Realismul

Realismul a apărut în Franţa, în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, ca reacţie

anti-romantică. Realismul în arte se referă la acurateţea şi detaliul vieţii concrete şi ale
problemelor sale.

Artiştii realişti se îndreaptă către viaţa socială, prezentând omul în strânsă legătură cu
aceasta, ca un produs al mediului în care trăieşte.

Ca un program pentru arte, realismul a fost propus pentru prima oara in Franta la
mijlocul secolului XIX. Intre arte sunt diferite puncte de vedere asupra folosirii realismului. O
parte dintre pictori si scriitori sunt de parere ca arta realistica ar trebui sa fie precisa dar
detasata. Altii insista ca scopul realismului este educational, sa ilustreze problemele celor
neprivilegiati si sa promoveze schimbarile sociale. O forma specifica a acestui ultim punct de
vedere a dominat arta in Uniunea Sovietica sub Stalin. Numit realism-socialist, a fost o
metoda de scriere care a fost facuta sa promoveze statul socialist si sa arate viata asa cum ar
trebui sa fie.

Primul pictor care s-a declarat realist a fost Gustave Courbet. Intr-un manifest a
anuntat ca, pentru el, pictura reprezenta o arta a vizibilului si concretului. El a insistat ca
pictura sa se realizeze ca un instigator la schimbari sociale. Un alt pictor realist a fost Jean-
Francois Millet, unul dintre primii artisti care au portretizat munca taranului si viata rurala
intr-o maniera simpla dar eroica. Honore Daumier, prin contrast, era un artist de oras. Cateva
din subiectele lui le realizau peisajele cu muncitori in mahalalele Parisului.

In Statele Unite cativa din pictorii realisti ai secolului XIX si inceputul secolului XX
sunt William Harnett, John Peto, Thomas Eakins, Robert Henri, William Glackens, George
Benjamin Luks si John Sloan. Urmatorul val de realism de peste Atlantic s-a produs in timpul
marii depresii din anii 30 si includea artisti ca Grant Wood, Thomas Hart Benton, John
Steuart Curry, William Gropper si Ben Shahn. Dupa ce Marea Depresie s-a terminat,
realismul nu a mai fost prezent decât după, prin anii 60.

Încă din renaştere artişti precum Michelangelo ,Leonardo Da Vinci, Rafael Sanzio şi
alţii au încercat redarea realului prin arta pe care o realizau la acea vreme mărturie ne stau
lucrările realizate de către aceştia în importante edificii din Italia.

Capela Sixtină un exemplu concret al artei murale unde Michelangelo a îmbinat într-
un mod impresionant pentru acele timpuri, redarea figurii umane în stil realist cu tehnica
frescei.
 Realismul şi realul în arta murală

După cum bine ştim dintotdeauna oamenii au avut intenţia de a-şi lăsa amprenta pe
acest pământ, astfel dacă privim de-a lungul istoriei vedem cum în toate domeniile oamenii au
excelat şi contribuit la o transformare a mediului înconjurător din dorinţa de a înfrumuseţa,din
necesitate sau pentru a duce o viaţă cît mai comodă.

Construcţii megalomane, realizări în domeniul ingineriei, mecanicii şi a atâtor domenii

au arătat dorinţa umană de superioritate a unui individ faţă de celălalt.Totodată omul din
nevoia de a fi înconjurat de frumos de a deţine frumosul pentru relaxarea sa mentală a început
să valorifice domeniul artelor. Astfel ajungând să realizeze opere de artă ce au înfrumuseţat
clădiri sau spaţii care au dăinuit peste veacuri şi care au făcut ca acest domeniu să fie apreciat
valorificat şi în acelaşi timp aprofundat şi dus mai departe până în zilele noastre.

În acest context arta murală, domeniu care se ocupă cu decorarea şi înfrumuseţarea

într-un mod artistic a spaţiilor fie ele de factură religioasă sau laică, a devenit un domeniu în
care tehnicile tradiţionale cum ar fi a secco, a fresco sau sgrafitto să nu fie atât de aprofundate
şi neexperimentându-se îndeajuns în cazul acestora nefiind adus mai nimic nou.

Pentru a contribui la aducerea a ceva nou în acest domeniu propun o îmbinare între
tehnică,concept,suport şi realitate pentru a demonstra că arta murală poate primi şi alte
înfăţişări decât cele de până acum.

Tema pe care o propun pentru studiere pe parcursul perioadei de master se referă la o

îmbinare a picturii realiste cu obiectele din realitate, promovându-se şi arătându-se totodată
posibilităţile de realizare a picturii realiste în tehnicile de transpunere murală .Astfel se vor
realiza o serie de lucrări ce vor fi amplasate în zone publice precum teatre,clădiri
administrative,sedii,universităţi sau muzee. Lucrările vor avea rol strict decorativ,iar în
contextul în care vor fi donate spaţii acestea vor putea fi realizate direct pe perete pe tencuieli
precum a fresco sau a secco.

Ţinând cont de diversitatea comanditarilor care nu întotdeauna îşi doresc o lucrare de

artă permanentă lucrată pe suprafaţa unui perete ,vor putea fi realizate tencuieli portabile atât
frescă cât şi a secco aplicate pe panouri din lemn dar şi panouri din lemn de tei preparate
peste care se va lucra în tehnica uleiului, tempera,sau acryl astfel acestea fiind adăugate
ulterior pe pereţii din interiorul unor clădiri.

Obiectele ce necesită a fi adăugate vor fi cele folosite în alcătuirea compoziţiilor iar

ulterior vor fi secţionate in funcţie de perspectiva compoziţiei şi de prim planul acesteia.Astfel
toate compoziţiile vor fi realizate la o scară reală pentru ca obiectele ce vor fi alipite
compoziţiilor să se poată îmbina cu restul obiectului pictat, reprezentînd continuarea acestuia
în lumea reală.

Compoziţiile vor avea ca temă în special prezentarea vieţii rurale asa cum o găsim în
secolul XXI cu toate elementele specifice acesteia şi cu subiecte diverse care să arate
neputinţa unor oameni ,frumuseţea acestora,confruntările zilnice, activităţile dar şi simplitatea
lor.

În realizarea lucrărilor se va urmări contrastul puternic redarea cromatică corectă a

elementelor compoziţiei aflate sub influenţa luminii solare dar şi o îmbinare cât mai perfectă a
picturii cu realitatea.