1.

2 Sistemele de transport si caracteristicele acestora

Continutul economic al transporturilor este reprezentat de sistemele de transport ,care pot fi

definite ca totalitatea mijloacelor si instalatiilor intrebuintate in vederea inlaturarii distantelor.

Sistemul de transport este compus si organizat de un sir de elemente de ordin tehnic cum ar fi:
drumul, mijlocul de transport si forta de munca a mijlocului de transport.

Transporturile se clasifica astfle:

a)din punctual de vedere al obiectului transportului:
1.transport de calatori
2.transport de marfuri

Această principală divizare a transporturilor, în transporturi de persoane și de bunuri, este

preluată din Codul civil al R.M., în conformitate cu care la categoria transportului de persoane se
includ și bagajele (art.989). Deoarece în Republica Moldova actele normative din sfera
transportului au fost elaborate de diferite organe publice, fără o coordonare unică a
terminologiei, s-a ajuns la aceea că în prezent se utilizează diferiţi termeni cu aceeași
semnificaţie. Spre exemplu, Codul civil denumește Secţiunea a 2-a din Capitolului al XII-lea –
„Transportul de persoane”, dar întrebuinţează noţiunea de „pasager” (art.980-992); Codul
transportului feroviar – pe cea de „călător”, Codul navigaţiei maritime comerciale – „pasager”,
iar Codul transporturilor auto – „călător” și „pasager”.

In legătură cu transportul de bunuri, menţionăm că deși titlul Secţiunii a 3-a din Capitolului XII
a Codului civil este denumită Transportul de bunuri, în text se întrebuinţează doar termenul de
încărcătură. În același timp o altă noţiune, cea de marfă, este consacrată în Codul transporturilor
auto, în Codul navigaţiei maritime comerciale și în Codul transportului feroviar

b) dupa mijloacele intrebuintate:

1.feroviare
2.rutiere
3.navale
4.aeriene
5.speciale
6.combinate

Transportul feroviar
Transportul feroviar efectueaza deplasarea in spatial a bunurilor materiale si a oamenilor cu
ajutorul mijloacelor de tractiune( locomotive) si a mijloacelor tractate (vagoane) ,care circula pe
trase fixe si pe cai ferate.

Întreprinderea principală de transport feroviar în Republica Moldova este Întreprinderea de Stat

„Calea Ferată din Moldova”, care își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul Republicii
Moldova. Ea conduce activitatea tuturor subdiviziunilor structurale ce practică transportul pe
cale ferată și coordonează lucrul altor întreprinderi, organizaţii și instituţii de transport feroviar
care asigură funcţionarea acesteia. Prima linie de calea ferată pe teritoriul ţării noastre a fost dată
în exploatare în august 1871 și făcea legătura între orașele Tiraspol și Chișinău.
Anul 1871 este considerat Anul nașterii căii ferate din Moldova. Mai târziu au fost date în
exploatare și alte linii de cale ferată, ca: Chișinău-Cornești-Ungheni (1875), după care linia
ferată Bender-Galaţcaia (1877) care se întindea pe o distanţă de 305 km, având mai mult scop
militar decât civil, iar prin reţeaua de linie ferată din România, avea ieșire la râul Dunărea ș.a.6

Caracteristicile:
1. Circulatia se efectueaza conform unor date si a unui regim bine stabilit- in toate
anotimpurile,ziua si noaptea,independent de vreme,in toate directiile accesibile,fara intirziere
avind un grafic organizat de-a lungul anilor.

2.Mijloacele de transport feroviar dispun de o mare capacitate de transport a marfurilor si a

oamenilor in raport cu cele auto si aeriene.

3. Asigurara un flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmică cu marfuri ,in

diferite regiuni ale tarii;

4. Se realizeaza o integritate mai mare a mărfurilor în timpul transportului, pentru că riscul de

avariere este mai mic în comparație cu alte modalități de transport;

5. O anumită siguranță în privința primirii mărfurilor de către cumpărător, deoarece societățile de

transport feroviar sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;

6. Simplitatea expedierii mărfurilor și cunoașterea din timp a tarifelor, ce permite expedierea

mărfurilor fără o pregătire prealabilă deosebită și cunoașterea cheltuielilor încă înainte de
efectuarea transportului;

7.Modalitate de transport ,deoarece caile de transport pot fi amplasate in afara localitatilor,fara a

influenta alte mijloace de transport.

8. Din punct de vedere economic are costuri mai mari decit transportul fluvial,maritim si prin
conducte,dar mai mici decit cel auto si aerian.

Transportul rutier

Transportul rutier efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor materiale si aoamenilor cu ajutorul

autovehiculelor ,care sunt mijloace de transport autopropulsate.

Caracteristicile:

1.Mijloacele de transport autose pot deplasa cu viteze mari ca urmare a vitezei mari si a
simplitatii operatiunilor tehnologice de incarcare si descarcare.

2. Se pot pregatti rapid sii usor in vederea efectuarii transportului,necesitind cheltuile reduse in
acest scop.

3.Este foarte eficient pe distante scurte,astfel realizind o comunicare mai eficienta a transportului
de marfuri si oameni in diferite regiuni ale tarii.
4.Reprezinta un mijloc de transport mai confortabil ca durata si conditii in scopul deplasarii
marfurilor si a oamenilor.

5.Este reprezentat de costuri mai mari decit mijloacele de transport feroviar,fluvial,maritime si

prin conducte,dar mai ieftin decit cel aerian.

6. Transportul auto oferă cea mai mare eficiență pe distanțe scurte.

7.Poate fi accesibil pentru fiecare agent economic ,si nu necesita trasee special create,asigurind
un transport acesibil de marfuri si de oameni indiferent de regiunele si conditiile geografice ale
unui stat.

Tranportul naval

Transportul naval efectueaza deplaseaza in spatiu a bunurilor material si a oamenilor cu ajutorul

navelor maritime.

Caracteristice:
1.Detine o mare capacitate de incarcare a marfurilor si a oamenilor in comparative cu celelalte
mijloace de transport

2.Au o viteza de deplasare relative redusa.

