Sunteți pe pagina 1din 4

05.

04 2021
Educație pentru sănătate, clasa 5

Modulul VI. Viață fără violență


Tema 1. Tipuri de violenţă. Consecinţele violenţei asupra sănătăţii şi bunăstării în familie
Motto: ”Violenţa generează violenţă.” (Eschil)
Termeni-cheie: violenţa asupra copilului, semnele violenţei, sănătate, bunăstare, factori determinanţi.
Astăzi, institutul familiei în Moldova se confruntă cu multiple provocări, cum ar fi: migraţia economică a
populaţiei, transformarea valorilor la scară socială, diminuarea rolului familiei tradiţionale, violenţa în familie ş.a.
Totodată, în pofida tuturor acestor încercări, familia rămâne a fi ”căminul” care le poate oferi membrilor săi căldură,
le poate aprinde şi menţine în suflete lumina. Doar că societatea în ansamblu şi fiecare din noi trebuie să se implice
activ în fortificarea valorilor familiei, în promovarea unor relaţii sănătoase, parteneriale şi nonviolente. În acest
sens, atât copiii, cât şi maturii ar fi bine să cunoască care este impactul violenţei asupra sănătăţii şi bunăstării în
familie, cum poate fi prevenit acest flagel.
Ce este violenţa asupra copilului?
Violenţa împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi/ reprezentanţii legali/ persoana
în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra
sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea.
Formele violenţei Locurile unde poate apărea violenţa împotriva copiilor (UNICEF, 2006):
(OMS, 2002): • acasă şi în familie;
• fizică; • la şcoală;
• sexuală; • în instituţii de îngrijire;
• psihologică; • în instituţii din sectorul justiţiei;
• privaţiuni; • în comunitate;
• neglijenţă. • la locul de muncă.
Care sunt tipurile de violenţă?
Violenţă fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii, prin lovire, îmbrâncire, trântire,
tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare – în orice formă şi de orice intensitate; prin otrăvire şi
intoxicare, prin alte acţiuni cu efect similar.
Violenţă sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală, hărţuire sexuală; orice
conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu
copilul, inclusiv prin mângâieri şi sărutări, prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală sau acţiuni cu efect similar.
Violenţă psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a unor stări de tensiune şi de
suferinţă psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a
obiectelor; prin ameninţări verbale şi afişare ostentativă a armelor; prin lovire a animalelor domestice; impunere a
izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a
realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţământ; deposedare de acte de identitate; privare
intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar.
Violenţă spirituală – subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin
interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor familiei; prin interzicere, limitare, luare în
derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de
valori personal inacceptabile, alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar
fi: hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage
bunurile copilului; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; refuz de a susţine
material copilul; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, alte acţiuni cu efect similar.
Ce reprezintă neglijarea copilului?
Neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea şi
educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială,
integritatea lui corporală, sănătatea fizică sau psihică.
Neglijarea poate lua următoarele forme:
a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriţia acestuia;
b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau de încălţăminte, în special a celei pentru perioada rece a
anului;
c) neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiţii de locuit insalubre, care
ameninţă viaţa sau sănătatea copilului;
d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecţia vieţii, pentru integritate
corporală şi sănătate, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituţie de învăţământ, neşcolarizarea copilului;
f) neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoţionale ale copilului;
g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii ori circumstanţe în care lipsa de
supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea, traumatismul, exploatarea sau decesul acestuia.
Concluzie: Dat fiind faptul că neglijarea poate duce la suferinţe fizice şi psihoemoţionale, aceasta poate fi
considerată o formă de violenţă.
Informaţii utile
• Declaraţia universală a drepturilor omului: Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în
drepturi.
• În 1989, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului, care interzice
aplicarea oricărei forme de violenţă împotriva copilului. Conform acestei Convenţii, copil este orice persoană care
nu a împlinit vârsta de 18 ani.
• Fiecare copil are dreptul să trăiască într-o lume fără violenţă (art. 19 al Convenţiei cu privire la drepturile
copilului).
• În Republica Moldova există legi care protejează copiii de violenţă: Legea privind drepturile copilului şi Legea
cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
• Legea nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia socială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a părinţilor
separaţi de copii.
• Hotărârea de Guvern nr. 270 din 08.04.2014 Cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind mecanismul
intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi
potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
• Ordinul MECC nr. 77 din 22.02.2013 Cu privire la procedura de organizare instituţională şi de intervenţie a
lucrătorilor instituţiilor de învăţământ în cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului.
Care sunt factorii determinanţi ai violenţei asupra copilului în familie?
Conform mai multor surse de specialitate, scopul violenţei în familie este stabilirea şi exercitarea puterii şi a
controlului asupra altei persoane. Violenţa este folosită pentru a intimida, a umili sau a înfricoşa victima.
Abuzatorul poate utiliza tactici de control şi de dominare: ameninţarea, intimidarea, controlul economic,
minimalizarea şi negarea.
Violenţa în familie deseori este un model de exercitare a coerciţiei şi controlului asupra copilului de către un
părinte, de către ambii părinţi sau de către alte persoane împuternicite să exercite controlul şi supravegherea
copilului în cadrul familiei, inclusiv tutore, curator, soră sau frate mai mare etc.
Există diverse tipologii ale factorilor de risc ai violenţei asupra copilului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS, 2006) a elaborat Modelul ecologic al factorilor de risc pentru abuzul faţă de copil, care se referă la individ cu
caracteristicile sale personale, la sistemul său de relaţii şi la influenţele din mediu.
Aceştia pot fi analizaţi conform tabelului ce urmează, dar în funcţie de situaţie şi de context.
De ce părinţii îşi pedepsesc copiii? Exploraţi subiectul respectiv din această perspectivă, utilizând tabelul de mai
jos.

