CARPATII ORIENTALI

A. GRUPA NORDICA/ CARP. MARAMUREȘULUI SI BUCOVINEI

Geneza: orogeneza alpina
Litologia: diversitate mare a rocilor, ce impune un paralelism al culmilor: o fasie centrala de sisturi
cristaline ce aliniaza altitudinile cele mai mari, roci eruptive la vest si roci sedimentare cutate(fliș) la
est.
Relieful:
- Carac. gen. : masivitate accentuata, latime maxima (140 km), culmi paralele, inaltimile scad de
la V la E
- Inaltime max 2303 m – vf. Pietrosul Rodnei
- Relief vulcanic in vest cu mții vulcanici: Oaș, Ignis,Gutâi, Țibleș
- Pe alocuri, pe calcare, s-a dezvoltat relieful carstic caracterizat prin piscuri, turnuri, grote,
lapiezuri etc
- Depresiuni: Maramuresului, Oașului, Baia Mare( la contactul cu Dealurile de V), Dornelor,
Campulung Moldovenesc
- Resurse naturale: păduri, pășuni, fânețe naturale, terenuri agricole în zonele depresionare,
izvoare carbogazoase cu valoare terapeutică, zacaminte de aur, argint, mangan, cupru, andezit,
marmura, gresie, caolin(argila alba), roci de constructie
-
B. GRUPA CENTRALA/CARPATII MOLDO-TRANSILVANI
Geneza: orogeneza alpina
Litologia: diversitate mare a rocilor, ce impune un paralelism al culmilor: o fasie centrala de sisturi
cristaline ce aliniaza altitudinile cele mai mari si care dispare la nord de izvoarele Trotusului, roci
eruptive la vest si roci sedimentare cutate(fliș) la est.
Relieful:
- Carac. gen. caracterizata prin lațimea mare si lipsa de masivitate, datorita multimii
depresiunilor si vailor ce o strabat, inaltimile scad de la N la S, culmi orientate NV-SE
- Inaltimea maxima: 2100m vf Pietrosu din mtii Calimani
- Relief vulcanic, in vest, cu cratere mai bine pastrate decat cele din grupa nordică: mtii
Călimani, Gurghiu, Harghita
- Depresiuni: Dornelor, Campulung Moldovenesc, Giurgeu(Gheorgheni), Ciuc, Brasov
- Resurse naturale: păduri, pășuni, fânețe naturale, terenuri agricole în zonele depresionare,
izvoare minerale, roci de constuctie, min de fier, mangan, cupru, bazalt, calcar, caolin ,gresii etc

C. GRUPA SUDICA/ CARPATII CURBURII

1
Geneza: orogeneza alpină; ca rezultat al unor framantari tectonice complexe s-a produs o prabusire
a soclului corespunzator Depresiunii Brasovului, formandu-se o vasta arie joasă în plina masa
muntoasă.
Litologia: lipsesc rocile cristaline si eruptive, desfasurandu-se larg cele sedimentare de tip fliș:
calcare, conglomerate, gresii, marne, argile etc.
Relieful
- Carac. gen: Marea curbura a Carpatilor, a dus la deranjarea desfasurarii generale NV-SE, astfel
ca relieful se prezinta sub forma unei asocieri de culmi muntoase restranse.
- Inaltimea maxima: 1954 m vf Ciucaș
- Depres. Brașovului/ Țara Bârsei, are aspect de șes neted, 500m altitudine, cultivat agricol.
- Resurse naturale: păduri, pășuni, fânețe naturale, terenuri agricole în zonele depresionare,
izvoare minerale, roci de constuctie, bazalt, gresii etc

