Subcarații Tazlăului

Conf. univ. dr. Iuliana Vijulie

Relieful structural

 este un tip genetic de relief în care rolul dominant în definirea

caracteristicilor acestuia îl deține structura geologică (modul de dispunere a
formațiunilor geologice – strate sedimentare, formațiuni metamorfice,
blocuri faliate, structuri diapire etc.).
 Relieful dezvoltat pe structuri cutate (înclusiv structurile diapire, ce
corespund anticlinalelor formate prin împingerea şi străpungerea de
către un sâmbure de rocă plastică (sare etc.) a unor strate sedimentare
acoperitoare);
 Relieful dezvoltat pe structuri monoclinale;
 Relieful dezvoltat pe structuri tabulare;
 Relieful dezvoltat pe structuri ușor cutate, circulare (domuri);
 Relieful dezvoltat pe structuri faliate;
 Relieful dezvoltat pe structuri derivate (pe flancurile de sinclinal se
deosebesc forme particulare ale monoclinului; pe structurile de tip
dom se dezvoltă cueste circulare sau cueste față în față etc.).
 Carpații (ex. Zona cristalino-mezozoică Carpații Orientali, cristalinul din
Carpații Meridionali, zona flișului din Carpații Orientali, unde predomină
cutele solzi etc.)
 Subcarpații Moldovei și Curburii
 În Subcarpații Getici – Subcarpații Vâlcei și Gorjului
 Podișul Dobrogei:
◦ Munții Măcin
◦ Podișul Babadagului
 Sursa: M. Ene, 2012

anticlinal
sinclinal

Clisură – sector de vale transversală ce fragmentează un anticlinal, făcând legătura între două
sinclinale alăturate.
Ruz – afluent de tip torenţial al unei văi de sinclinal, asemănătoare văilor consecvente, ce coboară
perpendicular pe flancurile anticlinalului.
Obcine – culmi paralele, prelungi, dezvoltate pe fliș, conforme cu orientarea pânzelor, a anticlinoriilor şi a cutelor-solzi.
Toate aceste culmi sunt orientate pe direcție NV-SE până la V. Trotuşului. La S de această limită, culmile se curbează spre SV.
Obcina Mare - contactul cu Pod. Sucevei
 Ex. Munții Bucegi, Ceahlău, Piatra Craiului, Buila-Vânturarița (sudul M.
Căpățânii)
 Pe flancuri se deosebesc forme particulare ale monoclinului: cueste, polițe
structurale.

Sinclinalul suspendat al Munților Ceahlău

Ceahlău – sinclinal suspendat
Sursa: M. Ene, 2012.

Sursa: I. Săndulache
Vf. Hăşmaşu Mare (1793 m) Vf. Hăşmaşu Negru (1773 m)

HĂŞMAŞU MARE – sinclinal suspendat

Flancul sinclinalului se reconstituie în vf. Hăşmaşu Mare, Hăşmaşu Negru
M. Bucegi - Vf. Coştila
Sinclinal suspendat
Buşteni Abruptul Prahovean
Între Munții Bucegi și Piatra Craiului se află
anticlinoriul Munților Leaota

Anticlinoriul este un sistem de cute

anticlinale şi sinclinale care a fost supus
unei mişcări de boltire în ansamblu; are
aspectul unui anticlinal de mari proporţii,
care are pe flancurile sale cute secundare.

Sinclinoriul reprezintă o grupare de cute

sinclinale şi anticlinale, care prezintă în
ansamblu o structură sinclinală.
 Foto: Horia Constantinescu

Masivul Piatra Craiului

Sinclinal suspendat asimetric
 Hogback

Cuestă

1. Cristalin
Sinclinalul suspendat al Pietrei Craiului
3. Calcare jurasice
5. Conglomerate din Cretacic
superior
Sursa: E. Jeklius
Hogback – Piatra Craiului
Creasta Pietrei Craiului – sinclinal suspendat
Abruptul estic al Pietrei Craiului – spre Culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele. Grohotişuri în cea mai mare parte stabilizate.
 Petic de acoperire – Pânza Getică
Masivul Buila-Vânturariţa este o bară de calcar jurasic (flanc de sinclinal suspendat),
rămas sub forma unei creste asimetrice (Buila – 1849 m şi Vânturariţa 1885 m)

Sursa: Mircea Ardelean

 Cuestele din Podișul Moldovei:
◦ Coasta Iașilor (Repedea)
◦ Tipuri de văi și sectoare de văi structurale: subsecventă, consecventă, obsecventă (ex. V.
Bârladului, V. Racovei, V. Tutovei, V. Zeletin)

 Cuestele din Depresiunea Colinară a Transilvaniei

◦ Podișul Someșan (tipic) – Depresiunea sau Platoul Huedin (tipul structural Huedin)
◦ Podișul Târnavelor
◦ Podișul Hârtibaciului
◦ Podișul Secașelor

Monoclin există și în arealele Subcarpatice.

