Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II.
In Baia de Criş şl Ţebea.
Comitetul central al «Astrei» noastre a sosit încă din 30
August la Baia de Criş, la ora 13-10, venind, în cea mai mare
parte, dela Sibiiu, pela Arad, de unde i-a stat la dispoziţie un
vagon special.
Serbările s'au început Sâmbătă, în 30 Aug., după prânz.
Pe oaspeţi i-a intimpinat, după ce le-a cântat o fanfară militară,
cu cuvinte călduroase dl Dr. Nerva Oncu, dir. desp. Baia de
Criş al «Astrei»; I. Pr. Sf. Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan,
membru în comitetul central, a mulţumit în numele acestuia
pentru buna primire.
In Baia de Criş s'au întâlnit membrii din comitet cu pre
şedintele lor, dl Vasile Goldiş.
La orele 17 (5) au întreprins membrii comitetului" central,
împreună cu ceilalţi oaspeţi şi cu localnicii, un pelerinaj la mor
mântul dela Ţebea (distanţa e de 2 km.). In numele «Astrei»
s'a depus o frumoasă coroană din frunză de stejar, cu panglici
tricolore pe mormânt. Dl prof. univ. şi membru al Acad. Rom.
Dr. I. Lupaş, a rostit următoarele cuvinte, ca delegat al «Aso
ciaţiunii» :
Duminecă, in 31 August.
rind în acftlaş timp virtuţile, afirmate prin veacuri, ale populaţiunei, care
a dat neamului românesc, acum o sută de ani, pe cel mai ilustru fiu, al
munţilor — pe Avram lancu.
Onoare şi glorie amintirii lui.
- 294 —
ghiar. Dâra de lumină pe care o lasă lancu in urma lui lumină cu folos
cărările tinerimei; poezia populara i-a făurit un cult şi noi am crescut fn
misterele lui. Povestea Iancului deşteaptă in sufletul celorce i-a a urmat
toate posibilităţile de eroism politic şi cultural, care ne-au strecurat printre
vremile de restrişte.
Şi acum mă întorc cătră tine, Slăvite Erou! Tinerimea universitară
de azi se simte datoare în faţa mormântului tău cu o profesie de cre
dinţă. Noua cotitură a vremilor te-a răzbunat. împăratul, care descinse
odinioară în leagănul popularităţii Tale cu intenţia, poate, de a-ţi acorda
un preagraţios zâmbet imperial — nu mai este. în locul iui împăratul
nostru se închină azi Ia mormântul Tău şi aduce laudă mărimii Tale. Cel
vechiu a dispărut, a dispărut de mult, căci dintele harnic al vremii i-a ros
coaja împărăţiei pe mai multe locuri... Pe cel nou ni 1-a dăruit Dumnezeul
dreptăţii şi vitejia noastră şi ni-1 va păstră iubirea noastră nemărginită.
Alături de dânsul, care a scris în pravila vremilor mai noui o altă epopee
măreaţă, vom sparge, la nevoe, şi porţile iadului. Cu sufletul disciplinat
de forţa idealului, care te-a covârşit in viaţă, vom porni o ofensivă culturală
împotriva întunereculul, care sapă, iar legăturile noastre cu pământul stră
moşesc ne vor desemnă direcţia luptelor, ne vor semnala la timp primej
diile mari. Dacă vom simţi că «aerul din case e stricat, vom veni ca un
uragan să le curăţim». încheiu cu cuvintele generaţiei dela sfârşitul vea
cului trecut: «Dormi în pace, smeritule mucenic al ideii naţionale! Cununa
pângărită de alţii ţi-o reaşezăm pe mormânt! Tinerimea română de azi iŢi
cinsteşte memoria şi veghiază...»
III.
In Câmpeni.
Oraşul a îmbrăcat haină de sărbătoare. Atâta lume n'a
văzut de când există. Erau pline pieţele, pline casele, pline
câmpurile din Împrejurime. I. P. S. Mitropolitul primat Dr. Miron
Cristea sosise din preseară, cu P. S. S. Episcopul Nicolae lvan
cu suita şi cu corul' episcopiei din Cluj.
In dimineaţa zilei de 31 August s'a făcut sfinţirea celor
trei clopote nouă ale bisericei ortodoxe române. Sfinţirea s'a
săvârşit din partea I. P. S. Mitropolitului Primat şi P. S. S. Epis
copului Nicolae. Răspunsurile le-a dat corul episcopiei din Cluj,
condus de dl Vas. Petraşcu. Credincioşii parohiei au adunat
cu colecte benevole 200,000 lei pentru clopote. In 1916 le lua
seră autorităţile maghiare, ca să toarne tunuri din ele.
Intr'acelaş timp s'a oficiat un serviciu divin şi în biserica
unită română, care s'a sfinţit din partea capului bisericei unite,
I. P. S. S. Mitropolitul Blajului, Dr. Vas. Suciu.
Publicul a plecat mai apoi Ia expoziţie.
In două săli mari ale băncii «Doina» din Câmpeni s'a
aranjat o expoziţie de obiecte lucrate de industria de lemn şi de
producţii miniere din Munţii Apuseni. N'au putut să lipsească,
fireşte, doniţele şi ciubărele Moţilor, de toate soiurile. Din sa
tele Certeje, Scărişoara, Neagra şi Albac au trimis Moţii doniţe,
donicioare cu pirogravuri, şteanduri, ciubere, tulnice de brad,
buciume, o moară in miniatură. In altă sală au fost expuse di
ferite soiuri de minerale, cristale, de prin comunele Abrud, Roşia,
Buciumam', Baia de Arieş şi din Arieş. Şcoala de arte şi me
serii din Zlatna a arătat preţioase obiecte din aragonit şi ala
bastru, lucrate cu mult gust.
Casa lui lancu dela Vidra de sus e împrejmuită cu un gard,
de scândură cu laţi. S'a păstrat casa aşă cum eră pe vremea
lui lancu, numai de-a stânga şi de-a dreapta s'au construit două
case.. In casa lui lancu a rămas mobiliarul care a fost. In parcul
de dinaintea casei se poate ceti, din. straturile de flori, numele
Ferdinand şi Măria, pe de o parte şi Avram lancu, pe de cea
laltă parte.
La dreapta dela casa lui lancu e construit * Muzeul Avram
lancu*, constatator din 5 camere: 2 odăi cu obiecte privitoare
— 303 —
Sire,
Doamnă,
Alteţe Regale!
Progresul spre fericirea omenirei pe pământ se realizează prin ar
monizarea treptată a libertăţii individuale cu interesele comunităţii.
Dreptatea supremă este desăvârşirea acestei armonizări. Ea se face
prin afirmarea progresivă a forţelor de coeziune socială.
Serviciul divin la casa lui lancu. Sfinţirea casei naţionale şi a muzeului anilor
1848—1849 de pe lângă casa lui lancu.
scut a fiinţei noastre naţionale dela Avram Iancu, Craiul Munţilor, a primit-o
acum Regele tuturor Românilor. Acest Rege, în fruntea naţiunei române
întregi se închină azi memoriei lui, iar «Asociaţiuner-» dnpă 63 de ani ai
fiinţării sale azi îşi ţine cea dintâi adunare festivă sub prezidenţia de o n o a r e
a acestui Rege viteaz şi înţelept. Sub puternicul Său scut şi al tuturor ur
maşilor Săi ea îşi va îndoi energia pentru păstrarea pe vecie a unităţii şi
libertăţii noastre naţionale prin puterea invincibilă a culturii.
închiriându-ne memoriei lui Avram Iancu şi a tuturor acelora, cari
au adus jertfa iubirii lor pe altarul idealului nostru naţional şi jurând cre
dinţă neclintită acestui ideal, în extaz de fericire strigăm astăzi:
— 308 —
Sire,
Dacă privim mişcarea Românilor ardeleni din anii 1848 şi 49, când
personalitatea lui lancu a devenit istorică, trebue să ne dăm seamă, că ea
.a fost cea dintâiu afirmare politică conştienta şi energică a poporului no
stru. Lipsiţi de condiţiile esenţiale, între cari se poate fauri o politică na
ţională, supuşi încă şi in jumătatea primă a veacului XIX, unor concepţii
medievale de drept, cari îi apăsau cu greutatea lor de plumbi Românii
din Ardeal au săvârşit, totuş, una din minunile, pe cari provedinţa ni le-a
rezervat darnic în drumul cătrâ realizarea firească a idealului naţional,
- 311 —
au fost nevoiţi pe urmă a-le lăsă in mâna duşmanului. Prin Martie Încercă
un ceasornicar din Abrud cu numele Andrâs să verse tunuri de fer, dar
nu izbuti. In aceeaş vreme insă un C â m p e n a r , Nicolae Mucea, izbuti a
vărsa trei tunuri, dintre cari unul a fost dat lui Axente, care 1-a dus la Blaj,
iar d u p ă terminarea răsboiului a fost aşezat în cetatea din Alba-Iulia. Al
doilea n'a reuşit. Pe acesta 1-a dus lancu la Vidra, unde 1-a păstrat câtăva
v r e m e , şi după revoluţie, iar al treilea a fost pus în funcţiune, însă fără
de succes, în cursul bătăliilor, ce s'au dat mai târziu. Muniţia şi tunul primit
din Alba-lulia le aduse la Câmpeni căpitanul de geniu O p r e a Circa, la a
cărui stăruinţă se hotărâse colonelul apărător al cetăţii să le trimită lui
lancu. Aceasta e istoria tunurilor lui lancu, despre cari bătrânii noştri vor-
biau cu atâta eatusiasm.
