Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATI

Facultatea de Stiinta si ingineria alimentelor

AMBALAJE IN INDUSTRIA ALIMENTARA


TEMĂ

Prof.coordonator:Dănuț Mocanu
Student:Genoveva Tecaru
Specializarea IPA,anul IV

GALATI 2021

1
BERE TUBORG

2
CUPRINS

Identificarea tipului de produs pentru care va fi conceput noul ambalaj


Prezentarea ”vechiului„ ambalaj pentru produsul selectat
Compatibilitatea ”noului„ ambalaj cu produsul selectat
Avantaje și dezavantaje
Impactul ambalajului ales asupra mediului înconjurator
Concluzii

Bibliografie.

3
BERE

Berea este o băutură cu conţinut scăzut de alcool, nedistilata, spumanta, obţinuta


prin fermentarea alcoolică a mustului de malţ aromatizat cu hamei. Face parte
din categoria băuturilor alcoolice, alături de vin cu un conţinut de alcool mediu
spre redus. Este caracterizată de un extract nefermentat bogat în substanţe
nutritive ce conferă valoare nutritivă. Materia primă de bază este malţul,
reprezentat de orz sau orzoaica germinată, încolţită. Extractul nefermentat este
reprezentat de componenţii proveniţi din mustul de malţ şi anume: glucide;
substanţe cu azot (fie cu masă moleculară mare, fie aminoacizi) care reprezintă substanţe uşor
asimilabile pentru organismul uman cu valoare nutritivă ridicată, iar unele cu importanţă pentru
însuşirile senzoriale ale berii; săruri minerale reprezentate de oligoelemente; substanţe
polifenolice; acizi organici; glicerol; substanţe de aromă; vitamine hidrosolubile (complexul B,
mici cantităţi de vitamina C); vitamine liposolubile (vitaminele A, D, E).

Malţul, obţinut prin germinarea în condiţii industriale a orzului sau orzoaicei urmată de uscare,
regimurile de uscare putând să conducă la obţinerea malţului blond sau brun. Berea conţine
aproximativ 93% apă, un element necesar vieţii. Consumând bere putem completa uşor, dar şi
plăcut necesarul de apă al organismului. În bere există un echilibru foarte sănătos de minerale.
Berea are un conţinut bogat în potasiu (38 mg/100 ml) şi sărac în sodiu (5mg/100 ml) fiind însă
raportul ideal pentru menţinerea unei tensiuni arteriale sănătoase (medii).

Berea conţine puţin calciu şi mult magneziu într-un procent perfect care previne în timpformarea
pietrelor la bilă şi rinichi. Consumatorii de bere au un risc de până la 40% mai mic deapariţie a
pietrelor la rinichi.

4
Hameiul, element de bază în obţinerea berii, conţine legături active,care împiedică depunerile
nedorite de calciu în oase. Berea asigură şi necesarul de substanţe de balast de care are nevoie
organismul nostru pentru o digestie mai bună. Acestea provin din cojile malţului de orzoaică.
Berea oferă între 280÷570 kcal/l în funcţie şi de conţinutul său în alcool.Berea este şi o băutură
igienică. Datorită pH - ului scăzut, conţinutului în alcool şi substanţelor amare din hamei, în bere
nu se pot dezvolta şi prin ea nu se pot transmite microbi patogeni .

5
Recepţia cantitativă a malţului se efectuează cu ajutorul căntarelor,ea este sub aspectul calităţi
tehnologice a malţului pentru bere se face dupa criteri stabilite de comitetul pentru malţ al EBC
care se referă la evaluarea senzorială fizică, chimică si biologică a malţului.
Depozitarea orzului uscat este necesară din două considerente:
 asigurarea unui stoc de materie primă pentru producţia fabricii de bere;
 realizarea postmaturării care necesită 3 – 9 săptamani şi care coincide cu o
perioadă de repaus germinativ.
Condiţionarea orzului constă in precurăţire, curăţire şi sortare, iar in condiţiile in care orzul
receptionat are umiditatea mai mare decat cea optimă in fabrică se realizează şi o uscare a
orzului.
PRECURAŢIREA-operatia se execută in vederea indepărtării impurităţilor mai mari sau mai
mici decat boabele de orz (paie, fragmente de spic, nisip, pietre, pamant, bucati de lemn, metale
etc.).
Indepartarea radicelelor malţului, denumită impropriu şi degerminare, trebuie să se efectueze
imediat după uscare, deoarece atunci ele sunt foarte friabile ; astfel, din cauza higroscopicitătii,
indepartarea mai tarzie devine greoaie.
Polisarea (lustruirea)Dupa curăţirea de radicele malţul mai conţine totuşi o serie de impurităţi
ca:particule de praf, resturi de radicele şi tegumente care sunt indepartate cu ajutoril maşinii de
polizat sau lustruit.
Prin polizare maltul capata un aspect mai placut si un randament in extract ceva mai ridicat.
Macinarea- procesul de solubilizare enzimatică a materiei prime este precedet de măcinarea
acesteia. Deşi măcinarea este un proces pur mecanic, ea are o importanţă deosebită, deoarece
ajută la transformarile chimice şi biochimice in procesul de plămadire, influentează compozitia
mustului precum şi randamentul de extractie.