3.Poate deplasa marfurile si oamenii la distante foarte mari

4.Navigatia maritime si fluviala realizeaza legaturi dintre porturile de pe intregul glob,in conditii
de eficienta ridicata.

5.Nu necesita investitii majore in raport cu transportul terestru.

6.Tip de mijloc de transport,care depinde de anumite ape ce au iesire la mare si/sau oceane.

7.Eficient din punct de vedere al sigurantei transportului de marfuri si a oamenilor ,avind un risc
scazut de accidente maritime.

8. Rentabilitatea, ca o condiție esențială a unei activități economice ample, care implică costuri
ale transportului propriu-zis și costuri ale operațiunilor conexe.

Transportul aerian

Transportul aerian efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorrul

aeronavelor.

Caracteristicile:

1.Este un tip de transport rapid,ce I se caracterizeaza o viteza mare de deplasare a aeronavelor ce

nu poate fi comparata cu alte mijloace de transport.

2.Regimul de transport este regulat,se efectueaza dupa un program bine stability,précis in orice
perioada a anului si ziua si noaptea.
3.Este cel mai modern mijloc de transport, deoarece pune la dispozitia celor interesati, oricind si
oriunde puncte terminale, pentru acces

4. Asigura transportarea marfuri si oamenilor la distante mari la fel ca maritim.

5. este cel maicostisitor mijloc de transport, fata de feroviar, maritim, fluvial, prin conducte si
rutier.

6. Posibilitatea de livrare a mărfurilor în zone izolate (în cea mai mare parte elicopter)

7. Se caracterizeaza prin un nivel inalt de siguranta, fiind dotat cu aparatetehnologice moderne si

diferite tipuri cu scop de protectie a oamenilor si marfurilor.

Transportul prin conducte

Conductele sunt utilizate pentru transportul de petrol catre toate rafinarile de petrol din
sectorulpublic si privat. Sunt utilizate,de asemenea,pentru transportul substantelor chimicede
fabricare,materialelor uscate in vrac,ca exempluȘcimentul,faina,prin suspensia hidraulica,precum
si pentru canalizarea si apa in interiorul oraselor si municipiilor.

Caracteristici:
1.Reduc costurile operationale,desi investitia initiala este destul de mare,dar cupierderi minime.

2.Este singurul mijloc de transport prietenos cu mediu, nu participa la poluarea lui,toate

marfurile transportate neintrind in contact cu mediul.

3.Functionarea acestui tip de transport este nelimitat in timp,spatiu, nu depinde de anotimp,zi sau
noapte ,fiind mereu accesibil.

4. nu este influențat de condițiile atmosferice

5. prezintă regularitate și se efectuează fără cursă goală.

6.Necesita personal de deservire redus,fiind mai mult realizata de catre performantelor tehnice .

7. Reprezinta o flexibilitate crescuta ,avind un raspuns mai rapid ,un risc mai rapid de intirzieri
si greve,dar in acelasi timp putind transporta doar marfuri limitate sub forma de gaz,lichid sau
suspensie.

După criteriul trecerii sau nu a frontierei de stat deosebim între:

a) transporturi în trafic intern

b) transporturi în trafic internaţional.

Deplasarea pasagerilor și a mărfurilor pe teritoriul ţării noastre se face în cea mai mare parte
cu transportul auto prin curse regulate de autobuze și microbuze. Cel mai mare dezavantaj însă
sunt drumurile, care după cum cunoaștem se află într-o stare mai puţin bună. Transporturile pot
fi și internaţionale.
Dacă în cazul transporturilor auto avem un număr mare de curse interne și internaţionale,
atunci în cazul transportului feroviar, există o singură cursă de tren cu trafic intern
(ChișinăuOcniţa), iar celelalte curse sunt internaţionale. Ele au în Republica Moldova punctul de
plecare sau de sosire (Chișinău-Varșovia, Moscova-Chișinău, Chiși nău-St.Petersburg-Vitebsc
etc.) ori sunt în tranzit (Dnepropetrovsk-Sofia, Varna-Rostov, Saratov-Varna etc.).

În transportul aerian toate zborurile de pasageri și mărfuri sunt internaţionale și se realizează

prin intermediul singurului aeroport din ţară care corespunde tuturor cerinţelor internaţionale –
Aeroportul Internaţional Chișinău.
Alături de transportul aerian, caracterul strict internaţional este specific și pentru transportul
maritim, care se realizează prin Portul Internaţional Liber Giurgiulești, unicul port din Republica
Moldova accesibil atât pentru navele maritime, cât și cele fluviale.
Transporturile în trafic internaţional se disting prin aceea că ele se efectuează pe teritoriul a
două sau mai multe state. La acest capitol ţara noastră are încheiate mai multe tratate
internaţionale, dar și acorduri bilaterale.
Deși râurile Nistru și Prut sunt navigabile, transportul naval joacă un rol prea puţin important în
sistemul de transport. Am putea menţiona doar că pe Nistru se organizează în perioada de vară
excursii turistice spre Odesa, cu vapoare de capacitate medie (200-400 de locuri) și cu șalupe.

După numărul mijloacelor de transport

a)successive

b)combinate

Transporturile se execută cu un singur mijloc de transport sau cu folosirea

mai multor mijloace de transport avem:
a) transporturi successive

b) transporturi combinate.

