Sunteți pe pagina 1din 86

Sold to

paulla_madalina@yahoo.com

NOTIȚE ADMITERE
MEDICINĂ
după Corint
2020
Vol. III

GLANDELE ENDOCRINE, SISTEMUL


OSOS, SISTEMUL MUSCULAR

Cum învăț?
Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!!
Acesta este al III-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după manualul de Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen
Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!

2
Cum învăț?

Cuprins
Pagina

I. NOȚIUNI DE METABOLISM 4
1. Metabolismul glucidelor 4
2. Metabolismul lipidelor 6
3. Metabolismul proteinelor 7
II. GLANDELE ENDOCRINE 9
A. Hipofiza 10
B. Glandele suprarenale 18
C. Tiroida 27
D. Paratiroidele 33
E. Pancreasul endocrin 36
F. Epifiza 41
G. Timusul 42
III. SISTEMUL OSOS 44
1. Osteogeneza și creșterea oaselor 45
2. Scheletul 46
3. Rolul oaselor 57
4. Articulațiile 60
5. Noțiuni elementare de igienă și patologie 62
IV. SISTEMUL MUSCULAR 64
1. Structura mușchiului 64
2. Principalele grupe de mușchi scheletici 65
3. Structura celulei musculare striate 73
4. Fiziologia mușchilor scheletici 76
5. Noțiuni elementare de igienă și patologie 84
Bibliografie 86

3
Cum învăț?

A. NOȚIUNI DE METABOLISM

-metabolismul organismelor vii reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză


(formare) sau de degradare a substanțelor în urma cărora se produce sau se consumă energie
-procesele biochimice (reacțiile biochimice) pot să fie de tip catabolic sau anabolic
-procesele de tip catabolic (catabolismul) - descompunerea/degradarea unor substanțe cu
producere de energie
-procesele de tip anabolic (anabolismul ) – sinteza/formarea unor substanțe cu consum
de energie
-anabolismul și catabolismul sunt procese care au loc în paralel și încontinuu; moleculele
și energia rezultată în urma catabolismului/descompunerii pot fi folosite în anabolism/sinteză
pentru producerea unor alte molecule; moleculele sintetizate în anabolism cu consum de energie
pot fi descompuse prin catabolism cu producere de energie
-anabolismul și catabolismul sunt procese dependente unul de altul și este necesar ca
acestea să se desfășoare în paralel, în același timp pentru a se asigura echilibrul organismului
(homeostazia)

1.Metabolismul glucidelor
-diferitele glucide care ajung în tubul digestiv în urma alimentației, ajung să fie
descompuse în cea mai mare parte până la stadiul de glucoză
-glucoza este un monozaharid, un glucid simplu care este ușor de absorbit și reprezintă
principala sursă de energie a organismului
-în organism glucoza poate să fie sintetizată, descompusă sau transformată în substanțe de
rezervă

4
Cum învăț?

a. Sinteza glucozei
-glucoza poate fi sintetizată din alte glucide sau din produși non-glucidici (acizi grași
proveniți din lipide și aminoacizi proveniți din proteine)
-sinteza glucozei din alte glucide se numește glucogeneză
-sinteza glucozei din produși non-glucidici se numește gluconeogeneză

b. Descompunerea glucozei
-procesul de descompunere a glucozei se numește glicoliză
-în urma glicolizei va rezulta energie (ATP)

c. Transformarea glucozei în substanțe de rezervă


-în organism glucoza este în primul rând folosită pentru obținerea energiei (ATP)
-surplusul de glucoză va fi transformat în substanțe de rezervă; în primul rând glucoza,
prin procesul de glicogenogeneză va fi transformată în glicogen
-glicogenul este un glucid format din mai multe molecule de glucoză și el este forma de
depozit a glucozei în organism, glicogenul poate fi foarte ușor transformat înapoi în glucoză,
transformarea glicogenului în glucoză se numește glicogenoliză
-dacă după folosirea glucozei pentru obținerea de energie și depozitarea sa sub formă de
glicogen încă mai rămâne glucoză în exces, ea va fi transformată în trigliceride (lipide/grăsime
cu formare de țesut adipos/țesut gras), procesul de transformare a glucozei în lipide
(trigliceride), se numește lipogeneză

Cantitatea de glucoză din sânge=glicemie


Creșterea cantității de glucoză în sânge= hiperglicemie
Scăderea cantității de glucoză în sânge= hipoglicemie

5
Cum învăț?

Glucide GLUCOGENEZĂ Glucoză GLICOLIZĂ ATP

Produși
non-glucidici

GLICOGENOGENEZĂ GLICOGENOLIZĂ

Glicogen

Glucoză 1. GLICOLIZĂ ATP

2.GLICOGENOGENEZĂ Glicogen

3.LIPOGENEZĂ Trigliceride

2. Metabolismul lipidelor
-în organism lipidele pot să fie sintetizate sau descompuse

6
Cum învăț?

a. Sinteza lipidelor
-procesul de sinteză/formare a lipidelor se numește lipogeneză
-ex. sinteza trigliceridelor (lipide) din glucoză

b. Descompunerea lipidelor
-procesul de descompunere a lipidelor se numește lipoliză
-în urma lipolizei se formează acizi grași și glicerol
-acizii grași pot fi folosiți în gluconeogeneză (formarea de glucoză din produși non-
glucidici)

LIPOGENEZĂ Lipide LIPOLIZĂ Acizi grași +


Glicerol

3. Metabolismul proteinelor
-proteinele sunt formate din aminoacizi (AA)
-ele pot fi sintetizate sau descompuse

a. Sinteza proteinelor
-aminoacizii (AA) se leagă între ei și formează proteine, acest proces se numește sinteză
proteică

7
Cum învăț?

b. Descompunerea proteinelor
-descompunerea proteinelor înapoi în aminoacizi (AA) se numește proteoliză
-aminoacizii (AA) pot fi folosiți în procesul de gluconeogeneză (formare de glucoză din
produși non-glucidici)

AA SINTEZĂ Proteine PROTEOLIZĂ AA


PROTEICĂ

REȚINE!!!
Sufixul –GENEZĂ = sinteză/ formare de substanțe
Sufixul –LIZĂ = descompunerea unor substanțe

glicemie= cantitatea de glucoză din sânge


hiperglicemie= creșterea cantității de glucoză în sânge –emie = prezența substanței în sânge
hipoglicemie= scăderea cantității de glucoză în sânge hiper= mult
calcemie= cantitatea de calciu din sânge hipo= puțin
hipercalcemie= creșterea cantității de calciu în sânge –urie = prezența substanței în urină
hipoglicemie= scăderea cantității de calciu în sânge

glicozurie = glucoză în urină


kaliurie = potasiu în urină
acidurie = H+ în urină (urină acidă)

8
Cum învăț?

II. GLANDELE ENDOCRINE

-sunt glandele cu secreție internă


-sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanțe active, numite
hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge
-hormonii sunt substanțe chimice specifice, care acționează la distanță de locul sintezei și
produc efecte caracteristice
-sunt glande endocrine:
o hipofiza
o suprarenalele
o tiroida
o paratiroidele
o testiculul GONADELE
o ovarul
o pancreasul insular
o timusul
o epifiza
o temporar placenta
-alte organe care au și celule cu rol endocrin:
 antrul piloric (în stomac) secretă gastrina
 duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și
motorii a aparatului digestiv
 rinichiul secretă renina si eritropoietina

-unii neuroni hipotalamici și ai altor organe nervoase au și activitate secretorie, proces


numit neurosecreție (tot o funcție endocrină)
-sistemul endocrin este un sistem anatomo-funcțional complex, controlat de sistemul
9
Cum învăț?

nervos având rolul de a regla și coordona pe cale umorală (prin intermediul unor substanțe –
hormoni) activitatea diferitelor organe
-principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular
-hormonii sunt eliberați în sânge și sunt transportați spre toate celulele corpului
-perturbarea secreției hormonale poate să ducă la secreția în exces a hormonilor
(hipersecreție) sau la secreția insuficientă a acestora (hiposecreție)

A. HIPOFIZA/ GLANDA PITUITARĂ


-se află la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid
(osul sfenoid are o porțiune în formă de șa, numită șaua turceasă)
-formă rotunjită
-diametrul = 1,3 cm
-cântărește 500 mg

Fig.1 Poziția hipofizei pe fața bazala a


emisferelor cerebrale

Fig.2 Hipofiza pe șaua turcească a osului sfenoid

10
Cum învăț?

1. Structura (fig.3)

-ca structură are 3 lobi:


anterior – 75% din hipofiză
mijlociu (intermediar) – 2% din hipofiză, fiind o lamă epitelială
aderentă(lipită) de lobul posterior
posterior

-ca funcție, lobii sunt împărțiți astfel:


lobul anterior + lobul intermediar = adenohipofiza
lobul posterior = neurohipofiza

-hipofiza este legată structural/anatomic și funcțional de hipotalamus

-anatomic - hipofiza se leagă de hipotalamus prin tija pituitară

-funcțional – adenohipofiza se leagă de regiunea mediană (mijlocie) a hipotalamusului,

printr-o legătură vasculară(vase de sânge), numită sistemul port-

hipotalamo-hipofizar

-neurohipofiza se leagă de regiunea anterioară a hipotalamusului, printr-o


legătură nervoasă (axoni ai neuronilor din hipotalamus), numită tractul
nervos hipotalamo-hipofizar

-prin aceste legături vasculare și nervoase și prin produșii de neurosecreție, hipotalamusul


controlează și reglează secreția hipofizei, iar prin intermediul acesteia, coordonează activitatea
întregului sistem endocrin

11
Cum învăț?

Fig.3 Structura hipofizei

2. Funcția
a. Adenohipofiza
-se află în partea anterioară a hipofizei dar se întinde și posterior, înconjurând aproape
complet neurohipofiza
-hormonii secretați sunt: - glandulotropi –acționează asupra altor glande endocrine:
ACTH, TSH FSH și LH (fig.4)
-non-glandulotropi: STH și prolactina (fig.4) –acționează
direct asupra țesuturilor
12
Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE


1.Somatotrop (STH) -împreuna cu insulina, hormonii Înainte de pubertate- La copil:
tiroidieni și gonadici, stimulează la copil: NANISM HIPOFIZAR/
Hormon de creștere
creșterea organismului GIGANTISMUL PITICISM
-talie peste 2 m -oprirea creșterii somatice
-stimulează condrogeneza -creșterea exagerată în (a corpului), dar nu și a
(formarea de condrocite care sunt lungime a extremităților celei neuropsihice
celule ale cartilajului de creștere și -intelectul NU este -intelectul NU este afectat
care vor fi transformate în celule afectat -talie mică, 1,20-1,30 m
osoase) la nivelul cartilajelor de -proporțional dezvoltați
creștere metafizare /diafizoepifizare,
determinând creșterea în lungime a
oaselor (vezi osteogeneza de la
sistemul osos) După pubertate - la La adult: CAȘEXIA
adult: HIPOFIZARĂ /BOALA
-majoritatea efectelor STH se ACROMEGALIA SIMMONDS
exercită indirect, prin acțiunea unui -creșterea exagerată a -boală rară
sistem de factori de creștere numiți oaselor feței, a -îmbătrânire
somatomedine mandibulei, a oaselor prematură/devreme
late, în general datorită atrofiei țesuturilor
-după pubertate, produce -îngroșarea buzelor,
îngroșarea oaselor lungi și dez- -creșterea viscerelor
voltarea oaselor late (inimă, ficat rinichi,
-stimulează creșterea mușchilor și a limbă)
viscerelor, cu excepția creierului!!! -alungirea exagerată a
mâinilor și picioarelor
-determină o retenție de compuși
ai calciului, sodiului, potasiului,
fosforului si azotului
2.Prolactina/ -stimulează, la femeie, secreția
lactată a glandei mamare,
Hormon mamotrop/
sensibilizată de estrogen și
Luteotrop (LTH) progesteron (hormoni secretați de
ovare și de temporar de placentă în
timpul sarcinii)

-inhibă hormonii gonadotropi


(FSH și LH)
-este capabilă să prevină ovulația

13
Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE

(eliberarea ovulului din ovar, femeia


nu poate rămâne însărcinată)
-în afara sarcinii, secreția este
stimulată de efortul fizic, stress-ul
psihic și chirurgical, hipoglicemie
(scădere cantității de glucoză din
sânge), somn
-în timpul sarcinii, secreția
prolactinei crește gradat, atingând un
vârf la naștere și revenind la nivelul
de control/obișnuit după aproximativ
8 zile
-suptul bebelușului (alăptarea la sân)
determină creșterea temporară a
secreției de prolactină
3.Adrenocorticotrop -stimulează activitatea secretorie a -produce efectele -efectele caracteristice
glandei corticosuprarenale excesului de deficitului de
(ACTH) /
(componentă a glandelor glucocorticoizi glucocorticoizi (vezi
Corticotropina suprarenale) crescând concentrația (SINDROMUL corticosuprarenala
sangvina a glucocorticoizilor și CUSHING- vezi
hormonilor sexosteroizi (hormoni ai hipersecreția de
corticosuprarenalei) glucocorticoizi)

-asupra secreției de
mineralocorticoizi (hormoni ai -efecte melanocito-
corticosuprarenalelor), efectele stimulatoare
ACTH sunt mai reduse (stimulează producția
de melanină în
-stimulează direct melanogeneza melanocite), la
(producția de melanină-un pigment nivelul tegumentului
care dă culoarea pielii) în celulele (DIABET BRONZAT)
pigmentare (melanocite – în piele),
ducând la închiderea culorii pielii

4.Tireotrop (TSH) -stimulează sinteza si secreția de -duce la hipertiroidism -insuficiență tiroidiană,


Tireostimulina
hormoni tiroidieni (secreție crescută de h. efectele caracteristice
tiroidieni)ex. BOALA deficitului de hormoni
BASEDOW tiroidieni (vezi tiroida)

14
Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE


5.Gonadotropi/ -controlează funcția gonadelor
Gonadostimuline (testicule și ovare)

a.Foliculostimulant
LA BĂRBAT: -acțiune pe testicule
(FSH) -stimulează dezvoltarea tubilor
seminiferi (tubi de la nivelul
testiculelor unde are loc producția de
spermatozoizi)
- stimulează spermatogeneza
(producția de spermatozoizi)

LA FEMEIE: - acțiune pe ovare


-determină creșterea și maturarea
foliculului de Graaf (element de la
nivelul ovarelor care conține ovulul)
-stimulează secreția de estrogeni
(hormoni ai ovarelor).

b.Luteinizant (LH)
LA BĂRBAT: - acțiune pe
testicule
-stimulează secreția de androgeni
(hormoni ai testiculelor) de către
celulele interstițiale testiculare
Leydig (celule din testicule)

LA FEMEIE: - acțiune pe ovare


-determină ovulația (eliberarea
ovulului din foliculul de Graaf al
ovarelor)
-apariția corpului galben(după
ovulație, foliculul de Graaf se
transformă în corp galben)
-stimuleză secreția de progesteron
și estrogeni a corpului galben
(progesteronul și estrogenii sunt
hormoni ai ovarelor)

15
Cum învăț?

Fig.4 Hormonii hipofizei

b. Lobul intermediar (mijlociu)


-face parte din adenohipofiză

-secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei (producția de melanină în


melanocite) numit hormon melanocitostimulant (MSH) (fig.4)

-MSH are același precursor (provine din aceeași moleculă inițială) ca și ACTH

-hipotalamusul secretă un hormon de inhibare a secreției de MSH

16
Cum învăț?

c. Neurohipofiza (lobul posterior)

-hormonii eliberați în circulație de către neuro-


Adenohipofiza secretă proprii ei
hipofiză sunt vasopresina (hormonul antidiuretic - hormoni pe care îi eliberează în
ADH) și oxitocina (fig.4) circulație.
Neurohipofiza doar eliberează
-ei sunt secretați în hipotalamusul anterior și
în circulație hormonii secretați
transportați în neurohipofiză prin tractul nervos de hipotalamus și nu produce
hipotalamo-hipofizar, neurohipofiza doar îi depozitează proprii ei hormoni.
și eliberează în circulație dar nu îi secretă propriu-zis

HORMON ACȚUNI DISFUNCȚII (BOLI)

1.Vasopresina/ -crește absorbția facultativă a apei (opțională, în DIABETUL INSIPID


funcție de starea de hidratare sau deshidratare a
Hormon -apare datorită hiposecreției de
organismului) la nivelul tubilor distali și colectori
ADH în leziunile hipotalamusului
antidiuretic (ADH) ai nefronului (în rinichi)
sau neurohipofizei
-reduce volumul urinei și o concentrează (pentru -simptome:
că reabsoarbe apa din ea, deci apa din urină trece în
 poliurie-pierderea unei
sânge)
cantități mari de apă prin
urină 20l în 24 ore
-reducerea secrețiilor tuturor glandelor exocrine
 polidipsie –consum mare
-contribuie la menținerea volumului lichidelor de apă (bea multă apă)
organismului (deoarece reabsoarbe apa)  dezechilibre ionice (ale
sărurilor minerale)
-în doze mari produce vasoconstricție
-se tratează prin aport extern de
ADH (medicamente cu ADH)

2.Oxitocina/ -stimulează contracția musculaturii netede a


uterului gravid, mai ales în preajma travaliului (în
Ocitocina apropierea nașterii)
-contractă celulele mioepiteliale din jurul
alveolelor glandei mamare și astfel contribuie la
expulzia laptelui din aceasta

17
Cum învăț?

Rinichii sunt formați din nefroni. Nefronii sunt cei care produc urina. Nefronul este alcătuit din
corpuscul renal și tubi uriniferi (care au mai multe segmente cu diferite denumiri ex. tub
contort distal). Inițial urina formată se numește urină primară. Din urina primară unele
substanțevor fi reabsorbite înapoi în sânge iar alte substanțe vor fi secretate (deci vor trece din
sânge în urină). În urma acestor procese se va forma urina finală, cea care va fi apoi eliminată.

B. GLANDELE SUPRARENALE

-glande pereche
-situate la polul superior al rinichilor
-au - o porțiune corticală –corticosuprarenala (la periferie) cu zonele:
 zona glomerulară
 zona fasciculată
 zona reticulată
- o porțiune medulară – medulosuprarenala (în mijloc)

-corticosuprarenala și medulosuprarenala sunt diferite din punct de vedere embriologic,


anatomic și funcțional
-secreția hormonală este stimulată în condiții de stress (stări de încordare neuropsihică,
de emoții, traumatisme, frig sau căldură excesivă ), au rol important în reacția de adaptare a
organismului în fața diferitelor agresiuni interne și externe

18
Cum învăț?

Fig.5 Structura glandelor suprarenale

1.Corticosuprarenala (CRS)
-hormonii sunt de natură lipidică, provenind din colesterol
-sunt vitali
-sunt împărțiți în 3 grupe

a. Mineralocorticoizii
-sunt secretați de zona glomerulară
-reprezentantul principal – aldosteronul (fig.6)
-reglarea secreției de aldosetron se face cu ajutorul reninei secretată de rinichi
-rol în metabolismul sărurilor minerale
-acționează la nivelul tubilor uriniferi contorți distali și colectori ai nefronilor din rinichi,
unde determină reabsorbția Na+ (acesta trece din urina primară în sânge) în schimbul K+ sau
H+ (trec din sânge în urina primară) producând kaliurie (prezența K+ în urină) și acidurie
(prezența H+ în urină)
-reabsorbția sodiului duce la reabsorbția clorului (se formează clorura de sodiu NaCl)

19
Cum învăț?

-reabsorbția apei datorită gradientului osmotic creat de transportul NaCI


-prin acțiunea sa de reținere a Na+ în organism, are rol în menținerea presiunii osmotice a
mediului intern al organismului și a volumului sangvin, precum și în echilibrul acido-bazic
-celule țintă asemănătoare celor renale se află și în glandele sudoripare, salivare și
colice(din intestine)
Hipersecreția de aldosteron - BOALA CONN
-retenție masivă de sare și apă ducând la edeme (umflarea țesuturilor datorită
prezenței apei în exces) și hipertensiune (creșterea tensiunii arteriale)
-tulburări ale metabolismului electrolitic

Hiposecreția de aldosteron – BOALA ADDISON –insuficiență globală a CSR


-pierdere de sare și apă urmată de hipotensiune (scade tensiunea arterială)
-adinamie (scăderea capacității de efort)
-vezi și hiposecreția de glucocorticoizi

Fig.6 Efectele aldosteronului 20


Cum învăț?

b. Glucocorticoizii
-secretați de zona fasciculată
-reprezentați în special de cortizon și hidrocortizon (cortizol)
-cea mai mare parte circulă în sânge legați de proteinele plasmatice, doar o mică fracțiune
care circulă liberă exercită efectele metabolice specifice

Reglarea secreției (fig.7)


-stress-ul este factorul predominant care duce la creșterea secreției de glucocorticoizi
-stress-ul acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni
stimulatori de la nivelul acestuia
-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori ajung în adenohipofiză și
stimulează secreția de ACTH a acesteia
-adenohipofiza eliberează ACTH în sânge, acesta ajungând la corticosuprarenală unde
acționează asupra zonei fasciculate care secretă glucocorticoizi și asupra zonei reticulate
care secretă hormoni sexosteroizi
-corticosuprarenala secretă glucocorticoizii si sexosteroizii în sânge, creșterea cantității
acestora în sânge, duce la inhibarea secreției de hormoni stimulatori ai hipotalamusului care
determină oprirea secreției de ACTH a adenohipofizei; fără ACTH, corticosuprarenala nu va
mai secreta glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi; acest mecanism se numește feed-back
negativ
-secreția de glucocorticoizi și sexosteroizi este dependentă de secreția de ACTH

21
Cum învăț?

Fig.7 Reglarea secreției de glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi


Tractul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
22
Cum învăț?