Bobul de malţ neavand o compoziţie uniformă, prezintă dificultăţi la macinare, iar macinisul
obţinut nu este uniform continand granule de marimi diferite. Tegumentul nu trebuie sfăramat
doarece conţine o serie de substanţe cum sint: polifenoli, substanţe amare şi colorante, a căror
dizolvare ar influenta negative gustul berii.

6
Plamadire-zaharificare-procesul de plămadire se urmăreşte solubilizarea componenţilor solizi
ai malţului prin procese de amestecare cu apă si cu ajutorul enzimelor. Se obtine astfel mustul de
bere, iar suma componenţilor solubili constituie extractul. Principalii componenti solubili
reprezintă hidraţii de carbon, proteinele şi substanţele minerale. Prin stimularea activitaţii
enzimatice din malţ, ceea ce se realizează conferind enzimelor temperaturi optime de activitate la
anumite intervale de timp, zise si de odihna, se mareste considerabil cantitatea de extract obtinut.
Filtrarea are drept scop separarea fractiunii solubilizate a plamezii de partea insolubila,
respective de borhot. Procesul are loc in doua faze si anume: scurgerea libera a mustului si
spalarea cu apa fierbinte a borhotului pentru recuperarea extractului retinut. Prima fractiune,
denumita must primar, are o concentratie constanta, 4 – 8 % mai mult extract decat mustul
obtinut prin amestecarea cu apele de spalare.
Fierberea mustului cu hamei- scopul principal al acestei operatiuni este solubilizarea uleiurilor
aromatice si a rasinilor amare din hamei sau produse de hamei prin fierberea impreuna cu mustul
pentru a conferi gustul si aroma specifica berii.
Răcirea-mustul fierbinte fiert cu hanei este supus, inainte de a fi trecut la fermentare, racirii pana
 
la temperatura de 6 – 7 C in cazul fermentatiei inferioare si 12 – 18 C in cazul fermentatiei
superioare, cat si limpezirii, care se realizeaza prin separarea trubului la cald si a trubului la rece.
Ca efecte secundare se produc dizolvarea oxigenului in must si o anumita concentrare a
mustului, datorita autoevaporarii apei.

Inocularea cu drojdii-Drojdiile sunt microorganisme unicelulare care se înmulţesc prin


înmugurire (mai rar prindiviziune) care realizează fermentaţia alcoolică. Drojdiile transformă în
procesul de metabolismzaharurile fermentescibile din must în alcool, dioxid de carbon şi o
categorie însemnată decompuşi de aromă şi de gust. În industria berii se folosesc drojdiile din
ordinul Endomycetales, familia Endomycetaceae,genul Sacharomyces.

Filtrarea este operația care se aplica berii pentru a conferi limpiditate si stabilitate coloidala.

Ambalarea se face in:sticle,PET-uri ,Keg-uri,butoaie

Pasteurizarea berii este operaţia tehnologică care are drept scop protejarea acesteia, pentru
a putea fi conservată o perioadă mai mare de 30 zile, împotriva unei degradări biologice.

