Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE


DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

Portofoliu
elaborat la disciplina Tehnici specifice de finanţare a întrepriderilor mici şi
mijlocii

Autor:
Student-masterand

Conducător științific:
Dr. conf., prof. univ.

Chișinău, 2021

1
Cuprins:

1. Situație întreprinderilor mici și mijlocii din România în contextul crizei economice


și financiare
2. Leasingul – formă de suținere a mediului de afaceri
3. Incubatorul de Afaceri din Călărași
4. Erasmus plus
5. Programe europene de finanțare

2
1. Situație întreprinderilor mici și mijlocii din România în contextul crizei economice
și financiare
Mutaţiile structurale determinate în ultimele două decenii de procesul de integrare europeană
în firmele din spaţiul economic respectiv au antrenat un mare număr de inovaţii manageriale,
financiare, tehnologice, care, la rândul lor, au generat apariţia unor tipuri noi şi complexe de
organizaţii.
Speranţele privitoare la întreprinderile mici şi mijlocii au crescut cu rapiditate pe plan
mondial, atât în ţarile în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate. Un apogeu în această
privinţă l-a reprezentat summitul UE de la Lisabona, unde s-a stabilit ca obiectiv fundamental
pentru ţările care formează această organizaţie construirea economiei bazate pe cunoştinţe. În
acest sens, unul din principalele domenii de acţiune l-a constituit intreprenoriatul, ceea ce
semnifică firme mici şi mijlocii mai multe şi mai performante. Această opţiune este justificată de
congruenţa dintre caracteristicile firmei mici şi mijlocii, şi economia bazată pe cunoştinţe. În
România, cea mai mare parte din activităţile de producţie şi de servicii se desfăşoară în
microîntreprinderi şi în întreprinderi mici şi mijlocii denumite generic IMM-uri.
După 1989, activitatea întreprinderilor concepute să funcţioneze conform regulilor economiei
centralizate a scăzut vertiginos, economia de piaţă lăsând loc întreprinzătorilor privaţi să-şi
demonstreze calităţile antreprenoriale. După circa 4 decenii de întrerupere între anii 1950-1990,
fenomenul antreprenorial a renăscut în România, urmând un parcurs dificil şi complex. Două
etape de evoluţie se consideră a fi parcurse în acest deceniu:
• perioadă de dezvoltare relativ accentuată a IMM, cuprinsă între 1990 şi 1995;
• o perioadă de temporizare a dezvoltării IMM, după 1996 şi până în prezent. Evoluţiile
contradictorii din economie şi societate au făcut ca în anul 1999 să funcţioneze efectiv numai
50% din societăţile comerciale private înmatriculate în ultimul deceniu. Din totalul IMM
înfiinţate, circa 92% sunt microîntreprinderi. Marea majoritate a acestora şi-au declarat ca obiect
de activitate comerţul (circa 70%), la polul celălalt aflându-se societăţile din sfera construcţiilor
(2%) sau industriei (9%).3
După 1992, în 1993 şi 1994 unele dintre ţări s-au distanţat în privinţa rezultatelor obţinute pe
calea reformei, economiile unora dintre ţări prezentând vizibile semne de redresare. În
comentarea rezutatelor aplicării reformei se oferă explicaţii dintre cele mai diverse iar uneori
contradictorii. Cauzele sunt multiple şi cu elemente specifice de la ţară la ţară.

3
Declinul economiei a început la jumătatea deceniului trecut şi s-a accentuat în a doua parte a
anului 1990, a continuat până în 1993 când trendul negativ a fost stopat. Produsul Intern Brut a
scăzut permanent în intervalul 1990 – 1992, astfel încât a ajuns la 75% comparativ cu 1989.
Scăderea pe ansambul economiei s-a datorat, în primul rând, declinului marcant al activităţii din
industrie (-37,3% în 1992 faţă de 1989) şi construcţii (-22,5%), în transporturi (- 39%) şi în
comerţ (-26,8%). Ca un element pozitiv al acestei perioade se poate menţiona faptul că încep să
se manifeste rezultatele unor modificări structurale intervenite în economie, manifestate prin
creşteri semnificative ale valorii adăugate în domeniul serviciilor: poştă şi telecomunicaţii
(+21,5% în 1992 faţă de 1989), activităţi financiare bancare şi de asigurări (+63,3%), învăţământ
(+21,8%), sănătate (+18,5%). În 1990, subvenţiile în economie s-au majorat de circa 8 ori,
comparativ cu 1989, scăzând în următorii ani, dar menţinându-se totuşi ridicate în raport cu
Podusul Intern Brut. Anul 1993 este anul punctului de inflexiune (primul) în evoluţia
economiei. PIB-ul, în valoare de 19.733,3 miliarde lei, mai mare în termeni reali cu 1,3% faţă de
anul 1992. Productivitatea muncii pe o persoană ocupată în economie a crescut pentru prima dată
după 1989, cu 5,3% comparativ cu 1992. Contribuţia ce mai mare al creşterea PIB a avut-o în
1993 agricultura (+4,7%). Structura PIB-ului reflectă principalele mutaţii din economie. Astfel,
în 1993 comparativ cu 1990, ponderea industriei a scăzut de la 40,5% la 36,3%, în timp ce
serviciile au crescut ca pondere de la 24% la 31,1%.
Într-un studiu efectuat de CIPE4 se arată că spre deosebire de alte ţări din Europa de Est,
IMM-urile din România nu au avut o bază solidă de dezvoltare de la început. Oportunităţile de
dezvoltare a unui mediu favorabil IMM-urilor au început să scadă în anii de după Revoluţie. În
loc să elaboreze programe care să sprijine dezvoltarea IMMurilor, Guvernul s-a concentrat
asupra problemelor macroeconomice. În acest răstimp, întreprinzătorii care erau dornici să
profite de noile oportunităţi de afaceri apărute în România au fost descurajaţi de un mediu de
afaceri precar şi de lipsa unor reforme economice semnificative.
Chiar şi într-un mediu de afaceri stagnant, întreprinderile mici şi mijlocii s-au dezvoltat şi în
1997 în România erau 567 498 de firme înregistrate. În 1999, cifra acestora a ajuns la 636 777.
Însă în spatele acestor cifre se află o realitate sumbră.
Dintre firmele înregistrate în 1997, doar 66,8% depuneau bilanţ contabil, iar în 1999
procentajul acestor firme a scăzut la 63,4%. În 2000, procentajul a scăzut din nou, ajungând la
61,6%. În plus, 24,3% dintre firmele înregistrate au raportat în 1999 cifra de afaceri zero, ceea ce

