UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” PITEŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, MARKETING ÎN AFACERI ECONOMICE-

BRĂILA
PROGRAM DE STUDII : MANAGEMENT ȘI STRATEGII ÎN
RESURSE UMANE

DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ ȘI
EVOLUȚIA ÎN CARIERA DIDACTICĂ
Referat la disciplina Managementul și gestionarea carierei

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect. Univ. Dr. Liliana Gherman

Masterand: Mogoș Ionica

Anul I, MANAGEMENT ȘI STRATEGII ÎN RESURSE UMANE
 DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ ŞI EVOLUŢIA ÎN CARIERA
DIDACTICĂ

Reprezentarea socială a unei profesii, un statut ridicat, recunoaşterea importanţei ei de

către alte categorii profesionale, depind atât de nivelul de calificare a celor care o practică, de
competenţa şi profesionalismul lor, cât şi de motivaţia acestora 1. Profesia didactică se
încadrează cu succes în această regulă generală.
Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, educabililor trebuie să li se asigure un corp
profesoral bine pregătit şi motivat. Nicio reformă a educaţiei nu se poate realiza dacă se
ignoră importanţa pregătirii teoretice şi practice specifice profesiei didactice. Tocmai de aceea
este important să se sublinieze necesitatea unei permanente creşteri a calităţii în proiectarea şi
punerea în practică a programelor de formare a cadrelor didactice în toate sistemele de
învăţământ.
Un concept cheie în pregătirea profesorilor este acela al profesorului ca statut
profesional înalt: calificat pentru un nivel superior de educaţie, cu o gamă recunoscută de
competenţe profesionale, capabil să exercite un grad semnificativ de autonomie şi judecată
profesională şi de la care se aşteaptă să-şi asume responsabilitatea pentru propria dezvoltare
profesională continuă şi să contribuie la profesia didactică în ansamblul ei, precum şi la
dezvoltarea politicii şi practicii educaţionale2. Pregătirea iniţială a profesorilor încadrarea şi
debutul în carieră trebuie să stabilească bazele pentru acest statut.
Cariera şi managementul carierei trebuie abordate prin prisma progreselor înregistrate
în domeniul managementului resurselor umane din care face parte integrantă şi managementul
carierei. Resursele umane – prin abilităţi, creativitate şi spirit de angajare – au devenit
elementul esenţial al competitivităţii, atât la nivelul organizaţiilor cât şi la nivel naţional 3.
Resursele umane sunt cele care fac diferenţa dintre succesul şi eşecul organizaţiei.

1
Gliga, Lucia (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2002
2
Gherghinescu, R., Conceptul de competenţă didactică. Competenţa didactică: perspectivă psihologică,
Editura All, Bucureşti, 1999
3
Laura Șerbănescu, Formarea profesională a cadrelor didactice – repere pentru managementul carierei,
Editura Printech, Bucuresti, 2011