Sire,
Situaţia politică a-Românilor din Ardeal în criza grea din acea vreme
nu mai deschidea perspectiva luminoasă de anul trecut. Delegaţ'unea, care
lucrase de mai multe luni în Viena, aşteptă zadarnic răspunsul împăratului
la petiţia din 25 Februarie 1849 şi la «urzoriile> numeroase, prin care se
cerea o soluţie. Postulatul de* unire a tuturor Românilor din monarhia
. austriacă într'un singur corp naţional nu obţinu aprobarea Curţii. Ministrul
Bach se pronunţase la 10 Martie împotriva acestui program naţional, din
motive de oportunitate lesne, de înţeles amână răspunsul aşteptat de frun
taşii români, pe cari îi ameninţă, totuş, cu vorbe şi promisiuni. El izbuti să
tărăgăneze acest joc perfid dela începutul anului 1849 şi până către finele
lui Iulie, când răspunsul său, ce echivala cu un refuz, izbi ca un fulger
delegaţiunea română, din care făceau parte nu numai Ardeleni, ci şi Bă
năţeni, Ungureni şi Bucovineni. Câtă distanţă dela programul generaţiei
de atunci şi până la ofranda îmbiată cu anume rezerve. «Mântuirea naţiunii
române, condiţiunea desvoltării ei de sine, a ridicării şi a existenţei ei ca
naţiune, precum şi împlinirea chemării ei în interesul monarhiei întregi,
prin urmare, practica punere în lucrare a principiului egalităţii de drept
faţă de naţiunea română, intr'adevăr nu stă în desbinarea ei, ci numai şi
numai în împreunarea tuturor Românilor din monarhia austriacă într'un
singur corp, cu declararea pământului locuit de naţiunea română ca 'ţară
ereditară». La acest program Bach le răspundea: «Românii sunt ridicaţi la
egală valoare şi la egale drepturi cu celelalte naţiuni şi prin aceasta le este
garantata egala desvoltare a naţionalităţii lor, precum şi participarea la in-
stituţiunile libere comune, acordate tuturor popoarelor din imperiu, între
marginile precizate în constituţie». Dar delegaţia dela Viena replică cu
deplină îndreptăţire, ca «un asemenea drept va fi literă moartă pentru Ro
mâni, dacă nu se vor uni toţi într'un singur corp naţional faţă de celelalte
naţiuni conlocuitoare, corp cu totul independent, atât cu privire la admi
nistraţie, cât şi la legislativă».
— 317 —
chiega convingerea, că neamul său işi poate găsi mântuirea numai în sine
însuşi, în puterea braţului său vânjos şi în sufletul său eroic. Avem ştiri,
cari ne îndreptăţesc a susţinea o asemenea afirmaţiune. Intre ele mai în
tâia legăturile lui lancu cu A. O . Oolescu (Arăpilă), vărul Goleştilor, un
naţionalist înflăcărat şi un bărbat politic, care avea mai multă experienţă
politică şi un orizont mai larg, decât Ardelenii. Oolescu veni către Cră
ciunul anului 1848 la Câmpeni, u n d e stete a p r o a p e două luni, ca oaspe al
lui lancu. In toată această vreme distinsul boier muntean, discută cu Craiul
Munţilor sorţile de izbândă ale revoluţiunei r o m â n e . Cunoaştem din scri
sorile sale multe din părerile, pe cari le-a împărtăşit atunci fruntaşilor noştri.
El «se am oraşe» de lancu într'atâta, că îi descoperi planurile, ce şi le fă
ceau emigranţii entuziaşti din Muntenia. Cetindu-i corespondenţa sa din
Constantinopol şi Paris, îi arată, că loan Brătianu, «comisariul nostru din
Paris», cum spunea el, lucrează şi In interesul Românilor din Austria şi că
«în amestecătura aceasta grozavă» trebue să se «constitue» Românismul,
— 318 —
imperiul român din cele opt milioane de suflete româneşti. Datoria lui
Iancu este de-a «constituâ pe cei 4 milioane de Români de către Austria»,
în vreme ce Oheorghe Magheru va avea gloria să câştige izbânda în prin
cipate. Când scria aceste şire lui Iancu din Zlatna. Oolescu primise tocmai
ştiri dela Brâtianu, că Franţa şi Englitera vor să silească pe Ruşi de-a
evacua principatele şi că în chipul acesta, lesne se poate naşte o confla
graţie europeana, o amestecătură grozavă, din care poporul nostru poate
numai profita. In fine Oolescu aduce şi o învinuire justă politicei ardelene:
«Frate Iancule! Români din Ardeal sacrifică viaţa pentru naţionalitate şi
ei nu caută să trimită oameni tn Paris, Berlin, Viena, Francfort, spre a
culege rodul ce trebue'să iasă din lucrurile făcute cu sângele a mii de
Români şi cu averea a sute de sate pustiite. Inzădar va să mâna cineva,
dacă nu ne vom gândi şi la secerat... Acum sau niciodată putem face şi
treaba noastră, făcând pe aceea a altora. Astă împrejurare favorabilă este
rimisă de provedinţă Românismului. Să căutăm ca Românul murind pentru
împărat, să moară şi pentru naţiunea sa. Precât este de însemnătate mare
a avea arma în mână şi a onoră cu triumfuri pe bravii noştri apărători,
onorându-ne noi înşine, când onorăm bravura şi eroismul lui Iancu, pe
atâta este şi până tn mâna omului... spre a stoarce foloasele bravurei pe
calea diplomatică». Asemenea sfaturi şi zugrăvirea unor planuri atât de
măreţe vor fi impresionat profund pe Iancu, cel mai fanatic adept al liber
tăţii naţionale, care pentru noi, cum ne-a învăţat istoria, nu s'a putut realiză
fără de realizarea integrala a unităţii naţionale.
Căpitanul lvanovici, după terminarea revoluţiei, face, în raportul
său, următoarele constatări interesante: «Din Muntenia s'au refugiat în
Ardeal (la Iancu) insurgenţii Oolescu, Ionescu, Bălăceanu, Andreianu şi
Viţian (Racoviţă). N'am reuşit să stabilesc de cătră cine au fost trimiţi în
prefectura-de aici. împreună cu prefecţii Iancu, Buteanu şi Dobra ei ţi
neau fără de teamă (nnverhohlen) cuvântări împotriva armatei şi împo
triva prea înaltei case imperiale». Deci Iancu, conştiu de răspunderea,
care apăsă umerii generaţiei sale, împărtăşea ideile Oolescului: luptă în
contra Ungurilor alături de Habsburgi a fost o tactică momentană impusă
de împrejurări, iar nu un principiu politic! «Nn fiţi mici la credinţă»,
spunea Iancu în Iunie 1849, «îoşelându-vă, că noi am fi oarbe instrumente
ale Camarilei şi că principiul nostru ar fi singur negru-galbînism, după
cum vă place a crede. Nu, domnilor, nu! Noi suntem oamenii libertăţii!
Pentru asta am revoltat, pentru asta n e a m vărsat şi suntem hotărâţi a ne
vărsă sângele până la ultimul- Român». Cine vorbeşte astfel, ştie ce vrea
şi prin aceasta se deosebea Avram Iancu de o seamă dintre contempo
rani: el se consideră instrumentul naţiunei sale, pentru a cărei izbândă
lupta. De aceea xând veni la Câmpeni Nicolae Bâlceseu, celalalt apostol
al naţionalismului, deşi recomandă o tactică imposibil de urmat, împăcarea
cu Ungurii, fu primit cu căldură de cătră Craiul Munţilor. In fond crezul
lor eră identic: unul spunea atât de frumos în graiul său, ce fascină, câ
«până când un popor nu va ex'stâ Ca naţiune, n'are ce face cu libertatea»,
ceeace Iancu se străduise a dovedi c t fapta. După încheierea revoluţiei
Bălcescu nu pregetă a aduce eroului nostru prinosul său de admiraţie,
— 319 _
caracterizând actele de vitejie ale lui l a n c u : una din faptele cele mat mi
nunate ale acestui minunat al XlX-lea veac. Dar şi Avram lancu trebui
să-şi întipărească atunci adâncul sens al adevărului rostit de Bălcescu, cu
intuiţia unui profet: Garanţia cea mai temeinică a naţionalităţii Românilor
din Transilvania stă în libertatea Munteniei şi Moldovei». El trase liniile
programului politic, pentru a cărei realizare Maiestatea Voastră, Sire, aţi
tras sabia vitejească, pentru ca prin e r o i ' m u l şi jertfa de nesfârşită mă
reţie a ostaşului român, să desăvârşiţi opera generaţiunilor mari ale nea
mului r o m â n e s c .