Creșterea activităţii economice din ultimii ani face ca transportul rutier, feroviar, maritim, naval
și aerian să se efectueze сu participarea mai multor cărăuși, iar operaţiunile juridice de acest fel
au fost denumite transporturi succesive, în baza lor economisindu-se timpul și sursele financiare.
Trăsătura principală a transporturilor succesive este aceea că se realizează de cel puţin doi
transportatori, urmând unul celuilalt, cu același fel de transport, până la destinaţia finală. Deși
Codul civil al Republicii Moldova nu definește conceptul de „cărăuș succesiv”, totuși prevede că
dacă un transport care constituie obiectul unui singur contract este realizat de mai mulţi cărăuși
succesivi, fiecare din ei răspunde pentru executarea întregului transport (art.1022 alin.(1)). În cea
mai mare parte, în mod succesiv au loc transporturile aeriene și cele feroviare. Spre exemplu,
majoritatea zborurilor companiei aeriene „Air Moldova” se realizează prin conexiune cu
aeroporturile din Frankfurt, Viena, Budapesta și Moscova

Transporturile combinate sunt transporturile care se execută cu două sau mai multe mijloace de
transport diferite, de către doi sau mai mulţi cărăuși, pe baza unui singur contract de transport, de
la plecare până la destinaţie. Ceea ce deosebește transportul succesiv de transportul combinat
este faptul că în primul caz, este prezent un singur fel de mijloc de transport (spre exemplu, doar
feroviar) și cărăuși diferiţi (spre exemplu, până la București un cărăuș, de acolo alt cărăuș, până
la Varșovia), în al doilea caz, diferite sunt și mijloacele de transport, și cărăușii.

Transporturi în interes public pot fi:

a)regulate,
b) neregulate,
c)în regim de taxi,
d) urbane,
e)suburbane,
f) interurbane

O particularitate a transportului în interes public este că ea reprezintă o activitate comercială și

transportatorul o prestează ca pe o profesie obișnuită. Din acest considerent, între transportator și
pasager trebuie să fie încheiat un contract de transport, iar pasagerului să i se elibereze biletul de
călătorie, prin care se confirmă raportul juridic dintre transportator și pasager. Activitatea de
transport se efectuează contra plată, iar agentul transportator se obligă să presteze serviciile cu
respectarea condiţiilor contractuale și legale. La rândul lor, transporturile de interes public pot fi
pe rute regulate, neregulate (ocazionale) și în regim taxi.

Transporturile regulate se desfășoară după orar și itinerar cunoscute din timp. Orele de
plecare, de staţionare pe parcurs și de sosire la fel sunt fixate dinainte și anunţate în modul
cuvenit publicului. Ca temei pentru organizarea transporturilor regulate de pasageri sunt cerinţele
populaţiei, a autorităţilor administraţiei publice sau a agenţilor economici din localitatea
respectivă. După cum s-a menţionat, cea mai mare problemă cu privire la transporturile auto sunt
drumurile, de aceea una din condiţii pentru a putea deschide noi curse regulate este ca drumurile
în regiunea respectivă să corespundă cerinţelor în vigoare. Scopul este asigurarea siguranţei
circulaţiei rutiere.

Foarte utilizate sunt transporturile urbane, care se execută cu autobuzul și troleibuzul. Pasagerul
achită taxa pentru călătorie și cea pentru bagaje la taxator, care eliberează bilete de călătorie.
Suplimentar, transportarea pasagerilor se organizează în baza abonamentelor lunare pentru
maturi, elevi și studenţi, precum și legitimaţiilor unor categorii de cetăţeni care beneficiază de
facilităţi conform legislaţiei.

Cu această ocazie, un rol important revine și transporturilor suburbane, pe motiv că ele fac
legătura necesară dintre orașe și sate, spre exemplu, microbuzele Chișinău – Sireţi sau Chișinău
– Condriţa. Mai există și transporturile interurbane, care realizează legătura între localităţile
situate la o distanţă de peste 50 km14. O clasificarea la fel de reușită a existat și în perioada
sovietică, instituită fiind prin Regulamentul transportului auto al R.S.S. Moldovenești din
197015, care la pct.5 stabilea că toate transporturile auto se împart în urbane, suburbane,
interurbane, interrepublicane și internaţionale. Ca și în prezent, transporturile urbane se efectuau
în regiunea orașului, cele suburbane – în raza a 50 de kilometri distanţă de la oraș, interurbane –
între orașe și fără a lua în consideraţie distanţa, interrepublicane – între ţările membre ale
U.R.S.S., iar cele internaţionale – în afara graniţelor lor. După modelul celorlalte republici
sovietice, la baza acestei clasificări a stat principiul teritorial și distanţa transportului.

Din categoria transporturilor ocazionale fac parte transporturile la comandă și cele turistice.
Preţul lor se negociază de la caz la caz între cărăuș și client. Spre exemplu, dacă selecţionata de
fotbal a Republicii Moldova va juca un meci important cu selecţionata Finlandei la Helsinki, din
cadrul grupei de calificare la etapa finală a Campionatului European de Fotbal ediţia 2012,
susţinătorii ţării noastre pot comanda o cursă charter tur-retur cu un avion Air Moldova. În așa
mod putem înţelege că transporturile la comandă se realizează numai în baza solicitării
pasagerului (sau a grupului de pasageri) adresată transportatorului de a efectua o cursă specială
în afara celor obișnuit programate. Pentru a putea efectua transporturile în regim taxi este nevoie
de o autorizaţie prealabilă din partea administraţiei publice locale. Agentul transportator mai
trebuie să dispună de licenţă pentru acest gen de activitate.

Mijlocul de transport trebuie să aibă afișat pe portierele din faţă tarifele pe kilometru și
pe oră, precum și tariful de pornire. La finalizarea cursei șoferul încasează plata pentru călătorie,
conform bonului de casă emis, care se înmânează în mod obligatoriu călătorului. În transportul
aerian și cel maritim deplasările în regim taxi se numesc charter.

Transporturile realizate în folos propriu au la bază relaţiile de muncă și familiale, și pot fi: –
transporturi de serviciu în interes propriu care sunt organizate de diferite instituţii și organizaţii,
cu autovehicule pe care le deţin în proprietate, pentru satisfacerea nevoilor de deplasare a
lucrătorilor în vederea îndeplinirii obligaţiilor lor de muncă. Regulamentul transporturilor auto
de călători și bagaje nr.854 din 28.07.2006 prevede două cerinţe în acest sens: prima, ca
persoanele transportate în mijlocul de transport trebuie să posede legitimaţii de serviciu și să fie
angajaţi ai întreprinderii, iar cea de-a doua, este ca echipajul mijlocului de transport să dispună
de documentele prevăzute de actele normative în vigoare, și anume: a) foaia de parcurs, și b)
lista cu pasagerii transportaţi, semnată de conducătorul întreprinderii și legalizată prin aplicarea
ștampilei.

