Factorii ce influenţează gestiunea activităţii de asigurare

Managementul activităţii de asigurare este dependent de influenţa anumitor factori:

 Caracterul aleatoriu al daunelor
 Forma juridică de asigurare
 Domeniul de asigurări
 Sfera de cuprindere în profil teritorial
 Dimensiunile fondurilor pe care le gestionează Societatea de Asigurare

Caracterul aleatoriu al daunelor

Societăţile de asigurări îşi asumă răspunderi în legătură cu acoperirea unor daune
care au un profund caracter aleatoriu. Volumul acestor daune nu se poate cunoaşte, dar se
poate calcula în baza datelor statistice şi teoriei probabilităţii.
Din aceste considerente asigurătorii trebuie să dispună de un sistem informaţional
cît mai complet care să cuprindă frecvenţa şi intensitatea riscurilor pe perioade de timp
cît mai îndelungate. Sistemul informaţional prezintă importanţă pentru efectuarea unor
calcule privind evoluţia în perspectivă a cheltuielilor privind plata despăgubirilor şi a
sumelor asigurate, determinarea nivelului primelor de asigurare şi realizarea echilibrului
financiar al activităţii de asigurare.

Forma juridică de asigurare

Modul de organizare şi administrare a activităţii este diferit în cazul asigurării prin
efectul legii faţă de asigurarea contractuală (facultativă). Pentru asigurarea prin efectul
legii nu se impun măsuri privind perfecţionarea personalului sau activităţii de asigurare ci
doar pentru crearea condiţiilor necesare încasării primelor de asigurare în termenii
prevăzuţi de legislaţie şi pentru ca evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor
să se efectueze în baze reale şi cît mai rapid.
În cazul asigurărilor facultative este necesar ca Managementul să organizeze:
- maximizarea gradului de cuprindere în asigurare
- perfecţionarea personalului din activitatea ce contractează asigurarea
- organizarea şi implementarea unor noi tipuri de asigurări stabilite în
dependenţă de posibilităţile financiare ale populaţiei

Domeniul de asigurări
După domeniile de asigurare asigurările sunt:
- de bunuri (generale)
- de răspundere civilă (generale)
- de persoane

În cazul asigurării generale (de bunuri şi de răspundere civilă) este necesară o grupare a
activităţilor pe feluri de bunuri sau răspunderi, deoarece există particularităţi specifice fiecărei
categorii în ceea ce priveşte constatarea, evaluarea daunelor şi stabilirea despăgubirilor.
Această activitate complexă impune ca managerii companiei de asigurare să angajeze
alături de economişti şi cadre de specialitate tehnică (ingineri).
În cadrul asigurării de persoane nu este nevoie de un departament care să se ocupe de
problemele de constatare şi evaluare a daunelor, ci de un sistem eficient de înregistrare a datelor
privind volumul de prime încasate, obligaţiile totale a asiguraţilor, scadenţele contractelor, etc.

Sfera de cuprindere în profil teritorial

Împarte asigurările în:
- asigurări interne
 - asigurări externe
Asigurările externe care ca obiect bunuri sau persoane nerezidente impune ca managerii
să cunoască posibilităţile oferite de pieţele internaţionale, legislaţiile din diferite state şi în unele
cazuri – modalităţile de apărare a drepturilor.

Dimensiunile fondurilor pe care le gestionează Societatea de Asigurare

Cu cît Compania de Asigurare posedă fonduri importante, cu atît acestea pot fi implicate
în activităţi mai riscante, dar mai profitabile. Din aceste considerente companiile ce deţin fonduri
mai mari au posibilităţi financiare mai avantajoase.

Influenţa riscurilor globale asupra managementului

Clasificarea riscurilor, conform Autorităţii de supraveghere a activităţii de asigurare din