• Câtă dreptate avea Eudoxie Hurmuzaki, farul luminos al fraţilor
bucovineni, să fixeze, la sfârşitul anului 1549, următorul bilanţ: «Din par
te-mi, chiar deşi ultima mişcare a Românilor nu ar fi avut alt spor, eu
totuş aş binecuvânta apropierea duhurilor, unirea inimilor, frăţietatea ca-
M. S, Regina în Câmpeni.
opt tabere de Moţi, vedea că Ungurii nu-i mai pot smulge Izbânda stă
ruinţei eroice. Cordonul din Munţii Apuseni rezistase in mod strălucit. In
8 August Nicolae Bălăşescu ii scria din Sibiiu: «Frate Iancule! Oeneralul
Liiders m'a invitat să te înştiinţez, că în zilele apropiate soseşte la Alba-
Iulia. Nu uită să te prezinţi la el cu câţiva flăcăi aleşi. Vei primi dela
dânsnl şi câteva daruri. Frate, bine să grijeşti, nu cumva să-ţi pătezi nu
mele, pe care ţi l-ai creiat. Noi privim la tine, ca la soarele de miazăzi».
Iancu se prezentă în- Orăştie, împreună cu Axente şi cu tribunul Szenti-
vâni, generalului Liiders, care ştiît să aprecieze, în cuvinte elogioase, ser-
ziciile adnse cauzei de cătră Românii din Munţi. In raportul prezentat
Ţarului Nicolae, generalul rus zugrăveşte pe Iancu în modul următor:
«Iancu, sufletul mişcării româneşti, a cucerit neţărmurita încredere
şi dragoste a poporului său. Ori unde se arătă, îl primea cu entuziasm;
toate privirile se îndreptau cătră dânsul şi naţiunea română în el vedea pe
eroul şi ocrotitorul său».
Iancu mai ţinu taberile sale adunate până cătră sfârşitul lui August
1849. In 22 Apgust el trimise doi delegaţi la comandamentul din Cluj,
pentru a-1 anunţă, că e gata să-şi demită oamenii, du pace duşmanul a fost
înfrânt. Ofiţerii austriaci din oraşele ardelene, instigaţi de Saşi şi de Un
guri, începură a luă o atitudine tot mai duşmănoasă faţă de Români şi
denunţurile lor răutăcioase sporeau în măsură, în care cetele înarmate re
fuzau a depune armele in massă, ca şi când ar fi fost învinşi. Iancu se
duse la Sibiiu de două ori să* protesteze şi numai după ce văzu, că o re
zistenţă faţă de reaua credinţă a clevetitorilor nu mai are nici un rost,
dete poruncă oamenilor săi, să prezinte armele comisiilor, cari le adunau
din comună în comună.
Prin urmare, îndată după revenirea Ausţriacilor 11 izbi pe Iancu in
gratitudinea lor. In loc de-a aprecia după cuviinţă jertfele aduse de Ro
mâni, ii tratau din nou cu neîncredere şi în loc de-a răsplăti credinţa lor,
comitetul naţional fu desfiinţat şi toate măsurile de represiune,, care se
luară, fură aplicate şi în contra noastră. Abia câţiva din funcţionarii in
stalaţi pe la numeroasele administraţii fură recrutaţi dintre Români şi nimic,
absolut nimic, nici o măsură, nici o lege, nici măcar o făgăduinţă vagă
nu mai dădea vre-o nădejde fruntaşilor români, că lucrurile se vor schimbă
în spre mai bine. Nici delegaţia dela Viena, a cărei conducere o luase
1
ion Maiorescu, nu mai primi vre-un răspuns favorabil. Ba după ce se în
toarse Şaguna acasă, fruntaşii români deveniră incomozi pentru noul regim,
care plutea în apele reacţiunei celei mai negre.
Lovitura straşnică primită de poporul său nu-1 durea pe nimeni mai
mult, ca pe dânsul. Cum încrederea în eroul naţional nu dispăruse, de
câte-ori o n o u ă desiluzie incercă pe fruntaşi ori pe popor, privirile tuturor
se aţinteau, iarăşi, spre munţi:
— Ce face Iancu?
— Ce spune Iancu ? '
Dar Iancu nu mai putea să ajute poporului său. Biurocraţri reac
ţionari ii păzeau fiecare pas: Se temeau de el. In Decemvrie 1849 fu chiar
arestat în. piaţa Hâlmagiului, dar poporul adunat în număr mare, îl eli-
— 321 —
Sire,
Mărită Doamnă,
Istoria Românilor din Ardeal nu are o pagină mai luminoasă, ca
această mişcare, izvor inepuizabil de reconfortare sufletească pentru gene
raţiile, cari i-au urmat. Noi am crescut sub vraja povestirilor duioase, cari
ncoronau fruntea senină alui Avram Iancu, Regele Munţilor, cu o cunună
împletită din florile celei mai curate mândrii naţionale. Bătrânii noştri, tri
buni sau Iănceri ai eroului, ne-au învăţat să vedem în el simbolul, prin
care revoluţia dela 1848 a căpătat semnificaţia adevărată. «Nu vă rugăm
să cereţi pedeapsă asupra lui Hatvani», spunea Iancu către un eliat al Un
gurilor, «că cu ce i-am fost dator, i-am plătit, nimic rămânându-ne înapoi
de-a mai pretinde». Plătind opresorilor pentru nn trecut de durere şi de
suferinţe, el a binemeritat recunoştinţa poporului, din care a răsărit. Iar dacă,
răpus de ingratitudinea legendară a stăpânirii habsburgice, ceeace a fost
omenesc şi trecător în fiinţa sa a sucombat, astăzi din adâncul mormân
tului, unde zace alături de cei mai iubiţi tovarăşi, sufletul său înălţa-se-va
lămurit pentru a sprijini mersul spre lumină al urmaşilor, cari de-a puru
rea vor binecuvânta şi slăvi pomenirea sa!
Să trăiţi, Site!
Să trăiţi, Mărita Doamnă!
Trăiască Augusta Dinastie!
Trăiască şi înflorească România !
glorioase ale mucenicilor, ieşiţi din sânul acestor munţi şi' crescuţi In at
mosfera curată a sufletului iubiţilor noştri Moţi, pilde strălucite şi neîntre
cute de jjrtfă pentru glia strămoşească, pentru Ţară şi românism.
Demnitatea de neam a Românilor ardeleni nicăieri şi nici odată n'a
fost ridicată la o înălţime mai mare, ca prin sabia lui lancu şi prin bravura
ostaşilor săi. lancu a întărit aceşti munţi, nu cu ziduri, ci cu entuziasmul
fiilor săi, într'o cetate neînvinsă a românismului, căruia i-a dat hrană'con-
tinuă întărind pe toţi în nădejdea unor zile mai bune, de deplină liber
tate, ş1 în conştiiuţa. naţională, care a creiat România întregită, unirea
neamului.
Viaţa lui lancu şi a soţilor săi în munca de desrobire a fraţilor, va
rămânea pentru toate generaţiile viitoare o pildă de yecinică recunoştinţă.
Biserica română din ţară nu numai ia din tot sufletul parte la aceste
festive manifestări de generală recunoştinţă, ci şi cu multa mândrie, fiind
conştie că Ca a crescut poporul în duhul care să inspire pe aceşti eroi.
Şi de aceea tocmai zilele şi faptele lui lancu au cristalizat cunoscuta jde-
viză: «Preoţi cu crucea in frunte, căci oastea e creştină». .
Acestui adevăr istoric îi da glas gura poporului în semnificativele
versori:
«Sus pe vârful muntelui,
In cetatea lancului,
De trei zile, de trei nopţi
Cânt-o suta de preoţi:
Şi se roagă şi se închină
Pentru tabăra română».
- 324 -
luat plata în viaţă. «A murit bogatul şi l-au îngropat». Iară noi ne plecăm
genunchii înaintea memoriei lui Avram Iancu, odinioară erou nebiruit, iar
pe urmă p u s tn fiară de un jandarm şi pălmuit. N e închinăm unui o m -
neom, ne închinăm umbrei lui Iancu, cum zicea el, căci Iancu murise după
credinţa lui. Şi nu-1 avem mai puţin drag in starea-i de deplâns, de cum
îl admirăm în timpu-i de mărire.
Unii sfinţi în dragostea lor mare au înebunit pentru Hristos, tot aşa
şi Avram Iancu pentru dragostea lui de neam. Jertfele de sânge ale p o
porului românesc el le vedea zădărnicite prin intriga acelora, pentru cari
se luptase. Fiu al naturii, fiu al munţilor, ca în general şi ceilalţi ardeleni,
el eră sincer în toate faptele sale, întocmai ca natura. El nu cunoştea
meşteşugirea şi prefăcătoria, ori cunoscându-le, nu voia să le urmeze. Inima
lui, aprinsă de focul dragostei, nu cunoştea târguiala pentru p o p o r u l său.
Sire!
Istoria de veacuri a Ardealului românesc e istoria de lacrimi şi de
umilinţă a unui Ciopor orfan.
