Metode de relaxare

Relaxarea intrinsecă este cea prin care subiectul îsi induce el însusi, în mod activ,
relaxarea. În cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari linii metodologice: orientarea
fiziologică (somatică) si orientarea psihologică (cognitivă, mentală).
Metoda Jacobson
Linia fiziologică, introdusă de Eduard Jacobson, se bazează pe identificarea
kinestezică a stării de tensiune musculară, în antiteză cu lipsa contracției (relaxarea). Durata
metodei Jacobson (numită si metoda relaxării progresive) este între 20-40 min. pentru o
relaxare locală (zonală), dar se poate prelungi la 1-4 ore pentru relaxări globale (în cazul
pacienților care nu pot executa continuu sedința de relaxare, se aplică reprize de relaxare, care
însă să nu fie mai scurte de 5 min.). Se execută o sedință pe zi, dar se poate repeta de 4-6 ori
pe zi. Antrenamentul durează luni de zile si presupune cunoasterea miologiei si a mecanicii
respiratorii normale (ordinea inspirului dar si a expirului fiind – abdominal, toracic inferior,
toracic superior).
Condițiile de microclimat trebuie respectate. Ochii nu trebuie închisi repede, ci treptat
(în 2-3 min.). Avându-se în vedere si relaxarea muschilor mimicii, muschilor limbii, i se cere
pacientului să se deconecteze mental de problemele cotidiene, iar concentrarea pe formulele
sugestive sau autosugestive, impuse prin comenzile kinetoterapeutului, să se facă fără un efort
prea mare (pacientul să învețe să se relaxeze mai degrabă “gândindu-se” la indicațiile de
relaxare, decât să se cramponeze printr-o excesivă concentrare). Vocea kinetoterapeutului să
aibă o tonalitate plăcută, blândă, iar intensitatea vocii să scadă progresiv pe parcursul sedinței.
Pacientul este poziționat în decubit dorsal, capul pe o pernă mică, genunchii usor
flectați – sprijiniți pe un sul, umerii în usoară abducție de 30°, palmele pe pat. Metoda se
poate aplica, în funcție de nivelul problemei-afectării si de timpul avut la dispoziție, atât
global (adică referindu-ne la întregul membru), cât si analitic (adică pe segmente-articulații
ale membrului, ordinea fiind de la distal spre proximal); acțiunea se începe cu un grup
restrâns de muschi, treptat trecându-se la grupe musculare mai mari, apoi la musculatura
întregului membru, urmând musculatura trunchiului, gâtului si în final la întreg corpul.
Tehnica de lucru cuprinde următoarele 3 părți:
A) Prologul respirator, ce durează 2-4 min si constă în respirații ample, complete (“în val”),
linistite (inspir pe nas, expir pe gură).
B) Antrenamentul propriu-zis - în inspirație MS se ridică lent de pe pat, doar până când nu
mai atinge patul, menținându-se poziția pe apnee timp de 15-30 sec. Apoi brusc, se lasă MS să
cadă, pe expirație (cu un “uufff”), realizând o liniste kinetică totală pe timp de 1 min.
C) Revenirea, constă la reîntoarcerea la tonusul muscular normal, prin menținerea de câteva
ori pe apnee, a unei contracții izometrice puternice a muschilor feței si mâinilor (“Strânge fața
si pumnii”!).
Într-o etapă superioară se urmăreste realizarea unei relaxări diferențiate, pe grupe de
muschi, printr-un control al muschilor în timpul activităților cotidiene, atât în statică cât si în
dinamică. După luni de antrenament, se ajunge perceperea si anihilarea tensiunilor musculare,
care sunt generate de (sau care generează) tensiuni emoționale si implicit de stres.
Metoda Schultz
Linia psihologică, din a cărei categorie fac parte si terapiile comportamentale,
sofronizarea, etc este reprezentată cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz;
metoda vizează obținerea relaxării prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol
mental, imaginativ, o relaxare periferică. Numită si metodă de relaxare autogenă sau
“antrenamentul autogen” (din gr. autos – prin sine si genan – a produce), după spusele
autorului, este o autopsihoză, cu ajutorul căreia se pot obține controlul unor funcții ale
anumitor organe, si implicit relaxare; este o metodă de autodecontractare concentrativă,
subiectul creându-si prin concentrare o stare hipnotică. Eficiența deconexiunii obținută prin
starea hipnoidă se materializează prin starea de greutate si prin senzația de căldură.
Metoda se aplică individual sau în grup, specialistul conducând doar primele sedințe
de relaxare. Metoda are la bază faptul că toate funcțiile organismului sunt dirijate si controlate
de creier si că o parte din funcțiile controlate, constiente, sunt învățate pe parcursul existenței
noastre. Astfel, scrisul, cititul, mâncatul, conducerea automobilului pot deveni deprinderi.
Multe persoane au reusit să învețe cum să dirijeze unele funcții ale sistemului nervos (chiar si
a sistemul nervos vegetativ). Prima condiție pentru această realizare este obținerea decuplării
sistemului nervos central de la impulsurile neuromusculare posturale. Acest lucru este posibil
numai într-o poziție corectă, comodă, relaxantă, a întregului corp; deci se va trece la luarea
unor poziții confortabile (vizitiu de birjă sau poziția de cadavru), pe un pat sau într-un
fotoliu, suficient de mare.
Primul ciclu cuprinde opt exerciții ce urmăresc: introducerea calmului,
decontracturarea musculară segmentară si progresivă, obținerea senzației de greutate într-unul
din segmente sau într-unul din membre,
realizarea senzației de căldură, obținerea senzației de rărire a bătăilor inimii si dobândirea
controlului asupra inimii, obținerea senzației de calm respirator si reglarea fazelor respirației,
obținerea de calm digestiv si de obținere de căldură la nivelul plexului solar, obținerea
senzației de frunte proaspătă-răcorită.
Durata acestui ciclu este de la trei luni aproximativ până la sase luni, dar de multe ori
poate fi si de un an, frazele (formulele) standard putându-se înregistra pe benzi. După
însusirea perfectă si sesizarea obținerii senzațiilor de mai sus, se va trece la însusirea ciclului
II, ce constă în tehnici de hipnoză sub stricta îndrumare si supraveghere a unui specialist
(psiholog), durata lui fiind de câțiva ani.
Antrenamentul autogen Schultz se aplică cu foarte bune rezultate de către sportivi,
artisti si ca metodă de profilaxie si de tratament recuperator spitale sau în scoli special, fiind
indicat în: hipertensiunea arterială, angina pectorală, infarctul miocardic, insomnii, nevroze,
astm bronsic, ulcer gastrointestinal, impotența sexuală, frigiditate, alcoolism.