Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VETERINARA BUCURESTI
Facultatea de Biotehnologii
Biotehnologii Agricole
LUCRARE DE DIPLOMA
Optimizarea inradacinarii in vitro la specii pomicole recalcitrante
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC :
ABSOLVENT:
Fundeneanu Teodora-Cristina
Bucureşti
2015
CUPRINS
CONCLUZII / pag. ….
Bibliografie / pag. ….
1.1.Încadrarea sistematică a cătinei
Genul Hippophae cuprinde o singură specie- rhamnoides, care face parte din familia
Eleagnaceae; specia cuprinde subspeciile: Eur-rhamnoides (L), cu multe varietăţi:
Salicifolia (Don),
Thibetana (Schlecht),
Carpatica (Topa, 1990).
Denumirea ştiinţifică a genului derivă de la cuvintele din limba greacă hippos-cal şi phao-
eu omor. Denumirea se referă la utilizarea dată fructelor în trecut pentru eliminarea viermilor
intestinali la cal. După alţi autori, ar însemna "cal strălucitor". Cătina albă mai este cunoscută şi
după numele de cătina albă de râu, cătina ghimposă, cătina de râu, cătină albastră, dracilă, cătină
roşie, gard viu.
La noi in ţară, cătina albă creşte spontan în zona subcarpatică din Moldova şi Muntenia,
începând din bazinul superior al Siretului până la Olt.
Prezenţa cătinei albe este însă semnalată de profesorul Ion Simionescu încă din secolul
XIX pe vaile Prahovei şi Siretului, în pâlcuri mixte de cătina roşie – Tamarix gallica – şi cătina
albă – Hippophae rhamnoides.
1.2.Particularităţi morfologice şi biologice
Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, răspandit mai mult la suprafaţa solului, pană
la circa 20 cm adancime, şi are o mare capacitate de drajonare. Planta rezistă bine la secetă, totuşi
o cantitate minimă de 400 mm de precipitaţii anuale este necesară pentru o recoltă bună de fructe.
Tulpina cătinei are o scoarţă netedă, de culoare brună-verzuie, care cu timpul se inchide la
culoare. O particularitate a acestei plante este prezentă a numeroşi spini puternici, lignificaţi şi
foarte ascuţiţi. Toate creşterile anuale de pe tulpină şi ramuri se termină cu astfel de ghimpi.
Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul îngust şi lung de 5-6 cm, cu perişori
solzoşi de culoare cenusiu-argintie pe toate feţele. De la acestă caracteristică derivă denumirea
populară de cătină albă.
Plantele bărbăteşti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai mici, mai
groase şi de culoare închisă, precum şi mugurii mai mari. Florile bărbăteşti sunt grupate în conuri
scurte de culoare brună şi se află pe ramurile anuale.
Florile femele sunt grupate cate 10-12 într-un racem foarte scurt. Raportul între plantele
bărbăteşti şi cele femele trebuie să fie de 1:7.
Fructele sunt drupe false, mici, de formă variabilă, de la ovoide la globuloase, uneori
chiar turtite. Culoarea lor predominantă este portocalie cu treceri spre galben. Mai rar apar şi
fructe de culoare roşie. Fiind în număr foarte mare, foarte scurt pedunculate şi aşezate unul langă
altul, fructele îmbracă ramurile ca un manson. Pulpă fructelor este de culoare galbenă sau
portocalie, foarte suculentă şi lasă pete unsuroase. Fructele de cătină au un miros plăcut şi
aromat, dar nu se pot consuma cu plăcere în stare proaspată, fiind acre şi astringente. La
maturitate completă ele pierd mult din aciditate şi au aroma particulară mai puternică atunci cand
se recoltează după ingheţ.
Cătina albă înfloreşte în aprilie-mai, cand temperatura medie diurnă este de 12-15 °C, iar
înflorirea se desfăsoară pe o perioadă de 15 zile. Plantele bărbăteşti înfloresc mai devreme, în
timp ce plantele femele înfloresc odată cu înfrunzirea.
