Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ISTORIA ASIGURĂRILOR ÎN
ROMÂNIA
PUŞCAŞU ANA-MARIA
RADU MARIA CRISTINA
FINANŢE-BĂNCI
AN 3, GRUPA 7
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
Asigurarile s-au nascut din nevoia imperioasa de protectie a bunurilor omului impotriva
fortelor distructive ale naturii, in situatiile pierderii sau reducerii capacitatii de munca ca urmare
a accidentelor, bolilor, atingerii unei anumite limite de varsta.
Conceptul de asigurare isi are obarsia in cele mai stravechi timpuri, istoria consemnand
actiuni de solidaritate a oamenilor in fata unor evenimente nedorite inca din antichitate, cel mai
vechi document scris in acest sens datand de circa 6.500 ani din Egiptul Antic.
Pe teritoriul tarii noastre practica asigurarilor este de data mai recenta, existenta unor
societati de asigurare datand de circa 140 de ani.
În ţara noastră, au apărut de multă vreme forme incipiente de asigurare. Astfel, a acţionat
un gen de asigurare a animalelor, bazată pe mutualitate, denumită „hopşa“. Ea avea în vedere
întrajutorarea locuitorilor din aceeaşi comună, în cazul pierderii animalelor prin sacrificare, ca
urmare a unui accident. În acest caz, carnea animalului sacrificat era împărţită între locuitorii
comunei, paguba proprietarului fiind acoperită din banii plătiţi de fiecare locuitor pentru partea
care îi revenea.
Primele organizaţii de mutualitate şi întrajutorare au apărut în secolul al XV-lea, în cadrul
breslelor din Transilvania, unde se practicau un gen de asigurări de deces, respectiv, de incendiu.
Din sumele constituite prin cotizaţiile membrilor se acoperea cheltuielile de înmormântare,
respectiv, se acordau despăgubiri în caz de incendiu.
Prima organizaţie de asigurare specializată a fost înfiinţată la Braşov, în 1844, pe lângă
Asociaţia Meseriaşilor, sub denumirea de „Institutul General de Pensii“. Acesta era organizat pe
baze mutuale, membrii fiind atât asiguraţi, cât şi asigurători. Pe baza cotizaţiilor (primelor)
depuse de-a lungul unor ani, membrii beneficiau de pensii la încetarea activităţii. Institutul
General de Pensii a avut o existenţă îndelungată, încetându-şi activitatea în 1921, datorită
influenţei negative a unor factori ca: inexistenţa unui fond de date statistice proprii, investirea
neinspirată a fondurilor şi rezervelor sale, creşterea concurenţei societăţilor specializate în
asigurări de viaţă.
De la jumătatea secolului al XIX-lea şi până la primul război mondial, apar o serie de
societăţi specializate de asigurare. Prima dintre acestea este Transsylvania- Societate de
Asigurare Reciproca saseasca infiintata in 1868. S-a infiintat sub forma unei societati
cooperatiste si a functionat intre cele doua Razboaie Mondiale . Drept dovada a existentei acestei
societati ne-au ramas inscriiptiile de pe numeroase cladiri din Sibiu cu sigla acesteia.
In anul 1871, când a luat naştere prima societate de asigurări în vechea Românie,
denumită Dacia, cu un capital de 3 milioane de lei, interesul stârnit în rândul populaţiei a fost
deosebit. Susţinută cu entuziasm de V. Boerescu, ministrul afacerilor externe, membru al
primului consiliu de administrare a societăţii, Dacia a avut o contribuţie însemnată în procesul de
modernizare a României.
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
Doi ani mai tarziu, adica in 1873, a fost creata a doua societate deasigurare, "Romania".
Dupa acest moment de referinta, asigurarile au cunoscut o permanenta ascensiune, atat sub
aspectul numarului de societati de asigurare infiintate cat si sub aspectul volumului de prime
incasate si al diversitatii de polite de asigurare practicate.
Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in
consiliile lor de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale
din acea vreme. In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o
singura societate, DACIA - ROMANIA, care a devenit o societate puternica. Un an mai tarziu, s-
a infiintat, tot de care mari personalitati ale vietii socio-politice si economice, societatea
NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei. Urmare a crearii acestor societati de
asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand reprezentantele companiilor
straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile societatilor romanesti.
In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost intemeiata la Braila,
societatea GENERALA, care era specializata in asigurarile pentru transporturi maritime.