Consecinţele violenţei asupra sănătăţii şi bunăstării în familie


Spre deosebire de abuzul fizic, care lasă urme pe corpul unui copil, violenţa emoţională este mai subtilă şi mai
greu de identificat, atât de către victimă, cât şi de către alte persoane. Cu toate acestea, consecinţele sale sunt la fel
de devastatoare.
Consecinţele violenţei asupra copilului:
− asupra sănătăţii: insomnie, disfuncţii alimentare, disfuncţii urinare, dureri de cap, dureri de burtă/stomac,
întârzieri de dezvoltare ş.a.;
− asupra stării psihoemoţionale: stimă de sine şi încredere în sine reduse, tulburări de anxietate, frică, neputinţă
în dirijarea/managementul emoţiilor, depresie, stres post-traumatic ş.a.;
− asupra comportamentelor: dificultăţi de comunicare cu cei din jur, dificultăţi de învăţare şi note mici,
comportamente riscante sau autovătămare, izolare şi înstrăinare de alte persoane, dificultăţi de ataşament şi de
relaţionare ş.a.
Constatare
Copiii care au crescut într-o familie sau într-o comunitate violentă au tendinţa de a internaliza violenţa ca pe o
metodă de soluţionare a disputelor, repetând modelul de abuz şi de violenţă asupra propriilor soţi, parteneri şi copii.
Pe lângă efectele dramatice asupra indivizilor şi familiilor, violenţa împotriva copiilor are un cost important din
punct de vedere social şi economic – de la ratarea unui potenţial la productivitate redusă.
Violenţa are impact dezastruos nu numai asupra copiilor, dar şi asupra altor membri ai familiei (fraţi/surori,
mamă/tată, bunică/bunic ş.a.), afectând nu numai relaţiile şi sănătatea, dar şi bunăstarea întregii familii.

Recomandări
1. Violenţa asupra copilului este un fenomen complex. La definirea acestuia, trebuie luate în calcul câteva
aspecte, în funcţie de perspectiva de abordare: psihologică, medicală, culturală, legislativă etc.
2. Înţelegerea fenomenului violenţei necesită analiza tuturor factorilor care acţionează la diferite niveluri şi se
influenţează reciproc.
3. Dat fiind faptul că violenţa are impact dezastruos nu numai asupra copiilor, dar şi asupra altor membri ai
familiei, şcoala urmează să contribuie la dialogul dintre părinţi şi copii întru prevenirea violenţei în familie.
SARCINĂ DE LUCRU

Completaţi tabelul în mod individual.