1 roscop

C olecţ ie coordonată d e
M agdal e na M ă r cul e scu
&

Pascal Br uckne r
 Pauline

RÉAGE

POVESTEA

Precedată de
Fericirea în sclavie
Je a n P aulhan

Traducere din limba franceză de

Do r u M areş

Prefaţă la ediţia românească

M agdalena M ărculescu
A
TRei
 EDITORI
Silvi u Dr agomir
Vasile Dem. Zamfircscu
DIRECTOR EDITORIAL
Magdalena Mârculescu
COPERTA
Faber Studio (Sil via Olteanu ţi Din u Dumb răvician)

REDACTOR
Gab rida Riegler

D TP
Cristian Claudiu Coban

CORECTURA
SInziana Doman

Desc rie rea C IP a Bibliotecii Na tiona le a R omâ niei

RÉAGE, PAULINE
Povestea Iui O / Pauline Réage ; traci.: Doru Măreţ; - Bucureşti :
Editura
ISBNTrei, 200 7
978-973-707-123-1

I. Măreţ, Do ru (trad.)

821.133.1-31=135.1

Acea stă edi ţie a fost tr ad u să d up ă

Pauline Réage, H ist oi r e d ’O , Pau vert, Pa ris, 200 2

World Copyright O Libra irie Ar thè m e Fayard, 1954

O Gul liver, Getty Images, pe ntr u fo to cop ertă
O Edi tura Trei , 2007 — pentru prezent a ed iţie In l imb a ro m ân i
C.P. 27 -04 90 , Bucur eşti
TeL/Fax: +4 0 21 300 6 0 90
e-maik office@edittiratrd.ro
 www.cdituratrei.ro

ISBN 97 8-973-707-123 -1
 PREFAŢ Ă LA EDIŢ IA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

o e întâmplă uneori ca vieţile cărţilor să fie mai fas-

d s cinante chiar decât vieţile oamenilo r.
Manuscrise vec hi, ediţii distruse sau pie rdu te, exem 
plare care i-au putut duce pe pasionaţi şi bibliofili până
în p ragul
Eco, nebun iei —
Perez-Reverte sauiată un subiect
Zafon care în m
devine absolut âinile u nu i
irezistibil
pentru cititori.
Un editor trăieşte însă permanent în lumea în care
aceste av enturi se nasc: lum ea cărţilor, care ap ar ziln ic cu
duiumul, mare parte dintre ele pentru a fi date uitării,

mică parte pentru a deveni celebre, o şi mai mică parte

pentru a deveni celebre abia după ce au fost, în prealabil,
ignorate sau chiar uitate.
Cartea de faţă este una specială. Mai întâi de toate, are
un -trecut pe cât de bogat , pe atât de captivan t. în al doi
lea rând, iată, apare în limba română de-abia acum, cu
50 de an i m ai târziu decât în limb a în care a fost scrisă!
în fine, chiar şi aşa, am convingerea că ea va fi percepută ca
o carte îndră zneaţă, provocatoare, inc om odă. C u a tâ t mai

5
Cftrufne -!7i.P
Oÿi’
Povestea l u i O

mult cu cât este reală, în felul ei, reală tocmai pentru că

nu a fost scrisă cu in te nţia de a deveni c arte şi deci nici

concepută potrivit unei

Astăzi, „Povestea lui strategii livreşti.
O" face incontestabil parte din cele
câteva titluri celebre ale unei adevărate biblioteci erotice.
Timp de 40 de ani, autorul ei s-a ascuns cu grijă în spatele
pseudonimului Pauline Réage. Au existat tot felul de specu
laţii formulate d e cercurile literar e ale vremii. Albert Camus

era convins că num ai un bărba t po ate scrie o istorie atât d e

crudă. S-au vehiculat o seam ă de nu m e: And ré M alraux,
André Pi eyre de M andia rgue, Alain Rob be-G rillet, Jean
Paulhan. Cartea a fost declarată intolerabilă de unii (printre
care François Mauriac), genială de alţii (Georges Bataille).
Cât desp re ed itori, se pa re că au fost to t a tâ t de şocaţi

pe cât aveau să fie librarii. Gaston Gallim ard a refuzat să

o publice de teamă să nu se co m pro m ită, iar ed itorul de
la Deux Rives, deşi a ac ceptat-o iniţial, va renunţa la ea,
temându-se de repercusiuni polit ice. Jean-Jacques Pau-
vert, în vârstă de 27 de ani, a av ut n u num ai cura jul să ti
părească volumul, dar şi flerul de a spune că va intra în
istoria literaturii. N u s-a înşelat, d upă cu m nu s-a înşelat
nici atunci când, înf runtân d cenzura şi am eninţările , avea
să scoată „de la serta r" şi să p ună pe piaţă te xtele licen 
ţiosul ui Sade, pe ntru care M iniste rul p ub lic i-a inte nt at
proces în 1956. T ot el îi va publica şi pe Georges Batail
le, André Breton, Pierre Klossowski, Raymond Roussel,
Fulcanelli, Dali etc.
înc ă de la apa riţie, ca rtea creează u n clim at d e intrigi
şi scandaluri publice: este interz isă, con sid erată imp udică

6
 G/uir«y>
P r bp a ţ ă l a ed i ţi a In l imba român A

de către comisiile de cenzură („redă aventurile unei tine

re care, pentru a-i face pe plac amantului său, se supune
tuturor capriciilor erotice pe care acesta le formulează,

alternsexuală")
zime ând sceneşidedevine
dez măţ cu momente
obiectul de oliterare
anchetelor teribilă ce
cru
au
drept scop descoperir ea „îndră zneţului" auto r. Cu toate
acestea, timp de un an, vâlva creată de „Povestea lui O"
se limitează mai mult sau mai puţin la cercul iniţiaţilor,
înregistrând vânzări extrem de modeste. Abia în 1955,
după ce este recompensat cu Prix des Deux Magots, din
a cărui jurizare a făcut parte şi Michel Leiris, rom anul de
vine u n bestseller. Ceea ce nu va împiedic a reacţiile, m ai
târzii, de după 1968 — când cenzura totuşi se relaxează
con sider abil — reacţii generate de a pa riţia film ului cu
acelaşi num e, regizat de Jus t Jaeckin şi de ar ticolul con
sacra t cărţii de prim a pagină a ziaru lui Express (1975). La
protestele şi inscripţiile celor care se opun aşa-zisei co
ru pţii capitaliste („N u vrem să se facă ban i cu t ru puril e
noastre "), se adau gă reacţia arhiepiscopului ce co ndam 
nă „spec tacol ul degradăr ii uman e", a jurnaliş tilor ce n u 
mesc „Pove stea lui O " un fel de Gestapo dans le boudoir
şi a celor c e reclam ă în Parlam ent sanc ţiun i pentru tex 
tele cu caracter licenţios.
Cum a p utu t o carte s ă stâr nească atâta furie?
„O " este o tâ nără f emeie, îndră gos tită de René. în tr -o
bună zi, acesta o duce într-un castel din Roissy, ascuns
de ochii lumii, rezervat unei societăţi de iniţiaţi. „O" devi
ne obiectul total al fantasmei amantului său, care decide
să o îm par tă, d in iubire , cu alţi bărba ţi. Ea tre bu ie să se

7
C^rt/Snt'
Poves t ea l u i O

sup ună, o d ată ce a ac ceptat ac est pact, să fie necondiţio

nat femeia altora, pe care nu îi cunoaşte, uneori nici nu

îi vede, într ucât, ase menea unei sclave, este legată la ochi.
Se vo r bu cu ra de ea, „da că vo r avea c hef şi atât cât vor
avea chef*, atât prietenii lui René, cât şi valeţii care se ocu
pă de castel. „ 0 “ este femeia care se dăruieşte total, care
acceptă supliciul de a deveni ceea c e vre a celălalt ca ea să
devină, care-şi află fericirea în dre ptul celuilalt de a se fo
losi de ea. Devine pr ost itu ata sfin ţită prin ab an do n de
sine, victima care va fi biciu ită şi m altra tată d upă bunul
plac al „stăpânului**. Degradarea pe care, evident, o re
simte, este com pen sată de ce rtitu din ea că ap arţine unei
voinţe pe care o recunoaşte su verană. Şi de suferinţa prin
care se achită de plăcer ea ... pe c are n u se abţine să o tră
iască ea, femeie, dorit ă — ch iar dacă sălbatic şi im perso
nal — de mai mulţi bărbaţi.
în sine, lectura este pe câ t de captiva ntă, pe atât de ofen
satoare. Aparent, ea confirmă schema machistă a nevoii
structurale a femeii de a fi supusă de către bărbat. (Din
acest punct de vedere, „Povestea lui O** este cât se poate
de apro ape ca inspiraţie de un alt t itlu clasicizat al litera
turii: „Venus în blănuri** a lui Sacher-Masoch, care este
numai aparent o carte a su pu ne rii bărbatu lui de către fe
meie). într-un fel era greu de crezut că o femeie ar în
drăzni să-şi mărturiseas că în tr -un m od atât de deschis şi
explicit dorinţa. Trebuie să ai o prea mare francheţe în a-ţi
trăi fantasmele, pentru a le pune pe hârtie cu atâta curaj.
Tocmai de aceea, în mod ul lui c ru d şi hip erbolic, roma
nul desfăşoară o analiză psihologică de o tulburătoare

8
 Gnwop
P r b paţ A l a ediţia In l im ba r o mAn A

profunzime, care redă într-un mod simbolic logica — ne-

i
bunească poate, dar oare mai puţin reală? — a relaţiei
„nesaturate", a etern ei prăpăstii d intre femeia care se îm 
plineşte, oferindu-se şi bărbatul care se împlineşte, sus-
trăgându-se.
Încă o da tă, în amb ele cazur i, ne plasă m la u n nivel
sim bolic Poate tocm ai în acest sens, Jean Paulh an a spus
că, această carte, c utrem urătoar e şi obraznică, este d e o
nemaipomenită „decenţă". Este imposibil să nu remarci
că la baza textului stă o metafizică a obedienţei, similară
celei pe care o trăiesc sfinţii şi credincioşii. Ceea ce poa
te intriga este faptul că, în locul lui Dum nezeu ap are, ca

instanţă
vorbind, supremă, bărbatul.
posturile iubirii Să nu uităm
pământeşti sunt însă
mult că,
maistatistic
nu
meroase decât ce le ale iubirii divine . Faptul că Dumne
zeu este mai demn de iubit decât bărbatul e, în cele din
urm ă, o simplă convenţie culturală, de care in conştien
tul omenesc se îngrijeşte prea puţin să ţină cont.
Cred că multe femei vor fi revoltate de lectura u nei ast
fel de cărţi. Nu şi bărbaţii! Deşi plină de admiraţie, pre
faţa lui Jean Paulhan la ediţia franceză toarnă şi mai mult
gaz pe foc: el afirmă că „Povestea lui 0 “ este o carte pe
riculoasă, aşa cum a fost în 1838 caietul de doleanţe for
mulat de sclavii eliberaţi din Barbados, care s-au întors
să-şi implore stăpânul să pună asupra lor jugul servituţii.
Au fost refuzaţi, în numele drepturilor omului, dar ei, ne-
putându-şi accepta libertatea, au devenit agresivi şi şi-au
masacrat fostul stăpân. Şi Paulhan continuă să spună de
spre autoarea cărţii: „în sfârşit, o femeie care mărturiseşte!

9
 P oves t ea l u i O

Ce mărturiseşte? Lucrurile d e care femeile s-au apărat în

totdeauna şi azi mai mult decât oricând. Lucrul pe care
bărbaţii dintotdeauna li l-au reproşat: că nu încetează să
îşi asculte glasul sângelui, că totul în ele este sex, trup şi
suflet. Că trebu ie fără încetare hrănite, fără înceta re spă
late şi fardate, fără încetare bătute. Fiindcă pur şi simplu
ele au nevoie de un stăpân bun care să ţină piept propriei
bunătăţi (...) Fără m ultă vorbă: trebuie să îţi iei biciul
când mergi să le vezi". P ăi dacă lu cru rile s tau aşa, atunci
de ce se mai miră P aulhan că finalu l cărţii a r fi neaştep
tat (de fapt su nt do uă versiun i de fin al)? Do ar p en tru că
el/ ele contrazic de fapt e mfaza u nui astfel de raţionam ent
viril? Oa re tipul (tipurile) de d ez no dăm ân t ales n u este
menit tocmai să contraz ică raţion am entu l?
în prezent , nu mai există nici un du bi u asupra ident i
tăţii auto rul ui: Pau line Réa ge este Dom inique Aury, r e-
dac tor -şef la Nouvelle Revue Française, editoare la Galli
mard , persoană cultă, ap ropia tă lui Bo rges, colaboratoare
a lui Gide, trad ucătoare în limb a franceză a u nor autori
importan ţi pre cum Mishim a, Evely ne W augh, Fitzgerald
(pe care, de altfel, ea îl descoperă şi îl im pune în Franţa);
fascinată în copilărie de jur ăm in te de castitate ş i su pune
re, atrasă de cânturile religioase şi de cultul catolic. O
nou ă Heloise atrasă d eo po triv ă de rug ăciun ea intens ă şi
amorul impudic? Sobră şi reţinută, cine ar fi crez ut că au
toarea unei „Antologii de poezie religioasă franceză" va
semna unu l din tre rom ane le scan daloase al e erotismului?
De la mistică la sen zualitate d istanţa (o sp une şi Bataille)
nu e deloc m are ... rămâne d oa r curajul de a o rosti.

io
 &oscty>
Pr e faţ A l a bdiţia In l im b a r om ân A

îndrăgostită de Jean Paulhan, pa tronul NRF-ului, Pau li

ne Réage, în vârstă de peste 40 de a ni, îşi propune să scrie
o lungă scrisoare ce avea să-l seducă pe cel ce afirmase că
„femeile sunt incapabile să scrie romane erotice**. Legătura
lor secretă, marcată de inevitabila distanţă pe care viaţa o
pusese între ei, trece astfel în paginile unei epistole redac
tată noaptea şi trimisă, a doua zi, prin poştă, destinataru
lui. Impresionat de calitatea stilistică a mărturisirii erotice
pe care o citea, Jean Paulhan s-a luptat să o aducă în aten
ţia unui editor. Pauline Réage, care şi-a protejat familia ale
gând acest pseu donim (referinţă la dou ă eroine ale auto a
rei: Pauline Borghese şi Pauline Roland, o cunoscută
feministă franceză din secolul al XIX-lea), avea să păstreze
secretul identităţii sale până la vârsta de 87 de ani (1995),
când va mărturisi ziarului american New Yorker că ea este
autoarea „Poveştii lui O**. Timp de patru decenii a rămas
netulb urată de succesul rom anului ce avea să se vândă în
peste 850 000 de exemplare şi să fie tradus în aproape toa
te limbile, lăsând celebritatea să planeze asupra altor nume.

Nu întâmplător, cărţile erotice au avut mai întotdeau

na destine aventuroase : considerat e nocive, au fost p ro 
hibite sau pub licate d oar în ediţii clandestine, iar atu nci
când au ieşit pe piaţă au stârnit dispute politice şi adevă
rate vânăt ori de moravuri.
Nu cred, ca editor aparţinând culturii actuale, în care
detabuizare a pare a-şi fi rostit chiar şi ultim ul cuvân t, că

li
 Tÿf
P oves t ea l u i O

există pre a m ulte cărţi ero tic e ca pa bile să şoch eze cu

adevărat şi să stârnească , din acest pu nct de vede re, co n
troverse. Adevărata problemă pe care trebuie să o ridice
însă un discurs erotic nu este „ce mai rămâne de făcut**,
d cum putem înţelege şi accep ta ceea ce es te şi a fost în 
totde aun a omenesc. Modul în ca re este spu să „Povest ea
lui 0 “ nu s e rezumă la o provo care de m om en t, o încer
care menită să dea apă la mo ară sp iritu lui de fro ndă şi să
excite minţile blazate, ci atinge, p ri ntr -u n sce na riu p si
hologic care, evident, se ţese d inc olo de sensul direct al
cuvintelor, sensibili tăţi şi atitu din i rela tiv n ealte rate de
trecerea vr emurilor şi perin darea mentali tăţilor .

Magdalen a MĂ RCULESCU
12
FERICIREA ÎN SCLAVIE
Jean Paulhan
 O REVOLTĂ ÎN BARBADOS

revoltă unică a însângerat, în vâltoarea anului

1838, paşnica insulă Barbados. Vreo d ouă sute de
negri, bărba ţi şi femei, a c ăror eliberare d in sclavie abia de
fusese pro mulga tă de Ord on an ţa din martie, au v enit în-
tr-o dim inea ţă să îşi imp lore fostul stăpân, u n anume Gle-
nelg, să îi ia îna poi ca sclavi. S-a citit caietul d e dolea nţe,
redactat de un pastor anabaptist, pe care îl aduseseră cu
ei. Apoi a în cepu t dialogul. N um ai că Glenelg, fie prea ti
mid, fie excesiv de scru pulos, fie pur şi sim plu din tea ma
faţă de lege, a re fuzat să se lase conv ins. Drept ca re a fost
mai întâ i bu rd uşit u şurel şi apo i masa crat cu to t cu fam i
lie de către negr ii care, în aceeaşi seară, s-a u instalat la loc
în coli bele lor, şi-au v ăzut d in nou de tacl alele, de activ i
tăţile şi de rit ualurile o bişnuite. Ch esti unea a fo st iu te m u-
şamalizată prin grij a g uv ernato rului Mac Grego r, iar o pe 
raţiunea de eliberare ş i-a ur m at cursul. C ât d esp re caietul
cu Câteodată
do lea nţe, nici
mă gâcă ndesc
a m ai lafosacel
t găsit vreo
caiet dată.
care co nţinea, foar
te probabil — pe lângă plângerile justificate legate de

15
 PoVBSTBA LUI O

organizarea caselor de muncă ( workhouse ), înlocu irea pe

depsei cu arestul în celulă prin biciu ire, interdicţia care era
adresată „ucenicilor" (cum era u n um iţi n oii m unc ito ri li
beri) de a se îmbolnăvi — , chiar şi o sum ară schiţă a unei
apologii a sclaviei. S-a remarcat astfel că singurele libertăţi
care ne sensibilizează sunt acelea c are îi ar uncă p e ceilalţi
într- o servitute echivalentă cu g rad ul li bertăţilo r cu prici 
na. Nu ştiu să fie cineva fericit pentru că are voie să respi
re liber. Dacă însă obţin, de exem plu, d re ptul de a cânta î n
tr-o veselie la banjo până la do uă dimineaţa, aproapele meu
îşi pierde libertatea sa de a nu mă ascu lta câ ntâ nd la banjo
până la două dim ineaţa. Dacă reuşesc să stau degeaba,
aproapele meu trebuie s ă muncească pe ntru do i. Ş i-apo i se
ştie că, în lumea în care trăim , p as iun ea nec ondiţio nat ă
pentru libertate antrenează destul de repede conflicte şi răz
boaie, la fel de necondiţionate. Adăugaţi la toate acestea şi
făptui că sclavul, fiind predestinat, graţie dialecticii, să ajun
gă la rân dul lui stăpân, ar fi o m are greşeală, fără înd oia lă,
să vrem să geăbim legile naturii. Şi, u na peste alta , m ai adău
gaţi şi că nu e lip sit nici de m ăreţie, nici de b ucurie să te

abandon ezi voinţei celuilalt (cu m li se în tâ m plă înd răgos 

tiţilor ori m isticilor) şi să te vezi, în sfârşit!, de barasat de plă
ceri, interese şi com plexe personale. Pe s cu rt, acu m , d up ă
o sută douăzeci de ani, er ezia mic ulu i caiet a r co ns titu i, mai
abitir dec ât la vreme a sa, o car te p ericu loas ă.
 In ca zul de faţă, est e vo rb a des pre u n alt soi d e carte
periculoasă. Căci se aşază în rându l cărţilor erotice peri
culoase.

16
 (tfK/llW
Fer i ci r ea In scl a vi e

/. Hotărâtoare ca o scrisoare

De ce numim cărţile acestea „periculoase**? E cel puţin

imprudent. O dată catalogate astfel, simţim cum o vite
jie colectivă ne provoacă cheful de a le citi şi de a ne ex
pune pericolului. Nu fără motiv, societăţile geografice re
comandă membrilor ca, atunci când îşi povestesc
călătoriile, să nu insiste asupra pericolelor prin care au
trecut. Nu din modestie, c i pentru a n u du ce pe alţii în
ispită (cum se vede că se întâmplă, de pildă, cu uşurinţa
de a merge la război). Păi, despre ce pericole vorbim?
Din poziţia mea, ar fi unul pe care îl zăresc foarte bine.
Un pericol modest. Povestea lui O este, evident, una din 
tre acele cărţi ce marchează cititorii, care nu le mai lasă
din mână o dată ce au dat de ele. Cărţile acestea sunt stra
niu supuse influenţei pe care o exercită şi se tr ansformă
pe măsura evoluţiei influenţei la care mă refer. Şi aşa,
după câţiva ani, nu mai sunt aceleaşi cărţi. Primele reac
ţii critice au fost cam neghioabe. C u atât mai răul, u n cri
tic nu trebuie niciodată să ezite în faţa ridicolului. Cel mai
simplu îmi e să mărturisesc că nu mă pricep. înaintez bi
ne dispus în Povestea lui O, ca în tr-un basm cu zâne — se
ştie că basmele cu zâne su nt romanele erotice ale co pilă
riei —, ca prin tr-unul dintre acele castele feerice care p ar
părăsite şi totuşi, de sub husele lor, fotoliile, scaunele şi
paturile cu stâlpi înalţi la cele patru colţuri n-au fir de
praf, iar bicele şi cravaşele sunt la locul lor. Sunt la locul
lor, aş zice, în mod natural. Nici o umbră de rugină pe
lanţuri, nici o picătur ă de apă pe dalele de toate culorile.

17
 -Ă i t x/t •
Povest ea l u i O

Dacă este vreun cuvânt care îmi vine mai întâi în minte
când mă gândesc la O, acesta este „ decenţă". Cuv ânt di
ficil de motivat. Aşa că, să trec em mai departe. Şi curen
tul ăsta neîncetat care trece prin to ate camerele. Prin O
mai suflă neîncetat şi un nu ştiu ce spirit mereu pur şi
violent, fără să se amestece cu altceva. E un spirit hotărâ
tor, care nu se împiedică în nimic, spiritul suspinelor în
oroare şi al extazului în greaţă. Dacă e să mărturisesc, gus
turile mele navighează cei mai adesea pe alte ape: îmi plac
lucrările ale căror autori ezită, lasă să se vadă, prin câte
va mici încurcături, că, la început, subiectul i-a intimi
dat, că s-au îndoit că vor ieşi vreodată din capcană. Pe
când Povestea lui este,
O de la un capăt la celălalt, ca po
vestea unei fapte de vitejie. îţi vine în gând mai degrabă
un discurs decât o simplă efuziune sentimentală, o scri
soare decât un jurnal intim. Cui să îi fie adresată scrisoa
rea? Pe cine vrea discursul să convingă? Cui să pui aceste

întrebări? Păi, dacă nu ştiu cine sunteţi...

Nu mă îndoiesc că sunteţi o femeie. Şi asta nu din ca
uza detaliilor precum rochiile de sati n verde, corsetele,
fustele ridicate în repeta te râ nduri „ca buclele d e păr pe
bigudiuri“, ci iată de ce: în ziua în care O este părăsită de
René pentru noi torturi, ea tot mai păstrează suficientă
prezenţă de spirit pentru a observa că papucii iubitului ei
s-au uzat şi, ca atare, va trebui să îşi cumpere alţii. Iată
un lucru care, pentru mine, ar fi de neimaginat. Iată un
lucru care nu i-ar fi dat niciodată prin cap unui bărbat
sau, în orice caz, pe care n u ar fi îndrăznit niciodată să îl
spună.

18
 Orotcap
F er i c i r ea I n s cl avi e

Cu toa te acestea, în fe lul ei, 0 exp rim ă un ideal v iril.

Viril ori cel pu ţin masculin. în sfârşit, o feme ie care m ăr
turiseşte! Ce m ărturise şte? Lu crul de care femeile s-au
apărat întotdeauna şi azi mai mult decât oricând. Lucrul
pe care dintotdeauna bărbaţii li l-au reproşat: că nu în 
cetează să îşi asculte glasul sângelui, că totul în ele este
sex, trup şi suflet. Că trebuie fără încetare hrănite, fără
încetare spălate şi fardate, fără încetare bătute. Fiindcă
pur şi simplu ele au nevoie de un stăpân bun care să ţină
piept propriei bunătăţi, căci, pentru a se face iubite de
ceilalţi, ele îşi folosesc întrea ga energie, b ucurie, natu ra
leţe, pe care le extrag din tan dreţea no astră, im ediat ce

aceasta este declarată deschis. Fără multă vorbă: trebuie

să îţi iei biciul când mergi să le vezi. Puţini bărbaţi nu au
visat să posede o Justine. îns ă, du pă cât ştiu e u, nici o fe
meie nu s-a visat Justine. în orice caz, nu a făcut-o cu
voce tare, c u acest orgoliu al lam entaţiei, al plâ nsulu i, c u
această cucerito are vio lenţă, cu ac eastă rapacitate a sufe
rinţei, cu această voinţă întinsă până la sfâşiere, până la
h o h o t Sigur, sunteţi femeie, d ar cine joacă rolul cavale 
rului, al cruciatului ? De parcă aţi posed a în d um neavoas
tră ambele na tur i sau d estina tarul scri sorii ar fi clipă de
clipă alături, pe ntr u a-i p utea îm prum uta gusturile ş i vo
cea. Ce fel de femeie su nteţi? C hiar aşa: cin e s unteţi cu
adevărat?
Oricum a r fi, Povestea lui O vine de departe. Am sim 
ţit în ea mai întâi liniştea u nor spaţii în delung purtate în
inima auto rulu i până c e i-au ajuns famil iare. C ine est e
Pauline Réage? O simplă visătoare, cum mai sunt şi altele?

19
^bu/StU’
P o ve s t ea l ui O

(A jun ge , zic el e, să î ţi asc ulţi in im a. O in im ă pe care n i

m ic n u o po ate op ri. ) O fem eie cu ex pe ri en ţă, car e ch iar
a tre cu t p rin tr-o asem enea poves te? A trec u t şi se to t mi ră
că o a ven tură car e a încep ut atât de bine — 7- sau , cel p u 
ţin , a tât de grav, p rin asce ză şi pe d ea p să — s-a înc hei at
rău pâ nă la u rm ă, s-a îm p linit în tr-o sat is facţie m ai r ep e
de du bioasă , f iindcă , în fi ne, su n tem d e aco rd, O ră m â
ne în tr-u n fel de b ordel în care drago stea a îm pins-o s ă
intre. R ăm âne aco lo şi nici n u se sim te p rea rău. Tot uşi,
în ac ea stă priv inţă:

II. O decenţă necruţă to are

Şi pe m ine m ă m iră înc hei er ea. N im en i n u îm i po at e

scoate d in cap ideea că n u acesta este ad ev ăratu l fi nal. Că,
în real it ate, c a să zi c aş a, ero ina d u m n ea v o as tră a re uşit
să îl convingă pe Sir Stephen să îi provoace moartea. Să
n u o desc ătuş eze decâ t m o artă. Ev ident, n u a fost tot ul
spus , iar al bi na ast a — m ă ref er l a Pa uline Réa ge — a mai
p ăstra t la ea ceva m iere. C in e ştie, m ăc a r o d a tă o fi fost
p ătru n s ă d e grijă scriito ricească şi, în tr - o b u n ă zi, n e va
povesti şi c o n tin u a re a a v e n tu rilo r lu i O . Ş i-ap o i, fin alul
aces ta era atât de ev ident, înc ât n -a r fi fost nici o pagu bă
dacă nu ar f i fos t scr is . L-am fi de sco p erit oric u m , cu to
ţii, fă ră cel m ai m ic efo rt. îl d es co p er im şi n e obsedează
un pi c. Dar du m ne av o astră cu m aţi făcut de l-aţ i inven
tat ş i ce nu m e i se po ate da acest ei ave ntu ri? M ă voi în
toarce l a ast a, în tr-a tâ t su n t d e co nv ins că , od ată g ăsit

20
 G ratcetp
F er i ci r ea In scl a vi e

numele, toate taburetele şi paturile cu stâlpi, ba chiar şi

lanţurile se vor explica, vor lăsa să vagabondeze printre

ele imensa
stranii figură
curenţ i. obscură, fantoma doldora de intenţii,
Trebuie să mă concentrez a ici asupra factorului cel m ai
ciudat ce rezidă în dorinţa masculină: intoleranţa. Stân
cile acestea, prin care suflă curenţii de aer, pot fi văzute
mişcându-se din tr-o dată, ap ucân du-s e să suspine , cân 

tând
Deşi,ca o mandolină.
chiar Dinmdepărtări
dacă-ţi place uzica, p vin
arcăoam eniasă
ai vre le vadă.
mai întâi
să-ţi scapi pielea. Dar dacă rolul cărţilor erotice (sau „pe
riculoase", dacă vreţi) este să ne pună la c urent cu ad e
vărul? Să ne liniştească, aşa cum ar face-o un confesor?
De obicei, te poţi obişnui cu orice. Aşa că, nici bărbaţii

nu sunt că
declară prea
ei m
auultă vremeMint
început. în încurcătură. Îşi ţin
şi, dacă p utem partea
spune şi
aşa,
iată faptele. Evidente. M ult prea evidente.
Şi femeile fac la fel, mi se va spu ne. Fără îndo ială, n u 
mai că nu la fel de vizibil. Ele pot oricând nega. Câtă d e
cenţă! De unde şi opinia că sexul lo r e cel m ai frumos, că
frumuseţea este sinon imă cu fem initatea. Sexul lor, mai
frumos?... Nu su nt prea sigur. Mai discret, cu sig uranţă,
mai puţin superficial. Şi acesta este un m od de a fi al f ru
museţii. Uite cum am ajuns să mă gând esc d e două or i la
decenţă, referindu -mă la o carte u nde numai despre asta
nu este vorba ...
 însă, chiar n u este vorba? N u mă gânde sc la d ecen ţa
cam fadă şi cam falsă, care se m ulţumeşte să disimuleze,
care o şterge d in faţa stâ ncii şi neagă că a văzu t-o

21
 POVBSTBA LUI O

m işcând u-s e. Ex istă o altfel d e d ec en ţă, iredu ctibilă şi gata

să pedepsească, ce umileşte carnea îndeajuns de viguros
p e n tr u a o p u te a red a întâiei ei in teg rităţi şi o trim ite cu
p u te re sp re zilele în care d o rin ţa n u -şi ridic ase încă glasul,
ia r s tân ca n u cân tase încă. O de ce nţă p e m âinile căreia e
pericu lo s să încapi. Fiin dcă, p e n tru a o satisface, nu-i poţi
d ăru i nim ic m ai p u ţin de cât m âini legat e l a spa te, ge
n u n c h i d esfă cuţi, tru p sfârtecat, su d o a re şi lacr imi.
Par că spun lucruri îngrozitoare. Poate că da, însă
atunci groaza înseamnă că e pâinea noastră cea de toate
zil ele şi p o a te că aceste c ărţi p eric u loa se s u n t cel e car e ne
red au n atu ralu lui n o stru pericol. Ce înd ră go stiţi nu ar f i
însp ăi m ân taţi dacă a r m ăsura , p e n tru o c lipă măcar,
im p o rtan ţa jurăm ân tulu i p e ca re î l f ac , del oc cu uşur in 
ţă, l eg ân d u -se u n u l d e celăl alt p e n tr u în trea g a viaţă? Ce
înd ră go stit ă n u s -a r înfr icoş a dac ă nu m ai o cli pă ar c ân
tă ri ce ea ce vo r cu ad ev ărat să sp u n ă asem enea cu vi nt e

car e i-ar ve ni pe buz e: „N u a m cu no scu t dr agost ea î na 

inte de a te cun oa şte pe tin e ... N ici od ată , înainte de t ine,
n u am ştiut ce înseam nă em o ţia ...". Sau, m ai înţ elept ( în
ţelept?!): „Aş v rea să fiu p e d e p sită că a m m a i fo st fe ricită
îna inte de a te cu no aş te". Iat-o p rizo n iera cuvi nt el or .
Ia t-o , ca să zic aş a, servită.
Aşadar, în Povestea lui O n u lipsesc tortu ril e. N u li p
ses c lov iturile de cravaş ă, nici în se m n ar ea cu fi erul r oşu,
ca să n u m ai vo rbim de lan ţu ri legat e d e gât sau exh ibi 
ţionism obligatori u. A pro ap e to t atâte a to rtu ri câte r ugă 
ciuni p e n tru asceţ ii d in de şert. N u m a i p u ţin diferenţ ia
te, ca ş i cl asif icat e, se p ara te u n ele d e c elelal te cu pie tricele.

22
 (Cv tW ïxr
P b r i c i r e a I n scl a vi e

Şi nu este vorba numai de torturi vesele, cu veselie apli

cate, vreau să spun. Rêne refuză, Sir Stephen consimte să
o exercite ca pe o datorie. Evident, nu e distractiv. Nu e
deloc sadic. Totul se petrece ca şi când, încă de la înce
put, O singură ar fi hotărât să fie pedepsită, forţată la sin
gurătate.
In acest mom ent, cine ştie ce idio t se va referi la m aso 
chism. Şi chiar spe r să se întâmp le. Asta n u ar face decât
să adaug e misterului partea de mister a e ro rilor de lim 
baj. Ce înseamnă „masochism"? Că durerea este în ace
laşi timp plăcere, iar suferinţa bucurie? Posibil. Sunt aces
tea afirma ţii care a bu nd ă la metafizicieni — care mai
spun că orice prezenţă este o abs enţă, orice cuvânt, o tă
cere — şi nu neg că ar putea avea un înţeles (deşi nu în

totd eaun a îl pricep ) sau cel puţin o utilitate. însă o utili

tate care, în orice caz, nu relevă simpla observaţie. Nu e,
aşadar, nici treaba doctorului, nici a simplului psiholog
şi, în nici un caz, a idiotului. Nu, mi se va spune. Este vor
ba despre durere, pe care însă masochistul ştie să o trans
forme în plăcere. Despre o durere din care el scoate la lu

mină, pr in tr -o chim ie al cărei secret î l deţine , bu cu ria

pură.
Ce noutate! Astfel bărbaţii ar fi găsit, în sfârşit, ceea ce
căutaseră cu asid uita te prin medicină, m orală, filosofii şi
religii: modalitatea de a evita dur erea sau cel puţin de a o
depăşi, de a o înţelege (fie şi observând efectele pro stiilor
şi ale greşelilor). Şi asta s-ar fi întâmplat încă de multă
vreme, căci nici masochiştii nu sunt pe pământ de ieri,
de-alaltăieri. M-aş mira ca, în tr-u n ase menea caz, să nu

23
POVBS TBA LUI O

li se fi adus cele mai mari onoru ri, să nu le fi fost spiona

te secretele, să nu fi fost ad unaţi în palate pentru a fi mai
bine pândiţi, să nu fi fost vârâţi în cuşti.
Poate că bărba ţii nu îşi pun niciodată între bări la care,
în taină, să nu fi prim it de ja răsp un sul. Poa te că ar ajun
ge să fie puşi în legătur ă unii cu alţii, p oate că ar trebui
smulşi din singurătate (ca şi când aceasta nu ar fi o do
rin ţă om ene asc ă p u r h im erică). Ei bin e, aici, c el puţin,
avem cuşca. Şi o tânără în cuşcă. Nu ne rămâne decât să
o asc ultăm.

III. Ciudata scrisoare de dragoste

Ea spune: „Greşeşti că te miri. Analize ază-ţi mai bine

iubirea. S-a r însp ăim ân ta da că ar înţelege, m ăca r pentru
o clipă, că sunt şi femeie, şi vie. N u-ţi vei secătui izvoare
le înflăcărate al e sângelui , uitâ nd de ele.
Gelozia nu te înşală. Sigur că mă bucuri, că mă însă
nătoşeşti, că m ă faci de o mie d e o ri m ai vie. To tuşi, nu
pot îm piedica această bucurie să nu se întoarcă, în cu
rând, îm po triva ta. Stânca vibr ează din ce în ce m ai tare
cân d sângel e se sim te în largul lui, ia r co rp ul e odihnit.
Mai degrabă păstrează-mă în cuşcă-şi hrăneşte-mă
abia-abia, dacă îndrăzneşti. Tot ceea ce mă apropie de
boală şi de m oarte mă face fidelă. Şi doar în momente
le în care îmi pr od uc i suferinţ e s unt în afara orică rui p e
ricol. Nu a r fi tre buit să acc epţi să fii dum nez eul meu,
dacă în da toririle z eilor t e sper ie. Cu to ţii ştim că zeii nu

24
 O/IWYJ»
Fb r i c ir e a In scl a vi e

sunt prea tandri. M-ai mai vă zut plângând. Nu-ţi rămâ 

ne decât să prin zi g ust de lacrim ile mel e. N u e încâ ntă

tor gâtul meu când se strangulează şi palpită, in pofida

mea, în tr- un strigăt pe care încerc să îl reţin? E prea ad e
vărat că mu safirul, atu nc i c ân d ne vine în vizită, trebuie
să ia un bici elas tic şi iu te ca o felină. Iar pisic a asta s ăl
batică se cere să aibă n u una, ci nouă cozi, tari şi zbâr
lite cu toatele" .

înţŞi imediat
elegi nim ic.adaugă: „Cete-a
Dacă nu glumă proastă!
ş iubi Păi, nici
nebuneşte, tu nu
îţi închipui
cum va că ţi-aş vorbi astfel? Că m i-aş trăda semenele?".
Iar apoi : „Imag inaţia m ea, visurile-mi ned efinite te în -
şală în fiecare clipă. Epuizează-mă. Scapă-mă de ele.
Fă-mă să mă predau . Ia-m i-o îna inte ca să nu mai am nici
măcar tim pu l de a-m i da prin cap că ţi-aş pu tea fi infid e
lă. (Realitatea n u mă interesează ch iar at ât c ât crezi.) Ai
însă grijă să m ă marc he zi cu pec etea p ro prie tăţii. Dacă
voi pu rta urm ele cravaşei sau ale la nţuril or tale, ori ine 
lele tale trecute p rin buzele sexului m eu , va fi limp ede că
îţi aparţin. A tâta ti m p cât s unt lovită sau violată în n u 

mele tău, nu s unt altceva decât gân dul tău, do rin ţa ta, o b
sesia ta. Cr ed că ast a şi vrei, nu-i aşa? Ei drăcie, e u te iu 
besc şi chiar asta vreau!
Dacă o d ată pe ntru totd ea un a încet ez să fiu eu însămi,
dacă gura, pântecele, sânii mei nu îm i m ai ap ar ţin, po t
deveni creatura un ei alte lum i, în care toa te sensur ile sunt
schimbate. Poate că aşa, în tr -o bună zi, nu v oi m ai şti ni
mic despr e m ine. D in a cel m om ent, ce-mi vo r m ai putea
spun e plăcerea, m ân gâ ierile a tâ to r b ărba ţi, trim işii tă i,

25
P oves t e a l u i O

p e n tr u c a e u să n u te d e s c o p ăr î n e le şi, p r in ele, să nu te
co m pa r, victori os, cu ei ?“.
C am aşa vorb eş te. O asc u lt ş i ob serv că n u m int e. în
cerc să o u rm ăresc (p ro stitu ţia m -a p u s m ult ă vreme în
în c u rc ătu ră...). Est e posibil ca h ain a arzăt oare a mi tol o
giilor să n u fi e de c ât o sim p lă aleg orie, ia r prostit uţia sa
cră, o c u rio zita te a isto riei. E p o sibil ca ţesătura cân tece 
lo r n aive ş i acel „te iu b es c d e m o r" să n u fie o simp lă
m etafo ră . N ici ceea ce târfe le le sp u n ad ev ăraţil or lor iu
b iţi: „ E şti î n c a r n e a m e a , p o ţi s ă fac i c e v re i c u m in e".

C iudat e că , p e n tru a n e ap ăr a d e u n senti m ent c are ne

tulbu ră, îl pu n e m d o a r p e sea m a go lanilor ş i à c urvelor.
Est e po sibil ca H éloïse , atu n c i c â n d îi scri a l ui Ab élard:
„O să fiu fa ta ta u şo a ră" , să n u fi v ru t d o a r să alcătuiască
o exp resi e d răgu ţă. F ără înd o ială, Po vest ea lu i O e ste cea
m ai să lbat ică scrisoare d e d rag os te pe ca re a prim it -o v re
od ată un băr bat.
îm i ad uc am inte d e acel oland ez co nd am na t să zboare
p e d e a s u p r a o c e a n u lu i, f iin d c ă n u a g ăsit fata care să ac
ce p te să îşi d e a v iaţa p e n tr u a-1 s alva. D e cavaler ul Gui-
gu em ar, care a ştepta , p e n tru a i s e vindec a rănil e, o f eme
ie care să su fere p e n tru el „ceea ce n icio d ată o femei e n-a
suferit". Fireşte, Povestea lui O est e m a i lung ă d ec ât mi 
ci le po em e m ediev ale ş i m ai d etaliată dec ât o simpl ă scri
soare. P oa te că şi e i i-a tr e b u it tim p p e n tru a r eve ni din
asem enea d ep ărtă ri. P o ate că nic io d ată n u a f os t aşa de
g reu ca a zi a î n ţele g e e x a c t ce ea ce s p u n băieţeii şi fetiţe
le st ră zii , acel aşi lu c ru p e car e- 1 sp u n e au , p resup un , scla
vii din B arbad os. T răim v re m u ri în care p ână ş i cele mai
 Fer i ci r ea î n scl a vi e

simpl e ade văruri nu ni se po t arăta goale-goluţ e (ca O)

decât sub masca de cucuvea.
Asta pen tru că poţi auz i indi vizi apa ren t n orm ali, ba

chia r plini de bu n- sim ţ, vo rbi nd cu plăcere despr e dr a

gost e ca des pr e un se ntim en t lejer , fără co nse cinţe. Se
spune că el oferă var ii plă ceri, iar con tac tul din tre do uă
epiderme n u merge cum trebuie fără a fi pu s sub sem nul
fascinaţiei. Se ad augă că fas cin aţia şi plăcere a îşi dau p ri
nosul acelora care, în iub ire, îşi ştiu păstra fa ntezia, ca 
priciul şi libertatea naturale. Le este atât de sim plu per
soanelor de sexe diferite (sau de acelaşi sex) să îşi
dărui asc ă unele altora b u cu ria cea adu cătoare de atâta
bine, încât a r greşi flagrant dacă le-ar fi ruşine de asta.
Sunt în toa tă poves tea ast a d o ar u nu l sa u d o u ă cuv inte
care mă înc urc ă: „ dr ag os te" şi „lib ertat e". Se înţele ge d e
la sine c ă am ân do uă s u n t con trare, dragost e est e atunc i
cân d depi nzi — şi nu m ă refe r nu m ai la plăcer e, n um ai
la ex iste nţa în săşi, d ar şi la ceea c e e în ain te a exist en ţei:
dorinţa de a ex ista — de o m ie de luc rur i baro ce: de do uă
buze (şi de grim asa o ri de surâsul lor), de u n u m ăr (şi d e
felul în care e l se ridică ori se co bo ară), de d o i o ch i (de
privirea m ai um edă o ri m ai rece), în fine, de u n co rp
străin, cu sp iritu l şi cu su fletul p e care le duc e c u el, de
un corp care , în f iece secundă, poa te deveni m ai ferm e
cător decât lum ina soarelui sau m ai îng he ţat dec ât câm 
pia sub zăpadă. N u are nici un haz să treci prin aşa ceva,
chiar că m ă fac eţi să râd cu su fer inţele vo astre. T re m u 
raţi când co rp ul acela s e apleacă pe n tru a-şi în ch ide b a
réta pa nto fioru lui şi câ nd s-a r zice că toa tă lum ea vă vede

27
 Poves t ea l u i O

tremurând. Păi, nu sunt mai bune biciul şi inelele înfip

te în came? Cât despre lib ertate. .. Orice b ărba t ori feme
ie, care a trecu t pr in aşa ceva, m ai d egr abă a r fi urlat con
tra libert ăţii, ar fi da t d ru m ul tu tu ro r injuriilor şi
grozăviilor. Ei, de grozăvii n u du ce lipsă nici Povestea lui
O. D ar am uneori impresi a că su nt sup use tortu rii m ai
degrabă o idee, o m od ă ideatică, o opinie, decât o femeie.

ADEVĂ RUL DESPRE REVO LTĂ

iudat: fericirea în sclavie pare astăzi o idee

nou -n ouţă. Nici vorb ă, în zilel e noastre , despre
dr ep tul d e viaţă şi de m oart e al c ap ulu i familiei a supra
mem brilo r ei, nici vorbă la ş coală de pede pse corporale
sau de al te m etode pun itive jignitoa re, nici vorbă d e co
recţii co rporale în căsnicii, însă, în tristăto r lu cru , sunt bă
gaţi la răcoa re, sp re a se feza nda prin bec iurile închisori
lor, bărbaţii aceia ca re, în secolele pre cedente a r fi fost cu
mân drie deca pitaţi în pia ţa p ub lică. N u mai aplică m de
cât tortu ra a no nim ă şi ne m eritată. O r, to rtu ra este de o
mie de ori ma i atroce cân d întrea ga p op ula ţie a un ui oraş
este arsă din tr-o sin gu ră lovitură a războ iul ui. Blândeţea
excesivă a tatălui, a profesorului, a iubitului este plătită
cu covoar e de bo m be cu nap alm , de expl ozii le bombelor

28
 Gsotcop
F er i ci r ea In scl a vi e

atomice. Totul se petrece ca şi când, în lume, a r exista un

misterios echilibru al violenţei, căruia i-am pierdut gus
tul, pe care nu îl mai putem sesiza. Nu mi-ar pă rea rău
dacă o femeie ar fi aceea care l -ar redescop eri. N ici nu
m-ar mir a.
La dre pt vorb ind, nu am atâtea p ăreri despre femei,
cum au , în general, bă rbaţii. Atâta d oar că su nt surp rins
că există (femeile). Mai mult decât surprins: vag încân

tat. De unde şi faptul că îmi par minunate şi nu mă pot

opri nici un moment să le doresc. Dar ce doresc cu ade
vărat?
Mi se întâm plă să îmi regret copilăria. în să lucrurile pe
care le regret n u s unt nici surpriz ele, n ici revelaţia, cele
despre care vorb esc poeţii. Nu . Copilăria îm i am inte şte

de o epocă în care m ă descopeream responsabil de lum ea

întreagă. Căci eram , p e rân d, ca m pio n de box , bu cătar,
ora to r politic (ei, da!), gene ral, h oţ, b a c hia r piele roş ie,
copac sau stâncă. îm i veţi sp une că era vo rb a d esp re
jocuri. Da, asta pentru dum neavoastră, oam enii m ari,
însă pentru mine, cel de atunci, nici vorbă. Pe atunci

ţineam lum ea în palm ă, cu to at e grijil e şi pericolele ca re

decurgeau de aici. Pe atunci eram universal. Aici doream
să ajung.
Femeilor le este d at să sem ene toată via ţa c u acei copii
care am fost. Femeia pricepe foarte bin e o m ie de luc rur i
care mie îmi scapă. în general, ştie să coasă. Ştie să gă
tească. Ştie cum se aranjează un ap arta m en t şi care sun t
stilurile care se potrivesc (nu spun că face toate acestea
perfect, dar nici eu nu am fost o piele roşie ireproşabilă).

29
 POVBSTBA LUI O

Şi m ai ştie în că m ulte luc ruri. Se sim te în largul ei cu pi

sicile şi câinii. Reuşeşte să dialogheze cu acei seminebuni
căro ra le ad m ite m să vieţuiască printr e noi: copiii. îi în
vaţă cosm ologia şi bunele m an iere, igie na şi basmele cu
zâne , b a c hiar şi pia nul. Aşadar, d in cop ilărie n u încetăm
să ne visăm bărba tul care în tru ch ipea ză to ţi bărbaţii ma
pam ondului. Pe când, fiecărei femei îi este dat să întru
chipeze toate femeile (şi to ţi b ărbaţii) din lume în acelaşi
tim p. Şi su nt luc ruri încă şi mai uim itoare.
Auz im sp unân du-s e că este su ficie nt să înţelegi t otul
pentru a ierta totul. Ei bine, m i s-a părut întotdeauna că
pentru femei, cât de universale o r fi fiind, este exact pe
dos. Am nu p uţini prieteni care m ă iau d re pt ceea ce sunt,
pe care îi iau drept ceea ce sunt, fără cea mai mică dorin
ţă de a n e m etam orfo za... unii în ceilalţi. M -aş bucura (şi
ei la fel) ca fiecare din tre no i să poa tă sem ăna c u sine în
suşi. î nsă n u există femeie car e să nu înce rce s ă schimbe
bărbatul pe care îl iubeşte, schim bându-se, în acelaşi
tim p, şi pe sine î nsăşi, din tr- o lovitură. C e prov erb min
cinos! C um vede ţi, este su ficie nt să înţeleg i to tu l pen tru
a n u mai i erţa absolut ni m ic
Nu, Pauline Réage nu îşi iartă m are lucru. Ba chiar mă
în tre b dacă n u exagerează niţ el, da că sem en ele ei îi sea
mănă chiar atât de m ult pe cât pre su pu ne ea . în să ni ci un
singur băr bat n u o iart ă cu p rea m are bucurie.
Chiar treb uie să ne pa ră rău că s- a pie rd ut caietu l scla
vilor din Barbados? Tare mă tem că excelentul anabap-
tist care l -a redac tat l-a ş i îm popoţonat, în pa rtea apolo
getică, cu to t fel ul de lo cu ri co m une şi platitud ini. Sp re

30
 Fer i c i r ea In s cl a vi e

exemplu, că înto tde au na vor exist a sclavi (a sta se p oa te

observa cu ochiul liber), că sclavii vor fi mereu aceiaşi (asta

se poate discuta), că fiecare treb uie să se rese mneze cu si

tuaţia lui şi să nu irosească, incriminând, un tim p în care
s-ar putea dedica joculu i, meditaţiei, plăcerilor obişnuin 
ţei. Şi celelalte. Mai pr esupun că nu a spus întreg adevă
rul: sclavii lui Glenelg erau îndrăgostiţi de stăpânul lo r şi,
ca atare, nu îl pu teau părăsi nici pe el, d ar nici sclavi a.
Adevăr similar, după alte toate, cu acela din care izvorăş
te, în Povestea luiO, hotărârea, su rprinzătoa rea-i decenţă
şi uraganul fanatic ce nu încetează să şuiere..

Jean Paulhan
31
POVESTEA LUI O
Pa uline Réage
 I.
ÎNDRĂ GOSTIŢ II DE LA ROISSY

s? ubitul ei o invită într-o zi pe O să se plimbe

kJ ' prin tr- un cartier pe care nu-1 mai frecventase ră
niciodată, prin parcurile Montsouris şi Monceau. După
plimbare, aşezaţi unul lângă altul la marginea unei pajişti,
într-un u ngher din vecinătatea unei stră zi pe care n u exis
tase nic iod ată vre o sta ţie d e taxi, ză resc o maşină cu un
aparat specific totuşi taximetrelo r. „Urcă“, îi zice el. Şi ea
urcă. Inserar ea n u e dep arte şi e to am nă. E îm brăca tă ca
de obicei: pantofi cu tocuri înalte, taior şi fustă plisată,
cămaşă de m ătase. N u poar tă pălărie. în sch im b, are m ă
nuşi foar te lungi, ia r în gea ntă actele, p udra şi ru jul. T a
xiul pleacă înce tişor, f ără ca b ărba tul să fi ad resat u n sin 
gur cuvânt şoferu lui care trage perdelele d in laterale şi din
spate. O îşi scoate m ănuşile, spunându-şi că iubitul ei vrea
să o sărute sau să fie m ân gâ iat. în să îl au de z icând: „Prea
eşti grăbită. Dă-m i ge an ta“ . I-o dă, iar el o pune dep arte
de ea, adăugând : „Ş i eşti şi prea îm brăca tă. D esf â-ţi port-
jartierul şi rulează-ţi ciorapii până deasupra genunchilor.
Uite, am adus şi jartierele ". N u-i v ine c hiar uşor să o facă,
^/bu/inr ^Qtv/gc
P ovestea l u i O

taxiul merge açum mai repede şi îi mai este şi teamă ca

şoferul să nu se întoarcă s pre ei. I n fine, ci orapii sun t ru
laţi şi nu se sim te chiar b ine cu picio arele goale, libere sub
mătasea furoului. Sesizează, în plus, cum îi mai alunecă
şi baretele po rtja rtie rului. „Desfa-ţi po rtj artie ru l şi scoa-
te-ţi chiloţii." Asta n u e gre u, a junge să îşi treacă mâini
le pe sub c oapse şi să se ridice un pic. Ii ia di n mân ă desu-
urile, le bagă în geanta pe care o închide, apoi adaugă:
„N u trebuie s ă te aşezi pe fu ro u şi p e fustă, ci să le ridici
şi să stai direct pe ban che tă". îm brăca tă în muşam a, ban
cheta e rece şi alunecoasă, şi i se lipeşte de piele. Il aude
iarăşi, spunându-i: „Acum puneţi m ănuşile la lo c". Taxiul
înaint ează mereu, iar ea n u înd răzn eşte să întrebe de ce
René nu face nici o m işcare şi n u m ai s pune nici o vor
bă, ce semnificaţie are pentru el faptul că ea e nemişcată
şi tăcută, g oală şi dăruin du- se , b in e în m ănu şat ă, în auto 
mobil ul ne gru c are mer ge hab ar n u are und e. N u i-a or
do na t nimic, n u i-a inter zis nim ic, însă ea n u îndră zneş
te nici să pu nă picior peste p icio r, n ici m ăca r să îşi strângă
ge nu nc hii M âini le înm ănu şate se af un dă în banc hetă, de
o pa rte şi de cealal tă a tru pulu i.
„Ia te uită!", îl aude, dintr-o dată. Ia te uită: taxiul se
opre şte pe un buleva rd m inu na t, sub u n copa c (platan
este!), în faţa un ui soi de m ic ho te l ca re p o ate fi ghicit
printre copacii din grădină, ca hotelu rile m icuţe din car
tierul Saint- Germa in. F eli narel e se văd în de părtare , în
ma şină e întu ne ric , afară plo uă. „N u te mişca, zice Re né.
Nu te mişca deloc.“ îndreaptă m âna către gulerul cămă
şii ei, îi desface primul nasture, apoi următorii. Ea se

36
 G rotco p
Î ndrăgostiţii d e l a R oissy

apleacă puţin, bănuind că bărba tul doreşte să îi m ângâie

sânii. Nu. Pipăie puţin, apoi îi taie bretele le sutienului cu
un cuţitaş, după care i-1 scoate. Acum, pe sub cămaşă, sâ
nii sunt liberi şi goi, liberi şi goi cum sunt şi şoldurile şi
pântecele, de la brâu până la genunchi.
„Ia ascultă!, îl aud e. A cuma eşti gata. T e las. C obori şi
suni la uşă. Te iei după persoana care îţi va deschid e şi îi
urmezi ordinele. Dacă nu intri imediat or să vină după

tine, iarGeanta?
oblige. dacă nuDe
asculţi ordin
geantă nu ele fără comentarii,
ai nevoie. o r să
D e ac um eşti te
p ur
şi simplu fata pe ca re le-o livrez . Da, da , o să fiu şi e u pe
acolo. Hai, d ă-i drumu l!*

O altă versiune a acelu iaşi înc ep ut era mai b ru ta lă şi

mai simplă: tân ăra astfel îm brăcat ă fusese du să cu m aşi

na de către iubitul ei şi de că tre u n priete n ne cu no sc ut.
Tocmai acest necuno scut, aflat la volan, i-a explic at că iu 
bitul ei, aflat acum alături de ea, este însărcinat să o pre
gătească, legându-i mâinile la spate, peste mănuşi, desfa-
cându-i şi cobo rân du-i ciorapii , sco ţându-i po rtja rtie rul,
chiloţii şi sutienul şi legâ nd-o la ochi. Că apoi va fi p re
dată la castel, unde va fi instr uită asupra lu crurilor pe care
le are de făcut. într-adevăr, o dată dezbrăcată şi legată,
după un dru m de vreo ju m ătate d e oră, a fost aju tată să
iasă din maşină, să urce câteva trepte, să treacă un prag,
poate două, mereu legată la ochi, după care s-a trezit sin
gură, cu legătura de la och i scoasă, în picioare , într -o ca 
meră întunecată, în care a fost lăsată o jumătate de oră,
o oră sau două, ni ci nu mai ştiu, d ar pa rc-a fost u n veac.