Din toate apăsările trecutului jugul feudalităţii ungureşti a durat mai
mult. Pretutindeni domnia străină jie-a încătuşat energiile de viaţă, aici
insă s'a aşternut peste noi ca o nenorocire vecină cu moartea, fiindcă în
deosebire de alte părţi, generaţiile noastre de iobagi ardeleni, părăsite în
cursul vremii de cătră conducătorii lor, au suferit necontenit o întreită
mucenicie: de sânge, d e l e g e şi de clasă. Una din aceste primejdii să fi
fost ar mai fi putut'miji flacăra desrobirii, laolaltă ele s'au transformat
într'un blăstăm fără apărare, într'o crudă încercare venită par'că de sus, la
care nu se putea răspunde decât cu plânsul, cu eterna obidă sufletească
a tuturor sclavilor, lată de ce povestea noastră deaiei e o lungă plângere
în surdină, revărsată în doine, ticluită în petiţii la împăratul sau oftată în
rugăciuni la Dumnezeu. Ardealul o mie de ani şi-a muiat desnădejdea în
jale şi s'a mângâiat cu visul. De douăori el totuşi a lovit, cu sete crân
cenă şi cu avânt înfricoşat, dospit din impulsuri seculare. în amândouă
rândurile lovitura lui a pornit din acelaş loc, care prin vitejie legendară a
răscumpărat aureola bărbăţiei îngropate şi-a dat unui popor oropsit unica
zestre de înălţare morală.
Acest loc e Ţara Moţilor. ' '
Moţii apar astfel cu o specială prerogativă în istoria noastră. Neamul
lor vânjos adăposteşte singura tradiţie de eroism pe care vremea vitregă
nu ni l-a putut înfrânge. în munţii Abrudului continuatorii vechei aşezări
romane, ca într'o cetate izolată de slăbiciunile vremelnice, an păstrat re
flexe întârziate de gloria străbună. Cu toată robota lor zilnică aceşti copii
ai codrului şi-au menţinut dorul de libertate. Când tot Ardealul se legănă
în tânguire neputincioasă, în văgăunile lor fermentă revolta. Ei ne-au în
văţat mai întâi să plătim cu sânge, nu cu lacrimi, ei au introdus virtuţile
răsboinice pe-un pământ biruit, ei reprezintă acţiunea într'o lume copleşită
de visare mistică. De pe culmile munţilor apuseni a strigat pentru întâia-
- 331 -
v a r u l ţăran, care întrupează instinctele de viaţă ale unui popor prin prizma
^revendicărilor locale. Dramă lui e un preludiu numai al reînvierii, care
aşteptă în umbră. lancu însă, o verigă într'un lanţ de evoluţiune univer
sală, se înfăţişează dela început într'o armură Complexă de luptător pentru
soarta integrală a unui neam. El e soldatul conştient al ideii naţionale, a
cărui spadă loveşte dela înălţimea unor principii imutabile de «cord cu
catechismul epocii lui. Prin Horia ţâşneşte un fulger răsleţ din viforul
unui popor, prin lancu cere cuvânt poporul însuş, cu adevărurile progra
matice asvârlite în cumpăna istoriei. De aceea răscoala lui Horia e o
j)latformă morală fără consecinţe şi transformări de domeniul realităţei,
câtă vreme revoluţia dela patruzeci şi opt rămâne ca o înaltă semnificare
politică, prrh care s'a inaugurat istoria modernă a românismului, deschi
zând drumul desrobirilor viitoare.
4*
- 332 -
public cu rosturile lui şi cu puterea l-au dus la Sibjju. Iancu târît le-a as
cultat argumentele, le-a primit.programul. Cine ştie ce prâvăiiri surde si
sbăteau In tăcerea lui? O maret'l$ic«lrie îi însenină pe toţi la'gândul
că actul de sumisiune a tigrului îmbl'ânzit va avea o reală contravaloare
politică. O delegaţie de fruntaşi la dus la principele Schwartzenberg, gu
vernatorul Ardealului, care i-a strâns mâna cu satisfacţie şi 1-a poftit zâm
bitor sâşadă; — Also,was wollen die Rumănen ? Iancu, ca la luminajunui
fulger, va fi văzut atunci toată fatalitatea unei istorii milenare. A zimbit
şi el prinţului şi a răspuns cu ochii rătăciţi: — Serenissime, o academie de
drept la Sibiiu. şi o baie de vapori la Vidra!
In clipa aceea a nebunit Avram Iancu!
Zeci de ani s'a plimbat mortul viu pe poienele dintre brazi, peste
mormintele unde dormeau lSncerii fui. Desculţ, sdrenţos, ca un rege Lear,
rătăciâ Craiul munţilor, cea mai înfricoşată icoană a dărăpănării nnuijpopor
chinuit. Pe la târguri' |sau pe câte o rulme de deal, se ivea făptura lui
pribeagă. Moţii alergau la—el să-i atingă genunchii ca pe nişte moaşte şi
sdrenţele lui ca o binecuvântare. Avram Iancu scotea un ilner de cireş şi
cânta marşul lui: «Astăzi cu bucurie Românilor veniţi, pe Iancu îu câmpie
cu toţii îl însoţiţi!... Ţăranii ştiau cântecul atât de bine. In cadenţele lui
bătuseră pe Hatvani şi sdrobiseră odinioară legiunea cu chivărrle cu cap
de mort. Ca un cor din tragediile lui Sofocle înconjurau pe titanul căzut
şi plângeau...
lntr'o zi l-au găsit mort pe o bancă, cu faţa întoarsâjspre cer şi l-au
îngropat sub gorunul Ini Horia, Ia Ţebea, cu o piatră albă la căpătâi, într'o
groapă îrrprejmuită cu zăbrele sărace...
Gorunul îl plouă de atunci |cu frunze, ţăranii il cântă în balade la
coarnele plugului, iar istoria noastră învaţă din religia l u i . . .
. * «3
Sunt vre-o cincizeci de ani şi'mai bine de când a murit a doua oară
Avram Iancu. De atunci faţa vremilor s'a schimbat printr'o cascadă verti
ginoasă. Credinţa lui s'a înfipt adânc în eonştinţa neamului şi a sjuns_la
o răspântie nonă. jVifoiul dela patruzeci şi opt s'a pornit iarăşi să zguduie
catapiteasma lumii. A reînviat epopeia! Românismul s'a ridicat din cenuşa
ruinei universale şi pe«te stârvul pajurei cu două capete dorobanţii noştri
au împlântat tricolorul pe palatul din Buda..."
O justiţie imanentă, veşnică şi implacabilă, a rectificat povestea noastră
şi a răsplătit martiriul eroului. In faţa mormântului dela Ţebea Jse închină
o Românie aşâ cum a visat-o el cu Bălcescu la focul- de pe ^creste sau
cum a văzut-o ca o fantomă în arătările Iui de pribesg nebun.
î n decorai schimbat un alt monarh trecejastăzi pe la casa Ianculul.
E al nostru. Vine să-i îngenunche la groapă, simbolizând recunoştinţa unui
neam. Clipa ne covârşeşte cu înţelesul ei adânc, un fior de veacuri tre
mură Sn franzele gorunului lui Horia şi din troparele bizantine flutură
eternitatea peste capetele noastre. In coborârea amurgului se vor aprinde
iar focuri pe culmi, fumul lor se va ridica la cer paşnic şi blând, ca fumul
jertfei bine primite. Târziu, in lumina albă de lună, va picură din nou glas
- 336 —
de fluier printre crengile brazilor, ca o chemare de departe: * Astăzi cm
bucăţit Românilor veniţi!» ..y.
Ascultă, Sire, acest fluier cu feţaje^poveţele lui! E fluierul ţăranilor
noştri, fluierul lui Iancu, fluierul fermecat. In cântecul lui e toată mân
tuirea noastră!
Ostaşi,
«Cinstea care vi se* face astăzi, când batalionul
d-voastră capătă numele celui mai mare erou naţional,
trebuie să vă umple sufletele de mândrie.
Sunt sigur că veţi şti să purtaţi cu demnitate nu
mele acestui erou, care trebue să vă fie un continuu în
demn spre fapte mari şi frumoase. Am avut şi voi avea
totdeauna cea mai mare încredere în armata noastră,
care prin faptele ei de arme ş\prin sufletul măreţ ce o
animează a ştiut să câştige respectul întregei lumi.
Vă felicit pentru onoarea ce vi s'a făcut şi sunt sigur
că veţi purtă cu cinste numele marelui Avram lancu».
Cuvântarea M. S. Regelui a fost acoperită de in
terminabile aplauze şi urale.
înaltul decret, cetit de dl ministru de răsboiu, a fost acesta:
Ostaşi,
Astăzi sărbătorim o sută de ani dela naşterea lui Avram lancu.
