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
3.1.3.3. GRUPĂRI MIXTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
3.2. ENERGIA ELECTRICĂ. PUTEREA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.1. ENERGIA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.1.1. DEFINIŢIA ENERGIEI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.1.2. EFECTUL TERMIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.2. PUTEREA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.2.1. DEFINIŢIA PUERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
3.2.2.2. PUTEREA TOTALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.2.2.3. GRAFICUL PUTERII. PUTEREA MAXIMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.2.3. RANDAMENTUL CIRCUITULUI SIMPLU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.3. MĂSURĂRI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.3.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.3.1.1. AMPERMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
3.3.1.2. ȘUNTUL AMPERMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.2. MĂSURAREA TENSIUNII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.2.1. VOLTMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.2.2. REZISTENŢA ADIŢIONALĂ A VOLTMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.3.1. OHMMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.3.2. METODA AMPERMETRULUI ŞI VOLTMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
3.3.3.3. PUNTEA WHEATSTONE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.31

ANEXĂ – OPERAŢII CU VECTORII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.32

- 35 -