Metode de cercetare psihologică

Metoda este „o structură de ordine, un program după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în
vederea atingerii unui scop.
Metodele cercetării psihologice au un caracter specific care decurge logic din specificitatea domeniului
(ancheta, testul ş.a.).
Tehnicile de cercetare sunt subsumate metodelor şi reprezintă demersul operaţional al abordării
fenomenelor studiate (chestionarul, interviul ş.a.).
Procedeele reprezintă un mod de utilizare a instrumentelor de cercetare, care sunt „uneltele materiale (foaia
de observaţie, ghidul de interviu, caietul test ş.a.) de care se slujeşte cercetătorul pentru cunoaşterea
ştiinţifică a fenomenelor socioumane.
Se folosesc:
 metode de cunoaştere a realităţii psihosociale: observaţia, interviul, ancheta, experimentul, testul şi
cercetarea de documente.
 metode educative – psihodrama, scenarii, jocuri de rol, training.
Observația este un procedeu ştiinţific care presupune examinarea metodică şi intenţionată a unui obiect
sau proces, fără a interveni în desfăşurarea sa. De regulă, pentru realizarea unei observaţii ştiinţifice,
cercetătorul utilizează un ghid (grilă) pentru colectarea datelor într-o manieră sistematică. Grila nu este
obligatorie, mai ales în situaţiile de debut ale cercetării. În cazul în care asociem metoda observaţiei cu alte
metode sau tehnici care reclamă exactitate deosebită, cum ar fi experimentul de exemplu, prezenţa grilei
devine obligatore.
De-a lungul timpului s-au elaborat în psihologie numeroase grile de observaţie. De exemplu, Robert Bales
a utilizat în studiul interacţiunilor de grup, grilă de observaţie alcătuită dintr-un ansamblu de categorii,
foarte generale, în care fiecare comportament al unui individ poate fi încadrat .
În domeniul dinamicii de grup, Mucchielli propune o grilă de observare a comportamentelor şefului în
grup (organizaţie), în 10 categorii, care permite încadrarea unui lider într-o tipologie corespunzătoare
acestora. Prezentăm mai jos, într-o formă adaptată, acest ghid de observaţie.

Metoda interviului are o lungă istorie, dar accepţiunile termenului şi modul de realizare s-au schimbat în
timp. Ca în orice altă metodă de cercetare, nu a existat de la bun început o teoretizare şi o distincţie clară
faţă de alte metode sau tehnici de obţinere a datelor. Nici astăzi situaţia nu este suficient clarificată.
Interviul se poate clasifica după:
 Conţinutul comunicării (obiectul cercetării);
 Domeniul aplicării
 Repetabilitatea interviului (numărul interviurilor)
 Numărul persoanelor participante
 Funcţia interviului în cercetare
 Tipul de subiecţi
 Modalitatea de comunicare
 Gradul de standardizare
 Gradul de libertate a cercetătorului (directivitate sau structurare)
 Calitatea informaţiilor obţinute (profunzime)
Ghidul de interviu este un ansamblu organizat de teme şi/sau întrebări care structurează activitatea de
ascultare şi de intervenţie a celui care intervievează. Gradul de formalizare a ghidului depinde de: natura
temei studiate, de cunoştinţele anterioare ale cercetătorului despre temă, de tipul de anchetă, de tipul de
interviu preconizat, precum şi de modul de analiză a datelor. Primul ghid de interviu a fost elaborat de
Denise Jodelet, pe tema poluarea mediului.

După Angers, un ghid de interviu se construieşte cu ajutorul unor întrebări principale şi aaltora secundare,
derivate din acestea. De exemple:
Lazăr Vlăsceanu defineşte ancheta ca fiind “culegerea de date sau informaţii despre entităţile sociale
cuprinse într-un eşantion pe baza chestionării orale şi/sau scrise în vederea identificării de distribuţii
statistice şi interrelaţii între indicatorii sau variabilele care corespund unui model teoretic şi pentru
extrapolarea concluziilor de la nivelul eşantionului la cel al populaţiei de referinţă”.
Tipuri principale de anchete:
 Criteriul scopului cercetării: anchetele sociografice, exploratorii, de diagnostic şi de intervenţie.
 Criteriul completitudinii populaţiei investigate: complete, incomplete şi selective.
 Criteriul modalităţii de culegere a datelor: ancheta directă (orală) şi ancheta indirectă (în scris).
 Criteriul conţinutului problemelor investigate: anchete socio-economice naţionale; anchete asupra
dezvoltării zonale, rurale şi urbane; anchete de opinie publică; anchete comerciale; anchete asupra
mijloacelor de comunicare în masă.
 Criteriul derulării în timp: anchete transversale şi anchete longitudinale.

ANCHETA-PSIHOSO
CIALA- (.pdf).doc
Model de achetă:

Experimentul este, o metodă de cercetare ştiinţifică a relaţiilor dintre diverse fenomene într-un cadru strict
controlat, bazată pe modificarea unor factori şi menţinerea constantă a altora. Cercetarea experimentală
este o abordare ştiinţifică a realităţii cu scopul stabilirii unei relaţii de tip cauză-efect între două fenomene
observabile şi măsurabile. Cercetătorul îşi propune să stabilească această relaţie păstrând unele condiţii
nemodificate, controlate şi variind altele, in funcţie de ipotezele formulate. Datorită rigurozităţii sale,
experimentul este considerat prototipul metodelor de cercetare ştiinţifică.
Exemple de experimente: https://eugencpopa.ro/20-dintre-cele-mai-influente-studii-psihologice-din-istorie/
Testul psihologic este o măsurătoare obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportamente. Testele
sunt utilizate pentru a stabili un diagnostic psihologic, prin care evaluarea comportamentului, aabilităţilor
mintale şi a altor caracteristici de personalitate, pentru a face aprecieri şi predicţii referitoare la subiecţi...