CARPATII MERIDIONALI
A. GRUPA BUCEGI

Geneza: orogeneza alpina. La sfarsitul perioadei de cutare si inaltare, au fost inaltati in bloc, cu cca
1000m fata de zonele din jur.
Litologia: predomina sisturile cristaline, conglomeratele specifice (conglomerate de Bucegi) si
calcarele.
Relieful:
- Cuprinde 3 suprafete de eroziune: Borăscu- cu pajisti alpine, folosite vara pt pasunatul oilor;
Râu-Șes- neregulată ca nivelare, si Gornovița- cu fânete si asezari omenesti permanente si
sezoniere
- Tipuri de relief intalnite: litologic (pe conglomerate si gresii, in urma oscilatiilor climatice si a
eroziunii eoliene s-au format Babele si Sfinxul), carstic (dezvoltat pe seama calcarelor, apare
sub forma de chei: Cheile Zanoagei, Ursilor, Dambovicioarei, pesteri: Ialomitei,
Dambovicioarei, lapiezuri etc – fiind tipice in NV in M-tii Piatra Craiului), glaciar (nu s-a
pastrat bine evidentiat datorita rocilor care nu au permis acest lucru, totusi, urmele s-au
conservat in Complexul Malaesti)
- Inaltimie max : vf. Omu 2505 m
- Culoare si depresiuni: Culoarul Rucar-Bran( separand Mg Codlei si Piatra Craiului –de restul
grupei) ; Culoarul Prahovei ( limita cu Carp Or)
- Resurse naturale: paduri, pasuni si fanete, apele curgatoare valorificate hidroenergetic-
Ialomita si Dambovita, nisipuri si pietrisuri

B. GRUPA FAGARAS
Geneza: orogeneza alpina. La sfarsitul perioadei de cutare si inaltare, au fost inaltati in bloc, cu cca
1000m fata de zonele din jur.
Litologia: aproape in intregime s-a format pe sisturi cristaline, in sud pe calcare si gnaise.
Relieful:

2
- Cuprinde 3 suprafete de eroziune: Borăscu- cu pajisti alpine, folosite vara pt pasunatul oilor;
Râu-Șes- neregulată ca nivelare, si Gornovița- cu fânete si asezari omenesti permanente si
sezoniere
- De o remarcabila masivitate, cuprinde doua culmi cu infatisari diferite: M-tii Fagaras in N, ca
un zid, cu multe circuri si vai glaciare, inaltimi de peste 2000m pe toate lungimea lor; si in S M-
tii Cozia, Frunti, Ghitu, Iezer cu inaltimi mai scazute si fragmentati de vaile afluentilor Oltului
si Argesului.
- Inaltimea max: vf. Moldoveanu 2544 m, Negoiu 2535 m – cele mai inalte din Carp Romanesti
- Se remarca relieful glaciar: reprezentat prin circuri, vai glaciare, creste, lacuri glaciare ( Capra,
Caltun, Podragul Mare etc)
- Depresiuni: In V depres Loviștei, strabatuta de Olt, in N si S sau existand doua trecatori Turnu
Rosu si Cozia.
- Resurse naturale: apele curgatoare valorificate energetic: hidrocentrala Vidraru pe Arges,
nisipuri, pietrisuri etc

C. GRUPA PARANG
Geneza: orogeneza alpina. La sfarsitul perioadei de cutare si inaltare, au fost inaltati in bloc, cu cca
1000m fata de zonele din jur.
Litologia: predomina sisturile cristaline, iar pe alocuri calcare, granite etc.
Relieful:
- Datorita litologiei aceasta grupa este masiva, slab fragmentata de vai
- Are cea mai mare largime din Carpatii Merid
- Cele 3 platforme de eroziune apar in diferite stadii de pastrare
- Inaltimea max: Parangul Mare: 2519m
- Relieful glaciar- prezinta circuri, (se remarca Circul Galcescu cu 9 lacuri glaciare si o vale
glaciara de 7 km lungime); relieful carstic: dezvoltat pe baza calcarelor: Cheile Oltetului,
pesterile Polovragi, Muierii etc
- Depresiuni: In E la limita cu grupa Fagaras, depres Loviștei, strabatuta de Olt, in N si S sau
existand doua trecatori Turnu Rosu si Cozia; depres Petrosani, depres Hateg
- Resurse naturale: carbune in depres Petrosani, hidrocentrale: Vidra pe Lotru, Cincis- pe Cerna
Muresului etc