37
 POVBSTEA LUI O

Apoi, când în sfârşit s-a deschis uşa, iar în cameră s-a

ap rins lum ina, s-a p u tu t vede a că aş teptase într- o î ncă
p e re a b so lu t b an a lă şi c o n fo rta b ilă şi to tu şi deosebită: nu
exi st a nici o m obil ă, c i d o a r u n co v o r gros, i ar de jur îm

p re ju r , n u m a i d u la p u r i în c a s tr a te în p e re te . U şa fusese
deschisă de către două femei tinere şi frumoase, îmbră
cate ca servit oarele drăgăl aşe d in sec o lul al opt sp re zec e
lea : fuste l un gi, l ej er e, b u fa n te , c a re le as cu n d ea u pi cioa
rel e, corse te strân se în faţă cu şn u r s a u ag rafe , care făceau
să le ţâşnea scă sân ii, g u lere d e d a n te lă şi m ân e c i trei sfer
turi. O chii şi bu zele l e e ra u fa rd ate . P u rta u , bin e strânse,
coli ere l a gât ş i brăţ ări la în c h e ie tu ra m âin il o r.
Ş ti u că i-au dez legat m âin ile ş i că i-a u sp u s că treb uie
să se dezb race p e n tru a o sp ăl a şi fa rd a. A şad ar, au lăsat-o
goal ă şi hai nele i -au fost pu se î n tr- u n u l d in tre dul ap ur i.
N u i s-a p e rm is să se sp e le s in g u ră, p ăr u l i-a fo st aranjat
ca la coafor , aş ezân d-o în tr- u n u l d in tre acele f ot ol ii pe n
tru sp ălare care b ascu lează, iar a p o i rev in la po ziţia ini 
ţial ă, p e n tru uscare, d u p ă p u n e re a b ig u d iurilo r. Ceea ce,
de obi cei , n u du reaz ă m ai p u ţin d e o o ră. Aş a s- a şi în
tâm pl at , a du rat m ai m u lt de u n ce as , nu m ai că pe foto
liu era aş ezată go ală şi i s- a in te rz is s ă stea p ic io r peste pi 
cio r sau să îşi l ipească g en u n c h ii. Ş i cu m c h ia r în faţa ei
era o o glindă u ri aşă, câ t to t p er ete le, ia ră n ici o et aj er ă, se
vedea aş a, desch isă , de fieca re d a tă c â n d p riviri le î i al u
nec au peste apele e i.
C ân d a f ost gat a, aran jată şi m ac h iată, cu o uş oară um 
b ră d e fa rd p e p le o a p e , c u g u r a f o a r te ro şie , c u sfârcurile
şi ar eol el e sâ n il o r, roz, cu m a rg in il e b u ze lor de sub
38
 (Simvţi»
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a Roissy

pântece purpurii, cu părul de la subsuori şi de pe pubis

îndelung parfumat, ca şi văile di ntre coaps e şi de sub sâni,
ca şi căuşul p alme lor, a fost introdu să în tr-o înc ăpere în
care o oglindă în tri ptic şi încă un a fixată pe p eret e îi per
miteau să se vadă foa rte bin e. I s-a spus să se aşeze pe un
taburet ro tu nd , aflat într e ogli nzi, şi să aştepte. T ab ure 
tul era ca pit on at cu bla nă neag ră, care o în ţep a un pic,
covorul era t ot neg ru, iar per eţii roşii. Picio arele i le în -
călţaseră în papucii roşii. O fereastră m are dăde a din m i
cul budoar către un parc frumos, acum întunecat. Ploa
ia încetase, vântul agita copacii, luna fugea în înalt,
printre nori. Nu ştiu nici cât tim p a rămas în budoarul
roşu, nici dac ă era cu a devărat sing ură, aşa cu m îşi în chi
puia, sau dacă cineva o privea printr-o fantă cam uflată

într- un perete. Ceea ce ştiu însă este că, atunc i c ân d cele

două femei s-au întors, u na din tre ele avea un ce ntim e
tru de cro itorie, ia r cealalt ă un coş. Le însoţea un bărb at
îmbrăcat într- o rochie lungă, violet, cu mânec i bu fa nte şi
manşete strâmte, care se desf ăcea în m er s'd e la brâ u în
jos. Se putea astfel vedea că, pe dedesubt, purta un fel de

pantaloni mulaţi, care îi acopereau gambele şi coapsele,

dar îi lăsau sexul liber. D e la prim ul p as făcu t în în căpe 
re, O i-a vă zut m ai în tâi sexul , ap oi biciul d in fâşii de pie 
le, fixat la ce ntu ră, d upă care a realizat că bărba tu l era
mascat cu o cagulă nea gră, a cărei te xt ură de mătase ne a
gră îi ascunde a ch iar şi och ii şi, în sfârşit, că p urt a mănuşi
negre din piel e fină de ied. Tutu ind u- le, Ie-a rec om an da t
celor două femei să se grăbească, iar ei să n u se m işte. Fe
meia cu centimetrul i-a luat dimensiunile gâtului şi

39
 P o ve st e a l u i O

încheieturi lor m âini lor. Erau m ăsu ri ob işn u ite, chiar dacă
ceva m ai m ici. Aşa c ă a fo st u şo r să i se găsească î n p ane
rul cel eil al te co li erul ş i b răţările co re sp u n zăto a re. Iată
cu m erau el e făcut e: m ai m u lte stratu ri d e pie le (fiecare
strat destul de su bţire, ast fel ca g ros im ea to tală să nu de 
p ăşească u n d eg e t), în c h is e p r i n t r - u n s is te m a u to m a t, ca
u n fel de lac ăt, car e, o d ată b loc at n u m a i p u tea fi deschis
decât cu o chei ţă. în pa rt ea o p u să, p rin tre strat u ril e de
p iele, a p ro a p e fără să a ib ă jo c , e r a t r e c u t u n in e l d e me
ta l, p rin care se pu teau fi xa ş i b răţările, şi co lieru l, strân

se bine p e bra ţe şi, r espect iv, p e g ât, n u îns ă p â n ă la a pro

voca ră ni. D up ă ce i s-a u p u s c o lieru l şi br ăţările , bă rbatul
i- a ceru t să se ri dice. S-a aş ez at în lo cu l ei p e taburetul
îm bră cat î n b lană , a t ras-o p e g en u n c h ii l u i, i -a trec ut
m âna înm ănuş ată p rin tre co ap se ş i pe ste sân i şi i- a e xp li
cat că va f i prez entată î n ch iar acea sea ră, d u p ă ce va d n a
de u na si ng ură . C h iar aş a a ş i lu a t m asa , de zb ră ca tă în
conti nuare, într-u n fel d e cab ină strâm tă în c are o m ână
invi zi bi lă îi înti nd ea p latou ril e p ri n tr- o vizetă . D u p ă în
ch ei er ea ci nei , ce le do u ă femei s -au în to rs. în ap o i î n bu
do ar, i -au le gat m âinile l a sp ate, fixâ n d u n u l d e ce lălalt
inel el e d e pe b răţări , i-au p u s p e u m e ri o m a n tie r oşie,
lungă , fi xând-o de col ier, m an tie care o aco p erea cu t o

tul, d ar c are se desfă cea l a fiecare p as , căci n u p u tea i n

te rveni del oc, cu m âini le le gat e l a sp ate cu m era. U na di n
tre f em ei m ergea în a in te ş i d es c h id e a u şil e, ceal al tă le
urm a, p en tru a l e închide . A u trav ersa t ve sti bu lul , dou ă
cam ere şi au in trat în b ibliotec ă, u n d e p a tru b ărbaţ i îşi
b e a u cafeaua. P u r ta u ro c h ii lu n g i, c a şi p r i m u l b ăr b a t, dar
40
 G rotcop
Î ndrăgostiţii d e l a R oissy

nu şi măşti. Totuşi, O nu a avu t destul tim p pen tru a le

vedea feţele şi a-şi da seama dacă iubitul ei era şi el pre
zent (era, era...), fiindcă unul dintre ei a întors o lampă
către ea, orb ind-o. To ţi au înc rem enit, cele do uă femei
de-a dreapta şi de-a stânga ei, bărbaţii în faţă, privind-o.
Apoi lampa s-a stins şi femeile au plecat, n u înain te de a
o lega la ochi. I s-a cerut să înainteze, ceea ce a şi făcut,
poticnindu-se uşor, până când a înţeles că a ajuns lângă
foc, în jurul căruia erau aşezaţi cei patru bărbaţi. Simţea
căldura şi auzea buştenii trosnind încet, în deplina tăce
re. Se afla în faţa focului. D ouă mâin i i-au ridic at m an
tia, altele dou ă i-au c oborâ t pe şolduri, d upă ce, în trec e
re, i-au ver ificat brăţările. Nu era u înm ănuşate , ia r u na
dintre ele a pătrun s-o în a mbele părţi, di ntr- o dată, at ât
de brusc încât i-a smuls u n s tri găt Cine va a c hic otit Alt
cineva a spus: „Intoarceţi-o, ca să-i pu tem vedea sâ nii şi
pântecul". A fost întoarsă, iar căldura focului îi învăluia
acum f esele. O mână i- a ap uc at u n sân, o gură i-a p rins
sfârcul celuilalt. Dintr-o dată şi-a pi erdut ec hilibru l şi s-a
răsturnat — oare în care braţe? — , în tim p ce picioarele
îi erau desfăcute, iar buze le sexului desc hise c u blâ ndeţe.
Părul cuiva îi mâng âia inte rio rul coap selor. A auzit pe ci
neva spu nând că ar treb ui să fie aşezată în gen unchi. Zis
şi făcut. Nu se sim ţea bin e aşa, m ai ales că nu avea voie
să şi-i aprop ie, iar mâinile legate la s pate şi forţate spre în
sus o aplecau p rea tare în ain te. Aşa că i s-a permis să îşi
cobo are baz inul, re trăgâ nd u- şi p uţin fesele sp re tălpi,
spriji nindu-se par ţial p e vârfu l picio arelo r, cum fac cele
ce se roagă în b iserică . „— N u aţi mai leg at-o pâ nă

41
 POVESTBA LUI O

acum ? — N u, n icioda tă . — N ici n u aţi bici uit -o? — N ici

asta, deş i to c m a i..." I u b itu l ei era ce l care r ăspu nd ea .
„T oc m ai, s-a au zit cealaltă voc e. D ac ă aţi m ai fi legat-o din
c â n d în câ nd , d acă aţ i fi şi b ic iu it-o p u ţin , şi dacă ar f i în
ce p u t să îi p lac ă... N u , nu ! C ee a ce treb u ie este depăşirea
m om en tului pl ăce rii, pe n tru a o b ţin e lacrimi." D rept pen
tr u care O a fost r idic ată ş i dez lega tă, fără înd oia lă pen tru
a f i lega tă în altă pa rte, d e v reu n stâlp s au d e vreun pere
te, când ci neva a p rote stat, d ec larâ n d că vrea m ai î nt âi să
o aibă, şi asta imediat, aşa încât a fost din nou aşezată în
genu nchi, de data asta cu p iep tul sp rijinit de u n tabu ret,
to t cu m âinil e l a spate ş i cu şold urile m ai s us d ecât t orsul
U nu l din tre bărbaţ i, ţin ân d -o c u m âin ile d e m ijloc, i -a pă
trun s în pântece. A poi i-a ced at locu l u n u i al do ilea . Al
trei lea a v ru t să îşi croiască u n d ru m m ai s trâ m t şi, for
ţân d prea brusc, a fă cut-o să urle. C â n d a lă sat-o, ge mân d
şi m ân jită d e lacrim i pe su b leg ătura c a re îi ac op erea ochii,
a alunecat pe p odea, sim ţind niş te g en u n ch i d e care figu
ra i se ap ro p iase ş i realizâ n d că nici g u ra n u îi va fi cruţa
tă. în sfârş it a fos t lăsată în p ac e, în fa ţa fo c u lu i, c aptivă,
căzută p e spate, în zd ren ţele-i ro şii . A scu lta cu m era u um 
p lu te paharele, c u m se b ea şi se m u ta u sc a u n e . Pe fo c s-au

m ai pu s l em ne. D intr-o dată, i s-a u dezlegat ochii . Ca me

ra vast ă, cu cărţi p e p ere ţi, era slab lu m in a tă d e o la mpă
afl at ă p e o etajeră şi de focul ca re se rev igo ra. D oi di nt re
băr b aţi fu m a u în p ic io are . U n a ltu l s tăte a jo s cu o crava-
şă pe gen un chi, i ar c el aplecat asu p ra ei , m ân g âin d u- i u n
•sân, era ch iar iub itul ei. N u m a i că to ţi p a tr u o av us eseră,
iar e a n u reu şise să îl de o se b ea sc ă d e c eilalţ i.
42
 GrWCtH}
ÎNDRĂGOSTIŢII DE LA ROISSY

I s-a explicat că va fi mereu la fel, cât t im p va sta la cas

tel, că niciodată, noap tea, nu va pu tea vedea chipu rile ce
lor care o vor viola şi o vor tortura, aşadar niciodată nu
va şti car e vo r fi cei răspu nzători de t ot ce po ate fi mai
rău. La fel se va întâmpla şi când va fi biciu ită, m ai puţin
în momentul când va dori să vadă cum este biciuită,
dre pt care n u va fi legată la och i, însă bărb aţii v or p urta
măşti, aşa încât nici a tunci nu le va pu tea vedea feţele. Iu
bitul ei o ridicase aşa, îmbrăcată în mantia roşie, şi o aşe
zase pe bra ţul unui fo toliu, la colţul şem ineu lui, pentru
a putea asculta ceea ce avea să i se spu nă şi pentru a pu
tea vedea ceea ce u rm a să i se arate. T ot cu mâinile lega
te la spate. I s-au arătat: cravaşa, care era neagră, lu ngă şi
fină, din bambus îmbrăcat în piele, din cele ce pot fi vă
zute în vitrinele m arilor şelari; biciul d e piele, pe care p ri
mul bărbat pe care î l întâlnise î l pu rta la centu ră, care era
lung, com pus din zece fâşii term inate p rin tr- un nod; exis
ta şi un al treilea bici, din corzi destul de fine, terminate
prin mai multe noduri, tari de parcă ar fi fost înmuiate-n
apă, şi aşa şi era, a co nstata t atun ci câ nd i s-a m ân gâ iat
pântecul cu el şi când i s-au desfâcut coapsele, pentru a
simţi mai b ine u m id itate a şi răceal a corz ilor, dire ct p e
pielea fină dintre ele. Pe o consolă rămăseseră chei şi lăn-
ţişoare de oţel. De-a lu ngul unuia din tre pereţii bibliote
cii, până la jumătate a înălţimii, se desc hidea o galerie su s
ţinută de d oi stâ lpi. în tr-u nul d intre ei, cam la înă lţim ea
la care arşi fiarpfiutu
vârfuri t ajunge
întin un bărba
s braţele, t dacăt us-a
era înfip r fi ridica
n cârlig. Luit O
pe,
pe care iubitul ei o luase în braţe, cu o mână pe sub umeri

43
î/bt/fne
P oves t ea l u i O

şi cealaltă presată pe scobitura pântecelui care o ardea, pen

tru a o obliga să se desfacă, i s-a spus că mâinile nu îi vor
fi dezlegate decât spre a o lega a poi de stâlp , graţie acelo
raşi brăţări şi a unui lănţişor. Că, în afara mâinilor ridica
te deasu pra capului, se va putea mişca şi va p utea vedea so
sind lovi turile. în prin cip iu, n u va fi bic iuit ă decât peste
şolduri şi peste coapse, pe scurt, de la brâu până la ge
nunchi, şi de asta şi fusese pregătită în maşină, când i se re
comanda se să se aşeze goală pe banch etă. Că unul dintre
cei patru a r dori, proba bil, să îi m archeze coapsele cu cra
vaşa, prin tr-o serie de m inunate zebrüri lungi şi profunde,
care să persiste mult timp. însă n u se va întâmpla totul din-
tr-o dată, iar ea va putea alege între a urla, a se zbate şi a
plânge. Va fi lăsată să-şi mai tragă sufletul, dar imediat ce
se va fi odihnit, totu l va fi relua t, r ez ultatul urm ând să fie
judecat nu după ţipete ori lacrim i, ci după urmele mai
mult sau mai pu ţin vizibile or i d ura bile pe care bicele le
vor lăsa pe pielea ei. I s-a explicat că această modalitate de
a calcula eficacitatea biciului, d incolo de corectitudinea ei,
dincolo de faptul că făcea inutile tentativele victimelor de
a trezi mila, exagerând gemetele, p utea fi uti liza tă, printre
altele, şi dincolo de pereţii castelului, în aer liber, în parc,
aşa cum se întâmpla adeseori, sau în oricare cameră de ho
tel ori apartament obişnuit, cu condiţia să se adauge un că
luş (cum i se va arăta la un mom en t d at), care nu dă frâu
liber decât lacrimilor, înăbuşă strigătele şi abia dacă per
mite câteva suspine.
Nu se punea problem a, în această seară, să fie folosit
căluşul Din contră. Do rea u să o au dă u rlând, şi asta cât

44
 G /e uk ’ffp
Î nd r ăg ost iţ ii d b l a R oissy

mai repede. Org oliu l care o su sţinu se s pre a re zista şi a

rămâne tăcută nu a durat prea mult: au putut-o astfel
auzi chia r im plo râ ndu -i să o dezl ege, să se op rea sc ă m ă
car o secundă , nu m ai u na . Se răsucea cu o asem en ea fre
nezie spre a scă pa de muşcăturile ş fichiurilor, în câ t se î n 
torsese aproape cu totul către stâlpul de care era fixată,
fiindcă lan ţul su bţire c u care era legată era su fic ient d e
lung şi oar ecu m elastic, deşi zdrav ăn. Astfel înc ât p ân te 
cele, parte a din faţă şi later ală a co apselor şi-au avut şi ele
partea lor de lovituri, nu doar fesele. Partida s-a reluat
după ce, într-a dev ăr, a fost decisă o sc urtă pa uză, în ti m 
pul căreia o frânghie i-a fost trecută peste mijloc şi în ju 
rul stâlpului. C um acea sta a fost strânsă destu l de tare ,
pentru a fixa cum trebuie corpul de stâlp, torsul s-a aple
cat inevitabil în tr- o parte, uşor, ceea ce a făcut ca , d e cea
laltă parte, cr upa să iasă în evidenţă. D in acel m om ent lo
viturile n u s-au mai rătăcit în altă zon ă a co rp ulu i de câ t
del ibe rat Ţ inâ nd con t de modalit atea în care iub itul ei o
predase acestui gen de plăcere, O s-a gândit că a-i cere în 
durare putea fi mijlocul cel mai sigur p en tru a-i s pori cru 
zimea, într-atât dovedea că îi place să îi smulgă sau să
vadă cum i se smulg neîndoielnicele dovezi ale p ro prie i
puteri. într-adevăr, el a rem arcat cel dintâi că biciu l de
piele, sub loviturile căruia gemuse O, o afecta m ai puţin
(acelaşi lucru se ma i pu tea o bţine c u corzi um ezite, de sa-
ulă, dar şi cu cravaşa, la p rim a lo vitur ă), aşadar per m ite a
prelungirea pedepsei şi relu area ei aproape im ediat ce
vreo sclipire de fantezie o cerea. Aşa încât a solicitat să n u
mai fie utilizat dec ât acel bici. în tr e tim p, bărb atu l căruia

45
POVBSTEA LUI O

n u -i plă ce a» la fem ei, de câ t ceea c e el e aveau în com un cu

sexu l lui, sed u s d e fu n d u l d ăru it p ri viril o r, car e se cam
b r a s u b f r â n g h ia c e - i s t r â n g e a m ijlo c u l, c a re se oferea cu
a tâ t m ai m u lt cu câ t înce rca să se fer ească , a cer ut o pa
u ză p e n tru a p u tea p ro fit a, a d esfăcu t c el e do uă e misfere
arz ân d e şi le-a p ătru n s n u fă ră g reu tate, gâ ndindu-s e cu
vo ce tare că str âm ta trecătoa re a r treb u i s ă f ie mai como 
dă. A u co n v en it că se p u te a face ş i asta şi că se vor l ua toa
te m ăsu ri le necesa re .
D u p ă c e tân ăra a fo st dezlegată , îm pleticindu -se, aproa

p e le şin a tă s u b m a n tia - i ro şie , a f o s t a şe z a tă în tr - u n foto

li u m are, ap ro ap e d e foc , p e n tru a i se da, î na inte de a fi
co n d u să î n celula în care u rm a să locuiască , amă nu nt e
d esp re regu li le p e ca re le p u te a o b se rv a şi le va a vea de
u rm a t câ t tim p va s ta la castel , d a r şi î n viaţ a de m ai târ
ziu, în care n ici v o rb ă să î şi m a i regăsea scă î ntreag a liber
tat e. U n u l d in tre cei p a tru a s u n a t şi cel e d o u ă f eme i care
o adu seseră au a p ăru t cu ve şm intele în care putea fi re
cu n o sc u tă de către aceia c are fuse seră m usa fi rii castelu
lui, d a r şi de către cei ce u rm a u să treac ă pe ac ol o, după
p le c a re a ei. C o s tu m u l s e m ă n a c u a l c e lo r la lte d o u ă: de
de sub t, u n co rse t fo arte strâ n s ş i fi x p e tal ie şi un j upon
de lino n scro b it , d e a su p ra o ro c h ie lun g ă şi lar gă , al că

rei co rsa j lăsa ca şi d ez v eliţi s â n ii ri d ic a ţi d e c or set ş i abia

ascun şi de d an telă . J u p o n u l e ra alb, co rse tul ş i r oc hi a de
sati n d e u n ve rde acvatic, d an tela albă. C ân d O a f os t gata
îm b răc at ă şi aş ez ată la loc p e fo to liu l d e lân g ă f oc , palidă
încă în p ala-i ro ch ie, cele d o u ă fem ei, care n u scoseseră
nici u n cu v ân t, au d a t s ă plece. U n u l d in tre c ei patru
46
 Gwtrdp
Î nd r ăg ost iţ ii d e l a Roissy

bărbaţi a prins, în trecere, una din tre femei, făcându-i

semn celeilalte să aştepte, apoi, întorcând-o către O şi
luând-o de mijloc cu o mână, i-a ridic at fustele cu ceala l
tă, pentru a-i arăta tinerei nou sosite, zicea el, de ce este
astfel cro it cos tum ul, de ce este deosebit de ingenio s gân
dit, căci fustele pu tea u fi foarte bin e ţinute rid icate c u o
simplă cure a, atât cât se dore a, ceea ce lăsa la dispoziţie,
funcţională, partea descoperită. De altfel, erau adesea tr i
mise la plimba re, p rin parc, femei cu poalele suflecate în
acel fel, chiar pâ nă sus de t ot. I s-a arătat lui O, luând acea
femeie ca m odel, cu m treb uie să îşi ridice fustele , re pe 
tând tehnic (cam cum ai rula o bucl ă de p ăr pe bigudiu)
de mai m ulte ori, tră gâ nd u-le prin curea câ nd în faţă,
până la dezgolirea pântecelui, când în spate, până la dez
velirea feselor. In a mbele cazuri, juponul şi fusta că deau
în m ari pl iuri diagonal e, amestecând u-se ca în tr-o casca
dă. Ca şi O, şi acea femeie avea peste şolduri urm e proas
pete de cravaşă. Apoi au fost lăsate să plece.
Iată discursu l care, ulterio r, i-a fost ţin ut lui O. „Su n
teţi aici în serviciul stăpânilo r dum neav oas tră. în tim pu l
zilei veţi face muncile care vi se vor încr edinţa p entru bu
nul m ers al c asei, fie m ăturâ nd , fie pu nân d cărţile în o r
dine, fie aranjând florile ori servind la masă. Altele mai
grele nu vo r fi. în să veţi lăsa to tul baltă la cel m ai mic o r
din, la cel mai mic semn, pentru singura preocupare cu
adevărat im porta ntă, aceea de a vă dărui. Nu vă aparţin
nici mâinile, nici sânii ş i nici, mai ales, vreu nul d intre o ri
ficiile trup ulu i du m neav oastră , pe care l e pu tem sco r
moni şi în care ne putem scufunda după bunul nostru

47
. •ayt
P o ve st e a l u i O

plac. Ca semn că aţi pierdut dreptul de a vă sustrage aces

tor obliga ţii, luc ru care tr eb uie să vă stăruie permanent
în mint e, să vă fie pre zent câ t m ai c on stan t cu putinţă, în
faţa noastră nu vă veţi lip i n icio dată buzele , n u veţi sta
picior peste picior şi nici n u vă veţi alătura genunchii
(cum aţi obser vat c ă vi s-a interzis înc ă de la sosire), ceea
ce va g aran ta şi în oc hii n oştri , şi în tr -a i dumneavoastră
fa ptu l că gura, pân tec ele şi şold urile ni le ţin eţi mereu
desch ise.. . în faţa no astră nu veţi duce n ici câ nd mâinile
de as up ra sânilo r de -asta s unt ridica ţi d e corse t, fiindcă
ne apa rţin. Pe dura ta într eg ii zile ve ţi fi de ci îmbră cată,
însă vă veţi ridica poalele d e câte ori vi se va ordo na , ori
cine va voi se va folosi de d um ne av oastră, c u faţa desco
perită şi în felul în care va dori, cu excepţia biciuirii. Bi
ciul nu vă va fi aplicat decât între culcarea şi trezirea
soarelui. însă, în afara biciuirii din partea celor care vor
dori, veţi fi şi su plim entar pe de psită astfel, s eara, în cazul
încălcării, pe tim pu l zilei, a vre une i reguli, ad ică dacă nu
aţi fost îndeajuns de serviabil ă sau a ţi îndrăznit să ridicaţi
privirea la cel care vă vorbeşte ori vă foloseşte. N u aveţi

drep tul să ne pri viţi pe nici un u l d in tre n o i în ochi. în

costumul pe car e îl pu rtă m no ap tea , cel în care mă pu
teţi vedea şi pe m ine ac um , dacă sexu l n e es te descoper it,
aceasta nu se datorează nevoii de c om od itate , care ar pu
tea fi satisfă cută şi altfel, ci in so lenţei, p en tr u ca o chii să
vi se agaţe de ima ginea sex ului n ostr u, să nu vagabonde
ze aiure a, să în văţaţi că ac es ta v ă este stăp ânul căruia îi
sun t destinate bu zele du m neav oa stră , în ain te de orice alt
ceva. Z iua — câ nd no i, b ărba ţii, s u n te m îm brăcaţ i în

48
 (j/Wfcop
Î ndrăgostiţii d b l a R oissy

mod obişnuit, iar dum neavoastră , ca acu m — su nteţi s u

pusă aceluiaşi consem n, dar va fi destul, când vi se va

cere,
îndatăsăcevăvom
desfaceţ
termi ina
Veşmintele, pe care
ceea ce avem de le veţicuaranja
făcut tru p ude
l
dumne avoastră. în schimb, n oap tea ne veţi pu tea onora
doar cu buzele şi cu coapsele cât mai bine desfăcute,
fiindcă mâinile vă vo r fi legate l a sp ate şi veţi fi co m ple t
goală, aşa cum aţi fost şi mai devrem e adu să. Och ii n u vă

vor mai fi legaţi decâ t când vă vom to rt ura şi vă vom bi

ciui în m od ul în care deja aţ i observ at că o facem. în le
gătură cu acest subiect : am conv en it că este n ec es ar să vă
obişnuiţi cu biciul, aşa că, atâta tim p cât veţi sta aici, v eţi
avea parte de porţ ie zil nică, n u atâ t p en tru plăcere a noas
tră, cât pe ntru educaţia du mnea voastră. în nopţile în care

nu va avea nim en i pof tă de du m ne av oa stră, îl veţi a şte p

ta pe valet ul însărcinat c u această activitat e, ca re v a sosi
în singu rătatea celu lei î n care loc uiţi, p en tr u a v ă aplica
porţia pe care trebuie să o prim iţi şi pe care no i n u vom
mai avea ch ef să v-o servi m. Că ci, într-a dev ăr, p rin ace st
mijloc, ca şi prin lan ţul care, fi xat de inelu l co lier ulu i de
la gât, vă va ţine legată de pat, m ai str ân s sa u m ai re lax at,
mai m ulte ore în fi eca re zi, nu urm ărim neap ărat să vă
facem să atin geţi dure re a, să url aţi şi să vă cu rg ă la cri m i
le, ci să sesizaţi, prin int erm ed iu l acestei d ure ri, că s u n 
teţi supusă co nstrâ ng erii, că trebuie să în văţaţi c ă su nte ţi
pusă cu totul în slujba unui lucru din afara dum neavoas
tră. Cân d veţi ieşi de aici , veţi p urta pe in el ar u n in el de
fier, pen tru a pu te a fi rec un os cu tă. Veţi în văţa să as cu l
taţi de cei care po artă acelaşi îns em n, ia r ei v or şti că, p e

49
Poves t e a l o i O

sub fustă, su nteţi mereu goală, indiferent cât de sobru şi

de obişnuit ar fi costu mul pe care îl veţi purta, şi că sun
teţi mereu gata. Cei care vă vor con sid era lipsită de doci
litat e vă vor aduce înapoi aici. Iar acum veţi fi condusă în
celulă."
în tim pu l în care i s e vorbea, cele do uă femei care ve
niseră să o îmbrace rămăseseră în picioare, de o parte şi
de cealaltă a stâlpului de care fusese legată pentru a fi bi
ciuită, fără a-1 atinge însă ca şi cum le-ar fi înspăimântat
sau le-ar fi fost interzis, ceea ce părea mai demn de cre
zare. Când bărbatul şi-a încheiat cuvântarea, femeile au
înaintat către O şi ea a înţeles că trebuia să se ridice pen
tru a Ie urma. A făcut-o deci ţin ându-şi poalele spre a nu
se împiedica, lipsită de obişnuinţa rochiilor lungi şi a pa
pucilor cu tălpi groase şi tocuri înalte, pe care doar o ba-
retă groasă de satin, la fel de verde ca şi rochia, îi făcea să
nu îi scape din picioare. Aplecându-se, şi-a întors capul.
Femeile aşteptau, bărba ţii nu-i aru ncau nici o privire.
Iubitul ei, aşezat pe jos, cu spatele sprijinit de taburetul
pe care fusese răsturnată la începutul serii, cu genunchii
ridicaţi şi braţele în co njurându-i, se am uza cu biciul de
piele. La primul pas pe care l-a făcut pentru a le ajunge
pe cele două femei, fusta ei i-a mângâiat faţa. A ridicat
privirea, i-a zâmbit, i-a spus pe nume şi s-a ridicat şi el în
picioare. I-a mângâiat uşor părul, i-a netezit sprâncene
le cu vârful degetelor, a s ărutat-o blând pe buze. Cu voce
tare, i-a spus că o iubeşte. Tremurând, O s-a văzut răs-

punzându-i, terorizată, „te iubesc", realizând că aşa şi era.

El a strân s-o la pie pt, z icân du-i „draga mea, sufleţelul
 (5/WfCOf)
Î nd r ăg ost iţ ii d e l a R oissy

meu iubit“, a sărutat-o pe gât şi pe vârful obrazului. Ca

pul ei i s-a lăsat pe umărul acoperit de rochia violet. în 

cet, i-a repetat că o iubeşte şi, pe acelaşi ton: „Acum o să
îngenunch ezi, o să mi- o mângâi şi o să mi-o săru ţi“.
După care a împins-o înapoi, făcând semn celorlalte fe
mei să se dea la o parte, ca să se poată apropia de conso
lă. Era masiv, dar, cum consola nu era prea înaltă, picioa
rele lui înfăşurate în acelaşi material violet s-au îndoit
puţin. Rochia deschisă venea deasupra ca o draperie, iar
suprafaţa consolei îi ridica uşor sexul greu şi blăniţa de
culoare deschisăcare îl încorona. Ceilalţi trei bărbaţi s-au
apropiat. O s-a lăsat în genunchi pe covor, cu rochia-i
verde ca o corolă în jurul şoldurilor. Corsetul o strângea,
iar sânii, cărora li se puteau vedea sfârcurile, ajungeau
până la înălţimea genunchilor iubitului ei. „E nevoie de
ceva mai multă lumină", a remarcat unul dintre bărbaţi.
După ce lumina puternică a unei lămpi a fost orientată

în aşa fel încât să îmbăieze strălucitor sexul bărbatului, fi

gura iubitei sale, aproape lipită de el, şi mâinile care-1
mângâiau, René i-a ordonat brusc: „Repetă: Te iubesc!".
O a repetat cu o asemenea încântare, încât buzele ei abia
de îndrăzneau să mângâie vârful sexului masculin, încă
ascuns în dulcea teacă de came. Cei trei bărbaţi fumau şi
comentau gesturile femeii, mişcările gurii ei strânse în ju
rul sexului pe care urca şi cobora, mimica ei descompu
să, figura inundată de lacrimi de fiecare dată când mem
brul învârtoşat o lovea până-n fundul gâtului, apăsând
limba şi provocându-i senzaţia de vomă. însă tot gura

asta a ei, pe jumătate umplută de căluşul de carne întărită,

51
Z S fiM fm r-I/C A n g r
POVBSTEA LUI O *

încă m ai m u rm u ra „te iubes c“. Cele do u ă f emei veniseră

u n a în stâng a, cealal tă în dre ap ta lui René, care se sprijinea
cu m âinile de um erii lor . O auze a com entariil e m artorilor,
însă pâ nd ea , d inco lo de cuvintele lor, gem etel e iu bitul ui ,

foarte a ten tă l a m od ul în care î l m ângâ ia, cu u n inf ini t res

p ect şi c u len to area care ştia că îi e p e plac. S im ţea că gura
ei este frum oasă, c ăd iub itul e i binevo ia să i-o bage până -n
gât, binevoia să fac ă din acest gen d e m ân gâ iere u n spe c
tacol, în fine, binevoia să i-o um ple c u sp erm a-i, p e care
i- a prim it -o cum ai primi un du m ne ze u, ascu ltâ ndu- 1 cum

strigă , ascuCelelalte
la pământ. ltân d râsetele
femei celorlalţ i. S-a
au ridicat-o p răb
şi, de u şit adată,
această po i, c u faţa
chiar au părăsit îm pre un ă î ncă perea.
Papucii r ăsun au p e dalele r oşii, pătra te , ale culoarului
p e care uşile se succedau, d iscrete şi c u ra te , c u b ro a şte m i
nus cul e, ca uşile cam erelor din m aril e h o telu ri. O n u în
dră znea să întreb e d acă fi ecare ca m e ră era loc u ită ş i de
că tre d n e . U na d intre înso ţit oa re, a căr ei voce încă nu o
auzis e, i-a s pus: „— S u n teţi în a rip a ro şie, i a r val et ul
dum neavo astr ă s e num eş te Pier re. — C e val et ? a într ebat
O, cucerit ă de blândeţ ea voc ii . D a r du m n e av o a stră c um
vă nu m iţi? — A ndrée. — Eu s u n t Je an ne ", a zi s ce al al tă.
Prim a a reluat: „ — V alet ul care a re ch eile, c are v ă va l ega
şi v ă va dezlega, ca re vă va b ic iu i c â n d v eţi fi pe de psită
sa u câ nd ce ilal ţi n u vo r avea ei t im p u l d e a o fac e. — Şi
eu am fos t, anu l tr ec u t, î n a ripa roş ie, i -a sp u s J ea nn e.
Pier re era de pe a tun ci rep artizat aco lo. V en ea adesea,
no pţil e. V aleţii a u che il e şi, în c am e rele c a re fac p a rte din
sect orul lor , au d rep tul să se ser vească d e n o i".
52
 C/vrrtyj
Î nd r ăg ost iţ ii d b l a Roissy

O le-a întreb at cum este Pierre. N u au mai avut timp

să îi răspundă. La o cotitură a culoarului a fost op rită îna

intea unei uşi pe care nimic nu o distingea de celelalte. Pe

o banchetă, între uşa aceea şi următoarea, a zărit un fel
de ţăran roşcovan, înde sat, cu p ărul tu ns foarte scurt, cu
ochi mici, negri, înfundaţi în orbite şi cu ceafa numai cute
groase de carne. E ra îmbr ăcat ca u n valet de op eretă: o
cămaşă cu jabou de dantelă ieşea de sub vesta neagră, care

acoperea un brâu roşu. Avea pantaloni scurţi, negri, cio

rapi albi şi pantofi vernil de bal. Şi el avea la centură un
bici din fâşii de piele. Mâinile îi erau acoperite de peri ro
şii. Din buzunarul vestei a scos o cheie cu care a deschis
uşa, făcând sem n celor trei femei să intre: „încui. Sunaţi
când e treaba gata".

Celula era mi cuţă şi, în fapt, c uprindea două încăper i.

După ce treceai de uşa încuiată, dinspre coridor, te tre
zeai într-o anticameră din care dădeai în celula pro-
priu-zisă. Pe acelaşi perete cu intrarea în celulă se găsea
uşa băii. Vizavi de uşi se afla fereastra. în dre ptul perete
lui din stânga, în tre uşa băii şi fereastră, era căpătâiul unui

pat mare, pătrat, foarte jos, acoperit cu blănuri. Nici o

altă mobilă, nici o oglin dă. Pereţii erau ta petaţi în ro şu
aprins, covorul era negru. Andrée a lămu rit- o pe O că pa
tul nu era tocmai un pat, ci o platformă matlasată, aco
perită cu o stofă neagră cu păr foarte lung, im itând bla
na naturală. Perna, plată şi tare ca şi salteaua, era
îmbrăcată în acelaşi material, tot din el era făcută şi cu
vertura cu faţă dublă . Sin gur ul obi ect d e pe p ere te, aflat,
în ra port cu p atul, la aceeaşi înălţim e ca şi cârligul fixat

53
 Si'tr/y*■
P oves t ea l ux O

pe stâlpul de care fusese legată, faţă de podeaua bibliote

cii, era un inel gros din oţel st răluc itor , p rin care era p e
trecut un lanţ lung, tot din oţel, care at âr na deas upra pa
tulu i. La un cap ăt al la nţulu i, zalele c ădea u în
neorânduială, fo rmând o grămăjoară, la celălalt capăt, un
cârlig cu încui etoar e prindea am bele părţi ale lanţului, ca
o draperie trasă şi strânsă cu un şnur.
„Trebuie să vă îmbăiem, i-a comunicat Jeanne. Vă voi
desface rochia."
Singurele particularităţi ale băii erau veceul turcesc din
colţul cel mai apropiat de uşă şi faptul că pereţii erau îm
brăcaţi în oglindă. Andrée şi Jeanne nu au lăsat-o pe O să
intre decât atunci când a fost complet g oală, i -a u aranjat
rochia într -unu l dintre dul apurile din perete , din apro
pierea lavaboului, în care se mai aflau papucii şi mantia
roşie, şi au rămas îm preună cu ea, aşa încât, atu nci când
a trebu it să se lase pe vine, d easupra soclu lui de porţelan,
s-a trezit la fel de reflectată şi de expu să ca şi în bib liote 
că, atunc i când mâini necunoscute o to rt ura u. „— Aştep
taţi să fie Pierre în locul no str u, a zis Jea nn e, şi a tu n d o
să ved eţi... — De ce Pi erre? — Cân d o să vin ă să vă pună
lanţurile, poate c ă o să vre a să sta ţi şi ca acum .“ O a sim
ţit cum se păleşte. „— Dar de ce -ar face-o? — Pentr u că
sunte ţi obligat ă, a răspu ns Jeanne. D ar ch ia r c ă aveţi no 
roc. — De ce? — Păi, nu v-a a du s ch iar iu bitu l d um nea
voastră? — Ba da, a con firm at O . — Deci v or fi cu mult
mai duri cu dum neavoastră . — N u în ţel eg ... — Veţi în
ţelege foarte rep ede . Ac um îl su n pe Pie rre . O să
ne-ntoa rcem mâine dim ine aţă."

54
 C vM ri w
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a R oissy

Plecând, Andrée i-a zâ mb it, iar Jeanne, îna inte de a o

urma, i-a m âng âiat sfârcurile lui O, care rămăsese tablo u,
in picioa re, la ma rgin ea patului. C u excep ţia co lieru lui şi
a brăţărilor, p e car e ap a le întărise în timpul băii, aşa că
acum o strângeau mai tare, era complet goală. „Iat-o şi
pe frumoasa doamnă!", a exclamat valetul intrând şi apu
când -o d e am ân do uă mâinile. Inelele brăţărilo r au culi-
sat unul într-altul, lipindu-i pum nii, apo i valet ul le-a tre 
cut prin inelul colierului. Acum mâinile i se aflau la
nivelul gâtul ui, ca p en tru o rugăciune . N u mai rămâne a
decât să fie legată de p erete c u lan ţul de pe pa t, ca re er a
petrecut prin inelul de deasupra. Bărbatul a desfăcut câr
ligul care fix a celălalt ca păt al lan ţulu i, tr ăgâ nd de el p en
tru a-i mai redu ce din lungi me. O a fost obl igat ă să în a
inteze spre cap ul patu lui, în c are a fost culcată . L an ţul a
zornăit, trecând prin inel, şi s-a întins atât de bine încât
tânăra nu mai putea să se mişte decât până la marginile
patului ori să stea în picioare la capul acestuia. C um lan
ţul fo rţa colierul către spate, i ar m âin ile av eau te ndin ţa
să se întindă înainte, s-a stabilit un echilibru, mâinile
strânse lipin du -se d e u m ăru l stâng, pe care se lă sa şi ca 
pul. Valetul a întins peste O cuvertura neagră, n u înain
te de a-i lipi, pe ntru un mom ent, g enunchii de pie pt, ca
să îi po ată exam ina desp icătura din tre coapse . N u a m ai
atins-o apoi, n u a m ai scos nic i un cuvâ nt, a sti ns lu m i
na ( o aplică pe per etel e din tre uşi) şi a ieşit.
 Culca tă pe pa rtea stângă , singu ră în î ntu ner ic şi tăce
re, înfierbântată în tre cele d ou ă valu ri groase de blană,
nemişcată, prin forţa îm pre jurărilo r, O se între ba d e unde

55
& 7 M fne ^ .è a y e
P o ve st e a l u i O

de sc op ere a în ea a tâ ta d esfătare am este cată cu ter oare şi

de ce te ro ar ea o desfăt a în ase m en ea m ăsu ră. îşi dădea
sea m a că unul d in tre lucru rile ce le m ai du reroa se era că
n u se m ai pute a folosi de m âini. N u fiindcă n u se mai pu
tea ap ăra cu ele (ch iar dore a să se apere ?), însă, dacă ar fi
fo st libere , a r fi sc hiţat to tu şi gestu ri d e a părare , a r fi în
ce rca t să resp ingă m âin ile ca re o ap uc au , să se aşeze între
şolduri şi bici. Aşa, fusese eliberată de propriile mâini.
Su b blănuri, tr up ul îi era in acce sibil Ce stran iu era să nu
îşi po ată ati nge nici gen unc hii, nic i sco bit ur a d e sub p ân
tece. Buz ele din tre picioare o ar de au , în să îi erau interzi
se, o ard eau, căci le ştia d esch ise o ricu i ar fi vru t, fie şi va
letu lui Pierre, dac ă acesta a r fi d ori t să in tr e în tre ele. Se

m ira c ă am intirea biciului n u o t u lb u ra deloc, dar că o

bulversa gândul că nicicând n u va afla care dintre cei pa
tr u bărbaţi a in tra t de d ouă o ri în gau ra secre tă dintre fe
sele ei, dacă au fost doi sau unul singur, dacă acela, sau
unul din tre aceia, a fo st şi iu bitu l ei. S -a lăsat să alunece
uşor pe bu rtă, visân d ca i ubi tu lu i să îi placă va lea ei din

tre fese în care, p ân ă în seara ac eea ( da că a fost e l), nu

mai p ătrun sese . îşi do re a să fi fost el. î l v a în tre ba oare?
Ah! Niciodată! Revedea mâna care, în maşină, li luase
portjartierul şi chiloţii şi care îi întinsese jartierele pentru
a-şi fix a ciorapii ru laţi pâ nă d ea su pra gen un ch ilor. Ima
ginea fu sese atâ t de pu tern ică încât, u itâ nd că are mâ ini
le legate, a înce rcat să le m işte, făcâ nd lanţul să scrâşneas
că. De ce, dacă amintirea supliciului era atât de uşoară,
num ai ideea, cu vântu l, vede rea bic iul ui o făceau să îi bată
inima de să-i sară din piept şi să strângă pleoapele de
 CQprcvp
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a Roissy

groază? Nu s-a p utu t opri să analizeze aten t dacă era vo r

ba doar de frică. A cuprins-o panica. Lanţul va fi tras prin
inel pentru a o ridica în picioare, în pat, va fi lipită cu
pântecele de perete şi va fi biciuită, va fi biciuită, cuvân
tul i se învârtea ne bu ne şte prin minte. Pie rre o va biciui ,
doar Jeann e îi spusese. Aveţi noroc, îi repetase Je anne, v or
fi m ult mai d ur i cu dum neavoa stră. Ce- o fi vru t să zică?
Nu îşi mai simţea colierul, brăţările, lanţul, trupul îi ple
ca în derivă. Avea să înţeleagă. A a d orm it

Pe la or a do uă, cân d no aptea e m ai neagră ş i ma i rece,

chiar înaintea sem nelor zori lor, Pier re şi-a fă cut din nou
apa riţia. A ap rins bec ul d in baie, lăsând uşa desch isă şi
form ând ast fel un pătrat de lum ină în m ijlocul patului,
loc în care tr u p u l lui O, sub ţire şi ghem uit, um fla u şor
cuvertura pe care val etul a a run cat-o în tăcere de p e ea.
Cum O era culc ată pe p arte a stângă , cu faţa spr e fereas
tră şi genunchii uşor ridicaţi, oferea priviri i imaginea unei
pulpe foarte albe pe blana neagră. Scoţându-i perna de
sub cap , b ărba tul i- a sp us politicos: „Vreţi să vă ridic aţi,
vă rog!" şi, cân d a ajun s în gen unchi, ceea ce n u a putu t
face decât agăţân du -se de la nţ, a aju tat -o , pri nzâ nd-o de
um eri, să se în dre pte şi să se lipeas că cu faţa de pere te.
Slabele reflexe ale becului din baie pe pa tul neg ru lum i
nau d oar tru p ul ei, n u şi gesturi le va letului. A şa că n u a
văzut, ci a gh icit că a cesta desfă cea cârligul cu în cu iet oa 
re pe ntru a-1 pri nde d e o altă ve rigă, în aşa fel în cât să se
întin dă mai bin e, i ar ea să sim tă asta. Picioarele îi stăteau,
goale, pe p at. N u a văzut nici că bărbatu l nu m ai av ea

57
C 7bu/ïne ffî.ôago
Po ve st e a l u i O

ac um p rin s în b râ u biciul d e piele, c i o cravaş ă neagră,

asemănătoare cu aceea cu care fusese lovită numai de
două ori, şi at un ci nu prea tare, pe câ nd er a lega tă de stâl
pul din bibliotecă. M âna lui Pierre i s-a aşezat pe şold,
salteau a s -a ad ân cit p u ţin câ nd acesta şi-a p us pi ciorul
d re pt p e pa t pe ntru a-şi putea lua m ai bine avânt. I n ace
laşi tim p, a au zit în p enum bră u n şuiera t şi a sim ţit, peste

fese, o arsură atroce. A urlat. Pierre o cravaşa din toate

puterile. Fără a o aştepta să tacă, a m ai lovit-o de patru
ori, cu grija de a o nim eri m ai sus o ri mai jos de lo vitura
precedentă, în aşa fel încât urm ele să se deseneze cât mai
clar. A te rm in at pe c ân d ea încă m ai ţip a, ia r lacrimile îi
curgeau în gura căscată. „Vă rog s ă vă întoarceţi" i-a spus,

d ar cu m ea er a co m ple t p ier du tă şi nu -1 m ai as culta, a

prins-o de şolduri fără să lase din m ână cravaşa al cărei
m ân er îi atin ge a pici oru l. C ând a u aj uns faţă în faţă, va
letul s-a d at puţin în ap oi, apoi, cât a p u tu t de tare, a lo
vit- o cu cravaşa peste p arte a d in faţă a coa pselo r. Totul
n u durase decât cinc i m inute. C ân d a plecat, du pă ce a
stin s lu m ina şi a înch is u şa băii , O gem ea clă tinându- se
de du rer e, d e-a lu ng ul p erete lui, la cap ătul lanţului, în
plin în tu n eric La o vrem e a am uţit şi a răm as nemişcată
până când soarele a început să răsară, lipită de peretele al
cărui ta pe t d in pâ nz ă su bţire, d e b um ba c, li m ai răcorea
pielea sfâşiată. Fereastra de m ari dim ensiuni, din tavan
până la podea, spre care era întoarsă aşa cum stătea pe o
parte , dădea către est şi n u avea nici o perdea, dacă nu
punem la socoteală draperia din aceeaşi stofă roşie ca şi
tap etu l, care er a legată cu şnur d e am be le p ărţi, căzând in

58
 \->rofC0p
Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a Roissy

pliuri rigide. O se uita cum se naşte o dim ineaţă palidă,

care îşi plim ba ceţurile.p rin tre tufele de o chiul-boului de
sub ferestre şi scotea la iveală un plop. Din el cădeau ră-
sucind u-se, din câ nd în cân d, frunze îngălbenite, deş i nu
era nici o adier e de vânt. în faţa ferestrei, după tufele mari
de ochiu l-b oului m ov, se găsea o pajişte şi, la ca pătu l ei,
o alee. Era deja ziuă de-a binelea, îns ă O to t n u reuşea să
se mişte. Pe alee şi-a făcut ap ariţia un grădin ar , îm pin 
gând o roabă. Roata-i de fier se auzea scâ rţâin d p rin pie
triş. Dacă s-ar fi apropiat să măture frunzele căzute lân
gă tufele de oc hiul-boului, cum fereastra era atât de mare ,
iar camera atât de mică şi de bine luminată acum, ar fi
putut-o vedea pe O înlănţuită şi goală, cu urm ele ei de
cravaşă pe coapse. Cicatricele se umflaseră şi formaseră
un fel de suluri subţ iri, ch iar m ai închise la cu loa re d ec ât
roşul pereţilor. Pe un de i -o fi dorm in d iubit ul? C um i-o
fi plăcând să do ar m ă în tr- o asemen ea d im in ea ţă lin işti
tă? în ce cameră? în ce pat? Oare ştia la ce tortură fusese
supusă? Sau chiar el a hotărât-o ? O se gândea la prizo nie
rii din grav urile d in cărţile de istorie , c are şi ei fuse seră
puşi în lanţuri şi biciuiţi acum oare câţi ani, câte secole,
şi care muriseră . Ea n u ar fi vru t să moară, d ar da că to r
tura er a pre ţul de plătit pe ntr u ca iubitul ei să co ntin ue
să o iubească , ar fi dori t n um ai ca el să fie m ulţum it d e
suferin ţele ei, aşa că aştepta, blândă şi m ută, s ă îi fie du să
înapoi.
 Nici o femeie nu avea nici un fel de chei: nici de la uşi,
nici de la lanţuri, nic i de la b răţări şi coliere. în schimb,
fiecare bărbat ave a u n inel cu trei chei: un a d escuia to ate

59
^V i^ w wArtÿf'
P ovestea l u i O

uşile, u n a to a te lac ătele ş i a lta to a te co liere le. Şi valeţii

e ra u d o ta ţi în acelaş i fel . N u m a i c ă d im in e a ţa val eţii care
fuseseră no ap tea de serviciu d o rm e a u , ia r î ncuietorile
er au desfă cute d e căt re u n u l d in tre stăpâ n i sau de către
u n alt vale t. B ărbatul care a in tr a t în celula lui O era îm
b răc a t c u o h a in ă d e piele, p a n ta lo n i d e călărie, iar în pi
cioa re pu rta ci zme. N u l-a rec u n o sc u t. M ai întâi a desfă
cu t la nţul d in p erete, aşa că O s-a p u tu t întin d e pe pat.
îna in te de a-i dezl ega m âinil e, i-a tre c u t o m ână p rintre

coa pse , aş a cu m făcuse ş i m a sc a tu l c u m ăn u şi pe c are îl

văzuse p rim u l, în m icu l sa lo n ro şu . P o a te că er a acelaşi.
F aţa îi era oso asă, d e sc ărna tă, p riv ire a fixă ca ace ea din
p o rtre te le vechilor h u g h e n o ţi, ia r p ăru l c ăru n t. O i-a sus
ţin u t pri vir ea un tim p care i s-a p ăru t că n u se m ai sfâr
şeşte, ap oi, b rus c, a în g h eţat, a m in tin d u -şi că era interzis

să priveş ti stă pâ nii m ai su s d e c e n tu ră. A în c h is ochii, însă

p re a târz iu , aşa că l-a a u z it râ z â n d şi s p u n â n d , în tim p ce
îi dezl ega m âinile: „D u p ă c in ă vă v eţi p ri m i pedeapsa". A
vo rbit cu A nd rée ş i cu Jean ne, c are in tra se ră o da tă cu el
şi care aş tep tau de o p ar te şi de ce alaltă a p atu lu i. D upă
car e a ple cat . A ndrée a ridic at d e p e jo s p e rn a şi a a ranjat
cuvertur a, pe care Pierr e o îm pinse se la m arginea pa tu
lui, câ nd venise s ă o b iciuiască pe O , în tim p ce Jeanne
tr ăgea m ai ap roap e o m asă cu roti le, ca re aş tept ase pe co
rid o r şi pe c are se găseau cafea, lap te, z a h ăr, pâin e, u nt şi
co m uri. „ — M âncaţ i repede, i-a sp us A nd rée, e ora n ouă,
p e u rm ă o să aveţi d e stu l tim p să d o r m iţi p â n ă la prânz.
C ân d veţi auzi s on eria în se am n ă că tre b u ie să vă preg ă
tiţi p e n tr u m asă. V ă veţi sp ăla ş i v ă ve ţi p ie p tăn a , iar eu
 ' drw cop
Î ndrăgostiţii d b l a R oissy

voi veni să vă fardez şi să vă strâng corsetul. — Nu veţi fi

de serviciu decât după-amiază, i-a comunicat Jeanne, la
bibliotecă. Va trebui să serviţi cafeaua, lichiorurile şi să
aveţi grijă de foc. — Dar dum neav oas tră? a în tre bat O.
— A, noi vă avem în grijă doar pentru primele douăzeci
şi pa tru de ore, ap oi veţi răm âne s ing ură şi nu veţi m ai
avea de-a face decât cu bărbaţi. D acă ne v om mai întâ lni,
nu vom mai a vea voie să ne vorbim, nici no i du m ne a
voast ră, nici du mne avo as tră no uă. — Mai ră mân eţi p u
ţin şi spun eţi-m i...**, în să nu a m ai a vut tim p să îşi te r
mine fraza, căci uşa s-a deschis: era iubitul ei, şi nu era
singur. Era îm brăcat de p arcă atunci s-ar fi da t jos di n pat
şi şi-a r fi ap rins p rim a ţigară: pija ma re iată şi ha in ă de
casă din lână albastr ă, cu revere de m ătase m atlasată , h ai
nă pe care o ale seseră îm preu nă cu un an în urm ă. P ap u
cii îi era u cam je rpe liţi, a r trebu i să-şi cum pe re al ţii. Cele
dou ă femei disp ărus eră fără vre un alt z gom ot dec ât fâşâi-
tul măt ăsii, atu nci c ân d îşi ridicaseră fustele (to ate fus te
le erau p uţin cam pre a lungi). Pe covoarele groas e, zgo
m otu l pa pucilo r n u se auzea. O , care ţine a o ceaş că de
cafea în m âna stâ ngă şi u n corn în cealalt ă, aşezată cu pi
cioarele pe jum ătate încruciş ate, la m argine a pa tulu i, căci
îşi lăsase unul dintre ele să îi atârne liber, rămăsese ne
mişcată, cu ceaşca dintr-o dată tremurându-i, pe când
corn ul îi că zuse d in m ân ă. „Ridică-1!“, a s pu s R ené. Au
fost prim
ridicat corele
nusale cuvinte.
l de ja în ce putEaşial-a
aşeza
pu st aceaşca
lături pe măsuţă,Oa
de ceaşcă.
bucată m are de corn rămăsese pe covor, lipit de piciorul
gol. La râ nd ul lui, R ené s-a ap lec at şi a rid ica t şi acea b u-

61
CAiu/itwAtinge
Po ve st e a l u i O

ca tă. S -a aşezat a poi lângă O , a r ăst urn at- o pe pa t şi a să

rutat-o. Ea l-a întrebat dacă o iubeşte. I-a răspuns: „Ah!
Te iubesc!**, apoi s-a ridicat, a ridicat-o şi pe ea, apăsând-o
cu pa lm ele c ura te, a po i a în ce put s ă îşi plim be buzele pe
cicatri cele proa spete. în tr u cât sosis e îm pre ună cu iubitul
ei, O nu ştia dac ă îl po at e p rivi o ri n u şi pe celălalt băr
b at care, deocam dată, stătea cu spatele şi fuma, aproape
de uşă. Ceea ce a urmat nu a scos-o din încurcătură.
„V ino să te vadă**, i-a zis iu bitu l ei, t răg ând-o spre capul
patului, m ărturisindu-i însoţitorului că avusese dreptate,
m ulţum in du-i şi ad ăugâ nd că, dac ă do reşte, p oate să i-o
tragă el prim ul. N ecu no scu tul, pe care t o t n u îndrăznea
să-l privească, i-a trecut o mână peste sâni şi peste fese,

ap oi i-a cerut să îşi desfacă p icio are le. »Asculta-l !“, a spus
René, care o sp rijinea cu spatele de el, în picioare. M âna
lui drea ptă îi mâng âia un sân, stâ nga o ţinea d e umăr. Ne
cu no sc utu l se aşezase pe m arg ine a patu lu i, o prinsese şi
îi des făcea înce tişor, dând la o par te păru l, buze le care-i
apărau d espică tura de sub pântece. René a împ ins-o î na

inte, p en tru a fi mai la înd em ân ă, în ţel eg ân d ce se dorea

din p artea ei , iar bra ţul lui d re pt i-a alu ne ca t în jurul ta
liei pen tru a o pute a ţin e m ai bin e. O se sim ţea pierdută,
dâ nd u-şi seama că ac um nu va m ai scăpa acestui g en de
mân gâiere pe care nu l-a a cce ptat nici od ată fără să se zba
tă şi să se sim tă um plu tă de ruşine, de c are înc erc a să sca
pe cât de repede se putea, atât de repede încât de-abia pu
tea fi atin să, şi care i se p ărea un sacrilegiu, căci sacrilegiu
cons idera a fi ca iu bitu l ei să ste a în gen unchi în faţa ei,
câ nd ea era aceea da to ar e să în gen unch eze în faţa lui.

62
 (S/ţUiMp
ÎNDRĂGOSTIŢII DB LA ROISSY

Pierdută, căci a gemut, brusc înfierbântată atunci când

buzele străine au apăsat carnea boltită de sub care înce
pe corola florii dinlăuntru. Şi când buzele au părăsit-o
pentru a lăsa vârful cald al limbii să o aprindă şi mai mult.
A gemu t şi m ai tare cân d buzele s-au lip it iară şi de buze
le ei. Sim ţea cum i se în tăreşte şi i se ridi că m ugurele as
cuns, într e di nţii şi buzele care o m uşcau înd elu ng , as pi
rân d-o şi nem aip ărăsin d-o , înd elung ă şi dulce muşcătu ră
care o făcea să gâfâie. Picioarele i s-a u înm uiat şi s-a tr e
zit întinsă pe spate, cu g ura lui René l ipită de g ura ei. Mâi
nile lui îi apăsau umerii pe pat, în timp ce alte două
mâini, ap uc ân d-o de sub ge nun chi, îi de sfăceau şi îi rid i
cau picioarele. Mâinile ei, care îi erau sub fese (fiindcă,
în m om entul în care René o împi nsese că tre necu no scu t,
îi legase mâinile l a spate cu aju to ru l inelelor de pe b ră
ţări), au fost mâng âiate d e sexul bă rba tulu i, care îi a ti n
gea despică tura dintr e ele, urc ân d şi afu nd ân du -se în tea 
ca pânteceluL La prim a lo vitu ră a ţip at d e p arc ă ar fi fost
biciuită, apoi la fel, lovitură de lovitură, pe când iubitul
îi muşca buz ele. B ărbatul a pără sit-o din tr-o dată, sm ul-

gându-s
gând, la erâparcă din ea,
ndul luL Renaru nc at
é i-a pe jos camâinile,
dezlegat de un afulger,
rid icastri
t-o
şi a culca t-o p e c uv ertu ră. C elălalt bărb at s -a rid ica t şi
s-au înd rep tat am ân do i către uşă. în tr -o stră fulgerare, O
s-a văzut de scăt uşată, an ea nt iza tă, ble stem ată. S-a v ăzu t
gemâ nd sub apă sar ea buzelor, cum nicicând iub itul ei nu
a făcut- o să geam ă, strigâ nd su b şocul sexu lui str ăin ulu i
cum nici când iu bitu l ei n u a făcut-o să strige. Era pro fa
nată şi vinovată. Ar fi fost drept să fie părăsită. Dar nu,

63
Po ve st e a un O

n u e aşa, uşa se înc hid e, iu bitu l ei răm âne cu e a, se în

toa rc e, se c ulcă lipit d e ea, su b cu ve rtu ră, alunecă în pân
te cul ei um ed şi înfi erb ânta t şi, ţin ând-o în braţe, îi spu
ne: „T e iub esc . D upă ce o să te d au şi vale ţilor, într-o
noapte o să vin să te bic iuie sc p ână la sânge ". Soarele sfâ-
şiase c eţurile şi inundase camera. în să num ai soneria care
an u n ţa p rânzu l i-a p utu t trezi.
O nu ştia ce să facă. Iubitul ei se afla lângă ea, la fel de

aproape,
cu tavan la
jofel
s îndecare
tandru
veneabandonat
a să se culca
ce şi în ă
lâng dormitorul
ea, aproape în
fiecare noapte, de când locuiau împreună. Era un pat
mare , luc rat î n manier ă englezească , d in acaju, fără bal
dachin şi cu stâlpi mai înalţi la căpătâi decât la picioare.
Dorm ea în totdeau na în stâ nga ei şi, c ând se trezea, fie şi

în miez de no apte , înt ind ea de fiecar e da tă m âna către pi

cioarele ei. Din această cauză nu purta decât cămăşi de
noapte şi, când totuşi op ta pentru pijam a, n u folosea nici
odată pantalonii. Şi acum, el a făcut la fel, ea i-a luat
mâna şi a îndreptat-o spre în jos, fără însă a îndrăzni să
îi ceară ceva an ume. însă el i-a vo rbit, ţin ând-o de colier,
cu do uă deg ete s trec urate în tre piele a ac estuia şi gât, ex-
plicându-i că înţelege ca, din acest m om ent, ea să fie un
bun com un pe care îl va îm părţi cu aceia p e care îi va ale
ge, dar şi cu necunoscuţii afiliaţi societăţii de la castel, aşa
cum se întâmplase în seara precedentă. Că ea depindea
de el şi
lalţi, în nu mai dea el,
prezenţ orich
îniar dacnţa
abse ă prIui,
im ea ord in eînşiprincipiu,
fiindcă, de la cei
el participa la tot ceea ce ei i se cerea şi Ia toate pedepse
le care i se apli cau, că el era cel ca re o poseda şi se bucura

64
 Groscop
Î ndrăgostiţii d e l a R oissy

de ea pr in interm ed iul celor In mâinile că rora o predase,

din simplul m otiv că el era cel care le-o predase. Tre bu 

iadovedea
îl să fie supusă şi să
faţă de el,îica
primească
şi cu m arcu acelaşi
fi fos respect
t vo rba pe care
despre alte
înfăţişări ale lui. O va poseda aşa cu m un zeu îşi posedă
creat urile, de care se fol oseşte sub ma sca u nu i m ons tru
ori a un ei pă sări, a unui spir it invizibil sau a extazului.
Nu voia să se despartă de ea. Din contră, o iubea cu atât

mai m ult c u cât o dăruia. Faptul că o dăruia ş i alto ra era

o dovadă pentru el, şi aşa trebuia să fie şi pentru ea, că
era a lui. N u poţi dăru i a lto ra d ecât ceea ce îţi apa rţin e.
O dăruia pe n tru a o lua im ediat înapo i, îmb ogăţită, în
ochii lui, ca şi cân d a r fi f ost un obiect lipsit de im por
tanţă care, utiliza t în ran g divin, îş i prim ise de ac um b o 

tezul. Do rea de m ultă vrem e să o pros titueze ş i sim ţea cu

bucurie că plăcerea pe care o resimţea astfel era m ai m are
decât sperase ş i îl lega şi m ai m ult d e ea, ca ş i pe ea d e el,
şi asta cu c ât e a er a m ai u m ilită şi m ai lov ită. F iind că îl
iubea, ea n u pute a iu bi decât cee a ce ven ea din par tea lui.
0 îl ascul ta şi tre m ura d e feric ire fiindcă el o iubea. Tr e
mura co nsim ţind. Fără îndoială, René a pr ice pu t şi a co n
tinuat: „A pa ren t, îţi este uş or să fii de a co rd c u lu cru l pe
care ţi-1 cer. în fap t, îţi va fi im posib il să fii de a cord , chiar
dacă în prealab il accepţ i, ch iar da că ac um zici da, înch i-
puindu-ţi că eşti capabilă să te supui. N u vei avea drep
tul să te revolţi. Ai ci vo m obţin e su puner ea ta tota lă, în
pofida ta, n u d o ar pen tru incom parabila plăcere pe care
o vom deg usta astfel eu ş i m ulţi alţii, dar şi p entr u ca tu
să conştienti zezi ceea ce se va fac e d in tin e" . O i-a răsp un s

65'
Z/kuÆneJfèéagv
P oves t ea l ui O

că e ra scla va lu i şi îşi va p u rta cu bucurie lanţurile. René

a o p ri t- o : „Ţ i s-a spu s ieri că , atâ ta vr em e cât vei locui în

ac es t caste l, n u ai v oie nic i să priv eşti bărb aţii în ochi, nici

să le v or beşti. Nici c u m in e n u tr ebuie să te po rţi altfel, ci
d o a r să ta ci şi să ascu lţi. T e iu bes c. Ridic ă-te. Din acest
m o m e n t, în prez enţa oricărui b ărb at, n u vei mai deschi
de gu ra d ecâ t pe ntru a urla sau pen tr u a mângâia*. O s-a
rid ica t. René a răma s înt in s pe pat . Ea s-a spă lat, s-a piep
tăn at, ap a căldu ţă a fa cut-o să se înf io ar e c ân d şoldurile
în vin eţite s -a u udat , aşa că a fo st n ev oit ă do ar să se mân
gâie cu bure tele, pen tr u a n u trez i iară şi durerea. S -a ru
jat, s-a pudrat, nu şi-a fardat ochii şi, goală în continua
re, cu priv irile p lecate, s- a î nto rs în celulă . René o privea

pe Jeanne, care intrase şi stătea în picioare, la capul pa

tu lu i, cu p rivi rile p leca te şi m u tă şi ea. I-a o rd on at să o
îm brac e p e O . Jeanne a lua t co rsetul de satin ve rde, ju-
ponul alb, rochia, papucii verzi şi, după ce a prins copci
le co rse tulu i lui O în faţă, a î nce put să-i strân gă şnururi
le la spate. Corset ul avea b ale ne tar i, lun gi şi rigid e, ca pe
vre mea taliilo r d e viespe, ia r la s ubsu ori ave a clinur i care
ar an jau sânii. Pe m ăsură ce cor setu l e ra strâ ns, sâni i se ri
dic au, ţâşne au pe d ea su pra clinuri lo r şi îşi oferea u şi mai
m ul t sfârcurile priv irilo r. în acelaşi ti m p, talia s e îngusta,
ceea ce făcea ca pâ nte ce le şi fundul să iasă puter nic în re
lief. Curios era că toată această armătură era foarte con
fortabilă şi, până la un punct, chiar odihnitoare. Ţinea
corpul foarte drept, însă sensibiliza, nu era prea clar de
ce, poate din cauza co ntra stu lui , lib ertatea sau , ma i de
grabă, disp on ibil itate a părţilor n es trâ ns e d e corset. F usta
 djsvurap
Î ndrăgostiţii de l a R oissy

largă şi corsaju l răscro it în trap ez, de la baza g âtului până

la sfârcuri şi pe to ată sup rafa ţa sâ nilo r, dădea tinerei se n

zaţia că era îm brăcată n u a tâ t cu ceva pro tec tor , cât p ro 
vocat or, cu func ţie de prezen tare. D up ă ce Jeann e a legat
şnurul cu no d d ublu, O a luat de pe pat rochia cu jup o-
nul cusut pe fustă ca o dublură mobilă şi cu corsajul în
crucişat în faţă şi legat la spate , pentru a u rm a lin ia m ai
mult sau mai p uţin fină a bu stulu i, în funcţie de g rad ul
de st rângere à corsetului. Jeanne o strâ nses e m ult, iar O
se vedea în oglinda din baie, prin uşa rămasă deschisă,
subţirică şi pie rd ută în marea adâncă de satin v erd e clo-
cotind u-i peste ş oldur i, din spu ma căreia părea că se n aş
te. Cele do uă stăteau în picioare, u na lângă alta. Jean ne a
întins mân a p en tru a aranj a o cută a uneia dintre m ân e
cile verzi, iar sânii i s-au mişcat în dantelele care-i măr
gineau c orsajul , cu sfâr curil e lor lungi, cu areole m ar o
nii. Rochia îi era din fai galben. René s-a apr op iat d e ele

şi i-a zis lui O: „Priveşte!**. Şi lui Jeanne: „Ridică-ţi rochia!**.

