Sunteți pe pagina 1din 1

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

-eseu structurat-

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă
poetică aparținând perioadei interbelice, autorul exprimându-și propriile convingeri despre arta
literară și despre aspectele esențiale ale acesteia.
Opera aparține curentului modernist fiind totodată și o operă a expresionismului
având următoarele trăsături: sentimentul absolutului, exacerbarea nietscheeană a eului creator,
valorificarea în mod autentic a fondului mitic primitiv,spiritualitatea peisajelor, precum și
tensiunea lirică vizionară maximă. Poezia are în prim-plan relația dintre poet și creație, acesta
considerând că actul poetic nu trebuie să reducă misterul lumii, ci să îl accentueze, să-i ofere noi
semnificații prin intermediul cuvântului.
În ceea ce privește tema operei, aceasta se concretizează în jurul tipologiilor de
cunoaștere. Astfel, este vorba despre cunoașterea paradisiacă și cunoașterea luciferică. Primul se
rezumă la rațiune, la reducerea tainei misterului : „sugrumă vraja nepătrunsului ascuns”, iar cea
luciferică, așa cum am menționat mai sus, are scopul de a intensifica misterul prin creație:
„sporesc a lumii taină, îmbogățesc și eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister”. Autorul
consideră că singura modalitate de cunoaștere a lumii este prin iubire lucru care reiese din
utilizarea a numeroase metafore revelatorii și imagini artistice: „calea mea”, „în flori, în ochi, pe
buze ori morminte”. Cea din urmă are o semnificație extrem de sugestivă, prin care putem
observa că florile exprimă frumusețea, ochii cunoașterea, buzele iubirea sau comunicarea, iar
mormintele taina morții, fiecare așezate în ordinea misterului.
De asemenea, titlul textului reprezintă însuși o metaforă revelatorie prin care
lumea este concepută ca o corolă, ca o floare imensă fiind pusă din nou în evidență tema poeziei,
cunoașterea luciferică punând în evidență datoria poetului de a potența misterul, accentul
punându-se pe pronumele „Eu” care este ca un manifest al dorinței autorului. Incipitul este
reprezentat chiar de titlul poeziei fiind urmat de o confirmare a convingerilor sale: „nu ucid, cu
mintea tainele”
În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga
este o artă poetică modernă care deschide exemplar volumul de debut al acestuia, „Poemele
luminii” din 1919 având influențe filosofice totodată opera încadrându-se în curentul literar
modernism din perioada interbelică.