' Fiu "al Ardealului, D ă s c u t şi trăit in vremuri de grea cumpăni pen
tru suflarea românească din ţinuturile ungureşti locuite de Români, Avram
lancu a fost şi va rămânea icoana firei româneşti, blândă şi îngăduitoare
numai atâta vreme cât nu i se pune vre-o piedecă drepturilor ei sfinte
de a fi şi de a putea propâşi în linişte. >
Aceasta fiind caracteristica firei româneşti, rezultă că suflarea roma
nească no sărbătoreşte astăzi în *Avram lancu pe un răsvrâtit, ci pe marele
Român — de aproape » n veac în urmă — care ne mai putând suferi siluirea
conştiinţei naţionale şi atingerea credinţei strămoşeşti, a dat semnalul rezi
stenţei, şi punându-se în capul cetelor acelor cari simţeau la fel cu el, a
- 340 —
Ostaşi,
Fiţi mândri de alegerea făcută de Maiestatea Sa Regele. Daţi-vă seamă,
de legătura ce se stabileşte de astăzi înainte între voi şi numele lui Avram
lancu, eroul nostru naţional. Un moment nu pierdeţi din vedere, că vred
nicia voastră trebuie să se găsească pururea la înălţimea vredniciei aceluia
de al'cărui nume sunteţi legaţi de astăzi înainte.
Recunoscători, de această înaltă distincţiune, cu dragoste şi smerenie
.să strigăm într'un singur glas:
Trăiască Maiestatea Sa Regele I
Trăiască Maiestatea Sa Regina!
Trăi&sca Alteţele Lor Regale Principele Carol şi Principesa Elena!
Propăşeascâ întreaga dinastie! ,
•cari vor veni să se închine în această istorică vale, că trecutul este temelia
viitorului şi numai în respectul pentru trecut şi nvăţămintele lui poate
răsări viitorul scutit de primejdii al fiecărei naţiuni.
Sfinţite acum aceste clădiri prin rugăciunile pioase ale cinstitului
şi preavrednicului Vlădică al Vadului, Feleacului şi Clujului, ele au să ră
mână de azi înainte mănăstire de închinare şi pelerinaj viitoarelor gene
raţi uni, cari vor veni să-şi scalde sufletul în amintirea suferinţelor trecute
=şi a eroismului desfăşurat pentru victoria dreptăţii şi a libertăţii.
Mulţumesc Dumnezeului dreptăţii pentru zilele, pe cari am ajuns să
le vedem cu ochii noştri trupeşti, mulţumesc Preasfinţiei Voastre, bunule
păstor, Nicolae, pentru osteneala de care nu Te-ai ferit, venind aci să sfin
ţeşti aceste scumpe odoare a'e neamului nostru, mulţumesc mai vârtos
•comisiunei monumentelor istorice ale Ţării Româneşti şi preşedintelui acestei
comisiuni, Ministrul cultelor şi artelor Alexandru Lapedatu, care cu multă
'dragoste de neam şi neîntrecută veneraţiune pentru memoria lui Avram
Iancu, a pus la dispoziţie sumele foarte însemnate, cu ajutorul cărora s'au
putut ridică aceste clădiri.
De aci înainte ele trec toate în proprietatea şi sub Îngrijirea «Aso
ciaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român», tn numele
acestei «Asociaţiunî» eu le primesc şi le predau aci în grija nemijlocită a
despărţământului nostru Abrud-Câmpeni. Domnule ad,vocat Candin David,
preşedinte al acestui despărţământ, Te rog să primeşti aceste sfinte lăca
şuri sub îngrijirea Voastră. Să le păzeşti ca scumpe comori, ale naţiunii
noastre.
Adânc emoţionat, iară şi iară, gândul meu se întoarce către Maie
stăţile Voastre şi scumpele odrasle ale glorioasei Dinastii româneşti. Vă
mulţumesc din adâncul sufletului, că ne însoţiţi pretutindeni în acest pele
rinaj de închinare memoriei scumpului nostru Avram Iancu şi a vitejilor săi.
Doamne, trimite harul Ţău întreg asupra Dinastiei române şi a nea
mului românesc!
D I S C U R S
ţinut în50ctomvrie 1924 de preşedintele „Asociaţiunii", dl V.
OOLDIŞ, la mutarea bustului lui O. Baritiu în faţa Muzeului.
Un fapt divers, mutarea unei statui dintr'un ioc in altul, Ia
depărtare de câţiva paşi.
Noi insă, ale căror inimi se simt indisolubil Împreunate cu
neamul românesc, cari preţuim legătura aceasta ca cel mai mare
O. Baritiu.
C r o n i c ă .
Pentru cetitori. întârzierea apa- e*tenso. Numărul viitor va fi cel obici-
riţiei acestui număr duplu îşi are expli- nuit în fiecare an: cu procesele ver-
carea în dorinţa de a da o dare de bale, cu raportul general şi cu rapoar-
seamă cât mai amănunţită despre mă- tele despărţămintelor. Constrânşi de
reţele serbări dela Câmpeni, Vidra, împrejurări suntem siliţi ca numai în
etc, cu fotografii şi cu discursurile în Nr. 12 să publicăm material beletristic.
«arte un ou; ouăle le vinde şi cum zonturile cetind lucrarea de faţă. lai
pără cărţi». la cunoştinţă sbuciumul sufletesc al
Să trăieşti, T ă t u c u l e ! ^ atâtor alţi fraţi de suferinţa, te bu
curi de rezultatele obţinute de dânşii
Despre un elev de liceu, care şi cauţi să te foloseşti de rezultatele
^ceteşte ciobanilor. Să măi încrestăm lor ca de un stimulent binefăcător.
u n a aici. Ni se comunică: Peste vară Pâr. arhim. Scriban e om cetit in
a plecat tinărul elev de liceu Victoraş toată puterea cuvântului. A cules da
I a vârf de munte, cu mama sa, să mai tele dela isvor, mai cu seamă din An
.ia o gură de aier sănătos, să aibă din glia, ca să ne arate cum preoţi misio
-ce ţine piept la iarnă. In apropierea nari, nu numai în colonii, răspândesc
•casei cu şindrilă e o stână. Victoraş preceptele milei, ale ajutorului mutual.
<n'a fost leneş — in timp ce îşi ve Capitole speciale tratează despre mij
deau ciobanii de muls şi — m a f c u loacele cele nouă de propagandă —
fseamă — când pâfăiau tacticoşi din pentru mântuirea desrădăcinaţilor din
dulea, după munca isprăvită; numai ce oraşele mari («armata» salutistă!), vi
luă broşurile de propaganda ale «Xso- zitarea caselor, copiii alergători, cru
•ciaţiunii» şi le citea cu glas tare cio cea albastra, misiunea nocturnă, mi
banilor. Lectura aceasta a prins. «Hai, siunea printre ţigani, misiunea prin
•că mare meşter mai e domnişoru' ăsta tipărituri: predici tipărite, propaganda
•dela oraş!» să fi zis ciobanii şi-i s ar prin reviste, prin .broşuri, calendare,
i e au vorbele din gură. «Asociaţiunea» librării şi depozite de cărţi; misiunea
-a avut un propagandist minunat. După maritimă, printre evrei, printre femei,-
«ce cetea Victoraş — le explica cioba IMCA (Soc. creştinească a tinerilor).
nilor ce e «Asociaţiuaea» şi ce vrea Ce mic îţi apari în faţa pastorului
.-să aducă. Bodelschwingh, a generalului Booth,
a Mitropolitului Inochentie, cetind de-
•Studiul pastoralei In biserica spre faptele lor de caritate sociala.
r o m â n e a s c a * de Arhim. luliu Scriban. Ce neînsemnată este propaganda noa
«Biblioteca Bunului Păstor», Nr. 11, stră in privinţa aceasta!
Tetip. din «Rev. Teologică». Sibiiu, O carte, care să treacă din mână
Tiparul Tip. arhidiec. 1024. (20 Lei, in mână, fiindcă numai puindu-şi la
346 pag.) O carte foarte binevenită. inimă punctele de vedere ale peda
îDupă novela ,«/» slujba adevărată* a gogilor sociali descrişi mai sus va -
Hui Potapenka, apărută acum a doua putea ajunge omenirea la creangă
<oară (in «Biblioteca pop. «Minerva» verde.
Nr. 11—12, â 6 Lei), novela ce ar tre
b u i să se răspândească nu numai în ma O deslluzle: Cântecele Iui lancu
nile tuturor preoţilor noştri, dar a tu de /. C. Visarioa. «Cărticica Nr. 1,
turor intelectualilor — fiindcă descrie proprietatea şi direcţia I. C. Visarion.
pe un Popa Tanda cu necazurile sale, Bucureşti.Tip. la «Cartea Românească»
Intr'un saţ Sărăceni din Rusia — iată un 1924. Cetitorul ia broşurică in mână
indispensabil ghid al unui preot ro cu invitarea: ascultaţi «Cântecele Ini
mân modern (modern, în sensul bun lancu». Avram lancu? Nu. Fiindcă
-al cuvântului). — O trecere în revistă Avram lancu nu putea cânta astfel;
-a datorinţelor sociale ale' unui adevă «Noapteaneagră când te culci
r a t sfetnic sufletesc. Ţi se lărgesc ori Cine-ţi pupă ochii dulci,
Cin te pnpă în guriţa, resc cărticele mici ca aceasta, în care pe-
Puiculiţă, pniculiţă?... preţ mic, să public lucruri frumoase (!)„.