4
înseamnă că existau doar cu numele. Şi la sfârşitul anului 2000, un sfert dintre firmele
înregistrate au raportat cifra de afaceri zero. În 1997, în sectorul IMM-urilor care depuneau bilanţ
contabil lucrau mai mult de 38% din angajaţi, iar acest sector contribuia cu 42,2% la PIB. În
2000, aproape 51% din angajaţii firmelor înregistrate care depuneau bilanţuri lucrau în sectorul
întreprinderilor mici şi mijlocii, iar sectorul furniza 45,8% din cifra de afaceri totală.
Deşi aceste cifre arată o dezvoltare a sectorului IMM-urilor, ca şi importanţa acestuia în
cadrul economiei, numărul IMM-urilor care înregistrează profit (raportat la totalul firmelor
considerate IMM-uri) a scăzut de la 60,4% în 1997 la 41,3% în 2000. În aceeaşi perioadă,
profitul obţinut în sectorul IMM-urilor a scăzut de la 50% din totalul profitului brut obţinut de
firmele autorizate la 45,9%.
În perioada 1997-2000 s-a aplicat un program economic denumit „Terapia de şoc”, cu accent
pe: accelerarea reformelor structurale; liberalizarea preţurilor la unele produse şi servicii
reglementate (energie, servicii publice, unele produse agricole); liberalizarea cursului de schimb;
eliminarea subvenţiilor. Primul efect al acestor măsuri dure de restructurare s-a regăsit în
scăderea rezultatelor economice.
Efectele restructurărilor devin vizibile în anul 2000, când se înregistrează reluarea creşterii
economice. Ca o confirmare a efectelor pozitive ale reformei economice, România a fost invitată
la începerea negocierilor în vederea integrării în Uniunea Europeană. După anul 2000 se
consolidează procesele de macrostabilizare, trecânduse la faza de perfecţionare şi realizare a unei
economii de piaţă funcţionale. La nivelului anului 2005 s-a ajuns ca ponderea sectorului privat în
PIB să fie de 70%, iar în 2004 s-a înregistrat situaţia favorabilă în care s-a depăşit pentru prima
oară nivelul PIBului din 1989. În ultimii ani a avut loc o degradare constantă a activităţii acestui
sector, dată fiind situaţia economică la nivel mondial. O analiză realizată în perioada 2008-2009
semnalează o situaţie îngrijorătoare la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii din România.
Începând cu 1990, sectorul IMM în România s-a dezvoltat progresiv, începând practic de la zero.
În 1990, au fost înregistrate 95.840 de firme noi, dar această cifră a ajuns la o valoare de peste
400.000 în 2006, însă în perioada 2008-2009 numărul înmatriculărilor a scăzut dramatic.
Numărul societăţilor comerciale înmatriculate cunoaşte o creştere energică în primii ani ai
reformei pentru a se tempera ulterior. În intervalul 1990-1994 s-a înregistrat o dezvoltare într-un
ritm accelerat a IMM-urilor ca urmare a unui complex de factori între care amintim inexistenţa
lor înainte de 1990, facilităţile acordate în primii ani de funcţionare, cadrul legislativ ce

5
reglementa constituirea acestor firme şi privatizarea întreprinderilor de stat. Cele mai multe firme
au fost înfiinţate în 1992 (137456 de firme), iar cele mai puţine în 1997 (55663 de firme). Anul
1995 a marcat cea mai drastică reducere a numărului de IMM-uri înfiinţate, în timp ce după 2000
se constată o uşoară relansare. Comparativ cu anul 2001, când numărul total de IMM-uri a fost
de 404526, în 2003 s-a înregistrat un spor de 51.048(112,6%), iar în 2004 un spor de 95.868
firme (123,7%), fapt ce indică, cel puţin din punct de vedere cantitativ, un climat economic
încurajator afacerilor. În teritoriu, se înregistrează însă o diferenţiere puternică în sensul
polarizării dezvoltării către anumite zone.
Pentru anii 2008-2009 evoluţia înmatriculărilor este sintetizată în tabelul de mai jos. Conform
datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, numărul de societăţi comerciale
înmatriculate a scăzut în al doilea semestru din 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului
anterior cu 19,8%.
Tabel nr. 1 Evoluţia înmatriculărilor IMM în perioada 2008-2009
Anii Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Total
2008 9831 15231 15247 13326 12489 11898 70022
2009 9880 13630 12717 9131 8870 8714 62942

Anii Iulie August Septembrie Octombrie Noiembri Decembri Total


e e
2008 12772 10557 11725 12459 10164 8412 66089
2209 9516 10172 7022 10759 8867 6663 52999

