Sunteți pe pagina 1din 4

www.referat.

ro

chimie
L12
L12. Influenţa mediului asupra procesului
de coroziune

L.12.1. Obiectivul urmărit:


Determinarea vitezei de coroziune a pieselor metalice.

L.12.2. Generalități:

Într-un metal, ionii şi electronii liberi sunt în legătură cu atomii, conform


echilibrului :

M Mz++ ze-

Deoarece, câmpurile de forţă ale ionilor de la suprafaţa cristalului nu sunt echilibrate


de câmpurile ionilor din zonele interioare ale acestuia, ionii din straturile superficiale
interacţionează cu moleculele polare sau cu ionii din soluţie. Acest fenomen are loc la
introducerea metalului în soluţie şi se manifestă prin apariţia straturilor duble de adsorbţie.
Când forţele de hidratare ale ionilor sunt mai mari a forţele care tind să reţină ionii în
reţea, o cantitate oarecare de ioni din metal trec în soluţie :

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-

Electronii liberi de la suprafaţa metalului îi conferă acestuia sarcina negativă. Ca urmare,


cationii din soluţie se menţin la suprafaţa metalului, rezultând stratul dublu electric (acest
fenomen este specific zincului).
Când predomină forţele care tind să menţină ionii în reţea, atunci, la suprafaţa
metalului se pot adsorbi cationii (K +) din soluţie, care conferă metalului sarcină pozitivă,
conform cu reacţia următoare:

K+ . nH2O + M+ . e- K . nH2O + M+

În acest caz, stratul dublu electric format la suprafaţă se datorează menţinerii anionilor
soluţiei la suprafaţa metalului încărcat pozitiv.
La atingerea stării de echilibru în stratul dublu electric au loc două procese egale,
redate prin ecuaţia:
CHIMIE, An I Laborator 12

M+ . e- + nH2O M+. nH2O + e-

Procesul de eliberare a electronilor, procesul anodic, este un proces oxidant, iar


procesul care are loc la catod este un proces reducător.
În cazul în care ambele procese se realizează prin ionii din soluţie, se stabileşte un
potenţial normal de echilibru. Valorile potenţialelor normale de electrod în soluţii apoase sunt
redare în diferite anexe.
Când ionii lipsesc din soluţie, procesul se poate realiza şi cu cationi străini, mai ales
ioni de hidrogen, caz în care procesul are loc cu degajare de hidrogen, conform reacţiei :

3H3O+ + 2e- H2+ 2H2O

sau cu molecule de oxigen dizolvate în lichid, proces denumit cu deplasare de oxigen, reacţia
fiind:

O2+ 2H2O + 4e- 4OH-

Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se obţine prin însumarea


algebrica a reacţiilor de ionizare a metalului (oxidare) şi a reacţiei de depolarizare (reducere)
a ionilor sau moleculelor din mediul coroziv.

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:

În medii acide:
Reacţie de ionizare a metalului (oxidare): Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H+ + 2e- H2
Reacţie globala: Fe + 2H+ Fe+2 + H2
În medii neutre si alcaline:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): 2H2O+2e- 2OH- + H2
Reacţie globala: Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2

Coroziune cu depolarizare de oxigen:

În medii acide:
Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare: 2H++1/2 O2 +2e-  H2O
Reacţie globala: Fe+ 2H++1/2 O2  Fe+2 +2H2O

În medii neutre si alcaline:


Reacţie de oxidare: Fe Fe+2 + 2e-
Reacţie de depolarizare (reducere): H2O +1/2O2+2e- 2OH-
CHIMIE, An I Laborator 12

Reacţie globala: Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2

L.12.3. Aparatura si substanțe:

- piese din oţel şi piese din cupru;


- pahare Berzelius, cilindru gradat, sticle de ceas;
- soluţie de H2SO4 de concentraţie 0,5 N;
- soluţie de NaCl 17%;
- pH-metru;
- cronometru.

L.11.4. Modul de lucru

Pentru studiul influenţei agresivităţii mediului agresiv asupra vitezei de coroziune se


vor realiza 4 experimente utilizând piese cu aceeaşi suprafaţă şi 4 pahare Berzelius cu câte
100 ml soluţie de H2SO4 de concentraţii diferite Tabelul 1. Soluţiile de acid sulfuric se obţin
utilizând volume diferite de soluţie standard de concentraţie 2N. Volumele necesare sunt
prezentate în Tabelul 2. Volumele măsurate sunt trecute cantitativ în flacoane cotate de 100
ml şi se aduc la semn cu apă distilată. Temperatura de lucru, suprafaţa pieselor şi timpul
experimentelor sunt de asemeni trecute în Tabelul 1.
După un timp de 48 ore se determină pentru fiecare experiment viteza de coroziune.
Viteza de coroziune se va determina prin metoda gravimetrică utilizând masa piesei dinaintea
experimentului şi masa piesei rezultate după terminarea experimentului (ecuaţia 1).
Δm
v cor =k g=
S⋅t , [g/m2·h] , (1)
unde:
Δm = mi –mf, - reprezintă cantitatea (g) de metal ce trece în soluţia corozivă în
urma procesului de dizolvare anodica, iar mi reprezintă masa piesei după pregătirea
suprafeţei iar mf – reprezintă masa piesei după procesul de coroziune.
t - durata de expunere a probei în mediul coroziv, în ore.
S - reprezintă suprafaţa metalică expusă mediului coroziv, m2.
Datele obţinute utilizând ecuaţia 1 se centralizează în Tabelul 2.
CHIMIE, An I Laborator 12

H2SO4, 0,5N
Piesa metalică

Pregătirea
suprafeţei

Cântărire,
mi

Coroziune

Pahar Berzelius
Cântărire,
mf
Kg

Piesele pregătite în Lucrarea nr.2, sunt prelucrate mecanic, degresate, spălate şi


uscate. Dimensiunile pieselor şi greutatea iniţială a pieselor sunt centralizate tot în Tabelul 1.
În 4 pahare Berzelius se adaugă câte 100 ml soluţie de acid sulfuric de concentraţi diferite
prezentate în Tabelul 1. După adăugarea pieselor în paharele Berzelius, acestea se vor acoperi
cu o sticlă de ceas. După 48 de ore proba se usucă şi se cântăreşte. Valorile obţinute se
centralizează în Tabele 1 şi 2. Folosind formula (1) se calculează indicele gravimetric de
coroziune (viteza de coroziune), Kg.

Calcule şi interpretarea rezultatelor:


Tabelul 1: Caracteristici ale probelor şi ale mediilor corozive utilizate
Natura mediului Timpul, h
Suprafaţa, Masa iniţială,
Nr probă Tipul probei agresiv/
S, cm2 mi, g
concentraţia, N
1 Cu H2SO4 48
2 Cu H2SO4 48
3 Cu H2SO4 48
4 Cu H2SO4 48
Tabelul 2: Variaţia vitezei de coroziune cu concentraţia mediului coroziv
Nr proba 1 2 3 4
pH-ul mediului coroziv
Masa iniţială, mi, g
Masa finală, mf, g
Viteza coroziune

2. Pe baza datelor experimentale se va trasa curba de influenţă a agresivităţii


mediului coroziv asupra vitezei de coroziune.