Fiecare cărticică, careva a^eâ în foile
Spune-mi Insă dacă-ţi plac ei aceleaşi bucăţi (?), va purta un acelaş-
Să-mi fac planul cnm să fac, număr (!), fie tn oricâte exemplare s'ar
Să ne pnpăm în guriţă, tipări(?j». Mare filosofie! Nr. 2 e anunţat
Pniculiţă, puiculiţă!» cu cântece şi poveşti tot «aşă de fru
lancu Jiann? Haida-de, dar nici moase». Noi zicem: păcat de hârtie,
el n'ar fi «cântat» aşa de prozaic şi dacă vor fi tot aşa!
de lipsit de gust: Şi dl Visarion anunţă că a tipărit
x 12 volume: nn roman, povestiri, piese
«Un chin mi-este viaţa
de teatru, legende. Să fie toate de
Fiindcă te doresc,
calibrai acesta ? Ar fi trist.
Da 'n somn toată noaptea
•
Mi-te giugulesc!
Sfat şi faptă. Se povesteşte d e
Oându-mi fot la tine spre un cetăţean din America că a ve
Se 'ndreaptă mereu, nit | ă înveţe odată pe compatrioţii săi»
tncât toată vremea, să ingraşe câmpurile de trifoi cu ghips,
Rog pe Dumnezeu:' ca să rodească mai bine. Au început;
Să te dea în braţe 'mie tovarăşii să clatine din cap cetind a r
Să te strâng cu dor, ticolele sale, în cari dovedea el ma
Să simt şi eu fericirea rele folos de pe urma acestei îngrâ-
Până ce nu mor!» şări măiestrite, şi nu i-au încrestat sfa
turile. Cetăţeanul nu s'a dat bătut. In-
Doresc — giugiulesc; mereu —
toamna Următoare a sămănat trifoi p e
Dzeu; dor'— mor 1 Brrr! Ce rime —
nn câmp al său şi a resfirat făină d e
ieftine şi ce versuri pentru 'Noul mi
gbips de mărimea unor litere de un
cul dor* ! Apoi «baus» să rimeze cu «re
cot, ca să poată ieşi la iveală, la tim
paus» ; «da, aşi spunea», ca să rimeze
pul său, propoziţia: «Aici am îngrăşat
cu «pe Ea»;
cu ghips!» Primăvara a crescut trifoiul
«Toată noaptea, loţi ţânţarii mult mai înalt şi mâi gras acolo u n d e
M'a 'nţepat ca toţi tâlharii... a aruncat cetăţeanul ghips, decât în»
Mă luă somnul bine hă, celelalte locnri, iar trecătorii puteau
Dar atuncea mă 'nţepâ!» ceti, trecând pe lângă câmpul lui
«Ni-e dragă marea şi isvorul «Aici am îngrăşat cu ghips!»
Şi pasările ce sânt; Agricultorii au alergat din toate
Ni-e drag şi cerul de p'aicea, părţile să vadă minunea, au căscat:
Şi toate câte sunt!» etc. etc. ochii mari şi ceeece n'a putut ajunge
După citatele de până acum, — cetăţeanul — care n'a fost nimenea,
ne-am înţeles cu ce fel de «literatură» altnl decât Beniamin Franclin — cur
avem de a face. li chiamă pe dl Visa- articolele sale de gazetă şi de revistă,
rion lancu ? , a aprins cu fapta, arătând oamenilor
Pentru alta am citat din opera dlui neîncrezători cum sporeşte roadă:
Visarion. Dsa se plânge tn «Explicaţie», câmpului.
că hârtia e foc de scumpă. «Tipăritul Nu ne dă de gândit pasul între
unei cărţi, mici sau mari, costa, iarăşi prins de Beniamin Franclin ? Exempltt
mult de t o t . . . M'am gândit să tipă trahunt! ziceau romanii. Nu numai
vorbe! Sfaturi ? Sunt bune şi ele — convinge cât de bine i-a reuşit auto
dar fapta, fapta convinge. Mergi incet rului să recomande unor neiniţiaţi In
— departe ajungi. Da exemple! O viaţa şi atmosfera scriitorilor din pro
să clatine la început oamenii din cap, gram pe autorii iubiţi.
o să te apostrofeze: «idealist! om cu Şi ca volume au avut aceste schite
nasu ' n s o r i ! om ce baţi câmpii»... şi biografice succese de librărie meritaţi.
cu alte epitete de acestea graţioase — Autorul îşi alege — de cele mai multe
pe tine nu te vor putea jigni! — Tu ori — câte o scenă marcantă din viaţa
lasă să iasă la primăvară trifoiul în poetului, compozitorului, dramaturgu
grăşat după pofta inimei tale — ca să lui şi în jurul ei brodează, cu multa
se convingă semenii tăi că n'ai «bătut isteţime fel de fel de floricele, obser
câmpii» în zadar! vaţii, cari ţi se par accidentale, dar dan
dovadă de multă lectură şi multă pă
«Siluete literare", de Herbtrt Eu trundere psihologică. Scenele rămân
lenberg, traducere de C. Săteanu, Iaşi, întipărite în memorie şi formează un
Tipografia «Albina», 1924^(30 Lei, 312 fel de Orbis pictos al scriitorilor lite
pagini.) O carte, care merită ce raturii mondiale. Chiar şî cei ce cu
titori. H. Eulenberg este un scritor noaşte personagiile descrise şi carac
german de pe lângă marginea Rinului. terizate, găseşte o plăcere să citească
La activul său are Euienberg o serie aceste «Siluete», fiindcă sunt bine con
lungă de piese teatrale, unele prea turate şl dau subiect de discuţii inte
moderne (cochetând cu expresionis resante sau prilej de meditaţii.
mul), altele însă cu mult nerv drama Aşâ ne defilează pe dinainte in
tic. Ca scriitor de essai-uri are calităţi. volumul tipărit aici: Goethe, Shakes
Unii, cetindu-i aceste «Schattenbilder» peare, Dante, Lessing, Moliere, Byron,
(Siluete), s'au Întrebat, miraţi: de unde Kleist, Voltaire, Lenau, Schiller, etc.
vioiciunea aceasta de francez ? De fapt, — 37 în şir. Ne promite traducătorul
are o notă sprinţară, de şampanie spu un volum de «Siluete artistice*, cU si
moasă, care te face câteodată să da luete despre compozitori (muzică),
tini din cap şi — dacă n'ai şti numele sculptori, pictori, făcând dependentă
autorului — l-ai cataloga lângă Lave- apariţia dela vânzarea volumului prim.
dan, M. Privost. — Recomandăm cu căldură — şi li
O societate din Diisseldorf şi-a ceelor şi bibliotecilor din orăşele şi
luat nobila sarcină de a oferi In tea oraşe — cumpărarea cărţilor acestora.
trul orăşenesc de acolo — înainte de Scriitorul acestor rânduri cunoaşte
răsboiu — pe seama celor dornici de o păreche tinără, care dimineaţa, p e
«cultură» adevărată— reprezentaţii tea lângă cafea, mai citea câte o «silueta»
trale, începând cu Shakespeare, Mo de aceasta, ca să aibă şi nutremânt
li ere, Ooetbe, etc. H. Eulenberg a fost literar, de discutat Ce reţetă minunata.
rugat să ţină câte o conferenţa intro Imitaţi exemplul bun!
ductivă — de 10—15 minute, ca să
iniţieze pe ascultători tn viaţa şi In Viaţa culturală a Bârladului.
atmosfera dorită de autorii respectivi. Rodnica adivitate a Societăţii literare
Problema nu a fost uşoară şi a fost şi culturale «Academia Bărlddeană*
rezolvată minunat. Acum, că seria s'a de sub conducerea delicatului poet
sporit şi că 4 volume dau dovadă despre O. Tutoveanu, a redat oraşului Bârlad
maniera de a trată subiectul, te poţi iarâş vechiul său prestigiu, de oraş
cnltnral şi centru de lumină radietoare vânzătorii, ei înşişi, prin orice căi sau
în regiunea Moldovei de jos. mijloace frauduloase; 2. sau cari, lu
Toată viaţa sufletească a aceste crând individual sau în reuniune sau
părţi se învârteşte într'o atmosferă lu coaliţiune, au esercitat asupra pieţii o
minoasă nnmai în jurul acestei ener acţiune cu scopul de a-şi procură un
gice asociaţii, care prinde tot mai mult câştig care nu e rezultatul jocului na
piedestal solid, fiind încurajată una tural al ofertei şi al cererei, cari vor
nim de întreg publicul românesc în fi operai' sau încercat să opereze,
frunte cu intelectualii săi, pornind cu direct sau prin persoane intermediare,
toţi Ia muncă într'un entuziasm înflă vor fi menţinut sau încercat să men
cărat, cum rar s'a mai văzut în Bârlad. ţină urcarea sau scăderea («hausse»
In cnrsul acestui an, până acum, şi «baisse») artificială a preţului arti
conform tradiţionalului său obicei, colelor de consumaţie sau a mărfurilor
« Academia Bârlădeand* a dat 11 şe sau a efectelor publice sau private,
zători compuse toate din conferinţe, vor fi pedepsiţi cu o închisoare dela
muzică şi literatura, ce sunt gustate 2 luni până* la doi ani şi cu o amendă
avid de publicul nnmeros, dela umilul dela 2000 până la 100,000 de franci.»
