Principiile de tratament ale leziunilor necarioase

Un plan de tratament corect al leziunii de uzura dentara se face dupa un diagnostic corect al leziunii
care presupune un examen clinic atent si competent , cu aprecierea gradului de uzura a tesuturilor dure
dentare deoarece nu toate leziunile , indiferent de gradul lor de evolutie, necesita un tratament
imediat. Este necesara monitorizarea leziunilor initiale, scop pentru care se efectuaza modele de studiu,
fotografii care sa permita aprecierea evolutiei procesului de uzura in timp si momentul optim al unei
eventuale interventii terapeutice.

Interventia terapeutica presupune:

-existenta unor tulburari ale functiei fizionomice

-prezenta sensibilitatii dentinare

-deschiderea camerei pulpare ca urmare a evolutiei uzurii dentare

-aparitia pericolului de fractura a dintilor ca urmare a slabirii rezistentei structurilor dure dentare

-aparitia complicatiilor inflamatorii pulpare

-uzura accentuata, cu modificarea contactului functional normal precum si aparitia disfunctiilor

articulatiei temporo-mandibulare

-reducerea dentara progresiva ocluzo/gingival sau ocluzo/incizal.

O interventie terapeutica corecta trebuie sa aiba in vedere identificarea si indepartarea factorilor

etiologici in functie de situatia clinica. Atunci cand este cazul se cere modificarea dietei alimentare a
pacientului si inlaturarea factorilor cauzali ai eroziunii, se vor da indicatii clare si precise privitoare la
modul de efectuare al unui periaj dentar corect si de alegere corecta a pastelor de dinti si a periutei
dentare, se va indica tratamentul afectiunilor generale, cand este cazul.

Tratamentul propriu-zis presupune restaurarea morfologiei normale a dintelui uzat scop in care se vor
utiliza restaurari directe cu materiale composite,compomeri,CIS, restaurari indirecte cu material
composite sau ceramic, fatetari directe din material composite sau indirecte ceramice , coronae de
acoperire partiale sau totale.

In tratamentul lacunelor cuneiforme sau a uzurii dentare datorate abraziunii patologice, medicul
trebuie sa tina seama de faptul ca dintele nu este o unitate statica , el este supus deformarilor sub
influenta unor sarcini ocluzale, iar materialele de restaurare fie ele si adezive , sunt supuse si ele
acelorasi forte care le pot disloca. Un agent adeziv puternic trebuie insotit de un grad de deformabilitate
corespunzator stresului la care va fi supus. Este clar astazi ca intelegerea ocluziei functionale este foarte
importanta in tehnicile restaurative , chiar si a celor care folosesc adeziunea chimica. Cand fortele
ocluzale non-axiale nu pot fi reduse sau eliminate restauratiile trebuie imbunatatite cu mijloace de
retentie mecanica ce pot asigura succesul pe termen lung.
 Metode de restaurare a functiei fizionomice cu ajutorul
materialelor ceramice
La sfarsitul sec. XIX, in practica stomatologica au aparut pentru prima data tehnicile de restaurare a
dintilor cu portelan. Ele s-au impus datorita:

-calitatilor estetice superioare

-rezistentei foarte bune la abraziune

-biocompatibilitatii lor

-coeficientului de expansiune termica asemanator cu cel al smaltului.

Cu toate aceste calitati realizarea lor s-a dovedit a fi destul de dificila, portelanul fiind un material
casant si acest neajuns s-a dovedit cu atat mai important cu cat era vorba de piese mici, care cer o
precizie foarte mare in executie. In plus, cimentarea lor cu mijloacele de care dispunea in acea epoca
medicul stomatolog, s-a dovedit deficitara.

Dupa 1980 , materialele estetice au inceput sa fie din ce in ce mai utilizate si la restaurarile dintilor
laterali. Noile tehnologii de realizare , precum si de cimentare a ceramicii au permis inlaturarea
deficientelor majore ale incrustatiilor ceramice , astfel incat, azi ele sunt utilizate frecvent in cabinetele
dentare ca mijloace de restaurare a perderilor de substanta dura dentara a dintilor laterali, pentru
fatetari ale dintilor frontali, etc.

Duritatea portelanului este mai mare decat cea a smaltului si, desi portelanul este casant , prin gravare
chimica si legarea sa chimica de structurile dure dentare, el nu sufera deformari elastice sau plastic sub
actiunea fortelor aplicate pe suprafata sa. Un inlay de portelan bine cimentat , devine o parte integranta
a dintelui, care, prin dentina, permite transferul acestor forte masticatorii la dinte.

