Sunteți pe pagina 1din 3

Forme ale comunicarii

Comunicarea este un fenomen plurideterminal, ea fiind in acelasi timp


relatie, informatie, tranzactie si actiune. Pornind de la acest concept,
comunicarea admite o tipologie larga, dupa anumite criterii referentiale.

1.  Dupa natura partenerilor, vorbim de comunicare: intrapersonala


(cu sine), interpersonala (intre doua sau mai multe persoane),
comunicare in grup mic (este cazul unei relatii grupale de tip „fata
in fata”) si in public (auditoriul este un public larg, in relatie
directa sau indirecta cu emitatorul).
2. Dupa statutul interlocutorilor, exista comunicare pe verticala (intre
parteneri cu statute inegale; de exemplu, elev-profesor) si pe
orizontala (intre locutori cu statute egale; elev-elev).
3. Dupa codul utilizat, comunicarea este verbala, paraverbala si
nonverbala.
4.  Dupa natura continutului, comunicarea este referentiala (vizeaza
un anumit adevar), operational-metodologica (intelegerea
adevarului), atitudinala (valorizeaza cele transmise).
5. Dupa finalitatea actului comunicativ, comunicarea se imparte in
accidentala, subiectiva si instrumentala.
6. Dupa capacitatea autoreglarii, comunicarea este lateralizata
(unidirectionala, fara feedback) si nelateralizata (cu feedback).
Comunicarea paraverbala

In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si


transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si
vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. In
aceasta categorie se inscriu: caracteristicile vocii (comunica date primare
despre locutori: tanar - batran, energic - epuizat, alintat - hotarat etc.),
particularitatile de pronuntie (ofera date despre mediul de provenienta:
urban - rural, zona geografica, gradul de instructie etc.), intensitatea
rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza etc.

Comunicarea paraverbala nu poate fiinta ca forma, decat


concomitent cu comunicarea verbala. Dar din perspectiva continutului
ele se pot separa. De exemplu un „da' rostit ca „nu'. Deci acelasi mesaj,
identic codificat verbal isi poate modifica sensul in functie de interventia
paraverbalului si sa devina altceva. Acest fenomen se numeste
supracodificare.

Limbajul paraverbal manuit cu abilitate, mareste eficienta de


influenta si control a celor din jurul nostru, a partenerilor de comunicare.
Ceea ce transpare dincolo de cuvinte, in spatele lor, in subtext si in toate
manifestarile vocale, posturale si gestuale legate intim de pronuntarea
sau scrierea cuvintelor, reprezinta limbajul paraverbal.