Cu ambele mâini, aceasta şi-a ridicat mătasea foşnitoare
şi dublura de linon, descoperind pântecele auriu, coap
sele şi genun chii n etezi, triun gh iul negru. René a în cepu t
să îl explor eze u şor pe acesta din urm ă, cu m ân a cealaltă
scoţând şi mai la vedere unul dintre sfârcuri. „Ca să vezi**,
i-a repetat lui O. Care vedea . Vedea figura lui iro nică, dar
atentă, ochii lui care pândeau gura întredeschisă a lui
Jeanne, gâtul ei aplecat, strâns de colierul din piele. Ce
plăcere îi putea ea dărui, plăcere pe care Jeanne sau ori
care alta să nu o poată oferi? „La asta nu te gândeai?**, l-a
auzit adăugând. Nu, la asta nu se gândise. S-a lăsat,

67
Po ve st e a l u i O

dărâ m ată, lân gă perete le di ntr e cele do uă uşi, dreaptă, cu

braţele atârnând. Nici n u m ai era nevoie să îi ordone să

tac ă di n gu ră. C um ar m ai fi p u tu t vorbi? Să -l fi emoţio

n at dis pe rar ea ei? A lăsat-o p e Jeanne p en tru a o lua din
n o u în br aţe, n um in d-o iubirea , viaţa lui, repe tându-i că
o iubeşte. M âna cu care î i m ângâ ia g âtul e ra umedă şi mi
ro se a a Jean ne. Şi apoi ? Disp er are a c are o asfixiase a dat
îna po i: o iubea ! Ah! O iubea! Şi, din m om ent ce o iubea,
avea t ot dre ptu l să îşi găsească plăce rea cu Jeanne sau cu
oric in e altcineva. „Te iube sc", i-a sp us ea înc et, la ureche,
at ât de în cet î ncât abia de a au zi t-o , „te iubes c!" Re né nu
a plecat decât atu nc i c ân d a văzu t-o liniş tită , c u privirea
limpede, fericită.

Jeanne a luat-o pe O de m ân ă şi a t ra s- o dup ă ea, pe

culoar. Papuc ii le-au făcut iară şi zg om ot p e dale le pătra
te şi iarăşi au dat d e u n valet p e b ancheta din tr e uşi. Era
îm brăcat c a şi Pierre, d ar n u era el, ci un altul, m ai înalt,
m ai sla b şi br un et. Acesta le-a lu at -o în ain te şi le-a i ntro

dus în tr -o a ntic am eră în care, în fa ţa u nei uşi d in fier for

jat încadrată de perdele m ari şi verzi, aşteptau alţi doi va
leţi, avân d la picio ar e nişte c âin i alb i. „C arc era ", şopti
Jeanne . N um ai că valetul care m erg ea în ain te a auzi t-o şi
s-a înto rs. Stupe fiată , O a văzu t-o pe Jea nn e îngălbenin-
du-se, lâsându -i m ân a, d a r şi ro ch ia pe c ar e o ţinea re la
xată cu cealaltă m ân ă, şi căzân d în genunchi pe mozaicul
de m ar m ur ă neagră al an tica m ere i. Cei doi val eţi de lân-
gă grilaj au izb ucnit î n râs. U nul d in tr e ei s- a apropiat d e
O şi a rug at-o să îl urm ez e, des ch iz ân d uşa din faţa celei
 Grotcoff
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy

prin care intrase, după care a dispărut. A mai auzit râse

tele, zgomo t de paşi, apo i uşa s-a înch is în urm a ei. Nici
odată, da r nic ioda tă nu a aflat ce s-a m ai în tâm pla t, dacă
şi cum a fost Jeanne pedepsită fiindcă vorbise, sau dacă
pur şi sim plu a cedat unui capriciu al valetului, dacă
aruncându-se în genunchi ascultase de vreo regulă ori
voise să se strec oare p e lângă pedea psă şi ch iar reuşise. în
timpu l prim ei ei şederi la castel, care a ţin ut două săptă
mâni, a aflat numai că, deşi regula tăcerii era strictă,
aceasta era înc ălcată nu foarte ra r, şi n um ai în pr ez en ţa
valeţilor, în tim pul de pla sărilor prin castel sau al mes e
lor, mai a les ziua, ca şi cu m hainele a r fi ofe rit o an um i
tă siguranţă pe care nu dita tea şi lan ţurile noctu rn e, dar
şi pre zenţa st ăpân ilo r, o anulau . A mai înţele s că da că şi
cel mai mic ge st care ar fi p u tu t aduce a avans fă cut u n u 
ia dintre stă pâni era p u r şi simplu d e neco nceput, nu ace
laşi luc ru se în tâ m pla în relaţia c u valeţii. Ac eştia n u dă
deau nicio dată or dine , deşi po liteţea ru găm in ţilo r lo r er a
la fel de imp lacabilă ca şi ordin ele. A pa ren t le er a in te r
zis să ord on e pede pse pe loc, pe ntru încălcarea regu lilor,
atunci când do ar ei erau m artorii acestor e veni mente. T o
tuşi, de trei ori, o d ată pe cu loarul care duce a în arip a ro 
şie, de dou ă ori în sala de me se în c are toc m ai fusese in 
trodusă , văzuse ar unca te pe jos ş i biciuite fete su rprin se
vorbind. Aşadar, p utea i fi bic iuită şi în plin ă zi, în ciud a
a ceea ce i se spusese în prim a sear ă, ca şi câ nd luc rurile
care îi prive au p e valeţi n u con ta u şi era u lăsate la discre
ţia lor. L um ina zile i dădea co stu m elo r va leţilor u n aspect
straniu, am en inţător. U nii din tre ei pu rta u ciorapi negri

69
O ^j/t ne SR .àa çv
POV
BSTBA LUI
O

şi, în locul vestei roşii şi al jaboului alb, o cămaşă elasti

că de mătase roşie, cu mâneci largi, plisată la gât şi cu
m anşete strânse la î nch eieturile m âinilo r. In tr- a opta zi
la castel , la pr ân z, un ul d in tre aceştia, cu biciul în mân ă,
a ridicat o opulentă Magdalenă blondă, cu pielea
alb -tra nd afirie , de pe sca un ul d e lângă O, însă f emeia i-a
surâs şi i-a spus câteva cuvinte, atât de iute încât O nu

le-a price pu t. în ain te ca b ărba tul să ap uc e să o atingă , fe

meia era deja în genunchi, iar mâinile ei atât de albe îi
m ân gâ iau sexul încă în repa us, p e s ub mătasea ne agră,
apropiindu-ş i-1 de buz ele întrede schise. De d ata aceea nu
fusese biciuită. Şi cu m în sala de mese nici un alt su pra
veghetor n u mai era d e faţă, ia r cel pr ezent închises e deja
ochii, acce ptân d mâ ngâierea, celelalte fete au putu t să mai
stea de vorb ă. Aşadar, cu v aleţii m ai puteai neg ocia. Dar
la ce bun? Dacă era o regulă căreia c u greu O reuşea să i
se su pu nă şi, de fapt, niciod ată nu i s-a s up us în tru totul,
aceea era regu la de a nu privi bărb aţii î n ochi, reg ulă care
se aplica şi în privinţa valeţilor. Din această cauză, O se
simţea în pe rm an en t peri col, într -a tâ t o dev ora cur iozi
tatea de a privi figurile. Şi, într-adevăr, a şi fost biciuită
pentru asta de unul sau de altul, la drept vorbind nu chiar
de fiecare da tă câ nd a fost surp rin să, ci , ne îndo ielnic, d e
fiecare dată când doreau să o umilească. Fiindcă şi ei îşi
mai lu au liber tăţi privitoare la co nsemn şi poate că ţineau
prea m ult la fascinaţia pe care o exercitau pentru a se lipsi,
printr-o rigoare prea exagerată şi prea eficace, de priviri
le care nu le părăseau ochii sau gurile dec ât pe ntru a re
veni la sexe, la bice, la mâin i, pentru ca a poi să o ia de la

70
 C/tMStÿ?
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy

capăt. Oricât d e cru d ar fi trata t-o , cân d se hotărau să o

facă, nu ar fi avut to tuşi niciodată curajul* sau p oate laşi
tatea, de a se ar unca din pro prie iniţiativ ă la picioarele
lor, şi deşi a mai fost iertată din când în când, nu a ce-
rut-o v reod ată. C ât despre regula tă cerii, cu ex cepţia iu 
bitului ei, îi era atât de uşor să o respecte, încât nu a în
călcat-o nicicând, răspunzând prin semne de câte ori
vreuna din tre fete, pr ofit ân d de n eaten ţia paznicilor , i se
adresa. Asta se întâmpla, de obicei, în timpul meselor,
care aveau loc în sala un de fusese in tro du să cân d valetul
care le înso ţea se înto rsese spre Jeanne. T ot ul e ra neg ru
acolo: pere ţii, dalele pătra te, m asa lun gă din sticlă groa
să şi toate scau nele r otu nde, îm brăcate în piel e, care s e
aflau la disp oziţia lor . Pen tru a se aşeza pe ele, treb uiau
să îşi ridic e fustele, a şa că O regăsea cu acel pril ej, la con
tactul coapselo r cu pie lea net edă şi rece, senz aţia d in pri
ma clipă când iubitul ei o pusese să îşi scoată ciorapii şi
chiloţii pentr u a se aşeza astfel pe b an ch eta din maşină.
Şi invers: d upă ce a p ărăsit castel ul şi a tre bui t, î mbr ăca 
tă ca toată lumea, însă cu fesele goale pe sub taiorul ba
nal ori pe sub roch ia obişnuită, să îşi ridice d e fiecare dată
furoul şi fusta p en tr u a se aşeza alături de iu bitu l ei sau
de oricare al t bărbat, fi e pe ba nch eta u nu i au tom ob il, fi e
pe scaunul vreunei cafenele, tot viaţa la castel o regăsea,
tot sânii oferindu-se din corsetul de mătase, tot mâinile
şi gurile cărora totul le era permis, tot teribila tăcere.
Acum însă nim ic n u îi era m ai de a ju to r decât tăcer ea,
dacă nu cum va lan ţurile . Aces tea do uă, ca re ar fi trebu it
să o arunce, legată fedeleş, în sinea-i, să o înăbuşe, să o

71
Po ve st e a l u i O

stra ng ule ze , în rea litate o e lib era u de sine însă şi. Ce s-ar
fi ales de ea d ac ă i s- ar fi d at c uvân tu l, d ac ă i s-ar f i lăsat

d re p tu l d e a al ege în ti m p ce se p ro stit u a în faţa propriu

lu i iubit ? C e e d re pt, vorbea în tim p ce era torturată , dar
se p o t n u m i c uv inte acele lam en taţii şi urlete? Adesea nu
putea fi făcută să tacă decât cu ajutorul căluşului. Sub pri
virile, sub m âinile, sub sexele lo r care o ultragiau, sub bi
cele ca re o sfâşiau, se pie rd ea de ea însăşi î n tr-o absenţă
de lira nt ă, a bse nţă care o re da iu bi rii şi o ap ro pia , poate,
de moarte. Căci ea era o oarecare, oricare dintre celelal
te fete deschise şi vio late ca şi ea, p e c are l e ved ea deschi
se şi v iolat e, fiindc ă în tr- ad ev ăr le pu te a vedea, a tunci
cân d nu treb uia să şi ajute la toa te astea. A do ua zi, după
masă, deci la nici douăzeci şi patru de ore de la sosire, a
fost cond us ă în bib liotecă pe ntr u a servi cafeaua şi a avea
grijă de foc. O în so ţea u Jeann e, p e c are v aletul b run et o
adusese înapoi, şi încă o fată pe care o chema Monique.
Acelaşi valet care le con dus ese a răm as î n încăpere , în pi
cioare, lâ ngă stâlpu l de care fuses e legată O. în bibliote

că n u se afla nim en i. Uşile-fereastră dăd ea u către a pus,

iar soarele de to am nă care cob or a în cet p e im ensa b oltă
liniştită, apro ape lipsită de no ri, lum ina , p e o co modă, un
buchet enorm de crizantem e m iro sin d a p ăm ân t şi a
frunze moarte. „Pierre v-a biciuit aseară?", a întrebat-o
valetul pe O. Ea a confirmat printr-un semn. „Ia ară-
taţi-mi, vă rog. Ridic aţi-vă ro chia." Bărba tul a aştep tat ca
O să îşi ruleze ro chia în spate, aşa cum a în văţat-o Jeanne
în seara din aju n, şi ca aceasta să i- o fixeze astfel. Apoi i- a
spus să aprin dă focul. Fesele lui O, coaps ele, picioarele e i

72
 Gntucqp
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy

fine erau încadr ate d e cascada de cu te d in mătase verde

şi linon alb. Cele cinci cicatri ce erau negre. Focul era pre
gătit în vatră, ia r O n u mai avea decât să aru nce un chi 
brit aprins în paiele de sub rămurelele care urm au să ia
foc. Crengile de m ăr se vor ap rin de şi ele, ap oi butucii de
stejar, care vo r ard e cu flacără înaltă, lim pede şi sclip itoa
re, aproape invizibilă ziua însă parfumată. Un alt valet
şi-a făcut apari ţia, a aşezat pe conso la de unde a luat lam
pa un platou cu ceşti şi cafea, după care a plecat. O a îna
intat spre consolă, Moniqu e şi Jeanne au rămas de o par
te şi de cealaltă a şemineului. în acel moment au intrat
doi bărbaţi, iar cel d intâi vale t a ieşit şi el. O a crezut că
îl recunoaşte, du pă voce, pe u nul d in tre ei, cel care o fo r
ţase, ieri seară, şi solicitase să îi fie facilitată in trarea în tre
fesele ei. L-a privit pe furiş, în timp ce turna cafeaua în
ceştile negre şi aurii pe care M oniqu e li le-a o ferit î m pre 
ună cu za hărul. Vasăzică ăsta er a, băiatu l ăsta slab şi a tâ t
de tână r, blond, c u figură de eng lez. D up ă ce l-a m m ai
ascultat vorbin d, n u a m ai avut nici un du bi u. Ş i celălalt
era tot blond, scund şi îndesat, cu figură grosolană.

Amândoi se aşezaseră
rele spr e foc, fu m ân dînlinfotoliile
iştiţi şimari, d eziare
ci tind piele,
le,c ufără
picioa
a le
păsa de femei, ca şi când acestea nici nu ar fi fost pe aco
lo. Din când în câ nd se auzea fâş âitul hâ rtiei s au t ro sn e
tul jărateicului. O era aşezată pe jos, p e o pe rn ă, a pro ap e
de coşul cu le mne , M oniq ue şi Je an ne la fel , în fa ţa ei.
Fustele li se am estecau. A lui M oniq ue e ra r oşu înch is.
Dintr -o dat ă, cam du pă o oră, bă iatul cel blon d a c he 
mat-o pe Jeanne, apo i p e M on iqu e. Le-a spus să aduc ă şi

73
^/bu A tie ÿ tè a ç e
P o ve st e a l u i O

tab ure tul ro tun d , ace la pe car e, în seara de di nainte, 0

fusese răstu rn ată pe burtă. M oniq ue nu a m ai aşteptat şi
alte ord ine , ci a îngen unc hea t şi s-a aplecat c u pieptul stri
vin d b lan a ta bu re tulu i, de care se ţ ine a c u am bele m âini.
Când băiatul a pus-o pe Jeanne să îi ridice rochia roşie,
nic i n u s-a clintit. L a o rd in u l d at în cuv intele c ele mai
brutale, Jeanne a trebuit să îi desfacă pantalonii şi să îi ia
în palm e paloşul de carne care o str ăpu nse se pe O cu atâ
ta cru zim e, cel pu ţin o da tă. Acesta s-a umfla t şi s-a întă
ri t în palmele închis e, ia r O a v ăzu t acel eaşi palm e sub
ţiri, palm ele lui Jeanne, de sfa când coa pse le lui Moni que,
în groapa cărora, cu înce tul, cu mici zg uduiri care îi smul
geau acest eia gem ete, sexul băia tu lu i a dispărut . Celălalt
bărbat, care se uita la scenă fără un cuvânt, i-a făcut semn
lui O să se apropie şi, fără să îşi schim be direcţia privirii,
a răstur na t-o îna inte p e un ul din tre bra ţele fotoliului şi,
cum rochia ridicată îi oferea toată lungimea coapselor,
bărbatul i-a cuprins în palm ă întreg sexul. Aşa a desco
perit-o René un m inut mai târziu, când a deschis uşa. „Vă
im plo r, nu vă mişcaţi”, a exc lam at a şezând u-se pe jos, pe
perna de lângă şemineu pe care stătuse şi O înainte de a
fi solicitată , u rm ărin d-o cu aten ţie şi zâ m bin d de fiecare
dată când m âna care o palpa, care o scorm one a, care ie
şea şi in tra iarăşi t ot m ai a dânc în ea, în sexu l şi în roze-
ta ei secretă care se deschideau din ce în ce mai tare, ii
smulgea gemete pe c are n u şi le p ut ea înfrâ na . Monique
se ridicase d e m ult, iar Jeanne a ţâţa foc ul în locul lui O.
Cea din urmă i-a ad us lui René, care i-a săruta t mâna, un
pahar de whisky pe care acesta l-a băut fără a o scăpa din

74
 Î nd r ăg ost i ţ i i d e l a R oissy '

ochi pe O. Bărbatul care n u înceta să o mângâie l-a în tre 

bat: „— Vă aparţine? — Da, a răspuns René. — Jacques
are dreptate, a continuat celălalt, e prea strâmtă, trebuie
să o mai lărgim. — Nu prea mult totuşi, a intervenit şi
Jacques. — C um do riţi, a spu s René rid icâ nd u-s e, s un
teţi mai buni jud ecători d ecât m ine". După care a su na t.
Din acel mo m en t, tim p de o p t zile, între asfinţiturile
când îşi încheia servi ciul în bibliotecă şi ora nocturn ă (opt
sau zece, în gen eral) cân d se înto rce a, d acă era ch em ată,
legată şi fără nimic pe sub mantia roşie, O a purtat în
miezul anu sulu i, fixat ă cu t rei lănţişoare prin se de o cen
tură de piele strânsă de mijloc, în aşa fel încât mişcările
musculare interioar e să nu o po at ă reject a, o tijă de eb o
nită care imita un sex masc ulin erect. U n lănţişor u rm a
despicătura d intre fese, celelalte două şan ţurile coapselor,
de o parte şi de cealal tă a tri un gh iu lu i p ân tec elo r, în aşa
fel încât să nu împiedice, la nevoie, penetrarea. Când
René sunase, o făcuse tocm ai s pre a se ad uc e o cu tie care,
într-unu l dintre cel e do uă co m pa rtim en te ale s ale, av ea
un într eg so rtim en t de lănţişoare şi d e c en tur i, ia r în ce
lălalt o gam ă largă de tije, d e la cele m ai su bţiri până la
cele mai groase. Toa te avea u în co m un de taliu l că se lă r
geau Ia bază, p en tru a avea sigu ran ţa că n u vo r in tra în -
lăuntrul co rpu lui, risc ân d să lase să se strân gă ine lul d e
came pe care tr ebuia u să îl fo rţez e să se d es tin dă. Astfel
era desf ăcută pe zi c e trec ea t o t m ai m ult, că ci Jacques,
care o aşeza în genunchi sau, mai degrabă, o făcea să se
prosterneze, veghind ca Jeanne sau M onique, sau o alta
să îi fixeze bin e n oua tijă, alegea d e fiecare da tă u na din

75
ï/h u A ieÆ .êag p
P o ve st e a l u i O

ce în ce m ai groasă . Tija o purt a şi în ti m pul cinei, pe care

fetele o servea u îm p re u n ă în aceeaş i sal ă de mese, după
ce se s pălau , go ale şi farda te, şi, d in ca uza lănţişoarelo r şi
a c en tur ii, to ată lum ea p utea să îşi dea sea ma de as ta. Nu
li era scoasă de cât de căt re P ierr e, câ nd acesta venea să o
lege f ie de p erete, pe n tru no ap te, dacă nim en i n u o soli
cita , fie cu m âin ile la spate, da că tre buia să fie condusă la
loc, în bib liote că. N op ţile în ca re să n u se găsească cine
va care să utilizeze acea cale atât de repede relaxată, deşi
în to td eauna m ai s trâm tă de câ t cealal tă, a u fost însă rare.
D upă op t zile, ap ara tul nu a m ai fost neces ar, iar iubitul
ei i-a c om unica t că e fericit de d ubla ei des chide re şi că
va av ea g rijă ca l uc ru rile s ă răm ână aşa. î n acelaşi timp, a

avertizat-o că va lipsi în ultimele ei şapte zile de sejur la

castel, aşa că n u îl va m ai v edea de câ t a tu nci când se va
întoarce pentru a o lua înapoi, la Paris. „Dar nu uita că
te iubesc, a ad ăug at el. “ Ah, c um a r fi uitat! Doa r el era
m âna ca re o lega la oc hi, b iciu l vale tulu i Pie rre, lanţul de
deasupra patului, necunoscutul care îi muşca pântecele
şi to at e vocile care îi d ăde au ord in e vo cea lui erau. S e să
turase? N u. Fap tul că era ins ulta tă o ob işnu ia c u insulta,
faptul că era mângâiată o obişnuia cu mângâierea, ba
chiar şi faptul că era biciuită o obişnuia cu biciul. O pe
ricu loa să saţieta te p rovo ca tă şi de dure re , şi de vol uptate
o ar un ca se p uţin câ te p uţin în prăpa stia insensibilităţii,
în vecinătatea somnului ori a somnambulismului. In
schimb, co rse tul c are o ţinea dreap tă, la nţurile care o p ăs
trau supusă, tăcerea în care se refugia aveau, pesemne,
ros tul lor, ca ş i spe ctaco lul p er petu u al fetel or c are se

76
 firosrap
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a R oissy

ofereau ca şi ea, al trupurilor lor permanent accesibile.

Spectacolul şi conştiinţa propriului ei corp. Zilnic şi, aşa
zicând, în mod ritualic acoperită de salivă şi de spermă,
amestecân du-şi sudoarea cu a celorlalţi, se simţea literal
ment e receptaculul im pu rităţilor , m oc irla desp re care
vorbeşte Scriptura. T otu şi, părţile tru pulu i ei co nsta nt
ofensate, ajunse cele mai sensibile, îi păreau, în acelaşi
timp, că deveniseră cele mai frumoase, ca şi înnobilate:
gura care se închidea pe atâtea sexe anonime, sfârcurile
pe care mâini după mâini le striveau şi, între coapsele des
făcute, căile pântecelui e i, dru murile t uturo r, bătut e d upă
cheful fiecăruia. Deşi părea de mirare , a fi pro stitu ată î n
semna a-ţi câştiga viaţa în demnitate, şi chiar despre dem 
nitate era vorba. Era lum ina tă ca de n işte raze in teri oa re,
în încercările ei se vedea calm ul, pe faţă i se citea sereni-
tatea şi un imperceptibil surâs sosind ca di nlăun tru ! fiin
ţei, acelaşi care se poate ghici şi în ochii schimnicilor.
Tocmai se lăsase noaptea, pe când René o avertiza că
va rămâne singură la castel. Era goală, în celula ei, şi aş
tepta să vină cineva să o condu că în sala de mese. Iu bitu l
ei era îmbrăcat, ca de obicei, în co stu mul său o bişnuit de
oraş. Când a luat-o în b raţe, tuidu l c ostu mulu i i-a m ân 
gâiat sfârcurile. A sărutat-o, a culcat-o pe pat, s-a culcat
şi el alături de ea şi ta ndru , încet, b lân d a p ătru ns- o, in 
trând şi ieşind câ nd pe o cale, câ nd pe cealaltă , căci a m 
bele îi erau deschise, pentru ca, la sfârşit, să explodeze în
gura ei, dup ă care a săruta t-o din no u. „în ain te d e a ple
ca aş vrea să fii biciuită, dar, de această dată, o să te rog
să fii de aco rd. Acce pţi?" Ea a ac ce ptat. „Te iube sc, a

77
Po ve st e a l u i O

re peta t el. S un ă acu m , să vină Pierre.“ Ea a sunat. P ierre

i-a legat m âin ile d ea su pra capu lui, cu lan ţul de la căpă
tâi. C ân d a fo st ast fel i mobilizată , iu bitul ei a sărutat-o
iarăşi, stând în picioare, alături de ea, în pat, i-a repetat
că o iub eşte, a po i a c obo rât şi i-a făcut un sem n lui Pierre.
A p riv it-o zb ătân du -se inu til, i-a ascultat g emetele deve
n in d urle te. C ân d lacr imile au în ce pu t să curgă şiroi, a
ex p ed ia t valetul. Ea a m ai găsit putere a să îi spună lui
Ren é că îl iu b e ţe. Bărbatul i-a săru ta t chip ul umed , gura
gâfâitoare, a dezlegat-o, a culcat-o şi a plecat.

A sp une că O, d in ch iar clipa în care iu bitu l ei a pără-

sit -o , a şi înce put să îl aştep te este p re a puţin . Pur şi sim
plu, a devenit to ată num ai aşteptare şi noapte. Ziua era
ca o fig ur in ă pic tată, cu pielea dulce ş i b uzele as cultătoa
re. D oar în acel e zile a res pec tat cu stric teţe regul a de a
păstra privirile coborâte. Aranja lemnele, făcea focul, pu
nea cafeaua în ceşti şi le-o servea doritorilor, proceda la
fel cu alcooluri le, oferea f oc fu m ătorilor, pu ne a în or di
ne florile ş i îm pătur ea ziarele ca o fe tiţă cu m in te în s u
frag eria părin ţilo r, s trăluc ito ar e c u gâtu l dezg olit şi co-
lier u-i de piele, cu str âm tu l co rse t şi brăţări le-i de
prizon ieră, aşa încât era suficient să îşi facă datoria in
ap ro piere a bărb aţilo r care viola u vre o a ltă fată, ca aceştia
să vrea să o facă şi cu ea. Fără îndoială, din acest motiv
era şi mai torturată decât toate celelalte. Greşea ea, sau
iub itul ei o pără sise toc m ai p en tr u ca bărba ţii pe mâna
cărora o lăsase să se sim tă m ai liberi p entru a profita de
ea? Ori cu m ar fi fost, a do ua zi du pă plecarea lui R ené, la

78
 (Snwvjo
Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy

căderea serii, când tocmai se dezbrăca şi işi privea în

oglinda din baie sem nele ap ro ap e şterse ale cr avaşei lui
Pierre, de p e coap sele ei, v aletul ş i-a făcut ap ariţia. Mai
erau do uă ore p ân ă la cină. B ărbatul a an unţat- o că nu
va lua masa în sala co m ună, aşa că să încea pă p reg ătirile
de seară. Cu un sem n i-a ind icat cl osetul t urcesc, u nde a
trebuit să se lase pe vine, d upă cu m o averti zase Jeanne
că su nt obligate să facă în prezenţa lu i Pierre. T ot tim pul
l-a pu tu t vedea în oglind ă cu m o fixează, şi se vedea şi pe
ea, incap abilă să m ai re ţin ă ap a ca re îi scăpa d in co rp .
Bărbatul a aştep tat- o să se spele şi să se fardeze, dar c ân d
s-a îndreptat căt re papu ci şi mantie, a op rit-o c u u n gest,
adăugând, în tim p ce îi lega mâin ile la spate, că nu e nici
o grabă, aşa că m ai p oa te aştepta u n m o m en t O s-a lă sat

pe marginea patului. Afară era furtu nă, vântu l sufla în 

gheţat, p lopii d e lâng ă ferea stră se ap lec au su b rafa le.
Frunze veştede şi u de se li pea u d in cân d în câ nd de fe
reastră. Era întuneric ca în miez de noapte, deşi nu era
încă ora şapte, numai că toamna era deja târzie şi zilele
se scurtaseră. Pierre s-a în to rs către e a, av ân d în m ân ă o
bandă ca aceea cu care i se mai legaseră ochii şi în prim a
seară. Şi mai avea înc ă un lan ţ, care z or năia, a se m ănăto r
celui din perete. Lui O i s-a părut că ezită între a-i pune
mai întâi lanţul sau a o lega la ochi. C ât d es pr e ea, priv ea
doar ploaia, indife ren tă la ceea ce s e aştepta din pa rtea -i,
îşi spunea d oar că Ren é p romise se să se în to arc ă şi că mai
erau cinci z ile şi cin ci n o p ţi p ân ă at unci, că n u ştia pe
unde este, dacă era s ing ur sau nu, şi, da că nu , a tun ci cu
cine să fi fost? D ar se va în to arc e. Pierre pu sese l an ţul pe

79
C/hu/tnefèèào
•ï é
P o ve st e a l u i O

pat şi, fără a o deranja din gânduri, o legase la ochi cu bu

cata d e catifea neag ră. Aceasta se ridic a p uţin peste glo
bii oculari, după care se lipea perfect de obraji. Era im
posibil să fi strecurat pe lângă marginile ei şi cea mai mică
privire ori să fi ridicat pleoapele. Preafericită noapte adău-
gâ nd u- se cel ei de afar ă, prim ită de O cu atâ ta bu curie.
Pre afer icite l an ţur i care o v or fu ra d in ea însăşi. Pierre a
legat noul la nţ de colier şi a ru gat-o să II urm eze. S-a ridi
ca t, s -a sim ţit tras ă de l an ţ şi a în ainta t. Picio arele go ale
i-au îng heţat pe dalele reci, aş a că şi-a dat se am a că sunt
pe coridorul din aripa roşie. Apoi pardoseala, mereu la fel
de rece, a devenit mai aspră, ca făcută din gresie ori din
grani t. în dou ă rându ri, va letul a op rit-o , a au zit zg omot
de cheie descuind, apo i înc uin d. „Atenţie la tre pte ", l-a au
zit, apoi a co bo rât o scară. O da tă s-a îm pie dic at. Pierre a
prins-o în braţe. N u o atinsese nicicând altfel decât pentru
a o le ga sau p en tru a o b ate şi iată-1 ac um cu lcân d-o pe
trept ele reci, de care se agăţa cu m putea pentru a n u alu
nec a, şi m ân gâin du-i sâni i. G ura b ărba tu lu i trec ea de la
unul la celălalt şi, în acelaşi tim p, cu m era lip it de ea, i-a
sim ţit sexul în tărind u-i-s e încetiş or. N u a rid ic at- o decât
du pă ce s-a bu cu rat de ea . U dă şi tr em urâ nd de frig, a co
borât apoi şi ultimele trepte şi a mai auzit în că o uşă des-
chizându-se, a sim ţit pra gu l su b p icio are şi, d u p ă asta, un
cov or gros. S-a m ai sim ţit în că u n pic tra să d e la nţ, apoi
Pierre i-a dezlegat şi m âinile, şi oc hii. Se găsea în tr -o în
căpere ro tu ndă şi bo ltită, fo arte m ic ă şi jo as ă. Pereţii şi
tava nul era u d in pia tră neten cu ită, aşa că se ved eau to a
te ro sturile zidă riei. La nţul fixat de c ol ier era prin s d e un

80
 Î nd r ăg ost i ţ i i d b l a Roissy

piron, înfipt în perete, cam la un m etru de podea, lăsân-

du-i libertatea de a facè cel m ult d oi paşi înainte. Nu exis
ta nici pat, n ici si m ulac ru de pa t, n ici cuv ertură , ci doar
trei sau patru pern e ase m ănătoare celor mar ocane, dar
atât de departe, încâ t, ev ident, n u pe ntru ea erau preg ă
tite. La îndemână, în schimb, într-o nişă slab luminată,
ca întreaga încăpere de altfel, exista un fund de lemn pe
care se găseau apă, f ru cte şi pâ ine. Căldura radia toarelor
dispuse la bază şi fixate î n pereţii groşi fo rma de ju r îm 
prejur un fel de plintă fierbinte, care totuşi nu era sufi
cientă pentru a-i veni de hac mirosului de mâl şi de pă
mânt, specific vech ilor în ch isori şi donjoa nelor ne locuite
din castelele su pravieţuind vrem ilo r de m ult apuse. în pe
numbra călduţă, prin care n ici u n zgom ot n u răzbătea, O
a pierdut iute soco teala tim pului. Nu mai exis tau nici ziua
şi nici noap tea, i ar lu m in a n u se stingea niciodată . P ier
re, sau un alt valet co m pl et ind iferen t, aşeza pe fu nd ul d e
lemn apă, fructe sau pâ ine, atu nc i c ân d aces tea se te rm i
nau, şi o con du cea să se spele în tr -u n un gh er d e alături.

Pe bărbaţii ca re in tr au n u îi p ute a vedea niciod ată, căci

un valet sos ea îna in te a lor pen tru a o lega la ochi ş i a o
dezlega abia d upă ce ac eia plec au. Ş irul li-1 pierd use , iar
mâinile ei blân de şi buzele mângâ ietoa re n u ar fi pu tu t re
cunoaşte vreodată, pe orbe şte, pe cin e atinseseră . Uneori
veneau mai m ulţi, d a r cel m ai adesea câ te un ul, însă de
fiecare dată, în ain te să se apro pie, era aşezată în ge nunchi
cu faţa la pe rete , cu inelu l co lierului legat d e acelaşi piro n
din perete de c are se fixase şi lanţul. Apoi era biciuită. îşi
punea palmele pe perete şi îşi lipea faţa de dosul mâinilor,

81
OOiu/ine
P o ve st e a Lu i O

în aşa fel înc ât pere tele să n u o zgârie. Ins ă genu nchii şi

sânii tot şi-i zgâria superficial. Pierduse şi numărul tor

tu ri lo r şi al pro priilo r ţipete, care se în fu ndau în tavanul

bo ltit. Aştepta. Şi, dintr-o dată, tim pul a încetat să mai
fie nemişcat. In no aptea de catife a, lan ţuril e i-a u fost des
făcute. Aştep ta de tr ei lu ni, d e trei zile sau , poate , de zece
zile, da că nu de zece ani. A sim ţit cu m cine va o înveleşte
în tr -o ţes ătur ă groasă , o ia de u m er i şi de su b genunchi,
o rid ică şi o p oartă pe sus. Ş i-a rev en it în celula ei, culca
tă sub cuvertur a de blană neagră , î n tr- u n înc ep ut de d u-
pă-amiază. Avea ochii deschişi, m âinile libere, iar René
era aşezat alături de ea, m ân gâi ndu-i p ărul. „Trebuie s ă
te îmb raci, i-a spus, ple căm." A făcut o ulti m ă baie. £1 a
pieptănat-o, i-a întins pudra şi rujul. C ând s-a întors în
celulă, taiorul, cămaşa, furoul, ciorapii, pantofii, geanta
şi mănuşile cu c are venise era u pe pat. Ba ch ia r şi man
toul pe care şi-l punea peste taior când începea să îi fie
frig, ch iar şi eşarfa de mătase pe ca re o în făşură în jurul
gâtu lui. P ortja rtie ru l şi ch ilo ţii, îns ă, n u . S -a îmbră cat
pe-ndelete, rulând ciorapii deasupra genunchilor, fără
însă a-şi pune haina, fiindcă în celulă era foarte cald. In
acel mo ment, a in trat bărbatu l care , în prim a sear ă, îi ex
plicase ce se aştepta de la ea şi i-a desfăcut colierul şi bră-
ţările care o ţin ea u cap tivă de d ou ă săp tăm âni. Ch iar o
eliberau sau încă mai lipsea ce va? N u a rostit îns ă nici un
cuvânt, abia înd răzn in d să aju te la sco ate re a brăţărilor,
dar nici vorbă s ă îşi du că m âinile p ână la gât. A poi a fost
rug ată să îşi aleagă, din tre inelele id en tice d in tr-o lădiţă
de lemn, unul care să i se potrivească pe inelarul mâinii

82
 &vtcop
Îndrăgostiţii db l a R oissy

stângi. Era un inel ciudat, de fier, aurit pe dinăuntru, a

cărui m ontură am plă şi gre a, ca de inel cu sigiliu, însă mai

arcuită, avea înc ru st aţii din em ail n eg ru şi din au r care

desenau u n fel de roată cu trei spiţe, fiecare închizând u-se
în spirală, ca roţile solare ale celţilor. Al doilea inel încer
cat a fost cel care s-a potrivit, ch iar dacă p uţin forţat. Era
greu, iar aurul strălucea parcă pe furiş, prin griul mat al
fierului polisat. Ce sem nificaţie să fi avut fierul, au rul şi
simbolul pe care nu ajungea să îl înţeleagă? îi era im po 
sibil să vorbeas că în această cameră îmbrăcat ă în roşu, cu
lanţul ei atâ rnân d în co ntinua re deasup ra patului , cu acea
cuvertură neagră în dezordine şi atârnând pe jos, cu
Pierre, valetul care p utea intra , care u rm a să intre, abs urd
în costumul lui d e oper ă, în lum ina vătuită de noiembrie.
Se înşela. Pierre nu a intrat. René a ajutat-o să îşi pună
haina şi mănuşile lun gi, care îi acopere au manşetele. Ş i-a
luat eşarfa, ge an ta şi m an to ul pe braţ. Pe cor ido r, to cu 
rile panto filor fă ceau m ai puţin zgo mot d ecât ce le ale pa
pucilor. Uşile erau închise. Anticamera era goală. îşi ţi
nea iubitul de mână. N ecunoscutul îi însoţea. Le-a deschis
.uşa din bare de fier f orjat, ca şi grilajul d espre care Jeanne
spusese că pro teje az ă castelu l, pe care nu îl păzeau nici
valeţi, nici câin i. A r id ic at o dra perie de catifea ver de şi
i-a lăsat să treacă p e a mân doi. Drap eria a căzut la loc. S-a
auzit cum uşa este din no u încu iată . Erau d oar ei sub o
boltă care dădea către p a rc N u mai aveau decât de cobo
rât treptele în d re ptu l cărora O a recu no scu t maşina care
o adusese aici. S -a aşezat a lătu ri de iub itul ei, care a tre 
cut la volan şi a demarat. După ce au ieşit din parc pe

83
vnn(«M
P o ve st e a l u i O

p o arta uriaşă, cu două canaturi, René a oprit maşina, Ia

câte va su te d e m etr i, şi a s ărutat-o . C hia r înainte d e sătu
cu l lin iştit pe ca re îl trav ersase ră şi la venire. O a putut
astfel să îi citeas că nu mele pe p laca ind icato are: Roissy.
 IL
SIR STEPHEN

locuia la mansarda unei case vechi de pe insula

Saint-Louis, c u ferestrele d ân d către mia zăzi, spre
Sena. Cele do uă ca mere m an sard ate, largi şi joase, dinspre
faţadă, se prelun ge au cu două b alcoa ne pro tejate de p an 
ta acope rişului. U na din tre cam ere era do rm itoru l, ce a
laltă, având u n pe re te ac oper it d e r af tu ri pline de că rţi,
înca drân d şem ineu l, servea d re pt salo n, bi ro u şi chi ar, la
nevoie, ca u n al doilea d orm ito r. Aici se m ai găsea u n pat
mare, aşezat în fa ţa c elo r d ouă fe restr e, iar în faţa şem i
neu lui o m asă u ria şă şi vec he, la care se pu te a m ânca,

dacă mica sufragerie îmbrăcată în tapet din mătase ver

de închis, care dăde a sp re cu rte a in terioa ră, era cu ade
vărat prea mică pe n tr u u n n u m ăr pre a m are de i nvitaţi.
0 altă cameră , d ân d to t sp re cu rte, era a lui René , ca re îşi
ţinea acolo ha in el e şi t o t ac ol o se şi îm br ăca. O îm părţea
cu el baia galbenă . T o t g alb en ă er a şi bu cătă ria. O m ena 
jeră era angajată să vină zilnic. Cam erele cu ferestrele spre
curtea interi oar ă era u podit e c u d ale roşii, poliedr e cu şase
feţe pe care le găseş ti, i m ed ia t d u p ă ce trec i d e al doilea

85
~3< tu6he S fcé \7 {je
Po ve st e a l u i O

eta j, î n co m ponen ţa tre pte lor şi a pe reţilor ve chilor ho

teluri pariziene. Reîntâlnirea cu ele a facut-o pe O să i se

strâ ngă in im a: er au la fel cu dalele de pe coridoarele de la

Roissy. D orm ito ru l ei era m icu ţ, p erde lele din sto fă de
bum b ac im prim ată, în roz şi negru, erau trase peste fe
restre , focul ardea în spate le ţesătu rii m etal ice a uşiţei de
la s obă, patu l era pregă tit, cuv ertu ra aranjată .
„Ţ i-am cu m părat o cămaşă de no ap te d in nailon, i-a
sp us René, din asta n-ai m ai avut pâ nă ac um .“ Intr-ade
văr, o cămaşă de nailon alb, plisată, fin ă ca veşmintele sta
tu et elor egiptene, apro ap e tran sp aren tă, e ra desf ăcută pe
margine a patului, p e p artea unde d or m ea O. Cămaşa se
putea strânge pe talie cu un şnur subţire trecut printr-o
bandă cu găurele elastice, materialul extensibil fiind atât
de uşor încât sânii, care se conturau vizibil, îl colorau în
roz. C u excepţia pe rdelelor, a tăbliei d e la ca pul patului,
îmbrăcată în acelaşi material cu cel din care erau făcute
perdelele, şi a celor două fotolii minuscule, acoperite cu
stofa verde de bum ba c, în dorm itor to tu l er a alb: pereţii,
cuvertura p atului c u stâlpi de m ah on , blă nurile de urs de
pe jos. Şi aşa, în cămaşa albă de noapte, aşezată în faţa fo
cului, O şi-a asc ultat iub itul . Mai în tâi, aces ta i-a explicat
că nu tre bu ie să se cons ide re, d e a cu m , liberă . Sigur că
era liberă să nu îl mai iubească şi, prin urmare, să îl pă
răsească imediat. Dar dacă to t îl ma i iu bea , a tun ci nu era
sub n ici o form ă liberă. Il ascu lta fără un cuvânt, gândin-
du-se cât e de fericită că René vre a ca ea să îi dovedească,
nici n u mai co ntează cum, faptul că e p rop rie tate a lui, dar
şi cât de naiv se dovedea el, ne înţelegând că apartenen ţa

86
 Cro*<r
Si r S t ep hen

aceasta era dincolo de orice fel de dovadă. Sau poate că

înţelegea, însă asemenea dovezi îi făceau plăcere. în timp
ce i se vorb ea, O fixa focu l. N u şi René, care n u În drăz
nea să îi întâ lnească pri virea. Bărbatul rămăsese în picioa
re şi măsura cam era în lung şi-n la t Dintr-o dată, i -a spus
că ar do ri să îl asculte s tâ nd cu bra ţele şi picioarele des
făcute, fiindcă ea se aşezase în faţa focului c u genunchii
lipiţi, înconjurându-i cu braţele. Aşa că O şi-a ridicat că

maşa
relor, şi,
preîncum
genunchi, sprijinindu
carm elitele -seezele,
o ri japon însă pe vârful
a aş picioa
teptat. Atâ
ta doar că, di n cauza gen unchilo r desfăcuţi, sim ţea în tre
coapsele întredeschise blana albă şi uşor înţepătoare. René
a insistat nu îşi desfă cuse p icioarele îndeajuns .
Cuvântul „desfăcuse" şi expresia „a-şi desface picioa
rele" se încărcau, în gura iubitului ei, de atâta tulburare
şi simţ al puterii, în cât n u reu şea n icioda tă să le asculte
fără un fel de prosternare interioară, de supunere sacră,
ca şi cum nu el, ci u n zeu ar fi vo rbit. Aşa încât rămăse
se nemişcată, cu palm ele în aer de o pa rte şi de cealaltă a
genunchilor în tre care cămaşa st rân să în juru l taliei îşi re-
ordona fal durile. î n def initi v, ceea ce do rea iub itul ei era
simplu: să fie constant şi imediat accesibilă. Nu era sufi
cient să ştie că este aşa: era necesar ca ea să nu ridice nici
cel mai mic obstacol, ca ţinuta ei, veşmintele, să simbo
lizeze asta în ochii celor avizaţi. Ceea ce înseamnă, şi-a
continuat el teoria,
asupra căruia fusese două lu cru ri.
atenţionată Prim
încă dinul, dej sosirii
seara a cunoscut
la ,
castel: genu nchii n u trebuie încruc işaţi, buzele tre buie să
rămână mereu în tred esc his e. Po ate îşi înc hipu ia că nu e

87
Crku&te -ttàezg
p
Po ve st e a l u i O

m are lu cru (aşa şi era!), însă va realiza că, din con tră, pen
tru a se c on fo rm a acestei discipline, est e nevoie de un p er

p e tu u— efo
d ată ca rt
u nde atenţie,
secre t al amcare
ân duîirova ream
ra şi, intialdecâtorva
poate, fiecare
în că, î n tim pul o cu pa ţiilor de zi cu zi şi în m ijlocul tutu
ro r c elo r care hab ar nu aveau — realitatea condi ţiei ei.
C ât d es pre ha ine , răm ân e la latitud ine a ei să le aleagă ori
să le i nvente ze, în aşa fel încâ t acea se mid ezb răcare la care

a o blig at- o în maşina care îi duce a la Rois sy să nu mai fie

ne ce sar ă. Mâine O va face triere a a t ot ceea c e înseamnă
portjartiere şi chiloţi, alegându-le dintre rochiile din şi
fon iere , din tre des uurile d in sertare . La fel se va întâmpla
şi cu sutienele asemănătoare celui căruia René îi tăiase
bretelele p entru a i-1 scoate, cu furourile a căror parte su
perio ară i-ar fi acoperit sânii, cu bluzele şi rochiile care
n u se desfă ceau în par tea din faţă, cu fustel e prea strâ m
te p en tru a p utea fi ridica te d in tr- o sing ură mi şcare. Să
îşi pro cure alte su tiene , alte bluze, alte roc hii. Deci, din
acest m om en t, va treb ui să mearg ă la croitoreasă cu sânii
go i pe s ub căma şă sau p e su b pulover? Ei da, va mer ge cu
sân ii goi. D acă se va pr in d e cinev a de che stia as ta, să îi
explic e cu m o vrea, o ri să n u o facă deloc, răm ân e la ale
gerea ei ş i n u o priveş te dec ât p e ea. Ac um , p en tru re stul
luc ru rilo r p e ca re le mai are de învăţat, ar m ai fi de aştep
ta t câteva zil e, iar d orin ţa lui era ca ea să îl aştepte îmbră 
ca
luită
toaşa c um
ţi ban ii dsee care
cuveanea
r p.utea
V a găsi
aveaînnevoie.
se rtăraş
C ul
ândsecretairu-
bărbatul
şi-a în cheia t spu sele, ea a şop tit „te iu bes c", fără a face
nici cel mai mic gest. El a fost cel care a /nai pus lemne

88
 Si r St bp hbn

pe foc şi a aprins lam pa de opal roz, de pe noptieră. I-a

spus lui O să se bage î n pat şi să îl aştep te, căci vor d orm i
împreună. C ând s-a întors, O a întin s m âna stâ ngă pe n
tru a stinge lam pa şi ul tim ul lu cr u pe care l-a m ai vă zut,
înainte ca înt un eric ul să şteargă to ate co nt ur ur ile, a fost
sclipirea întu ne ca tă a ine lulu i de fie r. E ra culcată pe ju 
mătate, pe o parte. în aceeaşi clipă, iubitul ei a strigat-o
pe nume, cu voce joasă, şi i-a lipit toată palm a de spinte-

cătura de sub pântece, trăgând-o către el.

A doua zi, O tocmai îşi termina micul dejun, singu
ră, în rochie de casă , în sufrageria verd e — René p leca
se dev reme şi n u avea să se întoa rcă d ecâ t pe seară , p en 
tru a o lua l a cină — , cân d a sun at tele fonul. A paratul
era în do rm ito r, la cap ul patu lui , lângă lam pă. O s -a aşe
zat pe jos şi a rid ica t re ce pto ru l. Era R ené care d o re a să
ştie dacă m en aje ra a pleca t. D a, to cm ai plecase , d u p ă ce
îi servise micu l d eju n, şi n u avea să rev ină de câ t a d o u a
zi dimin eaţă. „— Ai în ce put să-ţi fac i o rd in e p ri n tr e h ai
ne? —Aş fi început, a răspuns tânăra, numai că m-am
sculat foarte târ zi u şi, pâ n ă am făcut ş i o b aie, s- a făcut
prânzul. — T e-ai îm brăcat? — N u , s u n t în căm aşa de
noapte şi în roch ia de ca să. — Pune a pa ratu l de -o pa rte
şi scoateţi-le!“ O a asc ulta t cu ase m en ea d ărui re , în câ t te 
lefonul, pe care îl a şezase pe p at, a alu nec at, căzând pe co 
vor. A fost convinsă că s-a în tr e ru p t legăt ura. N u, n u se
întrerups ese. „— Eşti goală ?, s- a int er es at René. — Da.
Dar de unde m ă suni ?“ N u i-a răspuns la întrebare , ad ău
gând doar: „Ţ i-ai p ăstr at inelul?“ Sigu r că îl păstrase. I-a
spus să răm ân ă aşa c um er a pân ă la înto ar ce re a l ui şi aşa

89
•J itu Æ ne

P o ve st e a l u i O

să-şi fac ă valizele cu hain ele d e care tr ebuia să scape. Apoi

a înc his . Era tr ec ut de o ra unu şi vremea era br umoasă.
C âte va raz e d e so are lum ina u cămaşa de n oa pte al bă şi
ro chia de casă din cati fea rei ată verde pal , p recu m coaja
d e m ig dală ne co ap tă, pe care O , sco ţându-le, le lăsase să
ca dă pe jos . Le- a adu nat şi s-a înd rep tat spre b aie, pe n
tr u a le pun e în tr-u n dulap încastr at î n perete. In t rece
re , o glin da fixată pe o uşă, care îm pre un ă cu aceea de pe
perete şi d e pe uşa urm ătoare realiza o oglindă uriaşă cu
tr ei feţe, i-a reflect at bru sc p ro pr ia im agine: n u mai avea
decât papucii de piele, de acelaşi verde cu al rochiei de
casă, d oar ceva m ai verz i decât pa pu cii pe care î i purtase
la Roiss y, şi ine lul. Ii lip seau şi co lie ru l, şi br ăţăril e din
piele. Era singură, era unicul ei specta tor. Totuşi, nici-
I câ nd n u se simţise mai prof un d p re dată unei voinţe care
* nu era a sa, sclavă pâ nă-n m ăduva oas elor , mai fericită că
este aş a şi n u altfel. Cân d s-a ap leca t p entru a deschide
un ser tar, şi-a vă zu t sânii m işcân du -se înc etişor. I-a luat
do uă ore p en tru a pu ne pe pat hainele care, ulteri or, tre
buiau aranjate în valiză. In privinţa chiloţilor, nu a fost
mare lucru, a făcut o grămăjoară lângă unul dintre stâl
pii patului. Cu sutienele a fost la fel: nu a mai rămas nici
un ul, că ci toa te se înch idea u în tr- o pa rte. S-a gândit î n ce
fel ar p utea fi exe cutat acelaşi model, a vând grijă să se în
chidă în faţă, ch iar su b scobitura d intre sâni. Nici cu p ort-
jartierele nu a fost vreo problem ă, însă a avut o ezitare
când să arunce şi cors etul de satin roz, b ro dat, care se lega
la spate , sem ănâ nd at ât de m ult cu acela pe care î l purtase
la Roissy. L-a pus deoparte, pe comodă. O să hotărască

90
 S ir St bp hen

René. Va face la fel şi cu pulove rele, car e to ate se trăgeau

pe cap şi erau strânse la baza gâtului, aşadar nu se puteau
desface. Puteau fi însă ridicate din talie şi dezveli, astfel,
sânii. în schimb, to ate fur ou rile le-a fă cu t grămad ă pe p a t
In sertarul com od ei n u au m ai ră m as decât un jup on de
fai negru cu vo lan plisa t şi da nte lu ţa d e Va lencienne, pe
care îl folosea ca d ublu ră a un ei fuste plis ate, din lână nea
gră, prea uşoară pentru a nu fi şi transparentă. Va avea
nevoie de alte ju po ane, desc hise la cu loa re şi scurte. Şi-a
dat seama că a r tre b u i să ren u n ţe să m ai po arte roch ii
drepte, ori să aleagă nişte m od ele gen m an tou , cu nas turi
de sus pâ nă jos , şi să î şi co m ande de su ur i c are să se des
facă o dată cu roc hiile. î n priv in ţa ju poan elo r şi a ro ch i
ilor era sim plu, d ar ce îi va s pu ne croi tor esei despre de 

suuri? O să îi explice că îşi dorea o dublură mobilă,

fiindcă era friguroasă. C hia r aşa şi era, d re pt care s-a în 
trebat, din tr-o da tă, cu m va sup orta , atât de prost pro te
jată, frigul iernii. D u pă ce a term in at — nem aipăstrând
în garderobă decât cămăşile (care, toate, se închideau în
faţă), fust a n ea gr ă plis ată, b in eîn ţele s m anto urile şi tai o
rul cu care se întorsese de la Roissy —, a mers să pregă
tească ceaiul. î n bu cătă rie, a sc him bat ter m ostatu l la cald.
Menajera nu încărcase coşul cu lemne pentru a face fo
cul în salon, iar O ştia că iubitului ei îi place să o desco
pere, seara, în salon, lângă foc. A u m p lu t, aşadar, coşul
din lada de p e co rid o r, l-a d u s lân gă şem ineu şi a aprins
focul. Şi astfel l -a a şte p ta t să s e în to ar că, g he m uită în fo
toliul uriaş, cu c ea iu l a lătu ri, dar, de această dată, aş a cum
îi ordonase, dez brăca tă.

