Prin aceasta politica, Uniunea Europeană are în vedere crearea unei zone europene de

libertate, securitate şi justiţie în care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele
interne, indiferent de naţionalitate acestora si in acelaşi timp, se desfăşoară un amplu proces de
implementare a unor standarde comune în ceea ce priveşte controlul la frontierele externe ale
Uniunii şi politicile de vize, azil şi imigraţie.

ca O realizare importantă în acest sens o constă crearea spațiului Schengen , idee care
dateaza inca din anii 80, atunci când au fost eliminate controalele la frontiera dintre Franța și
Germania, punându-se astfel bazele a ceea ce înseamnă libertatea de mișcare. Dupa care la scurt
timp, pe data de 14 iunie1985 de catre 5 state( Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg.)
a fost semnat acordul Schengen aceasta actiune fiind urmata de semnarea Convenției de aplicare
a Acordului Schengen, care intră în vigoare în anul 1995.

In prezent spatiul Schengen reprezinta cea mai importanta arie de dezvoltare a Uniunii
Europene oferind securitate statelor membre si reusind sa atraga până la momentul actual un
număr de 26 de state dintre care 4 state semnatare ale Acordului Schengen, care nu sunt state
membre ale Uniunii Europene (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein), 22 state semnatare,
care sunt membre ale Uniunii Europene (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia,
Lituania, Slovacia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia,
Danemarca, Suedia, Finlanda, Letonia, Polonia, Ungaria), la care se adaugă Irlanda și Marea
Britanie.
Cipru Bulgaria si România sunt următoarele state candidate pentru a intra in spațiul
Schengen.
odata cu aderarii Rominiei la uniunea Europeana au fost indeplinite in mare parte si
criteriile Conventiei Schengen, dar acest lucru nu a dus nici pina in prezent la aderarea Romaniei
la spatiul Schenghen.
Experți guvernamentali care se ocupă de implementarea măsurilor menite să asigure
aderarea României la spaţiul Schengen susţin că are implicaţii mai degrabă legate de imaginea
ţării decît de detaliile tehnice, reprezintă tergiversarea procesului de aderarea a României la
spațiul Schengen o problemă de imagine a țării sau totuși e o problemă privind îndeplinirea
condițiilor de aderare?
Inca din 2011 Romania reiterează faptul că are un înalt nivel de pregătire pentru aderarea
la spațiul Schengen fapt confirmat si de evaluările efectuate, si recunoscut de către Consiliul
Uniunii Europene și Parlamentul European, în mod succesiv, insa pe parcursul următorilor ani
România a trecut printr-o serie de amânări în ceea ce privește aderarea la spațiul Schengen. Si ca
un impediment major caruia Romania trebuie sa-i faca fata este de a convinge statele membre
ale Uniunii Europene că este pregătită pentru a deveni parte din spațiul Schengen
(în conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE,
decizia vizând aderarea acestor 2 state la spațiul Schengen se adoptă cu unanimitate (care este
greu de întrunit datorita opoziției anumitor state membre).)

Succesele realizate în vederea aderării la Schengen

România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării sale la
UE, în ianuarie 2007.
 Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele
misiunilor de evaluare succesive au concluzionat că România îndeplinește toate criteriile
prevăzute de legislația care reglementează aderarea la Spațiul Schengen și funcționarea acestuia
si la 8 iunie 2011, Parlamentul European a avizat favorabil proiectul Deciziei privind aderarea
României și Bulgariei la Schengen. Finalizarea cu succes de către România a măsurilor
prevăzute de acquis-ul Schengen au fost confirmate şi de Consiliul European (13-14 decembrie
2012).
Teorie a conspirației
Cu toate că România a trecut de toate etapele tehnice, pentru finalizarea procesului de integrare
este necesar votul unanim al Comisiei Europene. Iar pentru că subiectul nu a fost atât de bine
explicat la nivel politic și în mass-media, lăsând loc interpretărilor individuale, a apărut și o
teorie a conspirației privind motivul pentru care România nu este încă în Schengen
Principala speculație privind motivul pentru care Comisia Europeană nu a dat până acum
undă verde României pentru spațiul Schengen este că Olanda s-ar teme că portul din Rotterdam
ar pierde poziția fruntașă pe care o deține în prezent, în detrimentul celui din Constanța.
La polul opus se află Olanda, care afirmă că decizia sa nu are nicio legătură cu comerțul maritim
– ci, mai degrabă, cu corupția și activitățile ilegale din România și Bulgaria care ar putea să
afecteze integritatea spațiului Schengen
Aderarea României la Spațiul Schengen- O prioritate națională
. Putem contura 4 avantaje principale de care ar putea beneficia odată cu intrarea în
spațiul Schengen: 1. ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre,
2.libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre, 3.cooperarea transfrontalieră- în special
prin înființarea serviciilor comune ale poliției vămii și poliției de frontieră, 4.setul de
compensatorii- are două componente, circulația persoanelor (vize și cooperare consulară) și
cooperarea polițienească.

Ca concluzie putem spune ca

indiferent ca Parlamentul si comisia s-au pronunţat deja pentru lărgirea zonei de liberă
circulaţie, cu parere de rau opoziţia anumitor state membre a dus la blocarea acestui proces. situatia nu
a fost usurata nici de crizele migratorii care au afectat Europa in ultimii ani, acest lucru provocind ca mai
multe tari sa reinstaureze temporar controale la graniţele lor din interiorul Uniunii, în ideea de a limita
fenomenul migraţiei şi a împiedica extinderea reţelelor teroriste şi de crimă organizată pe teritoriul lor.
Situaţia care a întărit poziţia unor state precum Olanda, Germania sau Austria, reticente în continuare
faţă de admiterea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen

aderarea României la Spațiul Schengen este, pentru România, atât un drept cât și o obligație:  un
drept ce decurge din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, dar și o obligație izvorâtă din
însuși Actul de Aderare la Uniunea Europeană