Pentru o înţelegere mai reușită, aducem următorul exemplu: Universitatea de Stat din Moldova
dispune de două autobuze și un automobil. Autobuzele sunt întrebuinţate ocazional, pentru
deplasarea grupelor de profesori și studenţi la manifestaţii culturale, la conferinţe știinţifice și la
practicile pe teren. În schimb automobilul este pus la dispoziţia rectorului, pentru a se deplasa la
serviciu sau la diferite întâlniri și activităţi din timpul zilei. La fel, cu aceste mijloace de
transport se efectuează deplasarea angajaţilor din contabilitate, deservirea unor oficiali străini
aflaţi în vizită la Universitatea de Stat din Moldova, asigurarea nevoilor materiale ale
universităţii, aprovizionarea cantinei cu alimente, deservirea bibliotecilor etc. În așa mod,
deplasarea este efectuată nu în temeiul unui contract de transport, ci în baza contractului de
muncă, reprezentând un accesoriu foarte necesar salariaţilor pentru îndeplinirea eficientă a
obligaţiilor lor de muncă.

De aceea, dacă în timpul deplasării salariatul suferă o vătămare corporală, el va beneficia de

regimul accidentelor de muncă, în conformitate cu prevederile din Legea asigurării pentru
accidente de muncă și boli profesionale nr.756 din 24.12.199917. – transporturi familiale, se
reduc la deplasarea membrilor familiei sau a unor bunuri ce aparţin familiei. Nu putem vorbi
despre raporturi contractuale, acestea fiind niște îndatoriri familiale ce iau naștere din relaţiile de
căsă- torie și rudenie și impun acordarea sprijinului și a ajutorului reciproc între membrii
familiei.

Așadar, transporturilor publice și transporturilor efectuate în folos propriu li se aplică

regimuri juridice diferite. Prima categorie se încadrează, sub toate aspectele, în Dreptul
transporturilor, în timp ce transporturile în folos propriu nu au la bază un contract comercial,
motiv din care li se aplică cu totul alte norme, precum cele de dreptul muncii, dreptul familiei
sau de drept civil

Actualmennte in Republica Moldova mijloacele de transport dupa intrebuintare se clasifica

in cele de baza si cele mai utilizate in scopul transporturilor de marfuri si a oamenilor.

Transportul feroviar este alcatuit din principalele joncțiuni feroviare care se află
în Chișinău, Tighina, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe
cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează
rețeaua republicană. Prin aceste conexiuni, rutele feroviare moldovenești se diversifică și cuprind
următoarele destinații: Rusia (Moscova și Sankt
Petersburg), Belarus (Minsk), Ucraina (Kiev, Odesa, Nikolaev, Cernăuți, Herson, Ivano-
Frankovsk, Krivoi Rog etc.), România (București, Iași, Brașov, Cluj-
Napoca , Constanța etc.), Turcia (Istanbul), Bulgaria (Sofia), Republica Cehă (Praga)
și Germania (Berlin). Multe dintre aceste rute sunt zilnice. Reprezinta mijlocul de transport de
baza ,deoarece transporta un numar foarte mare de marfuri si oameni. In perioada 2010 si pina in
present pe calea feroviara sau transportat aproximativ 35.000 mii de tone de marfuri .

Transportul rutier reprezinta transpportul cel mai rentabil si folosit si pentru marrfuri si pentru
oameni. Rețeaua publică de drumuri din Republica Moldova este de 12 719 km, dintre care 87%
cu suprafață pavată. Din acest total 3 669 km formează drumurile naționale, iar 6 834 km sunt
drumuri locale, calitatea lor, însă, nu corespunde standardelor internaționale. Deplasarea
pasagerilor pe teritoriul Republicii se face în cea mai mare parte prin curse regulate
de autobuze și microbuze (aproximativ 17 mii). Un microbuz privat folosit în transportul comun
este numit Rutieră. Din anul 2010 si pina in present pe calea rutiera s-au transportat 215.787 mii
de tone de marfuri.

Sistemul transportului urban electric include reţeaua parcurilor de troleibuze din raza
municipiului Chișinău, dar și din municipiul Bălţi, Tiraspol, Bender, unde la fel există linii de
troleibuze. Troleibuzul este cel mai ecologic și mai ieftin mijloc de transport. Primele troleibuze
în orașul Chișinău au fost aduse în anul 1949, în număr de 12 și fabricate în U.R.S.S., ca mai
apoi numă- rul lor să fie majorat7. În prezent municipiul Chișinău este deservit de peste 300 de
troleibuze și repartizate pe 29 numere de rute ce acoperă practic întreaga suprafaţă teritorială a
orașului8. Începând cu anul 1889, în municipiul Chișinău au existat și tramvaie. Ini- ţial erau
montate pe șine și trase de 2-3 cai pe strada Alexandrovskaia (actualul bulevard Ștefan cel
Mare), pe o lungime de 6 kilometri, ca ulterior, în anul 1913, Primăria să renunţe la tramvaiul
tras de cai în favoarea celui electric. După război, deși tramvaiele vechi au fost înlocuite cu altele
noi, începând cu anul 1961 ele au fost eliminate din circuit pe motiv că produc mult zgomot. În
prezent, tramvaiele sunt pe larg utilizate în Europa, spre exemplu în orașele București, Iași,
Geneva, Strasbourg, Varșovia, Budapesta ș.a

Transportul fluvial se situiaza pe locul III. Din 2010 pina in present s-au transportat 1.232 mii de
tone de marfuri.In lipsa unor acorduri preferențiale cu România pentru folosirea portului Galați,
sau cu Ucraina pentru folosirea porturilor Reni sau Odesa, republica Moldova a investit sume
uriașe în Portul Internațional Liber Giurgiulești, la Dunăre, unde în 2006 a fost terminată
construcția unui terminal petrolier. Astfel in Republica Moldova râurile Nistru și Prut sunt
navigabile,ceea ce realizeaza o comunicare a tarii noastre cu tarile vecine si cele cu iesire la
Marea Neagra. În ultimele două decenii restructurări a suportat și transportul naval intern al
Republicii Moldova. Conflictul armat din regiunea de est a ţării a cauzat ramurii transportului
naval o criză considerabilă. Principalele porturi (Portul fluvial Bender, Portul fluvial Râbniţa) și
un număr esenţial al mijloacelor plutitoare au trecut sub jurisdicţia regimului transnistrean, iar
ulterior, o parte din ele au fost vândute.

