Sunteți pe pagina 1din 3

Dolan Catalin Ionut

Anul II, Sem. II

PSALMUL 66

Psalmul acesta are înţelegere luminată şi nu trebuie multe cuvinte spre tîlcuire, căci mai-
nainte prooroceşte înomenirea Dumnezeu-Cuvîntului, mîntuitoarea arătare şi mîntuirea tuturor
neamurilor.

„ Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează”, Dumnezeiescul David -


fiindcă pre-cunoştea prin Duhul taina iconomiei lui Hristos -se roagă cu cuvintele acestea să
se plinească aceasta. Dar mai întâi se roagă a se milui firea oamenilor care se şi tiranisise
amar de vicleanul Diavol, şi al doilea, să se binecuvânteze, adică să se sfinţească, iar câte
însemnează binecuvântarea (adică bunacuvântare): „Vei da Lui binecuvântare în veacul
veacului” (Ps. 20: 6).

„Luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte”. Faţa Părintelui este Fiul, că zice: Cel ce M-a
văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl (In. 14:9). Marele Atanasie zice: „Şi aici iarăşi faţa
Apostolilor o zice, că face învăţătură neamurilor, şi se roagă a se izbăvi de cei ce grăiesc
împotriva învăţăturii lor". Versetul de faţă a fost introdus în slujbele Bisericii ortodoxe ca
ecfonis. El se rosteşte de mai multe ori într-o zi liturgică, aşa cum se săvârşeşte ea în
mănăstiri, dar şi în unele biserici parohiale. Miluieşte este asemenea cu „milostiveşte-Te", că
de două ori zice tot aceeaşi, pentru multul dor ce-l avea pentru a câştiga ceea ce dorea.

„Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.” De ne-am
învrednici, să se plinească cele de mai sus, şi de ne-ai arăta nouă faţa Ta, Hristoase! Pentru
ce? Pentru ca să cunoască oamenii cei de pe pământ calea petrecerii Tale, pe care însuţi mai
întâi ai umblat, o vei arăta şi altora ca să o călătorească, şi mai ales ca toate neamurile să
cunoască înomenirea ta cea pentru noi, că pe aceasta o numeşte mântuire, precum şi Simeon o
a numit, zicând: ...că văzură ochii mei mântuirea Ta (Le. 2: 30), că prin aceasta ne mântuim.

Zice însă Eusebie că: „Legiuit era preoţilor evrei aşa a binecuvânta pe popor, precum se scrie
în cartea Numerilor: Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Grăieşte lui Aaron şi fiilor lui,
zicând: aşa să binecuvântaţi pe fiii lui Israil, zicând lor: Să te binecuvânteze pe tine Domnul şi
să te păzească. Să lumineze Domnul faţa Sa peste tine şi să te miluiască.

Să ridice Domnul faţa Sa spre tine şi să-ţi dea ţie pace. Şi să pună preoţii numele Meu peste
fiii lui Israil, şi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta pe ei” (Num. 6: 23 ş.u.).

A zis şiAtanasie: „De îndurările Tale avem trebuinţă, Stăpâne, şi de arătarea [luminarea] feţei
Tale, spre a putea să propovăduim tuturor oamenilor calea Sfintei Evangheliei Tale”, că
mântuire pretutindeni pe arătarea Acestuia o zice". Zice însă şi Chirii: „A arătat nouă
Dumnezeu şi Părintele pe a Sa Faţă, adică pe Fiul, că chip şi asemănare al Ipostasului Său
este. Şi dar arătat zice: Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl (In. 14:9)".

„ Lăuda- Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate.”


Prin popoare se numesc simplu evreii cei din tăierea împrejur, iar popoarele toate se numesc
cei din neamuri, fiindcă sunt mai multe decât evreii, ca unii ce din multe neamuri împreună se
află. Lăuda- Te-vor zice în loc de „mulţumească” Ţie, Doamne, şi evreii, şi neamurile, şi să
slavoslovească, fiindcă pentru mântuirea lor Te-ai făcut om".

„ Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele întru dreptate, şi neamurile


pe pământ vei povăţui.” „Bucură-se, zice, toate neamurile. Pentru care pricină? Pentru aceea
că, pe evrei, după dreptate îi vei osândi, care într-o vreme au fost popor al Tău, fiindcă nu au
primit iconomia întrupării, iar pe neamuri le vei povăţui întru cunoştinţa de Dumnezeu, pe
pământul acesta aflându-se ele."

„ Lăuda- Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate.”


Aceleaşi cuvinte pe care David le-a zis mai sus le zice şi aici, sârguind poporul cu repetarea
cuvintelor, şi mai osârdnic facându-l spre mulţumirea lui Dumnezeu, după Teodor al
Antiohiei.

„pământul şi-a dat rodul său.” După ce oamenii se vor binecuvânta, şi pământul [la rândul
lui] îşi va da cu îmbelşugare roadele sale. Ori prin rod al pământului numesc oamenii cei ce
din pământ s-au făcut, care urmau a se aduce lui Dumnezeu ca roadă prin viaţa cea
îmbunătăţită şi prin nevoinţa cea de bună voie, ori şi prin necazul cel de bunăvoie; ori prin rod
al pământului zice pe însuşi Hristos, ca pe Unul Ce avea trup pământesc.
Zice însă Teodorii: „Pentru aceasta dar se cuvine ca toate popoarele şi neamurile cele din
toată lumea a se veseli şi a dănţui, şi facerile de bine a le povesti, că au cunoscut că nimic din
cele ce sunt nu rămâne fără a avea purtare de grijă şi nebăgat în seamă, că eşti Judecător al
tuturor, drepte hotărâri dând, şi pe cei rătăciţi adică către adevăr povăţuind, iar pe cei ce nu
vor a se supune, în munci osândind-i".

Îndemnând, grăbind poporul din toate puterile spre lauda lui Dumnezeu. „ Binecuvântează-ne
pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru; binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule” în alte
manuscrise se scrie şi aşa: „Să vă binecuvânteze pe voi Dumnezeu; să vă binecuvânteze pe
voi Dumnezeu; să vă binecuvânteze pe voi Dumnezeu". Observăm cum arată din parte taina
Sfintei Treimi cu întreirea zicerii: Dumnezeu..., şi Dumnezeu..., şi Dumnezeu.

„şi să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.” Prin întreirea numelui Dumnezeu, a
arătat Cele trei Feţe [Persoane] ale Sfintei Treimi. Iar prin a zice singur [la singular], a arătat
prin El Unimea Dumnezeirii, căci deşi fiecare Faţă a Sfintei Treimi este Dumnezeu, cu toate
acestea, cele trei Feţe sunt un Dumnezeu.