Catina sunt apreciate ca niste polivitamine naturale intrucat sunt bogate in principalele
vitamine(A,B1,C,E,F,K,P)
Uleiul de catina contine de zece ori mai mult caroten decat morcovul si are actiune
bactericida,usor narcotica si sedativa.Datorita continutului ridicat in vitamine ,asociat cu
numeroase microelemente care se gasesc in fructele de catina ,au facut ca utilizarea acestora sa
fie deosebit de variata,fiind utilizate singure sau in amestec cu alte fructe sau la prepararea de
sucuri,siropuri,dulceturi,gem,jeleuri,marmelade,gelatina,umpluturi pentru bomboane,bauturi
alcoolice etc.
Planta contribuie la marirea fondului forestier prin combaterea eroziunii solurilor
degradate (datorita inradacinarii exceptionale,emitand drajoni pana la 24 m departare de trunchi)
ajuta la ameliorarea solului intrucat asimileaza azotul atmosferic direct din radacini prin
intermediul nodozitatilor ce sa formeaza printr-o simbioza cu ciupercile Actinomycete.
Ghimpii lungi si rigizi au facut ca aceasta specie sa fie folosita pentru garduri
impenetrabile,putand fi folosita la imprejmuirea plantatiilor pomicole in locul gardurilor de
sarma.Este deosebit de valoroasa si ca planta melifera.Poate fi folosita cu succes in furajarea
animalelor conferind acestora o vigoare deosebita.Utilizarile catinei sunt multiple ,iar domeniile
de aplicare sunt in continua crestere.
cresc încet. Densitatea optimă este de cca 30 puieţi/ . În pepinieră se cultivă 1-2
ani.
Păstrarea seminţelor se face în pungi, cutii sau săculeţe puse în camera uscate şi reci. Ele
îşi menţin buna lor putere de germinare timp de trei ani.
Perioada de germinaţie a seminţelor în germinator, după ce ele au fost ţinute în prealabil
germinaţiei, la 42 de zile.
Cultivarea cătinei în pepiniere
Seminţele nu trebuie să fie semănate cu partea lor cărnoasă (pulpa), deoarece aceasta
întârzie germinaţia foarte mult şi favorizează dezvoltarea mucegaiurilor care distrug germenii.
Semănările în pepinieră se pot face atât toamna, fără o prealabilă pregătire, cât şi în
primăvara următoare.
Toamna s-a constatat că încolţirea este mai înceată şi mai trenantă decât primăvara; în
plus, procentul de răsărire este mai mic.
Semănăturile de primăvară se fac după ce seminţele au fost stratificate în prealabil timp
Solul din pepinieră trebuie bine mobilizat, mai ales când este de textură grea, iar
adâncimea la care se pun seminţele este de 1-2 cm. Se seamănă 2-3 g sămânţă la metrul liniar de
rigolă, cantitate astfel calculată astfel încât să asigure o densitate de 30 de puieţi la metru.
Seminţele răsar după cca 20-30 de zile de la semănat, timpul de răsărire scurtându-se cu
În primul an puieţii cresc greu, ei fiind apţi de plantat în 1-2 ani. Potrivit Standardului de
Stat 1347/1962, puieţii de cătină albă apţi de plantat trebuie să aibe următoarele dimensiuni
minime la colet: calitatea I-7 mm, calitatea II-5 mm, calitatea III-3 mm.
Multiplicarea prin drajoni. Datorită capacităţii sale mari de a drajona abundent şi la
mare distanţă, drajonii recoltaţi din cătinişurile naturale existente pot fi folosiţi direct la lucrările
de împădurire. Din culturile experimentale a rezultat că se poate conta pe o prindere de cel puţin
50%.
Multiplicarea prin butaşi. Cătina albă se multiplică destul de uşor prin butaş. Aceştia se
recoltează din toamnă, punându-se la păstrare până la primăvară în beciuri sau bordeie, unde se
ţin în nisip reavăn. Se vor utiliza de preferinţă butaşii cu călcâi. Lungimea lor va fi de 20-25 cm.
Butaşii recoltaţi primăvara dau procente de prindere mai mici, în caz de secetă
înregistrându-se pierderi aproape totale. În timpul iernii ei se controlează pentru a observa dacă
nu au început să intre în vegetaţie.
Se sădesc prin înfigere sau folosind plantatorul, nelăsându-se nimic deasupra solului.