lucrător până la rafinatul intelectual, Articolul al 2-lea prevede afişarea
avându-le toate in mod gratuit. judecăţii condamnării, mai cu seamă
Au conferenţiat şi au cetit din lu pe uşile domiciliului, a magazinelor,
crările lor literare d-na Natalia Paşa a uzinelor sau a atelierelor condam
(Silvia Pan) şi d-nii O. Tutoveanu, O. natului. Dacă condamnatul ar suprimă,
Paladi, O. M. Vlâdescu, O. Ponetti, ar ascunde sau ar rupe afişele, cu voia,
Victor Popa, Virgii Buiculescu, I. Cio sau ar da ordine pentru aşâ ceva, îl
cârlan, N LuDguceanu, L. Redeut, P. aşteaptă o pedeapsă dela o lună la
Todlcescc, Em. Maur, Or. Vâja, N. şase luni de temniţă şi o amendă dela
Bogescu, Dr. M. Vie, D. Cotoran... 100 la 2000 de franci. (V. ziarul «Excel-
Fiind cerute prea mult, şezătorile sior», 16 Martie 1924.)
au devenit săptămânale şi sunt acum *
1
In rodnicul lor curs, ce nu mai gă Vechiul P e r o u g e s . (Fragment
seşte sală să încapă Însetatul public. dintr'o conferinţă, ţinută la Făgăraş.)
De-ar da Dumnezeu ca toate oraşele O rămăşiţă foarte interesantă este Ve
şi societăţii* culturale din cuprinsul chiul Perouges la 40 km, N. E. dela
lor să urmeze exemplul Bârladului şi Lyon, la 1 km. dela gara Meximieux.
societăţii sale literare «Academia Bâr- Perouges e o veche cetate, care
lădeană /•» Oheorghe dela Tutova. şi-a păstrat iu bună parte înfăţişarea
• ^ dintre 1400—1500. E pe un vârf de
împotriva calomniilor. (Legi vred « A m primit dela dl V. Literat,
nice „de urmat.) Camera franceză a prof. din Făgăraş şi direct, despart,
adoptat modificarea codului penal la ar nostru (Făgăraş), următorul fragment
de confeienţă. O dare de seamă din
ticolele 419 şi 420 după cum urmează: călătoria dsale de studii prin Franţa
«Articolul 419: Toţi aceia: 1. cari (cursul din Lyon, unde eră — după
prin fapte mincinoase sau calomnioase, cum se ştie — dl Herriot primar).
semănate cu ştiinţa în mijlocul publi Tezele dlui conferenţiar le subscriem
şi noi, punând la inimă cetitorilor să
cului, prin oferte aruncate în piaţă cu păstreze în oraşe stilul şi să-şi dea
scopul de a turbură cursul, prin su osteneala să Înfiinţeze mnzee ca in
praoferte făcute preţurilor cerute de Franţa. Red.
— 353 —
•deal, are formă ovală, cu dimensiuni tea s'ar fi dărâmat. O samă de oa
•de cam 300/150 m. A fost încunju- meni culţi, Înţelegători de valoarea
cată de două rânduri de ziduri, din ei, cei mai mulţi Lyonezi, au format
«ari s'a păstrat mai bine cel interior, o societate, care să apere cetatea de
înalt până la 12 m. Printre coperişele pieire. Aceasta societate nu numai că
caselor se zăreşte de departe turnul se sileşte să împiedece dărâmarea zi
bisericii, care e aşezat la poarta in durilor şi a locuinţelor mari şi mici,'
trării principale. Dar biserica pe lângă ci se îngrijeşte şi ca să nu se zi
slujbele religioase mai avea să ser dească case nouă, «moderne», cari
vească şi de fortăreaţă in vreme de ar strică înfăţişarea de vechime a
primejdii: prin zidurile ei groase sunt oraşului. Aşâ sunt asigurate pentru
-deschizături înalte, cum se obicinuesc multă vreme aceste case, cele mai
la cetăţile întărite (de cari se văd şi multe cu etaje, la cari etajele erau
4a cetatea noastră din Făgăraş), pe întrebuinţate ca locuinţe, iar parterul
unde se putea puşca. Aproape de serviâ la unele pentru funcţionarii
coperiş se văd urmele drumului fă prinţilor ce stăpâneau cetatea, altele
cut tn zid, pe la creasta luj, care drum adăpostiau prăvălii pentru farmacişti,
încunjură cetatea şi serviâ apărători măcelari, împletitori de papnră, ne
lor ei. N'a fost numai cetate desti gustori de stofe şi (mai ales) pentru
nată să Adăpostească garnizoana, ci pânzari, de cari eră plină cetatea.
*ră un orăşel întărit. Dar acest oră Pânzarii au fost cei de pe urmă cari
şel şi-a pierdut pe rând locuitorii ţi au părăsit-o — şi azi se mai găsesc
.azi are deabiâ 57, faţă de vre-o 1500 1—2, cari mai lucrează pânza cu râs-
câţi trăiau odată acolo. boaiele primitive de odinioară.
Intri în oraş şi pare că ai avea Astăzi s'au f Icut unele inoiri,
înaintea ochilor un oraş încremenit discrete, pentru îndemânarea locuito-
-de blestemul vreunei sgripţoroaice - rilor şi a excursioniştilor, cetatea e
din poveştile noastre. Poarta cetăţii luminată cu electricitate, dar sârmele
e tot cea de demult, de lemn de ste sunt dnse pe la locuri dosite, sunt
jar, cu fierăriile ei vechi. Casele îm ascunse, ca să nu se strice farmecul
bulzite una lntr'alta sunt înalte, bă i de vechime al. oraşului. Tot pentru
trâne, anele dărâmate, toate de con- aceasta felinarele s'au păstrat în forma
stucţie ce ţi aduce aminte vremuri de lor veche, făcute din fier, iar becu
mult trecute. Aproape nu vezi suflet rile sunt ascunse în ele.
-de om pe străzile strâmte şi întorto Un muzeu adună multe lucruri de
cheate, nici praf, nici gunoaie, numai interes pentru trecutul oraşului. So
pietrile spălate de ploi şi înfierbân cietatea, ca să-şi scoată cheltuielile,
tate de arşiţa soarelui. înscrie membri, cari plătesc anual taxe
De ce va fi murit acest oraş? La mari sau mai mici, membri mai cu
-depărtare de 1 km dela el e oraşul dare de mână cumpără case şi seîn-
mai nou Meximieux, care poate că datoresc să le repare pe socoteala lor.
are aşezare mai bună. Locuitorii se A:olo nu e criză de locuinţe, cum e
vor fi aşezat acolo ca să poată trăi la Făgăraş. Cineva d. e. anunţă că
mai uşor, alţii s'au răspândit în lu vinde casa Iul din Vieux Peronges
mea largă. • . pe preţul ce vrea să-1 dea cumpără
Părăsită de locuitori, lăsată in torul. Proprietarul vechiu făgăduieşte
sarcina timpului, rând pe rând ceta să dea şi preţul ce l-ar căpătă îu fa-
vorul societăţii, iar cumpărătorul tre alternează cu cântece de jocuri n a
bue să se oblige să repare casa după x
ţionale, p e cari le mai Jucau încât
planurile arhitecţilor societăţii. Altul unii bătrâni de prin partea locului,,
— acesta e un elveţian — dăruieşte când erau tineri. O sărbătoare ase
casa sa şi incă 10,000 franci ca să se mănătoare se face şi la Sf. Gherghe^
repareze casa. In sfârşit văduva unui care a fost patronul oraşului.
vicepreşedinte al acestei societăţi dă Aşa fac Francezii. Dar noi ce
ruieşte o casă mare şi încă patru facem, bunăoară, chiar la Crăciun?"
case mici. începem să ne uităm datinile, nu ve
Dar munca societăţii nu se măr dem bucuroşi steaua, irozii, ori ceata
gineşte numai la atâta. In mijlocul feeiorilor cu boriţa (turca), ne lăsăm
cetăţii e o peatră, nu prea mare, în ameţiţi de strălucirea veneticului d e
mijloc un mare teiu bătrân. In apro pom de Crăciun, ne lăpădăm petre
piere s'a pâstrat a fântână, afundă de cerile, ca să luăm pe ale străinilor.
33 m., sau ca să pară mai afundă: Să ieşim din Perouges pe c e a
de 100 picioare, care singură potoliă laltă poartă. La Porte d'En-Bas. Iată
setea celor vre-o 1500 locuitori, cari deasupra porţii o peatră cu o iscripţie
am zis că-i avea altădată cetatea, şi curioasă. Pentru ca să-i prindeţi mai
şl astăzi se bea din fântâna aceasta. în bine cuprinsul, câteva explicări. C e
tr'o parte a pieţei e un fel de hotel cu tatea aceasta a trecut din mână în
restaurant, căruia i se zice cu forma ve mâna sub mai multe Stăpâniri, până
che a cuvântului: cHostellerie» şi care ce la urmă a ajuns şi a stat multă
are o faţadă de prin suta a 12, alta vreme sub casa de Savoia, din care
de mai târziu, din vremea Renaşterii. se trage dinastia de azi a Italiei. In.
