INTRODUCERE

„Orice cetăţean sau orice cetăţeană a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa şi de
a-şi stabili reşedinţa în mod liber pe teritoriul statelor membre“.Libera circulaţie a persoanelor
reprezintă unul din cele patru principii fundamentale ale construcţiei europene (alături de libera
circulaţie a bunurilor, serviciilor şi a capitalurilor). Libera circulaţie a persoanelor este unul din
drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni. Dreptul la libera circulaţie a persoanelor în
spaţiul comunitar se traduce prin eliminarea controlului la graniţe al cetăţenilor comunităţii
europene. Implementarea acestui demers a fost şi este un demers cu implicaţii majore.
Prin politica sa, Uniunea Europeană are în vedere crearea unei zone europene de libertate,
securitate şi justiţie în care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele interne,
indiferent de naţionalitate. În acelaşi timp, se desfăşoară un amplu proces de implementare a
unor standarde comune în ceea ce priveşte controlul la frontierele externe ale Uniunii şi politicile
de vize, azil şi imigraţie.
O realizare importantă în acest sens o constă crearea spațiului Schengen. Ideea de la care
pornește spațiul Schengen datează încă din anii 80, atunci când au fost eliminate controalele la
frontiera dintre Franța și Germania, punându-se astfel bazele a ceea ce înseamnă libertatea de
mișcare, concept central acquis-ului Schengen. La scurt timp, pe data de 14 iunie 1985 a fost
semnat Acordul Schengen de către 5 state: Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg.
Această acțiune a fost urmată de semnarea Convenției de aplicare a Acordului Schengen, care
intră în vigoare în anul 1995.
Prin tratatele europene din următoarea perioadă s-a încercat consolidarea, dar și
îmbunătățirea Acordului Schengen, astfel încât, „odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam,
in data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999, un Protocol atașat Tratatului
de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii
Europene. Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și
a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a
persoanelor.
Spațiul Schengen a devenit în prezent una dintre cele mai importante arii de dezvoltare a
Uniunii Europene, care contribuie la menținerea și evoluția spiritului european, oferind securitate
statelor membre.
Această schimbare duce la o Uniune Europeană mult mai unită, pregătită să-și asume
decizii de nivel supranațional, care a atras până în prezent un număr de 26 de state, după cum
urmează: 4 state semnatare ale Acordului Schengen, care nu sunt state membre ale Uniunii
Europene (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein), 22 state semnatare, care sunt membre ale
Uniunii Europene (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia,
Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Suedia,
Finlanda, Letonia, Polonia, Ungaria), la care se adaugă Irlanda și Marea Britanie. De asemenea,
următoarele state candidate pentru a intra in spațiul Schengen sunt Cipru și Bulgaria,România,.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, criteriile
Convenției Schengen au fost și ele în mare parte îndeplinite, acest lucru nu a dus la intrarea în
spațiul Schengen nici până în prezent, cum pare nu toate statele din această comunitate privesc
cu ochi buni aderarea României la spațiul Schengen.
Experți guvernamentali care se ocupă de implementarea măsurilor menite să asigure
aderarea României la spaţiul Schengen susţin că are implicaţii mai degrabă legate de imaginea
ţării decît de detaliile tehnice, reprezintă tergiversarea procesului de aderarea a României la
 spațiul Schengen o problemă de imagine a țării sau totuși e o problemă privind îndeplinirea
condițiilor de aderare?

