Sunteți pe pagina 1din 1

Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca formând o unitate sau o pluralitate de

infracţiuni, deoarece aceasta produce consecinţe juridice importante, făptuitorul urmând să răspundă în
cazul unităţii de infracţiuni pentru o singură infracţiune, iar în cazul pluralităţii de infracţiuni, pentru două
sau mai multe infracţiuni. Distincţia între unitate şi pluralitate de infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului
infracţiunii, care reprezintă baza de evaluare3 . Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta
corespunde conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate deinfracţiuni în condiţiile în care se
constată 2 A se vedea Vasile Papadopol,Doru Pavel,”Formele infracţiunii intenţionate în dreptul penal
roman”, Casa de Editura şi Presa “Şansa”-SRL,Bucureşti,1992,pag.21. 3 C.Bulai, Drept Penal, P.Gen.,vol.I,
1992, pag.207; Vasile Papadopol, Doru Pavel, Formele Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român, Casa de
Editură şi Presă „ Şansa S.R.L.” Bucureşti 1992 6 Covaci-Ciucescu Vasile Aspecte introductive privind unitatea
şi pluralitatea de infracţiuni existenţa mai multor fapte, care au conţinutul mai multor infracţiuni sau când
fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai multor infracţiuni. Definiţia cel mai des îmbrăţişată de
doctrină a unităţii de infracţiune este aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea
infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa
legiuitorului, săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiun4 . Literatura
distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de infracţiune şi unitate legală de
infracţiune5 . 1.2.Consideraţii generale privind pluralitatea de infracţiuni Pluralitatea de infracţiuni este
reglementată în Codul penal actual, în cadrul capitolului IV, la art. 32-40, iar în noul Cod penal, la capitolul V,
la art. 35-45. Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai
multe infracţiuni, fie înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, fie după ce a fost
condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind
infracţiunea, reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situaţiilor în
care există pluralitate de infracţiuni6