91
J a u /În e yx.êaçc'
Po ve st e a l u i O

P en tru O , pr im a d ifi cu ltate a fost aceea pri vi toa re la

p ro fe s ia ei. P o a te că d if ic u lta te e s te p r e a m u lt spus. Mi
rare ar fi cuvântul mai potrivit. O lucra In departamen

tu l de m o d ă al u n ei age nţii fotog rafice, u n d e pr el ucr a ore

in şir imaginile celor mai ciudate ori mai frumoase fete,
alese d e c re a to rii de m o d ă p e n tr u a l e p rez en ta c olecţiile.
C ei d e la serviciu se m ira se ră că O îşi prelu n g ea a tâ t de
m u lt va can ţa, p ân ă târz iu, în to a m n ă, ş i că absent a exact
în p erio ad a cea m ai înc ăr cată, c ân d o n o u ă l ini e a modei
u rm a să ap ară pe p iaţă. D a r se m iras eră, m ai al es, că re
venis e atâ t de sch im bată . La p rim a ve dere, n u se prea pu
tea sp u n e însă î n ce co n sta s ch im b are a d ar , pe mă sur ă ce
o o b serv au , era u to t m ai c o n v in şi d e ea. S e ţinea dreap
tă, priv iril e îi era u m ai lim p ez i, în să ceea ce f ra pa, mai
ales, era p e rfe cţiu n ea im o b ilităţ ii sa le şi m ăsur a g esturi
lor. Se îmbrăcase întotdeauna sobru, ca toate fetele care
au u n ser vici u care, în p ricip iu , este p ro p rietatea b ărba
ţilo r. In să, o ric â t de re z e rv a tă s- a r fi d o v ed it, celelalte
fet e — care e rau o b iec tu l îns u şi a l m u n c ii sa le, ale căror
o cu p aţie şi voca ţie e ra u îm b răc ăm in te a şi coafuri le — au
rem arc at ra p id ceea c e alţ i o ch i n u a r fi p u tu t z ări. Pu
love rele p u rta te d ire c t p e piele, c are lăsau să s e deseneze
sâni i pe sub el e — pâ n ă l a u rm ă R en é fu se se de a cord cu
p u lo v e re le — , fu stele p lisa te c a re se în fo ia u fără greutate
că păt aseră ae ru l discret al u n ei u n ifo rm e, într-atât de des
aju n se se O să l e p o a rte . „G reş eşti, f e tiţo , i- a zi s într-o zi,
cu m aliţie, u n m a n ec h in b lo n d , cu o ch ii ver zi, cu p omeţi
sla vi, în a lţi, ş i cu te n u l c e n u şiu -c a fe n iu , to tu şi ţi-ar tre
b u i ja rtie re , o să-ţi d istru g i pic io arele.* 1A sta p en tru că 0

9 2
 Groheeff
Si r St ep hen

se aşezase, ne atentă, în faţa ei, cam repezită şi în diago

nală, pe br aţul u n u i fo to liu m are , de piele, iar gestul îi

făcuse fusta să se ridice. Fata cea înaltă zărise sclipirea

coapsei goal e dea su pra cio ra pilo r ru laţi, care ac operea u
genunchii şi se opreau imediat deasupra rotulelor. O a
zâmbit, curio as ă să ştie ce şi-o fi înc hip uit b lon da . Dacă
nu cumva chiar a în ţel es ... A tras de ciorapi, pe rân d, ca
să îi mai în tin dă, ceea c e era m ai g reu de cât atun ci câ nd

urcau p ân ă la ju m ătat ea coap sei şi erau ţin uţi de ja rti e

re, şi i-a răspu ns lu i Jacq ueline, ca p en tru a se j usti fica:
„— E mai practic aşa. — Practi c p en tru ce? — N u sup ort
centurile, deci nici po rtja rtie niT . Jacquel ine nu a mai fost
atentă la răspun sul lui O , pr iv in d inelul d e fier.
Cu J acqueline a făcu t vreo cinci zeci d e clişee în câteva
zile. Fot ogra fiile n u se m ăna u c u n im ic din ceea ce lucra 
se mai înaint e. D ar p oa te că nici n u avusese un asemenea
model. în orice c az, nic iod ată n u ştiuse să extragă din tr- o
figură sau di n tr -u n co rp a sem en ea semnificaţ ii em oţio 
nante. Nu se punea p ro blem a să înfrum useţezi m ătăsu-
rile, blănuril e, dantelele, p rin fru mus eţea de zân ă surp rin 
să în oglind ă a J acq ueline i, fie în cea m ai sim plă cămaş ă,
fie în cea mai s om ptu oa să blan ă de v izon. Era tun să scurt,
firul de p ăr era gros ş i blo nd, uşor on dula t, la orice cu 
vânt îşi aple ca p u ţin ca pu l spr e um ăru l stân g, lipin du -şi
obrazul de gulerul ridic at al blănii , dac ă în ace l m om en t
purta vreuna. O a surprins-o o dată astfel, surâzătoare şi
tand ră, cu p ărul u şo r rid ica t ca de o bo are d e vâ nt, cu
obrazul ne ted şi ferm lăsat p e viz on ul alba stru, d e parcă
pe blană s-ar fi aşezat cenuşa p ro a sp ătă a u n u i foc de

93
 P ov es t ea l u i O

lemn e. B uzel e î i er au întredes chise, oc h ii p e ju m ăta te în-

chişi. In apele sclipitoare şi îngheţate ale fotografiei ai fi
zis că pluteşte o înecată fericită, şi palidă, a h , atâ t de pa-
lidă!... O scosese o pro bă într-un uşor t on d e gri . Dar fă
cuse şi o al tă f otogra fie Jacquelinei, care o tu lb u ra încă şi
m ai t are: î n con tre-j our , cu um erii go i, cu capul şi figura
ascun se de o voaletă nea gră d in pla să cu o c h iu ri mari , cu
o absurdă pană dublă de egretă, ale cărei fire impalpabi-
le o încoronau parcă într-un nimb de ceaţă. Era îmbră-
ca tă într-o imen să rochie de m ătase gr oas ă, b ro d a tă, ro-
şie ca rochii le de mirea să din Evu l M ed iu, ca re o acop erea
până la gleznă, se umfla în jurul şoldurilor, îi strângea
mijlocul şi îi reliefa sânii. Era ceea ce creatorii de modă
n u m es c „rochie d e gală**, pe care n im en i n u o p o a rtă nici-
odată. San dalele cu tocu ri foarte îna lte e rau ş i ele îmbră -
cate în mătase roşie. Tot timpul în care Jacqueline a stat
î n fa ţa e i , îm b ră c a tă c u r o c h i a a c e e a ş i în că lţ a tă cu san-
dalele care i se potriveau, ascunsă de voaleta care părea
premoniţia unei măşti, O îi completa şi îi m od ifica i n
gâ nd detaliile. N u ar fi fos t m ar e lucru: dacă ta lia ar fi fost
şi m ai strânsă, ia r sân ii şi m âi d ăru iţi pri vir il or, a r fi fost
î n t o c m a i c a r o c h ia e i d e la R o is s y , c a r o c h ia lu i Jeanne,
aceeaşi măta se groasă, nete dă , casan tă, mătase c are era ri

di cat ă cu am ând ouă m âinile când i se ord on a... Ş i, ia te

uită, Jac quel ine chiar o ridica, folo sin d u -şi ambe le mâini,
pentru a cobo rî de p e platform a p e car e poz a d e un sfert
de ceas. Acelaşi fâşâit, acelaşi zgomot de frunze uscate
st rivi te sub ta lpa pan tofu lui. C hiar n im en i nu poartă ase-
m en ea roc hii d e gală? A h, b a da ! D ar Jacquel ine m ai purta
 (jniîepp
Si r St ep hen

şi un co lier d e aur, la baz a gâ tul ui, şi br ăţări de aur. O s-a

surpri ns g ân din du-s e că i-a r fi stat ş i m ai bine da că bră-
ţările şi co lie ru l a r fi fo st d in piele. Aşa că, de data asta, a

făcut ceea ce nu s-a mai întâmplat vreodată: a urmat-o

pe Jacqueline în încăpătoarea cabină a studioului, în care
modele le se îm brăc au, se m ac hia u şi un de, la plecare, îşi
lăsau costumele şi fardurile de serviciu. A rămas în pi
cioare în c adru l uşii, c u pri virile a ţin tit e în ogl ind a în faţa
căreia se aşezas e Jac queline, fără a-şi fi scos roch ia. Oglin 
da era m are c ât p erete le, p e c ân d m ăsuţa de machi aj din
sticlă neag ră era chia r fo ar te mic ă, astfel încât le pu tea ve
dea, în acela şi ti m p, p e Jacqueline, p e cea car e o ajuta să
îşi scoată penele de egretă şi voaleta, dar şi propria ima
gine. C olie rul şi l- a sco s sin gură, rid icâ nd braţele ca dou ă
toar te ale unei a m fore. Câteva pică turi de s udoare î i per
iau subsu orile pe rfect ep ilate (o are d e ce?, s-a întrebat O,
ce păcat, ea e atâ t d e b lo ndă!... ), iar O a sim ţit mirosul lor
iute şi fin, u şo r vegetal, ş i s- a în tr eb at ce par fum foloseş
te Jacqueli ne — sau ce par fu m i-a fos t ordo na t să fol o
sească ... Ş i-a sco s ap oi brăţăril e şi le-a pu s pe măsuţa de

sticlă, făcâ ndu-le s ă zo rn ăie ca p e n işte lan ţuri. N ua nţa de

blond a părului era a tât de deschisă, încât pielea părea mai
închisă la culoare, cenuşiu-cafenie până la bej, ca nisipul
fin du pă flux. în foto gra fie, mătase a roşie ur m a să fie nea
gră. Abia în m o m e n tu l în car e genele lungi a le Jacqueli-
nei, pe care ş i le rim ela fără pre a m are trag ere de inimă ,
s-au ridi cat, O i-a î n tâ ln it privirea direct ă şi atât de im o
bilă încât nu şi-a m ai p u tu t-o desprinde de a sa, sim ţind,
încet-încet, cu m ro şeşte. Asta a fost to t. „Ier taţi-m ă, dar

95
-/kaim- -/£
*’vfge
Poves t ea l u i O

trebuie să mă dezbrac**, a spus Jacqueline. „Dumneavoas

tră iertaţi-m ă!“, a m urm ura t O , în ch izân d uşa. A doua zi
a luat la ea probe le ex ecu tate în ajun, fără a şti cu ade vă
ra t dacă chia r vrea să i le ar ate iu bitu lu i ei, cu care urma
să cineze în oraş . Fard ân du -se la m ăsu ţa d in dormitor,
privea fotografiile, se întrerupea pen tru a urm ări cu vâr
ful un ui deget linia unei sprâncene, sch iţa unui surâs. Insă
cân d a auzit zgo motul cheii în bro as ca uşii de la intrare,
a lăsat fotograf iile să alun ece în serta r.
De do uă săptămâni, O purta ech ipa m en tul convenit şi
încă nu se obişnuise cu el. In tr -o seară, la întoarcerea d e
la studio, a găsit un bilet de la iubitul ei care, în câteva
cuvinte, o ruga să fie gata pe la opt, ca să poată lua cina
împreună cu el şi cu prietenii lui. Va veni o maşină să o
ia, şoferul va urca să o c aute . P ost -s cr ip tu m ul preciza că
treb uie să po arte ha ina de blan ă, să fie îm brăcată com
plet în negru (cuvântul „complet** era subliniat) şi să aibă
grijă să fie fardată ş i p arfu m ată ca la Roissy. Era deja o ra
şase. Com plet în negru pen tru cină înse m na — şi era ju
mătate a lui decem brie, şi era fri g! — cio rap i neg ri de nai

lon , m ănu şi negre, fusta p lisată în ev an tai , pulo veru l gros

cu paiete sau vesta scurtă, cu mâneci, de fai. A ales-o pe
cea din urmă. Era vătuită şi matlasată cu tigheluri largi,
strânsă în agrafe de la gât p ână-n talie ca acelea, s obre, pe
care le p urta u bărb aţii î n sec olu l al şaisp rez ece lea şi, dacă
îi sublinia a tât de bin e sân ii, asta era fiind că sutienul era
prins, pe dedesubt, de vestă. D ublura interioară era făcu
tă to t di n fai, iar bă ştile ei de cupa te aju nge au pâ nă pe şol
duri. Singura pat ă de cu loa re, s câ nte ieto are , era u agrafele

96
 S i r St bp hbn

mari, aurit e, se m ănân d clap etelor d e la ghetele copiil or,

pe care inele metalice le fac să se deschidă şi să se închi

dă cu zgomot. Nimic nu îi părea mai ciudat lui O decât

să se vadă liberă şi sin gură în baie, preocu pată să se spe
le, să se fardeze şi să se parfumeze ca la Roissy, după ce
îşi aranjase hainele pe pa t, iar la picio rul pa tulu i, pa nto 
fii negri de antilopă cu tocuri cui. Nu avea farduri chiar
ca la castel. î n se rta ru l m ăsuţei d e m achiaj a desc op erit
un ruj gras pentru ob raji, pe care n u îl folosise niciodată ,
cu ajutorul că ruia şi-a co ntu ra t m ai pre gn an t areolele sâ
nilor. Era un ruj care abia de se vedea atunci când era
aplicat, da r care im ed iat se înc hid ea la culoare . La înc e
put a crezut că dăduse un strat prea gros şi a în cercat să
îl şteargă cu puţin sp irt, dar se ştreg ea ta re greu . A lu at-o
de la cap: o n u an ţă ro z înc his, ca de b ujo r, i-a în florit
pe sfârcuri. C ât d espre buzele ascunse de blăniţa de sub
pântece, degeaba a v ru t să le fardeze, că n u i-a m ers. în
sfârşit, a găsit p ri n tr e t uburil e c u ru j de b uze d in acelaşi
sertar un ruj permanent, care nu îi plăcea deloc, fiind
că era prea uscat şi îşi p ăstra cu loa rea prea m u lt tim p.
însă pen tru locul acel a era to cm ai bu n . Ş i-a aran jat p ă
rul, figura, apoi s-a parfumat. René îi dăduse, într-un
vapo rizat or care a ru nca o ce aţă gro asă de p ic ătur i dens
mirositoare, un p arf u m al cărui n u m e n u îl cu no ştea şi
care amintea de lemnul uscat şi de plantele de mlaşti
nă, aspru şi oare cum sălbatic. Pe piele, p e b lăniţa d e la
subsuori şi de su b p ân te ce, ce aţa se lichefia şi p ic ătur i
le se prelingeau şi se lipeau în puncte minuscule. La
Roissy învăţase rit m u rile len te, aş a în cât s-a pa rfu m at

97
P ov e stea un O

în trei rânduri, lăsând de fiecare dată parfumul să i se

usuc e pe piele. Dup ă care şi-a pus mai înt âi ciorapii şi

pantofii cu tocuri înalte, apoi jupa, fusta şi, în fine, sa

coul cambrat. Şi-a tra s mănuşile. Şi-a lua t geanta, în care
avea pudra, rujul, pieptenele, cheia şi o mie de franci.
Aşa, înm ănuşată, şi-a scos h ain a de blană din şifonier şi
şi-a îndreptat privirile către ceasul de la capul patului:

era opt fără un sfert. S-a aşezat de-a curm ezişul patului,
cu privirile fixate pe cadranul ceasului, aşteptând fără
nici o mişcare su netul sonerie i. în sfârşit, cân d l-a auzit
şi s-a ridicat p en tru a pleca , îna inte d e a stinge l umina,
şi-a zărit în apele oglinzii pr ivirea îndrăzneaţă, dar blân
dă şi docilă.
Prim a persoană pe care a vă zut-o , la bar , după ce a îm
pins uşa restaurantului italienesc în faţa căruia o lăsase
maşina, a fost René. Acesta i-a zâmbit tandru, a luat-o de
mân ă şi s-a înto rs către u n fel de atlet cu păr cărunt pe
care, în engleză, i l-a p rezentat drept Sir Stephen H. Lui
O i s-a oferit u n scaun între cei doi bărbaţi şi, cum urma
să se aşeze, René i-a şoptit să aibă grijă să nu îşi şifoneze
rochia, ajutând-o să şi-o lase să alunece în ju ru l scaunu
lui a cărui piele rece a simţit-o, astfel, direct pe piele, ca
şi margine a de metal s trălucito r lipită de interiorul coap
selor. La început nu a îndrăznit să se aşeze decât pe ju
mătate , de tea mă să nu cedeze te ntaţie i de a sta picior
peste picior. Fusta i s-a întins de jur împrejur. Călcâiul
drept se sprijinea pe inelul m etalic al scau nului de bar.
vârful pic ioru lui stâng atin gea p odeaua. Englezul, care,
fără a scoate un cuvânt, se înclinase în faţa ei, nu o scăpa

98
 rvrcop
Sir St bp hbn

din ochi, privindu-i genunchii, mâinile, buzele, atât de

calm şi cu o aten ţie atât d e precis d irecţionată şi sigură de
sine, încât O s-a s im ţit exa mina tă, cân tărită în po stu ra de
unealtă, ceea ce ştia că este. Forţată, pa rcă, de aceas tă pr i
vire şi, aşa zicând, îm potriv a propriei voinţe, şi-a scos m ă
nuşile. Ş tia că, o dat ă ce va avea m âin ile dezgolite, bărb a
tul va începe să vorbea scă, fiindc ă mâin ile ei erau cu totu l
deosebite, se m ănân d m ai deg rab ă cu acel ea ale un ui bă
iat decât aie une i fem ei, şi fiindc ă pe inela rul stâng p urta
inelul de fier cu trip lă spiral ă de a ur . U ite că nu a fost aşa:
nu a spus nim ic, însă a zâ m bit văzând inel ul. Ren é be a
Martini, Sir Step he n, whisky . Cel din urm ă şi-a term in at
încet licoarea din pah ar , ap oi a aştep tat ca René să dea
gata un al doilea M ar tini , ia r O sucu l de grap effuit pe care
iubitul ei i-1 co m an da se, exp licân d în acest tim p că, dacă

0 vrea să le facă plăcerea de a fi de aco rd cu ei, ar p utea

cina în sala de la sub so l, m ai m ică şi m ai liniş tită decâ t
cea de la par ter , c are se d esc hid ea către bar . „Desigur *, a
răspuns O, care deja îşi luase de pe tejgheaua barului
geanta şi mănuş ile. Sir Steph en i-a în tin s m ân a d rea ptă
pentru a o ajuta să coboare de pe scaunul de bar. Feme
ia şi-a lăsat m ân a în m ân a lui, pe c ân d engle zul i se ad re
sa, în sf ârşit, d irec t, r e m a rc â n d că are m âin i fă cute să
poarte fierul, în tr-a tâ t de bin e i se potrivea inelul. însă,
cum îi vorbea în engl eză, în te rm en i se strecura u n a n u 
me echivoc şi pu te ai ezita în a înţelege da că era vo rb a n u 
mai desp re m etalul cu pr icin a sau, n u cum va, mai ales
despre lan ţur i. în sala d e la s ub so l, o s im plă piv niţă te n-
cuită fără fini saj, d ar pro asp ătă şi vese lă, er au p atr u mese

99
 I
^iiu/îne
POVBSTHA LUI O

dintre care do ar una e ra o cu pa tă de perso ane a căror în

tâln ire d ăde a sem ne c ă se ap ro pie de în cheie re. Pe pereţi
fusese desenată, aproape ca o frescă, harta Italiei gastro
nom ice şi turi stic e, în cu lo ri fără striden ţă, ca ace lea ale
în gheţat el or d e vanilie, zm eu ră sau fist ic. Ceea c e a fă
cu t- o pe O să îşi sp ună că, la sfârşitul mesei, va cere o în
gh eţată cu pra lin e p isate şi cr em ă pr oa sp ătă. Plutea de fe
rici re sim ţin d pe su b m asă genun ch iul lui René lipindu-se
de al ei, auzindu-1 v orb in d şi ştiin d că pentr u ea vorbeş
te. Ş i el îi privea buzele. I s-a pe rm is să com and e înghe
ţat ă, n u însă şi cafea. Sir S te phen i-a ru gat să accepte să
bea cafeaua la el acasă. Mâncaseră cu toţii foarte uşor, iar
O îşi dăduse seama că avuseseră grijă să nici nu bea prea
m u lt, ia r ea încă ş i m ai p u ţin : o ju m ăta te de ca rafă de

Chianti pen tru to ţi trei. Ba c hiar m âncaseră în viteză: abia

dac ă se făcuse or a n ouă. „I -a m dat li ber şoferului, a spus
Sir Steph en, n u ai vrea s ă co nd uc i t u, Ren é? Cel ma i sim
plu e să m ergem direct la m ine." René a trecut la volan,
O lâng ă el, Sir Step hen alătur i d e ea. M aşina era u n Buick
uria ş pe a căru i b an ch etă d in faţă în căp eau to ţi trei.
D inco lo de Alma, C ou rs-la- Rein e er a lu m inat, f iindcă
din copa ci că zuseră to at e frunze le, P lac e d e la Concorde
era sclip itoare şi usca tă, i ar c eru l d e d eas up ra ei întune
cat d e no rii în care părea că s-a a d u n at to ată ză pada, care
însă n u s-a h o tărâ t încă să cad ă pe p ăm ân t. S-a auzit un
m ic decl ic, iar aeru l cald a p u tu t fi sim ţit u rcând pe pi
cioare: Sir Ste ph en dăd u se d ru m u l la î ncă lzi re. R ené a
u rm at m alul d re p t al Sene i, apo i a în to rs către Pont-Ro-
yal , p e n tr u a tre ce p e stân gu l. î n lăn ţu ită în piatr ă, apa

100
 G roscop
S i r St ep hen

îngheţase, înc remenind parcă, la rân dul ei, ca înt r-o pia

tră întunecată. Privind-o, gându l o p urta pe O la héma

tite. Pe cân d avea cinc isprezece ani, cea ma i bună priete 
nă a ei, care avea treizeci, şi de care era îndrăgostită, purta
un inel de hematit împodobit cu mici diamante. O şi-ar
fi dorit u n colier di n această pia tră neagră , fără dia man

te, un colier strâ ns la baza gât ului. Insă colierele care i se

dăruiau acum — mă rog, încă nu i se dăru ia u... — le-ar
fi schimbat, oare, pe acel colier de hem atit, pe hem atite -
le din vis? Revedea camera mizerabilă în care Marion o
adusese, în spatele intersecţiei de la Tur bigo, şi cu m îşi
desfăcuse — ea, nu Marion! — cozile lungi de şcolăriţă,
pe când prietena ei o dezbrăca şi o culca în patul de fier.
Frumoasă mai era Marion când o mângâiai, iar ochii ei
păreau două stele, două stele albastre, fremătătoare! René
a oprit maşina. O nu a putut recunoaşte strădu ţa pe care
se aflau, una dintre acelea care leagă rue de l’Université
de rue de Lille.
Apartament ul lui Sir Stephen era situa t în fun dul unei
curţi, într-una dintre aripile unui vechi hotel, iar cam e
rele se înşiruiau una după alta. Cea din capătul opus in
trării era şi cea mai mare, cea mai primitoare, mobilată
în stil englezesc, cu mobilă din mahon întunecat şi mă
tăsuri în nuanţe pale de galben şi gri. „Nu am să vă cer să
faceţi focul, i-a spus Sir Stephen lui O, însă cu siguranţă
această canapea vă aparţine. Luaţi loc, vă rog. René va face
cafeaua,- iar eu nu vă solicit decât să mă ascultaţi cu aten
ţie/* Canapeaua din damasc de culoare deschisă era aşe
zată perpendicular faţă de şemineu, cu faţa către ferestrele

101
ïfyû/îrieSQtkyn-’
’
Po ve st e a l u i O

ce dăde au spre gr ădin ă şi cu spa tele la acelea care d ădeau

spre cu rte. O şi-a scos bla na şi a lăsa t-o pe braţul canape
lei. Când s-a întors şi-a dat seama că şi iubitul ei, şi gaz
da aşteptau în picio are ca e a să se supună invitaţiei lui Sir
Ste phen, aşa că şi-a aşezat gea nta lângă haina de blană şi
şi-a scos m ănuşile. Cân d, oare , când va afla, în sfârşit, şi
chiar va af la vre odată ges tul f ur iş pri n ca re să î şi ridice
fuste le în clipa în care tr eb uie să se aşeze, gest pe car e ni

m eni să n u îl observe, gest atâ t d e di sc re t în câ t şi ea să

uite de pro pria -i n ud itate ş i su pu ne re? în orice caz, nu
acu m, câ nd René şi str ăin ul acesta o pr iv ea u în tăcere. în
fine, ea a cedat ş i s-a aşezat, Sir S tep he n a m ai pu s lemne
pe foc, René a trecut în spatele canapelei, a luat-o de gât
şi de păr pe O, i-a d at capu l p e s pate , li pin du-i ceafa de
spătar, şi a să ruta t-o a tât d e în delu ng şi de profund, în 
cât ea a s im ţit că i se taie r esp iraţia şi că pâ ntecele i se în
moaie şi îi ia foc. N u a lăsat-o de câ t pentr u a-i spune c ă
o iub eşte, d upă care ş i-a lip it d in n o u bu zele d e ale ei.
Mâinile lui O, libere ş i des făcute, cu podul palm elor spre
tavan, căzuseră pe rochia neagră, aşezată în jurul ei ca o
corol ă. Sir Step hen se ap ro pia se şi, atu nci cân d, într-un
târziu, R ené i-a d at d ru m ul, ia r ea şi-a desc his oc hii, a în
tâln it p rivirea cenu şie şi d re ap tă a engle zului. Şi chiar aşa
am eţită cum era şi gâfâind de fe ricire , n u i-a fost greu să
observe că acesta o admira şi o dorea. Cine ar fi rezistat
gurii ei um ed e şi întrede sch ise, b uze lo r ei umflate, gâtu
lui ei alb ţâşnind din gu leru l n egru a l hainei de paj, ochi
lor mari şi limpezi care nu evitau nici o privire? Numai
că singurul gest pe care S ir Ste ph en şi l-a p erm is a fost să

102
 Ciroscap
S i r St ep hen

îi mângâie din vârful degetelor sprâncenele şi, apoi, bu

zele. După care, aşezându-se în faţa ei, d e cealaltă parte a
şemineului, după ce René s-a afundat la rândul lui în-
tr-un fotoliu, i s-a a dre sat „ îm i înch ipui că René nu v-a
vorbit niciodată despre fam ilia lu i. P oate că ştiţi tot uşi că
mama sa, înain te de a se m ărita cu tatăl lui, a fost că săto
rită cu un englez care, la rându-i, avea un fiu dintr-un
mariaj ante rior. Acel fiu su nt c hia r eu , şi ma ma lui René

m-a cresnu
Aşadar, cutampână în o ziua
nici în care
leg ătură l-actăpărăsit
dire de sânpe
ge tatăl me u.
cu René şi
totuşi, în tr -u n an um e fel, su nte m fraţi. Ş tiu că René v ă
iubeşte. Aş fi ob servat şi dacă el n u m i-ar fi sp us-o, dacă
nu ar fi făcut nici un gest în acest sens. Ajunge să îl vezi
cum vă prive şte. M ai ştiu şi că su nte ţi d in tre acelea care

au trecu t pe la Roissy şi îm i î nchip ui că veţi m ai d a pe

acolo. în prin cipiu , ine lul p e care îl pu rta ţi îm i dă dr ep
tul să dispun de d um ne av oa stră c a tu tu ro r celor care î i
înţeleg semnificaţia. în să n u a r fi vo rb a de câ t des pre un
angajament trec ător, or ceea ce noi aşteptăm de la d um 
neavoastră est e u n luc ru cu m ult m ai ser ios . Spu n noi
fiindcă ob serv aţi că Ren é tace , d o ri n d ca eu să vorb esc
atât în nu mele m eu , c ât şi în al lui. Dacă este ade vărat c ă
suntem fraţi, atu nc i e u s unt cel ma re, născ ut fiind c u zece
ani înaintea lui. De asemenea, există între noi o aseme
nea veche stare de libe rtate a bs olu tă, în câ t t o t cee a ce î mi
aparţine este di n când în când al lu i, ia r ceea ce îi ap arţi
ne devine un eo ri al m eu . Sun teţi de ac ord să pa rticipa ţi
la acest joc? Vă rog, vă ce r o decla raţie î n aces t sens, fiin d
că ea vă va angaj a m ai m ult dec ât la simpla su pu ner e, care

103
Po ve st ea l u i O

este ca şi câştigată. Luaţi în considerare realitatea că eu

sunt, pur şi simplu, o altă formă a iubitului dumneavoas
tră. Nu veţi avea niciodată decât un singur stăpân. însă
cu certitudine mai redutabil decât toţi cei cărora aţi fost
dăruită la Roissy, fiindcă voi fi prezent zi de zi şi, dinco
lo de asta, am simţul obiceiurilor şi al ritualurilor. (And
besides, I a m fo n d o f habit s a n d ri tes . .. )"
Vocea calmă a lui Sir Stephen se ridica în tăcerea ab
solută. Până şi flăcările şemineului luminau fără vreun
zg om ot . O era fixată de canapea ca un fluture prins cu un
ac, un ac lung făcut din cuvinte şi din priviri care îi tra
versa miezul trupului şi îi apăsa pe mătasea călduţă fese
le dezgolite şi atente. Nu mai ştia pe unde îi sunt sânii,
ceafa, mâinile. însă că acele obiceiuri şi ritualuri despre
care i se vorbise trebuiau să aibă ca obiect posedarea,
printre alte părţi ale corpului ei, şi a coapselor lungi as
cun se sub fusta ne agră şi încă şi m ai d esfăc ute acu m, asu
pra acestui fapt nu avea nici o îndoială. Cei doi bărbaţi
stăteau în faţa ei. René fum a, însă ap rins ese lângă el una
dintre acele lămpi cu abajur negru, care devorează fu
m ul, dar şi a erul, oricum purif icat de f oc ul de lem ne care
miro sea pro aspă t în noapte. „— Pu teţi să îm i răs pun deţi
sau mai vreţi să ştiţi şi alte lucruri? a adăugat Sir Stephen.

— Dacă accepţi,
preferinţele a spus
l ui S ir René,
Stephe n. —îţiEvo i ex
xige plica l-a
nţele, eu cor
însuecmi
ta t
acesta." Cel mai dificil nu este să accept, îşi spunea O,
dându- şi seama că nic i un ul, n ici cel ălalt şi n ici măca r ea
nu s-ar fi gândit l a aşa ceva, la fa ptu l că e a ar fi pu tut re
fuza. Cel mai dificil era să vorbească. Buzele îi ardeau,
104
 (jrorcof?
Si r St bp hbn

gura îi era uscată , p arc ă n u mai avea nici un s trop de sa

livă, angoasa născ ută în egală m ăsu ră din frică şi din do 
rinţă o strangula, m âinile , p e ca re şi le regăsise, era u reci
şi umede. Dacă m ăca r şi-a r fi p u tu t înch ide ochii. Nu mai
că, nici vorbă de aşa ceva. Două priviri îi urmăreau pri
virea, două priviri cărora nu putea şi nici nu voia să le
scape. Ddu ă pri viri c are o trăge au sp re ceea ce crezuse că
a lăsat deop arte p en tru m ultă vreme, po ate pentru to t
deauna, acolo, la Roi ssy. F iindc ă René n u începea îm bră
ţişările decâ t m ân gâind-o , iar sim bolul ap arten enţei ei tu 
turor cel or care c unoştea u sec retul inelulu i rămăsese fără
consecinţe. Poate că n u întâlnise pe nim en i care să fi ştiut
secretul. Sau p oate că aceia ca re îl ştiau nu scoseseră nici
o vorbă. S ingura p er so an ă p e care o bănu ia că ar f i în ţe

les era Jacqueline . D ar dac ă ace asta fusese la Roissy, de ce

nu purta inelul? Mai mult: împărtăşirea secretului, ce
dreptur i îi oferea Jac qu elinei a su pra ei? Chia r aşa, îi d ă
dea faptul acesta vre un dre pt? D ar ca să vorbească trebuie
să se mişte? Păi cu m să se m işte d e cap ul ei? Ar fi fost su 
ficient un o rd in p en tr u a ţâşni în picioare, nu m ai că, de
data aceasta, ceea ce do re au de la ea n u era să ascul te un
ordin, ci să vină în în tâm pin are a ordin elor, să le-o i a îna
inte, să îşi as um e rolu l de sc lavă şi să se dăruias că în con
secinţă. în as ta a r fi c onsta t ce ea ce Sir Step hen înţelegea
prin „declaraţia" ei. îşi am intea că n u îi spusese nicioda
tă lui René altce va d ecât „t e iub esc " şi „ su nt a ta". Astăzi
se părea că i se ce re să vo rb ea sc ă, să acc epte î n detaliu şi
cu precizie ceea ce până acum acceptaseră doar tăcerile
ei. S-a în dre pta t şi, ca şi c u m s-a r fi sufo cat, şi-a desfă cut

105
'tte/wfp -1/vdvMi '

Po ve st e a l u i O

haina p ân ă cân d de spic ătura din tr e sân i a înc ep ut să iasă

la iveală. D upă care s-a ri dicat în pic ioa re. Genunchii şi
mâinil e îi tre m ura u. „— Sunt a ta, i s- a adresat e a lui

René, şi voi fi to t ceea ce t u vei vrea să fiu. — Nu aşa, i-a

răspuns acesta, eşti a noastră. Repetă după mine: Sunt a
voastră şi voi fi to t ceea ce v oi veţi vrea să fiu." O chii ce
nuşii şi duri ai lui Sir Stephen nu o părăseau şi nici cei ai
lui René, în care se pute a pi erd e p e c ând re pe ta fără gra
bă, după el, frazele pe care i le com anda, trecându-le la

persoana întâi, ca într-un exerciţiu gramatical. „îmi re

cunoşti mie şi lui Sir Stephen dreptul...", spunea René,
iar O relu a cât de li mpe de putea: „Vă rec unosc ţie şi lui
Sir Stephen d re ptu l.. .“ Dre ptu l de a d isp un e de corpul ei
după bunul lor plac, oriunde şi oricum ar fi avut chef,
dre ptul de a o ţine în lanţuri, de a o biciui ca pe o sclavă
sau ca pe o co nd am nată pen tru cea m ai neînsemnată gre
şeală, sau p ur şi sim plu din plăcere, dre ptu l de a nu ţine
cont de rugăm inţile şi de ţipete le ei, d acă vo r ajunge s ă o
facă să ţipe . „Mi se p are, i -a sp us René , că pri n asta Sir
Steph en a d orit să te lege şi m ai bin e atâ t de m ine, cât şi
de tine însăţi şi că do reşte să îţi explic în detaliu exigen
ţele sale. " O îşi asc ulta iu bitu l, ia r cu vin tele pe care i le
spusese l a Rois sy îi reve nea u în m em orie , fiindcă erau
chiar acele aşi. D oar că atu nci le ascultas e lip ită de el, apă
rată de u n soi de neve rosim il ca re ţin ea de vis, de senti
mentul că existenţa ei se des făşura î ntr -o cu totul altă via
ţă, dacă nu cumva chiar nu exista. Vis or i coşmar, decoruri
de închi soare, roch ii de gală, p er so naje mascate, to tul o
înd epărta de pro pria viaţă pâ nă la aşezar ea d uratei s ub

106
 <Stwcm >
Si r St e p hen

semnul inc ertitu din ii. A colo se si mţea ca în plin ă noap

te, în miezul u nui vis p e care îl re cunoşti şi care o ia de la
capăt: ştii că e vis, ştii că se va sfârşi şi ai vrea să se sfâr
şească de teamă că nu o să mai rezişti, dar şi să meargă
mai departe ca să-i afli continuarea. Ei bine, iată conti
nuarea chiar aici! C ân d nu o mai aştep ta şi sub ultim a î n 
făţişare pe care ar fi p u tu t- o co nc ep e. Şi asta a dm iţând
ceea ce îşi zicea ac um , şi a num e că acea sta e ra c ontinua
rea, că o alt ă co ntin ua re nu se as cu nd ea în spatele cel ei
de faţă, şi o alta încă şi mai departe. Iar continuarea aceas
ta, prin ceea ce ea aru nc a dins pre a m in tire în prez ent,
prin realitatea care nu acoperea decât un cerc închis, d in-
tr-un univers închi s, u rm a, d in tr -o dată, să co nta m ine ze
toate întâmp lările şi toate obişnuin ţele vie ţii cotid iene, să

o contamine ze până în st răf un duri le fiinţei ei, fără a se

mai mulţumi d oa r cu o în lănţuire de sem ne — fesele dez
golite, corsajul desfăcut, ine lu l d e fier — , ci p re tin zând
deplina-i împlini re. E ra fo arte a de văra t că René n u o lo 
vise nicio dată şi că sin gu ra d ife re nţă d in tr e perio ada în
care se cunoscuser ă, în ai nte de a o duc e la Rois sy, şi ti m 
pul de după revenirea de la castel era că acum se folosea
la fel de bine de calea ei an ală şi d e gura ei p re cum o fă
cea înainte, şi contin ua să o facă şi ac um , cu se xu l ei. N u
a aflat niciodată da că la R oissy lov itu rile de bici pe care
le primea cu reg ularitate îi fusese ră date , m ăca r o sing u
ră dată, de René. Era şi greu să îşi pună o asemenea în
trebare, din moment ce ori ea era legată la ochi, ori cei
care o biciuiau era u m as ca ţi. Fără în doia lă, plăcerea pe
care iubitul e i o re sim ţea p riv in d spe ctac olul co rp ulu i

107
t/b u /în e Æ t'vn/ p
POVBSTEA LUI O

legat şi o ferit lov itur ilor, zb ătân du-s e î n van , spectacolul

urletelor ei era atât de puternic, încât nu ar fi suportat
ideea de a fi distras, luând el însuşi un bici în mână. Cu
atât mai m ult cu cât i-o ş i m ărtu rise a parc ă, spun ându-i
acum, cu atâta blând eţe, c u atâta tandre ţe, fără să facă vreo
mişcare, din fotoliul în care se afundase şi în care stătea
pe jum ătate întins, picior peste picior, cât este de fericit să
o dăruias că, cât este de fericit să o vad ă su pu nâ nd u- se ea
însăşi o rd in el or şi voin ţei lu i Sir Ste phen . Cân d acesta va
dori ca ea să îşi petreacă întreaga noapte cu el, sau doar
o sin gură oră, să îl înso ţeas că în afara Parisului sau, de ce
nu, chiar în oraş la vreu n re st aura nt sau la vre un sp ecta
col, René o va suna, îi va tr im ite m aşin a sa u va veni chiar
el să o caute. Astăzi, ac um, er a rândul ei să vorbească . Era

de acord ? Num ai că ea n u pute a vo rb i. Voin ţa aceasta îi

solici ta d in tr- o dat ă să se ex pr im e, s ă îşi d ecla re propriul
aba nd on , să recunoască din ai nte că este d e aco rd cu ceea
ce chia r era de acord, ac or d p e care tr u p u l ei însă îl refu
za, cel pu ţin câ nd er a vo rb a d es pr e bici. Fiin dcă, în rest,
dacă era să fie cins tită cu ea în săşi, se s im ţea m ult prea
tu lbu rată de do rin ţa pe c are o cite a în oc hii lui S ir Ste
phen pentru a se m ai m inţi pe sine însăşi, şi aşa, tremu
rân d, sau p oa te to cm ai fiindcă tre m u ra , ştia că aşteaptă
mai nerăbdătoare decât el momentul în care bărbatul o
va atinge cu m ân a sau, p oate , cu buz ele. Fără îndoială,
num ai d e ea ţine a să ad uc ă m ai ap ro ap e ace l mome nt.
Oricât curaj a r fi avu t şi ori câ t d e vio len tă ar fi fost do
rin ţa care o cupr insese , O a s im ţit c u m i s-a r fi tăiat pi
cioarele în momentul în care ar fi trebuit să dea un

108
 Si r St e p hen

răspuns, aşa că a alunecat pe covor, iar rochia i s-a des

făcut de ju r îm pr eju r, d ându-i lu i Sir St ephen ocazi a să
remarce cu voce surdă, în tăcerea care s-a lăsat, că şi fri
ca îi venea la fel de bine. însă nu ei i se adresase, ci lui
René. Tân ăra c onstata, cu tristeţe, că englezul se abţinea
să înaint eze spre ea. T otuşi, nu şi-a în to rs p rivirea căt re
el, pentru a nu-1 scăpa d in ochi p e René, îngrozită ca aces
ta să nu descopere ceea ce a r fi p utu t fi trădare a ei. Şi to 
tuşi, nu era vorb a despre nici o trăda re căci, dacă ar fi fost
să fie puse în balan ţă d ori nţa pe ca re o resim ţea în p ri
vinţa lui Sir Step hen şi se ntim entu l ei că îi apa rţine d oar
lui René, n u ar fi ezita t nici o clipă. N u s -ar fi lăsat nici
decum p ur tată d e va lurile n oii d orin ţe decât dacă René
i-a fi perm is şi, în tr -o oa rec are măsur ă, dacă ar fi lăsat-o

să înţeleagă că era vorb a des pr e un ord in . Şi aşa, răm â

nea cu dubiul legat de p os ibila lui iritare în cazul în care
l-ar fi ascult at pr ea iu te şi cu pre a m ult sâr g. Cel mai m ic
semn din p artea lui René i -a r fi şters im ediat ori ce u rm ă
de dorinţă. în să iub itu l ei n u a făcut nici un fel de sem n,
ci s-a m ulţum it să îi ceară, p entr u a treia oa ră, să dea un
răspuns. Aşa că s-a bâlbâit: „Consimt tot ceea ce vă va
face plăcere". Ş i-a p lec at p riv irile către palm ele c are î i
prinseseră în căuşul lor genunchii, apoi a m urm urat: „Aş
vrea să ştiu dac ă vo i fi b ic iu it ă... " O vrem e su ficient d e
lungă, în care şi-a p u tu t re pe ta de vreo douăzeci d e o ri că
regretă întrebarea, n im eni n u a s pu s nimic. Dup ă care vo 
cea lui Sir Steph en a p u tu t fi au zită ră sp un zâ nd u- i calm:
„Uneori". S- a m ai a uzit sc ăpă rare a u nui ch ibrit ş i zgo 
motul un ui p ah ar : f ără în doia lă, u nul din tre b ărb aţi îşi

109
■^ w fc r^ fa yr
P oves t ea l u i O

m ai tu rn as e n işte whisk y. Ren é tăcea , lăsâ nd -o pe O fără

de ajutor. „— Chia r dacă acu m su nt d e aco rd, a reluat tâ

năra, chiar dacă promit acum, tot nu voi putea supor

ta. — N u vi se ce re d ec ât să vă s upuneţi şi, ch iar dacă veţi
strig a sau veţi pl ân ge , să fiţi în că d e pe ac um de acord că
to t degeaba va fi, i-a răsp un s Sir Ste ph en . — Oh! Vă rog,
nu încă!...“, a exclamat O, văzându-1 pe Sir Stephen ri-
dic ân du- se . Şi René s-a rid ica t, s- a ap lec at căt re ea şi a
p rins-o de um eri. „Răspunde o dată, eşti de acord?" în
sfârşit, ea a răpu ns că este d e acord. Atunci a ridicat-o uşu
rel şi, lu ând loc, a aşeza t-o cu ca pul şi cu pie ptu l lipite de
can ap ea , în tre ge nu nc hii lu i, cu faţa î n jo s, cu braţele în
tins e, cu ochii închişi. O im ag ine văzu tă cu câ ţiva ani mai
înain te i-a revenit în m em orie: e ra o stam pă ciudată re
prezentând o femeie îngenuncheată, ca ea acum, în faţa
unui fotoliu, în tr-o încăpere pav ată cu d ale, în care se mai
aflau u n co pil şi un câine ce se ju cau în tr -u n colţ. Fuste
le femeii erau ridicate, iar bărbatul care stătea lângă ea,
în picio are , ţin ea în m ân ă, ridicân du -1 as up ra ei, un mă

nunchi de nuiele. T oţi erau îm brăca ţi ca la sfâr şitul seco

lulu i al XV I-lea, iar st am pa ave a u n titl u care i se păruse
revoltător: „co recţia fam ilială". C u o m ână, René i-a prins
înch eie turile, în tim p ce cu cealaltă i-a ridic at roch ia atât
de sus în câ t a si m ţit m ătase a t re cându-i ca o adiere peste
obraji. I- a m ângâiat a poi fesele, a răt ându-i lui Sir Stephen
grop iţele pe care le făceau şi dulcea vale dintre ele, i-a apă
sa t mijlocu l cu aceeaşi m ână p en tr u a face să -i iasă în re
lief rotu njim ile, ord onându-i să desfacă genu nch ii şi mai
mult. L-a ascu ltat fă ră un cu vâ nt. Lau dele p e care René

110
 {jrmeop
Si r St e p hen

le aducea tru pulu i ei, răspu nsu rile lu i Sir Stephen, b ru ta
litatea term en ilor utiliza ţi de către cei d oi bărba ţi o aru n
caseră într-un acces de ruşine atât de violent şi de neaş

teptat încât do rinţa faţă de englez s- a evaporat şi a început

să spere că va re sim ţi bi ciul ca pe o dezlegare, iar du rere a
şi urletele ca p e n işte ju stif icări. N um ai că mâin ile lui Sir
Stephen îi des chiseseră p ân tec ele , îi ap ăsau şi celălalt ori
ficiu, o părăseau, rev en ea u, m ân gâ iau pân ă câ nd ea a în 
ceput să geamă, u m ilită d e p ro priile-i gem ete, î nfrân tă.
„Acum te la s lui Sir Ste phen , r ăm âi exact aş a, câ nd va
avea chef te va trim ite acasă." D e câ te ori, oare , n u răm ă
sese aşa şi la Roissy, în genunchi şi oferită o ric ui a r fi d o
rit-o? Num ai că atu n ci m âin ile î i erau în că tuşe, n um ai
că atunci era o fericită prizonieră căreia totul i se impu
nea, căreia nim ic n u i se p ute a im pu ta. Pe cân d aici era
stăpână pe ea, era alegerea ei da că va răm ân e p e ju m ăta
te goală, ajungea un sin gur gest p en tru a se ridica în p i
cioare şi a se aco peri. în să pro m isiu nea o lega la fel cu m
o făcuseră brăţări le de piele şi la nţurile . Să fi fost v orb a
numai despre prom isiun e? D ar, aş a u m ili tă cu m era sa u

mai degrabă tocmai fiindcă era astfel umilită, nu desco

perea oare plăcerea de a n u avea vreo altă valoare decât
aceea de a fi um ilită, d e a se ap leca do cilă, de a se desch i
de ascultătoare? R en é a plec at. Sir S tep he n l-a în so ţit pân ă
la uşă. Ea a aşte pta t si ngură, fără să se m işte, sim ţin du-s e
mai expusă în singurătate şi mai prostituată în aşteptare
decât fusese a tâ t tim p cât iu b itu l ei m ai era de faţă. Sim 
ţea sub f ustă ne tez im ea m ătăsii g alb en -ce nu şii a ca nap e
lei, prin ciorapi, sub genunchi, covorul de lână şi, de-a

111
 POVBSTBA LUI O

lungul coapsei stângi, căldura emanată de şemineul în

care Sir Stephen m ai pusese trei b utu ci care ardeau t ros
nin d. O pe nd ulă străveche, aş ezată de as up ra un ei como

de, avea un tic-tac atât d e u şor înc ât n u pu tea fi perceput

decât dacă în jur era linişte absolută. O îl asculta atentă,
spunându-şi că era chiar absurd să rămână în acea pozi
ţie în tr -u n asem ene a salo n civilizat ş i disc ret. Dincolo de
obloan ele înc hise, ac um , d upă miez ul no pţii, p utea f i au
zit som nolâ ndu l m or m ăit al Paris ului. O are va mai r ecu
noaşte mâine d imineaţă, pe braţul canapelei, locul de care
îşi lipise fruntea? Va mai reveni oare, vreodată, ziua-n
amiaza mare, în acest salon, pentru a fi supusă aceluiaşi
tra ta m en t? Sir Stephen întâ rzia , ia r O, care la Roissy aş
teptase cu un asemenea sim ţ al ab an do nu lui de si ne bu
nu l plac al u nor nec uno scuţi, avea ac um sentim entul că
rămâ ne fără aer n um ai la i deea că peste un m inu t, peste
zece, englezul îşi va pune din nou mâinile pe ea. Numai
că luc rur ile n u s-a u de sfăşurat ch iar cu m presupus ese. L-a
auzit deschizând uşa şi traversând încăperea. O vreme a
rămas în picioar e, cu spatele la f oc, cân tărin d-o pe O din
priviri, apoi, cu voce joasă, i-a spus să se ridice şi să ia loc
în m od obişnu it. L-a ascultat sur pr ins ă, ruş inată aproa
pe. Plin de curtoazie, bărbatul i-a adus un pahar de whis
ky şi o ţigară, p e ca re însă le- a re fu za t. Era îm brăca t în-
tr-o haină de casă foarte sobră din postav gros de lână
cenuşie, la fel de cenuşie ca şi părul său. Mâinile îi erau
lungi şi uscate, un gh iile plat e, tăia te s cu rt, foa rte albe. O
s-a în roşit realizând că a s urp rins- o privindu-1. Si gur, erau
aceleaşi m âin i p ute rn ic e şi ins ist en te car e se folosiseră de
 Si r St bp hen

trupul ei, de ca re ac um se tem ea, pe care acum spera să

le simtă din nou. Numai că bărbatul nu se apropia. „Aş
vrea să vă de zb răca ţi, l-a a uzit sp unân du-i. Dar, mai în 
tâi, desfac eţi-vă d o ar sacoul, fără să vă ridi caţi." O şi-a
desfăcut agrafele m ari, au rite , a lăsat să îi alunece de pe
umeri haina n eag ră m ula tă, p e ca re a pu s-o la celălalt ca
păt al canapelei, u n de m ai erau blana, mănuşile şi gean
ta. „M ângâia ţi-vă p u ţin sfârcu rile ", a zis Sir Step hen , şi a
adăugat: „Ar tre bui să folosiţi u n fard m ai p utern ic, aces 
ta este prea şters." Stupefiată, O şi-a atins sfârcurile cu
vârfurile degetelor, sim ţin du-le cum se întăresc şi se bom 
bează. Şi le-a ascuns în palm e. „Ah! Nu!“, a exclamat Sir
Stephen. Ş i-a re tra s pa lm ele şi s-a lăsat pe sp ătarul can a
pelei: sânii prea grei pen tru bustul ei îngust s-au desfăcut
uşor, în dre ptâ ndu-şi vâr furil e către subs uo ri. Ceaf a ap ă

sa spătarul, m âin ile îi căzuseră d e o pa rte şi de alta a ş ol

durilor. De ce oar e S ir Step he n nu îşi înd rep ta gura către
ea, nu -şi lăsa m âi nile să în ain te ze c ătre sfârcurile p e care
dorise să le va dă rid ic ându-s e, pe ca re şi le sim ţea frem ă-
tând, chiar a şa, im ob ilă cu m stătea, vibrân d d oar la pro -
pria-i respiraţie. B ărbatul se apropiase, doar că se aşeza
se de-a cu rm ez işul b ra ţu lu i cana pelei şi nu o ati ngea.
Fuma şi, cu o m işcare a m âin ii des pre care O nu avea să
afle nic iod ată da că a fost in te nţio nată ori ba, a lă sat să i
se scuture p u ţin sc ru m căld uţ în tr e sânii e i. Avea im pre 
sia că bărb atu l v re a s ă o in su lte cu dis pr eţul, cu tăcerea,
cu deta şarea de ca re d ăde a do va dă. Şi totu şi, m ai adinea
uri o dorea, o dore şte şi ac um , d o ar îi po ate vedea s exul
întins sub ţes ătu ra s uplă a hain ei d e casă . De ce nu o ia o

113
POVBSTBA LUI O

d ată, fi e şi p e n tru a o răni?! O se de testa p en tru propria

d o rin ţă, îl d ete sta şi pe S ir S tep h en p e n tru st ăpâni rea de
sine de ca re d ăde a do v ad ă. A d ev ărul este că dorea s ă fie
iubită de ace st b ărb a t, ia r el să se do ve de ască neră bdă tor
să îi ati n g ă b u ze le, să in tr e în tr u p u l ei, să o răvăşească, la
ne vo ie, n u m a i să n u îşi m ai p ăstre ze ca lm u l în faţa ei, să
nu îşi m ai stăp ân e as că plăce rea . La R oissy îi era indife-
rent d ac ă aceia care se foloseau d e ea ave au sau nu vr eun
sentiment faţă d e e a. In de finiti v , n u er au decât ins tru-
mentele prin care iubitul ei ajungea la plăcere, prin care
ea se transforma în ceea ce el v o ia , p o lis a tă şi neted ă, şi
dulce ca o piatră. Mâinile lor erau mâinile lui, ordinele
lor erau ordinele lui. Aici nu mai era tot aşa.Ren é o dă-
duse lui Sir Stephen şi se vedea bine că o făcuse p u r şi
simplu pentru a o împărţi cu acesta, nu pentru a maiob-
ţin e ceva de la ea, n u din plăcerea de a o oferi altc uiv a, ci
pur şi simplu pentru a împărţi cu Sir Stephen ceea ce iu-
bea cel mai mult în prezent, după cum altcândva, când
erau mai tineri, împărţiseră vreo călătorie, vreo navă sau
vreun cal. împărţirea avea acum sens mai mult înraport
cu Sir Stephen decât cu ea. Ceea ce va căuta fiecareîn ea
va fi pecetea celuilalt, urma trecerii celuilalt. Maidevre-
me, René îi explicase englezului, pe când ea era în ge-
nunchi, pe jumătate goală, iar el îi desfăcea coapsele,de
ce fesele lui O erau atât de uşor de manevrat şi dece era
foarte mulţumit că fusese supusă acelui tratament: fiind
că se gândise cât de tare s-ar bucura Sir Stephen săaibă
co nti nu u la dispoziţie calea care îi plăcea atât de mult Ba
chiar adăugase că, dacă ţine neapărat, îi va ceda doarlui
IM
 (j/vfcap
Si r St ep h e n

dreptul de a o folosi. „Ah! C u plăcere!" răspunses e Sir Ste

phen, rem arcând to tu şi că, in pofida antrenam entului,
exista riscul să o sfâşie. „O vă ap arţin e", rep licase R ené.

După care s-a apleca t sp re ea şi i-a săruta t m âna. N um ai

gândul că iub itul e i se pu tea lipsi de o parte d in ea o d ă
dea peste cap . V edea î n as ta se m nul că e l ţin ea la Sir St e
phen mai m ult decât la ea. Şi, deşi René îi repetase ade
sea că iubea în ea ob iectul în care o transform ase, d re ptu l
absolut pe care î l avea a su pra ei, liberta tea totală pe care
şi-o putea l ua în ceea ce o p rivea, cu m ai fa ce cu o m obi
lă pe care, u ne ori, te b ucu ri m ai m u lt să o îm părţi cu a lt
cineva decât să o păstrezi d o ar p en tru tine, şi-a d at se a
ma că nu p rea î l credea. U n alt sem n al ceea ce ar fi num it
deferenţa lui R en é faţă d e S ir S te phen îl vede a şi în fa p

tul că tocmai iu bitul ei, căruia îi p lăcea atâ t de m u lt să o

vadă sub trup u ri stră ine sau su b lov ituril e altora, care î i
privea cu atâta tan d reţe, cu nesătulă recu no ştin ţă, gura
deschizându-se ca să geamă ori ca să urle, pleoapele co
borând peste lacrim i, o părăsise acum abia d up ă ce se asi
gurase, exp un ând -o, d esch izând -o cu m ai deschide gura
unui cal pen tru a-i d em on stra tinereţ ea, că Sir Stephe n o
găsea suficient de frumoasă ori, la rigoare, de comodă
pentru el, spre a o accepta. C o m p o rtam en tu l acesta, jig
nitor poa te, n u schim ba cu n im ic drago st ea pe car e O
i-o purta lui René. Era oricum fericită că totuşi conta
înt r-atâta pe n tru el în c â t lu i să îi plac ă să o ji gnească , la
fel cum credincioş ii îi m u lţu m es c lui D um ne ze u pe n tru
umilinţele trăite. î n Sir Ste phen în să ghice a o vo in ţă fer
mă şi îngh eţată, p e ca re d o ri n ţa n u o p u te a s u p un e şi în

115
 (Yfÿ
Po ve st e a l u i O

faţa căreia, p ână una-a lta, cât d e e m oţio nantă şi de supu

să ar fi fost, ea nu con ta nic id ec um . Altf el, de c e s-ar fi
sim ţit a tâ t de speriată? Biciu l d e la c entu ra valeţilor de la
Roissy, lan ţurile pe ca re le pu rt ase ap ro ape în pe rmanen
ţă n u i se păru se ră at ât de în sp ăim ân tăto are ca liniştea
privirii pe care Sir Stephen o fixase pe sânii ei pe care nu
îi atingea. O ştia c ât de fragili p ar su b um er ii subţiri, pe
pieptul îngust, cu greutatea lo r netedă şi umflată. Doar
op rind u-şi respiraţia le-a r fi p u tu t o pri trem uru l. Speran
ţa că toc m ai ac eas tă fra gilita te l- ar fi d ez arm at pe Sir Ste
phen era zadarnică. Ş tia că efectul este chiar invers: blân
de ţea o ferită ch em a răn ir ea în egală măsură cu
mâng âierea , inv ita u nghiile la fel ca ş i bu zele. O clipă s-a
iluzionat: m ân a dreap tă a lu i Sir S tep he n, în care ţinea ţi

gara, i-a atins c u d egetu l mijlo ciu sfâ rcul care, ascultător,
s-a în tărit încă şi m ai m ul t. O n u se înd oia că, pentru Sir
Stephen, n u era vo rba d ec ât d es pre u n joc, nimic mai
m ult, un fel de pro bă de ve rif icare a cal ităţii, a stării de
func ţion are a u nui m eca nis m. Fără să se ridice de pe bra
ţul can apelei, eng lezul a i nvitat-o să îşi scoată fusta. Din
cauza m âin ilo r ei jilave, agrafele n u cu lisau cum trebuie,
aşa că a fost nev oită să o ia de la ca p de două ori p entru
a reu şi să îşi desfacă ju p onul de fai negru , de su b fustă.
Când a fost, în sfârşit, goală, sandalele de lac cu tocuri
înalte şi ciorapii rula ţi până d easupra ge nu nc hilo r subli-
niindu-i fine ţea picioarelor şi alb eaţa co apselor, Sir Ste
phen, care se ridicase şi el, i-a pus o m ână sub pântece şi
a împ ins-o c ătre canapea . A aşeza t-o în genun chi, cu spa
tele lipit de aceasta şi, p entr u a sta sp rij in ită m ai degrabă

116
 Si r St e p hen

cu um erii de cât cu mijlocul, i-a m ai desfă cut pu ţin coap

sele. Mâinile ei se sprijineau de călcâie, sexul îi era des
făcut, iar capu l îi era dat pe sp ate, de asu pra sânilor of e

riţi fără în ce ta re . N u în drăzn ea să privească ch ipu l

englezului, însă îi vede a m âinile desfăcând centura. După
ce s-a suit peste O , afl ată me reu în genun chi, a apuc at-o
de ceafă şi i-a în fip t sexul adâ nc în gu ră. N u c ăuta m ân 
gâierea bu zelo r de-a lung ul org an ulu i du r, ci fund ul gâ
tului ei. A sc orm on it-o îndelun g. O simţea um flându-se
şi întă rindu -se to t m ai m ult, în gu ra ei, bastonul de car
ne care o sufoc a şi al c ăru i şoc l en t şi re pe tat o făcuse să
îi dea lacrimile. P entr u a o p ătru nde şi mai bine, Si r Ste
phen sfârşise prin a se sui în genunchi pe canapea, de o
parte şi de alta a feţei ei, cu fesele aşezate pe pieptul fe
meii care îşi sim ţea pântec ele ar zând inutil şi disp reţuit.
Deşi Sir Ste ph en se m işcas e înd elu ng în ea, plă cerea n u
şi-a înc he iat-o , s -a re tra s î n tăce re şi s-a ridic at fără a-şi
încheia ha ina de casă. „— Sun teţi o femeie uş oară, O , i-a
spus. îl iu biţi p e R en é, d ar su nte ţi o femeie u şoară. Ia r el
îşi dă sea ma c ă vre ţi să f iţi a t u tu ro r b ărba ţilo r p e car e îi
doriţi, că, t rim iţându-v ă la Roissy şi dâ ndu-v ă alto ra, v-a
oferit un ali bi pe n tru p ro p ria dum neav oastră uşurăt a
te. — îl iubesc pe René, i-a răsp un s O. — Sigur că îl iu
biţi, dar, printre alţii, de exemplu, m ă doriţi şi pe mine."
Aşa era, îl dorea; dar n u cum va, aflând asta, René ar fi în 
locui t-o cu altă f emeie? N u m ai pu tea dec ât să tacă şi să
îşi cobo are priv irile, fiindc ă d o ar văzâ nd u-i ochii Sir Ste
phen ar fi citit în ei m ărturisirea. Aşa că acesta s-a aple
cat spre ea şi, ap ăsâ ndu-i um er ii, a fa cu t-o să alunece pe

117
 P ov e s t ea l u i O

covor. S-a trezit culcată pe spate, cu picioarele în aer şi

genunchii lipiţi de piept. Englezul, care se aşezase pe ca
napea în acelaşi loc de care ea se sprijinise câteva clipe

mai înainte,
către el. Cuma O apucat-o
se găseadecugenunchiul drept şi flăcările
faţa spre şemineu, a tras-o îi
luminau violent sexul şi despicătura dintre fese. Fără să
îi lase ge nu n ch iu l, Sir S te ph en i- a or do na t din tr- o dată să
se mângâie singură, fără să strângă picioarele. Ascultătoa
re, şi-a dus mâna dreaptă către pântece, iar degetele, des*
făcând blăniţa care îl proteja, au dat de punctul cărnos,
arzător acum, în care i se întâlneau buzele sexului. Nu
mai că mâna i-a căzut, moale, şi O a spus bâlbâindu-se:
„N u pot". într-adevă r, n u pu tea. N u se mângâi a nicioda
tă decât grăbit, în întunericul călduţ al patului, când dor
m ea sing ură, fără a fi în ce rca t vre od ată să ajungă până la
capătul plăcerii. Pe aceasta o găsea uneori mai târziu, în
vis, şi s e trezea dezamăg ită că fu sese atât de puternică, dar,
tot od ată , atât de scurtă. O ch ii l ui Sir Ste ph en insistau. Nu
le-a putut face faţă şi, repetând „nu pot", i-a închis pe ai
săi. Imaginea pe care o revedea, şi de care nu putea scă
pa, care îi provoca aceeaşi ameţeală şi acelaşi dezgust ca
în to at e oc az iil e în care îi fu se se ma rto ră , data de pe când

avea
de cincisprezece
piele al camerei ani, iar Marion,
de hotel, răsturnată
cu un picior pe unînbraţ
fotoliul
al
acestuia şi cu capul atârnând pe celălalt, se mângâia în
faţa ei şi gemea. Marion îi povestise că, într-o zi, se mân
gâia tot aşa la birou, crezându-se singură, numai că, pe
nepusă masă, intrase şeful serv iciulu i şi o surprinsese ast
fel. O îşi am in te a de b ir o u l lu i M a ri on , o încăpe re goală,
118
 (fjrorctyj
S i r St bp hbn

cu pereţii de un verd e p al, în ca re lu m in a zilei intra din 

spre no rd p rin ferestrele prăfuite . N u exist a decât un sin
gur fotoliul p en tru viz itatori, în faţa b iro ulu i. „— Ai apu 

cat să te ascunzi ? o în tre b a se O . — N u. M i-a ce ru t să

continui, nu m ai că a î n cu ia t u şa, m i- a scos chiloţ ii şi a
împins fotol iul în faţa fere strei." Pe O o um plu se ad m i
raţia în faţa c ura ju lu i lui M ari on, d ar şi re pu lsia, aş a în 
cât refuzase să se m ân gâie de faţă cu prie te na ei, b a c hia r
jurase că nu se va m ângâia nicicând în faţa cuiva. M arion
râsese şi replic ase : „ O să vez i t u când o s ă-ţi ce ar ă asta
chiar iubitul tău “. René în să n u i-o c eru se niciod ată. Da că
ar fi fâcut- o, l-a r fi asc ulta t oare? Ah! Cu sigu ran ţă, d ar
cât de terorizată la g ân du l d e a ob serva în privir ile lui ace
laşi dezgust cu care o privise ea pe Marion. Ceea ce ar fi

fost absurd. Ia r cu Sir Step he n er a în că şi m ai absu rd. Dar

ce îi păsa ei de d ez gu stu l lu i S ir Stephen? C u m ar fi fost ,
tot nu put ea. Ş opti p e n tru a treia oar ă: „N u p ot." Câ t de
încet m urm urase, t o t a fost au zită , b ărba tul i-a da t d ru 
mul, s-a ridicat , şi-a str ân s h ain a de casă şi i-a o rd o nat să
se ridice şi ea. „Aş a m ă asc ulta ţi? " C u stâ nga i-a prin s în 
cheieturile m âin ilor, ia r cu d re p ta a pălm u it-o d e cât eva
ori. 0 s-a clăti na t şi a r fi căzu t, d ac ă en glez ul n u ar fi ţi
nut-o bine. „— în g en u n ch eaţi şi as cu ltaţi-m ă: m ă tem că
René nu v- a educ at c u m trebuie. — D e René ascul t în tot
deauna, a încercat O , bâ lbâ ind u- se. — C on fun da ţi d ra
gostea cu a sc ultar ea . M ă ve ţi a sc u lta fără să m ă iu biţi şi
fără să vă iubesc." S-a sim ţit d in tr -o d ată cu pr ins ă d e ce a
mai ciudat ă revo ltă, c o n tra z ic â n d tăcu tă, î n sinea-i, cu 
vintele pe car e le auz ea, co n tra zic ân d u -şi ju răm ân tu l de

119
 Artyc
P oves t ea l u i O

su pu ne re şi de sclavie, co ntra zic ând to t ceea ce promise

se, p ro pria d orin ţă, n udita te , tra nsp ira ţie , contrazicân-
du -şi t re m uru l p icio are lor şi cearc ăne le d in ju ru l ochilor.
Se zbătea st râ ng ân d d in din ţi d e fu rie c ând a obligat-o să
se aplece, prosternată, cu coatele pe covor şi capul între
braţe, ridicându-i şoldurile pen tru a o pătrunde în anus,
sfâşiind-o aşa cum René îi spusese că o s-o facă. A urlat
şi prim a dat ă şi, ap oi, de fiecare d at ă c ând bărbat ul se re
trăgea , de fiecare dat ă câ nd se h otăr a să in tre iarăşi în ea.
Urla de revo ltă to t a tât cât şi d e d u re re , i ar el înţelegea
asta fo arte bin e, lu cru de care fem eia era conştientă, ceea
ce o făcea să fie to t mai în vin să, ia r p e el to t mai mulţu
m it să o au dă ţipân d. C ân d a te rm in at şi a ridic at-o, gata
să o trim ită acasă, b ărba tul a re m arc at că lichidul pe c are

l-a lăsat în in terio ru l ei va încep e în ce t-î nce t să se scurgă,

colorat de sângele răn ii pe care i-o făcuse şi că rana aceea
îi va ard e carn ea p ân ă cân d se va m od ela pe măsura lui,
căci fără îndoială îi va fo rţa de fiecare d ată tre cătoa rea as
cunsă înt re fese. N u se va priva de acest m od de a o folo
si, mod pe care René i-1 rezervase, iar ea nu ar trebui să
spere că va fi m en aja tă. I- a a m in ti t că se de claras e de
acord să fie sclava lui René şi a sa, însă îi p ărea puţin pro
babil ca ea să fi înţeles, în deplină cunoştinţă de cauză, la
ce se angajase. C ân d va înţelege, va fi p re a tâ rz iu pentru
a mai scăpa. A sc ultâ ndu-1 ,0 îşi sp unea că, po ate, va fi la
fel de târziu şi pe ntru el, oricât d e m ult t im p va fi necesar
pentru asta, fiindcă se va îndrăgosti de ea şi, puţin-puţin,
to t o va iubi. Căci toa tă rez isten ţa ei in terio ară, întregul
tim id refuz pe care încerca să îl man ifeste nu aveau decât

120
 Si r St b ph e n

o singură raţiune: d ore a să fie câ t de p uţin şi p entru Sir

Stephen ceea ce era pentru René, iar englezul să simtă

pentru ea mai m ult decât simpla dorinţă. Şi asta nu fiind

că s-ar fi înd răgos tit de Sir Ste ph en , ci fiindc ă îi era lim 
pede că René îl iubeşte aşa cum băieţii îşi iubesc fraţii mai
mari, iar ea sim ţea că, pentr u a-1 satisface, a r sacr ifica-o
de dragul exig enţelor lui Sir S tep hen. Mai ştia că, divin i-
zându-şi fratele mai mare, copiindu-1 în atitudini, René,
oricât de m ult ar f i iub it-o , s -ar fi conta m in at de d isp reţ
dacă Sir Stephen a r fi dispre ţuit-o , ceea ce n ici nu i- ar fi
trecut prin m inte din cauza ati tu d in ii b ărb aţilo r de la
Roissy. Pentru că, la Roissy, el era stăpânul ei şi atitudi
nea celorlalţi, cărora o dăruia , depindea de propria lui a ti
tudine. Aici însă n u mai era el s tăpân ul. Aici Sir Step hen
era stăpânul lui René, ia r acesta di n urm ă se punea pe el
însuşi în cauză, fiin dcă îl ad mira , dorea să îl im ite , să ri
valizeze cu el, motiv pentru care îm părţea totu l cu engl e
zul şi i-o trecuse în posesie şi pe O. Şi, de d ata aceasta, era
limpede ca lumina zilei că lucrurile erau foarte serioase.
René o va mai iubi p e O doar în m ăsura în care S ir Ste
phen va considera că ea merită, dar, dacă o va face, va în 
semna că şi el o iubeşte. în mod evident, acum Sir Ste
phen era stăpânul, doar el dădea expresia exactă relaţiei
dintre proprietar şi sclavii săi, orice şi-ar fi închipuit René.
0 nu se aştepta la nici u n sem n de m ilă, dar, oare, chiar
nu-i pute a smulge câteva sem ne de dragost e? î ntin s pe
jumătate în fotoliul uriaş din faţa şem ineului, în care se
aşezase şi înainte de plecarea lui René, o lăsase goală, în
picioare, în faţa lui, zicându-i să îi aştepte ordinele. Ea

121
P ovestea l u i O

aştepta fără să scoată un cuvânt. După un timp, bărbatul

s-a ridicat şi i-a spus să îl uimeze. Tot dezbrăcată, doar
cu sand alele cu tocuri înalte şi cu ciorapii negri pe ea, ur
case, în urm a lui, scara şi intrase într-o cam eră mică, atât
de mică încât abia încăpea u un pat, într-u n colţ, o măsu
ţă de toaletă şi un scaun între pat şi fereastră. Cămăruţa
dădea către o cameră mai mare, dormitorul lui Sir Ste
phen, şi ambele aveau o baie comună. O s-a spălat, s-a
şters — pe prosop au rămas câteva pete rozalii —, şi-a
scos sandalele şi ciorapii şi s-a culcat pe cearceaful rece.
Perdelele erau desfăcute, iar afară era o noapte neagră,
înainte de a închide uşa, Sir Stephen s-a apropiat şi i-a
sărutat vârfurile degetelor, aşa cum făcuse şi când ea co
borâse de pe scaunul de la bar, iar el îi lăudase inelul de
fier. îşi băgase In ea, mai apoi, şi mâinile, şi sexul, îi de
vastase anusul şi gura, însă nu găsise de cuviinţă să îşi aşe
ze buzele decât pe vârfurile degetelor ei. Spre dimineaţă,

O a ad orm it plângând.