Uniunea Europeană. Riscurile posibile (globale) la care
firmele din domeniul asigurărilor - în cazul de faţă asigurări generale - pot fi expuse,
sunt:
1. Riscuri primare (legate de activitatea de bază)
a) riscul de eroare: poate apărea ori de cate ori tarifele de prime se dovedesc a fi
insuficiente -neacoperitoare- datorită faptului că la fundamentarea acestora nu au
existat suficiente date statistice care să permită o extrapolare privind dezvoltarea -
evoluţia - riscului asigurat.
b) riscul de deviere: se manifestă atunci cand pe parcursul desfăşurării activităţii de
asigurare se înregistrează o evoluţie a
daunelor şi a costurilor activităţii de asigurare mult diferite de cele care au stat la
baza calculării primelor.
O astfel de evoluţie poate fi determinată de schimbările petrecute în propagarea unor
factori care influenţează riscul.
Este vorba de schimbări privind rata de mortalitate şi morbiditate, nivelul preţurilor şi
salariilor, rata şomajului, legislaţia, criminalitatea, înregistrarea unei frecvenţe şi intensităţi la
unele calamităţi naturale cu mult peste media din perioadele precedente.
Factori care influenţează:
 lipsa unei experienţe prealabile, umane, în ceea ce priveşte evaluarea
riscurilor implicate;
 variabilitatea utilizării experienţei umane în desfăşurarea afacerii;
 modificarea tipului de afaceri desfăşurate;
 modificarea caracteristicilor de bază ale riscurilor asigurate;
 modificarea atitudinii angajaţilor în ceea ce priveşte reclamarea daunelor;
 deteriorarea situaţiei economice;
 modificări climaterice aleatorii;
 apariţia catastrofelor;
 apariţia unui nou tip de daună care nu a fost anticipată;
 insuficienţa marjei incluse în tariful de primă pentru contracararea
efectului inflaţiei asupra mărimii daunelor;
 schimbări în legislaţie sau decizii judecătoreşti care creează cazuri
precedente;
 management incompetent în ceea ce priveşte subscrierea riscurilor şi
lichidarea daunelor;
 un nivel necorespunzător al reţinerilor şi/sau al cedării în
reasigurare;
  incapacitatea de plată a unui reasigurător.
c) riscul de evaluare: se referă la posibilitatea determinării insuficient de riguros a
rezervelor tehnice de prime, astfel încat acestea să nu permită asigurătorului să
acopere integral obligaţiile asumate prin contractele de asigurare încheiate.
d) riscul cheltuielilor de exploatare (riscul de cheltuieli pe termen lung): se referă
la faptul că elementele incluse în prima de asigurare, în scopul acoperirii
cheltuielilor privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare, să nu
permită realizarea acestui lucru, din cauza creşterii cheltuielilor curente.
Aceste cheltuieli pot fi :
 cheltuieli legale sau profesionale mărite;
 o inflaţie mai mare a costurilor decat cea estimată, mai ales în ceea ce
priveşte salariile;
 un volum mai mic al afacerilor decat cel cerut pentru a acoperi cheltuielile
fixe, astfel încat acestea sunt împărţite între mai puţine poliţe;
 costuri suplimentare legate de încheierea de noi contracte,
 costuri mai mari decat cele anticipate, de exemplu cele legate de o
campanie publicitară (la fel şi în cazul în care se încheie mai puţine
contracte ca urmare a campaniei publicitare, precum şi cele legate de
plata unor comisioane de contractare suplimentare);
 cheltuieli mari, neaşteptate, de exemplu cele legate de tehnica de calcul;
 plăţi suplimentare, neaşteptate, precum salarii suplimentare
acordate pentru un volum suplimentar de activitate în urma
unei catastrofe;
 management incompetent, care conduce la ineficienţă şi la un control
slab al costurilor.
e) riscul daunelor majore: se manifestă în cazurile în care producerea unui număr
excesiv de daune îi expune pe asigurători la plăţi de despăgubiri de un volum
deosebit, care le poate perturba serios echilibrul financiar.
f) riscul de cumul (catastrofă): poate apărea atunci cand producerea unui singur
eveniment (fenomen), ca de exemplu, cutremurul de pămant, uraganul, etc., poate
conduce la o acumulare a daunelor într-o anumită zonă geografică, de proporţii
deosebite; în astfel de situaţii, asigurătorii se pot confrunta cu
dificultăţi financiare majore.
g) riscul daunelor latente: daune care pot apare din unele surse necunoscute sau
pentru care nu se anticipează o răspundere
legală în momentul subscrierii contractului (consum de medicamente).
h) riscul de creştere: este posibil să se manifeste ca urmare a înregistrării unei
dezvoltări (creşteri) excesive şi insuficient coordonate şi corelate a activităţii unui
asigurător. O asemenea stare de lucruri poate genera agravarea altor riscuri, care