Relația României cu Spațiul Schengen

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, criteriile
Convenției Schengen au fost și ele îndeplinite, deși acest lucru nu a dus la intrarea în spațiul
Schengen nici până în prezent, România având statut de viitor stat membru Schengen (situație cu
care se confruntă și Bulgaria) . Cu toate acestea, „încă din anul 2011, dar mai ales în prezent,
România reiterează faptul că are un înalt nivel de pregătire pentru aderarea la spațiul Schengen,
rezultat al unor investiții semnificative și al eforturilor constante ale autorităților competente.
Acest fapt a fost confirmat de evaluările efectuate, recunoscute ca atare de către Consiliul
Uniunii Europene și Parlamentul European, în mod succesiv”.
Pe parcursul următorilor ani, România a trecut printr-o serie de amânări în ceea ce
privește aderarea la spațiul Schengen, asumându-și faptul că este o țară în plină dezvoltare, care
trebuie să dovedească potențiala calitate de membru Schengen. Astfel, unul dintre cele mai mari
impedimente căruia România trebuie să îi facă față este acela de a convinge statele membre ale
Uniunii Europene că este pregătită pentru a deveni parte din spațiul Schengen, căci „ în
conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE,
decizia vizând aderarea acestor 2 state la spațiul Schengen se adoptă cu unanimitate (care este
greu de întrunit datorita opoziției anumitor state membre).
Cu toate acestea, Comisia Europeană susține aderarea României la spațiul Schengen, fapt
ce se poate observa prin Decizia (UE) 2017/1908 a Consiliului din data de 12 octombrie 2017,
care tratează punerea în aplicare, în România și în Bulgaria, a anumitor dispoziții ale acquis-ului
Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele: „potrivit acelei decizii, autoritățile
competente din cele două țări vor putea consulta sistemul VIS în scopul examinării cererilor de
vize de scurtă ședere ce urmează să fie eliberate și în scopul luării hotărârii cu privire la cererile
respective, inclusiv a hotărârilor de anulare, retragere, prelungire sau reducere a duratei de
valabilitate a unei atari vize.. Această recentă decizie reprezintă încă un pas pentru consolidarea
poziției României în Uniunea Europeană, dar mai ales pentru facilitarea intrării ei în spațiul
Schengen.
Succesele realizate în vederea aderării la Schengen
Aderarea la spațiul Schengen reprezintă un drept și o obligație asumată prin Tratatul de
Aderare la UE (art.4 al Protocolului privind condițiile şi aranjamentele referitoare la admiterea
Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al
României și Bulgariei, România dorind să participe la toate formele de cooperare menite să
aprofundeze integrarea europeană.
România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării
sale la UE, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene
este unul dintre cele mai vizibile și mai importante efecte ale procesului de integrare europeană.
În conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen, aderarea la spațiul Schengen presupune
parcurgerea următoarelor etape:
 transmiterea Declarației de pregătire privind aderarea la spaţiul Schengen;
 completarea și transmiterea chestionarului Schengen;
 vizitele de evaluare Schengen (în cadrul acestor misiuni, UE evaluează stadiul
implementării acquis-ului Schengen pe cele cinci domenii: cooperare polițienească, protecția
datelor personale, vize, frontiere maritime, aeriene și terestre și SIS/SIRENE.);
 redactarea rapoartelor privind rezultatele vizitelor de evaluare (raportul include şi
recomandări pentru remedierea eventualelor aspecte mai puțin satisfăcătoare) și aprobarea
acestora în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles;
 adoptarea de către Consiliul UE a deciziei privind eliminarea controalelor la frontierele
interne.
Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele
misiunilor de evaluare succesive au concluzionat că România îndeplinește toate criteriile
prevăzute de legislația care reglementează aderarea la Spațiul Schengen și funcționarea acestuia.
Îndeplinirea de către România a criteriilor prevăzute în acquis-ul Schengen a fost
recunoscută la data de 9 iunie 2011, cu ocazia reuniunii Consiliului Justiție și Afaceri Interne. În
prealabil, la 8 iunie 2011, Parlamentul European a avizat favorabil proiectul Deciziei privind
aderarea României și Bulgariei la Schengen. Finalizarea cu succes de către România a măsurilor
prevăzute de acquis-ul Schengen au fost confirmate şi de Consiliul European (13-14 decembrie
2012).
În ultima perioadă, Romania a înregistrat progrese la nivel tehnic în privința
implementării         acquis-ului Schengen, prin obținerea accesului integral la Sistemul de
Informații Schengen (SIS), odată cu adoptarea, la 1 august 2018, a unei Decizii a Consiliului în
acest sens, precum și prin  adoptarea la 12 octombrie 2017 a Deciziei privind accesul pasiv al
României și Bulgariei la Sistemul de Informații privind Vizele (VIS).
Demersurile diplomatice continuă în perspectiva adoptării  deciziei  privind aderarea
efectivă a României la spațiul Schengen și aplicării integrale de către țara noastră a prevederilor
acquis-ului Schengen