A doua zi, puţin înainte de prânz, şoferul lui Sir Ste

phen a condus-o pe O acasă. Se sculase la zece, o mula
tră bătrână îi adusese o ceaşcă de cafea, îi pregătise baia
şi îi dăduse hainele, cu excepţia blănii, mănuşilor şi a gen
ţii, pe care le găsise pe canapeaua din salon, când cobo
râse. încăperea era goală, jaluzelele ridicate şi perdelele
desfăcute. D e pe canapea se putea vedea grădina îngus
tă şi verde ca un acvariu, în care erau plantate doar ie
deră, ilex şi salbă-moale. In timp ce îşi îmbrăca manto
ul de blană, mulatra i-a comunicat că Sir Stephen ieşise

122
 *SrOtC(>p
Si r St e p hr n

şi i-a întins un plic p e care se găsea doar iniţiala ei. în ăun

tru, două rânduri: „A tele fonat René că o să vină pe la şase
să vă caute la studio". Semnat S. Şi un post-scriptum:

„Cravaşa e pe ntru urm ăto are a vizită." O a p rivit în jur:

pe masa dintre fotoliile pe care aseară stătuseră René şi
Sir Stephen, lâng ă o vaz ă cu tra ndafiri ga lben i, era aşeza
tă o cravaşă lungă şi subţire. Menajera aştepta lângă uşă.
0 a strecurat scrisoa rea în gea ntă şi a ieşit.
Aşadar, René îi telefon ase lui Sir Step hen, nu ei. O d ată
ajunsă acasă, după ce s-a dez brăcat şi a m ân ca t, îm brăca
tă în rochia de casă, a m ai av ut tim p să îşi refacă mac hia
jul şi coafura, apoi să se îm brace pentru a pleca la studio,
unde trebuia să fie la or a tre i. T elefo nu l n u a sun at. René
nu a căutat- o. De ce? Ce i-o fi sp us Sir Stephen? C um or
fi vorbit des pre ea? îşi am in tea de cuvin tele folosite de cei
doi cu atâta na tura leţe, vorb in d de sp re plă cerile pe care
le putea ofer i co rp ul ei, în ra p ort cu cerinţele lor. P oate
că nu avea în dea ju ns ex er ciţiu l lim bi i eng leze în această
zonă a vo ca bu larulu i, în să te rm enii fran cezi ec hivalenţi
erau de o josnicie abs olu tă. Dar, până la u rm ă, de ce ar fi

tratat-o altfel, cân d trec us e p rin to t atâtea mâini c ât pro s

tituatele din borde luri? „Te iub esc , R ené, te iub esc, îşi re
peta, chemându-1 încetişor în singurătatea dorm itorului,
te iubesc, fa ce vrei d in m ine , n um ai nu mă părăsi, D um 
nezeule, nu mă părăsi."
Cui i se face m ilă d e cei c are a ştea ptă? E atâ t d e uşor să
îi recunoşti: d u pă b lâ ndeţe, d u p ă priv ire a fal s ate ntă la
ceea ce îi înc on joară — ba n u , c hia r aten tă, însă la cu to 
tul altceva decât lu cru l sp re ca re îşi aţin te sc privirile — ,

123
P o ve st e a l u i O

dup ă abse nţa d e care d au do va dă. T im p de trei ore, în

stud ioul în care î i po za p en tru nişte pă lării u n manechin

roşcat şi durduliu, pe care nu îl cunoştea, O a fost chiar

o asem enea abs en ţă sc uf un da tă în p ro p riu -i inte rior de
grab a m in ute lo r care tre cea u, de an goa să. Peste cămaşa
şi juponul de mătase roşie îşi trăsese o fustă ecosez şi o
vestă sc ur tă, din pie le de căpri oa ră. Ro şul cămă şii de sub
vesta între de sch isă îi su bli nia pa loa rea feţei, iar mi niona
roşca tă i-a sp us că are un ae r fat al. „ De ce fat al?", s-a în
treb at O . C u d oi ani m ai în ainte, p ân ă să îl întâlnească pe
Ren é şi să se îndrăgoste asc ă de el, a r fi p u tu t jura: „Fatal,
p en tru Sir Stephen" şi a r fi adăugat: „O să vadă el!“ Nu
m ai că drago stea ei pe n tru René ş i a acest uia p entru ea îi
răpise ră toa te arm ele şi, în loc să îi d ea noi dovezi d espre
propria ei putere, i le luaseră şi pe cele pe care le deţinea.
Cân dv a era in difere ntă, bale tân d prin tre cei de sex opus,
dis trân du-se să îi ispit ească p rin tr -u n gest sau cu un c u
vân t pe băieţii care se în drăgo ste au de ea, fără însă a le
aco rda nim ic, dăruind u-s e a po i d in cap riciu şi do ar o sin

gură dată, una singură, ca recompensă, dar şi atunci

ap rinzâ nd m ai tare ş i tratâ n d cu cruzim e o pas iune pe
care n u o îm părtăş ea . Era s ig ură că bărb aţii o iubesc.
Unul chiar încercase să se sinucidă. Când se întorsese,
vind ecat, d e la cli nica la care fusese tra nsp orta t, se duse
se la el, se de zbrăcase ş i, in te rz ic ându-i să o atingă , se cul
case pe p at. A lb ca v aru l de d o ri n ţă şi d e dure re, ac esta o
conte m pla se tim p de d o u ă or e, tăcut, îm pietrit d e pro
misiunea pe care o făcuse. Nu a mai vrut să îl vadă de
atu nc i. N u fiindcă ar fi tr ata t cu uşu rin ţă do rin ţa pe care

124
 (vtnnv*
S i r S t ep hen

o provoca. Ba chiar o înţelegea, sau îşi închipuia că o în

ţelege, cu atât m ai m ult cu cât resimţea o dorinţă simila
ră (asta îşi spunea) faţă de prietenele ei sau pentru alte ti

nere necunoscute.
hoteluri Pecorid
discret e, cu unele, carestrâm
oare îi cedau,
te şi le ducea
pereţi în care
prin
treceau toate zgomotele. Altele o respingeau oripilate,
însă ceea ce îşi în chip uia că îns eamnă do rinţa nu mergea
mai depar te de gustul pentr u cuceriri, ia r manierele e i de
băiat rău, faptul că avusese câţiva iubiţi, dacă puteau fi
numiţi aşa, du ra ta re la ţiilo r e i, ba ch iar curaju l de care
dădea dovadă, nu i-au folosit la nimic în momentul în
care l-a cu no scu t p e René. în num ai opt zile a învăţat ce
înseamnă frica, dar şi certitudinea, angoasa, până şi feri
cirea. René se aru nca pe ste e a ca u n tâlh ar peste o p rizo
nieră, iar ea ch iar dev enea prizo nieră în tr- un m od deli 
cios, simţind pân ă în în ch eie tu rile m âinilo r, pâ nă în
călcâie, pân ă în m em bre, până în cel ma i secret loc al tr u
pului şi al sufletului ei, legăturile mai invizibile decât cel
mai fin fir de păr, mai puternice decât funiile cu care îl
legaseră lilip uta nii pe Gulliver, legături pe care iu bitu l ei
când le strângea, c ân d le m ai dădea dru m ul d in tr-o sin
gură privire. N u m ai e ra lib eră? Ah! M ulţum escu-ţi ţie,
Doamne, nu m ai era libe ră! Se sim ţea însă uşoa ră ca o
zână plu tind pri ntr e nori, c a pe ştele-n apă, am eţită de fe
ricire. Am eţită fi indcă fire le acestea su bţiri, funiile aces
tea liliputane era u to at e ţin ute în tr-o singură m ână de că
tre René, erau re ţea ua de fo rţe prin care c ircula d in acel
moment însuşi c ure ntu l vieţii ei. L ucr ul acesta era a tât de
adevărat, încât, atunci când René o lăsa mai moale sau

125
^ k t//ïn e S$.êage
Po ve st e a l u i O

când ea îşi înch ipu ia asta, când păre a absent sau când se
îndepărta pentru ceea ce ei i se părea un act de infideli
tate, cân d nu se mai vedeau sau cân d nu îi mai răspun
dea la scrisori, când credea că nu mai vrea să o vadă, că
nu o va mai iubi s au că, p u r şi sim plu , n u o mai iubeşte,
simţea cu m în ea se sti nge to tu l, cum se sufocă. Iarba se
înnegrea, ziua nu mai era zi şi nici noaptea noapte, ci
do ar o m aşină inferna lă care a lter na în tune ricu l cu lumi
na, p entru a o to rtura . Apa pro aspătă o îngreţoşa. Se sim
ţea o stat uie de cenuşă, asp ră, i nutilă, d am nată, ca statui
le de sare ale G om ore i. Fiin dcă er a de vin ă. Cei care îl
iubesc pe Dum nez eu şi pe ca re aces ta îi părăseşte în în
tun eri cul n opţii sunt vinov aţi p en tru că au fost părăsiţi.
Şi îşi caută greşelile printre amintiri. Aşa cum şi ea şi le
căuta pe ale sale. N u găsea în să dec ât insignifiante c once
sii, luc ruri care ţin ea u m ai d eg rab ă de o anu m e predis
poziţie pentru dorinţele pe care le trezea în alţi bărbaţi

decât de fapte co nc rete , b ărb aţi c ăro ra nu le acorda aten

ţie decâ t în m ăsu ra în ca re fe ricir ea p e care i-o aducea
dragostea lu i René, c erti tu din ea că îi a pa rţine , care o îm
plinea, o facea să se abandoneze, să fie şi invulnerabilă, şi
iresp onsabilă de toate ac tele ei fără co nse cin ţe... Dar care
acte? Căci nu avea să îşi reproşeze decât unele gânduri,
unel e te ntaţii fugare. T otu şi, cu sig uranţă era vinovată şi,
fără să vrea , René o pe dep se a p en tr u o vină pe c are nu o
cunoştea (fiindcă rămăsese mereu înlăuntrul ei), dar pe
care Sir Stephen o ghicise: uşurăta te a. O se simţea ferici
tă că René o trimitea să fie biciuită, să se prostitueze,
fiindcă supunerea ei plină de pasiune îi oferea iubitului
 S i r St ep hen

dovada ap ar ten en ţei ei> d a r şi fiin d că d u re re a şi r u şin ea

provocate de bici> jig n irea in d u să d e cei ca re o c o n s trâ n 
geau la plăcer e pe câ n d o p o se d au , f iind a te n ţi d o a r la p lă
cerea lor şi nep ăsân d u -le d e a ei, l e co n sid er a r ăscu m p ă

rareai se
care propăr
priei ei vin
useră d ezogvuăţii. F ure
stătoa se, se
p aplm
r ine scăare
în îiîmpalp
b răţişări
ase ră
sânii deven iseră in to ler ab ile in su lte, g u ri ca re îi a sp ira se 
ră buzele şi lim ba ca n işte lip it o ri m o i şi ab jec te, lim b i şi
sexe, fiinţe lipici oase, ca re îi m ân g â ia se ră g u ra în ch isă şi
orificiile de sub pâ ntec e s trân se d in toa te pu terile, o în 
mărmuriseră de o asemenea revoltă, încât nici biciul nu
o mai put use dim inu a. în să l i se deschis ese tu tu ro r, cu u n
dezgust şi o se rvil it ate ab o m in a b ile. D a r d ac ă, în p o fida
acestor lucruri, Sir S tep h en av ea d rep tate ? D acă îi plă cea
să se simtă de grad ată ? A tu n c i jo sn ic ia ei era înc ă şi m ai
mare, iar René era c h iar în d u răto r, co n sim ţin d să f acă d in
0 i nst rumentu l p lăcerii l ui. î n co pilărie citi se, scris c u li
tere roşii pe peretele alb al c am ere i în ca re locu ise t im p
de două luni , în Ţ ar a G alil or, u n tex t biblic d e g en ul ce
lor pe ca re p ro tes tan ţii ş i le s c riu în casele lor: „ în fr ic o 
şare e să cazi în m âin ile lu i D u m n e z e u cel v iu “. Ei n u , îşi
zicea ea acum , n u e ad ev ărat. î n fric o şa re e să fi i a ru n c a t
de mâ inile D um ne zeu lui viu. D e fi ecare da tă cân d R ené
amâna clipa întâlnirii, cu m o făcea ş i în ziu a ac eea, în tâ r 
ziind — tr ecuse o ra şase, b a c h ia r şi şase şi ju m ăta te — ,
0 era cupr insă de n e b u n ie ş i de disp era re, ca re o m ăci
nau în gol. N eb un ie fă ră de m o tiv, d isp er a re fă ră de m o 
tiv, căci nimic n u era a d e v ăra t. R en é sosise, er a ac olo , n e 
schimb at, iu b ind -o , fusese p u r şi sim p lu re ţin u t l a
127
P ov es t ea l u i O

consiliul de administraţie sau de cine ştie ce activitate su

plimentară şi nu avusese tim p să o anunţe. Dintr-o dată,
O ţâşnea din camera ei d e asfixiată şi to tu şi fiecare din
tre aceste accese de teroare lăsau loc în adâncul ei unei
surd e prem on iţii, u nui av er tism en t al răului . Fiindcă la
fel de bin e René pu te a uita să o anunţe, să fie prins de
golf sau d e bridge, sau po ate ch ia r d e altcineva, c ăci de
sigur o iu bea pe O, d ar era liber , lib er î n ceea ce îl privea
şi în ceea ce o privea, şi plutea în propria-i libertate cu
uşurinţă, cu o m are u şurinţă. Şi n u va ve ni cum va o zi
de moarte şi de cenuşă, o zi printre multe altele, care o
să-i confirme neb unia , o zi în care ca m era de gazare nu
îşi va mai desch ide uşile? Ah! De-ar fi ca miracolul să du
reze, să nu se evapore s tare a d e graţie, să n u mă părăseas
că René! O nu vedea, refuza să vadă din ziua prezenta
mai depar te decât ziua de m âin e şi de po im âin e, din s ăp
tăm ân a aceas ta mai d ep arte de săptăm ân a vii toa re. Şi,
pentru ea, fiecare noapte alături de René era o noapte
pentru totdeauna.
în sfârşit, pe la ş apte a so sit şi R ené , atâ t de bucuros să
o regăsească încât a săru tat-o de faţă cu electricianul care
repar a un proiec tor, cu m ic uţul m anec hin roşcat c are ie
şea din cabi na de machiaj şi cu Jacquelin e, pe care nimeni
nu o aştepta, da r care in tra se b ru sc , c ocoţată pe pantofii
ei cu tocuri cui. „— înc ân tător ! a ex cla mat cea din urmă.
Venisem să vă cer ultimele fotografii, dar cred că n-am
nimerit m om entul, am şters- o! — D om nişoa ră, v ă im
plor, a strigat René, ţinând-o în co ntin uare de mijloc pe
O, nu plecaţi!" O le-a făcu t prezentăril e. Supăra tă, roşcata

128
 S i r S t ep hbn

a intrat la loc în cabina ei, electricianul se făcea că îşi vede

de treabă. O se uita la Jacqueline şi sim ţea că şi René fă
cea acelaşi lucru. Aceasta e ra îm brăca tă în ţinută de schi,
aşa cum nu mai sta rurile ca re n ici vo rbă să facă schi poar
tă. Puloverul negru îi sublinia sânii mici şi foarte depăr
taţi unul de altul, pan talonii pan ă, picio arele lun gi de fată
a zăpezilor. T otul la ea mirosea a zăpadă: reflex ele albăs
trui ale vestei gri d in piele de focă er au zăpada la um bră;
reflexele brum ate ale p ăru lu i şi genelor — zăpada în plin

soare. Pe buz e îşi dădu se cu un ruj qu i tira it au capucine

astfel încât, când zâmbea şi ridica ochii spre O, aceasta
constata că nim en i n u ar fi p u tu t rezis ta dor inţei de a bea
din apa lor verde şi m işcătoare su b genel e de prom or oa-
că, de a-i smulge p ulo verul p entr u a-şi lipi palm ele de sâ
nii micuţi. Lucrurile stăteau aşa: René n u sosise el mai de
vreme, dar ac um , c u s ig ura nţa pa lpa bilă a preze nţei lui,
0 regăsea gustul şi p entr u alte perso ane, pentru ea însăşi,
pentru lumea-ntreagă. Au coborât toţi trei. Din zăpada
care căzuse cu fulgi groşi, t im p de două ceasuri, p e Stra
da Royale, nu se mai învâ rtea u p ri n ae r decât cât eva mus-

culiţe albe şi su bţiri, care le în ţepau obrajii. Sarea a run

cată pe tro tu ar sc ârţâia su b tălpi şi to pea zăpada, iar O
simţea cum vân tul în gheţat îi u rc a d e- a lun gu l picio are
lor şi o apu ca de coapsele goale.
0 ştia bine c e ca ută în tin ere le pe care le urm ărea. Nu
se punea pr ob lem a să îşi in ducă im pr esi a că poa te rival i
za cu bărbaţii, nici să compenseze, prin tr-o conduită mas
culină, se ntim en tu l in fe rio rit ăţii fem inin e, pe care al tfel
nici că l-ar fi realizat. Nu e vorbă, se surprinsese, pe la

129
$ku/îïïè ffiâaffe
P ovestea l u i O

douăzeci de ani, când îi facea curte celei mai frumoase

din tr e pr iete ne le ei, s co ţân du -şi be reta pen tru a o saluta,
fâcân du -i loc să treacă, înt inz ân du -i m ân a pe ntru a o aju
ta să iasă din taxi. Tot aşa, nu putea accepta să plătească
de câ t ea, c ân d mergeau îm preu nă să bea un ceai în vreo
patiserie. îi săruta m âna şi, la nevoie, buzele, p e cât posi
bil în plină stradă. N um ai că acestea erau şi m etode asu
mate de d rag ul scandalului, d in copilă rie mai degrabă de
cât din convingere. în schimb, gusturile ei se îndreptau
către n etezim ea d ulcilo r bu ze ru jate ce dân d su b apăsarea
propriilor ei buze, către sclipirea de em ail sau de perlă a
oc hilo r care se înch ideau pe ju m ătate în semiînt uner icul
paturilor, pe la cinci după-amiaza, când trăgea perdelele
şi aprindea lampa de pe şemineu, către vocile care cer
şeau: „Mai vreau! Ah! Te rog, mai vreau!**, către persis
tentul parfum marin care îi rămânea pe degete. Pentru
aşa ceva avea un gust real şi profund. De aici şi bucuria
vie pe care i-o ofere a vânarea parte ne relo r. Poate c ă nu
vânăt oarea în sine, oricât de am uz an tă sau d e pasi onan 
tă ar fi fost, cât sen tim en tu l lib er tăţii per fecte pe c are
aceasta i-1 oferea. întrucât chiar ea conducea jocul, ceea
ce cu bărba ţii n u facea nic iod ată, d ec ât pe oco lite. Iniţia
tiva cuvintelor era a ei, la fel a propunerii întâlnirilor, a
sărutu rilo r, şi încă în asem enea m ăsu ră înc ât prefera să
fie ea pr im a care să sărute . De c ând avea şi iu biţi, apro a
pe că nici n u mai era de acord ca fata pe care o mângâia
să o mângâie, la r ân dul ei. Pe cât e ra de grăbit ă să îşi vadă
prietenele dezbrăcate, la cheremul ochilor şi mâinilor ei,
pe atât i se părea fără rost să se mai dezbrace şi ea. Deseori

130
 Si r St ep hen

căuta pretexte p entr u a ev ita să o facă, spunând că îi este

frig sau că e în tr -u na d in tr e zilele ac el ea ... De altfel, p u
ţine erau femeile cărora să n u le găsească ceva frumos. îşi
amintea că, pe când abia terminase liceul, îşi pusese în
cap să seducă o fetiţă urâ ţic ă şi n eplăc ută, m ere u în to ar
să pe dos, n um ai p en tru pădu re a ei de păr b lon d, ale că
rei şuviţe prost tăiat e păre au să am estece um bre şi lu m ini
peste pielea spălăcită totuşi, d ar a cărei textură era nete

dă, densă, fină, mată. însă fata o alungase şi, dacă pe fi
gura ei ingrată se p utu se citi p re ţ de câtev a zile plăcerea,
nu lui O i se adresa. F iind că O er a p as io na tă de im ag ine a
acelui abur care se îm pr ăştie pe ste figu ri, ca re le face at ât
de netede şi de tinere , d e o tin er eţe de u ndev a d in afara
timpului, care n u co boa ră pâ nă în cop ilărie, însă um flă
buzele, măreşte ochii ca u n fard şi face p upilele mai lim 
pezi şi mai scânteietoare. A dm iraţia aceasta era m ai im 
portantă decât satisfacerea am o ru lui prop riu , fiindcă nu
modul în ca re ea acţion a o em oţio na în prim ul rân d. La
Roissy se sim ţise la fe l d e tu lb u ra tă o b se rv ân d figu ra
transfigurată a un eia d in tre fete pose da tă de un ne cu no s
cut. Goliciunea, ab an do nu l tru p u rilo r o tulb u rau peste
măsură. Şi num ai fap tul că prie te nele ei co nsi m ţea u să i
se arate goale, în tr- o ca m er ă înc uiată, i se părea u n ca dou
pe care niciodată n u îl va p u tea răsplăti. G oliciunea de
vacanţă, la soa re, pe p laj ă, o lăsa re ce. N u din ca uză că se
petrecea în public, ci fiindcă aşa, în public şi parţială, n u 
ditatea era în tr- o oa rec are m ăsu ră p ro teja tă. Fru m use ţea
celorlalte femei pe care, cu o generozitate constantă, era
înclinată să o co nsid ere m er eu su per io ar ă fr um us eţii sale

131
ïT tiu /in e Æ t*a<je
POVESTBA LUI O

o liniştea to tu şi în priv in ţa p ro pri ei fr um us eţi pe care o

con sidera, pâ ndind -o î n oglinzi întâm plă toare, c a pe un

reflex a l fru m us eţii lor. Pu tere a pr iet en elo r asupra e i, pe

care o rec un oştea , era, în acel aşi ti m p, g arantu l put erii ei
asu pra b ărba ţilo r. Şi ceea ce ea le cerea femeilor, cu o prea
ra ră rec ip ro cit ate , găsea n atu ra l ca b ărba ţii să se încăpă
ţân ez e să îi p re tindă şi er a feri cită. Astfel, în acelaşi timp
er a c om plic e şi al u nora , şi al alt or a, câştigând pe ambe

le plan uri. Erau ş i pa rtid e difi cile. N u mai era n ici o în
do ială că O era înd răgos tită de Jac queline, nici ma i mult
nici mai p uţin de câ t m ai fusese, în ainte , şi de alte femei,
ad m iţân d că term en ul „în drăgo stită " (ceea ce era cam
m ult spus) era c el potrivit. D ar de ce oar e n u i-o arăta?
Cân d au în cep ut să pocne ască m ug ur ii plo pilor şi ziua
să plece m ai î nce t la culcare, c ân d îndrăgost iţii au în ce
p u t să se aşeze pe băncile din parcuri, la ieşirea de la ser
viciu, O a con side rat că a ve nit vr em ea să o atace pe Jac
queline. Iarna i se păruse prea triumfătoare de sub
blănurile ei, prea irizată, inaccesibilă, de neatins. Şi con
ştientă de toate acestea. Primăvara o trecea la taior, to
curi joase, pulovere. în sfârşit, aşa, cu părul scurt tuns
dre pt, sem ăna c u liceenele inso len te de şaisprezece ani pe
care O , liceană şi ea pe atunci, le ap uca de m âini şi le tră
gea tăcu tă în cine ştie ce vesti ar gol, îm pin gâ nd u-l e prin
tre palto ane le agăţate în cuiere. Acestea căde au p e jos, iar
pe O o apuca un râs nebun. Colegele ei erau îmbrăcate în
bluze de uniform ă din stam bă bej-gri, cu iniţialele bro
date cu fi r de bum bac roş u pe p ie p t Trei ani mai târziu
şi trei kilom etri mai de pa rte , în tr -u n alt liceu, J acqueline

132
 G roivo p
S i r S t bp hbn

purtase şi ea a celaşi t ip d e b lu z ă. O aflase a s ta d in î n 

tâmplare, în tr-o zi câ n d J ac qu eline p oz a p e n tru niş te ro 
chii de casă şi sus p ina se c o n s ta tâ n d că, d ac ă a r fi av u t aşa
ceva şi în liceu, a r fi fo st m ai fer icită. S au m ăca r d ac ă ar
fi pu rtat un iform a aia o b liga torie fă ră nim ic p e d ede subt.
,,— Cum adică fă ră nim ic? s -a in ter es a t O . — Ei , fă ră ro 
chie, ştiu şi e u ? ...“, i-a răs p u n s m o d elu l. La c are O a r o 
şit. înc ă nu se ob işnu ise să n u p o a rte n im ic p e d ed es u b t
şi orice cu vân t am b ig u u îi p ăre a o alu zie la c o n d iţia ei .
Degeaba îşi to t re p eta că, o ri c u m , su b h a in e e şti gol. Se
simţea go ală ca italianc a a cee a d in V e ro n a ca re m ersese
să se ofere şefului a se d ia to ril o r p e n tr u a-ş i scăpa or aşu l.
Goală sub un m an to u p e ca re e ra d e a jun s să îl întrede s-
chizi. Avea im pr esia că şi ea a re d e răs c u m p ăra t cev a, ca
şi italianca, da r ce oare? Ja cq u elin e e ra însă f o ar te sig u ră
pe ea şi n u avea n im ic d e r ăs c u m p ăr a t. N u av ea n e v o ie
nici de con firm area fru m u se ţii, e ra d es tu l să se p rivească
într-o ogl indă . O se u ita la ea u m ilită , sp u n â n d u -ş i că ,
dacă nu voi ai să te fac i d e râs, n u îi p u tea i a d u c e d ec ât
flori de m agnolie, fii nd că p eta lele lo r g ro ase ş i m a te tre c
uşor în bru n -înc h is c â n d se ofilesc, sau ca m elii, că ci, în
consistenţa lor d e ce ară, ro z u l li se am es tec ă u n e o ri c u al
bul. Pe m ăsură ce ia m a se în d e p ăr ta , b r o n z u l v ag c a re a u 
rea pielea Jacq uelinei se ş terg e a, o d a tă c u a m in tire a ză
pezii. în c u râ n d , d o a r c a m e liile i se v o r p o triv i. N u m a i că
lui 0 îi er a t eam ă s ă n u o iron izez e cu fl ori le ei m elo d ra
matice. într-o z i a ad u s c u e a u n b u c h et m are d e zam bi
le albastre, al căro r p a rfu m se m ăna c u acel a al tub ero ze 
lor, fa câ nd u- te să în to rc i c a p u l d u p ă ele : o n c tuo s, violen t,
{ /b u /z iie sjfâti/ţgţp
P oves t ea l u i O

persistent, aşa cum ar fi trebuit să a ib ă cameliile cele lip

sit e de m iros. Jac que line ş i-a lip it de floril e drepte şi

proaspete nasul mongol şi buzele pe care, de cincispreze

ce zile încoace, nu le mai farda în roşu, ci în roz, zicând:
„S un t pe ntru mine?“, aşa cu m fac femeile că rora toată lu
mea le dăruieş te, to t tim pul, ca douri. A m ulţum it apoi,
după car e s-a interesat dacă René vine d u p ă O. Da, o să
vină, i-a co nfirm at aceasta. O să vină, şi-a repetat în gând,
şi pentru el Jacqueline cea fals nemişcată, fals tăcută, îşi
va ridica o clipă och ii ale căro r ape reci n u te priveau n ici
od ată direct. Pe e a n im en i n u a r fi avu t v reo dată ce să o
înveţe: nici să tacă, nic i să îşi lase m âinile , cu palm ele des
făcute, să atâ rn e d e-a lun gu l co rp ulu i, nic i să îşi lase ca
pu l uşor pe spate. O sim ţea că m o are de d o rin ţă să îi
prindă ceafa în palme, părul aproape platinat, să dea pe
spate capul ascultător, să urmărească măcar cu vârfurile
degetelor li nia sprâncen elor. N um ai că şi René ar fi vrut
asta. Ş tia bin e de ce, altădată a tâ t de în dr ăzne aţă, ajunse
se acum tim orată , de c e de d ouă lu ni, d e câ nd o dore a pe

Jacqueline, nu îşi permitea nici un cuvânt, nici un gest

prin care să i-o fi mărturisit, căutând m ereu motive min
cinoase pentru a-şi explica rezerva. Nu era adevărat că
modelul era de neatins. Obstacolul nu era Jacqueline, ci
un ul ascuns chi ar în suf letul ei , u nul cu m n u mai întâl
nise vreo dată. R ené o lăsa libe ră, ia r ea îşi d etesta liberta
tea. Libertatea asta mai rea decât cel mai rău dintre lan
ţuri. Libertatea asta care o d esp ărţea de iu bitul ei. De zeci
de ori ar fi putu t, fără să-i ad reseze v re un cuv ânt, s ă o
apuce pe Jacqueline de umeri şi să o lipească de perete,

134
 (l/UAVW
S i r St bp hbn

cum ai prinde un flutu re c u u n ac în insectar. Jacqueline

n-ar fi mişcat şi, cu sig u ra nţă, n ici m ăca r n u a r fi zâ m bit.
Numai că O era, de acu m , asem en ea acelor anim ale săl
batice care au in tra t în cap tiv itate şi s u n t folosite de că
tre vânători ca m om eală p e n tr u an im alele libere, ca g o 
naci, şi care n u sar în pic ioa re d ec ât la or d in . A cu m ea era
aceea care, un eori, p alidă ş i tr e m u râ n d , se lipe a cu sp ate 
le de per et e, b ătută în cu ie d e p ro p ria tă ce re, legată de
aceasta, atâ t de fericit ă că po a te să tacă. A ştep ta ce va m ai
bun decât p erm isiu n ea d e a o face, p e n tru că p e rm is iu 
nea o obţinuse deja. Aş tepta o rd in u l. C are n u i-a v en it d e
la René, ci de la S ir S te phen .

Pe măsu ră ce luni le treceau , d e c ân d Re né o dăruise lui

Sir Stephen, O observ a cu gro ază că î n oc hii iu b itu lu i ei
impo rtanţa eng lezului er a d in ce în ce m ai m are . R ealiza,

în acelaşi tim p, că , p o ate , se înş ela im a g in â n d u -şi o a se 

menea evol uţie câ nd , în realitat e, n u era v orb a d ec ât d e 
spre recunoaş ter ea u n ei stări d e fap t p ree xiste nte şi d e 
spre m ărt uri si rea u n u i vechi sen tim en t. M ai rem arca se şi
că René alegea să îşi pe trea că îm p re u n ă n u m a i acele n o p ţi
care urmau seril or în care o ch em a S ir S tep he n, fiindc ă

acesta nu o păs tra p ân ă d im ine aţa d ec ât a tu n c i c â n d iu 

bitul ei era p lecat d in P a ris . M a i r e m a rc a s e şi că, d a c ă
René era prezent şi el în vreo seară acasă la englez, nici
nu se at in gea de ea d ec ât p e n tru a o oferi ş i m ai b in e lui
Sir St ep he n, ev en tual ţ in â n d -o la dis p o ziţia lui în caz ul
în care femei a se zbătea. Se în tâ m p la , cu to tu l ra r, să n u
plece, şi asta d o a r la c e re re a e x p re să a g azdei. Ş i a tu n c i
135
-'/(jufine ^
Po ve st e a l u i O

rămânea îmbrăcat, cum o făcuse întâia oară, tăcut, aprin-

zând ţigară de la ţigară, p unând lemne în foc, turnându-i
în pahar lui Sir Stephen, fără însă a bea şi el. O simţea că
o supraveghează ca un îmblânzitor animalul pe care l-a
dresat, atent ca acesta să îi facă cinste cu perfecta ascul
tare, b a chiar m ai m ult , ca gard a d e c orp a un ui prinţ, ca
om ul d e încred ere al şefului ban dei, ca re i-a ad us acestu

ia, din stradă, o pro stituată, iar ac um e ate nt la compor

tamentul ei. Dovada că, In situaţia dată, René îşi dovedea
vocaţia de slugă, de acolit, era modul în care pân dea ori
ce schimbare pe faţa lui Sir Stephen şi deloc pe figura ei.
Sub o chii lui, femeia se sim ţea deposedată de însăşi vo

luptatea în care i se puteau îneca trăsăturile. René aducea

prinosul lui de omagiu şi de admiraţie, ba chiar de grati
tudine lui Sir Stephen, care îl făcuse să se nască pent ru a
doua oară, observându-i plăcerea la care ajungea prin
ceva dăruit de el. Fireşte, totul ar fi putut fi mai simplu

dacă englezului i-a r fi plăcu t băieţii. O nu se îndoia că iu

bitul ei, care nu avea nim ic de îm părţit cu cei de acelaşi
sex, i-ar fi acordat totu l lui Sir Ste ph en , cu pasiu ne, până
în cele mai m ici detalii, satisf acân du -i şi cele ma i exigen
te prete nţii. N um ai că engle zului n u îi plăcea u decâ t fe
meile. O îşi dădea seam a că, di ncolo de mod alităţile în
care îşi împărţea trupul între ei, b ărb aţii ajungeau la ceva
mai mis teri os şi poate mai raf ina t d ec ât o simp lă comu
niu ne d e dragoste, la o relaţie care o tu lb ura, însă căreia
nu îi putea nega realitatea şi puterea. Oare de ce totuşi

această îm părţire c on ţine a, în tr -o anum ită m ăsur ă, ceva

abstract? Doar la Roissy aparţin use în ace eaşi clipă şi în

136
 Cjrotvop
Si r Stbphrn

acelaşi loc şi lui René, şi altor bărbaţi. Oare de ce, în pre

zenţa lui Sir Step he n, iubitu l ei se ab ţin ea nu doar să o
aibă, dar şi să îi de a o rd in e? (Cel m ult le tran sm itea pe
ale Celuilalt.) L-a întrebat, sigură dinainte de răspunsul
pe care îl va prim i. „— D in respect, i-a explicat René.
— Bine, dar eu sunt a ta. — în prim ul rând, eşti a lui Sir
Stephen." Aşa era, cel puţin în sen sul ced ării ei abs olu te
în favoarea englezului, ale c ărui dorin ţe p rivito are la p er
soană ei prim au în faţa d orinţelo r lui René şi ch iar ale ei

însăşi. Dacă iub itu l ei decisese să mear gă am ân doi la tea 

tru, dar S ir Stephen îi t elef ona cu o oră m ai îna inte pe n
tru a o solicita, René venea d upă ea la stud io, după cu m
conveniseră, însă pentru a o conduce până la uşa celui
lalt, unde o lă sa sing ură. O da tă, o sing ură da tă, O îi ce
ruse lui René să îl roage pe Sir Stephen să schimbe ziua
de întâlni re, înt r-a tâ t îşi do rea să fie îm pre ună la o sera
tă pe care şi-o pr og ram as eră. Iu bitu l ei îns ă o refuzase.
„Draga mea, îi spusese, tot n u ai înţeles că n u îţi m ai apar-
ţii şi că stăpân ul d e care d ep inz i n u mai su nt eu?“ N u nu
mai că a refuza t-o, d ar l-a mai şi pre ve nit p e Sir Stephe n
de solicitarea lui O şi, de faţă cu ea, l -a r ugat să o pedep
sească cu cru zim e, în aşa fel înc ât feme ia nici măcar să nu
mai îndră znească să se gând ească la fa ptul că s- ar p ute a
dispensa de ascultarea o rd ine lor . „C u sigu ran ţă", răs pun
sese englezul. Se găseau în mica în căp ere o vală, cu po dea
de marchetărie, a cărei unică piesă de mobilier era un
gheridon negru, în cru sta t c u side f, încăpere care dă dea
către salonul m are , v opsit în ga lben şi gri. R ené n u a r ă
mas decât trei m in u te , a tâ t c ât să o tră de ze p e O şi să

137
P ov es t ea l u i O

a u d ă răs p u n su l lu i S ir S tep h en . A po i i-a s tr âns acestuia

m â n a , i-a z â m b it tin e re i şi a p lec at. L-a vă zut , pe fereas
tră, c u m trav ersa c u rte a . N u şi-a în to rs capul . L-a auzit

trâ n tin d p o rtiera , a aju n s p â n ă l a ea tor sul m otorului

a p o i, î n tr -o o g linjo ară p rin să în p ere te, ş i- a ză rit propria
im ag ine : a lbă d e d isp e ra re şi d e fri că . M ec ani c, în mo
m e n tu l în c ar e tre ce a p rin faţa lu i S ir Step hen ca re îi des
chisese uşa salonului şi se dăduse la o parte ca să îi facă
Ioc, l-a privit: şi el era la fel de palid. Intr-o străfulgerare
a tra v e rs a t-o c e rtitu d in e a , c are s- a şi ev ap ora t i mediat, că
o iub eşte. D eşi n u e ra c o n v in să ş i se ironiza pen tru ase
m e n e a idee , to t s-a si m ţit re c o n fo rta tă şi s- a dezbrăcat as
c u ltă toa re, la u n sim p lu g est al bărb atu lui. Şi , pe nt ru în
tâia o ară d e câ nd o to t ch em a d e d o u ă sau de t rei ori pe
s ăp tăm â n ă şi o fo los ea fără g ra b ă, lăsâ n d -o să aştepte,
g oa lă , p o a te şi u n ceas î n a in te d e a se a pro pia de ea, as-
c u ltâ n d u -i ru g ăm in ţile fă ră a-i răspu n d e vreod ată —
fii nd că din c â n d în câ n d ea s e r ug a d e el — , repetându-i
aceleaş i co m e n z i în aceleaş i m o m e n te , ca în tr-u n ritual,
de şi ea ş tia fo arte b in e c â n d g u ra ei tre b u ia să îl mângâie
şi când, în genunchi, cu capul afundat în mătasea cana
p elei, n u tre b u ia să îi o fe re d e c â t fesele, d e care, de la o
v rem e, se folosea făr ă să o m a i ră ne asc ă, în tr-a tât se des
chises e p e n tr u el, p e n tr u cea d in tâ i o a ră aş adar, d eşi des
co m pu să d e groază, sau p o a te că tocm ai d in ac eastă cau
ză, şi în po fid a d isp erării în ca re o a ru n ca se trădar ea lui
R ené, d a r p o a te că ş i d in ca u za ac estei d isperăr i, O s-a
abandonat cu adevărat. Şi tot pentru întâia oară, când
och ii ei blânz i, în care i se p u te a citi consim ţăm ântul, au
 S i r St ep hen

întâlnit privirile ar d en te ale en glez ulu i, acesta i-a vorb it

dintr-o dat ă în franceză , tu tu in d -o : „— îţi voi pu n e u n
căluş fiindcă vre au să te bi ciu ies c p ână la sânge. îm i per -
miţi să o fac? — Sunt a taM, i-a răspuns O. Stătea î n picioa

re, în mijl ocul sa lo nulu i, ia r b ra ţele ridic ate şi lipite un ul

de celălalt, pe care b răţările de la Roissy le ţin eau legate î n
aceeaşi poziţie, cu un lăn ţişor, d e inelu l de pe ta van, unde
altădată atârnase o lustră, făceau ca sânii să îi iasă şi mai
mult în evidenţă. Sir S tep he n i-a m ân gâia t, ap oi i-a să ru 
tat, apoi a săru tat- o pe gură o da tă, d e zece ori. Niciod ată
nu mai făcuse asta. D up ă ce i-a pus căluş ul, care i-a u m 
plut gura cu gustul lui de pânză um edă şi i-a îm pin s lim 
ba în fundul gâtului, şi în care abia de-şi putea înfige d in 
ţii, a luat -o de p ăr cu bl ân deţe, d a r ea t o t s-a clătina t pe
picioarele goale. „Iartă-m ă, 0 “, i-a şoptit (nicio dată n u îi

ceruse iertare ), ap oi i-a dat dru m u l şi a lovit- o.

Când, du pă m iezul no p ţii, R ené s-a în tors la O d up ă

ce mersese singur la serata unde trebuiau să ajungă îm
preună, a găsit-o culcată, trem u rân d în nailonul alb al că
măşii de no ap te. S ir S tep hen o ad use se şi o cu lcase ch iar
el, după ce o săruta se iarăş i. C eea ce i-a m ărturis it. C um
i-a mărturisit şi că nici nu-i mai dădea prin cap să nu îl
asculte pe Sir Step he n, în ţel eg ân d că, astfel, R ené v a c on
chide că bătaia îi era nec es ară şi p lăcu tă, ceea ce aşa şi era,
fără a fi fost si ngu ra m o tiv aţie a n oii ei r ela ţii cu en gle
zul. Printre alte le, m ai er a sig ură şi d e fa ptu l că acesta l e
era la fel de n ec esa r, a tâ t ei, c ât şi lu i Ren é. Pe c ât îi era
acestuia din urmă groază de a o lovi, astfel încât nu se

139
~/}rts6/u-
P ov e s t e a l u i O

p u tu s e n ic ic â n d h o tărî să o facă, p e a tâ t îi plăcea să o vadă

z b ătân d u -se şi să o au d ă stri g ân d . D o ar o si ngur ă dată
utiliz as e S ir S tep h en crav aşa d e f aţă cu el. Ren é o apleca
se p e fem eie, lip in d -o d e tăblia m ese i, şi o ţinuse a colo
n em işca tă. F us ta îi alu ne ca se la loc, iar el i-o ridica se din
n o u . P oa te că René avea nev oie d e gâ n d ul că at unci când
n u e ra cu O , câ n d era p lecat la p li m ba re s au l a mu ncă,
ac eas ta se ră suc ea , ge m ea şi plân ge a su b lovi turi le biciu
lu i, ce rea în d u ra re fă ră a o o b ţin e , ş tiind că durer ea şi
u m ilin ţa îi sos eau p rin v o inţa lui d e b ărb a t c ar e o iubea

şi c ăru ia îi plăcea să o ştie p ătim in d astfel . La Roi ssy îi pu

sese p e v aleţ i să o biciuiască. î n S ir S tep h en de scoperise
stăp â n u l rigu ros , c eea c e e l n u p u tea fi. Fap tul că bărba 
tu l p e ca re î l ad m ira ce l m ai m u lt p e lum e o plă cu se şi el,
şi îş i luas e a su p ra Iu i sarc ina d e a o face ascultă toare, spo
rea p asiu n ea lui R ené, lucru p e care O îl vedea l imp ede.
T o a te g urile care îi scotociseră î ntreag a ei gură , toat e mâ i
nile care îi palpaseră sânii şi pântecele, toate sexele care
se afu n d as eră în carn ea ei ş i ca re d ov ed iseră cu asupr a de
m ăsu ră că n u era d ec ât o p ro stitu a tă, o ş i cons acr as eră în
acel aşi tim p şi în tr-o a n u m e m ăsu ră în Eli zeul iu bi rii. Dar
to ate aces tea n u înse m n au nim ic, î n oc hii iub it ului e i, pe
lâng ă do v ad a o ferită d e S ir S tep he n . D e fie car e dată când
p le c a d in b ra ţe le e n g le z u lu i, R e n é c ău ta în ea p a rcă pece
tea u n u i zeu . O înţelege a p erfe ct că , da că o tr ădase c âte
va ceasur i m ai înainte, ast a era p e n tru a prov oca noi pe-
ceţi, în c ă şi m a i c ru d e. Ş tia la fe l d e b in e că m otivaţ ia de
a le provoca putea dispărea, căci Sir Stephen nu se
întorcea d in d ru m . C u atât m ai rău. D eşi er a m ai bine
140
 Si r St ep hbn

decât ar fi visat . T ulb ura t, Ren é priv ea lu ng tr upul subţi

re pe care cicatrice gro as e ca nişte frân gh ii trece au peste
umeri, spate, f ese, pân te ce şi sâni, î ntretăind u-se d in când
în când. Din loc în loc, picături de sânge. „Ah! Te iu-
besc!“, l-a auzit şoptind. S-a dezbrăcat cu mâini trem u-
rânde, a sti ns l um in a şi s-a în tin s lângă ea, care, pe în tu 
neric, a gem ut t o t tim pul câ t el a posedat-o.

Rănile de pe co rp ul lui O au av ut nevoi e de apro ape o

lună pe ntru a se şterge. în locu rile u nd e piel ea se rup se
se îi rămăseseră linii mai albe, ca de la nişte răni vechi.
Oricum, în tâm pla rea n u i-a r fi ieşit din m em orie, c ăci
ami ntirea ei era c o n tin u u su sţin u tă de ati tud ine a cel or
doi bărbaţi. Fire şte că Re né avea o cheie de la ap artam en

tul lui 0 . N u îi dădu se însă p ri n m in te să îi ofere un a şi

englezului, poat e p en tr u că aces ta n u şi-a m anifestat n ici
odată dor in ţa d e a t re ce p e la ea. în să fap tul că o adusese
acasă în seara aceea l-a făcut pe René să pricea pă din tr -o
dată că ar f i fost po sibil ca u şa ap arta m en tu lu i, pe care
doar el şi O aveau cu m să o descu ie, p ute a fi consider ată
de către Sir Step he n ca u n ob sta co l, o b ar ier ă, o restricţie
concepută de către René, ce ea ce a r fi trec ut î n derizo riu
dăruirea iub itei lui, î n ab se nţa lib er tăţii d e a in tr a în casa
ei în orice clipă a r fi d o r i t Pe sc ur t, a m ai făcut o chei e,
i-a înmânat- o lu i Sir S teph en şi n u i-a c om un icat lui O
decât când englezul a a cc ep ta t să o pri measc ă. Tinere i nici
nu-i dădea p rin m in te să pro tes tez e, b a ch iar şi-a dat în
curând sea ma că , în aşte p ta re a lu i Sir Ste ph en , tră ia o li
nişte de neînţeles. A a şte pta t în del ung, întreb ându-s e dacă

141
POVBSTBA LUI O

o va su rp rin d e în plină noa pte , d acă va profita de vreo

ab se nţă a lu i Ren é, d ac ă va ve ni si ngur sa u dacă , pur şi
simplu, va veni vreodată. Nu îndrăznea să îi vorbească
de sp re asta lui René . î n tr- o dim ine aţă cân d, din î ntâm
plare, m enajera n u era prezentă şi când se trezise mai de
vreme decât de obicei aşa încât, la ora zece, era deja îm
b răcată şi se pregătea să iasă în oraş, a auzit cheia
în v ârti n d u -s e în bro as că şi a ţâşn it sp re uşă strigând:
,,René !“, pe d e o par te p entru că el ap ărea câteod ată ast
fel, pe de alta fiind că se gând ise la el . în să era Sir Stephen
care, zâmbind, i-a spus: „Ei bine, hai să îl sunăm pe
R ené" . A tâta d o a r că, re ţin u t de n işte afaceri l a birou,
acesta n u pute a veni decâ t peste o o ră. C u inima bătând

de
em să-i
oţiospargă
nată, Op îliep
pritul
veaşi pîne tre
Sirbân du-sene daşezând
S teph e ce e sterecepto
atât de
ru l în furcă . înc hein d c onv orb irea, b ărb atu l a aşezat-o pe
pat, i-a luat capul în palm e şi i-a deschis gura pentru a o
săruta . T ân ăra a sim ţit că se sufocă în tr -o asemenea mă
su ră înc ât ar fi căzut, dac ă el n u ar fi sprijin it-o şi nu ar

fi rid ica t-o . N u înţelege a de ce este at ât de tulbu rată, de

ce o aseme nea sp aim ă o gâtuie câ nd , p ân ă la urm ă, de ce
rău p e care să n u îl fi ex pe rim en tat de ja s-a r mai fi putut
tem e d in pa rtea lu i Sir Stephen? El a ru gat- o să se dezbra
ce şi a p riv it-o cu m o face, as cu ltătoar e, fără să scoată un
cuv ânt. Nici n u era d e m irare , d o ar era o bişnu ită cu el,
cu a se şti goală su b priv irile lui, s ub tăcerile lui, cu aş tep
tarea ho tărârilor lui p rivitoare la m odul d e a ati nge plă
cerea. A fost nevoită să recunoască, în sine, că îşi făcea
iluzii şi că, dacă era a tâ t de tulb ura tă de loc şi de oră, de

142
 Si r St ep hen

faptul că în această ca m eră n u s-a mai aflat nicicând dez

brăcată In faţa lui Sir Stephen, adevăratul motiv al tulbu
rării era m ere u acelaşi: dep ose darea ei de sin e însăşi. Sin
gura diferenţă era c ă dep ose dar ea o sensibili za m ai mult
acum, când n u m ai avea loc n ici în tr -u n spaţiu în care se
deplasa special pentru a se supune actului de deposeda
re, nici no ap tea, ca o c opartic ip ar e la vis, nic i pe tim p de
zi, ca o paralelă ex iste nţă c lan de stină, c um pu tea fi con
siderată trecer ea pe la Roissy în ra port cu viaţa ei alături
de René. L um ina p ute rnic ă a dim ineţii de m ai m etam or
foza actul clandestin în act public. De acum, realitatea
nopţii şi cea a zilei vor fi aceea şi realita te. D e a cum ... Iar
0 îşi spune a: în sfârşit! Ia tă d in ce se năştea stra nia sen 
zaţie de sig uranţă am estecată cu groază, căreia si mţea că

1 se aba nd on eaz ă şi p e ca re o pre sim ţise făr ă să o fi înţe

les. De acum n u vor m ai fi hiatu ri, tim pi m orţi, în tre ru 
peri. Cel aşteptat, căci fusese aşteptat, era acum aici şi stă
pân. Sir Stephen era u n stăp ân în alt chip decât René,
exigent şi sigur. Cât d e p as io nal s -a r fi iubit O şi René, în 
tre ei persista u n soi de egalitate (ce nu ar fi tre buit să pri
vească decât vârsta) ca re, în ea, an ula sen tim en tu l ascul 
tării şi co nştiin ţa su p u n erii. Ceea ce iu bitul ei dorea,
dorea şi ea imediat, din simplul motiv că el i-o cerea. în
ceea ce îl privea pe Sir Stephen, s-ar fi zis că René îi tre
cuse şi ei pro pria ad m ira ţie, pro p riu l respect . De ord ine 
le lui Sir Ste ph en , O as culta ca d e nişte o rd in e în sine şi
îi era recunoscătoare de câte ori îi comanda ceva. Chiar
dacă bărbatul îi vorbea în franceză sau în engleză, o tu
tuia sau îi vorbe a cu d um nea v oas tră, ea nu îi va spune

143
yku /S n tr S R c a ţje
P ovestea l o i O

nicio dată alt fel d ec ât Sir Ste phe n, c a o străină, ca o servi

toare. O îşi zicea că ar fi fost mai potrivit apelativul
„D oam ne!", da că a r fi în d răz n it să îl p ro n u n ţe aşa cum
i-a r fi co nv en it ei , ca ve nin d din par te a unui scalv. îşi mai
zicea că or icu m to tu l m erg ea bi ne , fiin dc ă şi René era fe
ricit să iubească în ea pe sclava lui Sir Stephen. Aşadar,
după ce îşi aşezase ve şminte le la p ic io ru l patu lu i, după ce
îşi pusese pap ucii cu to cu ri înalte , aştep ta cu ochii în p ă
m ân t, î n faţa englezu lui ca re se sprijin ise d e fereastră. Soa
rele trav ers a p erd elele d e m use lin ă c u picăţele şi îi încăl
zea şi ei şoldu rile. O n u m ai înc erc a să îşi pună la punct
înfăţişarea , d ar se gân de a, ra pid , că ar fi p u tu t să se mai
parfumeze, că nu a apucat să îşi fardeze sfârcurile, că, din
fericire, avea papucii în picioare, căci lacul de pe unghii

încep use să se sc orojeas că. A po i, a co nştien tiza t dint r-o

da tă că, d e fa pt, ceea ce aştep ta, în tăcer e şi în plină lumi
nă, şi n u în dr ăzne a să îşi m ărtu rise as că nic i măcar ei era
ca Sir Stephen să îi facă un semn sau să îi ordone să în
genu nc he ze î n faţa lu i, să îi d es fac ă pa nta lo nii şi să îl
mângâie. Ei, nu! Fiindc ă s-a gân dit d e u na sin gură la asta,
s-a în ro şit to ată şi, o da tă cu ro şeaţa d in ob ra ji, a aj uns-o
şi sim ţul ridicolu lui: c âtă pudoare p en tr u o prostituată!
în acelaşi moment, englezul a rugat-o să se aşeze la mă
suţa de machiaj, în to arsă către oglindă, şi să îl asculte. La
srcine, m ăsu ţa n u avuses e u tili tat ea pe care i-o dăduse
O, aşezând-o lângă o policioară joasă, prinsă în perete, pe
care pus ese t ot felul d e perii şi de fla coane, în faţa unei
oglinzi mari, Re stau ratio n, lân gă car e adus ese un fotoliu
m icu ţ pe care, stâ nd, se p ute a v ede a în între gime. S ir

144
 Si r St ep hen

Stephen, vorb in du-i aşa, aşeza tă cu spate le la el cum îi ce

ruse să fie, m erge a p ri n în căpe re ap ro piin du -se şi înde-
părtându-se de ea. Im aginea lui traversa din când în când
luciul oglinzii, în spatele imaginii femeii, ca o reflectare
din dep ărtări, fiin dc ă ape le oglinz ii er au ve rzui şi un pic
tulburi. Cu mâin ile at ârn ând şi cu g en un ch ii desfăcuţi, O
şi-ar fi do rit să îi o pre asc ă im ag inea refl ectată , p en tru a-i
răspund e m ai uş or. în tru cât bărbatul îi punea , într-o en
gleză exact ă, înt re bare după înt reb ar e, ultim ele pe care O
şi-ar fi p utu t în ch ip ui că i le- ar pu ne , pres up un ân d că ar
fi făcut-o vr eo da tă. Abia d e- şi în ce pu se şirul în treb ărilor
când, din tr-o d ată , s-a în tre ru p t pe ntru a o răsturna pe
0 în fotoliu, făcân d- o să alu ne ce în ain te, în aşa fel încât,
cu piciorul stâ ng rid ica t pe b ra ţu l fotoliu lui, cu celă lalt
puţin îndoit, în plină lum ină, tânăra oferea priv irilor ei,
dar şi ale lui, în og lind ă, im ag ine a sexu lui perfect deschi s,
ca şi cân d u n am an t invizibil ab ia s -a r fi retras din ea. Sir
Stephen şi-a relua t ap oi între bările cu fermitatea un ui ju 
decător şi tonul unui confesor. Fără a-1 vedea între
bând-o, O se putea vedea pe ea răspunzând. După reve
nirea de la R oissy, a m ai ap arţin u t şi alto r b ărba ţi decât
lui şi lui Re né? N u. D ar d e d orit, a dorit-o? N u. Se m ân 
gâia în n op ţile în ca re do rm ea singu ră? N u. Av ea priete
ne care o m ân gâ iau sau pe c are le mângâia? N u (a fost un
„nu“ mai şovăitor). D ar pri et ene pe c are le dor ea? Ei bine,
da, pe Jacquel ine, d oar că pr iete nă era cam m ult spu s. Ca
mar adă ar fi fost m ai exac t, da că n u ch iar c olegă, dup ă
cum se nu m esc fetele b in e cre scu te în tre ele în pensioa-
nele de bu nă calitate. S ir S tep hen a în treb at- o dacă are

145
P oves t ea l u i O

fot og rafii cu Jac qu eline şi a aju tat -o să se ridice pe ntru a

le căuta. Ren é i-a de sco pe rit în salo n, in trâ nd cu sufletul
la g ură f iindc ă urcase to ate cele p at ru etaje în fu gă. 0 stă
tea în pic io are î n faţa mesei pe c are străluceau, al be şi ne
gre , c a n işte băltoa ce î n plin ă noa pt e, to ate poz ele Jacqu-
elin ei. Stâ nd p e ju m ătat e pe masă, e nglezul le lua una câte
u n a, cu o m ână, pe m ăsur ă ce O i le întind ea, şi le aşeza
pe m asă. Cealaltă m ână o ţinea pe sexul femeii. Din cli

p a în care i-a d at b u nă-ziu a lui René, fără a-şi dezlipi

m â n a de p e sexul ei, ba ch iar afu nd ân du -şi şi mai mult
deg etele, n u i s-a m ai a dresat ei , ci doa r iubit ului ei. Mo
tiv aţia i s-a p ăr u t lim ped e: Ren é fiind ş i el prezent, acor
dul între el şi Sir Stephen se putea stabili şi în ceea ce o
privea, însă, dincolo de asta, ea n u era decât ocazia sau
ob iec tu l ac ord ul ui, nu avea d e ce să fie întrebată , nu avea
de ce să răs pundă, to t ceea ce tre bu ia să facă, ba ch iar tot
ceea ce trebuia să fie, se hotăra în afara ei. Prânzul se
ap ro p ia . în drăz neţe, razele soarelu i cădeau pe m asă, se
rostogoleau peste marginile fotografiilor. O ar fi vrut să
le d ea la o par te, să le netezească , pe ntru a n u se deterio
ra din cauz a ges turilor ei de ac um nesigure, a dusă în pra
gul ge m ete lo r de m ân a lui Sir Steph en, care o în flăcăra.
N u a m ai reuşit să aranjeze nim ic şi, într-adevăr, a înce
p u t să suspine culcată pe spate, pe masă, printre fotogra
fii, cu pic ioa rele larg desfă cute, a tâ rnând peste m arginea
tăbliei, aşa cum o aruncase englezul dezlipindu-şi mâna
de sexul ei. Picioarele nu îi atingeau podeaua, iar unul
dintre papuci îi căzuse fără zgomot pe covorul alb. Lu
m ina soarelui îi inu nda se chip ul. Ş i-a închis ochii.