În conformitate cu prevederile art.21 din Legea cu privire la transporturi, transportul prin

conducte include conductele, instalaţiile de izolare și de protecţie împotriva coroziunii, a frigului
și căldurii, liniile și construcţiile pentru legăturile tehnologice, liniile de difuzare a energiei
electrice și dispozitivele de alimentare cu energie electrică, mijloacele de protecţie contra
incendiilor, sta- ţiile de pompare, parcurile de rezervoare, staţiile auto de alimentare cu gaze,
estacadele de umplere și evacuare a deșeurilor și alte obiecte de menire socială. Legea descrie ce
se înţelege prin conducte în sens larg, însă o explicare mai adecvată a acestui termen (care de
fapt este unul tehnic și nu juridic) este redată în literatura juridică de specialitate. Astfel, prin
termenul „conducte”, în sens restrâns, se înţelege un ansamblu format dintr-o serie de elemente
componente (ţevi, fitinguri9, armături, șuruburi, piuliţe, garnituri, suporturi, compensatori de
dilataţie, aparatură de măsură și control etc.) care servește la transportul fluidelor între două
utilaje, între două conducte, între un utilaj și o conductă sau între două instalaţii pe o platformă
industrială10. Sistemele de conducte sunt componente de bază în industria petrolieră, gazeiferă,
petrochimică, chimică, energetică, precum și în alte domenii importante ale tehnicii. De aceea,
considerăm că transportul prin conducte are puţine interferenţe faţă de Legea cu privire la
transporturi și cu atât mai mult, în raport cu dreptul transporturilor.

Transportul aerian este situate pe locul IV dintre toate mijloacele de transport .Pina in present din
2010 s-au transportat 8,7 mii de tone de marfuri. Companiile aeriene ale Republicii Moldova,
împreună cu companiile străine, prestează servicii de transport pasageri prin curse regulate și
charter, asigurînd legături directe cu circa 20 de destinații, iar cu transbordări - cu majoritatea
țărilor lumii. În ultimii ani s-a observat o reducere a numărului de destinații și de curse către
țările CSI, însă este evidentă tendința de creștere a numărului de destinații și servicii prestate
țărilor din Europa de Vest și de Sud. Principalul aeroport al țării este Aeroportul Internațional
Chișinău. La începutul lui 2006, aeroportul Chișinău oferea zboruri directe spre destinații
internaționale precum București-Henri Coandă, Timișoara-Traian
Vuia, Atena, Bologna, Budapesta, Istanbul, Kiev, Larnaca, Lisabona, Moscova, Praga, Roma,
Tel Aviv, Verona, Londra și Viena.
 În ultimii ani, odată cu consolidarea relaţiilor economice, transportul de persoane ocupă un
loc tot mai important în viaţa fiecărei persoane. Funcţia de deplasare a pasagerilor revine unor
organizaţii specializate de transport care sunt înregistrate și deţin licenţa corespunzătoare. În
scopul ridicării calităţii serviciilor prestate, în ultimii ani au fost completate parcurile cu
autobuze, microbuze, locomotive și aeronave moderne. Pentru comparaţie, menţionăm că
transportul de pasageri deţine întâietatea faţă de transportul de mărfuri, iar cu fiecare an, numărul
de călători este în creștere. În legislaţia naţională transportul de pasageri cuprinde o reglementare
amplă. Deplasarea pasagerilor cu transportul auto este prevăzută în Codul transporturilor auto și
în Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje din 2006.

În transportul feroviar avem Codul transportului feroviar și Regulamentul privind prestările de

servicii în traficul feroviar de călători, bagaje, mărfuri și mesagerii în interes propriu din 2005.
La fel și în transportul maritim, norme speciale sunt prevăzute în Codul navigaţiei maritime
comerciale, pe când în transportul aerian, la momentul de faţă nu avem careva acte normative
naţionale sub acest aspect. Toate reglementările sunt preluate din convenţiile la care statul nostru
este parte, precum și din angajamentele pe care companiile aeriene și le-au asumat în cadrul
Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (O.I.A.C.). Aceste legi și regulamente sunt
reglementări de început în fiecare ramură a transportului, fiind ulterior completate cu alte acte
normative.
 Capitolul I. Continutul economic al transportului si rolul lor in economia
nationala.
1.1 Esenta si particularitatile activitatii economice in domeniul transportului.

Transportul reprezinta ramura econimiei indispensabile,fara de care toate sferele nationale nu

ar putea sa se extinda. De asemenea nu putem vorbi nici despre succesul acestui ramure fara
lipsa obiectului sau –marfa sau calatorii,marfa fiind rezultatulactivitatii economice.

Între infrastructura de transport a unei regiuni şi dezvoltarea sa economică există o relaţie

biunivocă. Din cele mai vechi timpuri, regiunile cele mai prospere s-au situat fie de-a lungul
căilor importante de comunicaţie fie la întretăierea lor. Potenţialul de dezvoltare al unei regiuni
este cu atât mai mare cu cât acea regiune dispune de o infrastructură de transport mai dezvoltată.
Fără îndoială, infrastructura de transport se numără printre factorii cei mai importanţi ai
competitivităţii economice naționale sau regionale, alături de regimul fiscal, de infrastructura
tehnologică şi de cercetare sau de nivelul de pregătirea forţei de muncă. Reciproca relației este de
asemenea valabilă.

