Sunteți pe pagina 1din 9

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Catedra „Administrarea afacerilor”

Proiect
La statistica

Tema:,,Metodele de observare statistica’’.

Elaborat:Turuta Lucia
Grupa :FB1710G
Profesor:Lorina Coseac,
grad didactic superior
Chişinău, 2018

I.Introducerea
În vederea cunoaşterii şi conducerii fenomenelor şi proceselor economico-
sociale cu ajutorul metodelor şi tehnicilor statistice, este necesară întâi
caracterizarea, descrierea cât mai fidelă a situaţiei existente. Acest lucru se
realizează prin strângerea, colectarea datelor care să exprime starea de fapt, adică
prin observarea statistică. Datele statistice sunt necesare pentru a face posibilă
desfăşurarea procesului cercetării statistice, pentru a măsura performanţele
proceselor social-economice, pentru a formula căi alternative de acţiune într-un
proces de luare a deciziilor etc. Datele pot fi privite, astfel, ca informaţii necesare
pentru a conferi rigoare ştiinţifică deciziilor, în situaţii specifice. Pentru ca analiza
statistică să fie utilă şi folositoare actului decizional, datele de intrare trebuie să fie
corecte şi adecvate scopului. De aceea, identificarea datelor necesare şi modul de
colectare a acestora sunt extrem de importante. Dacă datele sunt afectate de erori,
dacă sunt ambigue şi 3 denaturate, chiar şi cele mai rafinate şi sofisticate metode
de prelucrare sunt ineficiente pentru a compensa deficienţele; rezultatele, evident,
nu vor fi corecte şi utile. Orice proces de investigaţie statistică începe cu
observarea statistică, modul în care este ea organizată şi realizată influenţează, în
continuare celelalte etape ale procesului de cercetare statistică, deoarece obţinerea
unor date autentice, reale, exacte determină calitatea etapelor de prelucrare, analiză
şi intepretare a rezultatelor…iar in ceea ce urmeaza voi prezenta:

-Esenta observarii statitice,(definitia);

-Metodele de observare statistica;

-Concluzii si parerea proprie.etc


II.Capitolul 1

*Esenta observarii statistice


Observarea statistică este prima etapă a investigaţiei statistice, care constă în
culegerea şi înregistrarea în mod sistematic şi unitar a datelor statistice, de la
unităţile colectivităţii, referitoare la toate caracteristicile include în programul
cercetării.

Observarea trebuie fie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ. -


îndeplinirea condiţiei de cantitate (de volum) înseamnă obţinerea în timpul
prestabilit a întregului volum de date necesar pentru atingerea tuturor obiectivelor
investigaţiei statistice; - îndeplinirea condiţiei de calitate presupune asigurarea
autenticităţii, a caracterului real al datelor, astfel încât rezultatele obţinute prin
prelucrarea acestor date să fie cât mai exacte şi să ducă la adoptarea unor decizii
cât mai pertinente. În cazul în care pentru obţinerea datelor statistice este necesară
organizarea unei investigaţii statistice, atunci ea trebuie făcută în conformitate cu
un anumit plan, pentru a ne asigura că obţinem, cu un minim de resurse materiale
şi financiare, rezultate cât mai exacte şi mai pertinente. Programul observării, într-o
accepţiune restrânsă, cuprinde doar o listă a tuturor caracteristicilor ce vor fi
înregistrate, a indicatorilor necesari etc. . Scopul observării este subordonat
scopului general al cercetării statistice şi influenţează în continuare toate celelalte
elemente din programul observării. Stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse prin
investigarea organizată este punctul de pornire al elaborării programului.

*Tipurile de observare statistica


. Metode de observare statistică Există o gamă variată de metode de observare,
utilizate împreună sau separat, pentru a obţine o informaţie statistică cât mai reală,
completă şi neredundantă. Metodele de observare se clasifică după următoarele
criterii: I. după frecvenţa înregistrării în timp a datelor despre fenomenele şi
procesele economico-sociale, putem avea: Se referă la totalitatea măsurilor ce
trebuie luate pentru a se asigura desfăşurarea în bune condiţii, conform
programului stabilit, a observării statistice.

a. observări curente, atunci când fenomenele şi procesele sunt urmăriate în mod


continuu, iar datele ce le caracterizează sunt înregistrate permanent (de
exemplu: fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea,
divorţialitatea care se regăsesc în „statistica stării civile”; rezultatele obţinute
de agenţii economici etc.)
b. observări periodice, atunci când datele referitoare la fenomene sau procese
economico-sociale se înregistrează cu o frecvenţă aproximativ regulată, la
intervale egale de timp (de exemplu: recensăminte ale populaţiei, recensăminte
agricole etc.)

c. observări ocazionale, atunci când datele referitoare la fenomenele sau procesele


economico-sociale se înregistrează discontinuu, ocazional, cu un prilej sau scop
special, în mod unic, motiv pentru care se mai numesc „special organizate” (de
exemplu: o anchetă de opinie privind atitudinea cetăţenilor referitoare la un nou act
normativ recent intrat în vigoare; o anchetă de opinie privind preferinţele
participanţilor la o expoziţie de modă etc.)