Dinamica IMM-urilor existente la sfârşitul anului, a celor înfiinţate şi respectiv radiate în


cursul anului este exprimată sugestiv prin intermediul ratei natalităţii şi a ratei mortalităţii .
Conform datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, numărul de societăţi
comerciale radiate a crescut în primul semestru din 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a
anului anterior cu 26,11%, iar în al doilea semestru din 2009 cu 58%. Sinteza datelor privind
numărul societăţilor comerciale radiate în perioada 2008-2009 este prezentată în tabelul următor.
În prezent, în România este unanim recunoscut faptul că firmele mici şi mijlocii reprezintă un
sector-cheie al creşterii economice şi al dezvoltării durabile. Analiza evoluţiei IMM-urilor în
perioada de după ‘89 ilustrează că ele constituie un factor important de absorbţie a forţei de
muncă disponibile sau disponibilizate şi, totodată, un vector flexibil în adaptarea producţiei de
bunuri şi servicii la volumul şi stuctura cererii pieţei. Aceste firme au contribuit la restructurarea

6
mai rapidă a marilor întreprinderi prin angajarea personalului disponibilizat, exploatarea
activelor neutilizate şi externalizarea unor activităţi. Dezvoltarea IMM-urilor a condus la
creşterea competiţiei, la diminuarea rolului monopolist al firmelor mari, la sporirea exporturilor
şi a generat alternative economice şi sociale.
În anul 2008, Comisia Europeană a lansat documentul “Small Business Act For Europe”
(SBAE) care trasează noul cadru pentru evoluţia dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii din
Uniunea Europeană, în contextul economiei globalizate a secolului XXI. Domeniile de politici-
cheie identificate concentrează ariile de intervenţie ale Cartei Europene pentru Întreprinderi
Mici, lansate de Comisia Europeană în anul 2000, în jurul principiului “Think Small First!”.
Dacă strategia guvernamentală a României cu perioada de acoperire 2004-2008 a fost
destinată susţinerii dezvoltării IMM-urilor în procesul de integrare economică pe Piaţa Unică,
contextul economic mondial actual a impus definirea unui nou cadru strategic pentru sprijinirea
dezvoltării viitoare a acestui sector. Acest cadru general se conformează politicilor promovate de
către Comisia Europeană în contextul Strategiei Europa 2020.
Principalele teme ale Strategiei Europa 2010 se referă la: crearea unei economii competitive,
conectate şi responsabilă faţă de mediu; promovarea unei economii eco-eficiente şi mai puţin
dependente de emisiile de carbon; crearea de valoare prin fundamentarea creşterii economice pe
cunoaştere şi incluziune socială. Criza mondială care a afectat iniţial ţările dezvoltate, s-a
propagat cu rapiditate şi către zonele emergente din Europa Centrală şi de Est, România fiind
considerată printre cele mai riscante ţări.
Principala formă de manifestare a crizei economice a constat în reducerea ritmului de
dezvoltare a IMM-urilor şi creşterea numărului de falimente, afectând astfel economia tuturor
statelor. Perioada 2008-2010 a arătat că sectorul IMM a fost unul dintre cele mai afectate,
principalele probleme cu care se confruntă acest sector în prezent fiind sistetizate astfel:
- întârzierile la plată, în condiţii de reducere a vânzărilor şi implicit epuizarea capitalului de
lucru; - creşterea ratei de insolvenţă a IMM-urilor;
- dificultatea IMM-urilor de a accesa credite şi alte tipuri de finanţări;
- nivelul scăzut al atragerii capitalului de risc.

2. Leasingul – formă de suținere a mediului de afaceri

7
Leasingul financiar, din experienţa ţărilor member a UE, reprezintă o oportunitate de
finanţare şi una dintre cele mai bune opţiuni pentru întreprinderile agricole, care vor să-şi
dezvolte activitatea şi prin reducerea costurilor să-şi eficientizeze afacerea. Totodată, el
reprezintă o tehnică de finanţare pe termen lung pentru entităţile economice din sectorul agricol,
care au necesitatea de a achiziţiona utilaje şi echipamente, dar nu dispun de surse suficiente de
finanţare. În acelaşi timp, ar fi şi avantajele fiscale, ca achitarea TVA-ului pe parcursul perioadei
de leasing, amortizarea bunului de către utilizator şi protecţie împotriva efectelor inflaţioniste,
atunci când sunt negociate contractele pe termen lung.
Dicționarul economic, descrie această noțiune ca, operațiune de finanțare indirectă a
investițiilor, care constă din închirierea de agenți economici, conform contractului a
echipamentelor de producție ce se află în proprietatea unor societăți specializate, în schimbul
unei chirii. Piaţa autohtonă a serviciilor de leasing este în continuă dezvoltare, fiind marcată, pe
parcursul evoluţiei sale, de câteva etape importante. Lansarea activităţii în sectorul prestării
serviciilor de leasing în Republica Moldova a apărut în anul 1996, atunci când a fost aprobată
prima lege a leasingului. Următoarea etapă, ce a marcat evoluţia pieţei serviciilor de leasing, a
fost în anul 2002, când au apărut primele companii cu servicii exclusiv de leasing – companiile
MAIB Leasing şi Euroleasing și BS-Leasing Grup, iar în anul 2004, servicii de leasing a început
să presteze așa companii ca: Excelent-Leasing, Galas-Leasing şi Compania Consulting Grup sub
brăndul IMC Leasing.
Conform Legii cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005, se menționează că: ,,leasingul
reprezintă totalitatea raporturilor care iau naştere în scopul şi în cadrul realizării unui contract de
leasing, în baza căruia o parte se obligă, la cererea unei alte părţi, să îi asigure posesiunea şi
folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice, achiziţionat sau produs de locator, iar
la expirarea contractului, să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a
prelungi contractul de leasing, ori de a face să înceteze raporturile contractuale‖. Leasingul, ca
formă de finanţare pe termen mediu şi lung a mediului de afaceri, presupune un risc moderat, dar
în aceeaşi măsură, contribuie la creşterea performanţelor tehnice şi economice ale
întreprinderilor care nu pot să obţină credite de la bănci sau nu vor să-şi greveze patrimoniul prin
instruirea de ipoteci sau gajuri.
Principalele avantaje de care beneficiază subiecţii raportului de leasing: acordarea finanţării în
totalitate cu termen îndelungat de rambursare; asigurarea finanţării în dependenţă de necesităţile