In mod simetric, lipsa unei infrastructuri de transport adecvate poate sufoca dezvoltarea, iar
economia regională stagnează sau chiar înregistrează un regres. Accesul dificil (măsurat în timp
şi cost) spre arealele cu funcţiuni economice, rezidenţiale sau de agrement ale unei regiuni, face
ca acea regiune să fie mai puţin atractivă atât pentru mediul de afaceri cât şi pentru populaţie.

Pe de altă parte, construirea şi întreţinerea infrastructurii de transport sunt activităţi cu un

puternic efect multiplicator, ce creează numeroase locuri de muncă şi impulsionează dezvoltarea
economică pe orizontală. Sectorul construcţiilor, industria materialelor de construcţii, industria
metalurgică, industria maşinilor şi utilajelor de construcţii și serviciile de proiectare sunt
domeniile economice care au cel mai mult de câştigat în urma investiţiilor în infrastructură. De
aceea creşterea investiţiilor publice în infrastructură este o metodă binecunoscută, devenită
deja ,,clasică”, de stimulare a creşterii economice.

Nivelul de dezvoltare şi starea infrastructurii de transport au, de asemenea, o puternică influenţă

asupra activităţii turistice. Numeroase studii au pus în evidență legătura strânsă între dezvoltarea
transporturilor și dezvoltarea turismului. Asigurarea accesului spre zonele turistice şi crearea
unor conexiuni rapide între infrastructura regională de transport pe de o parte şi magistralele
naţionale şi europene de transport pe de altă parte sunt condiţii indispensabile pentru dezvoltarea
la nivelul potenţialului a turismului național și regional.

Transportul este considerat organul vital al vietii econimice si sociale a RM prin implicarea lui
directa si prin avantajele pe care ni le ofera- mobilitate,accesibilitate,penetrabilitate,rapiditate
,adaptabilitate si economicitate.
Mijloacele de transport mai suntconsiderate ca un mijloc de prima necesitate .Aceatsa calitate
fiind scoasa in evidenta in cazul diferitor actiuni sau solicitari ca exemplu: calamitati sau forta
majora unde transportatorii rutieri au raspuns promt ,neconditionat si in cel mai scurt timp
posibil. Astfel putem evidentia urmatoarele avantaje ca organizare ,receptivitate,unitate,
solidaritate si disciplina in cadrul diferitor tipuri de situatii.
 Dezvoltarea economiei si politicii,la fel ca si celelalte sfere a unui stat dunt intr-o
interdependenta cu transporturile. Fara transporturi productia de bunuri material ar fi fost limitata
la resusrsele existente pe plan local. Aceatsa se observa in conditiile cind prelucrarea
intermediara si finala se desfasoara nu numai in zonele de extragere a bunurilor, ci in alte zone
situate la distatnta,unde cererera de bunuri si servicii este foarte mare si aceasta din cause
multiple: politica economica, necesitatea de a raspunde la cererea de pe piata, repartizarea
teritoriala a fosrtelor de productie ,dezvoltarea stiintei si tehnicii, etc.

Productia se desfasoara in corelatie cu existent fortelor de munca , cu regiunile unde sunt

localizate bunurile material, cu transportul acestora pe piata. Din acest motiv mijloacele de
transport asigura extragerea ,prelucrarea si transportul fortelor de munca,ceea ce se soldeaza cu o
productivitate marita a procesului de dezvoltare economica.

Rolul si locul transporturilor in economia nationala este bine cunoscut. Alaturi de cele trei ramuri
ale productiei materiale ale societatii umane: industria extractiva, agricultura (impreuna cu
zootehnia) si industria prelucratoare a materiilor prime furnizate de primele doua, transporturile
constituie a patra ramura a productiei materiale. Rolul lor consta in a deplasa materiile prime si
semifabricatele de la producatori la consumatorii industriali sau publici, transformand astfel
valoarea potentiala a bunurilor in valoare de intrebuintare. Astfel, de exemplu, graul din siloz
devine valoare de intrebuintare (publica), paine pusa la dispozitia populatiei, la centrele de
vanzare, numai dupa ce acesta a fost transportat la moara, apoi faina a fost transportata la
brutarii, iar apoi painea a fost transportata, la centrele de vanzare. Tot asa, minereul de fier
devine valoare de intrebuintare (industriala) numai dupa ce acesta a fost transportat la combinate
metalurgice, iar de acolo (sub forma de laminate de otel) a fost transportat la fabricile
constructoare de masini sau pe santierele de constructii-montaj. Se poate constata ca practic nu
exista vreo activitate de productie materiala, care intr-un fel sau altul, intr-o masura mai mare sau
mai mica, sa nu fie legata si conditionata de transporturi.

Particularitatile economice ale transporturilor

Factorii care stau la baza alegerii unui transport sunt:

-Costurile legate de vehicul-costurile suportate de catre transportator pentru achizitionare sau
inchirierea vehiculului pentru tranportul marfurilor;
-Costuri fixe de operare- costuri care pot fi associate la aeroport ,terminale si cu forta de munca
care sunt suportate indifferent daca vehiculele sunt in functiune sau nu;
-Costuri aferente cantitatii- de obicei variabile cu exceptia circumstantelor in care munca
depunerii pentru incarcare si descarcare este fixa;
-Costuri legate de transport- include pretul fortelor de munca si de combustibil suportate pentru
fiecare transport,independent de cantitatea transportata;
-Costuri suplimentare- orice costuri suportate pentru planificarea si programarea unei retelede
transport ,precum si costurile suportate cu tehnologia informatiei;
Factorii care stau la baza alegerii expediatorului
-Costurile de transport- suma toatala platita diversilor transportatori pentru transportul
produselor catre client;
-Costuri cu stocuri- costul detinerii inventarului suportate de reteaua lantului de aprovizionare al
expediatorului;
-Costuri cu depozitare- costul diferitelor depozite din reteaua lantului de aprovizionareal
expediatorului;
-Costuri de procesare- costuri de incarcare/descarcare si celelalte ccosturi de prelucrare associate
cu transportul;
-Costuri de service-costul dea nu putea sa isi indeplineasca anagajamentele de livrare. Este
necesar ca aceste costuri sa fie luatein consideratie in planificarea strategica si deciziile
operationale.