7
Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindă sau să învelească un produs
sau un ansamblu de produse, pentru asigurarea calităţii şi integrităţii acestora la manipulare,
transport, depozitare şi desfacere până la consum sau până la expirarea termenului de
valabilitate, pentru înlesnirea acestor operaţii, pentru a comunica informaţii despre producător,
despre produs, compoziţie/ ingrediente, cantitate sau volum de produs, condiţii de depozitare,
utlizare, etc. precum şi pentru promovarea acestuia şi a vânzării. Materialul de ambalaj este
destinat învelirii şi protecţiei temporare a unui produs fără a constitui un ambalaj propriu-zis, în
timp ce materialul de ambalaj este destinat confecţionării ambalajelor şi/ sau accesoriilor de
ambalare. Sticla este un material plastic anorganic amorf, transparent, mult utilizat pentru
confecţionarea ambalajelor destinate ambalării multor produse alimentare, îndeosebi lichide şi
păstoase. Se obţine prin topirea la temperatură ridicată (1350-1500°C) a materiilor prime bogate
în siliciu (nisip, silex sau cuarţ) împreună cu piatră vânată de văr, carbonat de sodiu sau potasiu
şi materiale auxiliare (plumb, zinc, bor, potasiu, etc.), topire urmată de răcire până la stare rigidă
far cristalizare.
Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele:
 este impermeabilă la gaze, vapori, lichide;
 este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune probleme
de compatibilitate cu produsul ambalat;
 este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;
 nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;
 este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;
 poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva
radiaţiilor ultraviolete;
 este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;
 are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor băuturi
ca: şampanie, cidru etc.;
 este reciclabilă, nu poluează mediul;
 se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.

8
Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de: rezistentă la şoc
mecanic, rezultând dificultăţi în transport şi depozitare rezistenţă scăzută la şoc termic;
 masă proprie mare
 transparenta la lumină şi radiaţii ultraviolete pune în pericol produsele cu conţinut de
lipide sau vitamine care sunt sensibile la acţiunea acestora (lipidele sunt oxidate, iar
vitaminele sunt denaturate).
 Îmbătrâneşte sub acţiunea agenţilor atmosferici, fenomen constatat prin formarea unor
depuneri lipicioase.

Descrierea caracteristicilor materialului de ambalaj ales

Sticla este un material transparent cu formula generală SiO2(Na2O) m(CaO)n, în care


principalul constituient este reprezentat de dioxidul de siliciu, elementul care conferă prin
excelenţă transparenta sticlei. În amestecul supus topirii se mai adăugă: fondanţi şi stabilizatori şi
se mai adaugă ca elemente secundare: alumina, afânători, sticlă rebut, decoloranţi, opacificatori
şi coloranţi. Deşi are multe din proprietăţile unui solid, sticla este un lichid foarte vâscos.

Utilizarea sticlei pentru confecţionarea de ambalaje este condiţionată de o serie de proprietăţi


fizice, mecanice, chimice, termice şi optice precum: fragilitatea, rezistenta la presiune internă,
solicitări mecanice, rezistenta chimică, rezistenta la temperatura, transparentă, protecţie asigurată
de către sticlă.

Proprietatile fizice:

 densitatea: este in medie 2500 kg/ m3 ;


 masa ridicată a recipientelor din sticla este, în general, un dezanvantaj al acestora.

Pe de altă parte, masă mare este privită ca un avantaj deoarece recipientele din sticla sunt mai
uşor de manipulat, în liniile de umplere prezentând o stabilitate verticală bună.

 aspectul sticlei, prin strălucire, culoare, transparentă şi, în anumite cazuri, prin opacitate,
este plăcut, favorizând alegerea produselor ambalate în sticlă.

Proprietatile mecanice:

9
 Sticla este casanta şi se sparge la acţiunea unor acţiuni interne sau externe datorită
structurii amorfe care îi asigura şi aspectul strălucitor.
 rezistenta mecanică a unui recipient este o măsură a capacităţii acestuia de a răspunde la
acţiunea forţelor aplicate.
 fragilitatea este caracteristica sticlei de a se crăpa sub acţiunea şocurilor mecanice sau
termice.

Această caracteristică este exprimată prin rezistenţă la presiune internă, rezistenta la solicitare
verticală, rezistenta la lovire, rezistenta la zgârieturi şi rosături. Rigiditatea este, în general, un
avantaj al recipientelor din sticlă întrucât ea face ca recipientul să fie uşor de manipulat pe linia
de umplere şi să-şi păstreze forma în timpul tuturor etapelor de distribuţie, până la golirea
conţinutului.

Proprietatile chimice ale sticlei.

Rezistenţa chimică a sticlei este cu mult superioară altor materiale de ambalat. Sticla este
considerată netoxica pentru alimente, fiind inertă faţă de produsele care se depozitează la
temperatura mediului ambiant.

 acţiunea apei asupra sticlei;


 acţiunea soluţiilor cu caracter acid asupra sticlei;
 acţiunea soluţiilor alcaline;
 acţiunea soluţiilor neutre;
 acţiunea agenţilor atmosferici.

