Sunteți pe pagina 1din 4

I.

1. Alexandru cel Bun.


2. „În 1387, Petru I depune omagiul regelui Vladislav Jagiello,
inaugurând astfel principala direcție de politică externă a
Moldovei timp de un secol.”
3. A: Polonia
B: Ungaria.
4. A.
5. Cauză: Nerespectarea de către Alexandru cel Bun a obligațiilor
ce i se impuneau...
Efect: ...urma să ducă la împărțirea Moldovei între cei doi
suverani în zonele teritoriale echivalente.
6. Țara Românească s-a format la începutul secolului al XIV
prin unirea formațiunilor politice prestatale aflate la sud de
Carpați. O prim acțiune reprezentativă pentru formarea acestui
stat medieval o reprezintă descălecatul lui Basarab I.
Izvoarele istorice medievale îl menționează pe voievodul
Basarab I Întemeietorul(urmașul lui Seneslau) ca „prim voievod
și domn” al Țării Românești(întemeietor al statului.) Acesta a
domnit în perioada 1310-1352 și a avut centru politic la Argeș.
Statul acestuia, Țara Românească, se afla sub dominație
maghiară, fapt dovedit printr-un document din 1324 prin care
Basarab se recunoștea vasalul regelui maghiar.
O a doua acțiunea cu relevanță pentru formarea statului
medieval Țara Românească o reprezintă Bătălia de la Posada din
9-12 noiembrie 1330. Aceasta a avut loc între regele Ungariei
Carol Robert de Anjou și Basarab I, iar cauzele pentru acest
conflict au fost creșterea puterii lui Basarab și stăpânirea
acestuia asupra Banatului de Severin. Această bătălie s-a
încheiat cu victoria lui Basarab I, iar în urma ei a fost obținută
independența Țării Românești față de Ungaria.
În concluzie, Țara Românească s-a format la începutul
secolului al XIV-lea în urma unirii autonomiilor locale la sud de
Carpați, și fiind întemeiată în urma descălecatului lui Basarab I,
acesta obținând independența statului în anul 1330.
7. O caracteristică a autonomiilor atestate în spațiul românesc
din Sudul Carpaților în secolul al XIII-lea o reprezintă faptul că
acestea au stat la formarea statului medieval Țara Românească,
el formându-se în urma unirii acestora.

II.
1. Vlad Țepeș.
2. Secolul al XV-lea.
3. Acțiunea diplomatică din 1459 este Tratatul de la Overchelăuți,
iar un motiv al acceptării acestuia îl reprezintă îndepărtarea de la
hotarul Moldovei pe rivalul său, Petru Aron.
4. „Restabilirea legăturii cu Polonia însemna implicit şi
îndepărtarea de Ungaria și Țara Românească.”
„Indiciile timpurii ale acestei evoluții au luat proporțiile unui
antagonism direct în 1462, în conjunctura favorabilă creată de
atacul lui Mahomed al II-lea împotriva domnitorului Vlad
Țepeș, când Ștefan cel Mare a încercat fără succes să cucerească
Chilia.”
5. Din punctul meu de vedere, acțiunile desfășurate în anul
1467 au fost prielnice pentru Moldova deoarece:
În primul rând, regele Ungariei Matei Corvin a intrat în
campania de la sfârșitul anului 1467, îndreptându-se cu o armată
mare înspre capitala Moldovei, Suceava unde avea de gând să-l
instaleze pe propriul lui candidat la domnie, însă, în drum înspre
Suceava, oprit la Baia pentru a putea organiza asaltul final,
Ștefan cel Mare a dezlănțuit un contraatac asupra regelui
Ungariei.
În al doilea rând, chiar dacă Ștefan cel Mare a fost trădat de
unii dintre boierii lui, și nereușind să nimicească oastea ungară,
având ofensivei regale a fost oprit, lupta rămânând nedecisă. Iar,
Matei Corvin fiind incapabil de a mai înainta, a părăsit Moldova
fără să-și fi realizat obiectivul.
6. Ștefan cel Mare a fost unul dintre domnitorii Moldovei, iar
acesta a domnit în perioada anilor 1457-1504, având capitala la
Suceava. Un argument prin intermediul căruia acesta a participat
în relațiile internaționale îl reprezintă relațiile acestuia cu
Polonia la finalul domniei sale.
Spre sfârșitul domniei relațiilor domnitorului cu Polonia se
tensionează, deoarece regele Poloniei Ioan Albert dorea să
domine Moldova. Astfel, în anul 1497 a avut loc bătălia de la
Codrii Cosminului, expediție militară organizată de către regele
Ioan Albert, dar care s-a încheiat cu victoria lui Ștefan cel Mare.
Drept consecință a acestei victorii, în data de 12 iunie 1499 a
fost încheiat tratatul de pace cu Polonia de la Hârlău cu regele
Ioan Albert. Acest tratat a fost încheiat în condiții de egalitate, și
prevedea „liniște și pace veșnică” între cele două state.
În concluzie, în urma acestor acțiuni dintre Moldova și
Polonia, Moldova se emancipează și iese de sub suzeranitatea
Poloniei.

III. Statele medieval românești au fost formate în urma unirii


autonomiile locale în secolul al XIV-lea, Moldova și Țara
Românească având la baza întemeierii câte două descălecate.
Un izvor istoric unde sunt atestate autonomiile locale din
spațiul românesc intracarpatic în secolele IX – XI îl reprezintă
Legenda Sfântului Gerard. În acest izvor sunt menționate două
voievodate din secolul al XI-lea, voievodatele lui Gyla și
Achtum.
Gyla s-a aflat în conflict cu regele maghiar Ștefan I pe
motivul respingerii catolicismului, și este învins între 1002-
1003, iar teritoriul lui cu centrul politic la Bălgrad este ocupat de
către maghiari.
Achtum a avut centru politic la Morisena, iar acesta refuză
suzeranitatea maghiară și este ucis pe motivul perceperii taxelor
pentru vămuirea țării, teritoriul lui ajungând să intre sub
ocupația maghiară.
Diploma Cavalerilor Ioaniți a fost un document emis de
cătrre regele maghiar Bella al IV-lea cu scopul de a acorda
privilegii cavalerilor ioaniți în spațiul sud-carpatic. Acesta este
cel mai important document ce atestă formațiunilor prestatale
românești din spațiul Țării Românești.
O primă informație relevantă din acest document referitoare
la autonomiile locale din spațiul sud-carpatic o reprezintă
menționarea unor formațiuni politice prestatale, precum: Țara
Severinului, două voievodate conduse de către Litovoi și
Seneslau și două cnezate conduse de către Ioan și Farcaș.
Acesta formațiuni aveau organizare proprie și au stat la baza
statului medieval Țara Românească.
De asemenea, tot în acest document, mai erau menționate și
clasele sociale, dezvoltarea economiei și organizarea militară a
românilor.
Țara Românească s-a format la începutul secolului al XIV
prin unirea formațiunilor politice prestatale aflate la sud de
Carpați. O prim acțiune reprezentativă pentru formarea acestui
stat medieval o reprezintă descălecatul lui Basarab I.
O acțiune cu relevanță pentru constituirea statului medieval
Țara Românească o reprezintă Bătălia de la Posada din 9-12
noiembrie 1330. Aceasta a avut loc între regele Ungariei Carol
Robert de Anjou și Basarab I, iar cauzele pentru acest conflict
au fost creșterea puterii lui Basarab și stăpânirea acestuia asupra
Banatului de Severin. Această bătălie s-a încheiat cu victoria lui
Basarab I, iar în urma ei a fost obținută independența Țării
Românești față de Ungaria.