Distanţa între rânduri va fi de 30-40 cm, iar pe rând de 20 cm. Dacă terenul este reavăn sau dacă
plouă imediat după sădire, cultura nu se udă; altfel, ea se udă bine. Procedându-se astfel, se
obţine o înrădăcinare de 50-60%.
Odată sădiţi, butaşii se ţin în pepinieră timp de doi ani, deoarece la un an nu au sistemul
radicular destul de bine dezvoltat, mai ales dacă solul este sărac.
În afară de butăşirea cu butaşi din tulpină, se mai poate face şi butăşire cu rădăcini sau
porţiuni de rădăcini, cu rezultate bune.
Multuplicarea prin marcote. Cătina albă se pretează şi la marcotare, după tehnici
comune tuturor speciilor. Procedeul prin muşuroire este însă mai indicat pentru exemplarele
femele. Întru-un sezon de vegetaţie se pot obţine exemplare înrădăcinate care pot fi plantate la
locul definitiv chiar în toamna anului respectiv.
Altoirea. Este o modalitate care se aplică numai în unele cazuri excepţionale atât pentru
exemplarele mascule, cât şi pentru cele femele.
1.5 Lucrările de îngrijire aplicate la plantare
Cătina albă se foloseşte la împădurirea terenurilor degradate aflate în cele mai aspre
condiţii, când nu se poate adopta de la început o formulă care să aibe la bază specii arborescente
de natură să obţină maximum de producţie şi de ameliorare e terenurilor respective. Cultura de
cătină va fi, în acest caz, numai în stadiu de tranziţie, urmărindu-se ca pe lângă acţiunea de
consolidare a terenului, ea să ridice capacitatea de producţie a acestui teren. În paralel se vor
utiliza, dacă se poate, şi alţi arbuşti proprii pentru terenurile respective (lemn câinesc, păducel,
drob, etc.).
Se vor folosi 10 000-20 000 puieţi/hectar, plantându-se, după caz, în gropi făcute cu sapa,
săpoiul, târnăcopul sau plantatorul.
În primii doi ani, drajonii prinşi cresc încet, dar începând din anii 3 şi 4 încep să vegeteze
activ şi să drajoneze ei înşişi. Drajonarea drajonilor devine foarte intensă după 5, 6, 7 ani, în anul
al 8-lea reuşind reuşind să se întindă suficient ca să completeze toate golurile. Este important să
se ţină seama că la 6-7 plante femele este necesară o plantă mascul.
Este evident faptul că această plantă nu ridică pretenţii deosebite pentru cultivare, ea
putând fi utilizată de cei interesaţi apelându-se şi la ajutorul ocoalelor silvice şi al unor unităţi de
specialitate pomicole.
1.6.Recoltarea şi prelucrarea plantelor
A)Factori biotici
Se apreciaza faptul ca nu s-au semnalat boli sau daunatori care sa afecteze specia,cu
exceptia necesitatii introducerii unor tratamente contra fainarii,care poate apare la inmultirea prin
butasi in timpul formarii radacinilor.
In Romania specialistii Institutului Agronomic Iasi (317), s-au efectuat studii privind
acumularea substantei uscate si a azotului in functie de sex.
S-a mai analizat influenta respiratiei in functie de sex:s-a urmarit influenta respitatiei
pentru a se aprecia modul cum furnizeaza energia si cum se desfasoara metabolismul la aceste
plante.Determinarile s-au efectuat cu aparatul Petten Koffer.
B) Factori Abiotici
Specia are capacitatea de a acumulta in tesuturi cantitati ridicate din unele elemente
radiocative,caracteristicile solului si subsolului in zona de habitat,fapt demonstrat de cercetarile
ample efectuate de cercetatorii ieseni.In sol si subsol au loc transformari lente de elemente
radioactive,cu timpi variabili de jumatatire care dau scoarteo terestre o anumita radioactivitate
naturala.Radioactivitatea alfa rezullta din transformarea radiului iar radioactivitatea beta este data
in special de forma izotopica a potasiului existent in sol alaturi de ionii K40.
Pentru determinarile alfa globale s-a folosit un cristal de scintilatie de tip SAD-12-2104
,atasat la o sonda de scindilatie VAS-968 pusa in legatura cu un numarator tip RFT-20026.