Participantii in deciziile privind transportul

Expediatorul – partea care realizeaza deplasarea produsului idntr-un loc in altul dintr-un anumit
lant al circulatiei de transport. Obiectivul acestuia este de a indeplini comanda in timpul
preconizat si la costuri accesibile.

Destinatorul – Partea care se ocupa de receptioanrea produselor transportate. Obiectivul lui

ocnsta in primirea produsului ,la consturi minime si cu receptivitatea maxima.

Transportatotul –veriga care deplaseaza, transporta marfurile , obiectivul lui consta in

minimalizarea veniturilor la cel mai mic cost. Cauta flexibilitate in preluarea si livrarea la client.

Guvernul- partea cu cel mai mare interes in luarea deciziile referitoare la transport. Aceasta este
absolut necesar,deoarece un transport stabil asigura o crestere economica.

Publicul – este punctual final de transport de marfuri care isi doreste aceste produse,la preturi
rezonabile. In acest caz preocuparile sunt: accesibilitatea, cheltuielele, eficacitatea,siguranta si
standartele mediului.

Factori care influenteaza economia transporturilor sunt:

Distanta – este un factor care contribuie direct asupra costurilor variabile, ca spre exemplu:
fortele de munca, combustibil, intretinerea,etc.

Volumul- este viabil de a consolida incarcaturi mai mici in incarcaturi mai mari pentru a profita
de ecomiile de scara.

Densitatea – Cazul in care greutatea produsului poate fi crescuta intr-un camion pentru o mai
buna utilizare a capacitatii.

Stivuirea- aceasta se refera la dimensiunile produsului si modul in carea aceasta se rafringe

asupra utilizarii spatiului vehicular. Este mai usor acest process de realizat in forma standart,
decit in forma neuzala,care desigur o sa ocupe mai mult spatiu.
Modul de manipulare – Necesitatea unor echipamente speciale de manipulare, cum ar fi
carucioarele, benzi transportatoare,etc.cind are loc transportul marfurilor dinr-o nava in alta
nava, dintr-un vagon in alt vagon,etc.

Raspunderea- este caracterizata de proprietatile produsului, care afecteaza practice riscul de

deteriorare si revindecare a acestora.

Factorii de piata- se caracterizeaza prin volumul traseului si echilibrului. Ne referim la miscarile

de la punctual de plecare pina la punctual de sosire. In asa cazuri putem avea un autovehicul care
revine inapoi fara marfa sau care este nevoit sa reintoarca marfa inapoi la producator.

Caracteristicile activitatii de transport

Ca ramura independenta a productiei materiale, transporturile de marfuri prezinta unele

particularitati in raport cu celelalte ramuri de productie ale economiei nationale.

Conducerea, organizarea si functionarea activitatii de transporturi implica, printre altele,

cunoasterea particularitatilor acestei ramuri de activitate, ce constau in faptul ca:

a) procesul de productie al transporturilor il constituie deplasarea in spatiu a bunurilor

si a persoanelor. Acest lucru presupune existenta mijloacelor de productie (mijlocul de transport
si drumul pe care urmeaza sa se deplaseze in spatiu), a fortei de munca calificata pentru acest
proces de productie si a bunurilor materiale sau a persoanelor, care constituie obiectul deplasarii
in spatiu;

b) deplasarea in spatiu, se desfasoara fie in sferele productiei, fie in cele ale

circulatiei. Plecand de aici, se pot distinge doua feluri de transporturi, si anume: transporturi
interioare, adica transporturile din cadrul agentilor economici industriali, ai celor de constructii
etc. Si transporturi comerciale, ce se desfasoara in sfera circulatiei. Este vorba, in acest caz, de
transportul materiilor prime sau al semifabricatelor de la un agent economic la altul, unde,
intrand in consumul colectiv, continua procesul de prelucrare, precum si de transportul
produselor finite in vederea consumului;

c) transporturile de marfuri constituie, de fapt, un proces de productie suplimentar,

mijlocit de procesul de circulatie, inauntrul si pentru realizarea caruia se efectueaza. Asa fiind,
cand ele se realizeaza in sfera circulatiei sunt determinate de interdependenta dintre sferele de
productie si, in primul rand, de necesitatea legaturilor dintre productie si consum;

d) in activitatea de transport nu se creeaza bunuri materiale, ci efecte utile. Aceasta

inseamna ca lucratorii din transporturi nu actioneaza asupra unor materii prime care, prelucrate,
urmeaza sa fie transformate in produse noi, ci, prin deplasarea marfurilor si a persoanelor in,
spatiu, realizeaza un efect util, care poate fi masurat prin unitati de masura abstracte: tone -
kilometri pentru transportul feroviar;
 e) desi nu produc bunuri materiale, transporturile de marfuri produc valoare de
intrebuintare si valoare de schimb, care prezinta unele particularitati in raport cu alte ramuri ale
economiei nationale.

Valoarea de intrebuintare produsa de transporturi consta in deplasarea spatiala a

marfurilor. Particularitatea valorii de intrebuintare produsa de transportul de marfuri consta in
faptul ca ea se consuma chiar in timpul procesului de productie al transportului.

Valoarea de schimb creata in transporturi este determinata, ca la orice marfa, de valoarea

elementelor de productie; (forta de munca si mijloacele de productie) consumate. Munca vie si
materializata cheltuita in transporturi contribuie la cresterea valorii marfii, nelasand nici o urma
in valoarea de intrebuintare;

f) raportata la desfasurarea ei in timp, activitatea de transporturi este continua, fapt ce

presupune, in cele mai multe cazuri, efectuarea prestatiilor in mod neintrerupt, ziua si noaptea, in
zilele de lucru si in sarbatorile legale.