. II. după gradul de cuprindere a populaţiei de observare delimitate, întâlnim: a.


observări totale, atunci când vor fi supuse observării toate unităţile populaţiei
statistice (de exemplu: recensământul populaţiei şi locuinţelor); b. observări
parţiale – atunci când vor fi supuse observării doar o parte a unităţilor populaţiei
statistice (de exemplu: anchete, sondaje statistice)

; III. după modul de obţinere a datelor, avem: a. observări primare (directe), în care
datele se obţin prin culegerea, înregistrarea lor direct de la unităţile statistice (de
exemplu: recensământul populaţiei, o anchetă de opinie); b. observări secundare
(indirecte) – în care se obţin datele secundare, care se preiau din documentele
existente (de exemplu: datele preluate din evidenţele contabile).

III. Capitolul 2

*Metode de observare statistică


1.Recensământul statistic

Recensământul statistic, este o metodă de observare totală, periodică, prin care un


fenomen este surprins în mod static, înregistrându-se valorile caracteristicilor din
programul observării referitoare la un moment de referinţă numit „moment critic”,
de la toate unităţile populaţiei statistice. 10 Recensământul este întâlnit din timpuri
străvechi, încă din antichitate, când romanii, egiptenii efectuau recensăminte ale
populaţiei; din sfera populaţiei, recensământul s-a extins şi în sfera locuinţelor,
animalelor, unităţilor din industrie, agricultură, comerţ („recensământ economic”).
În domeniul populaţiei recensământul are o periodicitate de 10 ani, iar în domeniul
economic de 5 ani. Recensământul este un tip de înregistrare foarte laborios,
necesitând un volum mare de cheltuieli, personal numeros, măsuri organizatorice
detaliate, precum şi o prelucrare complexă a informaţiilor înregistrate.
Recensământul populaţiei este una din principalele surse de date în statistica
demografică şi asigură informaţii privind numărul şi structura populaţiei de pe
teritoriul unei ţări la un moment dat. El este iniţiat de către stat, fiind reglementat
printr-un act normativ, însă responsabilitatea pentru organizarea şi punerea sa în
practică revine Institutului Naţional de Statistică, care asigură şi prelucrarea datelor
înregistrate. Recensământul populaţiei se efectuează în baza respectării principiilor
universalităţii, simultaneităţii şi comparabilităţii. Respectarea principiului
universalităţii presupune înregistrarea, cu ocazia Recensământului populaţiei, în
mod obligatoriu, a tuturor persoanelor aflate în jurisdicţia statului respectiv. Astfel,
la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002 au fost înregistraţi toţi
cetăţenii români cu domiciliul în ţară, indiferent dacă la momentul de referinţă se
aflau pe teritoriul ţării sau erau plecaţi temporar în străinătate, precum şi
persoanele de altă cetăţenie sau fără cetăţenie, care aveau domiciliul sau reşedinţa
temporară în România. Conform principiului simultaneităţii, informaţiile culese
reflectă situaţia existentă la un acelaşi moment de timp pentru toate persoanele
recenzate (momentul critic), deşi înregistrarea datelor durează un anumit interval
de timp. Momentul critic este ales, de obicei, iarna, atunci când populaţia observată
se află într-un moment de stabilitate, uniformitate, nu este supusă unor fluctuaţii,
unor mişcări accidentale (în acest sens, se evită vacanţele şcolare sau concediile de
odihnă).

Exemplul nr.1

De exemplu, la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 18 martie


2002, momentul critic a fost ora zero a zilei de 18 martie, iar
înregistrarea datelor s-a realizat în perioada 18-27 martie.