Compania italiana "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului
societatii GENERALA, ajutand-o pe aceasta sa obtina recunoasterea politelor si cedarea in
reasigurare pe pietele internationale de asigurari. Ulterior societatea GENERALA si-a mutat
sediul la Bucuresti si si-a diversificat portofoliul, inclusiv in domeniul asigurarilor de viata. In
anul 1935, luand in considerare volumul de prime incasate, GENERALA se situa in fruntea
societatilor de asigurare din Romania.
In anul 1906, s-a infiintat societatea AGRICOLA, care practica in principal asigurari
agricole dar si alte tipuri asigurari si care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERA din
Cluj, formand societea AGRICOLA - FONCIERA.
Activitatea de asigurare a continuat să se dezvolte în perioada interbelică, cea mai mare
pondere din total având-o asigurările de viaţă, deşi gradul de cuprindere a populaţiei în aceste
asigurări a rămas redus.
Oranduirea socialista instaurata in Romania dupa 23 august 1944 a constituit o perioada
complexa in care sau inregistrat mutatii importante in economia si societatea romaneasca, cu
implicatii directe si in domeniul asigurarilor. In aceste conditii, societatile de asigurare existente
anterior au fost nationalizate si trecute in proprietatea statului, functionand in vechea lor
organizare pana la data de 1 septembrie 1949 cand au fost lichidate.
Până în anul 1949, activitatea de asigurare s-a dezvoltat în condiţii de concurenţă, partea
majoritară a pieţei asigurărilor fiind deţinută de asigurători privaţi, organizaţi ca societăţi
comerciale pe acţiuni, sau, în proporţie redusă, ca societăţi cooperative. După apartenenţa
capitalului, existau societăţi cu capital românesc – preponderente – şi societăţi cu capital străin.
Instituţiile de asigurare care au funcţionat până în anul 1948 în ţara noastră pot fi grupate
astfel:
1. Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.) care avea monopolul asigurării
bunurilor de stat şi comunale;
2. Instituţii ce asigurau bunurile publice legate de o anumită activitate. În cadrul Casei
Armatei, exista o secţie de asigurări care asigura caii proprietate de stat din armată;
3. Societăţi de asigurare propriu-zise, cu capital privat. În anul 1936, existau 23 de
societăţi de acest gen, dintre care:
- societăţi anonime româneşti, ca Generala, Prima Ardeleană, Transilvania etc.;
- sucursale ale unor societăţi de asigurare străine, ca Sun, cu sediul la Londra, Phönix
(Viena), Victoria (Berlin);
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
În anul 1942 odată cu apariţia legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de
Asigurari a Ministerului de Interne s-a transformat in Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat
(R.A.A.S.) practica toate categoriile de asigurări şi deţinea monopolul asupra asigurării bunurilor
de stat şi comunale. Având in vedere faptul ca R.A.A.S. era în proprietatea statului, regia presta
numai servicii publice şi nu obţinea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor
practicate de societăţile private de asigurări.
In anul 1949 a luat fiinta Intreprinderea de Stat pentru reasigurari, iar in anul 1952 s-a
creat Administratia Asigurarilor de Stat - A.D.A.S., care a detinut monopolul statului in materie
de asigurari, ponderea insemnata revenind asigurarilor obligatorii pentru culturile agricole si
animale proprietate cooperatista, asigurarilor de raspundere civila privind accidentele auto si
pentru cladirile de locuit din mediul urban si rural .
Dupa evenimentele din decembrie 1989, viata economico-sociala din tara noastra s-a
inscris pe noi coordonate, una esentiala fiind tranzitia spre economia de piata. In acest context,
locul A.D.A.S.-ului, care si-a incheiat activitatea pe data de 31 decembrie 1990, l-au luat trei
societati comerciale pe actiuni cu capital integral de stat in domeniul asigurarilor si anume:
“Societatea Asigurarea Romaneasca”, “Societatea Astra” si agentia “Carom”. Alaturi de acestea
au luat fiinta noi societati de asigurare (exemplu: “ARDAF S.A.”, “UNITA S.A.”, “Asigurari Ion
Tiriac S.A.”, “Metropol S.A”, “Asitrans S.A.”, “Omniasig S.A.”, etc.) cu capital privat sau mixt.
Societatea ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat activele si pasivele aferente:
asigurarilor facultative de viata, asigurarilor obligatirii, asigurarilor facultative de autovehicule si
altor asigurari. ASIGURAREA ROMANEASCA S.A. a preluat de la ADAS si bunurile imobile
care au fost incluse in capital.
Societatea ASTRA S.A. a preluat activele si pasivele corespunzatoare: societatilor mixte
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR