Marja comerciala este un indicator de masurare a profitabilitatii vanzarii unui produs / game de produse / total vanzari.

In valoare absoluta, marja comerciala = pretul de vanzare al marfii – costul marfii vandute.
In valoare procentuala, marja comerciala = (pret de vanzare al marfii – costul marfii vandute) / pretul de vanzare al marfii.
Marja comerciala trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat sa poata acoperi toate costurile de functionare ale firmei.
Cum pot sa determin marja comerciala lunar? 
Marja comerciala, am mai spus si intr-un alt articol, reprezinta diferenta dintre veniturile din vanzarea marfurilor si cheltuielile privind marfa.
Normal, ca aceste date trebuiesc luate din rapoartele contabile. Daca doriti sa calculati acest indicator in fiecare luna este necesar sa analizati Balanta de verificare a firmei. De acolo, trebuie sa obtineti cifra
referitoare la veniturile din vanzarea marfurilor, respectiv ceea ce este inscris in dreptul contului 707, pe coloana Rulaj lunar sau Rulaj curent (functie de programul informatic utilizat). Tot din Balanta veti analiza
si contul 607 – Cheltuieli privind marfurile, tot din coloana Rulaj curent/lunar. Diferenta dintre ele va da valoarea bruta a marjei comerciale. Daca doriti sa exprimati marja comerciala ca si procent, atunci raportati
ce ati obtinut anterior la veniturile din vanzarea marfurilor.
De exemplu, analizand Balanta de verificare avem: venituri din vanzarea marfurilor 146.700 ron iar cheltuieli privind marfurile 122.690 ron.
Marja comerciala bruta va fi de 24.010 ron. Marja comerciala procentuala va fi de 24.010/146.700 = 16,36% 
Utilitate? Pai, dupa ce determinam aceasta marja bruta stim ca restul cheltuielilor firmei trebuie sa fie mai mici de 24.010 ron pentru a fi inca pe profit. Daca restul cheltuielilor sunt de 20.000 ron inseamna ca vom
ramane cu un profit de 4010 ron. Daca, in schimb, celelalte cheltuieli sunt de 25.000 voi inregistra pierdere.
 La nivel managerial, chiar ca manager de vanzari, pot sa analizez o varianta a acestei marje comerciale in ideea in care, la cheltuieli privind marfurile voi adauga, de exemplu si combustibilul (daca aprovizionarea
am facut-o eu) sau cheltuielile cu transportul facturate de catre firma care mi-a adus marfurile (fireste, daca s-a intamplat asa). Am o mai mare acuratete a acestui indicator si, probabil ca si o mai mare relevanta.
Rata marjei comerciale se determina ca raport intre marja comerciala si veniturile din vanzarea marfurilor. Marja comerciala, am aratat in articolul ”Adaos, marja, discount”, ca este diferenta dintre veniturile
din vanzari de marfuri si cheltuielile privind marfurile.
Acest indicator:
- pune în evidenţă strategia comercială a întreprinderii;
- o marjă comercială redusă implică cheltuieli generale riguroase, respectiv reducerea costurilor privind personalul şi economii asupra cheltuielilor de stocaj, transport;
- promovarea unei politici a preţurilor înalte duce la o scădere a vânzărilor dar cu menţinerea marjei comerciale la valori înalte;
- o rata a marjei comerciale în scădere dar cu o creştere puternică a vânzărilor semnifică adoptarea de către întreprindere a politicii preţurilor reduse, eventual pentru cucerirea unui nou segment de piaţă;
- în cazul în care întreprinderea ocupă pe piaţă o poziţie concurenţială “forte” , creşterea marjei comerciale este însoţită de creşterea vânzărilor.
Important este ca, din analiza periodica a acestui indicator, sa intelegem ”cum sta firma”. Pentru ca, daca de la o perioada la alta creste, acest lucru ne bucura deoarece ne arata faptul ca, am reusit sa vindem cu
mult mai mult decat ne-a costat respectiva marfa sau ca am reusit sa tinem sub control costurile legate de marfuri. Daca scade, din nou trebuie sa ne gandim carui fapt se datoreaza acest lucru.
Am cunoscut, de exemplu, prin anii 1997-98 pe cineva care avea o firma ce se ocupa cu montarea de sisteme de alarma la firme si cu interfoane la blocuri. Nu erau multe firme (intamplator cunosteam
contabilitatea acelei firme!) ca urmare adaosul comercial practicat ajungea si pina la 300%, cu alte cuvinte, cumpara un senzor cu 1 leu si il vindea cu 3 lei! (fireste, sumele nu sunt exacte, insa ati prins ideea!).
Fireste ca la acea firma, indicatorul ”rata marjei comerciale” avea niste valori colosale. Insa, dupa un an a inceput sa scada! Au aparut concurenti!
Din acest motiv va spun ca este important sa va analizati periodic firmele ca sa puteti sa va vedeti evolutiile.

Adaos, marja, discount

in Articole
Se obişnuieşte să se spună: ”un adaos comercial de 25%”. Sau ”vreau o marjă de profit de 15%”. Sau ”discount de 10%” Sunt trei notiuni diferite.
Pentru a le înţelege vom lua un exemplu:
 costul unui bun este de 1000 lei

 adaos comercial practicat 25% ceea ce înseamnă că vom vinde bunul la 1250 lei (este exclusă taxa pe valoare adăugată, vorbim doar de preţuri nete)

 profitul rezultat din această tranzacţie: venituri minus cheltuieli = 1250 lei – 1000 lei = 250 lei
Adaosul comercial îl aplicăm la costuri: 1000 * 25% = 250lei
Preţul de vânzare al bunului: 1000 + 250 = 1250 lei
Marja profitului înseamnă profitul (venituri minus cheltuieli) raportat la venituri, adică: (1250-1000)/1250 = 20%
Asta inseamna ca fiecare 100 lei  ne aduce un profit de 20 de lei.
Ceea ce ne demonstrează că adaos nu este tot una cu marja de profit (cred că fiecare dintre noi, cu sau fără ştiinţă, îşi asociază termenul de marjă la rezultate. Expresii de genul ”cu o marjă de eroare de…… tot
obţinem rezultatul acesta” sunt frecvent folosite).
Acum sa vedem ce influenta are discountul acordat asupra rezultatelor noastre:
Să plecăm de la exemplul anterior şi să presupunem că aveţi un client care spune: ”vă cumpăr 100 bucăţi din materialul X pe care îl vindeţi dar vreau să îmi daţi un discount de:
a. 20%
b. 22%”
Să vedem ce înseamnă acest lucru: în ambele cazuri vă gîndiţi că discountul pe care îl acordaţi este mai mic decât adaosul comercial (adaosul comercial am stabili mai sus ca este de 25%) ca urmare puteţi accepta
ambele variante. Să facem, totuşi, calcule:
a. cost pe bucată 1000 lei
adaos comercial 250 lei
preţ de vânzare/bucată 1250 lei
discount 1250 * 20% = 250 lei
Ce observam? Ca discountul se aplica la venituri, respectiv la valoarea de vanzare pe cand adaosul comercial s-a aplicat la valoarea de intrare!!!!
Ceea ce înseamnă că în acest moment preţul de vânzare al nostru devine 1000 lei pe bucată (1250 – 250 discountul), adică avem exact acoperite costurile şi atât, pentru că rezultatul acestei operatiuni este 0 (1000
venituri – 1000 cheltuieli)
b. cost pe bucată 1000 lei
adaos comercial 250 lei
preţ de vânzare/bucată 1250 lei
discount 1250 * 22% = 275 lei
Situaţia, după cum vedem, s-a schimbat clar. În acest moment, preţul de vânzare devine: 1250 – 275 = 975 lei în timp ce costurile noastre sunt de 1000 lei. Deşi discountul pe care îl acordăm este mai mic decât
adaosul comercial acordat, datorită faptului că acest discount se aplică la venituri (la preţul de vânzare) noi obţinem pierdere.
Analiza pe baza contului de profit si pierderi si metoda scoring
in Management
Contul de profit si pierdere serveste analizei dinamice sau statice a performantelor inregistrate in perioadele precedente de intreprindere. Elementele contului de profit si pierdere vor fi regrupate de catre analistul
financiar, in vederea aprecierii eficientei intreprinderii in utilizarea resurselor. in acest mod se obtin urmatorii indicatori:
− indicatori ai activitatii si ai rezultatului, prin constructia soldurilor intermediare de gestiune;
− indicatori ai fluxurilor monetare;
− indicatori compusi.
Toate aceste elemente se regasesc sub denumirea generica de Tablou al soldurilor intermediare de gestiune si este calculat si prezentat dupa cum urmeaza:
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune la 30 iunie 2003

Indicator + - Rezultat la 30.06.2003

Marja comerciala Venituri din vânzarea marfurilor Costul marfurilor vândute 493.628

Productia exercitiului Venituri din prestari de servicii - 551.437

Variatia stocurilor
Venituri din productia de imobilizari

Valoarea adaugata Marja comerciala Consumuri interne si externe 301.602

Productia exercitiului

Excedent brut de exploatare Valoarea adaugata Cheltuieli privind salariile, 48.412

Venituri din subventii pentru investitii asigurarile sociale si alte taxe

Rezultatul exploatarii Excedent brut de exploatare Alte cheltuieli - 14.810

Alte venituri Cheltuieli cu amortizarea

Rezultat financiar Venituri financiare Cheltuieli financiare -15.609

 Rezultat extraordinar Venituri extraordinare Cheltuili extraordinare 0

Rezultat brut Total venituri Total cheltuieli -30.311

Rezultat net Rezultat brut Impozit pe profit - 30.311

La 30.06.2003 societatea nu prezinta o situatie tocmai placuta in sensul ca isi continua perioada de pierderi inceputa in anul 2002. La inceputul anului 2002 societatea inregistra un profit de 52 milioane lei care,
daca s-ar fi promovat o politica de reducere a cheltuielilor, ar fi putut fi pastrat. insa, pe parcursul anului 2002 SC AAA SRL inregistreaza cheltuieli mult mai mari decât veniturile fapt ce determina o pierdere de
58 milioane iar la jumatatea anului 2003 valoarea acesteia este de 30 milioane lei. Cu toate acestea, remarcam faptul ca societatea degaja un excedent brut de exploatare, fapt favorabil pentru ea. Totusi, rezultatul
exploatarii este negativ ceea ce inseamna ca exista alte cheltuieli de exploatare care nu pot fi acoperite de valoarea veniturilor din exploatare. Probabil ca o mai mare atentie vis-a-vis de cheltuielile legate de
amenzi, penalitati, despagubiri si alte cheltuieli de exploatare vor putea determina, in viitor un rezultat favorabil din exploatare.
Ca urmare a faptului ca societatea inregistreaza pierderi se impune si o prognoza de faliment dupa metoda Bancii Frantei fiind o metoda complexa dar totusi simplu de aplicat.
Prognoza falimentului prin metoda de scor a Bancii Frantei
Aceasta metoda se aplica pentru a determina gradul de risc vis-a-vis de investitia intr-o societate comerciala. Functia care se aplica are urmatoarea formula de calcul:
Z = 1,25 R1 + 2,003 R2 – 0,84 R3 + 5,221 R4 – 0,0689 R5 – 1,164 R6 + 0,706 R7 + 1,408 R8 – 85,554
Pentru a vedea ca reprezinta ”R” se intocmeste tabelul de mai jos:

R1 = rata cheltuielilor financiare Cheltuieli financiare / EBE 0,322

R2 = rata de acoperire a capitalurilor investite Capitaluri permanente / capital investit - 1,66

R3 = rata capacitatii de rambursare a obligatiilor CAF / Obligatii 0,095

R4 = rata marjei brute de exploatare EBE / CA 0,013

R5 = Durata medie a creditului furnizori (Furnizori / Consumuri ) * 183 78

R6 = Dinamica valorii adaugate VA1 – VA0 / VA0 - 0,49

R7 = Durata medie a creditului clienti (Clienti / Vânzari) * 183 45

R8 = rata investitiilor fizice Investitii / VA 0

Z = (1,25*R1 + 2,003*R2 – 0,84*R3 + 5,221*R4 – 0,0689*R5 – 1,164*R6 + 0,706*R7 + 1,408*R8 – 85,554)/100 = -0,62
Aceasta valoare indica un risc ridicat de faliment care poate fi acoperit printr-o activitate desfasurata corespunzator in viitorul apropiat. Nu este de neglijat valoarea vinzarilor care indica a activitate intensa dar
costurile, respectiv cheltuielile sunt prea mari relativ la valoarea cifrei de afaceri. Ca urmare este necesar un control al costurilor sau o marire a valorii adaosului comercial care sa sustina aceste cheltuieli.
Nota: Dupa cum se vede, aceasta analiza am facut-o in urma cu vreo 6 ani si, ca urmare, nu mai am valorile care au stat la baza calculelor. Insa, la momentul respectiv am avut balanta de verificare si bilantul firmei
ca si baza de calcul.

Analiza economica a unei companii prin metoda scoring

in Management
Analiza prin intermediul fişelor de scoring se efectuează de obicei de către bănci, în procesul de analiză a bonităţii, atunci când o societate solicită un credit bancar. Fiecare bancă are un sistem propriu de analiză,
incluzând o funcţie-scor calculată la nivel intern, bazată pe indicatorii definiţi în manualul de creditare propriu. Pentru a avea o comparabilitate naţională însă, un sistem de scoring trebuie să se bazeze pe multe
date aflate în situaţia de “date publice” respectiv accesibile tuturor factorilor interesaţi.
Un model care şi-a dovedit din plin eficienţa este cel pus la punct de către Centrala Bilanţurilor din Banca naţională a Franţei. Acest model se aplică tuturor întreprinderilor din statul francez şi presupune existenţa
a 8 rate economice, care intră în componenţa funcţiei – scor Z.

Rata Valoare medie *

R1 Cheltuieli financiare / Excedentul brut de exploatare 62.8 %

R2 Resurse permanente / Capitaluri investite 80.2 %

R3 Capacitatea de autofinanţare / Datorii totale 24.8 %

R4 Excedentul brut de exploatare / Cifra de afaceri netă 6.8 %

R5 Datorii comerciale * 360 / Aprovizionări nete 98.2 zile

R6 Rata de creştere a valorii adăugate 11.7 %

R7 (Stocuri – Avansuri + Creanţe) / Producţia exerciţiului 79

R8 Investiţii corporale / Valoarea adăugată 10.1 %

* pe economia din Franţa Funcţia scor este:

100 Z = – 1,255 R1 + 2,003 R1 – 0,824 R3 + 5,221 R4 – 0,689 R5 – 1,164 R6 + 0,706 R7 + 1,408 R8 – 85,544
Valoarea medie a lui Z este zero pe ansamblul societăţilor comerciale din economie iar interpretarea acesteia este următoarea: cu cât indicatorul are o valoare mai ridicată cu atât situaţia financiară globală a
societăţii analizate este mai bună. Un punct de referinţă este valoarea de 1,25 care face trecerea din sectorul “foarte bine” în cel de “bine”. O valoare apropiată de zero indică o situaţie financiară globală medie iar
scăderea indicatorului sub zero indică o stare financiară proastă. Valoarea de -1.75 puncte este şi ea una de referinţă, făcând trecerea de la o stare financiară “proastă” la una “foarte proastă”
Avantajele unui asemenea model sunt numeroase:
- nici o entitate publică sau privată nu poate revendica acest model ca propriu; accesul la acest model este unul naţional;
- în timp se poate construi o veritabilă “bancă de date” la nivel naţional sau judeţean, permiţând comparaţii efectuate între unităţi de acelaşi tip în intervale diferite de timp ori între societăţi comerciale din acelaşi
areal;
- rezultatul comparării ar putea realiza un sistem de ierarhizare (corespunzător denumirii din limba engleză de “benchmarking”) între diferitele societăţi aparţinând unor intervale statistice diferite (cu cifre de
afaceri ori număr de salariaţi diferit); rezultatul acestei ierarhii ar putea ajuta managerii societăţilor să-şi evalueze prezenta situaţie prin raportare la un potenţial efectiv atins al pieţei (indicate de obicei de situaţia
financiară a primului clasat);
Pentru implementarea acestui sistem sunt necesare informaţii despre companii, cu definirea clară a unui sistem de grupare (eventual pe coduri CAEN). Această bancă de date se poate construi de către un organism
public sau de organisme non-guvernamentale care să colecteze şi să prelucreze informaţiile provenite de la fiecare societate şi de asemenea să facă publice, periodic, rezultatele prelucrărilor statistice.

EBIT si EBITDA
in Indicatori
EBIT – prescurtarea de la earning before interest and taxes. Nu pot sa dau un echivalent in limba romanadeoarece, contul de profit si pierdere romanesc nu cunoaste decat termenii de profit brut si profit net.
Pentru a determina acest EBIT inseamna ca, din totalul veniturilor (si aici se intelege venitul din activitatea de baza) se vor scadea cheltuielile operationale (sau de exploatare, cum le numim noi) si nu vom avea in
vedere cheltuielile cu dobanzile (la noi se regasesc in categoria cheltuielilor financiare) si nici cele cu impozitul pe profit.  Valoarea obtinuta prin aceasta diferenta se raporteaza la venituri.
De exemplu, avem venituri de 105 unitati monetare, cheltuieli operationale de 88 unitati monetare, cheltuielile cu dobanzile de 3 u.m.
EBIT se va calcula astfel: (105-88)/105 = 0,16. (explicatia o voi da mai jos)
EBITDA este prescurtarea de la earning before interest, taxes, depreciation and amortization – ceea ce inseamna ca din totalul veniturilor vom scadea doar cheltuielile operationale, cum am facut si mai sus, insa
vom mai scadea si cheltuielile cu amortizarea si provizioanele (aceste cheltuieli sunt incluse in acele cheltuieli operationale). Din nou, valoarea obtinuta se raporteaza la venituri.
Continuand exemplul de mai sus, avem aceleasi venituri de 105 u.m., cheltuielile operationale de 88 u.m. dar din acestea 8 u.m. sunt reprezentate de amortizari. Ca urmare, EBITDA se va calcula astfel:
EBITDA = (105-88-8)/105 = 0,085\
De acesti doi indicatori este interesat managementul companiei deoarece arata eficienta activitatii, adica ce profit generez cu 100 u.m. venituri. In cazul nostru, la fiecare 100 u.u. generez un EBIT de 16 u.m.
respectiv un EBITDA de 8,5 u.m.  De multe ori, acesti indicatori (sau numai unul dintre ei, de regula, EBIT) stau la baza analizei performantei manageriale de catre proprietari. Se poate fixa un criteriu de
performanta pentru managerul care conduce compania legat de acesti indicatori.
Profit si pierdere
in Articole
Am vorbit, in doua articole anterioare despre ce inseamna cheltuieli si ce inseamna venituri (vezi Cheltuielile firmei si Veniturile firmei).
Mergand mai departe cu analiza, trebuie sa spunem ca, utilitatea acestora se regaseste in dterminarea rezultatului unei firme (in Ce sunt pasivele veti gasi cateva cuvinte despre rezultatul firmei). Reamintim ca
diferenta dintre venituri si cheltuieli determina rezultatul. Rezultatul poate fi pozitiv, adica profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile sau poate fi negativ, adica pierdere, daca veniturile sunt
mai mici decat cheltuielile.
Bine, nu este atat de simplu…. Daca sunteti pentru prima data proprietar al unei firme va veti confrunta cu probleme clare in care dvs privind situatiile financiare (adica veti privi Contul de profit si pierderi) veti
observa ca aveti pierdere dar platiti impozit.
Acest lucru se datoreaza uneia din urmatoarele situatii:
a) sunteti microintreprindere - microintreprinderile sunt acele persoane juridice care sunt plătitoare se impozit pe venit. (Ele pot opta pentru a plati si impozit pe profit dar nu pot plati decat unul dintre cele doua
tipuri de impozit)
Acestor tipuri de societăţi li se aplică un impozit de 3% (in 2009) pentru veniturile realizate într-o anumită perioadă. Ceea ce inseamna ca indiferent de marimea cheltuielilor, cat timp aveti venituri veti plati
impozit.
De exemplu, o societate comercială realizează următoarea situaţie: venituri din vânzarea mărfurilor 120.000 lei, venituri din servicii prestate 20.000 lei, venituri din vânzarea imobilizărilor (a vândut un BMW pe
care îl avea de 3 ani) 40.000 lei, venituri din dobânzi 1000 lei.
Impozitul pe venit va fi:
3% (120.000 + 20.000 + 40.000 + 1000) = 5430 lei
Presupunand ca societatea despre care vorbim are cheltuieli de 200.000 lei vom avea
venituri (adunand cele de mai sus) = 181.000 lei
cheltuieli = 200.000 lei
impozit pe venit = 5430 lei
Iata ca, desi aveti pierdere, platiti impozit!
b) sunteti societate platitoare de impozit pe profit – societăţile plătitoare de impozit pe profit sunt fie microîntreprinderi care optează pentru această variantă fie celelate tipuri de societati (de exemplu cele care au
cifra de afaceri mai mare de 100.000 euro sau care au mai mult de 9 angajati, sau nici un angajat)
Aici lucrurile se vor complica un pic. Pentru ca, impozitul pe profit (indiferent de procent) nu se va aplica la simpla diferenta dintre venituri si cheltuieli.
Pentru determinarea impozitului pe profit avem următoarea formulă:
Profit = Venituri – Cheltuieli + Chelt.nedeductibile – Deduceri fiscale
Acest tip de profit mai este denumit şi profit fiscal. ”Frumuseţea” acestui tip de profit este că el trebuie calculat. Dacă la impozit pe venituri ne uităm doar la nişte conturi şi aplicăm un procent aici mai întâi trebuie
să ne chinuim (contabilii, iar nu managerii) să aflăm care este profitul şi apoi să aplicăm cota de 16%, prevăzută de lege (azi este 16%, maine nu se stie la cat va urca!).
Care sunt acele cheltuieli nedeductibile ? Printre altele avem: cheltuielile proprii cu impozitul pe profit datorat; amenzile, confiscările,majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile
române; suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în ţară şi străinătate ce depăşesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice; cheltuielile cu sponsorizarea
care depăşesc 5%, cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2%; etc.
Deducerile fiscale (se mai numesc şi venituri neimpozabile) sunt reprezentate de: dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română; diferenţele favorabile de valoare ale
titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile; venituri rezultate din
anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli
nedeductibile.
De exemplu: veniturile realizate de o societate sunt cele prezenate înainte: venituri din vânzarea mărfurilor 120.000 lei, venituri din servicii prestate 20.000 lei, venituri din vânzarea imobilizărilor (a vândut un
BMW pe care îl avea de 3 ani) 40.000 lei, venituri din dobânzi 1000 lei. Cheltuielile firmei, spuneam ca sunt, in total 200.000 lei si ele sunt reprezentate de: cheltuieli cu mărfurile 100.000 lei, cheltuieli materiale
10.000 lei (aici am considerat diverse obiecte de inventar, papetarie, birotica, etc), cheltuieli salariale 50.000 lei, cheltuieli cu servicii primite (de exemplu, contabilitate, intretinere masini, curatenie, etc) 10.000 lei,
cheltuieli de protocol 20.000 lei, cheltuielile aferente vânzării imobilizării (respectiv partea ce nu a fost amortizată) 10.000 lei. Aceste cheltuieli sunt ”ajustate” doar ca şi exemplu, şi nu reprezintă o situaţie reală.
Cheltuielile nedeductibile, in cazul acesta, sunt reprezentate de o parte din cheltuielile de protocol, respectiv de 2% aplicat unei formule mai complicate. Cert este ca valoarea cheltuielilor nedeductibile este de
19.980 lei ( Nu vreau sa va innebunesc cu formule; daca nu ma credeti musai sa cititi în Codul Fiscal si Normele de aplicare ale acestuia).
Profitul fiscal = venituri – cheltuieli + cheltuieli nedeductibile = 181.000 -200.000 + 19.980 = 980 lei
Impozit pe profit = 16% * 980 lei = 157 lei
Stiu, veti spune ca nu e mult…. la o firma cu 181.000 lei venituri ce sunt 157 lei!!! Ce am vrut eu sa subliniez aici este faptul ca, desi la prima vedere proprietarul unei firme gandeste ”am pierdere, nu platesc
impozit pe profit”, dupa aceste calcule vedem ca nu este intotdeauna atat de simplu.
In al doilea rand, vedem ca este o diferenta intre impozitul platit in cazul microintreprinderii (5430 lei) si cel platit in al doilea caz (157 lei). Numai sa nu credeti ca e mai bine sa fii platitor de impozit pe profit!!!!
Fireşte că încadrarea într-o categorie sau alta nu este întotdeauna uşor de realizat, nu ne avantajează întotdeauna (ceea ce astăzi reprezenta un avantaj să fii microîntreprindere poate că mîine devine un dezavantaj).
Principalul este ca, indiferent de natura impozitului pe care trebuie să îl plătiţi statului să întoarceţi situaţiile în favoarea dumneavoastră.