2
 Managementul carierei trebuie văzut prin prisma intereselor organizaţiilor şi ale
angajaţilor. În această idee, managementul carierei are în vedere atât procesul de planificare a
carierei care vizează modul de avansare a angajaţilor în cadrul organizaţiei conform
necesităţilor acesteia, performanţele angajaţilor, potenţialul acestora şi preferinţele lor, cât şi
asigurarea succesiunii manageriale cu menirea de a asigura pe cât posibil organizaţia că va
dispune de persoanele de care are nevoie pentru a-şi atinge obiectivele .
Practicarea profesiei didactice implică formarea iniţială a cadrului didactic, încadrarea
acestuia într-o unitate şcolară şi debutul activităţii didactice, precum şi formarea profesională
continuă. Setul de competenţe necesare carierei didactice s-a aprofundat, ceea ce impune şi în
domeniul educaţional învăţarea pe tot parcursul vieţii. Definirea şi oficializarea standardelor
profesionale pot susţine cadrele didactice să planifice, să structureze şi să faciliteze
dezvoltarea lor profesională continuă4.
Definită din perspectivă legislativă, în România, formarea continuă a personalului
didactic constituie un drept care se realizează, în principal, prin perfecţionare şi conversie
profesională.
Literatura de specialitate prezintă ca principale componente ale procesului formării
continue, evoluţia în carieră şi dezvoltarea profesională continuă5.
Evoluţia în carieră a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează
prin promovarea examenelor de definitivare în învăţământ şi obţinere a gradelor didactice II şi
I.
Pentru a se realiza corelarea cu reglementările specifice educaţiei adulţilor şi educaţiei
permanente, dezvoltarea profesională continuă se realizează prin stagii de formare obligatorii.
Stagiile de formare continuă intră în sistemul de evaluare/echivalare prin credite profesionale
transferabile, obligativitatea constând în acumularea de către cadrul didactic a 90 de credite
într-o perioadă de cinci ani. Programele de formare continuă a personalului didactic sunt
organizate modular pe următoarele domenii principale: specialitate, pedagogie, psihologia
educaţiei, didactica specialităţii, TIC, management educaţional.
Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor personalului
didactic, inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de
educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de exigenţele privind

4
Iucu R., Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Universitatea din Bucureşti, Editura Credis,
2004
5
Bumbuc, Ş., Profesionalizarea procesului de formare pentru cariera didactică. Modele teoretice şi
aplicative, 2009, online: http://www.unibuc.roâ
3
adaptarea competenţelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de
educaţie. Potrivit principalelor sale destinaţii, formarea continuă vizează6:
1. actualizarea şi dezvoltarea, prin programe de formare/perfecţionare periodică, a
competenţelor în domeniul/domeniile de specializare corespunzător funcţiilor didactice
obţinute prin formarea iniţială;
2. dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de
pregătire şi obţinere a gradelor didactice;
3. dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, îndrumare, control, evaluare
în structurile şi organizaţiile din sistemul de educaţie;
4. dobândirea de noi competenţe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării
pentru noi specializări sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin formarea
iniţială;
5. dobândirea unor competenţe complementare sau de extensie care lărgesc gama
activităţilor şi funcţiilor ce pot fi prestate de personalul didactic (predarea în sistemul E-
learning, predarea în limbi străine, consiliere educaţională şi orientare în carieră, educaţia
adulţilor ş.a.);
6. dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind rolurile sociale şi
dezvoltarea personală şi profesională, interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi cu
mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind organizarea, conducerea şi
îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza
reflexivă a propriei activităţi ş.a.
Nivelul de competenţă vizat prin programele şi activităţile de formare
continuă/perfecţionare este evaluat în funcţie de:
1. capacitatea cadrului didactic de a mobiliza, a combina şi a utiliza în mod autonom
capacităţile de cunoaştere, deprinderile şi competenţele generale şi cele profesionale în acord
cu diversele cerinţe specifice unui anumit context, situaţii sau probleme;
2. capacitatea cadrului didactic de a face faţă schimbării, situaţiilor complexe şi
neprevăzute.
Formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se
realizează printr-un sistem de instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora, între care se
stabilesc relaţii ierarhice şi relaţii funcţionale menite să asigure coerenţa, compatibilitatea şi

6
https://www.eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-educatiei-
incluzive-de-calitate/formarea-profesionala-a-cadrelor-didactice-politici-europene

4
respectarea standardelor de calitate în proiectarea, realizarea şi evaluarea programelor de
formare continuă la nivel naţional7.
Principalele forme de organizare a formării continue/perfecţionării personalului
didactic din învăţământul preuniversitar sunt8:
1. activităţile metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice, realizate la nivelul unităţii de
învăţământ sau pe grupe de unităţi (comisii metodice, catedre şi cercuri pedagogice);
2. sesiunile metodico-ştiinţifice de comunicări, simpozioane şi schimburi de experienţă
pe probleme de specialitate şi psihopedagogice;
3. stagiile periodice de informare ştiinţifică de specialitate şi în domeniul ştiinţelor
educaţiei;
4. cursurile organizate de societăţi ştiinţifice şi alte organizaţii profesionale ale
personalului didactic;
5. cursurile de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice;
6. cursurile de pregătire şi examenele pentru obţinerea definitivării în învăţământ sau a
gradelor didactice;
7. cursurile de pregătire şi perfecţionare pentru personalul de conducere, de îndrumare şi
de control, potrivit unor programe specifice;
8. bursele de perfecţionare şi stagiile de studiu şi documentare, realizate în ţară şi în
străinătate;
9. cursurile postuniversitare de specializare;
10. studiile universitare de masterat;
11. studiile universitare de doctorat.
Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul didactic prin diferite
programe şi forme de organizare a formării continue se efectuează prin sistemul de
recunoaştere, echivalare şi acumulare a creditelor profesionale transferabile.
Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi control din
învăţământul preuniversitar participă, o dată la 5 ani, la un program de perfecţionare. Astfel,
personalul didactic din învăţământul preuniversitar trebuie să acumuleze la intervale de 5 ani
un minimum de 90 de credite profesionale transferabile. Acestea se pot obţine prin
participarea la un program de perfecţionare o dată la 5 ani, de 30-90 de credite, acreditat de
Centrul Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar;

7
https://www.researchgate.net/publication/301823079
8
Iucu R., Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Universitatea din Bucureşti, Editura Credis,
2004

5
 Programele de perfecţionare o dată la 5 ani, prevăzute la art. 33 (1) din Legea 128/1997
privind Statutul personalului didactic şi preluate de Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011,
asigură dezvoltarea profesională sistematică a personalului didactic şi sunt integrate în
sistemul de recunoaştere, echivalare şi acumulare a creditelor profesionale transferabile.
Condiţia participării la un program de perfecţionare o dată la 5 ani se consideră îndeplinită
pentru personalul didactic care a obţinut, în intervalul respectiv, definitivarea în învăţământ
sau un grad didactic9.
Programele şi activităţile de perfecţionare prevăzute anterior pot fi organizate în forme
de învăţământ flexibile, adaptate obiectivelor şi conţinuturilor formării, precum şi
posibilităţilor şi cerinţelor participanţilor, respectiv:
1. prin cursuri cu frecvenţă, organizate modular, în perioada vacanţelor şcolare, în zilele
nelucrătoare sau în zile lucrătoare alocate în mod special activităţilor de perfecţionare;
2. în sistemul învăţământului la distanţă, prin utilizarea platformelor E-learning şi a
suporturilor electronice, combinate cu orientarea şi asistarea învăţării prin procedurile de
tutoriat;
3. prin cursuri fără frecvenţă organizate de instituţii de învăţământ superior, combinate
cu consultaţii periodice, potrivit opţiunilor participanţilor;
4. prin alte forme de organizare care combină învăţarea asistată de formatori (prin
cursuri, seminarii, laboratoare şi activităţi practice comune), cu învăţarea prin studiul
individual şi activitatea independentă a participanţilor.
Activităţile metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice la nivelul unităţii de învăţământ sunt
organizate şi realizate prin catedre şi comisii metodice. Activităţile metodico-ştiinţifice şi
psihopedagogice la nivel local, zonal sau judeţean sunt organizate şi realizate prin cercurile
pedagogice. Acestea reunesc educatoare, învăţători, maiştri-instructori, profesori, responsabili
ai comisiilor metodice, directori, cadre didactice încadrate în centrele de asistenţă
psihopedagogică, în casele corpului didactic, în învăţământul special, în palate şi cluburi ale
copiilor etc. dintr-o localitate, dintr-o zonă sau la nivel de judeţ.
Cercurile pedagogice sunt foruri de sinteză, de evaluare a rezultatelor procesului de
învăţământ şi a factorilor care determină eficienţa acestuia, de comunicare şi valorificare a
experienţelor didactice şi concluziilor cercetării pedagogice efectuate de cadrele didactice, de
evaluare critică şi constructivă a metodelor de predare învăţare, a conţinuturilor şi modurilor