în final pot conduce la grave perturbări de ordin financiar, ce pot ameninţa însăşi
existenţa societăţii de asigurare.
i) riscul de lichidare: poate să se producă atunci cand fondurile unui asigurător nu
sunt la nivelul obligaţiilor (datoriilor) acestuia faţă de terţi în situaţia încetării
activităţii de asigurare.
j) riscul anti-selecţiei: poate apărea atunci cand din dorinţa de a dezvolta volumul
de subscrieri, un asigurător dimensionează nivelul de prime cu o acurateţe ceva
mai redusă, în acest caz asigurătorul este expus în caz de daune şi în cazul
creşterii nivelului cheltuielilor.
k) riscul acumulării riscurilor: de multe ori asigurătorul poate alege o strategie de
achiziţie a contractelor adresată unor potenţiali asiguraţi de un anumit tip,
selecţionaţi, de exemplu, după varstă, ocupaţie, zonă geografică; asigurătorul
 poate fi expus la o acumulare a riscurilor prin care un număr de daune să se
producă în urma unui singur eveniment.
l) riscul de contract (condiţiilor de asigurare): poate apărea atunci cand elaborarea
şi redactarea unei condiţii de asigurare (contract de asigurare) nu este făcută într-
un mod cat mai precis, astfel că în cazul interpretării juridice ca urmare a unor
consecinţe neprevăzute (daune neprevăzute) să poată fi plătite suplimentar
daune care nu au fost luate în calcul la stabilirea tarifului de primă iniţial.
2. Riscuri secundare (investiţionale), care pot apare în cadrul preocupărilor şi
acţiunilor ce se întreprind de un asigurător pentru obţinerea performanţei, randamentului şi a
unor venituri corespunzătoare prin realizarea anumitor investiţii.
a) riscul de devalorizare: reprezintă riscul ca o anumită investiţie să înregistreze o
pierdere din valoare ca urmare a schimbărilor intervenite între cererea şi oferta pe
piaţa de capital sau pe piaţa bunurilor imobiliare, modificării ratei de schimb
valutar sau creşterii volumului sumelor de încasat de la diferiţi debitori.
b) riscul de lichiditate: poate apărea atunci cand anumite investiţii de un volum
important nu pot fi lichidate la momentul dorit (potrivit) sau conform unui
program prestabilit, punandu-l pe asigurător în situaţia de a fi depăşit de
obligaţiile financiare ajunse la scadenţă; apariţia unor dificultăţi, fie ele şi
trecătoare, în vanzarea unor proprietăţi sau a unor obstrucţii în efectuarea
plăţilor între asigurător şi debitorii acestuia, poate conduce la o criză financiară şi
la pierderea credibilităţii asigurătorului.
c) riscul de dobandă: este determinat de deprecierea titlurilor de valoare cu
dobandă fixă, în situaţiile în care se înregistrează o creştere a ratei dobanzii pe
piaţa de capital, fie de pierderea care se poate înregistra în cazul reinvestirii dacă
are loc o scădere a ratei dobanzii.
d) riscul de supraevaluare: apare în cazul în care, prin subestimarea efectului unor
factori, o investiţie este supraevaluată din start, ceea ce poate crea probleme
neplăcute ulterior.
3. Alte riscuri
a) riscul de participare: este riscul pe care şi-l asumă un asigurător, atunci cand
participă ca acţionar la alte societăţi
comerciale; se ştie că unele societăţi se pot confrunta cu dificultăţi financiare care
sunt resimţite şi de către acţionari, drept urmare, orice subscriere de capital la o
altă societate trebuie făcută cu prudenţa necesară.
b) riscul privind garanţiile date în favoarea terţilor: îşi face simţit efectul în cazul
în care asigurătorul garant este pus în situaţia de a plăti o garanţie în îndeplinirea
unei promisiuni făcute unei terţe persoane.
Astfel de plăţi afectează capacitatea financiară a asigurătorului, motiv pentru care
acordarea unor asemenea garanţii nu trebuie făcută cu largheţe, ci dimpotrivă într-un mod foarte
prudent.
c) riscul în legătură cu înregistrarea unor pierderi datorită unor terţi: poate
apărea în cazul în care terţe persoane nu-şi îndeplinesc anumite obligaţii asumate
faţă de asigurător.
Astfel de obligaţii apar în contractele de reasigurare, coasigurare, sau în cele de
intermediere.
d) riscul general al afacerii: se referă la riscul legat de schimbarea cadrului legal
general, schimbările în condiţiile economice şi sociale (atitudinea asiguratului),
profilul afacerilor şi schimbările datorate ciclului economic.
e) riscul managerial include:
- practicarea unor tarife de primă anti-concurenţiale pentru a
cuceri sau păstra o parte din piaţa asigurărilor;
- programe de reasigurare necorespunzătoare;
- reţea de distribuţie ineficientă şi ineficace;
- inexistenţa sau insuficienţa controlului intern; superficialitate.