D. GRUPA RETEZAT-GODEANU
Geneza: orogeneza alpina. La inceputul Cuaternarului, au fost inaltati in bloc, cu cca 1000m fata de
zonele din jur.
Litologia: predomina sisturile cristaline, iar pe alocuri calcare, granite, roci
sedimentare( conglomerate si gresii).
Relieful
- Grupa detine recordul in numeroase aspect ale reliefului:
 Cele mai frecvente altitudini peste 2000m
 Cel mai mare nr. de lacuri glaciare- peste 80
3
  Cea mai tipica morfologie glaciara
 Cea mai importanta masivitate
 Cel mai intins lac glaciar – Bucura 9 ha
 Cel mai adanc lac glaciara Zanoaga 30 m
- Si aici se regasesc cele 3 platforme de eroziune, in diferite stadia de pastrare
- Tipurile de relief caracteristice: glaciar, carstic ( cheile Runcu, Corcoaiei, izbucul Cernei,
pesteri etc)
- Depresiuni: Petrosani, Hateg
- Resurse naturale: huila in bazinul Petrosani, marmura, andesite, nisipuri, pietrisuri, ape
termale la Herculane, ape curgatoare valorificate energetici

CARPATII OCCIDENTALI
M-TII BANATULUI PROPRIU-ZISI
Geneza: orogeneza alpina. M-tii Banatului s-au comportat in timpul ultimelor faze orogenice ca un
bloc rigid, suferind afundari. Datorita culoarului Timis-Cerna, apare distinct, izolat de masivele vecine.
Litologia: roci cristaline, sedimentare si granite
Relieful:
- Inaltimile coboara in trepte spre vest, partea centrala fiind cea ai inalta.
- Inaltimea max: vf Semenic- 1446 m
- In general prezinta un relief domol, zona cea mai inalta a lor nedepasind limita inferioara a
ghetarilor cuaternari, asadar fara aspect glaciare.
- Varietatea reliefului este datorata prezentei carstului, dezvoltat mai ales in Muntii Aninei, unde
este reprezentat printr-o serie de forme: chei, doline, lapiezuri, grote, pesteri ( pestera Comarnic,
Cheile Nerei)
- Varietatea reliefului decurge si din extinderea depresiunilor, a vailor longitudinale si
transversale, a culoarului tectonic, a pasurilor si trecatorilor: depres. Almajului/ Bozovici
denumita si Tara Florilor de mar , depres. Caras-Ezeris, depres. Oravitei
- Intre m-tii Banatului si cei de pe teritoriul Serbiei, Dunarea a sapat cel mai lung defileu din
Europa – 134 km- intre Bazias si Varciorova
- Resurse naturale: huila, sisturi bituminoase, minereu de fier, cupru, marmura alba - Bocsa,
nisipuri, pietrisuri

M-TII POIANA RUSCA

Geneza: orogeneza alpina. M-tii Banatului s-au comportat in timpul ultimelor faze orogenice ca un
bloc rigid, suferind afundari. Datorita culoarelor tectonice Mures si Bistra, apare distinct, izolat de
masivele vecine.
Litologia: roci cristaline, calcare si granite

4
Relieful:
- Desi sunt masivi, cu aspect de cupola, au inaltimi scazute ( max. 1347 m vf. Padesu). Vaile sunt
inguste si culmile largi
- Depres. Hateg se desfasoara la est, cu fanete si livezi de pomi fructiferi. S-a format in urma
scufundarii fundamentului cristalin si sedimentarea sa ulterioara.
- Resurse naturale: minereu de fier- la Ocna de Fier( cel mai mare zacamant al tarii), plumb,
cupru, minereuri complexe, marmura alba si roz, granite, calcare, bazalte, andesite- utilizate ca
roci de constructive