Proprietatile termice ale sticlei:

 rezistenta termică este capacitatea unei butelii de suporta schimbări bruşte ale
temperaturii;

10
4. Caracterizarea ambalajului: formă, dimensiuni, prezentarea informațiilor de pe ambalaj și
etichetă

Sticlă de Tuborg se încadrează în tipul butelii de sticlă


pentru bere embosata, blondă sau brună, de culoare verde sau brună, iar caracteristicile acestui
tip de sticla sunt următoarele:

 inaltime: 250 mm;


 diametrul superior: 25 mm;
 diametrul inferior:70,5 mm;
 grosimea: 2 mm;
 capacitatea (mL): 500 ± 7 la 50 mm.

Eticheta sticlei de Tuborg inclinata la 62,5 grade, prezinta informatii legate de:

 compoziţia nutriţională;
 cantitate;
 producător, adresa producătorului;
 denumirea produsului;  sigla firmei;
 motto-ul firmei. eventual şi o scurtă reclama sub forma unui paragraf;
 ingredient
 mod de păstrare şi de servire.

11
Tuborg Christmas Brew

Tuborg Christmas Brew este prin excelență o bere cu tradiție, care prin definiție se cere
respectată în continuare. Este un produs unic pe piața locală, făcut după rețeta daneză pe care
o respectăm cu rigurozitate de două decenii în România, și un design consacrat al etichetelor de
pe sticlele și ediție limitată.

Băutura are un gust bogat de caramel de malț, cu diferite grade de prăjire, cu un gust amar amar.
Berea de Crăciun este un produs de sezon și îl putem găsi în magazine doar iarna.

Sticlă: 0,33l cu gatul alungit system de inchidere tip coroana ce asigura


etanseitate

Culoarea sticlei :albastru

 inaltime: 250 mm;

 diametrul superior: 25 mm;

 diametrul inferior:70,5 mm;

 grosimea: 2 mm;

 capacitatea (mL): 330 ± 7 la 33 mm.

Eticheta:mesaj specific sarbatorii de craciun

 compoziţia nutriţională;

 cantitate;

 producător, adresa producătorului;

 denumirea produsului;

 sigla firmei;

12
 motto-ul firmei. eventual şi o scurtă reclama sub forma unui paragraf;

 ingredient

 mod de păstrare şi de servire

Impactul ambalajului ales asupra mediului înconjurator

Revoluția industrială a adus întregii lumi o bunăstare la care strămoșii noștri nici măcar nu
puteau spera. Omul modern se îmbracă și se hrănește mai bine decât o putea face un nobil
medieval, oricât de bogat ar fi fost acesta. Omul modern are acces la educație, sănătate și confort
însă toate aceste aspecte pozitive nu au apărut din senin și nici fără sacrificii.

Unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le-am făcut în ultimii două sute de ani a fost chiar
mediul înconjurător reprezentat de natura (biosfera) și resursele naturale care ne sunt
indispensabile vieții. Prin urmare, se impune o conștientizare a acestor valori fundamentale și o
regândire a întregului proces industrial și casnic pe care l-am propagat până în acest moment.

Ce înseamnă acest lucru din punct de vedere al ambalajelor?

Ei bine, în primul rând, avem nevoie de o nouă gândire. Materialele în sine, cele pe care le
folosim pentru ambalarea produselor alimentare și nealimentare, nu sunt neaparat dăunătoare
mediului înconjurător. Nu atâta vreme cât ne vom obișnui să sortăm deșeurile pentru reciclare.

Reciclarea nu este însă singurul lucru important în acest context. Sănătatea consumatorilor poate
fi de asemenea afectată atunci când folosim excesiv ambalajele din plastic. Prin urmare, cel puțin
din punct de vedere alimentar, ambalajul tradițional din sticlă pare a fi alegerea cea mai bună.

De ce sticla?

Flacoanele pentru lichide, containerele și alte ambalaje alimentare conțin cel puțin două
substanțe chimice care pot deveni dăunătoare pentru organismul uman. Una dintre aceste
substante chimice dăunătoare este Bisfenolul A, sunbstanță care poate împiedica sau afecta
dezvoltarea fătului și a copiilor. Prin urmare, prima măsură pe care o puteți lua în acest sens este
cea de a depozita alimentele și lichidele în sticle și vase de sticlă, eliminând pe cât posibil
flacoanele și caserolele de plastic.

13
Cât privește mediul înconjurător, sticla reprezintă de asemenea o alegere bună.  Materialele de
sticlă pot fi reciclate și utilizate la nesfârșit. Nu se degradează în timp, nu se colorează,
alimentele păstrate în sticlă nu dobândesc niciun fel de miros. În plus, flacoanele și caserolele,
sunt în general considerate de unică folosință. Prin urmare, de cele mai multe ori ele vor ajunge
la gunoi. Oricât de mult ne-am sădui să sortăm gunoiul, nu o vom putea face întotdeauna. În
plus, procesul industrial de reciclare poate fi și el dăunător mediului.