8
individuale (este avantajoasă pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu au acces la finanţarea
flexibilă sau la creditele bancare, de care beneficiază întreprinderile mari); majoritatea
întreprinderilor au planuri investiţionale de lungă durată, pe parcursul realizării cărora
posibilităţile financiare sunt restrânse; periodicitatea plăţilor de leasing, conform graficului
stabilit, acordă locatarului posibilităţi de a corela cheltuielile pentru finanţarea investiţiilor cu
încasările de la comercializarea producţiei fabricate, asigurând o stabilitate a previziunilor
financiare, în comparaţie cu cumpărarea utilajului; beneficierea de înlesniri fiscale la plata
impozitului pe venit în cazul profitabilităţii scăzute a procesului de producţie şi a leasingului
returnabil; procurarea la o valoare avantajoasă a obiectului de leasing la finele perioadei
contractuale, ceea ce este un avantaj la alegerea în favoarea leasingului.
Leasingul prezintă și următoarele dezavantaje: în cadrul tranzacţiei de leasing financiar,
plăţile de leasing nu se întrerup până la expirarea termenului de referinţă, chiar dacă realizările
progresului tehnico-ştiinţific amortizează moral obiectul de leasing; locatarul nu câştigă de la
majorarea costului rezidual al obiectului; tranzacţiile de leasing internaţional nu exclud riscurile
valutare; costuri mai ridicate decât în cazul creditului bancar; afectează inevitabil autofinanţarea
viitoare ca urmare a obligaţiilor periodice de plată; pierderea valorii reziduale a activului;
facilitarea obţinerii poate antrena întreprinderea în operaţiuni mai puţin rentabile; echipamentul
nu este proprietatea întreprinderii şi nu poate servi drept garanţie bancară.
Elementul de importanţă majoră în efectuarea tranzacţiilor de leasing îl constituie
argumentarea economică a plăţilor de leasing. Plăţile de leasing sunt achitate de locatar sub
formă de rate separate pentru utilizarea obiectelor livrate prin contractul de leasing. În contractul
de leasing părţile coordonează: suma totală a plăţilor de leasing, forma lor, modalitatea de
calculare, periodicitatea şi modalităţile de achitare. Formele plăţilor de leasing sunt prezentate în
Figura 1.
În general, forma plăţilor de leasing stabilită în contractul de leasing depinde, în mare măsură,
de starea financiară şi solvabilitatea locatarului. Piaţa serviciilor de leasing depinde de starea
economiei în ansamblu şi de evoluţia acesteia. În prezent, pe piaţa de leasing din Moldova lideri
la capitolul produse oferite în leasing sunt următoarele companii: SRL "BT Leasing MD", SA
"Total Leasing", SRL „Capital Leasing‖, SRL "Finance Leasing Company" și SRL "Raiffeisen
Leasing", care au acordat 78,1% din valoarea totală a mijloacelor fixe în anul 2016 și respectiv
83,2% din valoarea totală a mijloacelor fixe acordate în leasing de SRL "BT Leasing MD", SRL

9
„Capital Leasing‖, SA "Total Leasing", SRL "Victoria Leasing" și SRL "Finance Leasing
Company" pentru anul următor.

Forma de achitare: financiară,


compensatorie, mixtă

Modul de achitare: cote egale, Metoda de calcul: investițională,


crescătoare, descrescătoare Formele plăților de leasing cu avans, minimală, flotantă

Periodicitate: periodice,
simultane

Figura 1. Formele plăţilor de leasing


Conform Raportului Biroului Naţional de Statistică, din perioada anilor 2005-2008, putem
menționa că mijloacele fixe acordate de companiile de leasing erau în creștere atingând cifra de
1246,5 mil. lei. În 2009 totalul mijloacelor fixe s-a micșorat considerabil cu 834 mil. lei față de
anul precedent.
Cauza principală o constituie criza financiară, care a generat o scădere a cererii pentru
utilizarea serviciilor de leasing. Conform datelor furnizate de companiile de leasing, s-a micşorat
cererea pentru automobilele noi, fiind înregistrate imposibilităţi de plată ale locatarilor.
Majoritatea companiilor de leasing nu au dus lipsă de resurse financiare, însă volumul
mijloacelor fixe acordate în leasing a scăzut din motivul lipsei cererii din partea locatarilor.
Datele ne arată că în anul 2012 companiile de pe piaţa locală de leasing au acordat mijloace fixe
în valoare de 816 mil. lei, sau cu 21 mil. lei (cu 2,5%) mai puţin decât în anul 2011 şi cu 280 mil.
lei (cu 52%) mai mult faţă de anul 2010. Din 2013 totalul mijloacelor fixe s-a micșorat ajungând
până la suma de 1071,1 mil. lei în anul 2014, micșorânduse cu 65,7,6 mil. lei față de anul
precedent. Pe parcursul a trei ani consecutiv suma la acest compartiment crește ajungând în 2017
până la 1426,6.

