Portocalele

De Craciun .
4 sau poate 5-6 fructe, depinde, poate de cati bani aveam sau cate intrau intr--un kilogram,
poate unul si jumatate.
Le curatam cu mare grija, sa nu se piarda nici un strop.
Le imparteam cu mare grija ---parte dreapta, egala fiecare, dar cred ca maica-mea si taica-
meu lasau o felie, 2-3 in plus, pentru noi, copiii.
Cojile se pastrau , pentru dulceata, nimic nu se pierdea. Chiar samburii erau pusi in pamant,
intr—un ghiveci ( iesea un portocal, dar trebuia altoit, etc, ceea ce pe atunci era o problema. Dar
pentru noi, copiii, era ceva demn de toata atentia, iar parintii erau incantati).
Se intamplau cam intre 1950—1965, pe urma au inceput sa fie asemenea fructe si in alte luni
ale anului.
Mi--am adus aminte acestea, vazand o reclama ---la TV, evident__- in care un tip tinerel, care
munceste la o ferma __de fructe ?__cere proprietarei, o tinerica seducatoare, sa le vanda lor,
muncitorilor, portocalul.
De aici, nu mai vezi decat un pahar mare cat toate zilele, in care cineva toarna suc de
portocale, acesta da pe dinafara si curge, curge, curge, probabil pe jos.
Privesc si simt ca mi se strange stomacul.
Am impresia dureroasa ca se face o risipa absolut gratuita, pe punga si sufletul meu.
Sau poate ei isi permit sa dea sucul pe jos.
Intorc chestiunea pe toate partile si tot acolo ajung.
Sau , poate , ar trebui sa nu mai privesc nici o asemenea reclama .
Dar de unde sa stiu de mai –nainte ce contine reclama, sau cum e facuta, sau…