Coasta Iașilor (Dealul Repedea)

Fruntea cuestei
Cuestele de la Hârlău – vestul Câmpiei Moldovei
Cuestele de la Hârlău
 Sursa: M. Niculiță.

Relieful de cueste din Câmpia Colinară a Jijiei

 Vale
subsecventă

Sursa: M. Ene, 2012.

Vale Vale
obsecventă consecventă

Sursa: M. Niculiță.

Podișul Central Moldovenesc – platourile structurale

 Sursa: M. Niculiță.

Colinele Tutovei
Relief rezidual format prin șiroire pe frunte de cuestă (depoz. de vârstă Cr.)
Ulmet-Bozioru (Subcarapații Buzăului)
Cuestele unghiulare - culoar intradeluros de legătură între Muscelele Argeșului/
dealurile subcarpatice (Dealul Mățău) și Podișul Getic
Muscelele Argeșului - limită de tip cuestă spre Piemontul Getic
Cueste unghiulare în Muscelele Argeșului
 08.12.2015
Mușcel = culme prelungă, uniformă, cu
interfluviul ocupat de pășuni și fânețe,
iar versanții împăduriți.

Cuestă unghiulară
Dezvoltate pe flancurile sinclinalelor suspendate din Munții
Bucegi, Ceahlău, Piatra Craiului (sectorul sudic – Culmea
Pietricica) etc.
M. Ceahlău

Poliţe, trepte structurale

 Hogbacks (declivitatea stratelor >35⁰, între 35-90⁰)
 Tip particular de relief structural dezvoltat pe strate monoclinale
 Simetria versanților datorată unei declivități similare
Obcinele Bucovinei:

 Paralelismul culmilor, depresiunilor și văilor;

 Structura de tip solzi, cu durități diferite, explică prezența culmilor prelungi,
paralele, separate de înșeori și văi longitudinale (Obcina Feredeu, Obcina Mare);
 Culmile se dezvoltă pe roci dure (ex. gresii), în timp ce șeile, văile (principale,
secundare) se grefează pe roci moi (orizonturi argilo-marnoase);

 Prezența cuestelor şi a hogback-urilor tectonice şi de eroziune se datorează atât

structurii în cute solzi, cât și alternanţelor litologice (ce determină eroziunea
selectivă) (Barbu, 1976);
 Tectonica de încălecare a straturilor, de la V-E sau tectonica de monoclin a
condus la apariția cuestelor şi a hogback-urilor.

Obcina Mestecăniș - cristalin

Obcina Feredeu, Obcina Mare - fliș
 Culmi paralele în cadrul zonei
flișului, structuri de tip solzi, cu
durități diferite.

Sursa: M. Niculiță.
Obcina Feredeu

Cornișe
 Obcina Feredeului este dezvoltată pe gresii silicioase
(care se impun sub forma unor cornișe).

Culoarul Moldova-
Sadova
Valea Moldoviței
 Alte cueste din sectoarele montane și subcarpatice:

Masivul Piatra Craiului (sectorul central și nordic - Piatra Mare) – Parcul Național Piatra Craiului

Stâncăriile Doabrei (Munții Lotrului) – Parcul Național Cozia

Munceii Olăneștilor (Munții Căpățânii) – Rezervația Rădița-Mânzu

Măgura Odobești (Subcarpații Vrancei)

Hogback în Masivul Piatra Craiului
Vf. Piscul Baciului/La Om 2238 m
Cuesta
 Suprafața structurală cu înclinarea <35°
 Abrupt structural format pe capetele de strat
 De obicei, vesantul cu înclinare redusă se formează pe roci mai dure (calcare, gresii, conglomerate)
 Asimetrie pronunțată a versanților

Hogback
• Stratele sedimentare prezintă înclinare între 35° – 90°
• Modelarea versanților tinde spre simetrie, întrucât se diminuează controlul structural (prin modul
de dispunere/înclinare a stratelor). Cu cât crește înclinarea stratelor, cu atât acest control scade
mai mult.
Exemplu din Masivul Durmitor,
Muntenegru