146
 Mult mai târziu însă şi-a amintit, ca despre un eveni
ment pe care îl m ai trăise, iar la în cep u t n u a fost deloc
frapată de ast a, c ă aşa, z ăc ând am eţit ă, asista se şi la un
dialog între Sir Ste ph en şi René , u n dialog care, parcă, nu

o privea. Şi, în tr-a devăr, m ai trăise o scen ă sim ilară , căci,

întâia oară câ nd iu bitu l ei o adu sese la Sir St ephen, b ăr
baţii discutaseră despre ea în aceeaşi m anieră. N um ai că,
pe atunci, englezul n u o cunoştea şi, dintre cei doi, René
vorbise mai m ult. Ia r d e a tu nci Sir Stephen o mulase p e
toate fanteziile sale, o fa so na se p e m ăsu ra lui, îi ce ruse şi
obţinuse de la ea, c a şi c ând era de la sin e înţeles, cele mai
jignitoare concesii. Ea n u îi m ai putea oferi nimic ce el să
nu fi prim it deja. C el p u ţin , a şa c rede a. Englezul vorbea ,
tocmai el, at ât d e rez erv at ca disc urs, în faţa ei, ia r cu vin 
tele lui, ca şi cele ale lu i Ren é, când ac esta răsp un de a, a ră

tau că bărbaţii re lua se ră o co nv ers aţie care se mai p urt a

se între ei şi al cărei subiect era tocmai O. Era vorba
despre maxima ei eficientizare, despre a pune în comun
ceea ce folosirea ei s epara tă le ar ătas e fiecăruia că le p oa
te aduce. Si r Steph en a re cu n o sc u t cu plăcer e că tân ăra
era cu m ult m ai e m o ţio n an tă când tru p u l ei p u rta var ii
urme, oricare a r fi fost acelea, m ăcar şi pe n tr u fap tul că
acele urme o obligau să nu poată trişa şi dovedeau, ime
diat ce erau o bser vate, că le er a per m is to tu l în ceea ce o
privea. Fiindcă acele urm e însem nau un singur lucru: do
vada — co nstan t re în noită, m er eu alta. Ren é, spu nea Sir
Stephen, avea d re pta te să îşi do reas că să fi e biciuită. Drept
care au h otărât să f ie bic iu ită c ât d e des va fi neces ar, nu
doar pe ntr u pl ăcerea d e a-i ve de a lacri mile şi auzi ţipetele,

147
Poves t ea l u i O

d ar şi pe ntru ca, înc ontin uu, câteva u rm e să îi marcheze

co rpu l. O asc ulta aş a, răs tu rn ată pe m asă şi arzândă , ne

mişcată, părân du- i-s e că Sir Step hen , pr in tr -o stranie sub

stitu ţie, vo rbe a pentr u ea, în lo cu l ei, ca şi când s-ar fi gă
sit el în su şi în tr u p u l ei şi i -a r fi trăi t ne liniştea, an goasa,
ru şine a, d ar şi org oliu l sec ret şi plăcere a sfâşietoare pe
ca re Ie re sim ţea în special câ nd se afla sin gu ră în mijlo
cul trecătorilo r, pe stradă , câ nd urc a în autob uz sa u la
stu dio , p rin tre m an ech ine şi tehnicieni, spunâ ndu-ş i că
oric are d in tre cei în tre care se găsea, dacă ar fi avut un ac
cide nt şi a r fi treb uit culca t şi ch em at medicu l, şi-ar fi păs
tr at secretele, leş ina t or i n u, sp re d eos ebire de ea, căci se
cretele ei n u ţin ea u d e tăcere şi n u dep ind ea u d oar de ea.
De ac um nu a r mai fi putu t, c hiar da că ar fi dorit-o, s ă îşi
perm ită nici cel mai mic capriciu, şi chiar acesta era sen
su l un ei a d in tr e în treb ările eng lezulu i. Fără să se dea ea
însăşi în vileag, nu îşi mai p ute a p er m ite nici cel e mai ne
vino vate luc rur i, p re cu m te nis ul sa u îno tul. Interdicţia
aceasta ch iar îi plăcea, i se mate rializ a în faţa oc hilor p re
cu m grilajul un ei m ănăstiri care interz ice fi zic fetelor în
chise a co lo să îşi m ai aparţin ă o ri să evadeze. D in acest
m otiv , cu m va evita o are să n u o resp ingă Jac queline şi,
în acelaşi tim p, cum îi va expli ca, dac ă nu adevărul, atunci
cel puţin o par te d in el?
Soarele ma i făcuse ceva dru m pe c er şi, de acum , nu îi
mai lum ina d irect chipul. Umerii i se l ipiseră de fotogra
fiile peste care era culcată , ia r pe ge nu nc hiu l dre pt sim
ţea m argine a asp ră a ha ine i eng lezu lui, care se apropiase
de ea. Şi el, şi René a u luat-o de câte o mân ă şi au ajutat-o

148
 Si r St bp hbn

să se ridice. Cel d in u rm ă i-a adunat papu cii. T rebuia s ă

se îmbrace. Abia în tim pul m esei, la Saint-C loud, pe m a
lul Senei, rămas s in gur c u ea, Sir S tep he n şi-a reluat in 
terogatoriul. La baza gar dulu i viu , d e lem n câinesc, care
mărginea esplanada umbrită unde erau aşezate mesele
acoperite cu feţe albe, se î ntindea un şir de b ujori roşu în 
chis, abia înfloriţi. Lu i O i-a lu at de stul tim p pe ntru a în 
călzi cu coa psele g oale s caunul d e fier p e care se aşezase,
ascultătoare, ridi câ ndu-şi fu sta în ain te ca Sir Stephen să

îi fi făcut vreu n sem n. Se au zea zgo motul apei lov indu-se

de bărcile legat e de o pla tfo rm ă de lem n, la ma rgine a es
planadei. Englezul stătea în faţa femeii care vorbea fără
grabă, hotărâtă să n u lase să îi scap e n ici un cu vâ nt care
să nu reprezinte ad ev ărul. Sir S tep hen do rea să ştie de ce
lui O îi plăcea Jacqu eline. A h, d ar nu era deloc gre a în 
trebarea: pur şi sim plu f iindc ă era p rea fru moasă p en tru
0 , ca acele păpu şi m ar i c ât ei, care s unt dăruite co piilor
săraci, şi pe care aceştia n u îndrăzn esc v reodată să le atin
gă. Pe de alt ă p arte ştia că, d ac ă n u i-a r fi vo rb it şi n u ar
fi încercat să şi-o ap ro pie, ar fi în se m nat că nici n u o d o
rea cu adevărat. Ajunsă aici, şi-a ridicat ochii pe care
până în acel m om ent îi ţinuse coborâţi, uitându-se la bu
jori, şi şi-a dat seam a că Sir Ste phen îi priveşte fix buze
le. Oare o asculta sau , p u r şi sim plu, era a te nt la sune tul
vocii ei şi la m işcare a bu ze lor ? A a m u ţit d in tr -o da tă, iar
privirea englezului s-a ridicat şi a întâlnit-o pe a sa. Ceea
ce i-a citit în och i a fos t d e d ata aceasta a tât de limpede
pentru ea încât, pricepând, bărbatul a pălit. Dacă într-a-
devăr o iubea, îi va ierta oare faptul că şi-a dat seama?

149
 Atrage
P oves t ea l u i O

Tânăra nici nu -şi putea întoarce priv irile , nici surâde, nici
vorbi . Dacă înt r-a de văr o iube a, c u ce avea să schimbe
asta lucruril e? Şi dac ă ar fi fos t am enin ţată cu moartea,
tot atâ t de incapabil ă de v re un g est o ri de fugă s-ar fi do
vedit, cu genu nchii ei de cau ciuc. Fără îndo ială, n u dorea
din partea ei decât sup unere a în faţa propriei dorin ţe, atâ
ta vreme cât aceasta va dura. Dar, o are, num ai despre do
rinţă să fi fost vo rba când, din ziu a în care René i-o pre

dase, o cerea şi o ţin ea lâ ng ă el d in ce în ce m ai mult,

une ori nu mai p en tru a o şti prez en tă, fără a-i cere altce
va? Se găsea ac um în faţa ei, la fel de tăcut şi de nemişcat
ca şi ea. La masa vecină , n işte o am en i de aface ri discutau
sorb ind din cafe aua neagră şi atâ t d e ta re înc ât par fumul
ei ajungea p ân ă la masa lor. Două am eric ance, dispreţui
toare şi foar te bine aranjate, îşi aprinse seră ţigările, deşi
erau abia la jum ătate a mesei. Pietrişul sc ârţâia sub paşii
chelnerilor. Unul dintre ei se apropiase pentru a umple
paharul lui Sir Stephen, golit pe trei sferturi. Dar de ce să
mai torni în paharul unei statui, al unui somnambul?
Acesta însă nu a inte rvenit. O a sim ţit, încântată, că, dacă
privirea cenuşie şi arzătoare i-ar fi părăsit ochii, ar fi fa-
cut-o nu mai p en tru a se agăţa de mâinile, d e sânii e i, pen
tru a i se întoarce d in nou către ochi. A văzu t născându-se,
în sfârşit, o um br ă de surâs, căruia a în drăz nit să îi răs
pundă. Dar de pronunţat m ăcar un singur cuvânt, asta
chiar îi era peste pu tin ţă. Şi aşa, ab ia d e resp ira. ,,0 ...“, a
şoptit Sir Stephen. „Da“, a răspuns tânăra, cuprinsă de
slăbiciune. „O, ceea ce vă voi spune am hotărât împreu
nă cu Ren é. Da r şi e u .. .“ S-a în tre ru pt. O nu avea să afle

150
 Cjmrcop
Si r St bp hen

vreodată dacă s-a întâmplat aşa fiindcă ea a închis ochii

din cauza em oţie i s au fiin dcă şi el îşi p ie rd use suflul. A
aşteptat ca ospătarul să le schimbe farfuriile şi să îi adu
că lui O meniul, pentru ca aceasta să îşi poată comanda
desertul. O l-a întins lui Sir Stephen. Sufleu? Da, sufleu.
Durează do uăzeci de m in ute . Bine , două zeci de minu te.
Chelnerul a plecat . „îm i treb uie mai m ult d e două zeci de
minute.", i-a co m unica t Sir Stephen. A con tinu at cu v oce
egală şi ceea ce i-a s pus a co nvin s-o rap id pe O că măcar
un lucru era si gur, c ă o iub ea, ceea ce nu schim ba cu n i
mic datele problemei, dacă nu se putea numi totuşi
schimbare ciu datu l re sp ec t şi ard oare a cu care îi vorb ea.
„Aş fi fericit da că a ţi a c cep ta .. ." , în loc să o roage p u r şi
simplu să fie de ac ord cu cere rile l ui. Şi totu şi n u era vo r
ba decât despre ord in e cărora O n u avea d e ce să li se sus
tragă. I-a co m unic at ob se rv aţia lui S ir Step hen , care a re
cunoscut că aşa şi era. „Răspunde-mi, totuşi", i-a cerut
bărbatul. „Voi face to t ceea ce d o riţi", a răspuns O, iar
ecoul a ajun s-o d in urm ă: „Voi face to t ce ea c e vrei", î i
spunea lui René. O şoaptă i-a scă pat: „R en é..." Engl ezul
a auzit-o. „R ené ştie ceea ce v re au de la tine. A scultă -mă."
Vorbea în engleză , c u voce joasă ş i înf undată, care n u p u 
tea fi percepută de la mesele învecinate. Când chelnerii
s-au apropiat, s-a în tre ru p t, ap oi a reluat fra za chiar d e
unde rămăsese, câ nd aceştia s- au în de părtat. Ceea c e sp u
nea părea n eo b işn u it p e n tr u lin iştitul loc pub lic î n care
se aflau şi to tu şi în că şi m ai n eo b işn u it er a ceea ce sp u
nea şi faptul că O asculta, ca şi când ar fi fost cel mai fi
resc dintre luc rur i. M ai întâ i i-a a m in tit că , în p rim a seară

151
^n/6/ie
P oves t ea l u i O

când v enise la el, îi dăduse un ord in pe care n u îl ascul

tase şi că a pălm uit-o , de şi o rd in u l n u i l-a m ai d at de
atunci. Ar fi de aco rd ac um cu ceea ce refuzase at unci ? O
a înţeles că nu ajungea d oar să fie d e ac ord , ci să o spună
cu gura ei, să i se audă cuvintele zic ând da , se va m ângâ
ia de fiecare da tă când i se va cer e. A sp us-o şi a revăzut
salonul în galben şi gri, plecar ea lui René , revo lta, fo cul
care îi ardea în tr e gen un ch ii des făcuţi, cu lca tă cu m era,
goală, pe covor. Dis eară, în acelaşi sa lo n ... Ba nu , Sir Ste
phen nu a precizat nimic, ci doar a continuat remarcând
că René nu a pose dat-o nicicând în pr ez en ţa lui (d ar nici
a altcuiva), pe când el a pos ed at- o în faţa lu i R ené (du pă
cu m şi alţii au facu t-o, Ia Roissy). N u trebuia să tragă de
aici concluzia că do ar d e la Re né i se trăgea ac est gen d e
umili re, de a f i dăruită de bărbatu l ca re o iubea un ui băr
bat care nu o iubea, ajungând astfel, poate, şi la plăcere.
Insista înde lun g şi brut al: îşi va de schide se xul, an us ul şi
gura tu tu ro r prieteni lor s ăi care o v or do ri, când se vor
înt âln i cu aceştia. O se în doia că ac ea stă i nsiste nţă i se
adresa numai ei, nu şi lui însu şi, şi d in ea nu a re ţinut de

cât cuvintele „bărbatul care o iubea". De ce altă dovadă

mai avea nevoie? De altfel, o să o ducă şi el, la vară, la
Roissy. Nu a mirat-o izolarea în care a fo st m en ţin ută mai
întâi de René, acum şi de el? Numai pe ei îi vedea, fie îm
preună, fie pe rând. Când Sir Stephen dădea recepţii în
casa lui din Strada Poit iers, pe O n u o invita. N u luase
niciodată masa la el acasă. Nici Re né n u îi prezentase vre
odată priete nii lui, cu excepţ ia lu i S ir Ste ph en . Va con
tin ua să fie ţin ută de op arte, fiin dc ă el de ţin e, d e acum,

152
 Cjroscop
S i r St ep h en

privilegiul de a d ispune de ea. Să n u îşi închipuie însă că

a fi a lui însea m nă a fi m ai p u ţin pr oprie tate a privată a
lui René. Din c ontră. (C ee a ce îi ru pea in im a lui O era că
Sir Stephen u rm a să aib ă p e n tr u ea exact ace laşi statu t ca
şi René.) Inelul d in fier şi a u r p e ca re îl p u rt a la m âna
stângă — îşi am in te a c u m îi fusese ale s, atâ t d e strâ m t în 
cât trebuise să fie f o rţat p e n tr u a in tr a pe deg et, aşa că de
scos nici nu m ai p u te a fi v o rb a — er a sem nu l stă rii ei d e
sclavie, dar ca scl av co m u n m ai m u lto r b ărba ţi. N um ai

hazardul făcuse ca, d in to a m n ă înco ace , să n u fi întâ ln it

nici un in iţia t de la R oiss y c are să îi fi r em arc at fiar ele.
Sau poate că se făcus eră că n u le re m a rc ă... Plur alu l „fi a
re", în care între văzuse ec hiv oc ul a tu nci c ân d Sir Steph en
îl utilizase în s ens ul că „fiare le îi st ătea u b in e" , n u m ai era
deloc echivoc ac um , ci o fo rm u lă de re cu no aşter e. Engle
zul nu utilizase şi o a d o u a fo rm u lă c ar e să lămure ască al e
cui erau „fiarele" p e ca re O le p u rta . D acă ac um O a r fi
fost întrebată, ce a r fi r ăsp uns oar e? A ezitat. „— Lui René
şi dumne avoastră, a răsp u n s p ân ă la u rm ă. — N u, i-a în 
tors-o Sir Stephen. M ie. R en é d o re şte ca, în prim ul rân d,
săasculţi de m in e." D o a r O ştia as ta fo art e b ine , de ce în 
cerca să trişeze? P es te c âtăva vre m e, în orice caz îna in te
de a se întoarce la R oiss y, v a t re b u i să acc ep te u n marcaj
definitiv, care nu o va dispensa de statutul de sclavă co
mună, dar o va d e se m n a şi ca sclavă pa rtic u la ră, a l ui,
după care, dacă u rm el e d e bic i o ri d e cra va şă v o r m ai f i
reînnoite, vor fi, în o ri ce c az , d is cre te şi superficiale . (Ce
marcaj? Ce va în se m n a? C u m ad ic ă, definitiv? O era te-
rifiată, fascina tă, m u re a d e c u r io z ita te să ştie, să afle

153
^eiu/i'iw
POVBSTB
A LUI O

imediat. Evident î nsă, Sir Step hen nu avea che f deocam

dată să îi explice. Şi cu ad evărat trebuia să accep te, să con
simtă în to ată putere a cuv ân tului, fiindcă niciodată nu v a
fi pedepsită cu forţa, fără să fi consim ţit, avea libertatea
să refuze, n im ic altceva n u o ţine a în sclavi e în afara iu
birii şi a însuşi sentimentului sclaviei. C hiar aşa, ce o îm
piedica să plece?) Totuşi, în ainte de a i se im pune mar
cajul respe ctiv, înainte ca Sir Ste phen să ins titu ie obiceiul
de a o biciui în aşa fel înc ât urm ele să răm ână mere u vi
zibile, după cum stabilise împreună cu René, i se oferea
o amânar e: timpu l care îi va fi necesar p en tru a o convi n
ge pe Jacqueline să îi tedeze. Stupefiată, O a ridicat frun
tea şi l-a privit pe Sir Stephen. De ce? De ce Jacqueline?
Dacă Jacqueline îl interesa pe Sir Step hen, ce legătură avea
asta cu ea? „— Su nt d ouă m otive, i-a exp licat en glezuL
Prim ul, şi cel mai pu ţin im porta nt, este că vre au să te văd
sărutâ nd şi mân gâind o femeie. — C um aţi vrea, a excla
mat O, ad miţân d că m ă va acce pta şi m ă va d ori şi ea, să
accepte şi prezenţa dum neavo astră? — N u e m are lucru,

la nevoie , prin trădare, îns ă mă baze z pe tine să ob ţii încă

şi ma i mu lt, fiind că al doilea m otiv p entr u car e doresc să
fie a ta este ca să o ad uci la Roissy." O a p us la loc, pe fa r
furioară, ceaşca pe care o ţinea în mân ă, tr em urâ nd atât
de tare înc ât a vărsat p e faţa de masă amestecul de zaţ şi
de zahăr care mai rămăsese. Ca o ghicitoa re, vedea în pata
cafenie, care se întindea, imagini de nesuportat: ochii
îng heţaţi ai Jacq uelinei în faţa valetului Pier re, şolduri
le, fără îndoială la fel de sclip itoare ca şi sânii, pe care O
nu le văzuse încă, ofe rite d e su b ro chia largă de ca tifea

154
 Si r St ep hbn

suflecată, lacrimile scurgându-i-se pe pufuşorul obraji

lor, gura fard ată şi c ăsca tă lăs ând să-i scap e urlete, părul
drept lipindu-i-se de fruntea transpirată... Nu, imposi
bil, nu ea, nu Jacqueline. „— Im posib il, a şoptit O. — Ba
da, i-a răspuns Sir S tep he n. C u m crezi că su nt recrutate
fetele pe nt ru Roissy? D e altf el, o dată ce ai ad us -o , restul
nu te mai priveş te. Dacă va vre a să plece, v a pleca. Vino ."
S-a ridicat brusc, lăsân d p e m asă ban ii pe ntru co nsu m a
ţie. 0 l-a u rm at p ân ă la m aşin ă, a urc at şi s-a aşezat. Abia

ajunşi în Boi de Boulogne, Sir Stephen a şi întors pe o

mică alee, unde a lu at- o în bra ţe.
 155

I
 III.
ANNE -MAR IE ŞI INELELE

crezuse, sau vrusese să creadă, pentru a-şi găsi

scuze, că Jacqu eline se v a dovedi o sălbatică, însă
realitatea îi de mon stră ap ro ap e im ed iat că se înşela. Ae

ru l pu dic , asu mat de m od el câ nd înc hid ea u şa cămăruţei

cu oglind ă în care îşi scotea şi îşi punea roc hiile, era de s
tinat să o sedu că pe O, să o inc ite să forţeze o poartă care,
de altfel, era larg deschisă, d ar al cărei pra g nu îndrăznea
să îl treacă. Jacquelinei nici pe departe nu-i putea trece

prin cap că decizia lui O s-a luat, până la urmă, de către

o au to rit at e d in afara ei şi n u a fo st rez ultat ul respectivei
strat egii. M ai întâi, O s- a dis trat. Sim ţea o surprin zătoa
re plăcere, în tim p ce o aju ta, d e ex em plu , să îşi aranjeze
coafura, după ce Jacqueline îşi dezbrăcase veşmintele în
care o fotografiase şi îşi pusese puloverul strâns la baza
gâ tului ş i colierul de tu rco az e în n u an ţa oc hilor e i, la
ideea că seara Sir Stephen va afla fiecare dintre gesturile
fetei, dacă o lăsase pe O să-i strângă, peste puloverul ne
gru , sânii micuţi şi dep ărta ţi unul de celăl alt, dacă pl eoa

pele cu gene m ai deschise la culoare decât pielea i se

156
 (Jnrtcop
A n n e - M a r ie ş i ine l e l e

coborâseră sau dac ă gem use. C ân d O o săruta devene a

parcă mai grea, im obilă şi aten tă, oarecum , In braţele
acesteia, îii tre de sch izâ nd u- şi g ura şi tr ăgâ nd-o de p ăr. O
trebuia să aib ă m ere u gri jă să o lipească de cad ru l uşii sau
de masă şi să o ţin ă d e um eri . Ar fi alu nec at altfel pe jos ,
cu ochii înc hişi, fără să se plâ ng ă. Im edia t în să ce o lăsa
din braţe redev ene a d e g he aţă, râ zâ nd străină, spu nâ nd :
„M-ai m urd ărit de ru j“ şi şterg ân du -se la gu ră. Tocm ai
pe străina aceasta îi plăcea lui O să o trădeze, urm ărind
cu minu ţie, p en tr u a n u uita să povesteas că vre un am ă
nunt, roşirea înc ea tă a o b ra jilor , p ar fu m u l de salvi e al
transpiraţiei fetei. N u s- ar fi p u tu t s pune n ici că Jacque
line se apăr a, n ici că de ve ne a ne lin iştită. C ân d ceda s ăru 
turilor lui O — pâ n ă un a-a lta n u îi acor dase decâ t dr ep 
tul la săruturi, p e ca re le prim ea fără a le întoa rce — , o
făcea dintr-o dată şi, s-ar fi putut spune, cu totul, deve
nind subit o alta pe ntru zece secu nd e ori pen tru cinci m i
nute. în res tul tim pulu i era în ega lă m ăsur ă pr ov oc ato a
re şi aluneco asă, d e o in cre d ib ilă a bilitate a eschivei,
găsind înto tde au na ceva care n u era în ord ine p e n tru a
nu da naştere vr eu nui gest , vr eu n u i cu vâ nt, vreun ei p ri
viri cel puţin ca re să p erm it ă p otriv ire a d o ri n ţelo r celei
care trium fa şi celei ca re er a în vin să, lăsâ nd să se crea dă
că era atât de uşor să i se fo rţeze bu zele. Sin guru l in di ciu
după care te puteai lua , b ăn u in d tulb u rare a din stră fun 
durile apei priv irilor ei, era, un eo ri, u n soi de um br ă in 
voluntară a u n u i su râs ca re p ărea , p e faţa ei triu nghiu la
ră, surâsul unei pisici, şi el, în egală măsură, nehotărât,
lipsit de per siste nţă, n e lin iştit o r. Lu i O n u i-a tre b u it

157
£7hi/fine
P oves t ea l u i O

totuş i prea mult p en tru a rem arca fap tul că do uă lucruri,

de care Jacqueline nu era conştientă, produceau surâsul
acela. P rim ul erau cad ou rile, al d oilea , ev iden ţa dorinţei
pe care o inspira, cu condiţia totuşi ca dorinţa să vină din
partea unei persoane care îi putea fi utilă sau care o fla
ta. C u ce îi pu tea fi O utilă? D ar dac ă, în m od excepţio
nal, Jacqueline pur şi simplu se bucura că ea o doreşte
fiindc ă o re co nf orta această dovad ă de a dm ira ţie şi, de
aseme nea, fiindcă do rin ţa unei fem ei este lipsită de peri
cole şi d e cons ecin ţe? O er a în acelaşi tim p convins ă că
dacă, în loc să îi fi ad us Jacquelinei un clips d e sid ef sau
ultim ul model de fular de l a H erm es, pe care c uvintele
„Te iubesc" erau im prim ate în toa te limbile pământului,
de la jap oneză la irocheză , i-a r fi ofe rit cei zece sau d ouă
zeci de mii de fran ci care p ăreau s ă îi lipsea scă în p erma
nen ţă, fat a a r fi înce tat să îi t ot sp ună că nu are tim p să
treacă pe la ea pe ntru a lua masa îm pre ună şi să se fereas
că de m ângâieri. D ovad a însă nu a avu t-o niciodată . Abia
dacă deschidea gura în faţa lui Sir S tephen că acesta îi şi
rep roşa ritm ul len t în c are a cţiona . Ren é a fost ce l care
a interv enit. D e cele cinci sau şase ori când acesta v eni
se să o cau te pe O la stu dio, iar Jac quelin e era şi ea aco
lo, au plecat toţ i trei ba la W ebe r, ba în v reu nu l dintre
barurile englezeşti din apropiere de Madeleine. René o
privise pe Jacqueline cu acelaşi amestec de interes, si
gu ranţă şi obrăzn icie cu ca re se u ita la fetele de la R ois
sy, care îi erau la dispo ziţie. Pe a rm ura strălucito are şi
puternică a Jacquelinei, insolenţa aluneca fără a lăsa urme,
fără ca aceasta să pară măcar că o sesizează. Printr-o

158
 CrvKop
A n n e -M a r ie ş i ine l e l e

ciudată contr ad icţie, în sc him b, O er a ce a atinsă , găsind

insultătoare faţă de Jac qu elin e a titu din ea pe ca re o con
sidera abso lut c ore ctă şi n orm ală în ceea ce o privea. Do

rea să îi ia apărare a fetei sa u să fie singura care să o pose

de? I-ar fi fost ta re dificil să răs pundă, cu atâ t m ai mult
cu cât nu era a ei. încă! Reuşita, trebuia să recunoască,
s-a produs m ulţum ită lu i R ené . în trei rân duri, la ieşirea
de la bar, u nde o făcus e pe Ja cq ue line să bea ceva mai
mult whisky de câ t a r fi fo st ca zu l — po meţii îi dev enise
ră roz şi străluc itor i, ia r pr ivirile d u re — , o condusese
acasă, înain te de a m erg e cu O la Sir Stephen. M anechi
nul locuia în tr- u n a din tre acele pen siun i întunecat e, de
familie, din Passy, în care se îngrămădiseră ruşii albi în
primele zile ale im igrării şi de un de nu mai plecaseră.

Culoarea an tre ulu i im ita le m nul d e stej ar, în scobit uril e

balustradelor era plin de praf, iar m ocheta verde era atât
de uzată înc ât p ete m ari, albe , o aco pe rea u. De fi ecare
dată când René, care n u trec us e nic iod ată pragul, încer
ca să intre , Jac qu elin e str ig a „N u! M ulţum es c m ult!” şi
sărea din m aşină ca a rs ă, tr ân ti n d porti er a în spatele e i.
într-adevăr, focul e ra în spatele ei, îşi zicea O. Era de ad 
mirat cum ghic ise, deşi n im eni n u o inform ase. Ce l pu 
ţin ştia că trebuie să se f erească de René chiar şi aşa, in
sensibilă cum o făcea să pară detaşarea de care dădea
dovadă. Dar chiar era insensibilă? Fiindcă, din punctul
de vedere al lipsei de sensibilitate, erau deja doi care o
jucau, iubitul ei nefăcând, nici el, excepţie. O înţelesese
de ce Jacqueline refuza cu atâta sălbăticie să îl lase pe
René să intre, sin gu ra da tă c ând o put use urm a până î n

159
P ov e stea l u i O

ca m er a ei. C e s-a r fi ales d in pr estig iul ei , din le genda pe

care o c on struise ră în alb -ne gru în pag inil e verzui ale lu
xoa selor revist e de m o d ă, dacă al tci nev a în afara unei f e
m ei ca ea a r fi văzu t d in ce b ârlo g so rd id ie şea, zi de zi,
an im alu l acel a s om ptuos? Pa tul n u era n ici od ată făcut ,
ab ia d acă avea o cu v ertu ră a run ca tă neglij ent pe el, cear
şaful de d ed esu bt era ce nu şiu şi u ns uro s, fi indcă Jac qu e
lin e n u se cu lca în n ici o s ea ră fă ră să î şi m asez e faţa cu
crem ă şi ado rm ea prea repede pe n tru a-i m ai da prin c ap
să se şteargă . C ând va, o pe rdea pe sem ne că m ascase toa
leta, în să d in ea n u m ai ră m ăseseră, agăţ ate d e o vergea
m etali că , de cât do u ă i nele de ca re a târn au câ teva c apete
d e a ţă. N ici o c ulo are n u m ai era c lară , nici a covor ulu i,
n ic i a h âr tiei a le că rei flo ri ro z şi gri u rca u ca o ve get aţie
n eb u n ă şi îm pie trit ă pe u n fals spali er al b. Ar fi tr ebuit
sm u ls to tul , lăsaţi pere ţii goi, a ru n c a t co vo rul, desfăcut ă

p o d eau a. In orice caz şi fără întârziere, a r fi treb u it înlă

tu ra te du ng ile de jeg care ieş eau în rel ief , în straturi, pe
em ailu l lav ab ou lui, ş terse ş i p u se în o rd in e flac oanel e de
d e m a c h ia n t şi cu tii le d e crem ă, ştearsă p u d rie ra , mă suţa
de toaletă, aru n ca te cârpele m u rd ar e, deschi se f erestrele.
N u m a i că, d re a p tă şi p ro asp ătă, şi cu rată, şi m irosind a
lăm âiţă şi a flori să lbatice, im pe ca bilă, de ne m ân jit, Jac
q u elin e îşi băt ea jo c d e m ize rab ila ei m ag he rniţă. In
sc him b, de ceea ce n u îşi bătea joc , şi care o apăsa, era fa
m ilia ei . In să tocm ai d in cauz a acelei m ag he rniţe, de spre
ca re O îi povestise cu n ev inov ăţie, R ené îi suger ase o pro 
p u n e re care avea să le schim be viaţa, p ro p u n ere accepta
tă de Jacqu eline exact din cau za familei . E ra vorba ca f ăta
160
 Ct/vfrtw
A n NB-M a RIE Şl INELELE

sălocuiască îm p re u n ă c u O . Fam ilie a r fi fost pre a p uţin

spus. Mai degrabă un trib, o hoardă: bunică, mătuşă,
mamă, ba chiar ş i o se rv ito ar e, p a tr u fem ei în tre cincizeci
şi şaptezeci de an i, fa rd ate , u rl ăto are , su fo ca te su b m ătă-
surile negre şi su b m ărge le le d e ja is, boci nd, p e la patr u
dimineaţa, în f um ul g ro s al ţig ăril o r, la lu m in a pa lidă a
candelelor de su b icoan e, p a tr u fem ei în clinchetul p ah a
relor cu ceai, ale căro r guri şu ie ra u bolo văno s în tr- o lim 
bă pe care Jacqueline şi-ar fi d a t ju m ătate d in viaţă n u 
mai să o po ată uita, în n ebu nit ă de ob liga ţia d e a le ascult a,
de a le auzi sau m ăca r de a le vede a. C ân d îşi zărea m am a
ducând la gu ră bucăţic a d e za hăr, p e n tr u a-şi bea ceaiul ,
punea jos cana d e ceai şi o în tind ea înapoi, în cloaca aceea
searbădă, ac op erită d e p ra f, l ăsâ ndu-le ba ltă pe to ate trei,
bunică, mam ă şi sora m a m e i, to a te trei cu p ăr u l vopsit
negru ca pana co rb u lui, c u sp rân ce n e le u nite, cu ochi
mari de vite revo ltate, lăsân d u -le în d o rm ito ru l m am ei
ei, care era folosit şi ca salon de primire, în care până şi
servitoarea ajuns ese să le se m ene. Fug ea tr â n ti n d uşile în

urma ei, iar ele o strigau : „Ş ura , Ş ura, p o ru m b iţo l" , ca în

romanele lui T olsto i, fiin dcă, de fap t, n u se nu m ea Jac 
queline. Jacqueline er a n u m ele pe ca re şi-l al eses e p en tru
meseria ei, un n u m e ca s ă îşi u ite ad evăratu l n u m e şi, o
dată cu el, căminul sordid şi tandru, pentru a putea ieşi
în lum ina diu rn ă fran ce ză, în tr -o lu m e solidă , în car e
există bărbaţi ca re te ia u de nev astă, c ar e n u disp ar în ex
pediţii misterioase ca tatăl ei, p e care n u l-a cunoscut nici
odată, m arinar baltic p ie rd u t p ri n tr e ghe ţurile de la Po l.
Numai cu el sem ăna, îşi s p u n ea cu furie şi plăcere, num ai
Poves t ea l ui O

cu el, de la care m oştenise păru l, pom eţii, p ielea c enu-

şiu-cafenie şi och ii prelu ng iţi c ătre tâ m ple. Sing uru l lu
cru pen tru care îi era recun osc ătoare m am ei sal e era c ă îi
dăduse ca tată dem on ul acel a tra nsp ar en t, p e care ză pa
da l-a luat îna poi, aşa cu m îi ia păm ântu l p e ceilalţi băr
baţi. însă îi era ciudă pe ea că îl uitase îndeajuns ca, în-
tr- o bună zi, du pă o relaţie de s cu rtă du ra tă, să se nască

o fetiţă negrici oasă, sora ei de mam ă, cu ta tă decla rat ne

cuno scut — care avea acum cincisprezece an i şi se num ea
Natalie. N u o vedea decât în vacanţe. Pe tatăl acesteia,
nicicând. D ar de p lătit, e l îi p lătea N ataliei int ern atu l la
un liceu din aprop ierea Paris ului şi m am ei Natali ei o ren
tă din care să poată duce un trai modest, într-o trândă

vie care l i se părea p ara dis ul, ele, tre i feme i şi servitoarea
lor, ba chiar şi Jacqueline, pâ nă când îşi luase zborul. Ceea
ce ea câştiga din meseria de m anec hin sau de model, cum
se zicea în manieră am erican ă, şi n u ch eltu ia p e farduri,
pe lenjerie, pe încălţăminte sau îm brăcăminte de lux, cu
preţ preferenţial dar, oricum, tot foarte scum p, se pier
dea în s trăfund urile pu ngii familiale , dispărân d nu se ştie
cum. Sigur c ă Jacqueline pu tea găsi pe cineva care să o
în tre ţin ă şi ocazii se iviser ă su fic ien te. Acceptas e chiar
unul sau do i am anţi, n u atâ t fiind că îi plăcuse ră (mă rog,
nici nu îi displăcuseră!), cât p entru a-şi do vedi că era ca
pabilă să inspire dorinţă şi iubire. Singurul dintre cei doi
(al doilea) care era şi bogat îi făcuse cadou un inel cu o
perlă rozalie, foarte frumoasă, pe care o purta la mâna
stângă, însă, cum refuzase să locuiască împreună, iar el,
la rândul lui, refuzase să o ia de nevastă, îl părăsise fără

162
 G rfftcop
A n n e -M a r i e ş i ine l e l e

cine ştie ce regrete, îngrijorată să nu cumva să fi rămas

gravidă, aşa cum crezuse, drept care trăise câteva zile de
groază. Nu, să locuiască îm p re u n ă cu un am ant, asta ar

fi însemnat să îşi piardă şansele de viitor, să facă ceea ce

fôcuse mama ei cu tatăl Nataliei. Era imposibil. însă cu
0 , lucrurile se sch im ba u. O po liticoa să ficţiune permitea
să lase să se cr ea dă că, p u r şi sim plu , Jacq ueline se insta
la în aceeaşi lo cuin ţă a lăt uri d e o camarad ă, cu care ur ma
să o împartă. O urma să folosească unui dublu scop: va
juca rolul am antului care o face pe fata pe care o iubeşte
să simtă că trăieşte, şi o şi ajută în acest sens, dar şi al
aceluia, în pri ncip iu opus, de c auţiu ne m orală. Prezenţ a
lui René n u era în tr -a tâ t d e of icializată încâ t să rişte să
compro mită ficţiun ea. N um ai că, în pla n secu nd, cine ar
fi putut sp un e dac ă dec izia Jacq uelin ei nu avea ca mobil
exact prezenţa bărb at ulu i? Cădea ori cum în sarcina lui O,
şi doar în tr- a ei, să în ce rc e să îi c onv ingă m am a. N icio
dată O n u avuse se a tâ t de p re g n an t senzaţ ia că e o t rădă
toare, un spio n, trim isa u n e i or g an izaţii cri m inale, ca
atunci când s- a găsit în faţa fem eii aceleia care îi to t m ul 
ţumea pen tru p ri ete nia dovedită fa ţă de fii ca ei. î n sinea
ei, în timp ce pleda, îşi refuza misiunea şi motivele pen
tru care ajun sese a co lo. D a, Jac qu elin e va ven i să locuias
că împreună cu ea, în să O n u v a p u te a nicio dată, absol ut
niciodată să îi dea as culta re în tr -a tâ ta lui Sir Stephen în 
cât să o tragă ş i pe J ac quel in e î n po ve ste a care începuse
la Roissy. Deşi, t o tu şi... Fiin dcă, a bia ce s-a insta lat în ca
mera care i s-a atr ib uit , la ce re re a lui R ené, şi pe care aces
ta dădea un eori s em ne că ar ocu pa- o (în real itate do rmea

163
^Tbu/liiv
Poves t ea l u i O

în p atu l cel mare, al lui O ), că gazda s-a şi trez it, în pof i

da oricărei aşteptări, c up rin să d e dorin ţa vio lentă de a o

poseda cu orice preţ, chiar dacă ar fi fost nevoită să o vân

dă, p en tru a-şi atinge sco pul. După alte t oate , îşi zicea O,
frum use ţea Jacquel inei ajung e p en tr u a o ap ăra, c e mă
bag eu? Şi dacă chiar trebuie redusă la condiţia la care şi
eu su nt redusă, ce e atât de rău? — m ărturisin du -şi cu ju 
mătate de gură şi totuşi tu lburată, câ t de p lăcu t era să şi-o
imagineze goală şi lipsită de a părare , um ăr la u m ăr cu ea,
la fel ca ea.
înc ă din săptă m âna în car e, cu p erm isiunea mamei
sale, Jacqueli ne s-a m utat la O, René s-a a rătat foarte gră 
bit, invitând o dată la două zile fetele la cină sau la filme
pe care Ie alegea, în m od ciudat, num ai dintre cele poli
ţiste, cu poveşti despr e traf ica nţi d e d ro guri ori cu traf ic
de carne vie. Se aşeza în tre ele, le lu a încetişor de mână şi
nu ma i spun ea un cuvânt. O însă îl zărea, la f iecare sce
nă de viole nţă, pândin d reacţia em oţio nală pe figura ce
leilalte şi desc op erin d doar p uţin dez gu st, care îi trăgea
în jos co lţurile gurii. Le con du ce a ap oi acasă cu m aşina
lui decapotabilă , iar vân tul nopţii şi viteza ar unca u părul
des şi blo nd al fetei pes te o bra jii d ăltu iţi parcă î n piatră,
peste fruntea micuţă, ajungându-i până peste ochi. Ca să
şi-l rep ună în o rd ine , aceasta sc utu ra ca pul şi îşi trecea
m ân a pr in el, băieţeşte. în ţeleg ân d că fuses e pr im ită aca
să la O, care era iubita lui René, Jacqueline considera fi
reşti fam iliarităţile bărba tului. Ad mite a, din această cau
ză, fără nici o e zitare ca Ren é să in tr e î n ca mera ei , sub
pretextul că uitase nu se ştie ce acte pe acolo, ceea ce era

164
 CjfïWi^e»
An n e -M a r ie şi inel e l e

o m inci ună , O şti a f o arte b ine , d o a r ea gol is e toa te serta

rele secre ta irul ui olan de z d e m ari dim en siun i, î nc rustat
cu flori de m arc he tă rie, îm b răc a t în piel e, m ere u deschi s,

care se pu tea ridic a şi c o b o rî d u p ă d o rin ţă şi care n u se

potrivea deloc c u stilu l iu b itu lu i ei. D e ce l-o m a i fi ţin u t?
De la cine l-o fi avu t? E leg an ţa lu i gre oa ie, lem n u l d e c u 
loare de sch isă erau sing u rul lux d in cam era ca m în tu n e 
cată, cu fer east ra spre n o rd , c ăt re c u rtea interio ară, cu p e 
reţii de ce nu şiul o ţe lu lu i şi p o d e a u a b in e ce ru ită ş i rece,
cont ra stând cu cel elal te cam ere, lum ino ase , al e căro r fe 
restre dă deau sp re tro tu a r. Jacq ue li ne n u se plângea , i se
părea foarte bine. Aşa va a c c e p ta m a i u şo r să îm p a rtă cu
0 cele dou ă cam ere din fa ţă, să d o arm ă cu ea, d u p ă cu m
acceptase din p rim a zi să îm p a rtă baia, b u cătă ria, fa rd u 

rile, pa rfum urile, m asa . Ei b in e , aici O se î nşela. Jac q u e

line era l ega tă p as ion al d e cee a ce îi a p a rţin e a , d e p er la ei
roz, de exem plu, î n sc h im b sim ţea ind ifere n ţă ab so lută
pentru ceea ce n u e ra al ei. D acă a r fi fo st d u să în tr - u n
palat, lucrul n u a r fi in te re sa t-o nici c ât n e g ru s u b u n g h ie
decât dacă i s- ar m a i fi sp u s şi: p a la tu l vă a p a r ţin e şi vă
vom do ve di p rin act no tari al. D acă d o rm itoru l gri er a
plăcut ori n u îi era c o m p le t egal, şi n u p e n tr u a scăp a a
mers să se cul ce în p a tu l celei lal te. Şi nic i p e n tru a-i d o 
vedi acesteia o re c u n o ştin ţă p e c a re n u o re sim ţea în nici
un fel, pe care î ns ă O i-o d o v ed ea d in p lin , fericit ă ch iar
să abuzeze de re c u n o ştin ţa Jac qu elin ei, d e ex isten ţa c ăre
ia era convinsă. P u r şi si m p lu , f ata ţin e a la plăc er ile ei ş i
considera agreabil şi practic să îi fie produse de o feme
ie, în braţele çâr eia n u risc a nim ic .

165
C /tiu /tn c- ^ .ë a e jp
P oves t ea l u i O

Cinci zile după ce îşi desfăcuse valizele şi îşi aranjase

lucruril e cu aju toru l lui O, d up ă ce Re né le adus ese aca 

să pe la zece seara şi plecase ca şi în cele două seri ante

rioa re, în care le m ai scosese în o ra ş, şi-a făcut ap ariţia fi
resc, în cadrul uşii, goală şi udă încă după baie,
în treb ân du -şi prietena: „Sigur n u se m ai în toarce?" şi, fără
a mai aştepta ră spunsu l, strecu rân du -se în patu l cel mare.
S-a lă sat îm brăţişată şi m ân gâia tă fă ră a răs p u nd e, ge
m ân d, m ai întâi, încetiş or, ap oi m ai tare , şi m ai tare, ţi
pând, în sfârşit. A adorm it lum inată din plin de lampa
roz , de-a latul pa tulu i, cu gen un ch ii desfă cuţi, cu pieptul
uşor scos în faţă, cu palm ele de sfăcute . T ra nsp ira ţia îi
strălucea în tre sâni . O a aco perit-o şi a stin s lum ina . D ouă

ceasuri m ai târziu, câ nd a lu at-o iarăşi în bra ţe, pe în tu 

neric, Jacque line nu s-a opus , însă i -a şoptit: „ Nu m ă obo 
si prea tare, m âine m ă scol devrem e".

To cm ai atun ci Jacq ueline, în afara m eser iei de model ,

încerca înc ă una, n u mai p uţin lipsi tă de ritmic itate, dar
mai captivantă: începuse să fie angajată pentru mici ro
luri. Era greu de ştiut dacă era sau nu mândră de lucrul
acesta, dacă îl con sidera ori n u pr im ul pas în tr- o carieră
în care şi-a r fi dorit c elebritatea . Dim ine ţile se smulg ea
din pat mai degrabă cu furie decât cu elan, făcea un duş
şi se farda în grabă, n u acce pta d ecât o ceaşcă mare de ca
fea am ară, pe car e O abia d e avea t im p să i-o pregăteas
că, şi îşi lăsa vârfurile degetelor sărutate surâzând meca
nic, cu privir ea înc iud ată: O era du lce şi călduţă în haina
ei de casă din vigo nie albă , cu păru l p ie ptăn at, cu fa ţa

166
 Cj/W
tCOf>
A n n e -M a r i e şi ine l e l e

spălată, da r cu m in a cu iva ca re se va du ce înap oi la cul

care. Totuşi, nu era aşa. O încă nu îndrăznise să îi expli
ce prietenei ei. A de vărul era că, în fiec are zi câ nd Jacqu
eline pleca la studio urile din Bou logn e, u nde filma, la ora
când copiii in tr ă în clasă şi m ici i fu ncţio nari în b iro ur i,
0, care altădată într-adevăr stătea acasă, acum, aproape
în fiecare dim inea ţă, se îm brăc a şi ea: „îţi tr im it maşina,
îi spusese Sir Stephen, mai întâi o va duce pe Jacqueline
in Boulogne, ap oi se v a în to arc e să te ia şi p e t in e“. Ast

fel încât O aju ng ea în fie ca re d im in e aţă la Sir Ste ph en ,

când soarele, în d ru m u l lu i p e b oltă, n u lu m ina dec ât fa
ţadele îndreptate către răs ărit, ceilalţi pereţi era u în că reci,
iar umbrele de sub arb o rii din g rădin i se m icşorau gra 
dat. Nici ajun să în st ra d a Poitie rs, p reg ătirile nu er au î n 
cheiate. Norah, mulatra, o conducea pe O în camera în
care, în cea din tâ i se ar ă, S ir S te p h en o lăsase să doarm ă
şi sa plângă de u na sin gură, aşte p ta să îşi la se jo s g ea nta ,
să îşi scoată m ănu şile şi h a in ele , să le p u n ă p e p at, de
unde le lua şi le în cu ia , d u p ă ce le ar an jas e cu m treb uie ,
chiar în faţa lui O , în tr -u n d u la p în ca st ra t în pe re te, d upă

care, dându-i o pe rech e d e p ap u c i verzi c u to cu ri înalte,

care făceau zg om ot la fiec are p as , i-o lu a în a in te , îi d es
chidea uşile pân ă aju ngea u la b ir o u l l ui S ir Ste ph en , unde
se dădea la o p arte p e n tr u a o lăsa să in tre . O n u se îm 
păca niciodată cu aceste p re g ătiri şi cu a se a răta goală în
faţa bătrânei răb d ăto are , ca re n u îi v o rb e a şi a bia dac ă o
privea, i se părea la fel d e te rib il ca şi a tu n c i c ân d stătea
dezbrăcată în faţa v a le ţil o r d e la R ois sy . î n p a p u c ii ei
mari, de pâslă, ca o c ălu g ăriţă, b ăt râ n a m u la tr ă alun eca

167
P oves t ea l u i.O

în linişte din încăpere în încă pere . î n tim p ce o urma, O

n u îşi pu tea lua och ii d e la cel e d ouă c olţuri ale baticului

ei şi, de fiecare dată când deschidea uşile, de la pumnul

ei de po rţela n b ru n închis, care părea ta re ca lemnu l bine
uscat . în acelaşi tim p, cu u n se ntim en t aflat c om plet la
an tip odu l spaimei p e care i-o insp ira (co ntra dicţie pe care
tân ăra nu şi-o pu tea expli ca), O resim ţea u n soi de mân
dr ie pentru fap tul că servitoar ea aceas ta a lui Sir Stephen
(ce o fi fost ea p en tr u englez şi d e ce i s e încre din ţase ro 
lul d e m aes tru d e cerem onii, pen tru a cărui î ndepl ini re -
nu păre a de loc făcută?) era m art oră că şi ea — ca şi alte
le, adu se aici, pr ob ab il, la fe l ca ea, cine p oa te şti? — me
rita să fie fol osită de stăpân. Fiindcă Sir Stephe n poate c ă
0 iube a, s igur că o iubea, iar O si m ţea că nu era prea d e
parte m om entul când o va lăsa n u do ar să înţeleagă asta,
dar i- o va şi spune . Pe m ăsură ce sp ore au dragostea şi do
rin ţa englezului faţă de ea, acesta se dove dea to t m ai în 
delun g, to t mai fără grabă , t o t m ai m inu ţio s în exigen-
ţa- i. P ăstrâ nd-o a stfel lângă el di m in eţi întreg i, uneori
ap ro ap e fără să o ating ă, d orin d doar să fie mângâiat , ea
1se dedica recuno scătoare, foarte recunoscătoare î n ca
zul în care cerer ile lui luau for m ă de ord ine. Fiece aban 
don era zălogul u nuia n ou, p e care îl aştep ta şi de ca re se
ach ita ca şi cân d ar fi fost vo rb a de sp re u n dre pt câştigat.
C iu da t cât p ute a fi de satisfă cută, dar acesta era a devă
ru
gril..şi. galben
Biroul lrezervat
ui Si r Stephen,
serilo r,seritu
a at desasu
m ai prat şi
tr âm salo
cu nulu i în
tavanul
mai jos. N u existau nici canapea , nici div an, ci doar d ouă
fotolii Régence aco perite cu tapiţerie înflorată. O se aşeza

168
 <Srotcop
A n n e -M akih ş i ine l e l e

adesea pe unul dintre ele, numai că bărbatul prefera, în

general, să o ţină mai ap roape, la în demână, aşa că, atunci
când nu se ocu pa de ea, ţin ea să o ştie aşeza tă pe b irou,
în stânga lui. Biroul era aşezat perpendicular pe perete,
aşa că tân ăra se p utea sprijin i de r afturile c u dicţio nare şi
anuare legate. Telefonul se lipea de coapsa ei stângă, iar
soneria lui o făcea, de fiecare dată, să tresară. Ridica re
ceptorul şi răspu nd ea: „D in pa rtea cui?“, repe ta nu m ele
cu voce tare şi fie îl tre cea lui Sir Ste phen, fie se scuza , în
funcţie de se m nul pe care i-1 făcea acesta. Cân d avea de
primit pe cineva, bătrâna Norah îl anunţa şi îl lăsa să aş
tepte timpul necesa r pen tru a o cond uce pe O în camer a
în care se dezbră case şi de unde venea să o ia du pă ce m u 
safirul plecase, iar Sir Stepehn apăsase pe butonul sone
riei. Cum N or ah in tra şi ieşea din biro u d e m ai m ulte ori
în fiecare di m ine aţă, fie pe ntr u a-i ad uc e stăpâ nu lu i ca
feaua sau co res po nd en ţa, fie p entru a ridica sto rurile s au
pentru a goli scrumierele, cum era singura care avea drep
tul să intre, dar şi consemnul de a nu bate niciodată la
uşă, cum aştepta mereu în linişte, d acă avea ceva de sp us,

ca Sir Stephen să îi d ea c uv ân tul, s-a întâ m plat o dată să

intre exact câ nd O stătea ap lecată pe bi ro u, cu braţele şi
capul lipite de pielea acestuia şi fesele oferite, aşteptând
ca englezul să o pătrun dă. A ridica t capul . Nor ah nici n u
s-a uitat la ea, nici n u a făcut alte g esturi dec ât d e obicei.
Numai că de data aceea era clar că N orah ar fi vrut să-i
întâlnească lui O priv irea . O ch ii neg ri şi d uri, fixaţi în
ai ei, fără a- ţi fi p u tu t d a seam a d ac ă su nt in di fer en ţi o ri
ba, figura brăzdată de rid uri şi im obilă au tu lb u rat-o

169
Poves t ea l u i O

în tr: atâta p e O încâ t a sch iţat o mişcare, ca p en tru a-i scă

pa lui Sir Stephen. Acesta însă a înţeles intenţia şi i-a apă
sat cu o m ân ă m ijlocul spre tăblia m esei, c a să nu mai
poată mişca, iar cu cealaltă i-a desfăcut fesele. Tocmai ea,
care s e dă ruia m ereu atâ t de bine, era acu m , în pofi da ei,
atât de contractată, de strânsă, încât bărbatul a fost ne
voit să forţeze in trar ea. C hiar şi d u p ă ce a re uşit, O tot
m ai sim ţea sfm cterel e strân gân du-s e în ju ru l sexul ui lui,

care cu m are g reu tate a in tra t cu to tu l în ea. Aşa încât

b ărbatul n u s-a retras din tre fesele ei decât atunci când
sex ul lu i a r euşit fără gre utate să îşi îm plinea scă mişcarea
de du -te-vino . Şi atun ci, înainte de a co ntinu a, i-a spus
lui N or ah să aştept e, pe ntru a o pu tea aju ta pe O să se îm
brace, după ce el va termina. Totuşi, înainte de a o trim i
te acasă , Sir Step hen a săru tat- o ta n d ru pe buze. Gra ţie
acestui sărut, O şi-a găsit peste câteva zile curajul de a-i
sp une că N or ah o speri a. „— Asta am şi sperat, i-a răs
puns englezul. Iar atunci când vei purta, cum sper să se
întâ m ple în cu rân d, dacă vei fi de ac or d, pecetea ş i lan
ţurile mele, vei avea î ncă şi m ai m ulte motiv e să îţi fie fri
că. — De ce? Care pecet e? Ce lan ţuri? D oar p ort deja in e
lul ăsta ... — E tre aba lui Ann e-M arie, că reia i-am pro mis
că te vo i preze nta. Dup ă ma să o să trec em pe la ea. Vrei?
Este p riete nă cu m ine şi cred că ai rem ar ca t că, până azi,
nici n u te-ai întâlnit cu v reu nu l d in tre prieten ii mei . Abia
după ce vei ieşi din m âin ile lu i A nne- M ari e îţi voi oferi
adevăratele motive pentru care vei avea de ce să te temi
de Norah." O nu a îndrăznit să mai insiste. Anne-Marie
aceea cu car e era am en in ţată o in triga m ai m ult d ecât

170
 Cjnasetrp
A n n e - M a r i e ş i i n el el e

N orah. La e a se r e fe ris e S ir S te p h e n a tu n c i c â n d lu a s e ră
masa la S aint-C loud . E ra ad ev ăr at că O n u cu n o ştea ni ci
un pri eten, nici o relaţ ie a en glezu lui. U n a p este alta, tră
ia în Par is, înch isă în p ro p riu -i secret ca în tr-u n bo rdel .
Si ng ur el e fi inţe c are av ea u d re p tu l să ia p a rte la secretul
ei, Sir S tep he n şi R en é, av ea u , în acelaş i tim p , şi d re p tu l
câştigat as up ra tru p u lu i ei. I şi sp u n e a că , p e n tru ea, ex 
presia a te d e s c h id e în fa ţa c u iv a , în s e n su l d e a te c o n fe 
sa, nu avea d ec ât u n sin g u r se ns, lit era l, f izi c şi, d e alt fel ,
ab so lut , că ci într- a d e v ăr î şi desc hide a to ate acel e elem en 

te ale corpului care o puteau face. Părea, de altfel, că

aceasta era c h ia r ra ţiu n e a ei d e a fi şi că şi R en é, ş i S ir Ste
phen aşa şi c r e d , f iin d c ă, a tu n c i c â n d îi v o r b is e d e s p re
prie tenii lu i, c u m o făc u s e la S a in t-C lo u d , a fo st p e n tr u
a-i com un ica fa ptu l c ă u rm a să fi e l a disp oz iţia ce lor că
rora o va prez en ta, da că ei v o r avea ch ef de ea, l u cru de
la sine înţeles. în să a şi-o im ag ina p e A n ne -M arie ş i ceea
ce, pri n in term ed iul ei, Sir S teph en aş tepta d e l a ea, p e n 
tru O er a prea m u lt , ch iar dacă av use se parte d e exp eri en
ţa de la Rois sy. En glez ul îi m a i sp use se că d o re a să o va dă
m ângâ ind o fem eie. A sta să fi fos t? (N u m ai că precizase
că era vorba d esp re Jac q u eline .. .) N u , n u desp re ast a era
vorba. „îţi va arăta ea“, toc m ai sp u n ea Sir S teph en. în 
tr-ade văr. Atâta d o a r că a p leca t d e la A n n e-M arie fă ră a
fi aflat ceva în p lu s.

Anne- M ar ie locuia î n ap rop ierea O bservatorului, în 

tr-un apa rt am en t afl at în prelu ng ir ea u n u i soi de at eli er
de mar i dim en siuni, l a u lt im u l nivel al u nu i im ob il nou ,

171
Poves t ea l u i O

având liberă priveliştea peste coroanele copacilor. Era o

femeie slăbuţ ă, cam de aceeaş i v âr stă cu Sir S tep he n, în
al cărei p ăr neg ru înc ep use ră să se stre co are şuv iţe arg in
tii. Alba strul ochil or era atâ t de ad ân c înc ât s-a r fi pu tut
crede că su nt negri. Le-a oferit, în ceşcuţe fo arte m ici, ca
fea neagră , fierbinte ş i am ară, care a re co nfo rta t-o pe O.
Câ nd a term ina t şi s-a ridicat din fotoliu pen tru a aşeza
ceaşca goală pe u n gheri don, A nne -M arie a p rin s-o de în

che ietura m âinii ş i, înto rcâ nd u-s e c ătre Sir Steph en, l -a
în tre bat: „— Perm iteţi? — Vă rog “, i s-a răspu ns. Dacă
până în acel m om ent, nici p en tru a-i răs pu nd e la bu-
nă-ziua, nici măcar când i-a fost prezentată de către Sir
Stephe n, A nne-Marie nu îi adresa se vreun cuv ân t or i
vreun zâmbet lui O, acum i-a spus cu voce blândă şi cu
un surâs atâ t de tan dru , încât ai fi zis că îi făcea u n cadou:
„H ai să ţi-o văd, m icu ţo. Şi fesele. M ai bine, dez bra că-te
de t ot“. Ş i-a ap rins o ţigară, în tim p ce O executa, ascul 
tătoare. Sir Stephen nu o scăpa d in och i. A u lăsat-o aşa,
în picioar e, vre o cinci m inute. în încă pere n u era nici o
oglindă , însă O s-a p utu t ved ea vag în luciul lac ului ne
gru al u nui paravan. „Scoateţi şi ciorapii1*, a adăug at An
ne-Marie. „Vezi, nu ar tre bui să mai porţi jartie re, o să îţi
deform eze coapsel e.11Şi, cu vârful unui dege t, i-a arăt at
lui O uş oara dun gă ce marca, deas up ra g enun chiului, lo
cul pân ă und e tânăra î şi rula ciorapii, fixând u-i c u o jar
tieră elastică. „Cine te-a pus să faci aşa ceva?11înainte ca
O să răspundă, Sir Stephen a intervenit: „Băiatul care
mi-a dat-o, îl ştiţi, René.11După care a adăugat : „— Sunt
convins că va fi de ac ord cu du mne av oa stră. — Bine, a

172
 6Wrç
An nb-Marib şi ine l el e

zis A nne -M ar ie . O să-ţi d au nişte ciora pi foarte lungi şi

înc hişi la cu lo are şi u n p o rt ja rt ie r care să îi ţină, î nsă

un ul cu ba len e ca re îţi vo r strânge m ijlocul". D upă ce
gazda a sunat, iar o fată blondă şi tăcută a adus ciorapi
foarte fini , ne gr i, şi un cors et, şi el negru, de t afta, în tă
rit cu ba len e a m ple, foarte apropiate, curbat e spre int e

rior, peste pân te ce şi de asu pra şolduri lor, O , mereu î n pi

cioare, tr ecându-şi ec hilibr ul de pe un picior pe altul, şi-a
tras ci ora pii, ca re îi ajun geau până î n partea de sus a coap
selor. F ata b lo n d ă i-a p us corsetul p e care tot o b alenă,
spre spate, îl strângea şi îl desfăcea. To t din spate, ca şi cor
setele de la Roissy, u n sistem lat de şnururi permitea strân
gerea d upă dorin ţă. O şi-a p rins ciorapii în faţă şi pe late
rale cu cele patru jartiere, apoi blonda a început să îi
strâng ă co rs etu l câ t d e m ult s-a p utu t. O şi-a simţit mij
locul şi pântecele crăpându-i, parcă, sub presiunea bale
nelor c are co bora u pâ nă aproa pe de pub is, pe care îl lă
sau liber, cum o făceau şi cu coapsele. In spate, corsetul
era mai scurt, lăsând fesele complet neacoperite. „Va fi
mult m ai bin e, i-a sp us An ne-Ma rie lui Sir Stephen, după
ce i se va mai reduce talia. D e altfel, dacă nu veţi avea tim 
pul să o dezbrăcaţi, veţi constata că nu o deranjează cor
setul. „O, apropie-te, acum." Blonda a ieşit, iar O s-a
ap rop iat d e gazdă , ca re era aşezată în tr- un fotol iu jos,
mic, îm brăca t în catifea de culoarea cir eşei. An ne-M arie
i-a trec ut u şor m ân a peste fund, apoi a împins-o pe un
taburet n u mai mare decâ t fotoliul, i-a ridicat şi i-a des
făcut picioarele, o rd onându-i să nu se mişte şi prinz ân -
du-i în tre degete buzele sexu lui. Cum se face la pia ţă, îşi

173
&7t/£i}e
P ovest ea l u i O

sp un ea O, cu b ranh iile peştilor, sau la târg, cu buzele in 

ferioare al e cail or. Ş i-a am in tit că şi valetu l P ierre, în p ri
m a sea ră de la Roissy, du pă ce o pu sese în la nţuri, făcu
se acelaşi lucru . Pân ă la ur m ă, n u îşi m ai a parţin ea şi acea
parte din ea care, cu siguranţă, n u m ai era a ei, era ju m ă
tatea care putea servi, aşa zicând, în afara ei. Oare de ce,
de fiecare dată când con stat a faptul, n u num ai că nu era
de loc su rp rin să, ci iar şi iar con vin să, şi d e fiecare d ată la

fel de puternic, de fiecare dată cu aceeaşi tulburare care

o imob iliza, care o oferea ma i p uţin celui în bra ţele căru 
ia se afl a d ec ât celui care o lăsase pe m âin i s trăine , care la
Roiss y o oferea mai m ult lui René de câ t celorlalţi, care o
posedau, şi care aici o oferea m ai m ult oare cui? Lui René
sau lui Sir Stephen? Ah! Nu mai ştia! Şi ceea ce nu voia
să ştie era că Iui Sir Stephen îi ap ar ţin ea d e ... de câ nd ?...
Ann e-M arie i-a spus să se ridice şi să se îmb race . „Pu teţi
să m i-o ad uc eţi câ nd do riţi. Voi fi la Sam ois pe ste do uă
zile. (Samois... O auzise: Roissy, ei bine, nu, nu despre
Roissy era vorba. Atun ci despre ce ?) T otu l va fi în ord i
ne." (Ce, adică , va fi în ord ine? ) „P este zece zile, dacă do
riţi, i-a răsp un s Sir Stephen, la înc ep ut ul lu i iulie. "
în maşina care o condu cea înap oi ac asă nu m ai pe ea,
fiindcă Sir Stephen rămăsese la Anne-Marie, îşi amintea
de o statuie pe care o văzuse în cop ilărie, în grădina Lu
xem burg: o femeie a cărei tal ie era a tâ t d e s trân să părea
atâ t d e îngu stă în tre sânii grei ş i şold urile cărnoas e, aple
cată ca p en tru a se oglindi în izvorul, ş i el to t de m arm u
ră, imaginat la picioarele ei, încât te apuca spaima să nu
se facă pra f toată m arm ura. Dacă engl ezul asta do rea...