Inlănntrul restaurantului mobi vremea aceea Franţa eră împărţită
lele s'au pâstrat sau s'au restabilit intre mai multe stăpâniri, Francezii nu»
după modele străvechi: vatra cu cup aveau încă unirea sufletească. In jos-,
torul, unde încăpea ciotul întreg de eră provincia franceză Dauphine, gu
lemn, o frigâtoare ce se întoarce me vernata de moştenitorul tronului fran
canic, sfeşnice de fier, ceasuri vechi, cez, care avea 'titlul d e : Dauphin, in
troci, sarniţe, apoi vasele: farfurii, ul latineşte Delphinus. Pe la 1469 se
cele, in sfârşit: scaune şi lăzi vechi vede că oamenii Delphinului, deci
din scândură, grele şi greoaie. Delphinuti, au atacat oraşul Perouges,
S'a reînviat nu numai înfăţişarea dar nu l-au putut cuceri. Iar Perugii
lucrurilor de altă dată, dar chiar şi au pus inscripţia latinească, din vorba
datinile; In noaptea de Crăciun mulţi pe care, ca s'o înţelegi trebue sâ te
oaspeţi (de obicei trec peste 100) gândeşti puţin şi la limba franceză:.
dau viaţă' acestei cetăţi adormite. La «Perogiae Perogiarnm, urbs impre-
mieznl nopţii artişti cântă în biserică nabilis! Coquinati Delphlnati volu-
vechile melodii bisericeşti în vremea erunt prehendere illam, ast non po—
slujbei. După slujbă, la hostellerie, se tnernnt. Attamen Importaverunt por-
Încinge, cn pompa din evul mediu, tas, gonos cum serris et degringola-
un banchet cu mâncări şi beuturi verunt cum illis. Diabolus importat
pregătite după reţete străbune şi ser illos». (In româneşte. Perugia Peru-
vite In vase străbune. Lăutarii tn co giilor, oraş ce nu se poate luă. Pun
stume tradiţionale desfătează pe oas gaşii de Delfinaţl au vrut să o cu
peţi cu cântece vechi de masă, cari prindă, dar n'au putut. Totuş au luat:
— 355 -
tnrală na ţi-o pdţi închipui mai bine Eşti în stare să priveşti drept In
explicau decât cu un film de acesta ochi unui om de omenie?
sau cu o plimbare la Htgenbeck, la Şi în ochii unei femei cinstite ?
> faţa locului. Ai gingăşia recerutâ faţă de copii
Pentru copii a fost la dispoziţie mici?
un film de toată drăgălăşia: «Farmecul Ai suferi întovărăşirea unui că-
zinelor». E de ajuns dacă spunem că ţăluş rătăcit?
jocul zinelor eră executat de un corp Poţi să-ţi păstrezi buna dispoziţie
de balet condus de Max Reinhardt, pe lângă toate necazurile?
celebrul regisor, care pregătise sce Ştii că lucrul, Ia ţară, este tot atât
nele pentru «Visul unei nopţi de vară» de bun (pentru un om «cult»), ca şi
de Shakespeare. O sărbătoare pentru «petrecerile».
ochi. Filmul a avat şi o tendinţă mo Te poţi simţi fericit singur? r
Bibliografie.
istoria artelor de Marin Simio- *Qrai şi suflet», rev. «Inst. de fi
nescu-Rămniceanu, cu 325 ilustr. in lologie şi folklor», publicată de dl
text. Cult. Naţ. 100 Lei. O vid Densuşianu. Bucureşti voi. I.,
Antologii româneşti în L germană. fasc. I. (un voi. 100 Lei.)
«înfrăţirea» din Cluj anunţă apariţia Vlahii ş\ MorlacU, studiu din istoria
apropiată a unei antologii din autori românismului balcanic — de Silviu
români, la Viena, cu traduceri de dl Dragomir, prof. univ. Impr. Borne-
Iosif Oregor, directorul Bibliotecii Na misa, Cluj, 1924. (Publicaţiunile «In
ţionale din Viena. — Altă antologie stitutului de istorie universală».) —
rom. va scoate dl Oscar Walter Cisek, 50 Lei.
cu o prefaţă de scriitorul vienez Hugo Silviu Dragomir, Fragmente din
von Hoffmanstal. cronica sârbească a lui George Bran-
W. O. Învăţăm, public considerat covici. (Din «Anuarul Inst. de ist. naţ.»
£a bază a ordinei sociale. în rom. de pe 1923.) Bucureşti. Cartea Româ
/. B. Sibiiu 1924 (fără preţ). nească, 1924 (fără preţ).
- 359 -
Reviste.
«L* Europa Orientale», Roma, «Revista de filozofie», dir. C. Râ-
1924, a. IV, Nr. 3. «Clipa», Buc. a. 11. dulescu-Motru. Organul soc. rom. d e
Nr. 46. «Ideea Europeană», Buc. a. filosofic Voi. IX. Nr. 3 - 4 .
V. Nr. 143. «Revista Teologică», Sibiiu, Rev. de cultură ital.: «Roma*, a.
anul XIV. Nr. 5. «Democraţia», Buc. IV, Nr. 3 Martie 1924. Dir. Ramtrtr
a. XII. Nr. 4. «Scânteia», rev. soc. de Ortiz.
lect. «I. Creangă», Gherla a. I. Nr. «Cele trei Crişurt», a. V., Nr. V
3—4. «Independenţa economică», Buc. 1924. Oradea-mare.
a. VII. cu Nrii 1, 2, 3. «Cosinzeana», «Vestitorul Satelor», a. XII. Nr. %
Cluj, a. VIII. Nr. 8. «Ţara noastră», adm. Cercul «Deşteptarea Sătenilor»,
ClujVa. V. Nr. 17. «Datina», T.-Se- Bogdâneşfi-Fălticeni.
verin, a. II. Nr. 5. «Mioriţa», Oalaţi, «Năzuinţa», anul II. Nr. 9, Craiova.
a. III. Nr. 1. «Rev. gen. a învăţămân «Foaia tinerimii», a. VIII Nr. 7,
tului», Buc. a. XII. Nr. 5. «Paris-Bu Bucureşti.
cureşti», Buc. a. III. Nr. 1. «Datina», «Atti delta societâ naţionale Dante
Turnu-Severin», a. II. Nr. 6. AUghieri», buletin Roma, Via Aracoeli
«Şcoala Bănăţeană», Caransebeş,' Nr. 3.
a. III. Nr. 7 - 8; «Oândul nostru», laşi, «Şcoala noastră», rev. pedag. cul
a. III. Nr. 3 ; «Convorbiri literare», a. turală, org. ofic. al revizor, şcolar, al
LXI. Nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 ; «Revista' comitet, şcol. judeţ, şi al asoc. învăţ,
Arhivelor», Bucureşti, a. I. Nr. 1; «Să- din jud. Sălaj. Nr. 1—2, a. I. Zălau.
mTnătorul», Braşov, a. VIII. Nr. 5 ; Red. şi adm.: Zâlau, Biroul Revizo-
«Năzuinţa», Craiova, a. III. Nr. 1 ; ratulni şcolar.
«Lamura», Bucureşti, a. V. Nr. 5—6;
«Clipa» a. II. Nr. 45. Bucureşti..
«Buletinul cărţii», Bucureşti, a. II. Nr.
Calea Oriviţei 127.
5 ; «Adevărul.literar şi artistic», Bu
«Buletinul de Informaţii» a\ gră
cureşti, a. V. Nr. 184; «Foaia Tine
dinii botanice şi al muzeului botanic
rimii», Bucureşti, a. Vili. Nr. 11/12;
dela universitatea din Cluj 1923, voL
«Roma», Bucureşti, a. IV. Nr. 3, 4 ;
1 III. Nr. 4. VI. Nr. 1.
«Societatea de mâine», Cluj, a.~l. Nr.
Nr. 16. «Revue de l'Alliance fran
9, 10; «Ramuri», (Drum drept), Cra
caise» 15 Ian. 1924, Paris, 101 Boule-
iova, a. XVIII, Nr. 1 1 ; «Rev. crucii
vard Râspail.
roşii a tinerimii», Bucureşti, a. II. Nr.
8 ; «Revista ştiinţifică V. Adamachi»,
Iaşi, voi. X. Nr. 3; «Gândirea», Bu Trei scrinuri.
cureşti, a. III. Nr. 15; «Ideea Euro
peană», Bucureşti, a. V. Nr. 145; (După Rosegger.)
«Cercetaşul», Arad, a. IV. Nr. 1; Trei scrinuri cereşti,
«Revue de l'Alliance francaise», Pa Loc paclnic şi sfânt,
ris, 15 Apr% Sub soare găseşti,
«Rev. copiilor şi jt tinerimei» con Aici, pe pământ:
dusă de dl C. O. Costa-Foru, a. XII, Un leagăn cu visuri,
Nr. 3 - 4 (Paşti). Un pat eu plăceri,
«Junimea literară», a. XIII, Nr. Sicriu plin de pace!
1-2. Atâta să cert...