Impactul recipientelor din sticlă asupra mediului

În cazul ambalajelor nu există o soluție ecologică ideală, ci doar o multitudine de măsuri

care se pot aplica, una dintre ele fiind reciclarea. Acest proces presupune procesarea ambalajelor

goale, astfel încât să fie aduse la forma lor inițială sau la un model asemănător. Sticla poate fi
topităși reprelucrată, însă realizarea procesului presupune la fel de multă energie ca în cazul
prelucrării primare, în cazul în care se iau în considerare și costurile transportului sticlei
uzate.Principiul celor 4 R reprezintă realizarea etapelor de reducere, refolosire, reciclare
șirecumpărare a ambalajelor, constituind o posibilitate prin care utilizatorii de ambalaje pot
schimba modul de utilizare a acestora.Reducerea materiilor prime se poate realiza prin:

 Reducerea folosirii materiilor nereciclabile;


 Înlocuirea materialelor și produselor disponibile cu materiale și produse refolosibile;
 Reducerea ambalării;
 Reducerea cantității de deșeuri generate;
 Stabilirea unor taxe pentru deșeuri în vederea reducerii de către ge
 neratori (surse) a
 cantităților de deșeuri;
 Mărirea eficienței utilizării hârtiei, cartonului, sticlei, metalului, plasticului și a altor
 materiale.

Refolosirea presupune păstrarea structurii inițiale a materialului sau articolului și nu necesită

energie sau timp suplimentar pentru folosire.

Reciclarea implică convertirea articolelor executate în materie primă pentru refrabicare.


Prinînlocuirea materialelor naturale cu resurse naturale reciclate, resursele umane și energia sunt

14
conservate și se realizează și economie.Recumpărarea presupune cumpărarea produselor care au
ca scop reducerea sursei și/sau execuția din materiale reciclate cu rolul de a încuraja piața și
dezvoltarea tehnologiei pentru produsele care conservă resursele și previne formarea de deșeuri.

Avantajele reciclării sticlei sunt următoarele:

 Reciclarea sticlei necesită mai puțină energie decât fabricarea acesteia.


 Pentru fiecare tonă de deșeuri de sticlă retopite se economisesc 1.2 tone de materie primă,
 ajutând astfel la protejarea mediului.
 Reducerea costurilor legate de deșeurile menajere.
 Un procent de 8% din acestea poate fi recuperat prin reciclarea sticlei.
 Reducerea costurilor legate de deșeurile menajere. Un procent de 8% din acestea poate fi
 recuperat prin reciclarea sticlei.

Conform http://www.colecteazaselectiv.ro/stiati-ca/ 

Sticla are nevoie:

 de 1 milion de ani pentru a se descompune în bucăți;


 Sticla este un material amorf și poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă
dincalități; 
 Cioburile de sticlă constituie un material de înlocuire a materiilor prime; 
 În fiecare lună oamenii aruncă suficiente recipiente din sticlă încât să umple un
 zgârie-nori;
 1 tonă de sticlă topită înseamnă 315 kg de dioxid de carbon în atmosferă
 Prin reciclarea unei tone de sticlă se economisesc 1,2 tone de materii prime

Concluzie:

Sticla este materialul ideal pentru ambalaje datorita caracteristicilor sale si a avantajelor pe
care le ofera ca ambalaj. Sticla este considerată materialul ideal pentru ambalaje datorită
caracteristicilor sale şi a avantajelor pe care le oferă ca ambalaj. Sticla este utilizată cu
precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase în domeniul  alimentar,  dar  şi  în
industria farmaceutică, la ambalarea produselor chimice etc. Din sticlă sunt realizate

15
ambalajelor sub formă de pahare, borcane, butelii, flacoane etc, pentru produsele alimentare
lichide, păstoase şi chiar pentru cele solide.

BIBLIOGRAFIE

1. Tutoi, Maria, 2000, Materiale de ambalaj si ambalaje pentru produsele alimentare ,


Editura Academica
2. Tratat de stiinta si tehnologia maltului si a berii – coord. Constatin Banu, Editura Agir,
vol.
3. Ambalaje si tehnici de ambalare. Indrumar de lucrari practice si aplicative – Maria
Turtoi, Editura Academica, 2000

16