10
Tabelul 1. Valoarea și structura mijloacelor fixe acordate în leasing în anii 2005-2017
Anii Unitatea Mijloace fixe Mijloace Mașini și Clădiri și Alte
de acordate în de utilaje construcții mijloace
măsură leasing totaal transport speciale fixe
2005 mil.lei 53,2 51,5 1,6 - 0,1
în % 100 96,8 3,0 - 0,2
2006 mil.lei 725,6 640,7 44,2 35,0 1,3
în % 100 88,3 6,1 4,8 0,2
2007 mil.lei 982,2 891,7 31,4 55,4 2,3
în % 100 90,8 3,2 5,7 0,2
2008 mil.lei 1246,5 1105,3 103,1 28,8 9,4
în % 100 88,7 8,3 2,3 0,8
2009 mil.lei 412,5 370,8 30,7 9,5 1,5
în % 100 89,9 7,4 2,3 0,4
2010 mil.lei 535,4 449,1 46,3 39,5 0,5
în % 100 83,9 8,6 7,4 0,09
2011 mil.lei 837,1 661,5 94,3 57,7 23,7
în % 100 79,0 11,3 6,9 2,8
2012 mil.lei 816,1 712,3 64,9 20,6 18,3
în % 100 87,3 7,9 2,5 2,2
2013 mil.lei 1136,8 961,5 99,7 74,4 1,2
în % 100 84,6 8,8 6,5 0,1
2014 mil.lei 1071,1 997,7 27,3 32,4 13,7
în % 100 93,1 2,5 3,1 1,3
2015 mil.lei 1089,2 981,8 60,5 28,1 18,8
în % 100 90,11 5,6 2,6 1,7
2016 mil.lei 1231,5 1085,2 88,5 55,4 0,5
în % 100 88,1 7,2 4,5 0,04
2017 mil.lei 1426,6 1335,6 54,8 36,2 0,0
în % 100 93,6 3,8 2,6 0,0
Sursa: Calculat conform BNS
Din structura mijloacelor fixe acordate în leasing pe perioada menționată în Tabelul 1 partea
preponderentă o constituie mijloacele de transport. În anul 2017 ele au atins o valoare de 712
mil. lei (sau 87,3% din totalul mijloacelor fixe acordate în leasing). Operatorii de pe piaţa
financiară susţin că calitatea şi flexibilitatea acestui serviciu financiar îi deosebeşte de băncile
comerciale. Sunt însă şi asemănări. Atât la un credit, cât şi la un leasing, contractantul trebuie să
aibă un aport propriu, care denotă şi intenţia serioasă a întreprinderii. Şi companiile de leasing, şi
băncile vor oferi finanţare pe anumite maturităţi în funcţie de obiectul finanţat, activitatea
clientului şi situaţia financiară a acestuia. La fel, pentru entitatea economică este importantă și

11
perioada acordării mijloacelor fixe în leasing necesare activității operaționale. După termenul de
achitare, obiectele ce sunt acordate în leasing pot fi repartizate în felul următor: cu termen de
achitare și recuperarea mijlocului până la 3 ani, de la 3 până la 5 ani şi mai mult de 5 ani.
Experienţa mondială demonstrează că premise instituţionale de formare şi promovare a afacerilor
de leasing ca o componentă a activităţii investiţionale este fondarea unei asociaţii naţionale de
profil. În majoritatea ţărilor, membrii unor astfel de asociaţii cum sunt companiile de leasing
deţin o pondere mai mare de 95 la sută din piaţa serviciilor de leasing. Federațiea “Leaseurope”
reunește 46 de asociații din întreaga Europă cu un număr de 1400 companii de leasing. Domeniul
de aplicare a produselor reglementate de membrii “Leaseurope” variază de la cumpărarea în rate
utilizând leasingul financiar și leasingul operațional pentru toate tipurile de active (auto,
echipamente și imobil) și, de asemenea, include închirierea autoturismelor, utilajului și
camioanelor. Se estimează că Leaseurope reprezintă aproximativ 94% din piața europeană de
leasing în anul 2016.
În anul 2016 activitatea companiilor membre a ―Leaseurope‖ în volumul total al serviciilor
acordate a costituit 333,7 mld. €. Aceasta reprezintă o creştere de 10,3 % faţă de anul precedent.
Portofoliul de active închiriate (outstandings) în Europa a crescut cu 6,4 %, atingând 779,1 mld.
€ la finele anului 2016. Marea Britanie a format cea mai mare piaţă europeană orientată spre
serviciile de leasing în 2016, cu o valoare de 73,8 mld. €, urmată de Germania (55 mld. €) şi
Franţa (47,8 mld. €). Activitatea companiilor de leasing în ultimii trei ani este larg răspândită în
toate ţările membre şi totodată prezintă rezultate positive în dezvoltarea acestor servicii.
În anul 2012, în Moldova a fost creată Asociaţia companiilor de leasing (ACL). În calitate de
fondatori sunt companiile Express Leasing, MAIB-Leasing, Raiffeisen Leasing şi Total Leasing
care, acordă aproximativ 70 la sută din servicii de pe piaţa de leasing din Moldova. Asociaţia
naţională a companiilor de leasing, cu statut de organizaţie nonguvernamentală şi necomercială,
are următoarele direcţii principale de activitate: promovarea şi încurajarea dezvoltării afacerilor
de leasing în Moldova; reprezentarea şi apărarea intereselor şi drepturilor membrilor Asociaţiei
în instituţiile de stat şi organizaţiile obşteşti din Moldova, precum şi de peste hotare; contribuirea
la elaborarea programului strategic de extindere a leasingului şi la îmbunătăţirea cadrului legal
existent; contribuirea la elaborarea proiectelor de legi, de acte juridice şi lejislative care
reglementează tranzacţiile de leasing intern şi internaţional în conformitate cu prevederile
Convenţiei de la Ottava cu privire la leasingul financiar de afaceri; coordonarea activităţii