Efectele glucocorticoizilor

Efecte asupra unor organe și țesuturi


Organ sau țesut Acțiuni
Sistem osos -catabolism prin: - scăderea sintezei matricei organice a oaselor
-scăderea absorbției intestinale a calciului
Organe hematopoietice SCADE: CREȘTE
(produc celulele sângelui)  nr. de eozinofile  nr. de neutrofile
și sistem imun  nr. de bazofile  nr. de plachete/trombocite
 nr. de limfocite  nr. de hematii/eritrocite
(limfopenie)  stabilitatea membranelor
lizozomilor
Sistem nervos central -acțiune asupra funcțiilor superioare ale SNC care necesită
prezența acestor hormoni pentru integritatea lor
-scăderea cantității determină modificări ale
electroencefalogramei (EEG) alterarea personalității, modificări
senzoriale

CELULELE SÂNGELUI
Efecte asupra metabolismului intermediar
Metabolism Acțiuni -hematii/eritrocite

Proteic -crește catabolismul -trombocite/plachete


(descompunerea) în mușchii -leucocite: -granulocite
scheletici o neutrofile
-crește anabolismul (sinteza) în ficat o eozinofile
Glucidic -hiperglicemie (creșterea cantității de o bazofile
glucoză în sânge)
-agranulocite
Lipidic -crește lipoliza
o monocite
-crește concentrația acizilor grași
o limfocite
liberi plasmatici (în sânge)

23
Cum învăț?

Disfuncții (boli)
1.Hipersecreția de glucocorticoizi -SINDROMUL CUSHING
Provocat, de regulă, de tumori ale cortexului adrenal (corticosuprarenalei) sau de
hipersecreție de ACTH. Este afectat metabolismul lipidic, glucidic și proteic. Bolnavi
prezintă obezitate, hipertensiune, hiperglicemie (diabet) și astenie (oboseală) musculară.
Modificările metabolice conferă pacientului aspect împăstat și provoacă fața „în luna plină” și
ceafa „de bizon".
Modificârile pot fi induse și iatrogen (prin tratament medical), apărând la pacienții tratați
pentru afecțiuni inflamatorii cronice cu corticosteroizi (glucocorticoizi); această terapie are
drept fundament proprietățile antiinflamatorii și de scădere a răspunsului imun ale acestei grupe
farmacologice.

Fig.8 Fața de lună plină Fig.9 Ceafa de bizon

2. Hiposecreția tuturor hormonilor corticosuprarenalei - BOALA ADDISON


Determină hipoglicemie (scade cantitatea de glucoză din sânge), dezechilibru al
balanțelor sodiului și potasiului, deshidratare, hipotensiune, scădere rapidă în greutate și
astenie (oboseală) marcată. O persoană ce suferă de această boală și nu este tratată cu cortico-
steroizi poate muri în câteva zile prin deshidratare severă și dezechilibre electrolitice majore.
Un alt simptom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanată provocată de secreția în exces a
ACTH-ului și posibil a MSH-ului (provin din aceeași molecula, prin clivaj enzimatic), ca
rezultat al absenței feedback-ului negativ realizat de corticosteroizi asupra adenohipofizei.

24
Cum învăț?

c.Hormonii sexosteroizi
-secretați de zona reticulată
-reprezentați de 2 grupe de hormoni - androgeni -asemănători celor secretați de testicul
- estrogeni -asemănători celor secretați de ovare
-completează acțiunea hormonilor sexuali ai testiculelor și ovarelor
-rol în apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (cele care apar la pubertate)
-la băieți: creșterea bărbii și mustăților, dezvoltarea laringelui și ingroșarea vocii,
dezvoltarea scheletului și a masei musculare
-la fete, stimulează dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe șolduri și coapse
-reglarea secreției de hormoni sexosteroizi se face cu ajutorul ACTH ca și în cazul
glucocorticoizilor (fig.7)

Disfuncții (boli)
1.Hipersecreție de hormoni androgeni - SINDROMUL ANDROGENITAL
De regulă asociat sindromului Cushing. La copii determină apariția pubertății precoce și
hipertrofierea (mărirea) organelor genitale externe. Alte semne constau în îngroșarea vocii
și pilozitate (păr pe față și corp) în exces. La femeia adultă determină apariția pilozității faciale
(barbă, mustață).

2. Medulosuprarenala
-porțiunea medulară (din mijloc) a glandelor suprarenale
-anatomic și funcțional este formată din neuroni care nu au prelungiri
-aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, fiind considerată un mare ganglion
simpatic
-hormonii se numesc catecolamine: - adrenalina/epinefrina 80%
- noradrenalina/norepinefrina 20%
-acțiunea acestor hormoni este identică cu stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic
25
Cum învăț?

ORGANE, SISTEME, ACȚIUNI


METABOLISM
Sistem cardiovascular -tahicardie (inima bate mai repede), vasoconstricție și hipertensiune
-creste excitabilitatea inimii
-adrenalina dilată vasele musculare și le contractă pe cele din piele,
mucoase și viscere
-noradrenalina are predominant acțiuni vasoconstrictoare
Sistem respirator -relaxarea musculaturii netede cu dilatarea bronhiilor
Sistem digestiv -relaxarea musculaturii netede a pereților tubului digestiv
-contracția sfincterelor
-inhibă majoritatea secrețiilor digestive
-contractă splina și ficatul
Metabolism -glicogenoliză (decompunerea glicogenului în glucoză) și
hiperglicemie (creșterea cantității de glucoză în sânge)
-mobilizarea grăsimilor din rezerve
-catabolismul(descompunerea) acizilor grași
-adrenalina are efecte predominant metabolice și energetice
Alte acțiuni -dilată pupila
-contractă fibrele netede ale mușchilor erectori ai firului de păr (se
ridică părul pe mână)
-produc alertă corticală (vigilență), anxietate și frică
-stimulează sistemul reticulat activator ascendent (sistem aflat în
substanța reticulată a măduvei și trunchiului cerebral, având rol în
menținerea stării de veghe/trezire/atenție/vigilență

26
Cum învăț?

C. Tiroida

-localizată în zona anterioară a gâtului

pe fața anterioară a traheei și pe laturile

laringelui

1. Structura externă
-învelită de o capsulă fibroasă

(loja tiroidei)

-are 2 lobi laterali, uniți între ei Fig.10 Localizarea tiroidei

prin istmul tiroidian

2. Structura internă
-țesutul secretor/ parenchimul glandular

este format din celule epiteliale organizate în foliculi

-foliculii au formă rotund-ovalară și sunt

delimitați de celule foliculare

-în interiorul foliculilor se află un material


Fig.11 Foliculii tiroidieni
omogen, vâscos, numit coloid

-celulele foliculare secretă proteina numită tireoglobulină, aceasta ajunge în coloid

-tireoglobulina este forma de depozit a hormonilor tiroidieni

-fiind o proteină, tireoglobulina este formată din aminoacizi, unul din aminoacizi pe care îi

27
Cum învăț?

conține este tirozina

-iodul din sânge ajunge în foliculi și se leagă de tirozina din structura tireoglobulinei

(iodarea moleculelor de tirozină) și sub influența TSH, tireoglobulina este transformată în


hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxină/tetraiodotironină (T4)

-sub influența TSH, hormonii tiroidieni sunt eliberați în sânge

-sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni în sânge sunt dependente de TSH

Fig.12 Sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni

28
Cum învăț?

-printre foliculii tiroidieni se mai află niște celule, numite celule parafolicualre “C”, ele
secretă hormonul calcitonină

ATENȚIE!!!
Termenul de hormoni tiroidieni se referă în general NUMAI la triiodotironină (T3) și
tiroxină (T4) și NU se referă la calcitonină.

Fig.13 Celulele parafoliculare


(para=lângă, deci parafoliculare=lângă foliculi)

3. Funcții – hormonii
a. Hormonii tiroidieni – T3 și T4
Reglarea secreției
-printre factorii care cresc secreția hormonilor tiroidieni se numără stress-ul psiho-
emoțional, traumatismele, durerea, variațiile de temperatură etc.
-acestea acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni
stimulatori de la nivelul acestuia
-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori ajung în adenohipofiză și
stimulează secreția de TSH a acesteia

29
Cum învăț?

-adenohipofiza eliberează TSH în sânge, acesta ajungând la tiroidă unde crește producția
de hormoni tiroidieni (triiodotironină și tiroxină)
-tiroida eliberează hormonii tiroidieni în sânge, creșterea cantității acestora în sânge,
duce la inhibarea secreției de hormoni stimulatori ai hipotalamusului care determină oprirea
secreției de TSH a adenohipofizei; fără TSH, tiroida nu va mai secreta triiodotironină și
tiroxină; tot acest mecanism se numește feed-back negativ
-secreția de hormoni tiroidieni este dependentă de secreția de TSH, dacă TSH nu se
secretă, nici hormonii tiroidieni nu vor fi secretați

Fig.14 Reglarea secreției


de hormoni tiroidieni
Tractul hipotalamo-
hipofizo-tiroidian

30
Cum învăț?

Funcțiile hormonilor tiroidieni – triiodotironină și tiroxină


Sisten, organ, metabolism Acțiuni
Metabolism glucidic -hiperglicemie
Metabolism lipidic -hipocolesterolemie (scade colesterolul)
Metabolism proteic -catabolism (distrugere)
Sistem cardio-vascular -crește forța și frecvența contracțiilor cardiace
-vasodilatație
Mușchi scheletici -crește tonusul muscular
-crește forța de contracție a mușchilor
-crește promptitudinea (rapiditatea) răspunsului reflex
de tip miotatic
Sistem respirator -crește amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii
Sistem nervos -stimulează diferențierea (specializarea) neuronală
-stimulează dezvoltarea normală a sinapselor
-stimulează mielinizarea (formarea tecii de mielină)

Disfuncții (boli)
Hiposecreția- Indiferent de vârstă, procesele energetice sunt reduse, metabolismul bazal
este scăzut, iar țesuturile sunt îmbibate cu un edem mucos (mixedem), pielea devine uscată,
îngroșată, se produce căderea părului, apare senzația de frig.

1. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la copil –NANISM TIROIDIAN/ CRETINISM


Încetinire a dezvoltării somatice si psihice care poate merge până la cretinism. Se
caracterizează prin creștere întârziată (talie mică și neproporțională), trăsături faciale
caracteristice, dezvoltare osoasă anormală, retard psihic, temperatura scăzută, letargie.
Diagnosticat precoce, poate fi tratat cu succes cu tiroxină (medicamente cu tiroxină).

2. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la adult – MIXEDEM


Se produce o diminuare a atenției, memoriei și capacității de învățare. Afectează
31
Cum învăț?

echilibrul hidro-electrolitic, provocând edem (umflarea țesuturilor cu apă) și creșterea


volumului sangvin, urmată de creșterea presiunii sangvine (hipertensiune). Simptomele de
mixedem includ: scăderea metabolismului bazal, letargie, tendința de a crește în greutate.
Beneficiază de terapie cu hormoni de substituție (medicamente cu hormoni).

3.GUȘA ENDEMICĂ
Se caracterizează prin creșterea de volum a glandei tiroide însoțită de obicei de
hipofuncție/hiposecreție. Cauza gușei este dată de absența iodului din alimentație și prezența
în alimente și în apa de băut a unor substanțe chimice oxidante, numite substanțe gușogene.
Acțiunea acestora se exercită în mod negativ, producând hipertrofia (creșterea) glandei numai
în regiunile sărace în iod. Dezvoltarea anormală a tiroidei este provocată de excesul de TSH,
stimulat de nivelele plasmatice mici de tiroxină (hipotalamusul și hipofiza detectează faptul că
sunt prea puțini hormoni tiroidieni în sânge, astfel crește secreția de TSH pentru că organismul
încercă cumva să crească secreția de hormoni tiroidieni, deci îi dă TSH tiroidei ca să o
“pornească”).

4.Hiperfuncția/ Hipersecreția tiroidiană– BOALA BASEDOW-GRAVES/GUȘA


TOXICĂ
Implică mărirea de volum a glandei tiroide asociată cu hipersecreția de tiroxină. Este
caracterizată prin creșterea metabolismului bazal cu 100%, persoana scăzând în greutate și
apar hipersudorații (transpirație abundentă). Prezintă tulburări funcționale prin accentuarea
efectelor fiziologice ale hormonilor și frecvență cardiacă crescută (tahicardie). În jumătate
dintre cazuri apare și exoftalmia (protruzia globilor oculari), ca o consecință a edemului
retroorbitar (în spatele ochilor) si a tumefacției (umflare) mușchilor extrinseci ai globilor
oculari.

Fig.15 Exoftalmie

32
Cum învăț?

b. Calcitonina
-hormon secretat de celulele parafoliculare C
-produce hipocalcemie (scade cantitatea de calciu din sânge) și fixează calciul în oase
-este secretată și de paratiroide
-reglarea secreției se face în funcție de calcemie (cantitatea de calciu din sânge) – vezi
paratiroidele

D. PARATIROIDELE
-sunt 4 glande mici
-situate, câte 2 pe fața posterioară a lobilor tiroidieni
-au 2 tipuri de celule cu rol secretor:
 celulele principale - secretă parathormonul
 celulele parafoliculare (identice cu celulele
parafoliculare “C” ale tiroidei) - secretă calcitonina Fig.16 Paratiroidele pe fața
posterioară a tiroidei

1. Parathormonul
-acționează: - direct asupra unor organe și determină efectele caracteristice
- indirect prin intermediul vitaminei D3 a cărei secreție o controlează, deci
parathormonul determină secreția de vitamină D 3 ,iar vitamina D3 este cea care va acționa
asupra unor organe determinând efectele caracteristice, astfel parathormonul își exercită efectele
caracteristice asupra organelor prin intermediul vitaminei D 3

Cantitatea de calciu din sânge= calcemie


Creșterea cantității de calciu din sânge= hipercalcemie
Scăderea cantității de calciu din sânge= hipocalcemie
33
Cum învăț?

a. Efectele parathormonului
ORGAN ACȚIUNI
-acționează asupra osteoclastelor din oase (celule gigantice care au rol de
OASE a “distruge” osul) și astfel prin “distrugerea” osului, calciul din oase este
eliberat în sânge
TUB -crește absorbția intestinală (în intestine) a calciului din alimente (calciul
DIGESTIV trece din intestine în sânge)
-acționează asupra tubului contort distal (o porțiune din tubul urinifer) al
nefronului din rinichi unde determină reabsorbția calciului, deci calciul
RINICHI trece din urina primară (inițial formată) în sânge
-inhibă reabsorbția fosfaților anorganici la nivelul tubilor uriniferi ai
nefronului din rinichi deci, fosfații care au ajuns în urină rămân acolo

-deci efectele parathormonului sunt HIPERCALCEMIE (creșterea cantității de calciu în


sânge și HIPOFOSFATEMIE (scăderea fosfaților în sânge deoarece ei rămân în urină și vor fi
eliminați)

b. Reglarea secreției de parathormon


-secreția de parathormon se are loc în funcție de calcemie (cantitatea de calciu din sânge)
-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de
parathormon, parathormonul va crește cantitatea de calciu din sânge (hipercalcemie)
-creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de parathormon

c. Disfuncții (Boli)
Hipersecreția - BOALA RECKLINGHAUSEN
Boala se datorează disfuncției glandelor paratiroide și produce tulburări ale metabolismului
34
Cum învăț?

calciului și fosforului, ducând la demineralizări osoase/osteoporoză (rarefierea oaselor


deoarce calciul iese din ele), cu hipercalcemie si hipercalciurie (cantitate crescută de calciu în
urină). Se manifestă prin dureri osoase, fracturi spontane patologice (oasele se rup ușor la
traumatisme minore deoarece ele sunt fragile), cifoscolioză (cocoașă și deformări în formă de S
ale coloanei). Calciul aflat în exces în sânge, se depune în țesuturi (ca niște mici pietricele ):
calcificări renale (calculi renali- pietre la rinichi), calcificări ale arterelor și țesutului
periarticular (șesutul din jurul articulațiilor).

Hiposecreția – TETANIA
Apare datorită hiposecreției de hormon paratiroidian (parathormon). Principala cauză o
reprezintă îndepărtarea chirurgicală accidentală a paratiroidelor, iar principala consecință este
scăderea marcată/accentuată a calciului plasmatic/din sânge, fapt ce afectează activitatea
musculaturii (mușchii au nevoie de calciu pentru a se contracta iar daca nu mai există calciu în
sânge, contracția este afectată).

2. Calcitonina
-identică cu calcitonina secretată de celulele parafoliculare ale tiroidei
-fizează calciul în oase, ia calciul din sânge și îl introduce în oase,astfel scade cantitatea
de calciu din sânge (hipocalcemie)
-deci calcitonina este un hormon hipocalcemiant exact opusul parathormonului care era
hipercalcemiant
-reglarea secreției de calcitonină are loc în funcție de calcemie: creșterea cantității de
calciu din sânge (hipercalcemia) duce la creșterea secreției de calcitonină, calcitonina va
scădea cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie), scăderea cantității de calciu din sânge
(hipocalcemia) va duce la inhibarea (oprirea) secreției de calcitonină

35
Cum învăț?

Parathormonul și calcitonina au efecte opuse:


-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de
parathormon, parathormonul va crește cantitatea de calciu din sânge (hipercalcemie)
-creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de parathormon și la stimularea secreției de calcitonină
-calcitonina va scădea cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie)
-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de calcitonină și la stimularea secreției de parathormon

E. PANCREASUL ENDOCRIN
-pancreasul se află în
cavitatea abdominală, este acoperit
parțial de stomac și se află în curbura
duodenului (segment al intestinului
subțire care vine în continuarea
stomacului)
-format din cap, corp și coadă
și este traversat de canalul
pancreatic principal (de la coadă
și până la cap) și de canalul
pancreatic accesor/secundar (numai
la cap), prin canale trec enzimele
digestive

Fig.17 Poziția pancreasului în cavitatea


36
abdominală
Cum învăț?

Fig.18 Pancreasul Fig.19 Structura internă a pancreasului


Pancreasul la microscop

-are o componentă: - exocrină –acinii pancreatici care secretă enzime digestive


- endocrină – insulele Langerhans care secretă hormoni

Pancreasul endocrin
-format din insule de celule endocrine - insulele Langerhans
-insulele Langerhans conțin mat multe tipuri de celule secretorii:
 celulele a (20%) -secretă glucagon, a - alfa
 celulele β (60-70%) - secretă insulină β - beta
 celulele Δ (10%) – secretă somatostatină
Δ - delta

1. Insulina
-descoperită de cercetătorul român Nicolae C. Paulescu în 1921, pentru redescoperirea ei,
în 1923, canadienii F.G. Banting și J.J.R. Macleod au primit Premiul Nobel
-singurul hormon cu efect anabolizant (de sinteză, formare) pentru toate
metabolismele intermediare
37
Cum învăț?

-singurul hormon hipoglicemiant (care scade glicemia- scade cantitatea de glucoză din
sânge)

a. Efectele insulinei
METABOLISM FICAT ȚESUT ADIPOS MUȘCHI
GLUCIDIC -crește -crește transportul de -crește transportul de
glicogenogeneza glucoză în celule (folosită glucoză în celule (folosită
(sinteza de glicogen) pentru sinteza lipidelor) pentru producerea de
energie și sinteză de
-scade -crește sinteza de glicerol glicogen)
gluconeogeneza (component al lipidelor) -crește glicoliza
(sinteza de glucoză din (descompunerea glucozei)
produși non-glucidici) -crește sinteza de
glicogen
LIPIDIC -crește lipogeneza -crește sinteza trigliceridelor
(sinteza lipidelor) (lipide) și acizilor
grași(componente ale lipidelor)
-crește sinteza enzimelor
lipogenetice (care ajută la
producerea lipidelor)
-scade lipoliza
(descompunerea lipidelor)
PROTEIC -scade proteoliza -crește captarea
(descompunerea aminoacizilor
proteinelor) (componente ale
proteinelor)
-crește sinteza proteică

-efectul global al insulinei este HIPOGLICEMIA (scade cantitatea de glucoză din sânge)

38
Cum învăț?

b. Reglarea secreției de insulină


-stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de glucoză în
sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește hiperglicemie
secreție de insulină
-insulina introduce glucoza în celule și astfel scade cantitatea de glucoză din sânge
(hipoglicemie)
-hipoglicemia inhibă secreția de insulină

c. Disfuncții (Boli)
Hiposecreție de insulină – DIABET ZAHARAT
Deficitul de insulină cu incapacitatea organismului de a oxida glucidele (diabetul zaharat)
constituie o boală metabolică complexă, caracterizată prin prezența valorilor crescute ale
glicemiei la determinări repetate. Pacienții prezintă hiperglicemie, glicozurie (glucoză în urină
ceea ce nu este normal), poliurie (urinează mai mult), polidipsie (bea multă apă), polifagie
(manâncă mult), dezechilibre acido-bazice și electrolitice. Complicațiile bolii provoacă și
compromiterea morfofuncțională a unor țesuturi și organe de importanță vitală, cum ar fi
sistemele nervos, cardiovascular sau excretor.