M-TII APUSENI
GENEZA: orogeneza alpina
LITOGRAFIA: o mare varietate de roci: sisturi cristaline in centru, roci eruptive in partea sudica, roci
sedimentare (calcare, gresii)= “mozaic de roci”
RELIEFUL
- Pozitia lor insulara este accentuata si de prezenta de jur imprejur, a unor bazine joase, de
acumulare sedimentara: in est Baz. Transilv si in vest patrunderile campiei sub forma de
“golfuri”.
- In NE se afla “jugul intracarpatic”-veche punte de legatura a Apusenilor cu Carpatii Or.;
aceasta zona a fost supusa miscarilor si ulterior scufundarilor, ramanand astazi un aliniament de
maguri alcatuite din calcare si sisturi cristaline (max 800m) ce inchid o serie de mici depresiuni.
- Partea centrala corespunde celor mai mari inaltimi
- Inaltimea max :1849 m- vf Bihor
- Tipuri de relief : carstic: in special in partea centrala, calcarele ce apar frecvent, creaza peisaje
de un pitoresc deosebiy, cu pesteri, avenuri, chei ( ex. Platoul Scarisoara cu pestera Scarisoara si
ghetarul instalat in ea, Platoul Cetatile Ponorului, pesterea Meziad), pe rocile eruptive din sud
apar urme ale reliefului vulcanic, insa mult mai sterse decat cele din Carp. Or : alternanta de clai
de tip vulcanic, piramide, neck-uri etc.
- Fragmentarea mare a M-lor Apuseni, decurge din numarul mare al depresiunilor si vailor ce ii
strabat: in vest depres: Zarand, Brad,Gurahont, Beius, Vad-Borod iar in partea estica depres.
Huedin
- Resurse naturale: apele curgatoare utilizate in scopuri energetice, ape termale, min auro-
argintifere, min. de cupru

DEPRESIUNEA COLINARA A TRANSILVANIEI

Limite: N si E – Carp. Or, S- Carp. Merid, V- Carp. Occ., NV- Dealurile de Vest

Geneza: La sfarsitul mezozoicului, ca urmare a efortului de ridicare si cutare al Carpatilor, in interiorul

arcului carpatic s-a produs o scufundare lenta pana la 4500 m adancime. Depresiunea a fost acoperita
de apele marii si indelung sedimentata. A urmat o inaltare la inceputul cuaternarului, cand intreaga
5
depresiune devine uscat. In ultima faza, pe trei laturi ale acesteia, se formeaza cute diapire, ce contin
depozite de sare ( Ocna Mures, Ocna Dej, Praid, Turda)

Litologie :Roci sedimentare: argile,marne, gresii, nisipuri, pietrisuri, uneori calcare

Caracteristicile reliefului:
- Altitudine maxima- in est 1000m, in Sbc Transilvaniei.
- Tipuri de relief: cueste si domuri, alunecari de teren si torenti
- Cuprinde o zona marginala si una centrala
a) Zona marginala:
- E- relief format din doua siruri de depresiuni dispuse parallel cu muntii, despartite de dealuri
asemanatoare subcarpatilor (de aici denumirea de Sbc. Transilvaniei)
- S- depresiuni submontane formate prin eroziune si acumulari de sedimente, drenate de rauri) =
depres. Fagaras- traversata de Olt, depres Sibiu- traversata de Cibin), continuata la vest cu
Culoarul Orastiei
- V- depresiuni, dealuri izolate, culoare largi de vale, datorate eroziunii si acumularilor
piemontane: depres. Almas, Iara (marginita in zona Clujului de dealul Feleacului), Culoarul
AlbaIulia-Turda
- N- depress Lapus, marginita de Culmea Breaza

Intre Apuseni si Carp Orientali, apare “jugul intracarpatic” , veche punte de legatura intre cele
doua ramuri muntoase, supusa miscarilor si scufundarilor tectonice. In prezent apar doar
spinarile culmilor, intrerupte de zne joase si vaile raurilor: Dealul Mare, Prisnel, Preluca.

b) Zona centrala
PODISUL SOMESAN:
- in NV, intre jugul intracarpatic si cele doua Somese
- dealuri de 500-600 m, despartite de Somes si afluentii sai.