12
companiilor, firmelor membre ale Asociaţiei, organizarea tranzacţiilor de leasing comune,
relaţiilor de afaceri; transmiterea companiilor de leasing a tehnicilor moderne de derulare a
tranzacţiilor de leasing, acordarea managerilor companiilor de leasing a suportului şi a
consultaţiilor profesionale în diferite probleme de interes reciproc; asigurarea membrilor
asociaţiei cu acte legislative, normative şi de alt gen; organizarea seminarelor, conferinţelor,
reunirilor de afaceri pentru popularizarea leasingului, schimbului de experienţă, inclusiv
instruirea şi reciclarea angajaţilor în domeniul leasingului; stabilirea şi menţinerea relaţiilor de
colaborare cu Asociaţia europeană de leasing, cu asociaţiile naţionale de profil din statele
Europei Centrale şi de Est, din SUA, Federaţia Rusă, Ucraina şi din alte ţări.
Membrii ACL de pe piaţa financiară vin cu o ofertă nouă pentru clienţi, lease back-ul sau
finanţarea în doi paşi. Lease back nu este altceva decât o formă a contractului de leasing şi
presupune vânzarea de către o întreprindere (aceasta devine apoi utilizator) a unor bunuri către o
societate de finanţare, fiind urmată de preluarea lor imediată în regim de leasing. Acest tip de
operaţiuni este foarte atractiv pentru întreprinderi, din motivul că printr-un astfel de contract pot
beneficia de un aport important de lichidităţi ce pot fi utilizate ca investiţii pe termen lung sau
drept capital de lucru. Întreprinderea păstrează drepturile de utilizare a acestor bunuri pe toată
perioada de leasing. Liberalizarea economiilor statelor Europei Centrale şi de Est, amplificată de
dorinţa lor de a se integra în circuitul economic mondial, a asigurat o dinamică ascendentă a
pieţei de leasing atrăgând investiţii străine semnificative în acest sector. La acest capitol
Republica Moldova nu este o excepţie, dar nivelul actual de dezvoltare al pieţei de leasing nu
corespunde potenţialului său.
Ritmul de creştere comparativ modest de dezvoltare a pieţei serviciilor de leasing în Moldova
este condiţionat, în bună parte, nu numai de declinul investiţional din economie, dar şi de absenţa
unui interes permanent din partea instituţiilor statale în promovarea acestui sector al economiei.
Un pas efectiv al Guvernului Republicii Moldova în oferirea mediului de afaceri surse de
finanţare accesibile şi pe termen lung pentru dezvoltarea antreprenoriatului prin accesul
serviciilor de leasing preferențial pentru antreprenori din sectorul agricol sunt programele:
 2KR: Programul dezvoltării sistemelor de irigare la scară mică Rata dobânzii: 0%;
Termenul:2 ani; Facilități: procurarea tehnicii agricole scutită de TVA conform
Achitarea tehnicii în rate după schema: (a) 40% avans – 30% - 30%; Bugetul Total: 24,9
mln. lei

13
 Livada Moldovei Rata dobânzii: 5-7%; Perioada de grație: maximum 4 ani; Termenul:
10 ani; Bugetul Total: 120,0 mln. Euro.
 2KR: Proiectul securității alimentare pentru fermierii neprevilegiați Rata dobânzii: fără
dobândă; Termenul: 2 ani; Facilități: procurarea tehnicii agricole scutită de TVA
Achitarea tehnicii în rate după schema: (a) 50% avans iniţial – 25% - 25%. (anual in
următorii 2 ani) Bugetul Total: 157,9 mln. lei.  Filiera vinului Rata dobânzii: 5-7%;
Perioada de grație: maxim 4 ani; Termenul: maxim 10 ani; Bugetul Total: 75,0 mln.
Euro. ce sunt finanțate de Guvernul Japoniei, Uniunea Europeană, Banca Europeană de
Investiții.
 Filiera vinului Rata dobânzii: 5-7%; Perioada de grație: maxim 4 ani; Termenul: maxim
10 ani; Bugetul Total: 75,0 mln. Euro. ce sunt finanțate de Guvernul Japoniei, Uniunea
Europeană, Banca Europeană de Investiții.
Lipsa transparenţei şi a informaţiei veridice pe piaţa de leasing creează probleme de
coordonare între companiile din această industrie, iar în unele cazuri, favorizează publicitatea
falsă ce induce în eroare consumatorii de aceste servicii. Şi, în sfârşit, problema „universală”
pentru majoritatea companiilor constă în dificultățile de atragere a resurselor ieftine pentru a
oferi condiții de finanțare competitive. În contextul celor relatate, menționăm că facilitarea de
către Guvern în continuare a
condiţiilor de finanţare vor face leasingul un instrument tot mai accesibil. Anume această sursă
financiară poate şi trebuie să devină factorul principal în crearea şi renovarea capitalului în
activitatea mediului de afaceri, în special celui din sectorul rural.