Incrustatii tip inlay din ceramica

Incrustatiile din portelan tip inlay sunt restaurari fabricate din materiale ceramice realizate cu ajutorul
laboratorului. Ele sunt aplicate in preparatii prin tehnica de adeziune cu rasini si au o rezistenta crescuta
la presiune dar rezistenta la tractiune este scazuta , de aceea restaurarile care nu au o baza de suport
solida trebuie evitate.

In principiu exista 3 metode de a creste durabilitatea restauratiei:

 Optimizarea preparatiei prin :

- Rotunjirea unghiurilor interne si a suprafetei preparatiei
- -crearea unui spatiu de 2 mm pentru ceramic in toate zonele ce sunt supuse presiunii
masticatorii si unde restaurarea va fi situata in dentina
 - Reducerea inaltimii cuspizilor pentru a preveni fracturarea lor.
 Utilizarea unei ceramici cu o durabilitate crescuta
 Utilizarea tehnicilor adezive .
Inlay-urile ceramice ofera 3 mari avantaje in raport cu alte restauratii:
-sunt mult mai estetice
-refac rezistenta dintilor compromisi
-sunt mult mai conservatoare in comparatie cu cele metalice.

Indicatiile si contraindicatiile incrustatiilor ceramice

Incrustatiile din portelan au indicatii foarte precise , care daca nu sunt respectate , pot duce
lacompromiterea restauratiei, lucru total neindicat atat din cauza costului lor ridicat cat si al
volumului de munca si al timpului investit pentru realizarea lor. Aceste considerente presupun
alegerea corecta a acestei optiuni de restaurare, dupa un examen clinic foarte bine condus si cu
luarea in consideratie a tuturor factorilor pro si contra.
 Indicatiile lor sunt :
- La pacientii care doresc un rezultat foarte estetic al restauratiei la dintii posteriori ;
- In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa fie de cel putin 1,5-2
mm pentru a permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile masticatorii exercitate
asupra lor, fara risc de fractura;
- Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia ca substanta
dura dentara sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5-1 mm , astfel
incat, legatura tesuturilor dure dentare cu restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa
realizeze o masa omogena, rezistenta;
- La restaurarea unor dint ice au ca antagonisti lucrari protetice din portelan,datorita abraziunii
marcate pe care acestea o produc;
- La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie pentru
alte materiale de restaurare;
- La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic;
- Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracture coronare, fisuri;
- Numai la dintii la care se poate asigura o protective pulpara;
- La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui si
la care,prin realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin slefuire dintele restant, in aceste
situatii, incrustatia reprezinta o metoda mult mai conservatoare de tratament;
- La pacientii ce prezinta alergie la metale sau material composite.

 Contraindicatiile acestor restaurari sunt:

- La pacientii cu parafunctii habituale si obiceiuri agresive
- La pacientii cu o igiena orala deficitara;
- Pacientii cu risc de carie crescut;
- La dintii cu discromii importante;
- In cavitatile la care rebordul gingival e situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare
eficienta a preparatiei;
- Pacientii cu probleme majore de sanatate;
- La pacientii cu probleme economice;
- Acolo unde nu exista motivatia unei astfel de restaurari.

Avantajele si dezavantajele inlay-urilor ceramice

 Avantajele incrustatiilor ceramice sunt urmatoarele:
- Ele reprezinta inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dentare din punct de vedere estetic ,
avand o culoare asemanatoare culorii naturale a dintelui;
- Sunt ideale pentru sanatatea parodontala pentru ca o restaurare deportelan acumuleaza cea
mai redusa cantitate de placa bacteriana;
- Preparatia e mai usor de realizat,mai economica,minimal invaziva;
- Au rezistenta foarte buna la abraziune;
- Au stabilitate in timp corespunzatoare;
- Inchiderea marginala este superioara refacerilor cu inlay metallic sau compozit sau a altor
materiale de restauratie;
- Realizarea punctului de contact interproximal e superioara celorlalte restauratii;
- Permit refacerea de puncte de contact ocluzale stabile si rezistente;
- Au radiotransparenta asemenatoare structurilor dure dentare;
- Sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral.

 Dezavantajele inlay-urilor ceramic sunt :

- Cer timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la prepararea , realizarea si cimentarea lor;
- Duritatea incrustatiei necimentate e relative astfel incat print-o proba brutala a adaptarii sale in
interiorul preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor. Dupa cimentarea sa prin
aplicarea adezivului, rezistenta sa creste substantial.
- Nesesita un laborator bine utilat si un technician competent;
- Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii;
- Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata si
fizionomia restauratiei scade.