174
 Crvurop
An n e -M a r i e ş i i nel el e

Cât de spr e J acq ueline, era sim plu să îi spună c ă era vor
ba despre u n capriciu al lui René. De altă idee era însă O
mai pre oc up ată, idee de ca re încerca să scap e de fiecare

dată câ nd îi re venea în m in te şi ale cărei jun ghiuri se mira

că nu s unt î ncă şi m ai înţep ătoa re: de ce, de cân d se mu
tase m an ec hin ul la ea, René avea atâ ta grijă nu do ar să le
lase sing ure , ceea ce to t s-ar m ai fi înţeles, da r şi să nu mai
rămână el , sin gu r, cu O? Se apro pia lun a iulie, când iu
bitul ei u rm a să plece din Paris, drept care nu avea să trea
că să o va dă la A nn e-M arie , und e ur m a să o ducă Sir Ste
phen. Chiar trebuia să se resemneze cu gândul că nu se
vor mai întâlni decât în serile când venea să le invite pe
am ân do uă în ora ş sau (şi n u mai ştia ce o încurcă mai
tare, fiind că în tre ei n u mai exista u decâ t relaţii esenţial-

mente false, din moment ce erau atât de limitate) dimi

neţile, uneori, c ând ea se găsea la Sir Stephe n, iar Norah
îl invita în ău ntr u, după ce, m ai în tâi, îi anunţase sosirea?
Englezul îl p rim ea de fiecare da tă, de fiecare dată René o
săruta şi îi mângâia sfârcurile, făcea împreună cu gazda
planuri pentru a doua zi, în care nicidecum nu era vor
ba şi despre ea, după care pleca. Oare o dăruise într-atâ-
ta lui Sir Step he n în câ t nici nu se mai punea problem a să
o iubească? O are ce se va în tâm pla dacă nu o va mai iubi?
Panica a cu prin s- o în asem enea hal î ncât, co bo rând m e
canic din m aşină, p e tro tu aru l d in faţa casei, a lua t-o la
fugă după un taxi. Numai că în zona Béthune se găsesc
cu greu taxiuri. Aşa că a mai fugit până pe bulevardul
Saint-Germain, şi încă a mai avut de aşteptat. Era lac de
sudoare şi gâfâia, în trucât corsetul îi tăia resp iraţia, câ nd,

175
& ku£r ie Æ tv M /r

P oves t ea l u i O

în sfârşit, u n taxi a încetinit la colţul buleva rdu lui cu stra

da C ardinal Lemoi ne. I-a fă cut semn , i-a d at adresa bi ro
ului lui René şi a urcat fără să ştie dacă acesta era la ser
viciu şi, în cazul în care er a, dac ă o va şi prim i. Nu fusese
niciod ată acolo. Nu au su rprin s-o nici im obilul imens din
strad a per pen diculară pe Champs-Elys ées, nici birou rile
în stil american, însă a descumpănit-o atitudinea lui
René, care a primit-o imediat. Nu pentru că ar fi fost

agresiv ori plin d e rep roşuri. C hiar ar fi prefer at nişte re

proşuri, doar nu îi permisese să îl deranjeze şi poate că,
de fapt, îl de ran ja foarte tare. Ş i-a ch em at secretara ş i a
ruga t-o să nu lase pe nim eni în biro u şi nici să nu îi facă
vreo legătură telefonică. Dup ă care a î ntre ba t-o pe O ce
s-a întâmplat. „Mi-era teamă că nu mă mai iubeşti**, i-a

răspuns aceasta. René a râs: „— Aşa, d in tr-o dată? — Da,

m-a ap ucat în m aşină, când m ă întorcea m de la ... — De
la el?**. O a tăcut. René to t mai râdea: „Ştiu de unde te în
torceai, nu fi proastă. De la Anne-Marie. Peste zece zile o
să mergi la Samois. Sir Stephen mi-a spus la telefon**.
René se aşezase în sin gurul fo toliu confort abil din birou,

în faţa mesei, ia r O i se ghemuise în braţe. „— Mi-e in

diferent ce îmi v or face acolo, numai spune-mi că mă mai
iubeşti. — Sigur că te iubesc, sufleţelule, num ai că vreau
să mă asculţi şi tu nu o faci delo c cum trebuie. I-ai spus
lui Jacqueline că aparţii lui Sir Stephen? I-ai vorbit despre
Roissy?** O a m ărturisit că nu făcuse aşa ceva. Jacqueline
îi accepta
batul nu a mângâierile
mai lăsat-o sădar, în ziua A
termine. în ridicat-o,
care ar afla... Băr
a sprijinit-o
de fotoliu şi i-a ridicat fusta. „Aha, uite şi corsetul! Vei fi

176
 (jrrttcap
An n e -M a r i e ş i i nbl el b

cu adevă rat m ai bin e câ nd ţi se va ma i îngu sta foarte ta re

mijlocul.** Apoi a pătruns-o, iar femeii i s-a părut că nu
a mai fă cut-o de atâ ta vr eme că, în secre t, se îndo ia că mai

are che f de ea, şi ac um , c u naivitate, trăia pe vi u dovad a

iubirii lui. „Auzi, i-a spus mai târziu René, chiar eşti
proastă că n u vorbeşti cu Jacqueline. Avem nevoie de ea
la Roissy şi e m ai s im plu să o ad uc i tu . De altfel, când o
să te înto rci d e la A nn e-M arie , ch iar că nu îi vei mai p u
tea asc und e a de văra ta ta co nd iţie/* L -a în tre bat care va fi
cauza. „O să vezi. Mai a i cinci zil e, n um ai cinci zi le, fiind
că Sir Ste phen intenţione ază, celelalt e cinci în ain te de ple
carea la A nn e- M arie , să înce ap ă să te biciuiască din nou ,
zilnic. Cum îi vei explica lui Jacqueline urmele de pe
tine?“ Nu i-a răspuns. Ceea ce bărbatul nu ştia era că

modelul n u era inte resa t decâ t de pasiunea pe car e O i-o

arăta şi că, altfe l, n u îi do ve de a cin e ştie ce interes. C hia r
acoperită de cica trice, a jun ge a să n u facă baie îm pr eu nă
cu fata şi să îşi pună cămaşa de noapte. Aşa, Jacqueline
nu va vede a n im ic. N u rem arcase nici că O n u po artă
chiloţi, nici n im ic altceva. P u r şi sim plu, O nu o in tere 
sa. w— i a as cu ltă, a r elu at R ené co nve rsaţia, u n lu cru, în
orice caz, t o t îi vei sp une şi asta im ediat: că su nt în dră
gostit de ea. — Aşa e? — Vrea s ă m ă cu lc cu ea şi dacă
tu nu p oţi sa u n u vre i să m ă aju ţi, o să mă desc ur c şi
singur. — N u o să vre a n ic io dată să mearg ă la Roissy.
— Nu? Ei bine, o vom obliga."
Noaptea, când Jacqueline se băgase în pat, iar O dădu
se cearşaful ia o p arte pentr u a o pu tea ad m ira în plină
lumină a lămpii, d upă ce îi spuse se „R ené s-a înd răgos tit

177
P o ve st e a l u i O

de tin e“, fiindcă înt r-a de văr i-o spusese im edia t ce se dez-
brăcaseră, O, care, cu o lună m ai devreme s-ar fi îngrozit
la ideea de a vede a tru pul acesta atât d e fragil, atâ t de sub
ţire, c ăzut su b lovitu rile de bici, sexul ace sta în gu st defa -
cu t cu brutalit ate, gura ne întin ată urlân d, p ufuş orul d e
pe obraji mânjit de lacrimi, acum , am intindu-şi ultime
le cuv inte ale lui René, s-a trez it p ătru nsă de fericire.

C um Jacqu eline plecase pe ntru a n u m ai reven i, fără

îndo ială , înain te d e înce pu tul lui aug ust, dac ă filmul l a
care lu cra ave a să fie încheiat, n im ic n u o m ai reţinea pe
O în Paris. Iulie s e aprop ia, p rin toa te g rădinile stră lu
ceau m uşcate sta coj ii, toate sto ru rile er au cob orâte l a
prânz, René se plângea că este obligat să se ducă până în

Scoţia. O clipă, O a sperat că o ia cu el. N um ai că, din co

lo de faptul că nicio dată n u o prezentase familiei sale, ştia
că iubitul ei va ceda în cazul în care Sir Stephen i-o va
cere. Englezul spusese că, în mom en tu l în care R ené se va
urc a în av ionul de Londra, va veni să o ca ute. Ş i ea era în
vacanţă. „O să mergem la Anne-M arie, a an unţat-o, te aş

teaptă. Nu îţi lua bagaje, nu vei avea nev oie de nimic aco
lo." Nu era vorba despre apa rtam en tul d e lângă Obser 
vator , în care o cunoscuse, ci de spr e o casă joasă, aflată
în fun du l unei gră dini mari, l a marg inea p ădurii Fontai
nebleau. De la prima întâlnire, O purta corsetul foarte
strân s în balene car e i se părus e a tât de necesar l ui An-
ne- Marie.
aproape înputeai
că îi fiecare z i 11de
cuprin mai s trâ ngcu
m ijlocul ea am
unândouă
pic. Acmâi
um,
nile, aşa că Anne-M arie treb uia să fie mulţumită. Când

178
 (jn rtc o p .
A n n e -M a r i e ş i inb l b l e

au ajuns, pe la do u ă dup ă-am iază, întrea ga cas ă do rm ea

şi, la sun etu l son eriei, câine le, u n ciob ăne sc u riaş de Flan 
dre cu păr asp ru, ca re i-a m iros it femei i genu nch ii pe sub
rochie, abia de a lătrat. A nn e-M arie se afla sub un fag ro 
şiatic, sub fer est rel e p ro p riu lu i d o rm ito r, la capăt ul p a
jiştii, în tr-u n colţ al grădin ii. N u s-a ridicat. „Iat-o pe O,
i-a spus Sir Ste ph en . Ş tiţi ce tr ebuie să îi faceţi. C ând va
fi gata?“ A nn e-M arie a pr ivit-o . „N u i-a ţi expli cat ce u r

mează? Bun, o să începem imediat. Zece zile tot trebuie

puse la socoteală. P resupun că inelele şi m onogram a d o 
riţi să i le m o n ta ţi c hiar d um nea voas tră. î n to arc e- ţi-v ă
peste cincisprezece zile. D upă care, totul trebuie încheiat
după alte cincisprezece." O ar fi vrut să vorbească, să
pună întrebări. „O clipă, O, i-a spus A nne-M arie. M ergi
în camera din faţă, de zb racă-te, răm âi d oar c u san dalele
şi întoarce-te a ici. " C am era era go ală , o cam eră m are,
albă, cu perdele din pânză de Jouy violet. O şi-a aşezat
geanta, m ănuşile şi ha in ele p e un scăunel din faţa u n u i
dulap în perete. Oglinzi nu existau. A ieşit încet, orbită

de soarele strălucito r, p ân ă a ajun s la um bra fagului. Sir

Stephen era to t în picioare, în faţa lui An ne -M arie, c u câi
nele la picioare. Părul n eg ru , uşo r în căru n ţit, al fem eii
strălucea de p ar că a r fi fost d at cu ulei, oc hii ei alba ştri
păreau acum negri. Era îm b răc ată în alb, cu o cen tu ră
verde, purta sa nd ale d e aceeaşi culo are c u centu ra c are lă
sau să i se vad ă picioar ele goale şi u ng hiile dat e cu ojă r o 
şie, la fel ca şi un gh iile d e la m âini. „O , în gen unch eaz ă în
faţa lui Sir Steph en ." O a fa cu t-o, cu m âin ile la sp ate , c u
sfârcurile frem ătân d. Câin ele a d at sem ne că va sări p e ea.

179
POV
BSTHA LUI
O

„— Aici, Tur cu le, a strig at A nn e-M arie. O, eşti de acord

să porţi inelel e şi m onogra m a cu care Sir Steph en doreş
te să fii m arc ată, f ără să ştii c um îţi v or fi puse ? — Da.
— A tunci îl voi conduce pe Sir Stephen, iar tu vei ră
m ân e unde eşti." Englezul s-a ap lecat şi a luat- o pe O d e
sâni, în tim p ce A nn e-M arie se ridica d in şezlong. A să
rutat-o pe gură, şoptindu-i: „Eşti a mea, O, chiar eşti a
mea?“. Apoi a părăsit-o, urmând gazda. S-a auzit poarta.

Ann e-M arie s-a întors. Cu ge nu nc hii în do iţi, înconj uraţi

cu mâinile, O părea o statuie egipteană.
în casă mai locu iau trei fet e, fiecare av ân d came ra ei la
p rim ul etaj. O a prim it o cameră m icuţă, la parter, ală
tu ri de d or m ito ru l lui Anne-M arie. Ace asta din urm ă le-a
striga t, c hem ân du- le în grădină . Şi ele er au goale, ca şi O.
îm brăca te , în loc uin ţa a scunsă cu grij ă de ziduri le înalte
ale p ar cu lu i şi de jal uzelele co bo râ te ale ferest relor c are
dădeau către o stradă plină de praf, erau numai An-
ne-M arie şi servitoarele: o bu cătăreas ă şi do uă cameriste,
m ai în vâ rstă decâ t stăpân a, cu ap are nţă de sever itate în
fus tele l o r largi d in lână n ea gră de lam ă şi cu şorţurile
ap reta te. „Pe ea o chea mă O , a an unţat An ne-M arie, care
se aşezase iarăşi în şezlong. Aduce ţi-m i-o să o văd m ai de
ap roa pe ." D ou ă fete bru ne te, cu părul ap roa pe la fel de
înch is la cu loa re ca şi blăniţele lo r d in tre picioare, cu sf âr
curile lung i şi apr oa pe m ov, a u ridica t-o în picioare. A
treia era scu nd ă, rot undă şi roşcată, iar p e piele a de cre
tă a pie ptului se pu tea vedea o gro azn ică reţea de vinişoa
re ve rzui. Primele do uă au îm pin s-o pe O spre A nne-Ma-
rie c are a în tins un deget căt re cel e trei d un gi negre d e pe

180
 (Stwiy;
A n n e -M a r i e ş i i nel el e

suprafaţa coapselor, ca re se re pet au şi pe fese . „— Cin e

te-a biciuit, Sir Stephen? — Da, a răsp uns O. — C ân d şi
cu ce? — Acu m trei zil e, cu cravaş a. — în ce pând de m âi
ne, timp de o lun ă, n u vei m ai fi biciu ită, cu exce pţia zi 
lei de azi, cu ocazia so sirii tale. O vom face d up ă ce voi
termina să te exam inez. Sir Steph en te- a bic iui t vreo da tă
în inter iorul coap selor, cu pici oa rele larg desfă cute? N u?
Bineînţeles că nu, bărbaţii nu se pricep la aşa ceva. O să
vedem imediat cu m este. A rat ă-m i m ijlocul. M da, e mai
bine.“ Anne-Marie a tras de şnururi pentru a îngusta încă
şi mai mult ta lia n eted ă a lui O . A trim is-o ap oi pe m ic u
ţa roşcată să caute alt corset, pentr u a i-1 sch im ba. Aces
ta era din n ailon negru, cu b alen e foa rte ta ri, fără jar tie 
re şi atât de strâm t înc ât l-ai f i p u tu t lua dre pt o ce ntu ră
de piele foarte înaltă . U na din tre fete l-a legat, în tim p
ce Anne-Mari e îi o rd ona să i-1 strân gă cu to ată pu te re a.
„— E groazn ic, a exc lamat O. — în to cm ai, i-a răspu ns
Anne-Marie, de-as ta şi arăţi m ai bine dar, cum nu vei re 
uşi altfel, o să-l p orţi ziln ic. Spune-m i, c um pre fe ră Sir

Stephen să se folosească de tine? Trebuie să ştiu.“ Cum

îşi ţinea mâna pe sex ul lui O , aceas ta nu mai p ute a răs
punde. Două dintre fete se aşezaseră pe jos, a treia, cea
mai brunetă, pe bra ţul şezlogului. „Intoarceţi-o, să-i v ăd
bucile!" O a fost întoarsă şi pusă jos, m âinile fetelor des-
facându-i fesele. „Sigur că da, a zis Anne-Marie, nici nu
e nevoie să mai răsp unzi , a şadar pe- as te a tr ebuie să ţi
le marcăm. R id ică-te. O să ţi se p u n ă b ră ţăr il e . C o 
lette, mergi de ca ută cut ia. O să tra gem la s orţi c in e te
va biciui. Colette, adu jetoanele. Vom merge în sala de

181
y k u in e Sfèê age
P oves t ea l u i O

muzică ." Colette era cea m ai în altă din tr e b run ete , pe cea
laltă o ch em a Claire, iar m icuţa roşcată e ra Yvonne. O nu
observase că to ate purtau, ca la Roissy, c olier şi brăţări de
piele. în plus, şi la glezne aveau brăţări. Pe când Yvonne
alegea şi îi punea lui O brăţăril e c are i se po tri ve au , An-
ne-M arie i-a întin s patr u jeto an e şi a r ug at- o să dea câte
unu l fiecăreia, fără să se uite la cifră. O le-a d is tr ib u it Fe
tele au privit cifrele de pe jeto an e şi n u au scos u n cuvânt,
aşteptâ nd-o pe An ne-M arie s ă vorb ească prim a. „Eu am
doi, a zis aceasta. C ine ar e u nu ?“ C ole tte îl a vea. „Ia-o. A
ta es te." Colet te a prins -o d e m âini p e O , i le-a du s la spa
te legân du-i bră ţările, apo i a îm pin s-o îna inte a ei. în pra
gul un ei uşi de stic lă, care dă de a către o aripă m ai mic ă a
clădirii, pe rpe nd icu lară pe faţadă, Yvo nne, car e mergea
prima, i-a scos lui O sandalele. Prin uşa de sticlă primea
lum ină o încă pere a l cărei perete din spate form a o ro
to ndă supraîn ălţată. Vaga cu polă a aces teia era sus ţinută
de dou ă coloane subţiri, dispuse cam la doi m etr i u na de
cealaltă. Estrada afl ată la capătul a p atru trep te se pre lun 
gea, între coloane, cu o platfo rm ă ro tu nd ă. Podeaua în

căperii era acoperită cu catifea roşie. Pereţii erau albi, per

delele roşii, canapelele dispuse de ju r îm prejurul roto ndei
erau acoperite cu aceeaşi catifea r oşie ca şi cea de pe jos.
în zona dre ptu ng hiu lară a încăperii se găsea un şemineu
mai d egrabă larg decât p ro fu nd şi, în faţa lui, un aparat
de radio cu p ick-up, înconju rat de r aft ur i cu discur i. Din
această cauză se şi num ea sala de muzică, sală care comu
nica direct cu dor mitoru l lui Ann e-M arie print r-o uşă de
lângă şemineu. De cealaltă par te a şemineului se găsea un

182
 G ro fc a p
A n n e -M a r i e ş i inbl bl e

dulap în pe re te, a căru i uşă era aşez ată sim etr ic cu aceea
dinspre dorm ito ru l lui An ne -M arie. C u exc epţia canap e
lelor şi a r ad iou lui, în în căp ere n u se m ai găsea nici u n alt
element de mobilier. Colette a aşezat-o pe O pe margi
nea est rad ei co nstru ite pe rfect în tre scările care coborau
de o parte ş i d e alta a c oloa nelo r, celelal te d ou ă fet e au
închis uşa de sticlă după ce au lăsat jaluzelele. Surprinsă
că era vorb a, în rea litate, des pre un fel dé fereastră dub lă,

0 a um plut-o de b u n ă di spoziţie pe Anne-M ari e: „Toa

te acestea su n t g ândite p en tr u ca să n u p oţi fi au zită ţi
pând. Pereţii sunt căptuşiţi cu plută. N u se aude absolut
nimic din to t ce se petre ce aici . C ulcă-te“. A lua t-o de
umeri şi a lipit-o de ca tifeau a roşie, ap oi a tras -o ceva mai
în faţă. M âinile lui O z gâ riau m arg ine a estrad ei, u nd e
Yvonne le legase de u n inel, fesele păre au să-i cad ă în gol.
Anne-Marie i-a îm p ins g en un ch ii l a pie pt, apo i O şi-a
simţit picioar ele, astfe l în to ars e, întin se şi tra se în acelaşi
sens. Nişte chi ng i, t re cute p rin brăţările de la glezne, îi
duceau tălpile mai sus decât capul, fixându-le de coloa

nele în mijlocul c ărora , rid ic ată astfel pe e strad ă, era în

asemenea m od exp usă încâ t sin gu ru l lu cr u viz ibi l erau
cele două găuri de sub pântece, teribil de desfăcute. An
ne-Marie i-a m ân gâ iat in te rio ru l coapselo r. „Este pielea
cea mai fină de pe în tre gu l corp, a explicat. Ia-o în cet, Co
lette. Nu treb uie să leşine." Fata s tătea în picioa re, de asu 
pra ei, cu picioarele de o parte şi de cealaltă a mijlocului
lui O şi, printre picioarele ei, O zărea corzile biciului pe
care îl avea în mână. La prim ele lov ituri care i -au ars p ân
tecele, O a gemut. Colette trecea de la coapsa dreaptă la

183
Poves t ea l u i O

cea stângă, se oprea, o lua d e la capăt. O se zbătea d in toa

te pute rile, d e-ai fi cre zu t că o să ru pă chingile în care e ra
fixată. Nu voia să se roage, nu voia să cerşească îndurare.
Num ai că Anne-M arie urm ărea să o aducă la cheremul
ei. „Mai iute, i-a comandat lui Colette, şi mai tare.“ O a
strân s d in din ţi, însă degeaba. Un m in ut m ai târziu, c eda
urletelor ş i lacrim ilor, pe câ nd A nn e-M arie îi mâ ngâia
chipu l. „î nc ă o clipă şi e gata. N um ai cinci m inute . Poţi

să strigi câ t te ţine gura astea cinc i m inute . E şi douăzeci

şi cinci . Colette, te opreşti la şi treiz eci, c ând o să-ţi spun
eu.“ Numai că O urla nu, nu, te rog! Nu mai putea, nu,
nici o clipă nu mai putea să suporte tortura. Şi totuşi a
su po rta t-o pâ nă la capăt şi, când Co lette a co bor ât de p e
estradă, Anne -M arie i-a zâ mbit. „M ulţum eşte-m i“, i-a
zis, şi O i-a m ulţum it. Ştia de ce An ne -M ari e ţinu se nea
părat să o biciuiască, înainte de orice altceva. Nu se în-
doise n iciodată că o femeie po ate fi to t a tât d e crudă , de
imp lacabilă , ca u n bărbat. Num ai că O îşi sp un ea că An
ne-M arie căuta mai p uţin să îşi ma nife ste p ute rea, cât să
stabilească o anum e com plicita te în tre ele. O nu înţelese
se nicicân d, însă s fârşise pr in a recunoaşte ca p e un ade
văr de n eco ntestat ş i foarte im por tan t, încâ lceala contra
dictorie şi constantă a propriilor sentimente. îi plăcea
ideea supliciului, cân d îl trăia a r fi trăda t întreag a lume
pentru a scăpa, dar când se încheia era fericită că l-a su
portat, cu atât mai fericită cu cât acesta fusese mai crud
şi ţinuse mai mult. A nne-Marie nu se lăsase înşelată nici
de acceptul, n ici de revo lta lu i O, ştiin d bine că mulţu
mirile pe care ace asta i le adu cea nu era u deloc li psite de

184
 G rosco p
An n e -M a r i e ş i inel el e

valoare. G estul ei m ai ave a o m otiv aţie, pe care i-a expl i

cat-o. Ţ ine a să do ved eas că fe telo r care îi in tra u în cas ă şi
trebu iau să tră iască în tr -u n un ivers strict fem inin că în
nici un caz co ndiţia fem ini nă n u îşi pierde a din im po r
tanţă prin fa ptu l că n u av eau leg ături d ecâ t cu alte f emei ,
ba chiar din con tră, devenea m ai prezentă şi m ai rafina
ţi De asta şi ţin ea ca fetele să fie în co ntin uu goale. M o
dalit atea în ca re O fusese b iciu ită, po ziţia în care fu sese
legată nu avea u n ici ele u n al t scop. Astă zi era rân du l lui
0 să răm ân ă între ag a d up ă-am iază, adică încă trei ore,
cu picioarele rid ic ate şi d esfăcute, ex pus ă aşa, p e estradă ,
cu faţa cătr e g răd in ă. N u avea d ec ât să îşi do re asc ă să îşi
strângă la loc picioa rele. M âin e va fi râ nd ul lui Clai re, sa u

al Iui Colette ori Yvonn e, i ar O le va pu tea privi şi ea, l a

rându l ei. Era u n pr oc ed eu m u lt pre a lent şi m u lt prea
minuţios, ca m odalita te de utilizare a biciul ui, p en tru a
putea fi ad o p tat şi la Roissy. D ar O îi va putea observa
eficacitatea. Dincolo de inelele şi de monograma pe care
le va pu rta la plecare , va fi reda tă lui Sir Stephen m ult mai
deschisă şi în tr -o m ai pro fundă sta re d e sclavie dec ât şi-ar
fi pu tut im agina v re odat ă că ar fi posibi l.
A dou a zi, d u p ă m icul deju n, A nne -M arie l e-a spus l ui
0 şi lui Yvonne să o ur m ez e în dorm ito ru l ei. D in se cre-
tair a luat o cutie îm brăcată în piel e verde pe care a aş e
zat-o pe pa t şi a d esc his- o. Fetele s-a u aşezat la picioar e
le ei. „Yvonne n u ţi- a sp us nim ic?", a într eb at- o
Anne-Marie. O a n eg at d in cap. Ce să-i fi spus Yvo nne?
„Ştiu, nici Sir Stephen. Uite inelele pe care vrea să le
porţi." Erau inele de fier, m ate, inoxidabile, ca fierul

185
Poves t ea l ui O

inelului de la Roissy, dublat cu aur. Erau rotunde, groa

se ca n işte creio ane colora te şi alung ite, cam ca zalele lan
ţurilor groase. Anne-Marie i-a arătat lui O că fiecare era for
m at d in două părţi în form ă de U îm bin ate una-ntr-alta.
„Nu este decât modelul de probă. Poate fi scos. Modelul
definitiv, după cum o să vezi, are u n reso rt în ăuntru, care
treb uie forţat pe ntru a intra î ntr- o can elură în care se blo
chează. Oda tă m on tat, n u mai po ate fi scos decât fo losind
o pilă.“ Fiecare inel era lun g câ t d ouă falange de la de getul
mic, p utând aluneca un ul într-altul. De fiecare era prins, ca
o za sup lim entară, sau cu m se prin d cerceii de inelele tre
cute p rin ureche, un disc din acelaşi metal, lat cât lu ngimea
inelel or. P e u na din tre feţe, un triscelum din au r încrustat
cu em ail neg ru, p e ceal altă, nim ic. „— Aici, i-a spu s An
ne-M arie, va fi num ele tău, titlul, nu mele şi prenumele lu i
Sir Stephen şi, dedesubt, un bici şi o cravaşă încrucişate.
Yvonne poartă un disc asem ănător de colier. T u însă îl vei
purta sub pântece. — Păi..., a încercat O să răspundă. —
Ştiu, i-a luat-o Anne-M arie înainte, tocm ai de asta am che

m at-o şi pe ea.“ Ro şcata s-a ridicat şi s-a în tins pe pat. Stă

pâna casei i-a desfăcut coapsele şi i-a arătat lui O că una
dintre buzele sexulu i, la jum ătate şi m ai spre bază, era gău
rită p arcă în bătaie de j o c Inelul de fier e xact pe aco lo era
petrecut. „— Imediat o să ţi le găuresc şi pe ale tale, nu e
m are lucru , m ai m ult o să ne ia pâ nă îţi voi p un e copcile
pentru suturarea epiderm ei cu mucoasa. E mai puţin dur
decâ t biciul . — N u m ă ado rm iţi? a exclamat O, tr emu
rân d. — Niciodată , i-a răspun s An ne-M arie, o să te legăm
doar ceva mai strâ ns decât ieri. E suf icient. Apr opie-te.“

186
 An n b -M a r i e ş i i nel e l e

Opt zile m ai târz iu, A nn e-M arie îi scotea copcile şi îi

punea inelul de probă. O ricât de uşor ar fi fost, mai uşor
decât părea, că ci era gol pe d in ăun tr u, ceva-ceva to t câ n
tărea. M etal ul d ur, c are se v edea cum îi p ătrun de în car
ne, părea un in str um ent de to rtu ră. C um va fi când va fi
pus celălalt, care e m ai greu? Aparatul barbar scânteia încă
de la prima privire. „— Fireşte, i-a co nfirm at Anne -M a
rie lui O ob se rv aţia . Sig ur a i în ţele s ce d ore şte Sir S te
phen? O ricine, la Roissy ori în altă parte, el sau oricine
altcineva, ch iar şi tu , în faţa oglinzi i, aşadar o ric ine îţi va
ridica fusta va z ări im ed ia t inelele p rin se d e sex şi, dacă
te va întoarce, pecetea de pe fesă. Poate că, într-o zi, vei
chema pe cinev a să îţi scoată, cu o pilă, inelele, m ono gra

ma însă pe asta nu ai s- o poţi şterge nicio dată. — Eu cr e

deam că tat uajel e se şter g c u uşurin ţă, a in ter ve nit C olet
te." (Ea fusese aceea ca re tatuase, pe pielea albă a Yvonnei,
deasupra triunghiului de sub pântece, cu litere albastre
împodo bite, ca literele de bro de rie , iniţialele stăpân ul ui
ei.) „O nu va fi tatuată.", i-a răspuns Anne-Marie. O a
privit-o. Colette şi Yvonne au tăcut surprinse. Anne-M a
rie nu se decisese da că să le sp ună sau nu. „— Ei, haideţi,
spuneţi-ne! a ru gat-o O. — D răgu ţa m ea , greu în drăz
nesc să-ţi spun : vei fi m arc ată c u fier ul în ro şit în foc. Sir
Stephen mi-a trim is ac um două zile instrumen tele. — Cu
fierul? a strigat Yvonne. — Cu fierul în roşit "
 încă din pr im a zi, O luase p arte la toat e activită ţile ca
sei. Ascultarea era absolută şi lib er consimţită, d istracţi
ile mo notone. Fetele aveau vo ie să se plimb e p rin grădi
nă, să citească, să deseneze, să joace cărţi, să facă pasienţe.

187
^bt/Z/nes&âaffff
P oves t ea l u i O

Puteau răm âne în camerel e lor , p en tru a do rmi, s au pu

teau ieşi să se bronzeze. Uneori stăteau la taclale, toate
sau perech i-pe rech i, ceasuri întregi, alteori rămâneau a şe
zate, fără un cu vâ nt, la picioarele lui Ann e-Marie. O rele
de masă erau fixe, cina se lua la lumina lumânărilor,
cea iul în grădină, iar în atitu dine a celor d ou ă servitoare,
atu nci c ând serve au fetele goal e, aşezate ceremon ios la
masă, era ceva ab sur d. Seara, Anne -M arie dese mna un a
d in tre ele pen tru a do rm i împ reună, uneori mai multe
nopţi la râ nd. O mângâia şi se lăsa m âng âiată de a ceasta,
cel m ai ade sea către dim ine aţă, ap oi adormea iarăşi, după
ce o trim ite a î n cam era ei . Perdelele violet, trase doar pe
jum ătate, colorau în m ov ziua care se năştea, iar Yvonne

îi sp unea că Ann e-M arie era t o t atâ t d e frumoasă şi de

m ândră p rim in d plăcerea, pe câ t de nesătulă în pretenţii.
Nici una nu o văzuse com plet goală. Îşi desfăcea sau îşi
ridic a num ai cămaşa albă de jerseu, fără a o scoate vreo
dată. Nici plăcerea de noaptea, nici alegerea făcută cu o
zi m ai devrem e n u îi influe nţau hotărâr ea a dou a zi după
prânz, când planurile se executau întocm ai cum fusese
prevăzut. La trei după-amiaza, sub fagul roşiatic unde fu
seseră gru pa te fotolii le din grădină în ju ru l unei me se ro
tu nde d e piatră albă , Ann e-M arie adu cea v asul cu jetoa
ne. Fiecare lua câte u nu l. C ea ca re tră sese nu mărul cel
mai m ic er a co nd us ă în sala de muzică şi legată pe estra
dă, aşa cu m i se întâm pla se şi lui O în prim a zi. îi mai ră
mânea (O era exceptată până la plecare) să indice una
din tre mâin ile în care A nn e-M arie ţine a ascuns ă o bilă
albă sau una neagră. Cea neagră înse mna că va fi biciuită,

188
 G nttcop
A n n e - M a r i e ş i i nbl el b

cea albă, că a scăpat. A n n e -M a rie n u triş a nicio da tă, chiar

dacă sorţii co n d a m n a u o ri sc ăpa u acee aşi fa tă m ai m ulte
zile la râ n d . Astf el, to rt u ra m ic u ţe i Yv on ne, care plângea
şi îşi striga iu b itu l, a fo st lu ată d e la cap ăt p a tru zi le la
rând . C oapsele p lin e d e v iniş o are verzu i, l a fe l cu acelea
de pe piept, s e desfă ceau lă sând la vedere o ca m e roz din
care apăr ea ine lul g ros d e fi er, c u a tâ t m ai viz ibi l cu cât
Yvo nne era ep ilată co m p let. „— D e ce eşti rasă aşa, a în 
trebat -o O , şi de ce m ai p o rţi in elul, din m o m en t ce dis

cul e agăţat d e coli er? — B ărbatu l m eu zice că s u n t şi m ai

goală atu nc i c ân d m ă epil ez. In elu l cre d că est e pe n tru a
mă lega.“ O chii verzi ai Yv onn ei, figura m ică , triu n gh iul a
ră, o fă ceau să se gân de asc ă la Jacq ue line de fiecare da tă
când o întâln ea . D acă ar m erg e şi Jacq ueline la Ro issy?
At un ci, în tr- o b u n ă zi, ş i ea va tre ce pe aic i, va f i chiar
aici, răsturnată pe estradă. „Nu vreau, îşi zicea O, nu
vreau cu nic i u n chip, n -o să cli ntesc un deget p en tru a o
aduce, şi aşa i-a m sp us p re a m u lte. Jacque li ne n u e fă cu
tă să fie nici lo vită ş i n ici m ar c at ă." D o a r că lovitu rile ş i
fiarele i se potriveau bine Yvonnei, şi ce dulci îi erau
transpiraţ ia şi gem etele , şi ce p lăc u t e ra să i le sm u lg i...
Fiindcă în do uă râ n d u ri, de oc am da tă nu m ai în ce ea ce o
privea pe Y vonne, A n n e -M arie îi d ăd u se biciul lui O şi o
îndemna se să love as că. P rim a da tă , în prim ul m inu t, e zi 
tase, la prim ul strigăt al Y vo nne i d ădu se în ap oi, d a r câ nd
reîncepuse, iar Y vo nn e u ria şe iarăş i, m ai tare , fuse se cu 
prinsă de o plăcere teribilă, a tâ t d e ascu ţită în cât sim ţise
că izbucn eşte în h o h o te d e b u c u rie , în po fida ei însă şi, şi
trebuise să facă efo rtu ri ieş ite d in c o m u n p e n tru a încetini
18 9
’& ito /iiW ■
fâà ag t »
P oves t ea l u i O

ritm ul şi p entru a n u lovi din toa te puteril e. După care

rămăsese lângă tânără tot timpul cât aceasta stătuse aşa,

legat ă, s ăru tâ nd-o din câ nd în când . F ără îndoi ală, semă
n au în tr -u n fel. Cel p u ţin un al şaselea sim ţ al lui An
ne- M ari e, as ta părea a dov edi. Să o fi ten ta t tăcerea lui O,
docilitatea ei? Abia de i se cicatrizaseră acesteia rănile, că
Anne-M arie i-a şi spus: „Nici n u-ţi dai se am a cât reg ret că
n u po t să te biciuiesc. D ar când o să te în to rc i... în sfâr
şit, o să te deschid zi de zi.“ Şi, zi de zi, după ce fata din
sala d e m uzic ă era dezlegat ă, O îi lua locul, p ân ă când se
auzea clop oţelu l ca re an unţa cina. Anne-M arie avea drep
tate: n u se m ai p ute a gân di la nim ic al tceva în ce le două
ore decâ t la fa ptu l că era larg deschisă , decât la in elul care
îi at ârn a de una din tre buzele sexului şi care v a cântări şi
m ai m ult de în dată ce i se va alătur a şi cel de-al do ilea. La
nim ic altcev a de câ t la sclavi e şi la înse mne le sclaviei sale.
în tr - o seară , Clair e, care venea a lături de Colet te din
grădină, se apropiase de O şi îi întorsese inelul pe par
tea cealaltă . în că n u e ra in sc rip ţion at. „— Anne-Marie
te-a dus la Roissy? a întrebat-o aceasta. — Nu, i-a răs
p uns O. — Pe m ine ea m -a dus, acum doi ani. Mă întorc
aco lo p oim âin e. — N u ap arţii nim ănui? — Claire este a
m ea, a int er ve nit An ne-M arie. S tăpâ nu l tău s oseşte mâi
ne, O . La noa pte vei do rm i cu m ine .“ Noaptea s curtă, de
vară, se te rm in a rep ed e şi, pe la patr u dim ineaţa, semne
le zilei începeau să alunge stelele. O, care dormea cu ge
nunch ii lipiţi, a fo st trezită de m ân a lui Anne-Marie, c are
i se strecurase între coapse. Numai că aceasta nu dorea
altceva de cât să îi alun ge so m nul , p entru a se lăsa mân-

190
 An n e -M a r i e ş i i nel el e

gâiată. Ochii care îi stră luce au în p en u m b ră, părul argin

tiu, am esteca t cu şuv iţe ne gre , tăiat sc u rt şi ciufulit de per 
nă, uşor o n d u lat, îi d ăde au u n aer d e m are senior ex ilat,
de libert in vit eaz. O i-a atin s cu bu zele sfârcuri le î ntă rit e
ale sânil or ş i cu m ân a de sp icăt u ra d e sub pântece. A n
ne -Mari e s-a p red at cu pro m p tit ud ine , îns ă n u lui O. P lă
cerea care o fă cea să de sch idă och ii m ari er a u na an o n i
mă şi im person ală , pe n tru care O n u era decât un si m plu
inst rum ent. îi era ind ifere n t dacă t ân ăra îi adm ira chip ul

net ed şi în tin e rit, g u ra frum oa să, care gâ fâia, dacă o a u 

zea su sp inâ n d c ân d îi st râng ea în tre d inţi, între buze
cr ea sta de c arn e a scu ns ă în valea de sub pântece. P u r şi
simplu a lu at-o de p ăr p e n tru a o lipi şi m ai t are de tru 
pul ei şi n u a lăsat-o d ecât p e n tru a-i spune: „M ai vreau!".
To t aşa o iu bise O şi pe J acq ueline. O ţinu se în br aţe am e

ţită de ăp sim
ia. Ins lăceili
re.tud
Fus
ineesaegaestu
ei, sau
ril orcel
n up însem
u ţin aşa
na îşi în ch ip
nimic. An-u
ne-Marie nu era a ei. Anne-Marie nu era a nimănui.
Ann e-M arie cerea m ân gâ ierile fără a-i pă sa ce sim ţea p er 
soana care i le ac ord a şi se ded a lo r c u o insolen tă liber
tate. T otuş i, cu O s-a a răta t tan d ră şi blân dă, a sărutat-o
pe gură şi pe sâni, a ţin u t-o strâ n s în braţe încă vreo o ră
înai nte de a o tri m ite la ea în ca m eră. I-a scos inelele de
fier. „Sun t ultim ele o re în ca re m ai p o ţi d o rm i fă ră a le
purta. Cele care ţi se v o r p u n e n u le vei m ai putea scoa
te." Şi- a trec u t m ân a pe ste fes ele fet ei , încet, îndelun g,
apoi a con du s-o în ca m era în care s e îmb răca, si ngura din
toată casa în care se gă sea o og lind ă în triptic, în to td e au 
na înc hisă. A des făcu t-o p e n tru ca O să se poa tă vede a.

191
CrkuÆh? Æ .cvigp
P oves t ea l u i O

„Este pentru ultim a o ară câ nd te poţi vedea inta ctă. Chiar

aici, unde eşti at ât d e r otu ndă şi de ne ted ă, îţi vo r fi im

prim ate iniţialele lui Sir Stephen, de o parte şi de alta a

orificiului. In ziua dina inte a plecă rii te voi mai ad uce o
dată în faţa o glinzii şi n u ai să te m ai re cuno şti. Are drep
tate Sir Steph en. D u-te să te cul ci, 0 . “ Nu m ai că spaima
a ţin ut- o trea ză şi cân d, p e la zece, Cole tte a ven it să o ca
ute, a fos t n ev oită să o aju te să se spele, să se piepten e, să
se rujeze, în tr- atâ t de tare trem ura . A auzit poarta d eschi-
zându-se. Sir Stephen era aici. „Haide, O, vino, i-a spus
Yvonn e, te aşteap tă."
So arele e ra de ja s us, pe ce r, şi nici o ad iere de vânt n u
mişca frunzele fagului. Ai fi zis că era un arbore de ara
m ă. C opleşit de caniculă, câinele zăcea la rădă cină şi, cum
soarele nu se ridicase încă deasupra coroanei copacului,
trav ers a c u uşurin ţă frunz işul d e la capătul un ei ramuri ,
sin gu ra care la acea oră pu tea um bri cât de cât masa de
su b ea, aşa în câ t p iatra din care era făcută era pre sărată
cu pete alb e şi călduţe. S ir Ste ph en stătea în picioar e, ne

mişcat, lân gă m asă, ia r Ann e-Marie se aşezase alături. „Ia

uitaţi-v ă, i-a zis gazda c ân d Y vonn e a adu s-o pe O, pu
teţi să-i p uneţi când doriţi inelele, găurile s unt gata." Fără
a-i răsp un de, englezul a lu at -o în braţe p e O, a s ărutat-o
pe gură şi, ridicând-o im ediat, a culcat-o pe masă, rămâ
nând aplecat dea sup ra ei . Apoi a mai săruta t-o de câteva
ori, i-a m ângâiat sp rân cen ele şi păru l, d upă care, revenin-
du-şi, i s-a ad resa t lui An ne-M arie: „O s -o fac chiar acum,
da că n u aveţi nim ic îm po trivă". Aceast a a lua t cutia îm
brăcată în piele pe care o adusese şi o aşezase pe fotoliu

192
 G nticop
An n e -M a r i e şi inel el e

şi i-a în tin s inelele ca re aveau gravate p e ele numele l ui O

şi al lui Sir S tephen. „H aideţi", a sp us el. Yvonne i-a ridi
cat lui O pic ioa rele, iar ea a si m ţit m etalul rece pe care
Anne-M arie 11 făcea să îi p ătr undă cărnur ile. In mo men
tul în care a îm bin at cele două părţi ale inelului, gazda a
făcut-o c u grijă, în aşa fel în cât faţa încrustată cu aur să
fie la ved ere, iar cea i nscrip ţionată către inte rioru l coap
sei. Resortul er a atâ t d e d u r în câ t cele do uă părţi nu in 

trau unul în tr-a ltul pân ă la capăt. A treb uit ca Yvonne să

fie trimisă după un ciocan. O a fost ridicată şi aplecată,
cu picioa rele desfăcute, pe marginea plăcii de piatră, care
juca acum rolul de nicovală şi, apăsând alternativ una
dintre e xtre mităţile ju m ătăţilor de za şi lovind la cealaltă
extre mitate, a fost posibil să fie fixate. Sir Stephen privea
fără un cu vânt. La sfârşit i-a m ulţumit lui Anne-M arie şi
a ajutat-o pe O să se ridice. Astfel, aceasta a realizat că
noile inele er au m ult m ai grele decât ce le proviz orii, pe
care le purtase în zilele dinainte. Numai că acestea de
acum erau definiti ve. „Pecetea dumneav ostră, acum, nu- i
aşa?“, i s-a adre sa t e ng lezu lui A nne -M arie. Bărbatul a
aprobat d in cap , su sţinân d-o de mijloc pe O, car e se clă
tina. N u p urta cor setu l negru , d ar acesta o arcuise atât de
bine încât tânăra dădea im presia că e gata să se spargă,
atât îi ajunsese talia de îng ustă. Ş oldurile pă reau mai ro 
tunde, iar sânii mai grei. în sala de muzică în care, ur-
mându-le pe Anne-M arie şi pe Yvonne, Sir Stephen mai
mult a du s-o pe sus d ecâ t a condus-o pe O, le-au găsit pe
Colette şi pe Claire aşezate la baza estradei. La intrarea
lor, fetele s-au ridicat. Pe estradă se afla un aragaz mare

193
y im /l'tte •fâà a g if
Poves t ea l u i O

cu un sing ur arză tor. D in du lap ul în perete, A nne-Marie

a scos chingile ş i a lega t-o str ân s pe O de m ijloc şi pe sub
genunchi, lipind-o c u b urta de una di ntre coloa ne. I s-au
mai legat mâinile şi picioarel e. P ier dută în pro pria -i ame
ţeală, tâ năra a sim ţit m ân a lu i A nne -M arie p e fese, indi
cân d u nde trebuie să im pri m e fierul, a auz it şuier ul flă
cării şi, în tr -o linişte ab sol ută, fe rea stra care se în chidea.
Ş i-ar f i p utu t întoarce şi capul pen tru a vedea mai b ine,
dar nu avea atâta p utere. A traversa t-o o singură d urere,
abominabilă, care a aruncat-o, urlând şi cu muşchii în
tinşi la m axim um , în chingile care o ţinea u strâns, şi nu
avea să afle niciodată cine i-a pătruns carnea feselor cu
cele do uă fiare înro şite în foc, în acelaşi tim p, nici a cui

voce a numărat până la cinci, nici la semnul cui au fost

dezlipite d e tru pul ei. C ân d a fost dezlegată şi a alunecat
în b raţele lui Anne-M arie, a m ai av ut ti m p, înain te ca to
tul să se învârtă şi să se întunece în jurul ei, şi ca orice sen
tim ent ori senzaţie să o părăsească, să m ai întrezărească,
în tre p rim ele d ou ă valuri ale no pţii care a cup rins-o , chi

pul livid al lui Sir Stephen.

Englezul a adus-o pe O înapoi, la Paris, c u zece zile îna

intea sfârşitului lui iulie. Metalul care îi traversa buza
stângă a sexului şi avea i nscripţionate literel e care dove
deau că era p ro pr ieta tea eng lezului îi co bo ra p ână la o
treime din lungimea coapsei şi, la fiecare pas, i se mişca
între picioare ca o l imbă de clo pot, discul gravat fiin d mai
greu şi mai lun g decât inelul de care era f ix at Monogra
mele imprimate cu fierul înroşit în foc, înalte de trei

194
 OstxftYşe'
An n e -M ar i e ş i inelele

degete şi lat e ca m p e ju m ăta te d in înălţ im e, e rau săpate

în car ne cu o d altă pa rcă , avâ nd ad ân cim ea de ci rc a un
centim etr u. La cea m ai m ică m ân gâ iere l e pu teai si m ţi
sub deget e. P e n tr u fiarele ş i pe ceţile ei , O sim ţea o m â n 
drie d em en tă. D ac ă Jac qu elin e ar fi fost acasă , în loc s ă fi
încercat să i le as cu n d ă, aş a c u m făcuse cu u rm ele lo vitu
rilor de cravaş ă p e c are Sir Ste p h en i le apli case în u lti
mele zile din ain te a plecări i, ar fi alergat să o cau te p en tru
a i le ară ta. N u m ai că m an ec hin u l n u ave a să sos easc ă de 
cât peste o p t zi le. R ené lipsea ş i el. D re p t care, în cel e op t
zile, la cere rea e n g lezu lui, O şi-a fă cu t câteva ro ch ii de
p urtat p e ca n icu lă şi alte câteva d e seară, fo arte uşoare.
Nu i s-a u p e rm is d e c â t v a ria n te le a d o u ă m odele: u n u l
gen Éc lair, care se de sch ide a şi se înc h ide a de sus în jos
(din car e m ai avea câtev a), cel ălalt co m p u s d in tr-o fus tă
în evant ai, care se ri dica p rin tr- u n sim plu ge st, neli psind
co rsetul care îi u rca p ân ă su b sâni, p u rta t cu o ve stă b o 
léro închisă la gât. Ajungea să scoată boleroul pentru ca
um erii şi sân ii să i se d ez go leas că, sau , fără a -1 sco ate, să
îl desfacă, da că d o re a cineva să îi va dă d o a r sânii. D espre
cos tumul de baie n ic i n u s-a p us p roblem a, c ăci n u l- ar
fi pu tut p u rta, în tru c â t fiare le de su b p ân tece i-a r f i ieşit

pe
dacălângă
va dmo riarginile lui., va
să în o ate E nglezul i-ao spus
t re b u i să fac ă că v ara
de zb aceasta,
răcată .O
îşi putuse d a seam a că b ărb a tu lu i îi plă cea ca, din tr-o
dată, cân d se af la alături, să o p rin d ă de s ub pâ ntece , î n
mo d meca ni c, ch iar dacă el n u o do rea în ace l m om en t,
să îi sim tă şi să o tra g ă d e p ăru l d e a co lo, să o desfa că şi
să o e xplor eze în d elu n g c u deg etele. P lăcere a p e ca re, l a
^ h u /ï'n tf■ tfiù n g e
POVBSTBA ILU
O

rândul ei, O o resim ţea ţin ând-o la fel pe Jacqueline, udă

şi fier binte, strân gâ nd u-i în ăun tru degetele, era martorul
şi ga rantul plăcerii englezului. Şi înţelegea că Sir Stephen
nu do re a ca accesul la aceast ă plăcere să î i fi fost mai di
ficil.
Cu eşarfele plisate, pepit, în gri şi alb, sau în bleuma
rin şi alb, cu fustele plisate şi vestele bo léro mici, d in ma
terial tare, strânse pe tru p, cu rochiil e mai sobre, din nai
lon negru, creponat, abia fardată, fără pălărie, cu părul
lăsat în voie, părea o fetiţă cuminte. Peste to t pe unde Sir
Step hen o lua cu el , trece a dr ep t fata ori ne po ata lui, cu
atât mai m ult cu cât el o tutu ia pe când ea con tinua să îi
spună dumneavoastră. Singuri amândoi în Paris, plim-
bându-se pe străzi pentru a privi magazinele, sau pe tro
tuare le p răfuite, ca urm are a căldurii ex cesive, fără pic de
umezeală, observau, fără să se mire, trecătorii surâzân-
du-le, aşa cum faci cân d întâlneşti oam eni fericiţi. Lui Sir
Steph en i se întâmpla să o împin gă în am bra zura vreunei
porţi mari, cu două canaturi, ori pe sub arcadele cât de
câ t întu ne cate ale cine ştie cărei clădiri, d e unde urca în
stradă d am f de piv niţă, să o săru te şi să îi sp un ă cât de
m ult o iubeşte. Lui O i se agăţau to curile de p ragu l por
ţii celei m ari , în car e era dec upată o uşă ob işnuită. De
acolo se zăreau, în fundul cu rţii, rufe uscându-se la feres
tre. Cu coatele sprijinite pe b alust rad a balco nului, o fa tă
blondă îi privea fix, câte o mâţă li se strecura printre pi
cioare. Se plim bau aşa, trec ând prin Gobelins, Saint-Mar
cel, Mouffetard, Temple, Bastille. O dată, Sir Stephen a
băgat-o brusc într-un hotel mizerabil, de tranzit, al cărui

196
 CifVtfop
An n e -M a r i e ş i i nel el e

rec ep ţione r a v ru t m ai î ntâ i să îi pu nă să completeze tot

felul de fişe, d u p ă ca re a re nu nţat spu nâ nd că nu m erită
deranjul doar p en tr u o o ră. Tap etul camer ei era albastru,

cu nişte bu jo ri enorm i, au riţi, ferea stra dă dea spre un pu ţ

din care u rc a d uhoare a lăzilor de g unoi. O ricât de slabă
ar fi fost lu m in a lăm pii de la că pătâiul patului , tot se pu 
teau ză ri pe m arm u ra şem ineulu i urm e de pudră ieftină
şi spelci. Pe ta van , d easu pra pa tu lu i, era prin să o oglindă
de mari dim en siuni.
O s in gură d ată Si r S teph en a in vitat-o pe O să ia masa
alături de d oi c o m patr io ţi aflaţi în trec ere prin Paris. A
venit să o caute c u o oră m ai de vre me decât p revăzuseră,
în loc uin ţa ei de pe s tra da Béthu ne, în loc s ă o cheme la
el. Tân ăra to cm ai se spă lase, d ar încă nu se pieptănase,

nu se fard ase şi nici n u se îm brăcase. Surprinsă , a zărit în

mâna englezului un sac de gol f. Uimirea nu a dura t prea
mult, căci acesta i-a ceru t să se uite înăun tru , und e se gă
seau mai multe cravaşe, două din piele roşie, nu foarte
groase, două de ose bit d e subţiri şi de lungi, din piele nea
gră, un bici din fâşii de piele verde foarte lungi, fiecare
strânsă la ca păt în câte u n no d, un altul din corz i cu n o
duri de la u n ca păt la celă lalt, u n bici p en tru câini, făcut
dintr- o sin gu ră fâşie de piele lun gă şi groasă, cu mâne rul
din piele îm pletit ă, în sfâ rşit, b răţări de piele ca acel ea de
la Roissy şi frâng hii. O a ara nj at to tu l, în o rdin e, pe p a
tul desfăcut. Oricât ar fi fost de obişnuită ori de hotărâ
tă, tot tr em ura. Sir Stephen a luat-o în braţe. „Ce preferi?"
Numai că femeia abia de putea îngăima ceva şi deja sim
ţea sudoarea scu rgându-i-se pe la subs uori. „Spun e-mi, ce

197
Poves t ea l u i O

preferi? a repetat englezul. Bine, a continuat, observân-

du-i tă cerea, m ai întâi, mă ve i aju ta." I- a ce ru t nişte cuie
şi găsind so luţia ar an jam en tu lu i, i-a e xp lica t lui O că, în
dreapta oglinzii celei mari, între aceasta şi şemineu, în
faţa p atulu i, se potrivea un pan ou d in lem n cu bice şi cra-
vaşe încrucişate. A bătut cuiele. Mânerele bicelor şi ale
cravaş elor era u prev ăzute cu inele, în aşa fel în cât pu teau
fi agăţate în cârligel e pe care cuiele le ave au la u nul d in 
tre capete şi, totodată, puteau fi luate fără probleme.
Adăug ând brăţările şi frân ghiile, O urm a să aib ă, în faţa
patului, panoplia completă a instrum entelor de tortură.
O pa no pl ie d răguţă, la fel de a rm onio asă pre cu m roţile
şi cleştii din tablourile reprezentând martiriul Sfintei

C athe rine sau precum ciocanu l, cui ele, coro an a de spi ni,
lancea ş i nuielele din ta blo urile C alvarul ui. Cân d o să se
înto arc ă Jacqu eline... Păi, ch iar des pre Jacqueline era
vorba! Mai av ea de răspu ns la între ba rea englezu lui, însă
asta chiar nu o putea face, aşa că acesta şi-a ales singur
biciul pentru câini.
La La Pérouse, într-un minuscul birou privat de la al
doil ea etaj, u nde personaje ca al e lui W atte au , în culori
deschise, ca m şterse, păreau , pe pe reţii în tu nec aţi, ac tori
ai unui teatru de păpuşi, O a fost lăsată singură pe pat,
cu prieten ii l ui Si r Stephen d e-a dre ap ta şi de-a stânga
ei, pe fotolii, englezul aş ezându-i-se în faţă. Pe unul din 
tre cei doi îl mai văzuse la Roissy, dar nu-şi amintea să
fi fost a lui. Celă lalt era un băiat zdrav ăn, roşcat, cu ochi
cen uşii, ca re cu s iguranţă nu avea înc ă douăzec i şi cinci
de ani. î n câteva cuvinte, Sir Step hen le-a expli cat c ine

198
 (ampcpp
An n e -M a r i e ş i i nel el e

este O şi de ce a adus-o şi pe ea. Tânăra se mira încă o

dată, ascultându-1, de brutalitatea limbajului. Dar cum

ar fi vrut să fie descrisă altfel decât ca târfa o fată care

consimţea, în faţa celo r tr ei bărb aţi, fără a mai p une la
socoteală ch elner ii ca re încă m ai in tr au şi mai ieşeau, să
îşi desfacă nastu ri i p en tr u a-şi a răta sâ nii al căror far d
era evident, cu m nu mai puţin evi den t era şi faptul că fu
sese biciuită, prin cele două urme vinete de pe pielea
albă? Masa a d ura t f oar te m ult, ia r musafirii au băut fără
măsură. La cafea, după ce au fost aduse şi lichiorurile,
Sir Stephe n a îm pin s masa l âng ă peret e şi, după ce i-a ri
dicat fusta pentru ca prietenii săi să poată vedea inelele
şi num ărul s ău, pe ca re O le p urta , le- a lăsat-o. Bă rbatul

pe care îl mai văzuse la Roissy s-a descurcat rapid, cerân-

du-i, fără să se mai ridice din fotoliu şi fără să o atingă,
să îngenuncheze î n faţa lui, să îi ia sexul şi să i-1 mângâ
ie până câ nd îşi va da dru m ul în gu ra ei. D upă car e a
pus-o să îl aranjeze şi a plecat. Roşcatul însă, tulburat de
ceea ce aflase în legătură cu supunerea de care O dădea
dovadă, de fiarel e d intre pic ioa re, de sfâşierea şi înfiera
rea ei, în lo c să se aru nce pe ea după cum se aşteptase f e
meia, a luat- o de mân ă, a c oborâ t alături de ea scara fără
a arunca o p riv ire m ăca r sp re zâm betele maliţioase al e
chelnerilor, a c hem at u n taxi şi a dus-o în cam era lui d e
hotel. Nu a m ai lăsat-o să plece d ècât la căderea nopţii,
după ce i-a l ucrat cu fren ezie şi sexul şi anu sul, du pă ce
a amorţit-o, atât o avea de groasă şi de tare, şi tot atât era
de înnebunit de n eaştep tata libertate de a pă tru nd e pe n
tru întâia oară în viaţă o femeie în ambele orificii, şi de

199
P oves t ea l ui O

a fi săru ta t aşa cum văzuse pe celălalt că îi ord onas e să o

facă, ceea ce nu mai înd răzni se vr eo dată să ceară altei fe
mei. A doua zi, pe la do uă, cân d O s-a du s la Sir Stephen
care îi telefonase, l-a găsit grav şi p arcă îm bătr ân it. „Eric
s-a în drăgo stit de tine. A venit d e d im ine aţă să m ă roa
ge să îţi re dau lib ert ate a fii nd că vrea să se căsătorească
cu tine. Vrea să te salveze. Observi ce fac din tine, dacă
eşti a m ea şi, cum eşti a m ea, n u ai lib ert ate a d e a refuza
ceva îns ă, ştii p rea bin e, îţi păstrezi libe rtate a d e a refu
za să mai fi a mea. Asta i-am spus şi lui. Se întoarce pe
la tre i.“ O a izb uc nit în râs. „ — N-o fi cam târziu? Aţi
în neb unit am ândo i. Dacă Eric nu ar fi venit pe aici de
dim in ea ţă, ce aţi fi fă cut cu m ine du pă-am iază? Doar
ne-a m fi plimbat? Haide ţi, atun ci, să ne plimb ăm. Or,
do ar p en tru atât a lucru nu m -aţi m ai fi sunat? Atunci,
eu am ple ca t... — Nu, O , to t ţi-aş fi telefonat, dar n u ca
să ne plim băm. Aş fi v ru t. .. — Spu neţi. — Vino, e m ai
simplu să-ţi arăt." S-a ridicat şi a deschis uşa din faţa şe
mineu lui, simetric ă uşii pe un de se intra în b irou. O fu
sese convin să că era vorba despre uşa u nui d ula p în pe
rete. D inco lo de uş ă era u n budoar m icuţ, proaspă t
vopsit, îm brăcat în mătase roş u închis, ocu pat, pe jum ă
tate , de o e stradă rotu nd ă, sprijinită pe do uă coloane, ca
aceea d in sala de m uzică de la Samois. „Pereţii şi tavanul
sunt îm brăcaţi în plu tă, n u-i aşa, uşa e c ap ito nată şi fe
reastra dublată ?" l-a în treb at O. Sir Step hen a confi rmat
din cap. „— De când? — De la întoarcerea ta. — De
ce? ... — De ce am aşteptat p ân ă azi? Fiindc ă am aştep
tat să treci şi prin alte mâini decât ale mele. Iar acum

200
 Grvfcop
An n e -M a r i e ş i i nel bl b

te voi pedepsi. Nu te-am mai pedepsit până acum, O.