Hipersecreție de insulină
Excesul de insulină se caracterizează prin hipoglicemie severă (scade cantitatea de
glucoză din sânge), care poate compromite dramatic funcția sistemului nervos.

2. Glucagonul
-are efecte opuse insulinei

39
Cum învăț?

a. Efectele glucagonului
METABOLISM EFECTE
GLUCIDIC -crește glicogenoliza (descompunerea glicogenului în glucoză)
-crește gluconeogeneza (sinteza de glucoză din produși non-glucidici)
LIPIDIC -crește lipoliza (descompunerea lipidelor)
PROTEIC -crește proteoliza (descompunerea proteinelor)
ALTE EFECTE -crește forța de contracție miocardică (a inimii)
-crește secreția biliară (sucul secretat de vezica biliară – fierea)
-scade secreția gastrică (a stomacului)

b. Reglarea secreției de glucagon


-stimulul pentru secreția de glucagon este hipoglicemia (scăderea cantității de glucoză în
sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) scade hipoglicemie
secreție de glucagon
-glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge (hiperglicemie)
-hiperglicemia inhibă secreția de glucagon

Insulina și glucagonul au efecte opuse:


-stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de glucoză în
sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește (hiperglicemie), crește secreția de
insulină
-insulina scade cantitatea de glucoză din sânge (hipoglicemie)
-hipoglicemia inhibă secreția de insulină dar o stimulează pe cea de glucagon
-glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge (hiperglicemie)
-hiperglicemia inhibă secreția de glucagon, dar o crește pe cea de insulină

40
Cum învăț?

F. EPIFIZA/ GLANDA PINEALĂ

-situată între tuberculii/coliculii


cvadrigemeni superiori (situați pe
fața posterioară a mezencefalului)
-intră în componența
epitalamusului (component al
diencefalului)
-anatomic și funcțional,
are conexiuni cu epitalamusul,
cu care formează un sistem
neurosecretor epitalamo-epifizar Fig.20 Fața posterioară a trunchiului cerebral
-epifiza are legături strânse cu retina

1. Hormoni
-sunt melatonina și vasotocina
-extractele de epifiză au și efecte metabolice, în metabolismul lipidic, glucidic, proteic, și
în cel mineral

a. Melatonina
-are acțiune frenatoare (oprire) asupra funcției gonadelor (testicule și ovare)
-stimulii luminoși produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secreției de
melatonină
-la întuneric, secreția de melatonină crește, frânând/oprind funcția gonadelor
b. Vasotocina
-are o puternică acțiune antigonadotropă(inhibă acțiunea gonadotropilor)mai ales anti-LH

41
Cum învăț?

G. TIMUSUL

-rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei(dezvoltării), până la pubertate


-are localizare retrosternală (în spatele sternului), între plămâni și sub tiroidă
-la pubertate, involuează, fără să dispară complet

Fig.21 Localizarea timusului


Organele limfatice produc limfă și
limfocite.
-glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor
Organe limfatice/limfoide
endocrin și organ limfatic centrale:
-în organism are atât rol de organ limfatic  măduva osoasă
hematogenă
central, cât și de glandă endocrină
 timusul
-funcțiile timusului sunt puternic blocate de hormonii
Organe limfatice/limfoide
steroizi, care determină involuția lui periferice:
 ganglionii limfatici
 splina
 amigdalele etc.
Limfocitele fac parte din
a. Rol de glandă endocrină categoria leucocitelor și sunt de 2
-nu au fost individualizați hormoni ca atare dar se cunosc feluri:
o serie de efecte ale extractelor de timus:  limfocite B
 limfocite T

42
Cum învăț?

 acțiune de frânare a dezvoltării gonadelor (testicule și ovare)


 acțiune de stimulare a mineralizării osoase
 efecte de oprire a mitozelor (diviziuni celulare ale celulelor corpului)

b. Rol de organ limfatic central


-unitatea histologică (de structură) a timusului este lobulul timic, format dintr-o rețea de
celule reticulare, între care se află timocite (celule ale timusului)

-timocitele sunt celule hematoformatoare (care formează celule ale sângelui)


primordiale (stem) migrate/venite din măduva hematogenă a oaselor și transformate sub
influența factorilor locali în celule limfoformatoare (care produc limfocite) de tip T

-timocitele însămânțează(se depun) organele limfatice/limfoide periferice (ganglionii


limfatici, splina, amigdalele etc.)

43
Cum învăț?

III. SISTEMUL OSOS

-participă la realizarea mișcării/locomoției împreună cu sistemul muscular


-are rol pasiv în cadrul mișcării iar sistemul muscular are rol activ (mușchiul este cel care
se contractă trăgând după el osul), sunt dure, rezistente, cu inervație și vascularizație proprie
-după forma lor, oasele se clasifică în:
 oase lungi — predomină lungimea, au o diafiză și 2 epifize: humerus, radius, ulnă,
femur, tibie, fibula
 oase late — predomină lățimea și înălțimea: parietal, frontal, occipital, stern,
scapula, coxal
 oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale: carpiene, tarsiene
-există și oase, cum ar fi rotula, care se găsesc în grosimea unui tendon (tendonul
cvadricepsului femural), aceste oase se numesc sesamoide; există, de asemenea, și oase
alungite, cum ar fi coastele și clavicula, la care predomină lungimea, dar care nu prezintă
diafiză și epifize, așa cum au oasele lungi
-oasele sunt formate din țesut osos:
 țesut osos compact/haversian
– diafiza oaselor lungi
 țesut osos spongios – epifizele oaselor lungi
și în interiorul celor scurte și late
-celule țesutului osos sunt:
 osteoblaste- celule tinere care
formează osul
 osteocite- celule mature –provin
din osteoblastele maturate
 osteoclaste – celule gigantice care
distrug osul

44
Fig.22 Os lung
Cum învăț?

-la suprafața oaselor se află o foiță subțire de țesut conjunctiv numită periost

1. Osteogeneza și creșterea oaselor


-dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transformarea
țesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului
-după originea lor, oasele se împart în
 oase de membrană - dezvoltate prin osificare desmală (endoconjunctivă)
 oase de cartilaj - dezvoltate prin osificare encondrală

a. Osificarea desmală/endoconjunctivă
-formează oase de membrană
-într-o membrană conjunctivă apar centre de
osificare care cresc și se unesc între ele formând osul final
-formează oasele bolții cutiei craniene, parțial
claviculele și mandibula
-realizează și creșterea în grosime a oaselor lungi pe
seama (cu ajutorul) zonei interne osteogene a periostului

b.Osificarea encondrală/ de cartilaj


-formează oase de cartilaj
-în osul lung format inițial din țesut cartilaginos apar
Fig.23 Osificarea desmală
centre de osificare, mai întâi în diafiză, ulterior și în epifize,
aceste centre se numesc puncte de osificare primitivă(primară) care cresc și se unesc între ele
-osificarea epifizelor începe mai târziu, după ce ele au ajuns aproape de dimensiunile
definitive, inițial în epifize apar niște capilare sangvine și apoi centrii de osificare
-până în jurul vârstei de 20 de ani, între epifize și diafiză rămân niște zone de țesut
45
Cum învăț?

cartilaginos hialin numite cartilaje de conjugare diafizoepifizare/ metafizare/de creștere


-celulele acestor cartilaje proliferează(se înmulțesc) numai spre diafiză, realizând astfel
procesul de creștere în lungime a osului
(celulele cartilajului sunt transformate în
celule osoase care se depun spre diafiză,
în acest timp alte celule cartilaginoase
sunt formate în cartilaj și vor intra în
procesul de transformare în celule osoase)
-după ce procesul de creștere a
încetat, în jurul vârstei de 20-25 de ani,
cartilajele de creștere sunt înlocuite de
țesut osos (cartilajele se transformă
complet în țesut osos), iar epifizele se
sudează la diafize, epifizele vor rămâne
acoperite cu un strat subțire de cartilaj
hialin, numit cartilaj articular

-osificarea encondrală formează


oasele membrelor, oasele scurte și
oasele bazei craniului Fig.24 Osificarea encondrală
-osificarea encondrală realizează
creșterea în lungime a osului la nivelul cartilajului de creștere

2. Scheletul
-reprezintă totalitatea oaselor așezate în poziție anatomică

46
Cum învăț?

a. Scheletul capului
-format din:
 neurocraniu – adăpostește encefalul  viscerocraniu: - la nivelul său se află
 4 oase nepereche: -frontal segmentele periferice ale organelor de simț și
-etmoid primele segmente ale sistemelor respirator și
-sfenoid digestiv
-occipital  6 oase perechi: -maxilare
 2 oase perechi: - temporale -palatine
-parietale -nazale
-lacrimale
-zigomatice
-cornetele
nazale inferioare
 2 oase nepereche: - vomerul
- mandibula

Fig.25. Vedere laterală a


craniului secționat

47
Cum învăț?

Fig.26 Fața anterioară a craniului

Fig.27 Fața bazală a


craniului (baza craniului)

48
Cum învăț?

b.Scheletul trunchiului
-format din coloană vertebrală, stern, coaste și bazin
-bazinul este alcătuit din osul sacru și cele două oase coxale

Coloana vertebrală
-reprezintă scheletul axial
-situată în partea mediană (pe mijloc) și posterioară a corpului
-are 3 roluri;
 ax de susținere a corpului
 protejarea măduvei spinării
 executarea diferitelor mișcări ale trunchiului și capului
-formată din 33-34 vertebre
-are 5 regiuni:
 cervicală – 7 vertebre (prima este numită atlas a doua axis)
 toracală (dorsală) – 12 vertebre
 lombară – 5 vertebre
 sacrală – 5 vertebre sudate= osul sacru
 coccigiană – 4-5 vertebre sudate= osul coccis

49
Cum învăț?

Fig.28 Coloana vertebrală

50
Cum învăț?

-structura unei vertebre diferă în funcție de regiune și de rolul îndeplinit


-vertebra prezintă, în partea sa anterioară, corpul vertebral, iar posterior, arcul vertebral,
care este legat de corpul vertebral prin 2 pediculi vertebrali
-de pe arcul vertebral pornesc următoarele formațiuni osoase: apofiza spinoasă, apofiza
transversă, apofiza articulară superioară
-pediculii vertebrali prin suprapunere, delimitează orificiile intervertebrale (de
conjugare) prin care ies nervii spinali
-între corpul vertebral, pediculii vertebrali și arcul vertebral se află orificiul vertebral,
care, prin suprapunere, formează canalul vertebral ce adăpostește măduva spinării

Fig.29 Alcătuirea vertebrei (în imagine- vertebră lombară)

Osul sacru (fig.28)


-provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale
-este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza în sus
-fețele laterale ale sacrului prezintă o suprafață de articulare pentru osul coxal
-vârful sacrului, îndreptat în jos, se unește cu baza coccisului.