CAMPIA TRANSILVANIEI
- intre cele doua Somese (la N) si Mures ( la S)
- relief de dealuri domoale de 400-600m
- strate de roci boltite sub forma de domuri ( cu acumulari de gaz metan)
- datorita substratului argilos cu frecvente alunecari de teren
- iazuri: Geaca, Zau, Catina
- denumirea de campie NU provine de la relief ci de la utilizarea Agricola a terenurilor
PODISUL TARNAVELOR
- la S de Mures
- relief de dealuri
- inaltimi mai mici in SV, dar mai inalt sim ai bine impadurit in SE
- prezinta domuri cu gaz metan
- traversat de cele doua Tarnave
6
 SUBCARPATII
- treapta de tranzitie intre Carpati si reg. extracarpatice
- relief format din asocieri de dealuri si depresiuni
Geneza – cutarea si inaltarea stratelor in orogeneza alpine
Litologie: roci sedimentare friabile: argile, marne, gresii, uneoro calcare, nisipuri, pietrisuri
-prezinta cute diapire cu depozite de sare
Caracteristici:
- 3 subdiviziuni:

SBC. MOLDOVEI
Limite: N- Valea Moldove, S- valea Trotusului, E- Culoarul Siretului, V- Carp Moldo-
Transilvani
- Cuprinde un sir de depresiuni, mari, joase, situate la contactul cu muntele, drenate de rauri si
inchise la exterior de dealuri cu aspect de culmi prelungi, cu altitudini diferite:
 Depres. Neamt- marginita de culmea Plesu( 911m), renumita pt manastirile Varatec,
Secu, Agapia; cu orasul Targu Neamt
 Depres. Cracau-Bistrita – cu orasul Piatra Neamt
 Depres. Tazlau-Casin – traversata de Trotus cu afl sai Tazlau si Casin, marginita de
culmea Pietricica; orasul Onesti

SBC. CURBURII
Limite: N- Valea Trotusului, SV- Valea Dambovitei, V- carp Curburii, E si S- Campia Romana
- Singurul sector subcarpatic care intra in contact direct cu C. romana
- Cel mai complex sector sbc. Prin: structura foarte cutata, forma curbata, doua siruri de
depresiuni (interne/submontane si intracolinare) si doua siruri de dealuri
- Altitudine max: Magura Odobesti- 996 m
- Compexitatea creste prin patrunderea dinspre Carp. Curburii a unor pinteni montani alcatuiti din
flis pintenii Ivanetu si Homoriciu), care au determinat formarea pe alocuri a 3-4 depresiuni.
- In prezent manifesta o usoara inaltare ( zona cu frecvente cutremure)
- Depres. Vrancei, Soveja, Campina, Valenii de Munte
- Aici se manifesta un fenomen rar intalnit – vulcanii noroiosi de la Policiori-Paclele (comuna
Berca) si Focul Viu- cu flacari izbucnite spre suprafata datorita gazelor din subsol.

SBC. GETICI
Limite: E-Dambovita, V- Motru, N- Carp. Meridionali, S- Pod Getic
- Cuprind o succesiune de dealuri si depresiuni dispuse in doua siruri paralele cu muntii

7
 - Altitudine max cea mai mare din Sbc- Magura Matau 1018m, dar altitudinile medii cele mai
mici
- Se subdivide in Muscelele Argesene (intre Dambovita si Olt) si Muscelele Valcene/Sbc.
Olteniei (intre Olt si Motru)
- Cele mai mari depresiuni: Tg Jiu- Campu Mare, Campulung, urmate de Tismana, Baia de
Arama etc

DEALURILE DE VEST
Limite: N- Valea Somesului, S- Dunarea, E- Carp Occ, V- Campia de Vest
Geneza: strans legata de cea a muntilor si campiei. Miscarea de inaltare carpatica a a activat eroziunea
fluviatile, generand, odata cu retragerea spre vest a a apelor lacului Panonic, acumulari de sedimente
Litologia: roci sedimentare recente, si pe alocuri sisturi cristaline si roci eruptive.
Relieful:
- format din dealuri fragmentate, intrerupte de patrunderile campiei pana spre munti
- inaltimi medii 300-400m, si maxime Magura Simleu 597m
Diviziuni:

