Sunteți pe pagina 1din 2

ECOCIDUL

Mediul natural este locul unde ne întâlnim cu toţii, unde avem cu toţi un interes comun. Mediul natural este
singurul lucru pe care îl impărţim cu toţii. (Lady Bird Johnson)

În secolul XXI, pericolele globale tot mai mult întâlnite sunt distrugerea în masa a florei și faunei, intoxicarea
atmosferei ori a resurselor acvatice, precum și alte acțiuni ce în final pot provoca o adevărată castrofă ecologică.

Toate aceste pericole pot fi exprimate sub denumirea comună de ecocid. Sigur că în literatura pot fi întâlnite și
alte denumiri cum ar fi: biocid; geocid etc, însă indiferent de cum este denumită această infracțiune, cert este că
se îndreptă nu doar asupra omenirii, ci și asupra întregului Pământ.

Infracțiunile de ecocid sunt aceleași infracțiuni ecologice, însă de proporții globale sau regionale cu consecinșe
ireversibile pentru natură și om.

Pentru prima data termenul a fost utilizat de către Arthur W.Galston, în 1970 în cadrul unei conferințe
intitulate ,,Crimele de război și conștiința americană”.

Problema ecocidului ca infracțiune internațională a apărut încă în războiul din Vietnam, Când aviația americană
a folosit cantități enorme de agent oranj și alte substanțe chimice în câteva regiuni ale țării, nimicind 1/5 din
pădurile sud-vietnameze și peste 1/3 din mlaștini au dispărut. Cu toate că atunci s-a discutat mult în literature
de specialitate despre posibilele încălcări ale normelor juridice internaționale de către autoritățile americane, nu
au fost întreprinse acțiuni concrete pentru a atrage răspunderea internațională pentru aceste acțiuni.

În schimb, comunitatea internațională a văzut la ce dezastre ecologice pot conduce conflictele armate, aceste
temeri materializându-se pe plan juridic prin includerea în Protocolul aditional I a unor prevederi ce protejează
mediul pet timp de război. De asemenea a fost adoptată și Convenția privind interzicerea folosirii în scopuri
militare sau în alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului, intrată în vigoare în 1978. Însă nici unul
din aceste documente nu prevede atragerea răspunderii internaționale penale pentru încălcarea prevederilor
acestora. Implementarea sancțiunilor penale este lăsată la discreția statelor, acestea, însă arătându-se destul de
rezervate.

Istoricul răspunderii internaționale pentru crime împotriva mediului săvârșite pet timp de conflict armat a fost
schimbat odată cu crearea Curții Internaționale Penale. Statutul de la Roma, adoptat la 17 iulie 1998 și intrat în
vigoare la 1 iulie 2002, prevede limitarea competenței Curții la crimele cele mai grave și anume crima de
genocide, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune. Infracțiunea de vătămare a
mediului este inclusă în cadrul crimelor de război. Astfel art.8 alin.2 lit.b) menționează fapta ce aduce daune
extinse, de durata si grave, mediului inconjurator care ar fi vadit excesive in raport cu ansamblul avantajului
militar concret si direct asteptat.

Observăm că de la începutul ei și până în zilele noastre noțiunea de ecocide a căpătat un sens mai larg, iar
natura este distrusă în masa nu doar pe timp de război.

De exemplu:

 Utilizarea pe scară largă a terenurilor care cauzează distrugerea directă a habitatelor - ca în cazul
defrișărilor în majoritatea pădurilor tropicale;
 Poluare semnificativă - de exemplu, gazele cu efect de seră în exces din activitățile industriale ale
marilor companii de carbon;
 Activitate industrială periculoasă în care sunt distruse peisaje întregi - cum ar fi extracția
neconvențională de petrol.

Toate exemplele de mai sus sunt ecocide provocate de guvernele statelor și de agenți economici și pe timp de
pace.

