Sunteți pe pagina 1din 2

Ștefan Mihaela-Cristiana

MSMV II

Analiză critică privind rentabilitatea practicării strategiei prețurilor înalte

I. Premisă

Unele companii percep un preț ridicat pentru a diferenția produsele lor de produsele
concurenților. Cei mai mulți dintre aceștia operează pe piața de masă. Prin urmare, compania
folosește prețul ca semnal cu privire la calitatea produsului său. Atunci când stabilește un preț
înalt, compania adoptă o strategie de diferențiere pentru a obține un avantaj competitiv.
Compania va face produsele cât mai unice posibil prin calitatea sau alte atribute ale
produsului.

Dar este practicarea preturilor ridicate o strategie rentabilă?

II. Argumente pro rentabilității strategiei prețurilor înalte

1. În primul rând, atunci când este practicată o astfel de strategie, marja de profit este
mai mare. Companiile percep prețuri ridicate, deoarece adaugă mai multă valoare
produsului. Astfel, datorită marjelor ridicate, este posibil ca aceste companii să nu
se bazeze pe volume mari de vânzări pentru a acoperi costurile de exploatare și a
obține profit. (David Stanley Evans, AJ Padilla, 2018)

2. În al doilea rând, un preț înalt devine o barieră de intrare pe piață pentru alte
companii concurente. De obicei, consumatorii tind să fie loiali unui brand, mai ales
atunci când plătesc un preț înalt pentru un produs. Ei găsesc că produsul respectiv
le satisface nevoile și dorințele, iar o loialitate puternică duce în cele din urmă la
costuri ridicate de comutare. (Nicholas Green, 2006)

III. Argumente contra rentabilității strategiei prețurilor înalte

1. În primul rând, această strategie necesită o investiție considerabilă. Nu doar pentru


a construi percepții, ci și pentru a le menține în timp. În acest fel, clienții rămân
fideli produselor companiei. (Amelia Fletcher, Alina Jardine, 2019)
2. În al doilea rând, compania trebuie să mențină relevanța și coerența punctelor sale
unice de vânzare. Companiile trebuie să se asigure că ofertele lor rămân relevante
pentru nevoile pieței. (Amelia Fletcher, Alina Jardine, 2019)
3. În al treilea rând, strategiile sunt vulnerabile la efectul bumerang. Eșecul sau
deteriorarea câtorva produse poate deteriora imaginea generală a companiei.
(Massimo Motta, 2004)

IV. Concluzii

În opinia mea, atunci câne este fixat un preț înalt, consumatorii pot ezita, deoarece nu
întotdeauna prețul relevă cu adevărat calitatea produsului, iar aceștia nu asociază neapărat
prețurile ridicate cu calitatea ridicată. Totodată, este posibil ca aceștia să nu mai fi încercat
acel produs niciodată. De asemenea, este posibil să nu poată cumpăra două produse simultan
(la prețuri scăzute și la prețuri ridicate) și să compare calitatea acestora. Bugetul îi limitează
din a le compara pe ambele.

Compania are nevoie de un buget promoțional mare. Trebuie să construiască percepția că


produsul lor este superior. Necesită o promovare intensivă, direcționată și suficient de
îndelungată. Prin urmare, strategia practicării prețurilor înalte nu este una rentabilă din
punctul meu de vedere.

V. Bibliografie

1. Evans D.S., Padilla A.J. (2018), Excessive Prices: Using Economics to Define
Administrative Legal Rules, Jour. of Competition Law and Economics 1(1), 97-122.
2. Fletcher A., Jardine A. (2019), Towards an Appropriate Policy for Excessive Pricing,
in Ehlermann and Marquis (eds), European Competition Annual 2007: A reformed
Approach to Article 82.
3. Green N. (2006), Problems in the identification of excessive prices: The United
Kingdom experience in the light of Napp, in Ehlermann and Atanasiu (eds), What is
an abuse of a dominant position?, Hart, 79-90.
4. Motta M. (2004), Competition Policy: Theory and Practice, Cambridge University
Press.