3. Incubatorul de Afaceri din Călărași


  Incubatorul de Afaceri din Călărași reprezintă o instituție publică, care oferă
antreprenorilor idei de afaceri viabile și șansa de a le realiza într-un mediu potrivit. Companiile
rezidente beneficiază de consultanță și instruire antreprenorială, spații de producere și oficii la
prețuri reduse, promovare la nivel local și național. De asemenea putem spune că incubatoarele

14
de afaceri sunt o școală a businessului, care trebuie extinsă și în alte raioane ale Republicii
Moldova, deoarece reprezintă o platformă foarte bună de idei pentru inițierea și dezvoltarea
întreprinderilor mici și mijlocii din țară.
Pe parcursul activității, Incubatorul de Afaceri a devenit un susținător serios și de încredere al
celor dornici de a-și iniția o afacere, prin organizarea frecventă a cursurilor de instruire în
domeniul antreprenoriatului, având drept scop îmbunătățirea abilităților manageriale ale start-up-
urilor, informarea tinerilor antreprenori despre programele de finanțare destinate lor. Totodată,
prin diverse modalități credibile, acordă suport și companiilor deja existente.
Potrivit ministrului Economiei, deschiderea Incubatorului de Afaceri din Călărași se aliniază
priorităților Guvernului Republicii Moldova în dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și
mijlocii, în special, în zonele rurale. ”Implementarea proiectului privind crearea incubatoarelor
de afaceri, susținut de partenerii noștri din UE ne-a permis nu doar să susținem antreprenorii din
mai multe localități ale țării, dar să diversificăm sferele de activitate a acestora, să creăm condiții
de instruire și dezvoltare pentru tinerii antreprenori, să le oferim posibilitatea de a deveni mai
competitiv atât pe piața internă, cât și cea externă. Ministerul Economiei susține și în continuare
rețeaua incubatoarelor de afaceri, inclusiv prin lărgirea geografică a acestora și în alte raionale
din țară”, a specificat vicepremierul Octavian Calmîc.
Aneil Singh, reprezentantul Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, a menționat
că proiectul incubatoarelor de afaceri s-a dovedit a fi unul reușit pentru Republica Moldova,
deoarece a contribuit la lansarea mai multor afaceri în diferite sectoare ale economiei naționale, a
creat locuri de muncă, lansat noi servicii și produse pe piața autohtonă. ”Sunt sigur că
Incubatorul de Afaceri de la Călărași va fi o platformă nu doar pentru inițierea și lansarea unor
noi întreprinderi, dar și o punte în procesul de dezvoltare economică a raionului și Republicii
Moldova, în ansamblu”, a menționat oficialul european.
Directorul general al Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii (ODIMM), Iulia Iabanji, a specificat că proiectul de realizare a Incubatorului de Afaceri
de la Călărași se estimează la 8,5 milioane de lei, dintre care circa 850 mii de lei este contribuția
Consiliului raional, și va găzdui inițial circa 26 de companii, dintre care  o parte din ele vor fi
specializate în confecționarea hainelor pentru copii, textile, confecții din metal forjat, etc, iar 10
companii în prestarea serviciilor de consultanță în afaceri, desing și tipar, deservire socială, etc.
”Incubatorul va acorda sprijin logistic, consultativ, de instruire și financiar nu doar companiilor

15
și startup-urilor incubate, dar și altor agenți economici din raion sau zona respectivă. Toată
activitatea Incubatorului va fi axată pe dezvoltarea afacerilor existente, inițierea unor noi, ca
acestea să poată ajunge la un nivel de stabilitate și autonomie, care le va permite să funcționeze
independent”, a accentuat directorul ODIMM.
Sergiu Artene, președintele raionului Călărași, a accentuat că Incubatorul de Afaceri
constituie un pas nou în dezvoltarea multifuncțională a raionului, va contribui în primul an de
activitate la deschiderea a circa 60 locuri noi de muncă, care ulterior vor crește până la peste o
sută.
Începând cu anul 2009, cu sprijinul Uniunii Europene și Guvernului Norvegiei, ODIMM în
parteneriat Ministerul Economiei și reprezentanții autorităților publice locale au creat Rețeaua de
Incubatoare de Afaceri pe întreg teritoriul Republicii Moldova. La moment, asemenea
incubatoare activează în Ștefan Vodă, Leova, Rezina, Sângerei, Coșnița, Ceadâr-Lunga,
Nisporeni, Cimișlia (construite cu suportul UE) și Soroca (realizat cu sprijinul Norvegiei) și au
găzduit 289 companii, dintre care 144 au absolvit cu succes perioada de incubare. Prin
intermediul Incubatoarelor de Afaceri au fost create circa 950 de locuri de muncă. În perioada
imediat următoare va fi lansat un nou Incubator de Afaceri în municipiul Cahul.

4. Erasmus plus
Erasmus+ este programul UE pentru educație, formare, tineret și sport în Europa. Cu un buget
de 14,7 miliarde EUR, oferă unui număr de peste 4 milioane de europeni posibilitatea de a
studia, de a se forma și de a dobândi experiență în străinătate.

16
Este programul Uniunii Europene care are scopul de moderniza și internaționaliza educația,
formarea profesională și lucrul de tineret.
El oferă posibilitatea de a-și dezvolta competenețele pe toate cele trei componente: cunoștințe,
abilități, atitudini, precum și de a face schimb de experiențe cu persoane cu interese similare din
alte țări. Pentru organizații acesta oferă un suport financiar cu scopul de a-și dezvolta capacitatea
managerială de a răspunde mai bine nevoilor beneficiarilor pe care îi deservesc și comunităților
pe care le sprijină prin proiecte internaționale.
Erasmus este cel mai important dintre programele europene de educare si formare, aproape
180.000 de studenti fiind implicati anual. Acest program nu este destinat numai studentilor, ci si
profesorilor si personalului universitar ce dorește a participa.
Programul este denumit astfel după numele umanistului si teologului Desiderius Erasmus de
Rotterdam (1465-1536), care obișnuia sa calatoreasca, pentru a studia, intre marile centre
culturale ale erei, precum Paris, Cambridge, Leuven. Ca si persoana care i-a dat numele,
programul Erasmus pune mare pret pe mobilitate si pe perspectivele unei cariere bazate pe
studiu. Lasandu-si averea Universitatii din Basel, el a devenit pionierul bursei de mobilitati ce
astăzi ii poarta numele.
Studiile demonstrează ca o perioada petrecuta in străinătate nu numai ca imbogateste viata
studentilor in plan academic, ci si in planul acumulării de experienta interculturala si încredere in
fortele proprii. Aceste schimburi aduc beneficii ambelor parti, atât studentilor cat si
universitatilor ce ii găzduiesc.
In plus, pe langa mobilitati, Programul sprijină institutiile de invatamant superior sa
colaboreze intre ele prin programe intensive si proiecte multilaterale.
Este singurul program dintre cele lansate de Uniunea Europeana care sa fi avut o asemenea
anvergura: aproape 90% dintre universitătile europene participa la Erasmus, si peste 2 milioane
de studenti au participat de la începutul acestuia in 1987. Programul Erasmus are un buget anual
de 440 milioane de euro, 4000 de universitati din 31 de tari participa si chiar si mai multe
așteaptă sa se alăture.
Obiectivele Erasmus:
Erasmus a devenit vârful de lance al modernizării educatiei superioare in Europa si a inspirat
crearea Procesului Bologna. Principalul scop al Programului este acela de a crea o zona
europeana a educatiei superioare si de a promova inovarea in întreaga Europa.

