Sunteți pe pagina 1din 4

Creatie proprie ,,Legenda zeitei Themis”

(Svetlana Bratescu)

Legenda spune ca cindva,

In vechiul si maretul templu,

Justetea loc nu mai avea

Si domina dezmatul.

Zeita Themis, cu prestanta,

Pe tronul ei inalt apare,

Adesea, fara de balanta

Si judecind fara crutare.

Simbolul antic al justetei,

Isi lua nasul la purtare,

Cintarind mai mult monede,

Tot punea in buzunare.

In fiecare zi la templu,

Tot venind dupa dreptate,

Oamenii se pomeneau

Ca nu li se tine parte.

Un cersetor nevinovat,

A fost la moarte condamnat.

Iar o femeie ponegrita,

A fost cu pietre omorita.


O lecuitoare acuzata de magie,

A fost pusa pe rug de vie.

Iar pentru un bir la timp nedat,

Saracul a fost ca sclav predate.

Flamindul pentru un mar mincat,

A fost in groapa aruncat.

Iar un copil numai cu mama,

Nici nu a fost luat in seama.

Sus pe tron Zeus stind,

Multe nedreptati vazind,

Ascultind tot rugile,

Despre toate pungile,

Jos a coborit din cer,

Cu viteza de fulger,

Pe zeita a mustrat,

Pentru tot ce s-antimplat,

Pe zeita a pedepsit,

Pentru tot cea faptuit.

Privind la ea, cu indignare,

Tot nazuind pentru dreptate:

,,S-o coaseam si la buzunare

Sa fie doar egalitate”!

O esarfa a luat,

Ochii ei el a legat,

Ca de azi si inainte
Sa-si aduca ea aminte,

Ca-i zeita tuturor,

Chiar si-a unui cersetor.

In mana stinga el i-a pus,

O balanta cu cintare,

Ce masoara orice proba

Data spre investigare.

Talerul, ce trage-n jos,

Poate fi plin doar cu drepturi,

Iar cel ce atirnan-n sus

Nu mai cintareste preturi.

Sabia din mina dreapta,

Nu inseamna necrutare,

Ci justetea infaptuita

Cu precis executare.

Si uite ca asa se face,

Ca de la o vreme-n coace,

Themis cea de multi curtata,

La ochi si urechi legată,

Infaptuieste doar dreptate,

Caci cintareste, echitate

Si masurind egalitar

Ii prinde pe toti la cintar.


Cei din justiţie, azi se inchină,

La adevăr şi la lumină,

Si fara de vreo precizare

Ei nu mai cred in buzunare.

Nici banii nu mai sunt de folos,

,,Zeita nu simte, nu vede, nu are miros”!