9
Ministerul Educaţiei Naționale, Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5720/2009 privind Metodologia formării
continue a personalului didactic din învăţământul

6
de organizare a procesului educaţional, de lansare a unor proiecte educaţionale cu impact la
nivel zonal şi judeţean.
Procesul de acordare a gradelor didactice marchează evoluţia în carieră a personalului
didactic în acord cu noul Cadru Naţional al Calificărilor şi cu standardele ocupaţionale
asociate specializărilor didactice, precum şi în conformitate cu noile tendinţe privind
dezvoltarea resurselor umane şi asigurarea calităţii în educaţie.
Acordarea definitivării în învăţământ semnifică recunoaşterea competenţelor minime
acceptabile dobândite de către o persoană care a optat pentru cariera didactică şi care
garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei
didactice şi poate intra pe o rută de profesionalizare ascendentă.
Acordarea gradului didactic II semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui plus
de profesionalizare, confirmat de rezultatele obţinute la probe special concepute pentru a pune
în evidenţă valoarea adăugată achiziţionată în intervalul parcurs de la obţinerea definitivării.
Acordarea gradului didactic I semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui nivel
înalt de maturitate profesională şi expertiză, care îl recomandă ca pe un generator de bune
practici în mediul educaţional şcolar.
Definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I pot fi obţinute de personalul
didactic de predare care îndeplineşte condiţiile privind studiile de specialitate, pregătirea
psihopedagogică, vechimea la catedră şi performanţele profesional 10e. Definitivarea în
învăţământ şi gradele didactice II şi I pot fi obţinute, în cadrul fiecărei funcţii didactice, la
specializarea pe care cadrul didactic o predă, sau la una dintre specializările înscrise pe
diplomele pe care le deţine.
Probele de examen pentru obţinerea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice II
şi I se stabilesc pe funcţii didactice, potrivit legii, şi sunt unice la nivel naţional şi obligatorii
pentru toate instituţiile/centrele de perfecţionare abilitate să organizeze aceste examene.
Programele pe baza cărora se desfăşoară probele de examen se aprobă prin ordin al
ministrului educaţiei şi sunt valabile la nivel naţional. Cadrele didactice înscrise la examenele
pentru acordarea definitivării şi gradelor didactice pot participa la programe de pregătire
organizate de centrele de perfecţionare, în vederea susţinerii acestor examene.
Prezentarea la examenul de definitivare în învăţământ este obligatorie după 2 ani de la
efectuarea stagiului minim prevăzut în lege. Personalul didactic se poate prezenta la acest
examen în 3 sesiuni, în cel mult 5 ani.

10
Ministerul Educaţiei Naționale, Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5720/2009 privind Metodologia formării
continue a personalului didactic din învăţământul

