ARHITECTURA

CALCULATOARELOR

Capitolul 1

COMPONENTELE DE BAZĂ ALE

SISTEMELOR DE CALCUL MODERNE
 ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1. Definiţii
2. Aplicaţii de bază ale SC --> StIndiv cu notiţe
3. Definiţia arhitecturii calculatorului
4. Structura ierarhică de organizare a SC
5. Structura funcţională a SC
6. Evaluarea performanţelor unui SC --> subiect de seminar
7. Clasificări ale SC --> temă pentru C3
8. Principiile von Neumann
9. Modelul formal al unui calculator --> facultativ din curs
10. Evoluţia sistemelor de calcul --> subiect de laborator
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.1. Definiţii
Sistem de calcul
Resurse
fizice (componenta HARDWARE)
structura unui SC minimal
structura unui SC elementar (uzual)
structura unui SC specializat
logice (subsistemul SOFTWARE)
aplicaţii de sistem
aplicaţii utilizator
informaţionale – date şi fişiere de date utilizator
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.3. Definiţia arhitecturii calculatorului
Abordarea SC la nivel hardware:
organizarea componentelor – pt. PERFORMANŢĂ
cum operează fiecare componentă hard
posibilităţi de interconectare
proiectare (design) – pt. UTILIZATOR
se aleg componentele hard
se aleg soluţiile de interconectare
arhitectura calculatorului
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.3. Definiţia arhitecturii calculatorului
Arhitectura sistemului de calcul se referă la structura şi
comportarea SC văzut de utilizator.
Când ne referim la arhitectura unui SC trebuie să dăm
specificaţiile diferitelor unităţi funcţionale şi conectările fizice şi
logice dintre ele.
Arhitectura calculatoarelor se referă la asamblarea subsistemelor
funcţionale într-un calculator numeric, pentru a obţine
performanţele impuse în condiţii de cost avantajoase. [DEX]
[Tanenbaum]
Sintagma arhitectura calculatoarelor este adesea utilizată cu
semnificaţia simplă de organizarea şi proiectarea calculatoarelor.
Arhitectura calculatoarelor se referă la studiul proiectării acelor
părţi ale unui sistem de calcul care sunt vizibile programatorului.
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.3. Definiţia arhitecturii calculatorului
Arhitectura calculatorului

Nivel de arhitectură = legătura dintre subsistemele sitemului gazdă;

Arhitectura de nivel = interfaţa dintre modulele funcţionale pe care le uneşte;
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.4. Structura ierarhică de organizare a SC
Nivele conceptuale
0. N. logic-digital
Porţi logice (tranzistoare
poartă logică
bistabil
registru)
1. N. microarhitecturii transfer +
control
SC = regiştri + datapath + UAL
administrare
2. N. arhitecturii setului de instrucţiuni (ISA) L. numerice
Componentă
manual de utilizare
limbaj maşină

3. N. maşină al sistemului de operare

4. N. limbajului de asamblare programare

5. N. limbajului orientat pe problemă LNI

ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.5. Structura funcţională a SC
Structura fizică
unităţi de schimb UCC
componente UAL UAL
memorii interne regiştri + memorii
procesoare UCP
dispozitive periferice IOS
Structura logică
ARHITECTURA CALCULATOARELOR
1.1. SISTEMUL DE CALCUL
1.1.8. Principiile von Neumann
Deoarece maşina este destinată calculelor, ea execută cele patru operaţii
aritmetice. Se impune deci, existenţa unei componente specializate pentru
calcule. (Astăzi, aceasta este numită unitatea aritmetico-logică. )
Operaţiile se vor executa secvenţial. Pentru a asigura elasticitatea şi o relativă
universalitate, se impune o distincţie între instrucţiunile necesare rezolvării unei
probleme particulare şi controlul general asupra unor instrucţiuni executate la un
moment dat. (Apare, astfel, ceea ce astăzi numim componentă de control. )
Este necesară o componentă numită memorie internă în care „se ţin minte”
pentru un timp limitat atât instrucţiunile, cât şi datele necesare rezolvării
problemei.
Cele trei componente, luate împreună, sunt analoage neuronilor din sistemul
nervos central.
Se impune, continuând analogia, să existe un senzor care să recepţioneze
semnalele de orice fel provenite din exterior. Este necesar, de asemenea, un
motor care să acţioneze asupra mediului exterior. (Astăzi, acestea se numesc
dispozitive de intrare/ieşire. )
Este necesară o componentă care să „ţină minte permanent”, să înregistreze aşa
cum omul îşi notează ceea ce nu doreşte să uite. Această componentă o vom numi
memorie permanentă. (Astăzi, ne referim la această componentă prin memorie externă.)
Este necesară crearea posibilităţii de trecere de la memoria internă la cea
permanentă şi reciproc.