Sunteți pe pagina 1din 1

Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman interbelic obiectiv din literatura română.

Acesta a apărut în
1920, dupa o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însăşi autorul menţionează în finalul operei, între
1913 şi 1920.

Romanul este specia genului epic in proză, de mare întindere, cu o acţiune ce se desfăşoară pe mai
multe planuri, cu un număr mare de personaje şi un conflict puternic.

Tema operei „Ion” este una ţărănească şi se referă la lupta ţăranilor pentru pământ la începutul
secolului XX.

Naraţiunea este realizată la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient şi omniprezent în raport cu
personajele sale. Focalizarea este zero, iar viziunea este din spate.

Romanul este organizat în proză, format din două părţi, Glasul pământului şi Glasul Iubirii, grupate în
şase respectiv şapte capitole.

Acţiunea este construită pe două planuri paralele, tehnica de construcţie este alternantă, la nivelul
fiecărui plan tehnica folosită este înlănţuirea.

Titlul textului este sugestiv în ceea ce priveşte conţinutul discursului narativ. Acesta coincide cu numele
personajului principal, sugerând intenţia autorului de a face din acesta tipul generic al ţăranului
ardelean.

Relaţiile temporale şi spaţiale sunt fixate încă din inceputul romanului, acţiunea debutând in Ardeal, în
curtea Văduvei Teodosia din satul Pripas, într-o zi de duminică.

În incipitul romanului autorul descrie drumul ce intră în sat, acesta fiind personificat prin verbe dinamice
(„coteşte brusc”, „înaintează vesel”), nerăbdător să ducă cu el destinul unui personaj. La intrarea în
Pripas este descris Hristosul de tablă ruginit, avertisment de text ce are valoare simbolică sugerând
faptul că acolo se vor desfăşura evenimente tragice.

O secvenţă narativă semnificativă este cea petrecută chiar în incipit. Deşi o iubeşte pe Florica, Ion
dansează dansul tradiţional împreună cu Ana. Având dorinţa ascunsă de a se apropia de aceasta pentru
pământurile acesteia. După dans Ion îi propune fetei să se întâlnească in grădină: „să vii Anuţă … şti tu
unde!”. Însă cei doi sunt prinşi stând împreună de Vasile Baciu. Astfel începe conflictul dintre Baciu şi
Ion.

O altă secvenţă narativă semnificativă o reprezintă cea petrecută la nunta lui George Bulbuc cu Florica.
Astfel Ana realizează în sfârşit adevărul că Ion o iubea pe Florica, iar către ea îl atrăgea doar pământul.
Ion afirmă: „Da omoară-te dracului, că poate aşa am să scap de tine!”, din care putem observa dispreţul
faţă de Ana.

În concluzie, având în vedere aspectele prezentate ulterior, putem admite faptul că „Ion” de Liviu
Rebreanu întruneşte toate notele definitorii unui roman interbelic obiectiv care prezintă lupta tăranilor
ardeleni pentru pământ la începutul secolului XX.