7
Probele examenului pentru acordarea definitivării în învăţământ constau în:
 inspecţie specială;
 probe scrise şi orale.
Inspecţia specială este efectuată la 4 activităţi didactice şi se susţine la specializarea pe
care cadrul didactic este încadrat în anul şcolar respectiv, în situaţia în care încadrarea este pe
una dintre specializările de pe diplomă/diplome, sau la una dintre specializările pe care o
poate preda. Probele scrise şi orale din cadrul examenului de definitivare în învăţământ
evaluează cunoştinţele teoretice din cadrul disciplinei de specialitate şi metodica acesteia,
precum şi pedagogie şi elemente de psihologie a educaţiei.
Pentru înscrierea la examenul de acordare a gradului didactic II, candidaţii trebuie să
îndeplinească condiţiile privind vechimea efectivă la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea
definitivării în învăţământ sau de cel puţin 3 ani pentru personalul didactic care a obţinut
definitivatul cu media 10, calificativul de cel puţin „bine” la aprecierile anuale şi la inspecţiile
şcolare din ultimii 2 ani de activitate premergători înscrierii.
Pentru aprobarea înscrierii la examenul de obţinere a gradului didactic II, cadrul didactic
trebuie să se remarce prin prestaţii didactice de calitate, prin conduită deontologică
ireproşabilă, prin competenţă didactică de înalt nivel, dovedită prin rezultatele obţinute în
procesul de învăţământ. Probele examenului pentru acordarea gradului didactic II constau în:
o inspecţie specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente şi probe scrise şi
orale la disciplina de specialitate şi didactica acesteia, la pedagogie şi elemente de psihologie
a educaţiei.
Pentru înscrierea la examenul de acordare a gradului didactic I, candidaţii trebuie să
îndeplinească condiţiile privind vechimea efectivă la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea
gradului didactic II sau de cel puţin 3 ani pentru personalul didactic care a obţinut gradul
didactic II cu media 10, calificativul de cel puţin „foarte bine” la aprecierile anuale, la
inspecţia curentă şi la inspecţiile şcolare din ultimii 2 ani de activitate premergători înscrierii.
Pentru aprobarea înscrierii la examenul de obţinere a gradului didactic I, cadrul didactic
trebuie să se remarce prin prestaţii didactice de calitate, prin competenţă didactică de înalt
nivel, dovedită prin rezultatele obţinute în procesul de învăţământ, prin preocupări şi realizări
de cercetare şi inovare a procesului de învăţământ, prin iniţiativă şi responsabilitate în
dezvoltarea culturii calităţii în organizaţia şcolară, prin conduită etică şi deontologică
ireproşabilă.
Probele examenului pentru acordarea gradului didactic I constau în: două inspecţii
curente, un colocviu de admitere, elaborarea unei lucrări metodico-ştiinţifice, sub îndrumarea
unui coordonator ştiinţific stabilit de instituţia de învăţământ/centrul de perfecţionare unde s-a
8
susţinut colocviul de admitere, o inspecţie specială, susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice 11.
(OMECTS nr. 5720/2009, privind Metodologia formării continue a personalului didactic din
învăţământul preuniversitar)
În concluzie, o pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem
integrat de formare iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum
mai mult decât oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale profesorilor şi ritmului
schimbării aflat în creştere, precum şi noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe
parcursul vieţii profesionale. Provocările şi schimbările pe care profesorii, care se dedică
acestei profesii acum, vor fi cel puţin la fel de mari ca acelea cu care se confruntă generaţia
actuală. Pentru a-şi putea îndeplini rolul de lideri şi modele într-o societate aflată în tranziţie
radicală, profesorii trebuie să beneficieze de un sistem de formare performant.

11
Ministerul Educaţiei Naționale, Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5720/2009 privind Metodologia formării
continue a personalului didactic din învăţământul

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Gherghinescu, R., Conceptul de competenţă didactică. Competenţa didactică: perspectivă

psihologică, Editura All, Bucureşti, 1999
2. Gliga, Lucia (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2002
3. Iucu R., Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Universitatea din
Bucureşti, Editura Credis, 2004
4. Laura Șerbănescu, Formarea profesională a cadrelor didactice – repere pentru
managementul carierei, Editura Printech, Bucuresti, 2011
5. Legea educaţiei naţionale, nr. 1/ 2011
6. Ministerul Educaţiei Naționale, Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5720/2009 privind
Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul

Surse electronice:

7. Bumbuc, Ş., Profesionalizarea procesului de formare pentru cariera didactică. Modele

teoretice şi aplicative, 2009, online: http://www.unibuc.roâ
8. https://www.eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-
sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/formarea-profesionala-a-cadrelor-didactice-politici-
europene
9. https://www.researchgate.net/publication/301823079

10