 Dealurile Silvaniei si Crasnei – intre raul Somes si Barcau – diviz. cea mai inalta si extensa
 Dealurile Crisene – intre Barcau si Mures, dispar in dreptul M-lor Zarand, care vin in contact
cu campia printr-un abrupt corespunzator unei rupturi tectonice
 Dealurile Banatului: intre Mures si Dunare, intrerupte de patrunderea ca un golf a Campiei
Lugojului

PODISUL MOLDOVEI
Limite: N-granita cu Ucraina, S- Campia Romana, E- Valea Prutului, V- Carp Maramuresului si
Bucovinei, Valea Moldovei si Siretului
Geneza- jumatatea nordica- pe vechea platforma precambriana est-europeana, acoperita apoi de
sedimente
- Jumatatea sudica- pe o zona de scufundare
- Acoperit de apele Marii Sarmatice, a fost acoperit de sedimente; odata cu retragerea apelor
marii spre SE devine uscat, in perioada cuaternara, si extremitatea sudica.
Litologia: roci sedimentare: nisipuri, pietrisuri, argile, marne, iar in portiunile mai inalte gresii, calcare,
conglomerate
- Relief format din dealuri cu interfluvii largi si netede
- Cu frecvente alunecari de teren si torenti
Diviziuni:
PODISUL SUCEVEI
- In NV, cea mai inalta subdiviziune, 500-600m
- Inaltimea max. dealul Ciungi 688m
- In V- depresiunea Radauti, traversata de raul Suceava
8
 - La S- podisul Falticeni
CAMPIA MOLDOVEI/JIJIEI
- In NE, cu dealuri domoale si joase (200-300m)
- Alunecari de teren
- Ca si Campia Transilv, poarta denumirea de campie datorita utilizarii agricole, fiind o zona de
dealuri
POD. BARLADULUI
- Diviziunea cea mai extensa
- Inaltimi de 400-500m in partea sa centrala, alcatuita din roci mai dure
- Traversat de Barlad si afl. sai

PODISUL GETIC
Limite: E-Dambovita, V-Dunarea, N- Sbc. Getici, NV- Pod. Mehedinti, S-Campia Romana
Geneza: -unitate tipica de piedmont, care s-a format prin depunerea sedimentelor (pietrisuri de
Candesti)in regim fluvio-lacustru. Ulterior partea sa Nordica, a inregistrat o indepartare a cuverturii de
pietrisuri, prin inalterea carpatica alaturata, ramanand ca un vast platou fragmentat de vai.
Petrografia: -roci sedimentare, friabile, recente: nisipuri, pietrisuri, argile, marne
- Inaltimile scad usor de la N la S ( N 600-700m, iar in S 200-300m)
- Relieful este format din culmi deluroase netede sau usor rotunjite care se latesc spre S, separate
de vai dispuse in evantai
- Alunecari de teren, torenti, cueste (in N), degradari de teren `pe versantii despaduriti
- Subdiviziuni:
 Platforma Strehaiei – intre Dunare si Motru
 Platforma Jiului- Intre Motru si Gilort, traversata de Jiu
 Platforma Oltetului – intre Gilort si Olt, traversata de Oltet
 Platforma Cotmeana- intre Olt si Arges
 Platforma Argesului- intre Arges si Argesel – cea mai mica prin intindere dar cea ma
inalte (700m)
 Platforma Candesti- intre Arges si D ambovita – cu conservarea cuverturii pietrisurilor
de Candesti

PODISUL MEHEDINTI
Limite: E-Motru, V-Dunarea, N- Mtii Mehedinti, S-Pod Getic
Geneza: format prin orogeneza
Litologie: roci dure: sisturi cristaline, calcare
- Cea mai mica unitate de podis
9
 - Aspect originale: se aseamana:- cu mtii prin geneza, structura cutata, petrografie si relief
-cu dealurile prin inaltime(500-600m) si aspect
- relieful prezinta culmi deluroase cu aspecte montane, forme carstice datorita prezentei calcarului:
doline, vai seci, pesteri (Topolnita), izbucuri, poduri naturale (Ponoare)