Foto: L. Tîrlă
Straturile sunt redresate până la 90⁰

Foto: L. Tîrlă
Stâncăriile sau carapacele Doabrei – M. Lotrului
Monoclin
Dinții de Rechin – M. Lotrului
Podișul Dobrogei de Sud:
 structura cuverturii sedimentare este cvasiorizontală - calcare sarmațiene
puternic carstificate şi acoperite cu loess;
 Văile au caracter de canioane miniaturale – cu trepte şi poliţe structurale pe
versanţi (valea Mangalia, văile dunărene terminate prin limane din vest);
 Platforma sarmațiană – poate fi văzută la ţărmul mării, imediat sub loess;
 Structurile tabulare sunt caracterizate prin prezența cuverturii de loess.
Canaraua Fetii – Dobrogea de Sud (Băneasa);
Canion în loess şi în placa de calcare sarmațiene;
Canara = vale îngustă şi adâncă, cu pereţi abrupţi, formată în rocă (loess, calcar), o vale seacă
specifică Dobrogei de Sud, adâncită din cauza nivelului de bază scăzut, de obicei într-o zonă cu
scurgere interioară (endoreică).
Canara (lb. bulgară) = stâncă; http://florinsadventours.blogspot.com/2011/06/canaraua-fetii.html
Canaraua Fetii – minicanion (vale seacă)

http://florinsadventours.blogspot.com/2011/06/canaraua-fetii.html
Faleza dintre 2 Mai şi Vama Veche

http://www.panoramio.com/photo
Structura tabulară pe loess – în SV Dobrogei de Sud, la Mircea Vodă (Podişul Oltinei)
 Dobrogea Centrală – Podişul Casimcei

 La zi apar şisturile verzi, a căror structură cutată nu se impune

în relief din cauza suprafeţei de nivelare bine păstrate şi a
acoperirii sale cu loess;

 În NE – şisturile apar la zi – vârfurile de tip inselberg – sunt

atacate diferit de dezagregare şi vânt.
Podişul Casimcei – şisturi verzi
(colțani)

Foto: Peter Lengyel

Foto: Peter Lengyel
L. Tîrlă, 2010
 Localizare: Podișul Istriei
 Pe dreapta văii Casimcea apar calcare jurasice (ordonate într-un
sinclinal ce ajunge până la Capul Midia);
 Calcarele bioconstruite = bioherme;
 Petice de calcare jurasice se menţin în malul drept al Dunării, de la
Hârşova la Capidava (trepte şi cueste locale);
 Canaralele de la Hârșova.
Cheile Dobrogei - versantul drept al văii Casimcea, calcare jurasice –
colonii de corali (atoli)

http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
 Atoli

http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
Atol

http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
 Foto: Peter Lengyel
Calcarele recifale formate în marea caldă, din Jurasic, păstrează formele foştilor atoli, rezultând
un relief relativ ruiniform. Şi astăzi calcarele prezintă conformaţia biohermelor (colonii de
corali), cu formaţiuni ce ajung până la 15-30 m înălţime.
Foto: Peter Lengyel
Canaralele de la Hârşova (abrupturi și văi seci în calcar)
Canarale și galerii-hrube foarte abrupte, formate prin disoluţie
Arcade
Podişul Medgidiei – la Capidava (sud de Topalu) – calcare stratificate perirecifale
jurasice (formate prin cimentarea fragmentelor detritice de calcar provenite din
dezagregarea recifilor coraligeni).
 Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor
◦ Acest tip de structură nu este foarte reprezentativ, întrucât aici factorul
morfogenetic dominant este roca (predomină argilele);
◦ Procesele geomorfologice actuale sunt dominante de: alunecări de teren,
curgeri noroioase etc.
◦ Domuri în Câmpia Transilvaniei: Sărmășel, Puini, Zaul de Câmpie etc.;
◦ Domuri în Podișul Târnavelor: Deleni, Cetatea de Baltă, Filiteni, Nadeș,
Saschiz etc.; depresiuni de butonieră: Deleni, Bazna etc.