Aceasta activitate este discontinua in intensitate, din care cauza randamentul ei este
variabil.

Din analiza caracteristicilor prezentate, se poate ajunge la concluzia ca transportul

este o prestatie de servicii complexa, de un tip special, caracterizata prin amploare si
dificultate, fapt ce presupune efort organizatoric, dotare tehnica deosebita, forta de munca
calificata si disciplinata pentru realizarea ei in conditii de maxim randament.

Sistemul de transport unitar al Republicii Moldova

Notiunea de sistem unitar. Prin sistem de transport unitar se intelege totalitatea

mijloacelor si instalatiilor de transport grupate dupa anumite criterii, dintre care cele mai
importante sunt: criteriul tehnic, geografic, administrativ, organizatoric, al obiectivului
transportului si criteriul integrarii in procesul de productie.

A. Prin sistem tehnic de transport se intelege totalitatea mijloacelor de transport propriu-

zis, a instalatiilor si constructiilor aferente, definit prin folosirea unei anumite tehnici de
efectuare a deplasarii.

Din acest punct de vedere, in actualul stadiu de dezvoltare al stiintei si tehnicii existente,
se remarca mai multe sisteme de transport, dintre care cele mai importante sunt:
 a)          sistemul de transport rutier, avand drept componente principale autovehiculul si
drumul;

b)          sistemul de transport „calea ferata”, format din: calea ferata  propriu-zisa,

vagoanele, locomotivele, instalatiile de dirijare a circulatiei, statiile si triajele;

c)          sistemul de transport de navigatie fluviala, compus din: calea de apa (fluvii si

rauri mai mult sau mai putin amenajate, canale artificiale), nave si porturi;

d)          sistemul de transport de navigatie maritima, care are ca elemente componente,

navele si porturile;

e)          sistemul de transport aerian, avand drept componente principale aeronavele si

aeroporturile;

f)  sistemul de transport special, care se refera la sistemele neconventionale si se

realizeaza prin conducte, avand ca elemente componente: conductele si statiile de pompare.

B. prin sistem geografic de transport se intelege totalitatea mijloacelor si instalatiilor de

transport care actioneaza pe un teritoriu dat. Din acest punct de vedere se deosebesc:

a)       sistemul de transport uzinal sau intern;

b)      sistemul de transport urban, de calatori, respectiv de marfuri;

c)       sistemul de transport suburban, de calatori, respectiv de marfuri;

d)      sistemul de transport interurban, de calatori si de marfuri;

e)       sistemul de transport national, in care se cuprind de obicei mijloacele si instalatiile

de transport interurban si suburban de pe intreg teritoriul unui stat;

f)        sistemul de transport international de calatori, respectiv de marfuri care, la randul

sau, poate fi: continental sau intercontinental.

C.    Prin sistem organizatoric de transport se intelege totalitatea mijloacelor si

instalatiilor de transport supuse unei coordonari administrativ - organizatorice bine definite.

D.    Din punct de vedere al criteriului obiectului transportului, transporturile se impart

in trei categorii: de marfuri, de persoane si de informatii.

E.    Dupa criteriul integrarii cu procesul de productie, distingem: transporturi

tehnologice si de uz general. Transporturile tehnologice sunt acelea care intervin in desfasurarea
procesului de productie in cazul unei unitati organizatorice bine definite, iar cele de uz general
sunt toate celelalte transporturi.
 Transportul reprezintă acel nucleu de legătură, care poate fi privit printr-o prismă
compusă dintr-o multitudine de domenii ale vieţii sociale, fără de care economia statului nu ar
exista, întrucît este o parte componentă a procesului de producere, desfacere, schimb şi consum.
Desfăşurarea oricărei activităţi economice, indiferent de sfera de provenienţă a acesteia, nu ar fi
posibilă fără asigurarea ei cu transport. La momentul actual, dezvoltarea și reglementarea
transportului în Republica Moldova derulează într-un mod specific. Codul civil al Republicii
Moldova (CC RM) reglementează doar aspectele cele mai esenţiale din domeniul transportului
ce ţin de încheierea, executarea şi rezilierea contractului de transport, drepturile, obligaţiile,
responsabilitatea subiecţilor raportului juridic de transport dar şi condiţiile de reziliere a
contractului încheiat. Alte aspecte, mai detaliat sînt (sau urmează a fi) reglementate de acte
legislative speciale adoptate în diferite ramuri ale transportului, indiferent de faptul dacă sînt sau
nu specificate în CC RM. De o reglementare specială se bucură transportul auto. Această
subramură a fost reglementată de Codul transportului auto, iar începînd cu anul 2014 de Codul
transportului rutier. Dar nici în Codul civil, nici în Codul transportului rutier şi nici în alte acte
normative nu este reglementată activitatea antreprenorială de transport auto, adică nu este creat
un regim juridic al acestei, mai ales în contextul economiei de piaţă care dispune de un colorit
specific.

Valoarea aplicativă a tezei constă în faptul că fiind examinate problemele actuale în

domeniul reglementării activităţii transportului auto în Republica Moldova, care în mare măsură
sînt generate de nivelul de dezvoltare a economiei, care la rîndul său, afectează volumul
exportului, sînt propuse soluţii care de fapt sînt adaptate la situaţia locală. Propunerile sînt
justificate prin eficienţa economică a acestora şi prin minimizarea efectelor nocive asupra
mediului. Este argumentată necesitatea elaborării unui şir de acte legislative care ar duce la
eficientizarea transportului fiind abortată problema implementării juridice active şi motivării
comunităţii în vederea contracarării impactului transportului asupra mediului, prin substituirea
treptată a 13 acestuia cu transportul durabil, atenţia asupra cadrului legislativ în alte ţări este de o
amploare semnificativă. În zilele noastre transporturile internaţionale auto au devenit efectiv o
componentă tot mai importantă a strategiei desfacerii mărfurilor pe pieţele externe, cunoscută
sub numele de logistică.