— Vă ap arţin . Pedepsiţi-m ă, deci! Când o să vină

Eric...“
Un ceas m ai târ ziu, în preze nţa lui O desfă cută grotesc
între ce le d ouă co loa ne, b ăiatu l s-a albit, s- a bâlbâit şi a
disp ărut. O cre dea că nu se vo r mai întâlni niciodată. L-a
regăsit însă la Roissy, la sfârşitul lui septembrie, unde a
luat-o în stăpâ nire tre i zile şi a malt rata t-o cu sălbăticie.
201
 IV.
CUCUVEAUA

eea ce nu pricepea O era d e ce ezita să îi vorb eas

că Jacq uelinei despre ceea ce René nu m ea „ade
vărat a ei condiţie**. A nne-M arie îi spu ses e lim ped e că va
pleca schim bată de la ea, însă n u şi-ar fi p u tu t închipui
că aşa ceva era c u p utinţă, şi încă în ase menea măsură. I
s-ar fi p ăru t firesc ca, o d ată reve nită Jacqueli ne, mai stră
luc itoare şi m ai p roas pătă decât oric ân d, să nu mai a ibă
grijă s ă răm ână sin gură nici la bai e, n ici c ân d se îmbrăca.
Totu şi, fata avea o asem ene a ne păsa re faţă de to t ceea ce
n u era ea însăşi încât, a treia zi de la întoa rce rea acas ă, in
trând din întâmplare în baie, exact în momentul în care
O ieşea din apă, a fost nevoie ca aceasta să-şi treacă un
picior peste marginea căzii, făcând să răsune metalele de
sub pântece, lovite de emailul băii, pentru ca zgomotul
ciu da t să îi atragă atenţia m an ec hin ulu i. în torc ân du -şi
cap ul a ză rit, în acel aşi tim p, disc ul ca re îi atâr na între
picioare lu i O şi dungile care îi vărgau coapsele şi sâ
nii. „— Ce-a i păţit? a în trebat-o. — Sir Ste phen, ştii...**,
i-a răspuns, adăugând, ca şi cum ar fi fost de la sine

202
 cJ/tWM
C uc uv ea ua

înţeles: „R ené m -a d ăr u it lui şi el m -a m arc at cu nu mele

său. Ia uită-te“ . Ş terg ân du -se în co ntinu are, s-a apropiat
de Jacqueline care, uluită, se lăsase pe tab ure tul lăcuit, su
ficient ca aceasta să poată pune mâna pe disc şi citi in
scripţia. A poi, lăs ând să îi cad ă pr os op ul, s-a înt ors şi i-a
arătat cu mâna literele S şi H săpate în fesele ei: „M-a
marcat şi cu m onogra m a lui. în rest, sun t lovi turi de cra-
vaşă. în general, el mă biciuie însă, uneori, îşi punea şi
servitoarea neagră să o facă“. Jacqueline o privea fără să
poată scoate u n singur cuvânt. O a izbucnit în râs, apoi a
dat să o sărute . în gro zită, fata a d at -o la o pa rte şi a fugit
în dormitor. Liniştită, O s-a uscat, s-a parfumat, s-a
pieptănat. Ş i-a p u s corsetul, ciorapii, papucii şi, îm pin 
gând uşa, a în tâ ln it, în og lindă, privir ile manechi nului

care se pie ptăn a fără să îşi fi dat seam a ce face. „— Strâ n

ge-mi co rs et ul, i -a zis. Pari m irată. Auzi , René e înd ră
gostit de tine. C h ia r n u ţi-a sp u s nim ic? — Nu în
ţeleg, i-a r ăp u n s Jac qu eline, m ărtu risin d u -i c e o
surprinsese m ai ta re : Par i foarte m ândră, a sta nu înţeleg.
— Când o să te ducă şi pe tine René la Roissy, vei înţelege.

Te-ai culcat cu el?“ U n val de sânge a in vadat faţa Jacqu-

elinei, care a n eg at cu un se m n din cap, atât de s tângace
încât O a iz bucnit şi m ai ta re î n ho hote: „Minţi, iubito!
Eşti o proastă. Ai t ot dre ptu l să te culci cu el . Da r ăsta nu
e un m otiv ca să m ă re spin gi p e mine. Lasă-mă să te mân 
gâi şi îţi voi povesti despre Roissy". îi fusese frică mode
lului de o scen ă violentă d e gelozie, răsuflase oare uş ura 
tă, era m oar tă de cu rio zita te, dore a să ob ţină anum ite
explicaţii ori, p ur şi sim plu, îi plăceau răbdarea, lentoarea,

203
!S b ti/îi> p ÿfü à a g t/
POVH STB A LUI O

pasiunea cu care O o mângâia? Oricum, i-a cedat. „Po-

vesteşte-mi“, i-a şoptit, mai târziu, lui O. „Bine. Dar să-
rută-mi mai întâi sfârcurile. E timpul să te obişnuieşti,
dacă vrei să îi fi folositoare cu ceva lui René.“ Jacqueline
a ascu ltat-o a tât de bine, încâ t i-a smu ls suspine, ap oi i-a
cerut iarăşi: „Povesteşte-mi“.
Cât de exactă şi de clară a fost povestea, în ciuda
probelor materiale, Jacquelinei tot i s-a p ărut deliran
tă. „— Şi ch iar te-n torc i în sept embrie? — Dup ă ce vom
reveni din Midi, i-a răspuns O. Şi o să te duc şi pe tine.
Sa u o s -o facă René. — Să văd, asta a ş vrea, n um ai să
văd. — E posibil şi aşa“, a liniş tit-o O , con vinsă de c on
tra riu , îns ă spu nâ nd u-şi că, dacă ar pu tea- o h otărî s ă în
cerce să treacă dincolo de grilajele de la Roissy, Sir Ste
phen chiar i-ar fi recunoscăto r căci, apoi, s-ar fi găsit
destui valeţi, la nţuri şi bice p entru a o face pe Jacqueline
să înveţe ce îns eamnă frica. Ş tia ca vila pe care englez ul o
înch iriase în aprop iere de Cannes, în care u rm a să îşi pe
treacă lun a au gust îm pre un ă cu el, cu René, cu Jacqu eli
ne şi cu sora mai mică a acesteia, pe care m odelul ceruse
voie să o adu că, nu fiindcă ar fi ţin ut ne apărat, ci fiindcă
maică-sa o to t sâcâise să o convingă pe O să meargă şi ea,
ştia dec i că dorm ito rul pe care urma să îl ocupe, şi în care
Jacqueli ne n u va p utea refuza să intre măcar pe ntru sies
tă, când René va fi plecat, era sepa rat de al lui Sir Stephen
printr-un perete aparent gros, în realitate decorat în ve
derea unei iluzii optice, cu un grilaj ajurat ce permitea,
ridicând un sto r, să vezi şi să auzi d e partea cealaltă ca şi
cum ai fi stat în picioare, lângă pat. Jacqueline va fi

204
 (Üroteflj
C ucu v ea u a

dăruită priv irilor lui Sir Step he n a tun ci când O o va mâ n-

gâia şi, c ân d va afla, v a fi p re a tâ rz iu ca s ă se mai poată
apăra. O se b u c u ra să îşi sp u n ă că o va p reda pe J acq ue-
line prin trăd are , căci se s im ţea ins ultată de d ispreţul fe -
tei faţă de c o n d iţia d e sclav ă m arc ată şi biciu ită, d e care
ea era atât d e m ân d ră.

O nu m ai fuses e nic iod ată în Midi . Cerul a lba stru, imo-

bil, marea care abia d e se m işca, pinii încrem eniţi sub lu -
mina so arelu i, to tu l i se p ărea m ine raliza t şi ostil. „Ă ştia
nu su nt c op ac i a devăraţi" , îşi sp unea în trista tă, în faţa co-
drilor par fu m aţi, p lin i d e c hip aro şi şi de arb atus, în car e
toate pi etr ele , t o ţi li chenii, fără ex ce pţie, er au căldu ţi la
atingere. „M area n u m iroa se a m are", m ai spunea . îi re-
proşa că n u aduce la m al decât alge neplăcute, rare şi în-
gălbenite, care semănau cu băligarul de cal, că prea era
albastră, că prea lingea plaja în aceleaşi locuri. însă gră-
dina vilei, c are er a o vec he ferm ă refă cu tă şi m od ern iza -
tă, se afla de p art e de m ar e. P er eţi în alţi, în drea pt a şi în
stânga, îi ap ărau de cu rioz itate a vecinilor . Aripa servi to-
rilor dădea sp re cu rte a de la in tra re , de parte a cea laltă, pe
când dormitorul lui O avea vederea către grădină, la ni-
velul unei terase de la primul etaj, orientată spre răsărit.
Coroanele dafinilor mari, negri, netezeau olanele dispu-
se ca o sch elă de su sţine re, serv ind ca pa rap et p en tru t e-
rasă. Deasu pra ei, u n u m b ra r de s tu f o apăra de soarele
miezului zilei. P e jo s, m ere u ace leaşi dale roşii. Pere ţii
erau albi, văruiţi, cu ex ce pţia ce lui ca re îi separa d orm i-
torul de cel al lui S ir Step he n, prac tic peretel e u nu i alcov

205
'ffib u fin trS tâ n g i•
P oves t ea l u i O

mare, delimitat de restul camerei printr-o arcadă şi un

fel de barieră asemănătoare unei scări cu balustrade de
lem n strun jit. Covoare le groa se, a lbe, erau d in bumbac,
perdelele din pânză galbenă şi albă. în încăpere se găseau
două fotolii acoperite cu acelaşi gen de pânză şi saltele
cambodgiene albastre, împăturite în trei. Ca mobilier,
u n foarte frum os sc rin Régence din lemn de nuc, rotun 
jit, şi o masă ţărănească, lungă şi îngustă, galbenă şi lu
cioasă ca o oglindă. O şi-a aranjat rochiile într-un şifo
nier. S up rafa ţa sc rinu lui a decis s ă o folose asc ă dre pt
m ăsu ţă de mach iaj. M icuţei Na talie, so ra Jacqueline i, i-a
fos t rep arti za tă o cam eră apro ap e de ce a a lui O şi, dimi
neaţa, când ştia că acea sta face plajă pe t era să, venea şi
ea şi se în tin dea alătur i. Avea pielea foarte albă , era cam
ro tu njo ară şi totu şi fină, cu o chii alu ng iţi către tâmple ,
ca şi ai surorii ei, dar negri şi sclipitori, lucru care îi dă
de a un aer d e chinezoa ică. P ărul negru îi era tun s drept ,
ven in du-i p ân ă deasupra cefei şi a sprâncenelor, într-un
breto n gros. Avea sâni mici şi frem ătători şi şolduri de
co pil, ab ia reliefate. Din întâm plare, alergând pe terasă,
unde credea că se găseşte sora ei, o descoperise dezbră
cată pe O , sin gu ră, întins ă pe bu rtă pe o sal tea cambod-
gian ă. Numai că, ceea ce îi revoltase sora, p e ea a tul bu 
rat-o , u m plân d-o de do rinţă. Cev a mai târzi u a cer ut
lăm uriri Jacquel inei . A mănu ntele prin care ac easta spe
ra să o revolte, povestindu-i ceea ce aflase de la O, nu
nu m ai că nu au schim bat starea fetiţei, ba chiar din con
tră, au făcut-o să se îndrăgostească de O. Vreo săpt ămâ
nă nu a mai scos nici un cuvânt, apoi, la sfârşitul unei

206
 <SrwcM
CUCUVBAUA

după -amiez e de d u m in ic ă, a făcut în aşa fel.încât s ă se

găsească singură cu O.
Era mai p u ţin ca ld ca de .obicei. René, care îno tase o
bună parte din dim ineaţă, dorm ea pe un divan, într-o ca
meră m ai răco ro asă, la pa rte r. Jacque line, irita tă să îl vadă
că pre fer ă să doar m ă, s-a du s în dor m ito ru l lui O. M are a
şi soar ele îi în neg ris er ă şi m ai t ar e piele a. P ărul, s prâ nc e
nele, genele, blăniţa de s ub p ântece, subsu orile păreau p u 

drate cu ar gin t şi, cu m n u se fardase deloc, gu ra îi era de

acelaşi roz cu al s exului. Pentru ca Sir Stephe n (a că rui
prezenţă O îşi spunea că, în locul m odelului, ar fi presim -
ţit- o, a r fi gh ic it-o , a r fi ses iza t-o fie ea şi invizibilă) să o
poată vedea în detaliu, O avusese grijă, în repetate rân 
duri, să îi rid ice p icioa rele şi să i le desfacă în pli nă lu m i
nă, a prin zân d lam pa d e la căpătâi . C um jaluzelele era u
cobo râte, dorm itoru l er a aproape înt unecat în ciuda l i
niilor de lum ină care pă trun dea u p rintre sti nghi ile pro st
îm binate. Jac quel ine gemuse mai bi ne de o oră sub m ân 
gâierile lui O , ia r acu m, în sfârşit, cu sânii ridic aţi, cu bra 
ţele da te p e spate, strân gân d cu m âinile barele de lem n
de la capul pa tulu i italienesc, începuse să ţipe î n ti m p ce
prietena ei, îndepărtând zulufii blonzi, începuse să îi m uş
te încetişor crea sta d e cam e, în locul din tre coapse în care
se întâl ne au buzele mici, fine şi suple. O o s im ţea fierb in
te şi în tărin du-se, su b lim ba ei, şi a făcut -o aşa să url e de
plăcere, până când, dintr-o dată, s-a înm uiat, ca un re
sort rupt, udă toată de plăcere. După asta a trimis-o în
camera ei, unde a ad orm it im edia t. S-a trezi t şi a fost gata
pe la cinci, când René a venit să o caute ca să m eargă pe

207
yhuÆne^ aş » '
P ovest ea l u i O

mare, împreună cu Natalie, cu o barcă mică, cu pânze,

după cum se obişnuiseră, fiindcă la sfârşitul după-amie-
zelor încep ea o vagă briză. „U nde e Natalie?", a între bat-o
René. Fata nu era nici în camera ei, nici altundeva, în
casă. Au strig at-o p rin grădină. René s-a d us pân ă în pă
duric ea d e stej ari de plută cu c are se co ntin ua grădina,
dar to t nu a găsit-o. „P oate c-a aju ns deja în golfule ţ, la
barcă“, a presupus bărbatul, aşa că au plecat fără să o mai
strige. Abia atun ci a z ărit-o O , care stă tea întins ă pe sal
teaua ei de pe t erasă, prin tre olanele parapetu lui, cu m fu
gea spre casă. S-a ridicat, şi-a pus halatul, căci era goală,
afară fiind î ncă tare cald, şi tocm ai îşi strângea cordonul,
când Natalie a năvălit ca o furie şi s-a ar uncat asupra ei.
„A plecat! în sfârşit, a plecat!, i-a strig at m icuţa. Am au
zit-o , O, p e-amândouă v-am auzit. Am ascultat la uşă. O
săruţi, o mângâi. De ce nu mă mângâi şi pe mine? De ce
nu mă săruţi şi pe mine? Fiindcă sunt negricioasă, fiind 
că nu sunt drăguţă? Nu te iub eşte, să ştii. E u, eu t e iu
besc!" A izbucnit în lacrimi. „Ei, hai...", a intervenit O.
A împins-o într-un fotoliu, a luat o batisţă mare d in scrin

(o
maibatistă a lui
potolit, i-aSir Stephen)
şters chipul. şi, când
Fata i-a lacrimile Nataliei
c erut iertare şi i-as-au
să
rutat mâinile. „— Chiar dacă nu vrei să mă săruţi, O, la-
să-mă, cel puţin, să stau lângă tine. Ţ ine-m ă mereu lân
gă tine. Dacă ai avea un câine, l-ai ţine. Dacă nu vrei să
mă săruţi, dar ţi-ar face plăcere să mă baţi, nu ai decât să
mă baţce
nu şti i, numai nu mă
vorbeşti.", alunga.
a murm — OTaci
urat din gură,
cu voce joasă.Natalie,
Fetiţa,
cu aceeaşi voce joasă, alunecând la genunchii lui O şi

208
 (Snwa/.
C uc uvea ua

îmbrăţ işându -i , a răsp u n s: „A h! B a d a, ş tiu fo ar te bin e.

Te-am vă zut i er i d im in ea ţă pe terasă . Am văzut m o n o 
grama şi vâ nătă il e. Şi m i-a ex p licat Ja c q u e line .. . — Ce
ţi-a explicat? — U n d e ai fost şi ce ai fă cu t. — Ţ i-a v o rb it
despre Roissy? — M i-a sp u s şi că a i fost, că e ra i... — Că
eram ce? — C ă p o rţi inele d e fi er. — M d a ... şi m ai d e
parte? — Şi că S ir S te p h e n te b ic iu ie zilnic. — A şa este.
Şi va veni aici în tr -o clipă . D u -te , N ata lie". F ără să se m iş
te, fetiţa a rid icat c ătre O p riv iri p lin e d e a d o ra ţie. „— în -
vaţă-mă şi pe m in e , O , te im p lo r, vr ea u să fi u ca tin e. V oi
face tot ce- ai să -m i spu i. P ro m ite- m i că o să m ă ie i cu tine
acolo und e m i-a zis Jacqueli ne. — Eşti prea m ică . — N u
e ade vărat, nu s u n t pre a m ică , a m îm p linit ci ncis prezece
ani, i-a stri gat fu rioa să N atalie, n u s u n t deloc p re a m ică ,
uite, înt reabă -1 şi p e S ir S te p h en ", a re p etat , căci en glez ul
tocmai intrase.
Natalie a o b ţin u t d r e p tu l să răm â n ă a lătu ri d e O şi p r o 
mi siun ea că va fi d u să la R oi ss y. în să S ir S teph en i-a in 
terzis lui O să o în v eţe şi cea m a i m ică m ân g âiere , să o să
rute fie şi pe g u ră, o ri să se l ase s ăru ta tă d e ea. înţeleg ea
să aj ungă la R oissy fără să fi fos t atins ă de m âin ile o ri b u 

zele ind iferent cu i. în sc h im b , avea p re te n ţia, fii nd că to t

nu vo ia să se de sp artă d e O , să n u o facă în tr-a d e v ăr nic i
un m om ent , s ă o vad ă m ân g âin d -o pe sora e i, m ângâin-
du-1 şi pe el ş i d ăru in d u -i- s e , să o v ad ă b iciu ită de el ori
lovită cu nuielel e d e către N o rah . S ărutu rile cu care O îi
acoperea sora, gura ei lipită de gura surorii ei o făceau
pe N atalie să tr e m u r e d e g elo z ie şi d e u ră. G h e m u ită p e
covor, la picioarele p a tu lu i, ca m icu ţa D inarz ad a l a

209
Jbu/hn' Æ.ôàÿP
P oves t ea l u i O

picioarele patului Ş eherazadei, se uita de câte ori O, lega

tă de balustrad a de lem n, se ră sucea su b lovit urile de c ra-
vaşă, de câte ori O, în g en un ch i, prim ea c u um ilinţă în

gu ră sabia ridicată a sexu lui lui Sir Step he n, de câte ori

O, p ro ste rn at ă, îşi desfăcea sin gu ră fesele cu mâin ile pen 
tru a-i oferi intrare a din tre el e, se ui ta fără alte sentim en
te în af ara ad m iraţiei, n er ăbd ării, do rin ţei .
Poate că O miz ase prea m ult pe am estecul de indi fe
re nţă şi sen zu alitate al Jacquelinei, p oat e c ă aceasta c on 
side ra, c u naiv itate, că , în relaţia cu Ren é, faptul că se dă
ruia în tr- atâta lui O poate fi periculos. Sigu r este că a tăiat
legătura d in tr- o dată . C am în ace eaşi vre me dădea imp re
sia că î l ţin e o are cu m la dis tan ţă pe René , cu care îşi pe
trec use apr oap e to ate n opţile, b a chi ar şi toa te zilele. Ori

cu m , n iciodîlată
îndrăgostită. nu rece
privea se co
şi, m po rtase
când faţă zâmbetul
îi zâmbea, de el ca o
era doar al buzelor, n u şi al och ilor. A dm iţân d că, şi cu
el, se aba nd on a la fel ca în braţele lui O, lu cru foarte pro 
babil, cea din urm ă nu se putea îm piedica să creadă că
resp ectivul aba nd on nu obliga ma nec hin ul la m are lu cru.

Pe cân d bărbatul putea fi sim ţit ca pie rd ut în dorin ţă, pa

ralizat de un soi necunoscut de iubire, unul neliniştitor,
care nu îşi pu ne a pro blem a recip roc ităţii, sp eria t să nu
cumva să displacă. Trăia, dormea în aceeaşi casă cu Sir
Step hen , cu O, m ânca la prâ nz şi seara, ieşea la plimbare
cu Sir Stephen, cu O, le vorbea ş i to tu şi n u îi vedea, nu îi
auzea. Vedea, asculta, vorbea p rin ei, dinco lo de ei, î ncer
cân d fără înceta re să atingă , cu un efort m ut şi istovitor,
ase mănător celui pe care î l faci în vis pentru a sări într-un

210
 C jrotcop
C ucuve au a

tramvai care pleac ă sa u p e n tru a te agăţa de ba lustra da

unui po d care am enin ţă să se du că la fun dul apei, să atin 
gă locul secret în ca re Jacq ue line îşi a sc un de a raţiu nea de
a fi, ade vărata ei fa ţă care to t tre buia să fi existat p e u n 
deva prin in terio rul e pid erm ei ac eleia bron za te, ca m eca 
nismul care face păpuşile să strige, dincolo de învelişul
lor de porţela n. „U ite că a ve nit şi ziu a, îşi sp unea O, în
care, pe ntru René, n u m ai sun t decât o um bră din tr-o
viaţă trecu tă. N u su n t tris tă, m i-e d o ar m ilă de el şi n u
pot să îl văd fără a m ă sim ţi jignită că n u mă m ai doreş
te, fără am ărăciun e, f ără reg ret. Şi to tuşi n u sunt dec ât câ
teva săptămâni d e c ând alerga m după el, rugâ ndu-1 să -m i
spună că mă iubeşte. Asta să-mi fi fost iubirea? Atât de
uşoară, atât de simplu de consolat? Ce zic eu consolat?
Pur şi simplu sunt fericită. A fost, aşadar, de ajuns că
m-a dăruit lu i Sir Ste phen ca să m ă po t d es părţi d e el şi
în noile bra ţe să renas c atâ t d e uşor în tr- o nouă drag os-
te?“ Dar, în definitiv, ce era René pe lângă Sir Stephen?
Frânghie de iar bă us ca tă, chin gă d e pa i, glo nţ de plu tă
erau legăturil e cu ca re în ce rc as e să o ţin ă Ren é lip ită de
el, pentru a re n u n ţa m ai a po i, d in tr-o dată . în să cât de
odihnitoare, câ t de plăcute inelul d e fier care îi trecea prin
came şi atârn a greu, p en tru totd ea una, pecetea care nu
se va mai şterge nicic ân d, m âna st ăpâ nu lu i ca re te cul că
pe un pat de piatră, dragostea stăpânului care ştie să ia în
posesie, fără m ilă, ceea ce iubeşte. O îşi spunea că nu îl
iubise pe René de câ t p entr u a înv ăţa m ai bi ne cu m să se
dăruiască, sclavă şi pe deplin satisfăcută, lui Sir Stephen.
Dar să îl vadă pe René, ca re fusese c u ea a tâ t de liber, şi

211
Poves t ea l u i O

căruia îi iubise libertatea, m erg ân d ca îm piedicat, ca şi

cu m picioarele i-a r fi fost prinse, în apă, de stuful unui
hele şteu nemişcat, ai cărui cu re nţi s-a r fi ascu ns în secre
te profunzimi, năştea în O ura contra Jacquelinei. Să fi
gh icit asta René ? Să fi fost O a tâ t de im pru den tă încâ t să
fi lăsat să se vadă? O greşeală tot comisese. în tr-o după-a-
miază plecaseră num ai ele do uă la Can nes , la coafor, apoi
co m an das er ă îng he ţată pe terasa de la R éserve. în pan ta
lo ni strân şi sub gen un ch i şi pulo ver n eg ru de in, Jacque
line sting ea, în ju ru l ei, p ân ă şi ţipetele cop iilor, a tât de
ne ted ă, de b ron zată, de dur ă, de lum inoasă în plin soare,
de insolentă, de închisă în sine era. îi spusese lui O că
urm a să se întâlnească cu regizo rul cu care m ai lucr ase şi
la Paris, pe ntru a filma s cenele de exterior, în m un ţi, p ro

babil, dincolo de Saint-Paul-de-V ence. Bărbatul era deja

acolo, ţinâ nd u- se dre pt şi ho tărât. C ă era îndrăgostit de
mod el, se ved ea d e la o poştă. Era d e aj uns să te u iţi la el
cu m o priveş te. Ce era de mirar e? Po ate atitudin ea Jac
que linei. Pe jum ătate întinsă în tr-u n u l din tre fo toliile
m ari , legănătoare, acea sta îl asculta vo rb in d despre dat e
de fixat, des pre în tâlniri de stabili t, despr e dificul tatea de
a găsi destui bani pentru a termina filmul. O tutuia pe
Jacqueli ne care aprob a sau infirm a d in cap, î nch izând
och ii p e jum ătate . O se aşezase în faţa ei, regizo rul, într e
ele. N u i-a fost greu să rem arc e că Jacque line, d e 1a adă
postul pleoapelor coborâte, imobile, pândea dorinţa băr
batului, cum o făcea mereu închipuindu-şi că nim eni nu
îşi dă seam a de asta. D ar cel m ai ciu dat luc ru e ra să o
vadă tulb urată, cu m âinil e a târn ân d, fără o um bră de

212
 dj/vnrty
CUCUVBAUA

zâmbe t, gravă , cu m O n u o v ăzu se nicio da tă în faţa lui

René. Abia de i-a în flo rit o clipă , pe b uze , u n surâs at unci
când O s- a apleca t p en tru a p u n e pe m asă paharul cu a pă

de la gh ea ţă, c ând priv iril e li s- au în tâ ln it şi O a înţeles c ă

m anechinul se p rinsese că fuses e ghic it. Cee a ce nu o de
ranja, dr e p t ca re p rie te n a ei a sim ţit cum roşeşte. „Ţ i-e
cald? a în tre b a t-o Jacqu eline. H ai că plecăm în cinc i m i
nut e. T o tul e-n o rd in e ..." A m ai surâs o dată , ca pr adă
unui ta n d ru ab an do n, ridicând ochi i spr e int erl ocut orul
ei căruia părea că îi va fi peste p oa te să n u sară în sus de
la locu l lui p en tru a o săruta. N u s-a întâm plat aş a ceva.
Era pre a tâ n ăr pe n tru a şti câtă neru şinare se ascund e în
nem işca re şi în linişte. A lă sat- o pe J acqueline să se ridi 
ce, să îi în tin d ă m âna , să îi spu nă la rev edere. O să-l sun e

e a ... Ş i-a lu at la revedere şi de la um bra care era pen tru

el O şi, în picioare, pe tro tu ar, a privit Bu ick-ul neg ru go
nind pe bulevard, între clădirile arse de soare şi marea
p rea albastră. Palm ierii păreau decupaţi din tablă, oame
nii ca re ieşiseră la pli mb are, m anec hine d e cear ă pro st to 
pită, însufleţite de mecanisme absurde. „Chiar îţi place să

te p o rţi aşa?", a în tre bat-o O, pe câ nd m aşina ieşea din

oraş şi urca dealul. „Ce te priveşte?, i s-a răspuns. — îl
priveşte pe René. — Ceea ce îi priveşte şi pe René, şi pe
Sir Stephen şi, d u pă cum am înţeles, un an um it nu m ăr
de alţi b ărb aţi, este să ştii să te aşezi cu m trebuie. Vezi să
n u -ţi şifonezi ro c h ia ..." O n u s-a cli ntit . „Mai cre d, a
adăugat Jacq ueline, şi că n u ai vo ie să stai picior pest e pi
cior." N um ai că O n u o m ai asculta . Ce-i păsa ei de ame
nin ţările m anec hin ulu i? Dacă îşi înc hip uia că o poate

213
POVBS
TIU LUI O

d en u n ţa pentru aceast ă greşeală neîn se m nată, chiar nu

înţeleg ea că n u o p oate îm pie dic a să o p âra scă şi ea lui

René? Şi doar nu cheful de a o face îi lipsea. Iar bărbatul

n u ar s uporta să afle că Jacqueline î l m in te , nici c ă disp u
ne de ea însăşi fără acc ep tul lu i. C um să o facă să creadă
că, dacă nu va spune nimic, va fi numai şi numai pentru
a nu-1 vede a p e René sc him bâ nd u-s e la faţă, îngăl benin-
du-se din cauza altei femei în afara ei, chiar dând dova
dă de slăbiciu ne şi re nunţând la pedeapsă ? Ba p oat e şi de
tea m ă să nu vadă f uria lui întor câ nd u-s e chiar împotriva
tu rn ătoa re i, mesage rei care aduse se veştile cele rele. C um
să îi s pună Jac quelinei că îşi va ţine gura, fără aerul că îi
p ro p u n e u n târg, în care fiecare are de d at câte ceva?
Fiind că, astf el, ace asta îşi va în ch ipu i că lui O îi este o fri
că îng ro zi toa re , care o înghe aţă, de ped eap sa care i se va
aplica în cazul în care Ja cquel ine ar vorbi .
N u şi-au adresat nici un cuvânt până au coborât din
m aşină, în cu rtea casei vechi . Fără a se u ita la O , Jacque
line a cules o muşcată albă din faţa clădirii. O o ur m a atât
de ap roa pe încâ t a p utu t simţi p arfum ul fin şi putern ic al
frunzei frecate între degete. Credea oare că aşa va putea
as cu nd e m iros ul p rop riei tran spir aţii, ma i ascuţit, şi care
îi înne gre a şi ma i ta re ţesătura de in a p ulo ver ulu i la sub 
suori? în încăperea mare, cu dale roşii şi văruită în alb,
René e ra sing ur. „Aţi întârz iat, le-a s pus c ân d au intrat.
Sir Steph
lui O , areen te aşteaptă
nevoie de tine,ală
n turi, a adăugat,
u părea pre a m adresându-se
ulţum it." Ja c
queline a izbucnit în râs, iar O a privit-o înroşindu-se.
„V -aţi fi p u tu t găsi o altă ocazie" , a zis René care nu

214
 Groiiiçp
C ucu ve a ua

înţelegea nici râ su l Jac qu elin ei, nici t ulb ura re a lu i O. „N u

e vorba de asta, a înc er ca t m an echin ul să expl ice, nici nu
ştii că frum oa sa vo as tră cea as cu ltăt oar e n u e c hiar aşa de
ascul tătoar e, când n u su nte ţi de faţă. Ia u ită-te la roch ia
ei cât e de şifonată." O stătea în picioare, în mijlocul în
căperii, în faţa lui Ren é. Acesta i-a s pu s să se înto arc ă, însă
femeia n u s-a p u tu t mişca. „ — Ba chiar stă pic ior pe ste
picior, a adău gat Jacqueline, num ai că, desigur, asta nu
mai ai cu m să vezi. Nici c um aga ţă băieţi. — Minţi, a s tri
gat O sări nd la ea, tu îi agăţi!“ René a prin s- o d e m ân ă în
clipa în care în ce rca să o pălm uias că pe Jacqueline, iar ea
a înc ep u t să se zb ată d in plăcerea de a se sim ţi cea mai
slabă, aflată l a b unul lui plac, când, ridicând capul, l-a ză 
rit p e Sir Step he n în cad rul uşii, privin d-o. Jacque line se
aru nc ase pe cana pea , faţa ei mic ă se conto rsionase d e fri
că şi de furie , iar O sim ţea că, deşi ocu pat să o im obiliz e
ze, Ren é tot m od elu lui îi acorda întrea ga aten ţie. Aşa că
a în cetat să îşi m ai înce rce pu teri le şi, disper ată să nu facă
greşeli to cm ai s ub priviri le lui Si r Stephen, a re pe tat cu
voce joasă: „N u e adev ărat, ju r că nu e adevărat". Fără un
cuvâ nt, fără să îi ar unce Jacquelinei vreo priv ire, Sir Ste
phen i-a făcut semn lui René să o lase şi lui O să treacă.
De partea cealaltă a uşii, lipită de perete, prinsă de sex şi
de sâni, cu gu ra deschisă de limb a lui Sir Stephen, a sus
pinat de fericire şi de plăcere. Sfârcurile i se întăreau sub
degetele englezului. Cu cealaltă mân ă, aces ta îi pătrun se
se atâ t de bru tal în pântece în câ t O a av ut senzaţia că va
leşina. Va îndrăzni, oare, într-o zi, să îi spună că nici o
plăcere, nici o bucurie, nici o închipuire nu o poate aduce

215
'
Ç f
tj
tt
/î
'né
^/i
êtay
e
P o ve st e a l u i O

mai aproape de fericire, pe care şi-o definea ca pe liber

tatea lui de a se folosi de ea, ca pe gândul că el ştie foarte
bine că nu trebuie să o menajeze în nici un fel, că nu tre
buie să îşi limiteze nicidecum modalităţile în care îşi pu
tea căuta plăcerea în trupul ei, ca pe certitu dinea că atunci
când o atingea, fie pentru a o mângâia, fie pentru a o bate,
când îi ordona ceva numai fiindcă aşa avea el chef, nu ţi

nea cont decât de propria-i vrere, certitudine care o cu

cerea pe O în asemenea măsură încât, de fiecare dată când
toate acestea i se dovedeau din nou, sau când d oar se gân
dea la ele, o teacă de foc, o armură arzătoare o cuprindea
de la u meri până la genunchi. Acolo, în picioare, lipită de
perete, cu ochii închişi, murmurând „vă iubesc" când mai
avea aer să o facă, mâinile Iui Sir Stephen, izvor proaspăt
al acelui foc care urca şi cobora de-a lungul corpului ei,
0 făceau să se aprindă încă şi mai mult. S-a desprins în
cetişor d e ea, co borân du-i fusta pest e coapsele umede, în -
ch ein du-i vesta peste sânii ridicaţ i. „Vino, O , am nevoie
de tin e." Desc hizând ochii, femeia şi-a da t seama dintr-o
dată că mai era cinev a de faţă. încăper ea mare , văruită,
asem ănătoa re sălii de la in trare , se deschide a pr in tr-o uşă
către tera să şi, mai dep arte , către grădină , ia r de pe tera
să, d in tr-u n fotoliu de răchită, cu ţigara înt re buze, o pri
vea u n fel de uriaş cu cran iul ras, cu o b urtă en ormă care
îi întindea cămaşa desfăcută şi pantalonii de pânză. S-a
ridicat şi a înaintat până în faţa englezului care a împins-o
către el pe O. Femeia a zărit, atâ m ân du -i d in buz unar, le
gat cu un lănţişor de ceas, discul de la Roissy. Sir Stephen
1l-a prezentat curtenitor drept „Comandantul", fără a-i

216
 C ucuveaua

adăuga numele şi, pentru prima oară de când se afiliase

celor de la Roiss y ( cu exc ep ţia lu i Sir S teph en), a avu t sur

priza să i se sărute m âna. A u in trat toţi trei, lăsând fereas

tra deschisă . Sir S tep he n a m er s către ş em ine ul di n colţ şi
a sunat. Pe m asa chinezea scă de lângă canapea, 0 a zărit
o sticlă de w hisky, u n sifon şi pahare . Deci nu sunase pen 
tru a comanda băutură. A mai zărit, în acelaşi timp, pe
jos, lângă şem ineu, o cutie de carton albă, destul de mare.
Bărbatul d e la Roiss y s-a aşezat în tr -u n fotoliu de pai, S ir
Stephen, pe jum ătate , pe m asa rotun dă, c u u n p icior b ă-
lăbănindu-se. O, căreia i se indicase canapeaua, îşi ridi
case asc u ltătoa re fusta, sim ţin d pe coapse înţep ătur a
uşoară a b um ba cu lui d in care era fă cut ă cuvertur a p ro
vensal ă. A i ntra t Norah . S ir Stephen i-a spus să o dezbra
ce p e O şi să îi ia hainel e. O a lăsat-o să îi ia vesta boléro,
ro ch ia, cor setu l cu balene arcuite' care î i str ângea mijlo
cul, sandalele. Im ed iat ce a dezbră cat-o, N ora h a plecat,
iar O , p ătru nsă de a uto m atism ul regul ilor de la R oissy,
sigură că Sir Stephen nu doreşte din partea ei decât do
cilitate perfectă , a rămas în pici oare, în mijlocul încă pe
rii, cu och ii co bo râ ţi, aşa că m ai m ult a gh icit-o decât a
văzut-o pe Na talie alun ecân d peste fere astra de schisă, îm 
brăcată în negru, ca şi sora ei, desculţă şi tăcută. Fără în 
doială, Sir Ste phe n expli case ce este cu N atali e. S-a m ul
ţum it deci să îi sp ună num ele musafirului care nu punea
nici o înt reb ar e şi să o roage să to ar ne în pahare. Imediat
ce fetiţa a pus wh iskyu l, a pa de Seltz şi cu bu rile d e ghea
ţă, al căr or cl inch et î n pah ar , în tăcerea ca re se lăsase, era
sfâşietor, Comandantul, cu paharul în mână, s-a ridicat

217
'y 'im /iu r •yftâ a yg
POVH STEA sUI l O

din fotoliul din care nu se mişcase cât tim p O fusese dez

brăcată şi s-a apropiat de ea. O a crezut că m âna liberă

i-o va pu ne pe sâni sau pe se x. N um ai că nu a atins-o, ci

s-a m ulţum it să o priveas că de ap roap e, de la gura între
desc hisă pân ă la gen un ch ii desfă cuţi. S-a înv ârt it în jurul
ei, an aliz ân du-i cu m in uţie sânii, coapsele, fes ele, totul,
fără a scoa te un cuv ânt, iar pre zen ţa co rp ului lui gigan
tic, trec ân du-i atât de ap roape, o ză păcea pe O în aseme 
ne a m ăsură încâ t n u mai ştia dacă ar fi vru t să o ru pă la
fugă ori, dim po trivă, să o pună jos şi să o strivească sub
greu tatea lui. Era atât de tulb ura tă încât şi-a p ierd ut cum 
pătul şi a ridicat privirile spre Sir Stephen pentru a-i cere
aju tor ul. înţeleg ân d-o , ace sta a zâm bit, s-a aprop iat, i-a
lu at m âin ile şi i le-a sucit la spa te, ţin ân du -le cu un a sin
gură. S-a lipit de el cu ochii închişi şi, ca prin vis, sau ca
în crep us cu lul un ei stări de sem ico nştienţă, urm ar e a
ep uizării, d up ă cu m i se mai în tâm plas e şi în copil ărie
cân d, ieşită pe ju m ătate de su b efec tul anest eziei , infir
mierele, care o credeau încă adorm ită, vo rbe au desp re ea,
de sp re p ăru l ei, despre tenul ei palid, despre pântece le
plat sub care începuse să îi crească blăniţa, tot aşa deci l-a
au zit pe stră in adu cân du-i laude , insistând asup ra podoa
bei sânilor puţin cam prea grei, asupra taliei înguste şi a
fiarelor mai groase, m ai lung i şi mai vizibile decât de obi
cei. A mai aflat, toto dată, că Sir Step hen prom isese să i-o
îm prumute săptămân a viitoare, dr ep t care îi şi mulţumea.
Dup ă care, luâ nd -o de ceafă, englez ul i-a şoptit cu blân
deţe să se trez easc ă, să urc e în camera ei şi să îl aştepte
îm pre un ă cu Na talie.

218
 CttVSÏOff
C ucuveau a

Obser vând-o atâ t d e tulb ura tă, N atalie, îmb ătată de bu 

curia de a o vedea pe O pătrunsă şi de un alt bărbat în

afara lui Sir Step he n, dan sa în j uru l ei ca o piele roşie, stri

gând: „— Crez i că o să ţi- o bage şi în gură? Ai văzut cum
se uita la gura ta? Ah! ce fericită eşti să trezeşti atâta do
rinţă! Sig ur o să te biciuia scă. D e tre i ori şi-a în tors p ri 
virile la semnele d e bici. M ăcar a tun ci n u te vei mai gândi
la Jacqueline. — Păi, la Ja cqueline mă gândesc tot tim pul,
nu fi pro astă. — N u, nu s unt proastă, ştiu că-ţi lipseşte**.
Era ad ev ărat, dar nici ch iar aşa. Ceea ce îi lipsea lui O n u
era neapăra t să st ea de v orb ă cu Jacqueline, ci să se folo
sească de tru pul un ei fete, cu care pu tea face tot ce v rea.
Da că Nata lie n u i-a r fi fost interzisă , ar fi luat-o pe ea, iar
sin gu ru l m otiv care o împiedica s ă treacă pest e interdic
ţie era certitu din ea că, la Roissy, aceasta îi va fi oferită ,
peste câteva săptămâni şi că, în prim ul rând în faţa ei, cu
aju to ru l ei, m ulţum ită ei, Natalie va fi pre dată la castel.
Peretele de aer, de sp aţiu, d e vid p en tru a-1 nu mi com plet,
car e exista în tre fetiţă şi ea l-ar fi pu s pe foc im ediat, dar,
în acelaşi tim p, degus ta şi aşteptare a la care era c on strâ n
să. I- a sp us-o , dar Natalie a scu turat capul, fă ră a o cre
de. „— Dacă Jacqueli ne a r fi aici, şi n-a r avea nim ic îm 
potrivă, im ediat ai m ângâia-o... — Sigur că d a, i-a
răspuns O râzân d. — Păi, v ez i...“, i- a rep roşat copi lul.
Cum să o facă să înţeleag ă — şi ch iar merita efortul? —
că nu era aşa, O nu era c hia r atâ t de în drăgostită de Jac
queline, nici de Na talie şi, de altfel, de nici o fată în mod
special, ci de fete, ca at are, şi-apo i, cum poţi fi îndrăgos
tită de p ropr ia ta imagine, gă sind m ere u mai em oţionante

219
3 kuJfne ffiéa gv
P oves t ea l u i O

şi m ai fru moa se c elelalt e fete dec ât p e tin e însăţi? Plăce

rea p e care o desco pere a în a vede a o fată gâfâ ind graţie

m âng âierilor e i, închizând ochi i, întărind u-i-s e sfâr curi 

le prins e de buzel e, de din ţii ei, afu nd ân du-s e, sco rmo -
nin du-i sexul şi anu sul şi sim ţind u-le c um se strâ ng în ju 
ru l d eg etelor ei, î i sucea m inţile, iar p lăcerea asta e ra atât
de asc uţită fii ndcă o avea c ontin uu ap ro ap e, ca şi plăce
rea pe care o oferea strângându-se, la rândul ei, pe ceea
ce o p ătrun de a, gem ând, cu diferenţ a că nu pu tea conc e
pe să fie dăruită unei fete aşa cum aceasta i se dăruia, ci
doar unui bărbat. I se mai părea şi că fetele pe care le
m ân gâ ia apa rţine au , de dre pt, b ărba tulu i căruia ş i ea îi
ap ar ţin ea , şi că ea nu era aco lo dec ât pr in pr ocură. Dac ă
Sir Stephen ar fi in tra t cân d ea o m ângâia pe Ja cqueline,
zilele trec ute, c ân d acea sta venea lângă ea la ora siestei,
fără nici o remu şcare, ba din co ntră, cu o tota lă plăcere,
ar fi ţinut desfăcute pentru el fesele fetei, dacă lui i-ar fi
plăcut asta în loc să se uite p rin grilajul ascuns în perete,
aşa cu m o făcea. Pute a fi trim isă la vâ nătoa re, era o pasă
re de pra dă dresată , care în torce a şi adu cea v âna tul fără
să dea gr eş. Şi ch iar ... In ace l m om en t, cum tocm ai se
gân dea , cu in im a zbăt ân du -i-se, la buzele delicate şi atât
de rozalii ale Jacquelinei, ascunse d e b lăniţa blo nd ă de
su b pâ ntec e, la inelu l încă şi mai d elicat şi mai roz din tre
fesele ei pe care n u îndrăzn ise să îl forţeze d ecâ t de vreo
trei o ri, l- a auzit pe Si r Stephen m işcând u-se în do rm ito
rul lui. Ştia că o putea vedea, chiar dacă lucrul nu era re
ciproc , şi o d ată mai m ult s-a s im ţit fericit ă dat orită aces
tei constante expuneri, acestei constante închisori a

220
 Cucuveaua

ochilor lui, în care era prizonieră. Mica Natalie se aşeza

se pe covorul alb, în mijlocul încăperii, ca o muscă alu
necată în lapte, iar O, în picioare, în faţa scrinului rotun
jit pe care îl folosea drept măsuţă de machiaj, peste care
se vedea doar de la brâu în sus, ca în apele unui heleşteu,
în oglinda veche, uşor verzuie şi tremurătoare, te făcea să
te gândeşti la gravurile de la sfârşitul veacului trecut, în
care femei dezbrăcate se plimbau în penumbra aparta
mentelor, în miez de vară. Când Sir Stephen a deschis
uşa, s-a înto rs brusc, lipindu-se cu spatele de scrin, încât
fiarele dintre picioare au izbit unul dintre mânerele de
bronz, scoţând un clinchet. „Natalie, i-a spus englezul,
mergi şi caută cutia de carton care a rămas jos, în a doua

cameră." Când s-a întors, fata a aşezat cutia pe pat, a des

chis-o şi a scos, unul după altul, obiectele dinăuntru, în-
tinzându-i-le rând pe rând Iui Sir Stephen. Erau nişte
măşti. Peruci şi măşti în acelaşi timp, se vedea că erau fă
cute pentru a acoperi întreg capul, lăsând libere, în afara
ochilor, doar gura şi bărbia. Erete, şoim, cucuvea, vulpe,
leu, ta ur... nu erau decât măşti animaliere pe măsura ca
pului uman, făcute însă din blană sau din pene veritabi
le, cu orbitele um brite de gen e, când, în realitate, an im a
lul respectiv le avea (ca în cazul leului), cu pielea sau cu
penele coborând destul de jos pentru a ajunge până pe
umerii mascatului. Era de-a juns să fie strânsă o chingă,
suficient de largă, de altfel, ascunsă sub această pavăză
prelungită în spate, pentru ca masca să se aplice fix dea
supra buzei supe rioare (erau pra ctic ate şi orificii pe ntru

nări) şi peste obraji. O armătură de carton modelată şi

221
3 bu£n* ^
Poves t ea l u i O

rigidizată îi menţinea forma, aşezată în tre învelişul exte

rior şi dublura de piele. în faţa oglinzii celei m ari, în care
se putea vedea din cap până-n picioare, O le-a încercat
pe rând. Cea mai originală, care, în acelaşi tim p, o trans
forma cel mai tare şi i se părea cea mai naturală, era o
mas că de cucuvea (erau do uă în cutie), fără îndo ială pen
tru că avea pene arămii şi bej, culori care se închideau
până la nuanţa bronzată a pielii ei. M antia de pene îi as
cundea aproape în întregime umerii, coborând până la
jum ătatea spatelui şi, în faţă, până în locul în care înce
pea scobitura dintre sâni. Sir Stephen a pus-o să îşi ştear
gă rujul, apoi, cum îşi scosese masca, i-a zis: „Aşadar, vei
fi cucuveaua Comandantului. Dar, iartă-mă, O, vei fi
dus ă în lesă. Natalie, mergi ş i caută în prim ul ser tar din
secretairul meu, vei găsi acolo un lanţşi nişte agrafe". Na
talie i le-a adus, iar englezul a desfăcut ultima verigă a lan
ţulu i şi a trecu t-o p rin cel de-al doil ea inel pe care O î l
purta de buzele sexului, apoi l-a închis la loc. Lanţul, ase
m ănăto r acelora p entru câini (chia r aşa ceva şi era), avea
un metru şi jum ătate şi se term ina cu un cârlig care se în 
chidea cu un resort. Sir Stephen i-a spus Nataliei, după
ce O şi-a pus masca la loc, să ia celălalt capăt al lanţului
şi să meargă prin cameră, înaintea acesteia. Fata a făcut
de trei ori în conju rul camerei, tră gând-o după ea, de sex,
pe O, goală şi mascată. „Mda, a constatat Sir Stephen, Co
mandantul are dreptate , trebu ie să te epilezi complet. L ă
săm asta pe m âine. Până una-alta, lasă lanţul aşa."
în aceeaşi seară şi pentru întâ ia oară în compania Jac-
quelinei, Nataliei, a lui René şi a lui Sir Stephen, O a cinat

222
 Cjrvuvp
C ucuveaua

goală, cu lan ţul tre c u t p rin tre picio are, urcâ n du -i pest e
fond şi în co nju rân du-i m ijlocul. N ora h s ing ură îi servea,

iar O înce rca să n u îi întâlne asc ă privirea . O che mase Si r

Stephen, cu d o uă ceasuri m ai în ainte.
Rănile pro asp ete, m ai m u lt d ec ât fiar ele şi pecetea de
pe fese, au fost cele care au tu lb u ra t-o peste m ăsură, a
doua zi, la Institu tul d e Frum useţe, p e tâ năra la care O se
dusese pentru a se epila. D egeaba i-a exp licat c ă epilarea
cu ceară, ca re se t rag e d in tr- o da tă, d upă ce s-a î ntărit şi
a prins fi rele de p ăr, p rod uc e o du rere la fel de vie ca lo
vitura d e cravaş ă, degeab a i-a re petat, b a ch iar a înce rcat
să o lăm ure asc ă, dacă n u care îi era d estinu l, cel p uţin că
era ferici tă, n u a fost ch ip să o vadă m ai p uţin scandali

zată,
O de mai p uţin aîngrozită.
a o linişti Singu
fost că, de underul efectprivită
fusese al încecu
rcărilor
milă, lui
acum oroarea era aceea care umpluse privirile fetei. Cât
de drăg uţ i-a m ulţum it la sfârşit, cân d era pe p unctul de
a părăsi c abinetu l în care picioarele îi fuses eră desfăcute
larg, ca p en tru dragoste, cât de m are fus ese su ma p e care

o lăsase, O simţea totuşi că n u pleacă de acolo, ci este d ată

pe uşă afară. Dar, ce-i păsa? Era limpede că fusese ceva
şocan t în co ntra stul d intre p ărul de sub pântece ş i pe ne
le măştii. Era lim pe de că aspe ctul de sta tuie egip tean ă pe
care i-1 conferea masca şi pe care umerii largi, şoldurile
înguste şi picioarele lungi îl accentuau impunea să aibă
pielea în întregime netedă. Numai efigiile zeiţelor sălba
tice ofereau atâ t d e rid ica tă şi d e vizibil ă de sp icătura de
sub pântece, d in tre buz ele că reia se ive a locul în care se
opreau, u ni ndu -se , celel alte bu ze, încă şi m ai fine. Să fi

223
POVESTBA LUI O

fost vre o as emen ea ima gine şi cu inele trec ute prin buze?
O îşi am intea de roşcata du rd ulie de la Anne -M arie, c are

îi spusese că stăpâ nu l ei n u folosea inelul d e sub pânte ce

decât pen tru a o lega de piciorul pa tulu i şi că o dore a epi-
lată fiindcă numai aşa considera că este goală cu adevă
rat. O se temuse că, în schimb, ea îi va displăcea lui Sir
Ste ph en , care se distra tre câ nd u-şi degetel e p rin blăniţa
ei şi tr ăgâ nd-o de firele de p ăr, îns ă se înşelase: acestuia i

s-a păru t înc ă şi mai tul bu rătoa re şi, după ce şi-a pu s ia
răşi masca, iar buzele, şi ale gurii şi ale sex ului, lips ite de
ruj, se puteau zări atât de palide, a mângâiat-o aproape
tim id , cu m faci cu un animal pe care ai vr ea să îl îmblân
zeşti. N u i-a spus nim ic nici despre locul un de urm au să
aju ng ă, nic i desp re ora plecării, nici desp re invitaţii Co
m an da ntu lui. însă to t res tul după -amiezei a do rm it ală
tu ri de ea , iar s eara a com andat cina p en tru am ândoi, î n
do rm itor. Au plecat cu Buick-ul, u n ceas înaintea miezu
lui n op ţii. O era acope rită cu o capă maro , de m un te, iar
în picioare p urta nişte saboţi de lem n. Natali e, în p anta 
loni şi pu lover neg re, o ţinea în lanţul al c ărui cârlig c u
reso rt era p rins de bră ţara pe care o pu rta la mâ na dreap
tă. Sir Stephen conducea. Luna, aproape plină, lumina
din înalt, în pete mari, ca ningând, şoseaua, copacii, ca
sele din satele prin care treceau, lăsând negre, acoperite
parcă de tuş, toate locurile la care lumina ei nu ajungea.
Pe la por ţi m ai erau m ici gru pur i de oam eni, pe care îi
sim ţeau m işcaţi de curio zita te la tre cerea maşinii închi
se, fiindc ă Sir Stephen nu îi mai d ădu se la o parte capo
ta. Câinii lătrau. Pe un de treceau, în lum ina farurilor,

224
 ùrorcop
CUCUVBAUA

măslinii păreau nori de argint, plutind la doi metri dea

supra solului, iar chipa roşii, pe ne negre . N im ic n u era re al
în această ţar ă pe care no ap te a o tra ns fe ra î n im agina r, cu
excepţia, po ate , a p arf u m u lu i de sa lvie şi d e levănţică.
Deşi dru m ul urc a în contin uu, a dia acelaşi vâ nt călduţ. O
şi-a lăsat capa să îi alun ec e d e pe um er i. N u avea c ine să
o vadă, doa r n u era nim eni p rin preajmă. Zec e m inu te
mai târziu, du pă ce au rula t de-a lungu l u nei p ădu ri verzi
de stejari, pe co am a u ne i coline , Sir Steph en a în cetin it
în faţa un ui zid c u o p oa rtă mare, cu do uă can aturi, care
s-a deschi s la a propierea maşinii. A parca t în tr-o prim ă
cur te şi, im ed iat ce p oa rta a fost închisă , le-a fă cut sem n
celor do uă să cobo are, O lăsându -şi în maşină, la ordinu l

lui, cap a şi saboţii. P oa rta pe care a îm pin s-o se desc hi

dea î ntr -o mănăstire cu arcade Renaissance, d in care d oa r
tre i p ereţi m ai rămăseseră în picioare, în locul celui de-al
treil ea, ast fel form ata cu rte interioară prelungind u-şi d a
lele de p arte a liberă cu o tera să. V reo zec e cup luri dan 
sau pe tera să şi în curte, câteva femei foarte d ec olta te şi

câţiva bărbaţi în alb e rau aşezaţi la m ăsuţe lum inate de

lum ân ări, p ick -up ul se a uzea din gal eria din stânga, e xis
ta şi un bar în cea din dreapta. C ând lum ina lunii, nu
mai p uţin pu ternic ă decât a lum ân ărilor, a pu s-o în ev i
denţă pe O, tra să de Natalie ca de o m icu ţă u m br ă nea
gră, cei care au z ărit- o s-au o prit d in dan s o ri s-au ridi 
cat de la m ese. Băiatul care avea grijă de muzică, sim ţind
că se întâ m plă ceva deose bit, s-a în to rs şi, tulb ur at , a
oprit discul. O n u a m ai în a in ta t Sir Stephen, nemişcat
şi el, la doi paşi în urma ei, aştepta, la rândul lui.

225
^T îiu /inti
P o ve st e a l u i O

Com an da ntu l i-a da t la o p arte pe cei care s e strânseseră

în jur ul femeii şi a o rd on at să f ie adu se to rţe pe ntru a o

putea vedea mai bine. »— Cine e?, întrebau invitaţii. A

cu i e? — A du m nea vo astră, d acă do riţi", le răspundea,
trăgân du -le pe N atalie şi pe O în tr -u n co lţal tera sei unde
o b an că din piatră al bă, ac operită cu o saltea cambodgi a-
nă, era sprijinită de perete. D up ă ce O s -a aşezat, cu spa
tele lipit d e zid, cu mâin ile pe ge nun chi, cu Na talie pe jos

la pici oarel e ei, în partea stângă , ţin ân d-o în co nt in uu de

lan ţ, C om an da ntu l s-a întors. O îl căuta cu priviril e pe
Sir Stephe n, dar, la început, n u l-a p u tu t zări. Apoi , mai
m ult l-a gh icit întin s pe un şezlong, l a celălalt capăt a l te
rasei. Putea să o vadă, aşa că era liniştită. Muzica răsuna
din no u, dansatorii trecuser ă iarăşi în ring. U nul sau două

cup luri s-au apro piat de bancă , mai întâi c a din întâm 
plare, continuând să danseze, apoi u n alt cuplu, mai di
rec t, femeia tră gâ nd d upă ea şi bărba tul. O îi pri vea c u
och ii ei încercuiţ i de b ru nul înch is al pen elor, deschizân-
d u -i larg ca ş i pasă rea n octu rn ă pe care o închipuia, iar
iluzia era a tât de p reg nan tă, în câ t cel mai firesc lucru pă

rea ca nim ănu i să nu-i dea prin cap s ă îi p ună vreo într e
bare, ca şi cum chiar cucuvea a r fi fost şi, p rin urm are,
m ută şi sur dă la limbajul u m an . De la miezul n op ţii pân ă
câ nd zori le au încep ut să lumineze zarea, spre cinci dimi
neaţa, pe câ nd lu m ina lun ii sc ădea că tre apu s, m ai m ul
te persoane s-au ap ro pia t de ea, au atins-o , au făcut cerc
în ju ru l ei, de m ai m ulte ori i s- au desfă cut picioa rele şi,
ridicându-i-se l anţul, s-au ad us can delabre cu do uă bra
ţe, d in faia nţă pro ven sa lă (s im ţea flac ăra lum ân ărilor

226
 Cucuveaua

încălzindu-i inte rioru l coa pselo r) pentr u a vedea cum era

prins lanţul. U n am erican beat a pus m âna pe ea râzând
însă, când a re aliz at că a at in s în acelaşi tim p carn ea şi fie

rul care trecea prin ea, a bu rii a lcoo lului i-a u zbu rat ime
diat din cap ş i O a v ăzu t iv in du -i-s e p e c hip aceeaşi oroa
re, acelaşi d is pre ţ pe care le cit ise şi p e fa ţa fetei ca re o
epilase. Bărbatu l a p leca t. A m ai fos t şi o fată foarte tâ nă
ră, cu um erii goi şi c u u n co lier m ic uţ de p erle la gât, în
rochie albă ca d e p rim ba l d es tin at fetiţelor, cu doi tra n 
dafiri galb en-pa l în talie, p e c are u n băiat a aş ezat- o în
faţa ei, uşor s pre dre ap ta. Apo i a lu at-o de m ân ă şi a obli
gat-o să îi m âng âie sânii lu i O , ca re au frem ătat sub p al
ma proaspătă, să îi atingă sexul, inelul, gaura prin care
acesta trecea. M ic uţa a sc ulta, tăc u tă, ia r cân d b ăiatu l a
anu nţat-o că îi va face şi ei la fel n u a p ăru t să vrea să dea
înapoi. Dar chiar şi aşa, folosind-o astfel, luând-o drept
model, dre pt ob iec t de s usţin er e a un ei de mons traţii, nic i
măcar o sing ură d ată n u i s-a adr esat vre un cuvânt. Să fi
fost ea din piat ră, o ri d in ceară , să fi fost o c reatu ră di n
altă lum e, d es pr e ca re se cred ea că ar fi fost inu til să i te

adresezi, asta în cazul în care cinev a a r fi îndrăzn it să o

facă? Abia câ nd s-a lu m in at bin e de ziuă , cân d toţi m u
safirii au plecat, Sir Stephen şi Comandantul, trezind-o
pe Natalie, care dorm ea la picioarele lui O, au ridicat-o
pe aceasta din urm ă, au adus-o până în mijlocul curţii,
i-au scos la nţul şi m asca şi, în tin zân d-o pe bu rtă, pe unda
dintre mese , au po sed at-o cu schi mbul.
 într-u n ultim capitol, care a fo st suprim at, O se întoar
ce la Roissy, unde S ir Stephen o părăseşte.

Există şi un al doilea fin a l al poveştii lui O. Văzându-se

pe punctul de a f i părăsită de Sir Stephen, O a preferat să

moară. Ia r Sir Steph en a fo st de acord.

 CUPRINS

Prefaţă la ediţia românească (Magdalena Mărculescu)........5

Fericirea în sclavie (Jean Paulhan) ....................................13
O revoltă în Barbados..........................................................15
I. Hotărâtoare ca o scrisoare ..........................................17
H. O decenţă necruţătoare.............................................20

UI. Ciudata scrisoare de dragoste ................................-24

Adevărul despre revoltă.....................................................
*28

Povestea lui O (Pauline Réage) ..........................................**

I. îndrăgostiţii de la R oissy ..........................................^5
ü . Sir Stephen.................................................................^
IU. Anne-Marie şi inelele...............................
IV. Cucuveaua...............................................................
Există un al doilea fin a l ..............................................^