PODISUL DOBROGEI
Limite: V si N- lunca si Delta Dunarii, E- Marea Neagra, S- granita cu Bulgaria
Geneza: -orogen hercinic si caledonic in jumatatea nordica si depuneri sedimentare pe un substart
calcaros in sud
Petrografia: sisturi verzi (Pod Casimcei), granite, bazalte( Mtii Macin), calcare – in sud
- Podisuri joase fragmentate de vai largi, ale caror cursuri seaca vara
- Relief de loess si carstic (pestera Gura Dobrogei) si ruiniform ( mtii Macin)
- Relief litoral in E ca urmare a abraziunii (eroziunii) si acumularii marine: in nord- tarm jos pana
la Capul Midia, si tarm inalt cu faleze, intre Capul Midia si Vama Veche
Diviziuni:
MASIVUL DOBROGEI DE NORD
- Cuprinde jumatatea Nordic
- Relief mai inalt in vest si ai jos in est
- M-tii Macin – horst hercinic, puternic erodat, prezinta cele mai mari inaltimi din Dobrogea –
vf. Greci 467m; relief ruiniform cu grohotisuri si varfuri ascutite.
- Dealurile Tulcei -in E- inainteaza ca o peninsula intr delta si laguna Razim, 200m altitudine
- Pod. Babadag- platou neted, 400m, dezvoltat pe calcare si cu relief carstic
- Pod. Casimcei- format in orogeneza caledonica, podis cu aspect de platou valurit, de 300-100
m; alcatuit din sisturi verzi acoperite partial de calcare, cu relief carstic, cueste.
PODISUL DOBROGEI DE SUD
- Relief mai inalt in E sim ai jos in V
- Neted si usor valurit, cu inaltimi sub 200m
- Calcare si gresii acoperite de loess
- Relief carstic f bine dezvoltat in SE in Pod. Negru Voda
- In partea sa cea mai joas, valea Carasu, s-a construit Can Dunare-Marea Neagra

CAMPIA ROMANA
Limite: V,S si E- Lunca Dunarii, N- Pod. Getic, Sbc. Curburii, Pod. Moldovei
Geneza: la inceputul cuaternarului, prin depunerea de sedimente pe locul fostului Lac Getic., care s-a
retras spre est. Ulterior, peste aceste sedimente s-au depus formatiuni loessoide.
Petrografia: roci sedimentare, acoperite de o cuvertura de loess, care in vest are o grosime de 3-4 m,
iar in est 30-40 m.
Caracteristici:

10
 - Se inclina de la N la S dupa cum curg raurile si de la V la E dupa cum s-au retras apele lacului
Getic
- Desfasurata pe directie V-E, partea de vest fiind cea mai ingusta si cea mai veche
- Inaltimea medie 50-90m, maxima 300m in Campia Pitestiuluisi minima 10-20 m in C. Siretului
- Relieful este format din interfluvii largi, numite campuri, pe care prin tasarea loessului s-au
format gavane si crovuri ( excavatiuni), iar prin acumularea apei in acestea au luat nastere lacuri
(L Amara, L Sarat)
- Relieful cuprinde 3 tipuri genetice de campii:
 Campii inalte, piemontane- in N, la contactul cu zona inalta, usor inclinate si acoperite
cu o cuvertura subtire de pietrisuri: C. Pitestilor, Targovistei, Ploiestilor, Ramnicului
 Campii joase, de subsidenta- in care se manifesta o usoara lasare a terenurilor: C Titu-
Gherghita, Buzaului, Siretului Inferior
 Campii tabulare: netede, orizontale, de 50-90 m, avand cea mai mare extindere,
acoperite cu loess.
Diviziuni:
- Sectorul vestic- C. Olteniei – intre Jiu si Olt ; cel mai vechi mai ingust, cu dune de nisip fixate
prin plantetii de salcam, pomi fructiferi, vita de vie
- Sectorul Olt-Arges
- Sectorul la est de Arges
- Campia Baraganului- cea mai tipica campie tabulara, cea mai intinsa subdiviziune, cu dune de
nisip fixate prin culture, pe malurile Ialomitei si Calmatuiului
- Sectorul estic: - cu relief de dune ( rezervatia Dunele Hanu Conachii)