51
Cum învăț?

Coccigele (fig.28)
-rezultă din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene
-formă triunghiulară cu baza în sus care se articulează cu sacrul

Coloana vertebrală prezintă curburi: (fig.28)


 în plan sagital – lordoze - când au concavitatea(scobitura)posterior (regiunile
cervicală și lombară)
- cifoze (cocoașă) când concavitatea(scobitura) privește anterior
(regiunile toracală și sacrală)
 în plan frontal - scolioze și pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta(ca litera S)

Scheletul toracelui (fig.30)


-format anterior de stern, posterior de coloana vertebrală, iar lateral, de coaste

Sternul
-este un os lat situat anterior, pe linia mediană (pe mijloc) a toracelui
-format din:
 manubriu
 corp
 apendicele xifoid - rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 40 de ani

Coastele
-sunt arcuri osteocartilaginoase(au o parte osoasă și una formată din cartilaj)
-situate în partea laterală a toracelui
-întinse de la coloana vertebrală toracală până la stern

52
Cum învăț?

-formate - posterior - un arc osos care se articulează cu vertebrele toracale


- anterior - din cartilajul costal
-sunt 12 perechi
 primele 7 perechi - coaste adevărate, cartilajul lor articulându-se direct cu sternul
 perechile VIII, IX, X - coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin
intermediul cartilajului coastei a VII-a
 ultimele 2 coaste XI și XII–coaste flotante(libere)nu au cartilaj și nu ajung la stern
-posterior, scheletul toracelui este format de către cele 12 vertebre toracale

Fig.30 Toracele osos

53
Cum învăț?

c. Scheletul membrelor
Scheletul membrelor superioare
-format din: - scheletul centurii scapulare

-scheletul membrului superior liber

-centura scapulară leagă membrul superior de


torace - formată din claviculă și scapulă/ omoplat

 clavicula - este un os lung de forma literei


„S“ culcată, care se articulează lateral cu
scapula și medial cu manubriul sternal
 scapula/omoplat - este un os lat pe fața
posterioară a toracelui, are formă
triunghiulară, așezat cu baza în sus, lateral
se articulează cu humerusul (fig.30)
-scheletul membrului superior liber
 scheletul brațului - osul humerus
 scheletul antebrațului – 2 oase lungi:
 radiusul -lateral Fig.31 Scheletul membrului superior
 ulna - medial
 scheletul mâinii - format
din:
 8 oase carpiene
 5 metacarpiene
 14 falange
o 2 falange pentru
degetul I –police
o 3 falange pentru
restul degetelor
Fig.32 Scheletul
54
mâinii
Cum învăț?

Scheletul membrelor inferioare


-format din: - centura pelvină
- scheletul membrului inferior liber
-centura pelvină leagă membrul inferior de scheletul trunchiului - formată din oasele
coxale și sacrul; împreună acestea formează bazinul/pelvisul osos
 oasele coxale sunt 2 și se articulează anterior între ele, formând simfiza pubiană,
iar posterior se articulează cu sacrul; osul coxal provine din sudarea a 3 oase: ilion,
ischion și pubis, aceată sudare se datorează adaptării la stațiunea bipedă (în 2
picioare), membrele inferioare fiind diferențiate în vederea funcției de preluare a
greutății corpului și de locomoție

Fig.33 Centura pelvină/ bazinul/


pelvisul osos

Fig.34 Oasele coxalului

55
Cum învăț?

-scheletul membrului inferior liber


 scheletul coapsei – osul femur, cel
mai lung os din corp
 scheletul gambei - 2 oase lungi
 tibia – medial, mai
voluminoasă Fig. 35

 fibula/peroneu – lateral, Scheletul


membrului
mai subțire
inferior
 rotula - este un os triunghiular, cu
baza în sus, situat în tendonul
mușchiului cvadriceps femural; fața
sa posterioară se articulează cu
epifiza distala a femurulul

Fig.36 Rotula

 scheletul piciorului - format din:


 7 oase tarsiene
 5 metatarsiene
 14 falange
o 2 falange pentru degetul I –haluce
o 3 falange pentru restul degetelor

56

Fig.37 Scheletul piciorului


Cum învăț?

3. Rolul oaselor în organism


Pârghia este o bară rigidă care se poate
a. Rol de pârghii ale sistemului locolotor roti în jurul unui punct fix numit punct de
-în cadrul organismului, elementele unei pârghii sunt: sprijin(S) și asupra căreia acționează două
forțe: forța care trebuie învinsă, numită
 punct de sprijin (S) – o articulație
forță rezistentă(R) și forța cu ajutorul
 forța rezistentă (R) – osul care trebuie mișcat căreia este învinsă forța rezistentă, numită

 forța activă (S) – mușchiul care mișcă osul forță activă(F).

-în organism există pârghii de cele trei ordine (Wikipedia)

I. articulația craniului cu coloana vertebrală


-S se află între R și F
-articulația dintre craniu și coloană este punctul de
sprijin (S)
-craniul este forța de rezistență (R) și el trebuie
mișcat
-mușchiul care mișcă craniul este forța activă (F)
-mișcarea din cadrul aceste pârghii este extensia
capului (dă capul pe spate) Fig.38 Pârghia de ordinul I

II. articulația dintre oasele gambei și picior


-R se află între F și S
-către vârful piciorului este punctul de sprijin (S)
-oasele piciorului sunt forța de rezistență (R) și trebuie
mișcate
-mușchiul care mișcă oasele este forța activă (F)
-mișcarea din cadrul aceste pârghii este de ridicare pe
vârfuri (stă pe vârfuri)

Fig.39 Pârghia de ordinul II


57
Cum învăț?

III. articulația dintre osul brațului și cele ale antebrațului


-F se află între S și R
-articulația cotului este punctul de
sprijin (S)
-oasele antebrațului sunt forța de
rezistență (R) și ele trebuie mișcate
-mușchiul care mișcă oasele
antebrațului este forța activă (F)
-mișcarea din cadrul aceste pârghii este Fig.40 Pârghia de ordinul III

flexia antebrațului (antebrațul se lipește de braț)

b. Rol de protecție a unor organe vitale


 cutia craniană pentru encefal
 canalul rahidian/canalul medular pentru măduva spinării (măduva trece prin el)
 cutia toracică (formată din coaste, stern, vertebre toracice) pentru inimă și plămâni
 bazinul osos/pelvisul osos pentru organele pelvine

c. Rol antitoxic
-oasele rețin numeroase substanțe toxice (Hg – mercur, Pb-plumb, F-fluor) pătrunse
accidental în organism și le eliberează treptat fiind apoi eliminate renal
-în felul acesta, concentrația sangvină a toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite
efectele nocive asupra altor organe deoarece substanțele toxice sunt elibereate treptat în sânge
astfel încât rinichiul are timp sa le elimine înainte ca acestea să determine efecte nocive asupra
altor organe

58
Cum învăț?

d. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice (care produc celule


ale sângelui)
-la copii, toate oasele conțin măduvă hematogenă care produce celule ale sângelui
-la adult - oasele late conțin măduvă roșie/hematogenă
-oasele lungi conțin în canalul din diafiza lor o măduvă galbenă (țesut adipos cu
rol de rezervă)
-la vârstnici, măduva din diafiza oaselor lungi este cenușie, nefuncțională

e. Rol în metabolismul calciului, fosforului și electroliților


-oasele reprezintă principalul rezervor de substanțe minerale al organismului

Compoziția chimică a oaselor


-osul conține 20% apă și 80% reziduu uscat
-alcătuit dintr-o:
 matrice organică solidă
 săruri minerale (depozitele de săruri de calciu)
-matricea organică a osului - oseina
 este alcătuită 90-95% din fibre de colagen, care au o mare rezistență, ele se extind
în primul rând de-a lungul liniilor de forță de tensiune și dau osului marea sa
rezistență (se extind de-a lungul zonelor mai solicitate)
 restul este un mediu omogen numit substanță fundamentală
 fibrele de colagen și substanța fundamentașă formează oseina
 matricea organică este întărită de sărurile minerale
-sărurile minerale/substanțe anorganice
 întăresc matricea organică
 reprezentate în special de fosfatul de calciu, cea mai importantă substanță cristalină
este hidroxiapatita
59
Cum învăț?

La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe. O particularitate


metabolică o constituie marea afinitate a substanței fundamentale față de sărurile minerale.