Experimentele interesante s-au efectuat tot in cadrul Institutului Agronomic Ion Ionescu de la
Brad in cadrul temei „Valorificarea superioara a catinei albe” privind dirijarea proceselor
fiziologice de crestere si fructificare cu substante hormonale stimulatoare,aplicate la plante aflate
in anul II de la plantare la care s-au aplicat cate doua tratamente cu acid giberelinic si brelex ,in
cantitati de 75 ppm,ambele in cursul lunii iunie,la interval de 7 zile intre tratamente.
Inflorirea plantelor nu a fost influentata de tratament deoarece stropirile s-au efectuat dupa
incheierea infloritului la sfarsitul lunii mai.Florile au fost mici,de culoare galbuie,dispuse in
raceme scurte.
S-a constatat ca prin tratamentul cu acid giberelic alungeste putin pedunculul si de aceea s-
a recomandat reluarea experientelor in mai multe variante pentru studierea momentului si dozelor
de aplicarea a substantelor hormonale stimulatoare.Obtinerea unor pedunculi alungiti presupune o
facilizare a recoltarii fructelor in toamna ,fara degradarea integritatii tegumentelor.
Spre maturitate ,fructele au fost oval –alungite si apoi ovoide ,cu dimensiuni medii mai mari
in latime decat in diametru iar la supracoacere s-a intins spre forme globuloase.Raportul dintre
inaltimea si diametrul fructului a fost in medie de 1,40 la doua saptamani inainte de maturarea
fiziologica si a devenit 1,07-0,98 la 2-3 saptamani dupa maturare,respectiv la fructele
supracoapte.
Tratamentele cu Berelex si mai alex cu acid giberelinic s-a constatat ca maresc dimensiunile
fructelor atat in latime ,in diametru cat si in greutatea in stare proaspata.
Din substanta proaspata a fructelor s-a constatat ca apa a predominat in varianta cu acid
giberelic (80,5%) iar componentele proaspete ale fructului sunt in valori relative mai mari ca la
varianta tratata cu Berelex respectiv 19,0% pulpa proaspata,8,2 pielita proaspata si 13,85 sambure
proaspat.
Pe plan mondial s-au efectuat la arbori si arbusti fructiferi cercetari care au demonstrat
posibilitatea stimularii inradacinarii butasilor prin tratamente cu diferite substante auxinice
sintetice.S-au studiat efectele asupra butasilor de ramuri de Hippophae urmarindu-se stimularea
acestora datorita unor substante de import,Transplantone si Rootone,fiecare reprezentand un
amestec de compusi bioactivi ,auxine si vitamine.
C) Factori antropici
Influente intraspecifice au fost semnalate si la noi in tara,dar mai ales in China,unde s-au
creat lanturi trofice ,unele pasari consumand fructele,contribuie la raspandirea speciei.
Astfel in nordul Chinei ,pe Platoul de Loes,pe fondul eroiziunii profunde,s-a evaluat
pierderea a 1600 tone sol pe an si acumularea in fluviul galben a 400 milioane tone de
sedimente.S-au inregistrat insuccese prin plantarea cu alte specii de aceea s-au plantat 200.000 ha
cu catina.Din 360 specii din fauna care sunt cunoscute ca traiesc in regiune ,51 au inceput sa fie
integral dependente de catina.80 fiind dependente partial de aceasta planta.Pentru acestea catina a
devenit sursa de hrana si adapost.
CONCLUZII
De adaugat 7 concluzii corespunzatoare cu ce ati retinut din
ce ati prezentat in cele 7 subcapitole (adica o fraza care sa
reprezinte concluzia d-voastra)
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5.
1.6.
1.7.
Bibliografie
1. C.Parv,1991-Universul plantelor, Mica enciclopedie-Ed. Enciclopedica;
2. Brad I., Brad Ioana L., Radu Florica, 2002 – Cătina albă, o farmacie într-
o plantă – Ed. Tehnică Bucureşti;
3. Botez M., Bădescu Gh., Botar A.,1984 – Cultura arbuştilor fructiferi.
Editura Ceres;
4. Proorocu Daniel 2006-Teza doctorat,Cercetari privind importanta catinei
albe pentru protectia mediului si ca resursa in economia sanatatii umane;