Secţiune transversală printr-un dom în care s-a format o butonieră

Sursa: M. Ene, 2012.
V Munții Apuseni E Carpații Orientali
Domul și butoniera de la Nadeș

Evoluţia unei butoniere într-un dom

Sursa: M. Ene, 2012.
Domul Butoniera

Domul şi butoniera – DELENI, Mureş

Martor de
eroziune

Domul de la Saschiz
 Saschiz

http://www.xplorio.ro/wp-content/2009/04/saschiz13.jpg
 Cea mai tipică regiune de horsturi și grabene din România este
reprezentată de vestul Munților Apuseni (ex. horsturi – Zarand, Codru-
Moma, Pădurea Craiului, Șes (Plopiș); grabenele – Depres. Zarand, Beiuș,
Vad-Borod);
 Grabenele din Munții Carpați (ex. depresiunile din vestul M. Apuseni,
Culoarul Timiș-Cerna);
 Horsturi (ex. M. Apuseni);
 Abrupturi de falie (ex. Domogled, Buila);
 Fațete triangulare (muchii, ciuceve și geanțuri – M. Cernei);
Asociaţie de horsturi şi grabene specifice regiunilor puternic faliate
Sursa: M. Ene, 2012.
 Ciucevele şi geanţurile Cernei sunt mici masive calcaroase, situate în lungul văii Cerna, la contactul dintre Autohton şi
Pânza Getică

 bara de calcar în care s-a adâncit râul Cerna domină albia prin versanţi abrupţi şi creste semeţe;
 relieful este reprezentat prin două şiruri de masive puternic carstificate, rezultate, pe de o parte, din detaşarea
selectivă a barei de calcare de culmile secundare, perpendiculare pe valea Cernei, iar pe de altă parte, din
fragmentarea transversală a acesteia prin văi înguste (chei) (Badea et al., 1981);

• şirul de înălţimi din bazinul superior – Ciuceve;

• şirul de înălţimi din bazinul mijlociu – Geanţuri;

1. Ciucevele se desprind pe stânga Cernişoarei (vestul M. Vâlcan - Oslea), ulterior se regăsesc pe dreapta văii Cernei,
au altitudini de peste 1000 m – ex. Ciuceava Şarbei (1650 m) – localizată în Munţii Cernei. Acestea scad în altitudine
treptat, devin din ce în ce mai înguste, după cum se îngustează bara de calcar în care au fost sculptate.

2. Geanţurile sunt localizate pe stânga Cernei (între Cerna Sat şi Arşasca), şirul lor este mai îmbucătăţit decât al
Ciucevelor, dar fiind vorba de străpungeri prin chei adânci, foarte înguste; acestea se prezintă ca un adevărat
perete continuu, dominând cursul Cernei.
Ciucevele Cernei
Bara de calcare în care au fost
detașate Ciucevele
Valea Cernei
 cristalin
gresii

Ciuceava este o creastă asimetrică, ce a rezultat prin detaşarea ei în cadrul benzii de calcar.
Decuparea benzii de calcar în mici masive de reţeaua văilor secundare (toate cu aspect de chei
foarte înguste) a condus la formarea mai multor astfel de ciuceve.
 Geanţul Hărmanului – pereţi calcaroşi

gresii

O particularitate a geanţurilor constă în apariţia unei creste duble la unele dintre ele (ex. Geanţul Glodului, Geanţul Hărmanului).
Dublarea crestei este o consecinţa situaţiei litologice şi structurale; culmile amintite reprezintă sinclinale ale căror flancuri sunt
alcătuite din calcare mai rezistente la eroziune decât gresiile din axul acestora.
Muchii, fațete triangulare pe plane de falie
Masivul Vânturarița-Buila

Sursa: L. Tîrlă
 Anderson, R.S., Anderson, S.P., 2010. Geomorphology: The Mechanics and Chemistry of Landscapes,
Cambridge University Press.
 Badea, L., Buza, M., Dinu, M., Drugescu, C., Sencu, V., 1981. Valea Cernei - Studiu de geografie, Editura
Academiei, Bucureşti.
 Barbu, N., 1976. Obcinele Bucovinei, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
 Bojoi, I., 2000. România. Geografie Fizică, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
 Burbank, D.W., Anderson, R.S., 2012. Tectonic Geomorphology. Oxford Chichester Hoboken, Wiley.
 Coteț, P., 1973. Geomorfologia României, Editura Științifică, București.
 Ielenicz, M., 1999, Dealurile şi podişurile României. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
 Irimuş, I., 1998. Relieful pe domuri şi cute diapire în Depresiunea Transilvaniei. Presa Univ. Clujeană.
 Posea, G., Popescu, N., Ielenicz, M., 1974. Relieful României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, p. 321-375.
 Posea, G., 2003. Geografia Fizică a României, Editura Fundaţiei ”România de Mâine”, Bucureşti.
 Posea, G., 2005. Geomorfologia României, Editura Fundației ”România de Mâine”, București.
 Rădoane, M., Dumitriu, D., Ichim, I., 2006. Geomorfologie, vol. I, Editura Universității Suceava, Suceava.