4. Articulațiile
-sunt organe de legătură între oase
-sunt sediul mișcărilor
-după gradul de mobilitate, articulațiile se împart în sinartroze și diartroze

a. Sinartroze
-sunt articulații fixe, imobile
-nu au cavitate articulară
-în ele se execută mișcări foarte reduse
-după tipul țesutului care se interpune între cele 2
oase care se articulează, există:
 sindesmoze - se interpune țesut fibros –
ex. suturile craniene
 sincondroze — se interpune țesut
Fig.41 Sindesmoză între
cartilaginos – ex. simfizele (fig.33 simfiza pubiană)
oasele parietale
 sinostozele — se interpune țesut osos (sunt
sindesmoze și sincondroze osificate/transformate în țesut osos odată cu înaintarea în
vârstă)

b. Diartrozele
-articulații care posedă un grad variabil de mobilitate
-se împart în amfiartroze și artrodii (articulații mobile)

60
Cum învăț?

Amfiartrozele
-sunt articulații semimobile
-au suprafețe articulare plane sau ușor concave
-ex. articulațiile dintre corpurile vertebrale care
se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale
Fig.42 Amfiartroză între corpurile
vertebrale ale coloanei vertebrale
Artrodiile
-sunt articulații sinoviale
-au o mare mobilitate
-mișcările depind de forma suprafețelor articulare
-mișcările se pot realiza în jurul unui ax, a două axe sau 3 trei axe
-artrodiile prezintă mai multe elemente structurale:
 capsula articulară - învelește capetele oaselor care se articulează
 ligamente articulare – întăresc articulația, facând-o mai stabilă
 suprafețe articulare – suprafețele oaselor care se articulează, deasupra
suprafețelor articulare se află cartilajul articular
care le învelește
 membrana sinovială – se află pe fața înternă a capsulei articulare și secretă
lichidul sinovial (cu rol de lubrifiant) care diminuează
frecarea și favorizează alunecarea oaselor în articulație
 cavitatea articulară – spațiul cuprins în interiorul articulației

61
Cum învăț?

Fig. 43 Capsula și ligamentele articulare

Fig.44 Interiorul articulației


(articulația genunchiului)

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie


a. Deformările
Pot apărea la nivelul oricărui
component al sistemului osos; cele mai
întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei
vertebrle: cifoza, lordoza și scolioza. Cifoza
reprezintă o exagerare a curburii coloanei
62

Fig. 45 Deformările coloanei vertebrale


Cum învăț?

toracale; lordoza reprezintă o exagerare a convexității coloanei lombare, iar scolioza o curbare
laterală, anormală (în formă de S) a coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al acesteia.

b. Fracturile
Întreruperea continuității anatomice/rupere a unui os. De regulă survin în urma unor
traumatisme dar există și situații particulare, în cadrul unor boli când pot fi și spontane (osul
este fragil sau fragilizat în cadrul unei suferințe sistemice).

c. Entorsele
Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulații, precum și a
ligamentelor de vecinătate. Pot avea diverse grade de gravitate, tratamentul facăndu-se
diferențiat. Se asociază frecvent cu sinovite (inflamații ale membranei sinoviale). Doar
ligamentele se alungesc, oasele rămân la locul lor. Popular entorsele sunt sinonime cu expresiile
“mi-am scrântit mâna/picorul etc.” sau “am călcat strâmb cu piciorul”.

d. Luxațiile
Semnifică dislocarea elementelor componente ale unei articulații, în special a
suprafețelor articulare. Oasele ies din articulație și e nevoie să fie puse la loc. Cele mai
vulnerabile articulații sunt cele ale genunchiului și umărului.

e. Bolile reumatismale
Termenul de artrită este general pentru un număr de peste 50 de afecțiuni articulare
diferite, toate având ca simptom edemul, inflamația și durerea. Cauzele celor mai multe artrite
rămân necunoscute dar multe dintre ele survin unor traumatisme sau procese infecțioase.

63
Cum învăț?

IV. SISTEMUL MUSCULAR


-este format din mușchi, care sunt organe active ale mișcării, acest rol este realizat de către
musculatura scheletică — somatică — având în structura sa țesut muscular striat
-mușchii au forme variate
 mușchi fusiformi — biceps, triceps
 mușchi triunghiulari — piramidal al abdomenului
 mușchi de formă patrulateră — marele drept abdominal si marele dorsal
 mușchi în formă de cupolă — diafragma
 mușchi în formă de trapez — mușchiul trapez
 mușchi circulari — orbicularul buzelor si cel al pleoapelor, sfincterele

1. Structura mușchiului
-mușchii scheletici prezintă:
 corpul mușchiului - o porțiune centrală musculară, mai voluminoasă, format din
fibre musculare striate
 2 tendoane - extremități de culoare alb-sidefie, conțin țesut fibros
o unul dintre tendoane se inseră pe osul fix (osul care nu se va mișca) și
se numește originea mușchiului; în general originea mușchiului este
unică (se prinde doar de o singură zonă a unui os) dar există și mușchi
cu mai multe origini: biceps, triceps, cvadriceps
o celălalt se prinde de osul mobil și se numește inserția mușchiului
-la exteriorul corpului muscular se află fascia mușchiului - o membrană conjunctivă
-sub fascie se află epimisium - o lamă de țesut conjunctiv
-din epimisium pornesc, în interior, septuri conjunctive numite perimisium și care
delimitează fasciculele musculare
-fasciculele musculare sunt alcătuite din mai multe fibre musculare

64
Cum învăț?

-fiecare fibră musculară este învelită de endomisium – o teacă fină de țesut conjunctiv
-mușchiul are o bogată vascularizație
Fibră musculară = Celulă musculară
-inervația mușchiului este dublă:
 somatică – inervează fibrele musculare
 vegetativă – inervează vasele de sânge ale mușchiului determinând reacții
vasomotorii (vasodilatație, vasoconstricție)

Fig. 46 Structura
mușchiului

2. Principalele grupe de mușchi scheletici


a. Mușchii capului
-2 categorii de mușchi:

 mușchii mimicii - prin contracția lor, determină diferite expresii ale feței ex.
orbicularul buzelor și cel al pleoapelor, mușchiul occipitofrontal (format din
mușchiul frontal și occipital)

 mușchii maseteri - intervin în realizarea actului masticației ex. mușchiul maseter,


mușchiul temporal

65
Cum învăț?

Fig. 47 Mușchii

capului și gâtului

Zonele albe sunt


fasciile mușchilor

b. Mușchii gâtului
-în regiunea anterolaterală a gâtului se
află o serie de mușchi, așezați pe mai multe
planuri, care, dinspre suprafață spre
profunzime, sunt:

 mușchiul pielos al gâtului -


încrețește pielea gâtului

 mușchiul sternocleidomastoidian
Fig. 48 Mușchii capului și gâtului

c. Mușchii trunchiului
Mușchii spatelui și ai cefei
-mușchiul trapez - superior și în plan superficial
-mușchii romboizi- profund (sub) față de mușchiul trapez
-mușchiul marele dorsal – inferior/mai jos de mușchiul trapez
66
Cum învăț?

Fig. 49 Mușchii spatelui și ai cefei

Mușchii anterolaterali ai toracelui


-anterior și superficial:
 marii pectorali
 micii pectorali – se află sub
marii pectorali
-anterior și mai profund de pectorali:
 mușchii subclaviculari
 dințații mari – situați lateral
-în spațiile intercostale:
 mușchii intercostali externi
 mușchii intercostali interni
Fig.50 Mușchii toracelui
-la baza cutiei toracice:
 diafragma- un mușchi lat, separă cavitatea toracică de cea abdominală, are o față
boltită spre torace și o față concavă spre abdomen
67
Cum învăț?

Fig.51 Mușchii toracelui Fig.52 Diafragma

Mușchii anterolaterali ai abdomenului


-sunt mușchi lați
 mușchii drepți abdominali – de o parte și de alta a liniei mediane/linia albă(linia
verticală care trece prin mijlocul abdomenului)
 mușchii piramidali - anterior de drepții abdominali
 mușchiul oblic extern
 mușchiul oblic intern lateral de drepții abdominali
 mușchiul transvers al abdomenului

Linia alba
Fig. 53 Mușchii
(linia mediana)
abdomenului

68
Cum învăț?

d. Mușchii membrelor
Mușchii membrului superior
-mușchii umărului
 mușchiul deltoid– sub piele, realizează abducția brațului (fig.56) – îndepărtarea lui
de corp de cu
ridicarea lui la
orizontală
-mușchii brațului
 anterior
 mușchiul biceps
brahial
sub
 mușchiul brahial
m.biceps
brahial  mușchiul sub m.biceps brahial

coracobrahial
 posterior Fig.54 Mușchii anteriori ai brațului și antebrațului
 mușchiul triceps
-mușchii antebrațului
 anterior
 sunt flexori ai antebrațului și ai mâinii și
pronatori ai mâinii (realizează flexia și
pronația mâinii) fig.56
 sunt flexori ai degetelor (unii) (realizează
flexia degetelor)
 posterior și lateral
 suni extensori ai antebrațului, mâinii și
degetelor (realizează extensia) fig.56
Fig.55 Mușchii posteriori ai
-mușchii mâinii – mâna are un aparat muscular complex și are brațului și antebrațului
69
Cum învăț?

mușchi numai pe fața sa palmară/volară (palma) și în spațiile interosoase

Fig.56 Mișcări la nivelul membrului superior

Mușchii membrului inferior


-mușchii bazinului

 mușchii fesieri - în jurul articulației șoldului

-mușchii coapsei
 loja anteromedială
 mușchiul croitor – în loja anterioară și este cel mai lung mușchi al corpului
 cvadricepsul femural – în loja anterioară și sub mușchiul croitor
 mușchiul adductor mare
 mușchiul adductor scurt în loja medială, prin contracție, apropie coapsele
 mușchiul adductor lung între ele – mișcarea de adducție
 mușchiul drept medial
 loja posterioară
 mușchiul biceps femural
 mușchiul semitendinos
 mușchiul semimembranos

70
Cum învăț?

Fig.58 Mușchii coapsei -


loja posterioară
Fig.57 Mușchii coapsei - loja anteromedială

-mușchii gambei
 loja anterolaterală
 mușchiul tibial anterior în loja anterioară
 mușchii extensori ai degetelor
 mușchiul peronier scurt în loja laterală
 mușchiul peronier lung
 loja posterioară
 mușchiul gastrocnemian superficial, împreună formează tricepsul sural
 mușchiul solear
 mușchiul tibial posterior profund, fac extensia labei piciorului și flexia
 mușchii flexori ai degetelor degetelor
-mușchii piciorului - așezați atât pe fața dorsală, cât și pe fața plantară

71
Cum învăț?

Fig.59 Mușchii gambei

Fig.60 Mușchii superficiali ai lojei posterioare

Fig.61 Mușchii profunzi ai lojei posterioare

72
Cum învăț?

Fig. 62 Mișcări la nivelul membrului inferior

3. Structura celulei musculare striate/fibrei musculare striate

-mușchii scheletici sunt alcătuiți din țesut muscular striat


-țesutul muscular striat este alcătuit din celule musculare striate/ fibre musculare striate,
grupate în pachete numite fascicule
-fibra musculară striată are o formă alungită și cilindrică și poate atinge o lungime de până
la câțiva zeci de centimetrii
-membrana fibrei musculare se numește sarcolemă, citoplasma fibrei musculare se
numește sarcoplasmă
-o fibră musculară are:
 numeroși nuclei dispuși periferic
 numeroase mitocondrii
 reticulul endoplasmatic - formează saci care depozitează calciu
-fibra musculară conține organite specifice numite miofibrile

73
Cum învăț?

-miofibrilele sunt alcătuite din :


 miofilamente subțiri de actină
 miofilamente groase de miozină
-miofilamentele de actină sunt dispuse printre cele de miozină și invers
-miofilamentele sunt dispuse la același nivel și paralel cu axul longitudinal al fibrei,
formând astfel :
 discuri clare - formate din miofilamente subțiri de actină
 discuri întunecate - formate din miofilamente groase de miozină
-discurile clare și întunecate alternează între ele dând aspectul striat al fibrei musculare
-discurile întunecate sunt străbătute de o bandă luminoasă banda H
-discurile clare sunt străbătute de membrană Z întunecată
-segmentul cuprins între două membrane Z se numește sarcomer
-sarcomerul este unitatea morfofuncțională a miofibrilei
-actina și miozina sunt proteine contractile