În 2010 a fost inițiată propunera de modificare a Statutului de la Roma pentru a include o nouă infracțiune
internațională ,,Ecocidul”. Această propunere a fost prezentată de Polly Higgins în Comisia ONU pentru Drept
Internațional.
Scopul creării infracțiunii de ecocid ca cea de a 5-a crimă împotriva păcii și securității omenirii este de a pune în
aplicare o lege internațională la cel mai înalt nivel în vederea protecției mediului înconjurător de distrugerea
masivă și tragerea la răspundere a persoanelor ce se fac vinovate de catastrofe ecologice indiferent de faptul
dacă au fost comise pe timp de pace sau război.

Pentru a fi considerat un ecocid în temeiul legii propuse, un prejudiciu asupra mediului ar trebui să fie larg
răspândit, durabil sau sever.

 pe scară largă: cuprinzând o zonă pe scara câtorva sute de kilometri pătrați;


 de lungă durată: durează o perioadă de luni sau aproximativ un sezon;
 severă: care implică perturbări grave sau semnificative ale vieții umane, a resurselor naturale și
economice sau a altor active.

Ecocidul este introdus, în calitate de infracțiune, doar în 10 coduri ale statelor lumii: Georgia; Armenia; Ucraina;
Federația Rusă; Belarus; Kazahstan; Kirghistan; Vietnam; Tadjikistan; Republica Moldova.

Legiuitorul moldav a incriminat fapta intenționată, prejudiciabilă comisă împotriva ecosferei la art.136 CPRM.

Totuși practia nu cunoaște cazuri de răspundere penală în conformitate cu această componență de infracțiuni.

Se pune întrebarea firească de ce cele mai democratice, civilizate, puternice state nu au incriminat ecocidul?

 primă cauză ar fi voința politică. Toate statele pot aproba legi peste noapte, iar experiența din trecut ne
arată că atunci când se ajunge la un punct de basculare, multe țări vin la bord. De exemplu infracțiunea
de genocid, care a fost incriminată în 3 ani. Probabil că guvernele nu au nici un interes să treacă la
politici non-dăunătoare , iar funcționarii de stat nu vor să răspundă în caz că nu reușesc să previe
ecocidul prin acțiunile sau omisiunile lor.
 altă cauză ar fi frica de stagnarea a dezvoltării în sens economic. Evident că o politică non-dăunătoare ar
implica și costuri mai mari de producție, responsabilitate mai mare, ceea ce deloc nu este în interesul
marelor corporații al căror scop principal este profitul

Includerea ecocidului ca crimă este necesară:

1) Este simplu: Este nevoie doar de o modificare a Statutului de la Roma, care este unul dintre cele mai
puternice documente din lume, în anul 2015, fiind parte 123 de state, mai mult ca atât criminalitatea
internațională codificată în Statut nu se aplică numai statelor semnatare. Aceasta este cea mai simplă
cale, deoarece este mult mai ușor să se modifice un document decât să se pună în aplicare un tratat, o
convenție sau un acord din punct de vedere juridic.
2) Este o decizie puternică: răspunderea personală pentru ecocide, va fi impusă funcționarilor corporațiilor
și de stat, punând astfel capăt imunităților.
3) Este posibil: pentru că orice stat membru la Curtea Penală Internațională, indiferent cât de mic, poate
propune amendamentul. Fiecare din cele 123 state are dreptul de a vota pentru includerea ecocidului ca
infracțiune internațională. Conform statutului, ecocidul va fi recunoscut drept crimă ce atentează la
pacea și securitatea omenirii atunci când 83 de state membre vor susține această modificare.

Prin introducerea ecocidului ca cea de a 5-a crimă împotriva păcii și securității omenirii am putea perturba ciclul
de vătămări grave care conduce la epuizarea resurselor până la pierderi și distrugeri, ale deplasărilor climatice
sau chiar războiul armelor chimice. Protecția pământului devine prioritatea majoră, o datorie internațională, iar
activitatea ecocidă trebuie interzisă.

"Ecocidul este in esenta antiteza vietii. El duce la distrugerea resurselor, iar acolo unde situatia escaladeaza se
ajunge la razboi", a explicat Polly Higgins.