CAMPIA DE VEST/ CAMPIA BANATO-SOMESANA

Limite: N- raul Tur si Carp Or, S- Dunarea, E- Dealurile de Vest, Carp Occ, , V- Granita cu Ungaria si
Serbia
Geneza: s-a format prin umplerea cu sedimente a L. Panonic si retragerea sa spre vest in urma
miscarilor carpatice cuaternare
Petrografia: roci sedimentare acoperite cu un strat de loess
- Mai inalta in partea estica decat cea vestica; Inaltimea max: 174 m in Campia Vingai
- Tipuri genetice de campii:
 Piemontane: inalte, ferrite de inundatii- Campia Vingai, Gataiei/ Barzavei, Lugojului
 Tabulare: C Aradului si C Carei- acoperite cu loess, ferite de inundatii
 De subsidenta/ de divagare: C Somesului, Crisurilor, Timisului – cu relief plat, in trecut
mlastinos, cu vai meandrate, in prezent canalizate, drenate si transformate in terenuri
agricole

11
 DELTA DUNARII
Limite: N-granita cu Ucraina, S-Pod. Dobrogei, E- Marea Neagra, V- satul Patlageanca( unde incepe
bifurcatia)
Geneza: - este cea mai noua unitate de relief, formandu-se treptat de la vest la est in ultimii 10.000 de
ani, pe locul unui fost golf al marii., care a fost barat de cordoane de nisip, colmatat cu materiale aduse
de Dunare.
Factorii formarii:

 Cantitatea foarte mare (debitul solid) adus de Dunare

 Lipsa mareelor care au favorizat depunerea aluviunilor
 Panta redusa a fluviului
 Platforma continentala extinsa, cu panta si adancimi reduse
 Curentii circulari ai marii
- Reprezinta o campie in formare, prin aluvionare.
- Supraf.= 4340km2
- Inaltimea max. 12 m – grindul Letea, altit minima 0,5m
Relieful pozitiv- 13%, format din grinduri (suprafete mai extinse, inalte) si ostroave. Cuprinde:
o grinduri fluviale/ longitudinale- insotesc bratele Dunarii, formate prin aluviuni aduse de rau
o grinduri fluvio-maritime/transversale: situate in partea de est, perpendicular pe bratele
principale, mai inalte, create de curentii marini: Letea, Caraorman, Saraturile, Crasnicol
o grinduri continentale: -resturi dintr-un uscat predeltaic in in nordul deltei: Chilia, Stipoc
Relieful negativ: reprezentat prin depresiunile in care s-au instalat apele Dunarii, bratele
principale si secundare, garle si mlastini
Bratele Dunarii:
- La Patlageanca, Dunarea se desparte in bratul Chilia si bratul Tulcea. Bratul Tulcea (12km
lungime) se desparte la est de orasul Tulcea in bratele Sulina si Sf. Gheorghe
1. Bratul Chilia
- Situat la N, formeaza granita cu Ucraina
- Cel mai lung: 117 km
- Transporta 60% din apele Dunarii
- La varsare formeaza o delta secundara, ce inainteaza in mare cu cca 40-80 m/an ( delta care
apartine Ucrainei)
2. Bratul Sulina
- Situat in centru, cel mai scurt: 64 km
- Traseu corectat intre anii 1862-1902 si amenajat pt circulatia maritima
- Transporta cea mai mica cantitate de apa (18%)

12
- Prelungit in mare prin diguri de 10 km, si permanent dragat de aluviunile care se depun la
varsarea in mare ( formandu-se la contactul cu apele sarate ale marii “ bara de la Sulina”)
3. Bratul Sf. Gheorghe
- In sud, foarte meandrat, cu o directie SE
- Al doilea ca lungime, avea 108 km dar a fost rectificat si scurtat cu 70 km.
- La varsarea in mare, formeaza ilele Sacalin, considerate inceput de delta secundara

13