17
Erasmus a devenit parte a programului Uniunii Europene, Lifelong Learning, in 2007 si sa extins
pana la plasarea studentilor in întreprinderi (caracteristica transferata de la programul da Vinci).
Programul tinde sa isi extindă mobilitătile in următorii ani, având ca tinta cifra de 3 milioane de
studenti Erasmus pana in anul 2012.
Mobilitătile Erasmus oferă sprijin pentru:
- Studenti
- Universitati
- Personalul universitar
- Întreprinderi
Mobilitătile pentru studenti, piesa centrala a programului Erasmus, pot fi accesate de orice
student al unei universitati ce detine Carta Universitara Erasmus.
Aceste mobilitati pot avea o perioada cuprinsa intre 3 si 12 luni si au ca scopuri instruirea
studentilor pentru a beneficia cat mai bine de experienta lor de a trai si studia intr-o tara străina,
promovarea cooperării intre institutii si dezvoltarea tinerilor ca viitori profesioniști experimentati
la nivel international.
De asemenea sunt vizate toate cele cinci domenii: educația adulților, educație școlară, formare
profesională, tineret și universitar, reprezentând acele proiecte instituţionale prin care se
realizează activităţi care implică parteneri din mai multe ţări (trans-naţionale). Programul unui
proiect de mobilitate diferă de la un domeniu la altul şi, în funcţie de acesta, poate cuprinde
cursuri de formare, plasamente, activităţi de predare, stagii pentru studiu sau voluntariat,
schimburi de tineri, activităţi de tip job-shadowing.

5. Programe europene de finanțare

18
IMM-urile pot obține finanțare UE prin granturi, împrumuturi și garanții. Granturile oferă
sprijin direct, iar celelalte tipuri de finanțare sunt acordate prin programe gestionate la nivel
național.
Peste 76% din bugetul UE este gestionat în parteneriat cu autoritățile naționale și
regionale în cadrul unui sistem de „gestiune partajată”, în principal prin intermediul a cinci
fonduri majore (fondurile structurale și de investiții), împreună, aceste instrumente contribuie
la aplicarea Strategiei Europa 2020: 
 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – dezvoltare regională și urbană
 Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) 
 Fondul social european (FSE) – incluziune socială și bună guvernanță
 Fondul de coeziune – convergența economică a regiunilor mai puțin dezvoltate
 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) 
ONG-urile și organizațiile societății civile pot fi eligibile pentru finanțare, cu condiția să
își desfășoare activitatea în domeniile de politică ale UE și să nu aibă scop lucrativ.
Există două tipuri principale de finanțare:

1. Educație și formare  - oportunități de studiu prin programul Erasmus+, sprijin pentru


elevii din ultimii ani de studiu în învățământul secundar și de formare profesională în
alte țări;

2. Tineret - cofinanțarea proiectelor care încurajează participarea civică, activitățile de


voluntariat și o abordare multiculturală și mai amplă;

În perioada 2014-2020, UE va aloca în jur de 80 de miliarde de euro pentru finanțarea în


domeniul cercetării, în special prin intermediul programului Orizont 2020. Aceste fonduri se
alocă de regulă sub formă de granturi, pentru a finanța parțial. Iar agricultorii primesc bani în
funcție de suprafața de teren pe care o dețin, însă cu condiția să utilizeze metode agricole
ecologice, care să contribuie la conservarea biodiversității, a calității solului și a apei și la
menținerea unui nivel scăzut de emisii.
Comisia Europeană a lansat în 2010 Programul de Suport al Politicilor Sectoriale (PSPS)
numit: „Stimularea Economică în Zonele Rurale”. În cadrul Programului PSPS a fost lansat și

19
proiectul de asistență tehnică care oferă consultanță în vederea implementării activităților din
matricea de politici - Stimularea Economică în Zonele Rurale.
Una din activitățile de bază a constat în acordarea asistenței sectorului agricol din Moldova
prin Sistemul de Granturi al Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, utilizând măsuri
similare celor din Programul European de Vecinătate pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Fondul de subvenționare fiind suplimentat cu 110700,0 mii de lei din contul grantului acordat de
Comisia Europeană. Drept urmare, grație suportului acordat, 525 de ferme și întreprinderi
agricole au fost susţinute fiind astfel create peste 1 251 de noi locuri de muncă.
În următorii trei ani prin intermediul programului european de dezvoltare a agriculturii
ENPARD, Republica Moldova a accesat peste 53 de milioane de euro pentru modernizarea
strategică a agriculturii și mediului rural.

20