Teorie a conspirației
Pe măsură ce continentul european începe să revină la un ritm apropiat de normalitate,
Parlamentul European atrage atenția că este necesară o schimbare în Schengen, pentru protejarea
principiilor europene, printre care se numără și integrarea României în spațiul fără margini al
UE. Eurodeputații au aprobat încă din 2011 să adere la spațiul Schengen, însă fără rezultate
concrete. Cu toate că România a trecut de toate etapele tehnice, pentru finalizarea procesului de
integrare este necesar votul unanim al Comisiei Europene. Iar pentru că subiectul nu a fost atât
de bine explicat la nivel politic și în mass-media, lăsând loc interpretărilor individuale, a apărut
și o teorie a conspirației privind motivul pentru care România nu este încă în Schengen,
Principala speculație care circulă pe internet privind motivul pentru care Comisia
Europeană nu a dat până acum undă verde României pentru spațiul Schengen este că Olanda s-ar
teme că portul din Rotterdam ar pierde poziția fruntașă pe care o deține în prezent, în detrimentul
celui din Constanța.
La polul opus se află Olanda, care afirmă că decizia sa nu are nicio legătură cu comerțul
maritim – ci, mai degrabă, cu corupția și activitățile ilegale din România și Bulgaria. Acestea,
spun oficialii olandezi, ar putea să afecteze integritatea spațiului Schengen.
În 2016, prim-ministrul de la acea vreme, Dacian Cioloș, încerca să demonteze acest mit
răspândit în presa și în spațiul online românesc: ”Niciun politician din Olanda cu care am vorbit
nu a legat relația dintre porturile Constanța și Rotterdam de acceptarea României în Schengen.
(…) Vă pot asigura că cel puțin la nivelul meu, această problemă nu a fost ridicată”.
Este imposibil de stabilit dacă votul negativ dat de Olanda are, în spate, raționamente de
ordin economic, însă scenariul conform căruia Constanța ar putea lua fața Rotterdamului pare
puțin probabil.

Aderarea României la Spațiul Schengen- O prioritate națională

Pe site-ul oficial al „Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană” se
clarifică faptul că „aderarea României la Spațiul Schengen este, pentru România, atât un drept
cât și o obligație:  un drept ce decurge din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, dar și o
obligație izvorâtă din însuși Actul de Aderare la Uniunea Europeană.”. Pornind de la această
realitate și adăugând faptul că România acționează în prezent ca un membru de facto Schengen-
având ca responsabilitate națională aproximativ 200 de km de frontieră externă europeană, putem
afirma că aderarea la spațiul Schengen este pentru România o prioritate națională. Dacă acest
proces de aderare va fi finalizat, România își va consolida poziția în Uniunea Europeană, își va
îmbunătăți relația cu valorile europene și va dobândi avantajul securității europene depline. Din
toate acestea se pot contura 4 avantaje principale de care România ar putea beneficia odată cu
intrarea în spațiul Schengen: ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre,
libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre, cooperarea transfrontalieră- în special prin
înființarea serviciilor comune ale poliției vămii și poliției de frontieră, setul de măsuri
compensatorii- are două componente, circulația persoanelor (vize și cooperare consulară) și
cooperarea polițienească.
Concluzia :
Deşi au trecut mai bine de 13 ani de când România şi Bulgaria fac parte din Uniunea
Europeană, cele două ţări nu au fost acceptate încă în aşa-numitul Spaţiu Schengen. 
Instituţii europene precum Comisia şi Parlamentul s-au pronunţat deja pentru lărgirea
zonei de liberă circulaţie, dar opoziţia anumitor state membre a dus la blocarea procesului.
Crizele migratorii care au afectat Europa în ultimii ani nu au uşurat situaţia. Mai multe ţări au
reinstaurat, temporar, controale la graniţele lor din interiorul Uniunii, în ideea de a limita
fenomenul migraţiei şi a împiedica extinderea reţelelor teroriste şi de crimă organizată pe
teritoriul lor. Situaţia a întărit poziţia unor state precum Olanda, Germania sau Austria, reticente
în continuare faţă de admiterea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen. 
În acest moment însă, nu este foarte clar modul în care va funcţiona, mai departe, Spaţiul
Schengen. Mai multe capitale europene au ridicat deja problema nevoii de reformare a acestei
zone de liberă circulaţie, iar procesul ar putea să mai dureze, afectând şi poziţia României şi
Bulgariei.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Florin Orban “Ce şanse de acces în Spaţiul Schengen mai au România şi Bulgaria?”
Disponibil online:
https://www.rri.ro/ro_ro/ce_sanse_de_acces_in_spatiul_schengen_mai_au_romania_si_b
ulgaria-2610917
2. Alexandra Irina Minea “Există o teorie a conspirației privind motivul pentru care
România nu este în spațiul Schengen”
Disponibil online:
https://mediastandard.ro/exista-o-teorie-a-conspiratiei-privind-motivul-pentru-care-
romania-nu-este-in-spatiul-schengen/
3. Ottavio Marzocchi “Libera circulație a persoanelor”
Disponibil online:
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/147/libera-circulatie-a-persoanelor
4. Spaţiul Schengen
Disponibil online:
https://www.mae.ro/node/35903
5. Schengen: ghid despre spațiul european fără frontiere
Disponibil online:
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/security/20190612STO54307/schenge
n-ghid-despre-spatiul-european-fara-frontiere
6. Extinderea spaţiului Schengen
http://www.schengen.mai.gov.ro/index.htm