Pe baza Recensământului populaţiei obţinem indicatori de volum şi structură


statici, aferenţi momentului critic. O cercetare în domeniul populaţiei are însă, ca
obiectiv şi surprinderea, determinarea modificărilor de volum şi a mutaţiilor de
structură de la un 11 Recensământ la altul, impunându-se a fi respectat principiul
comparabilităţii datelor atât în plan temporal, cât şi în plan teritorial (armonizarea
sferei de cuprindere a indicatorilor, a definiţiilor, nomenclatoarelor, clasificărilor
utilizate la mai multe recensăminte succesive, precum şi între ţări, ţinându-se
seama şi de recomandările organismelor internaţionale de specialitate). Perioada de
pregătire a recensământului este de mare amploare şi răspundere, fiind necesară o
investigare a modalităţilor de pregătire a recensămintelor din perioadele trecute,
atât în România, cât şi în alte ţări, o mediatizare puternică a acţiunii, uneori chiar şi
organizarea unui recensământ de probă.
2. Sondajul statistic
Sondajul statistic (selecţia statistică) este o metodă de observare parţială,
special organizată, una din cele mai des utilizate metode de observare statistice
moderne, deoarece realizează o economie de resurse materiale, financiare şi
umane, înlocuind o observare totală, de mare extindere, mai dificil de organizat şi
efectuat, cu cheltuieli considerabile
În cazul cercetării statistice prin sondaj, se selectează un eşantion, format dintr-o
parte a unităţilor populaţiei totale. Eşantionul poate fi selectat aleator sau non-
aleator. Selectarea aleatoare a unităţilor în eşantion presupune că fiecare unitate
statistică are o şansă determinabilă (calculabilă), egală şi nenulă de a fi inclusă în
eşantion, că nu există deci nici o unitate care să nu poată fi supusă procedeului de
selecţie şi că nici o unitate nu poate fi aleasă preferenţial. Eşantioanele alese
aleator sunt reprezentative pentru întreaga populaţie, adică întrunesc aceleaşi
trăsături esenţiale ca şi populaţia totală. Selectarea non-aleatoare (dirijată) se referă
la orice metodă de alegere, pe baza unui criteriu preferenţial, a unităţilor statistice
în eşantion. O dată format eşantionul, se înregistrează nivelurile tuturor
caracteristicilor incluse în programul observării, de la toate unităţile acestuia, se
prelucrează şi se obţin indicatori statistici la nivelul eşantionului (etapa
descriptivă), pentru ca apoi să se extindă, cu o anumită probabilitate, rezultatele de
la nivelul eşantionului pentru întreaga colectivitate (etapa inferenţială). Diferenţa
între nivelul estimat la indicatorului în urma sondajului şi nivelul real (eroarea de
sondaj) va fi cu atât mai mică cu cât eşantionul este mai reprezentativ, iar
reprezentativitatea, la rândul ei, va fi asigurată dacă se respectă principiile selecţiei
aleatoare în formarea eşantionului.

3. Ancheta statistică
Ancheta statistică este o metodă de observare parţială, cu caracter mai mult
ocazional.
Este asemănătoare sondajului statistic, însă diferă de acesta prin: -
neobligativitatea îndeplinirii condiţiei de reprezentativitate a eşantionului. -
admiterea unei rate mai mari a non-răspunsurilor la formularele înmânate direct,
telefonic, prin e-mail sau prin poştă, întrucât completarea chestionarelor este
benevolă. Ancheta statistică va conduce, din aceste motive, la erori mai mari
decât sondajul statistic. În cazul acestuia din urmă, neobţinerea datelor solicitate
de la unităţile incluse în eşantion (persoane, de regulă), din diferite motive,
precum: nu cunosc limba oficială, şi-au schimbat domiciliul, nu sunt acasă atunci
când sunt căutaţi, refuză să coopereze etc. – pot duce la afectarea
reprezentativităţii eşantionului. O categorie deosebit de întâlnită a anchetelor
statistice o formează anchetele de opinie, ce au drept scop studierea preferinţelor,
atitudinii oamenilor faţă de diferite probleme (anchete în sfera sociologiei,
marketingului, politicii, culturii etc.).

4. Alte metode de observare statistică.


Panelul -Această metodă prezintă însă, şi unele dezavantaje, precum: -
respondenţii se implică, treptat, în cercetare şi, ştiindu-se vizaţi, sub observaţie,
şi-ar putea schimba comportamentul şi răspunsurile lor ar putea fi influenţate; -
odată cu trecerea timpului, o parte dintre respondenţi părăsesc panelul
(mortalitate), iar cei rămaşi sunt mai puţin reprezentativi în populaţia totală . ☺
Exemplul nr. 2
Ancheta statistică este o metodă de observare parţială, cu
caracter mai mult ocazional. Panelul este o metodă de
observare parţială, realizată pe baza unui eşantion fix, stabil,
format din aceleaşi unităţi care răspund la aceleaşi întrebări,
la mai multe momente succesive, diferite de timp (tehnica
longitudinală). În acest fel cercetarea se concentrează pe
identificarea, pe determinarea modificărilor survenite de-a
lungul timpului asupra fenomenului studiat. 13 Se pot
organiza cercetări statistice prin panel în următoarele cazuri:
pentru determinarea impactului unor campanii publicitare
susţinute asupra unei populaţii, pentru monitorizarea
preferinţelor electorale ale unui grup de cetăţeni etc . Observarea
părţii principale (metoda masivului principal de date) Înregistrând şi prelucrând
datele de la unităţile incluse în masivul principal de date se pot estima suficient de
corect valorile unor indicatori pentru întreaga colectivitate statistică .
Exemplul nr.3
Pentru estimarea nivelului veniturilor salariale ale angajaţilor
unei mari companii (dintre care o parte sunt angajaţi
permanent şi o parte sunt colaboratori), vor fi incluşi în studiu
numai cei din prima categorie, deoarece ei deţin ponderea cea
mai mare în totalul personalului.
5.Monografia
Monografia include, pe lângă culegerea şi înregistrarea datelor şi aspecte legate
de prelucrarea lor şi de analiză şi intepretare a rezultatelor, toate cele trei etape ale
investigaţiei statistice putând fi realizate de o echipă complexă de specialişti.
Este o metodă de observare parţială, special organizată, care presupune
caracterizarea detaliată, sub multiple aspecte, ale unei singure unităţi statistice
complexe (se elaborează monografia unui unei întreprinderi, a unui judeţ, a unei
localităţi etc.).