Fig. 63 Structura fibrei musculare striate

74
Cum învăț?

Fig.64 Structura sarcomerului

75
Cum învăț?

4. Fiziologia mușchilor scheletici


-mușchii scheletici asigură tonusul, postura, echilibrul, mimica și mișcările voluntare
-sunt componenta efectorie (efectorul) a reflexelor somatice de tonus, postură, echilibru și
redresare, precum și a activității motorii voluntare, a expresiei stărilor afectiv emoționale și
limbajului
-reprezintă aproximativ 40% din masa organismului

a. Proprietățiile mușchilor
Excitabilitatea
-se datorează proprietăților membranei celulare (permeabilitate selectivă, conductanța
ionică, polarizare electrică, pompe ionice)
-sarcolema (membrana) se poate depolariza și genera un potențial de acțiune
-mușchii răspund la un stimul printr-un potențial de acțiune propagat (de la locul unde
acționează stimulul, potențialul de acțiune se extinde la toată fibra musculară), urmat de
contracția caracteristică
-între manifestarea electrică (potențialul de acțiune) de la nivelul membranei fibrei
musculare și fenomenele mecanice (scurtarea sarcomerului ducând la contracție) de la nivelul
sarcomerului, se produce un lanț de reacții fizico-chimice, numit cuplaj excitatie-contracție (o
succesiune de etape care au loc între depolarizarea sarcolemei și contracția mușchiului)
-deci excitabilitatea este proprietatea membranei de a genera un potențial de acțiune
care va duce la declanșarea contracției fibrei musculare

Contractilitatea
-este proprietatea specifică mușchiului
-reprezintă capacitatea de a dezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta
-baza anatomică (structura/elementul/componentul din mușchi în care se realizează
contracția) a contractilității este sarcomerul
76
Cum învăț?

-baza moleculară (moleculele care paricipă și fac contracția să fie posibilă) o constituie
proteinele contractile actina și miozina
- vezi punctul b.Contracția mușchiului

Extensibilitatea
-este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv sub acțiunea unei forțe exterioare (dacă
tragem de ambele capete ale mușchiului, el se alungește, alungirea aceasta este pasivă deoarece
mușchiul nu consumă energie fiindcă cel care trage de capete este cel care realizează acțiunea și
nu mușchiul propriu-zis, mușchiul doar “se lasă alungit”)
-substratul anatomic (cine dă proprietatea de extensibilitate) al extensibilității î1 reprezintă
fibrele conjunctive și elastice din mușchi

Elasticitatea
-este proprietatea specifică mușchilor de a se deforma sub acțiunea unei forțe și de a
reveni pasiv la forma de repaus atunci când forța a încetat să acționeze (dacă tragem de mușchi
si apoi îi dăm drumul el revine la forma inițială în mod pasiv, adică fără să consume energie)
-baza anatomică (cine dă proprietatea de elasticitate) a acestei proprietăți o reprezintă
fibrele elastice din structura perimisiumului

Tonusul muscular
-este o stare de tensiune permanentă, caracteristică mușchilor care au inervație motorie
somatică și senzitivă intacte (mușchii care au nervii intacți)
-după denervare (dacă se taie/scot/lezează nervii din mușchi), tonusul mușchilor
scheletici dispare
-tonusul muscular este de natură reflexă/un reflex

77
Cum învăț?

b. Contracția mușchiului
-mușchiul se contractă ca răspuns la acțiunea unui impuls nervos când acesta ajunge la
nivelul plăcii motorii (sinapsa dintre neuroni și mușchi)
-impulsul nervos ajuns în butonii terminali ai axonului, determină fuzionarea veziculelor
pline cu mediator chimic cu membrana presinaptică a butonului terminal, eliberându-se astfel
mediatorul chimic - acetilcolina în fanta sinaptică ; acetilcolina se leagă de receptorii de pe
sarcolemă (membrana celulară a fibrei musculare striate), astfel se inițiază depolarizarea
sarcolemei cu producerea potențialului de acțiune
-potențialul de acțiune este scurt și se termină înainte ca mușchiul să se contracte
 potențialul de acțiune se propagă în interiorul fibrei musculare prin
niște canale și ajunge la reticulul endoplasmatic
etape din cuplajul
excitație-contracție  din sacii reticulului endoplasmatic se eliberează calciu în celulă
 calciul din celulă ajunge la miofilamentele din sarcomer unde se leagă
de anumite proteine
-astfel se inițiază contracția
-miofilamentele de actină glisează/ alunecă printre cele de miozină, astfel
membranele Z se apropie între ele iar sarcomerul se scurtează (miofilamentele de actină
se deplasează către interiorul sacomerului, catre banda H)
-scurtarea sarcomerului duce la scurtarea fibrei musculare, care duce la scurtarea
mușchiului, acest lucru înseamnă contracția mușchiului

SCURTAREA SARCOMERULUI = CONTRACȚIA MUSCULARĂ

78
Cum învăț?

Fig.65 Scurtarea
sarcomerului –
contracția mușchiului

direcția de
direcția de glisare glisare

c. Contracții ale fibrei musculare striate


Izometrice

-lungimea mușchiului rămâne neschimbată, dar tensiunea crește foarte mult

-în timpul acestui tip de contracție, mușchiul nu prestează lucru mecanic extern (mișcare);
toată energia chimica se pierde sub formă de căldură plus lucru mecanic intern

-ex. de contracție izometrică este susținerea posturii corpului sau când apucăm o greutate
și nu reușim să o ridicăm

79
Cum învăț?

Izotonice
Lucrul mecanic este efectuat de o forţă care acţionează asupra unui
-lungimea mușchiului obiect și îl deplasează. Forța continuă să acționeze pe toată durata
variază iar tensiunea rămâne deplasării. ex. când muți un dulap, tu ești forța care deplasează dulapul

constantă 2m mai încolo, tu continui să împingi dulapul până când el se


deplasează 2m.
-mușchii realizează lucru
ÎN ORGANISM
mecanic (mișcare)
Lucrul mecanic muscular se datoreză contracției musculare.
-aceste contracții sunt
Lucrul mecanic este un mijloc de transfer de energie de la un corp la
caracteristice majorității altul .
mușchilor scheletci Daca fluxul de energie este directionat de la muschi spre un anumit
-ex. ridici diferite obiecte segment al corpului, spunem că mușchiul poate efectua lucru mecanic
asupra segmentului
Lucrul mecanic intern este lucrul mecanic efectuat asupra
segmentelor corpului. ex. ridicarea propriei greutăți

Lucrul mecanic extern este lucrul mecanic efectuat asupra obiectelor


externe. ex. ridicarea greutăților, împingerea obiectelor

Fig.66 Contracție izometrică și


contracție izotonică
80
Cum învăț?

Auxotonică
-variază și lungimea și tensiunea mușchiului
-în timpul unei activități obișnuite, fiecare mușchi trece prin faze izometrice, izotonice și
auxotonice

d. Manifestările contracției musculare


Manifestările electrice
-sunt reprezentate de potențialul de acțiune al fibrei musculare
-stimularea fibrelor musculare pe cale naturală (de la placa motorie/sinapsa dintre neuron
și mușchi) sau artificială (cu curent electric) provoacă apariția unui potențial de acțiune
propagat/transmis în lungul fibrei cu o viteză de 30 m/s
-potențialele de acțiune ale unei unități motorii (ansamblul format dintr-un axon și fibrele
musculare pe care le inervează) se sumează, dând potențiale de placă motorie
-activitatea electrică a întregului mușchi sau a unităților motorii componente poate fi
înregistrată, obținându-se electromiograma

Manifestările chimice
-sunt inițiate prin mecanismul de cuplare excitație-contracție
-sunt reprezentate de succesiunea de etape cu reacțiile chimice care au loc între potențialul
de acțiune (manifestarea electrică) și scurtarea sarcomerului cu contracția mușchiului
(manifestarea mecanică) -vezi punctul b. Contracția mușchiului – acestea sunt etape din cuplajul
excitație-contracție
-procesele chimice din mușchi asigură energia necesară proceselor mecanice
-în primele 45-90 de secunde ale unui efort fizic moderat sau intens, metabolismul
muscular este anaerob (se realizează în absența oxigenului/ fără consum de oxigen), acesta este
timpul necesar aparatului cardiovascular să regleze aportul de oxigen prin dilatarea vaselor de

81
Cum învăț?

sânge din mușchi (vasodilatație) cu creșterea cantității de sânge cu oxigen care ajunge în mușchi
-după primele 2 minute de efort, necesitățile energetice (metabolismul) sunt satisfăcute în
cea mai mare parte aerob (în prezența oxigenului/ cu consum de oxigen) fiindcă vasele de
sânge sunt dilatate și mai mult sănge cu oxigen ajunge la mușchi

Manifestările mecanice
-sunt reprezentate de scurtarea sarcomerului urmată de contracția mușchiului
-se studiază cu ajutorul miografului
-aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag, determină o contracție musculară unică,
numită secusă musculară, (fig.67) care are următoarele componente:
 faza de latență: - durează din momentul aplicării excitantului și până la apariția
contracției; în timpul acestei faze, are loc manifestarea electrică a contracției care
inițiază recțiile din cuplajul excitație-contracție;durata fazei de latență depinde de
tipul de mușchi, la mușchiul striat este de cca 0.01 s
 faza de contracție - în medie 0,04 s
 faza de relaxare - durează 0,05
-durata totală a secusei este de 0,1 s
-amplitudinea ei variază proporțional cu intensitatea stimulului aplicat, până la o valoare
maximă, deoarece un stimul care crește în intensitate (devine mai puternic), va stimula mai
multe fibre
-dacă în loc de stimulare unică, se folosesc stimuli repetitivi, la intervale mici și regulate,
curba rezultată nu mai este o secusă, ci o sumație de secuse numit tetanos (fig.67) (contracție
tetanică), tetanosul poate fi:
 incomplet – apare la stimularea repetitivă cu frecvență joasă de 10-20 stimuli/
secundă; pe grafic apare un platou dințat(o linie cu mai multe curbe) reprezentând
sumarea incompletă a secuselor (mușchiul are o tendință de relaxare dar nu reușește
pentru că următorul stimul deja acționează și determină o nouă contracție)

82
Cum învăț?

 complet - apare la stimularea repetitivă cu frecvență mult mai mare 50-100


stimuli/secundă; pe grafic prezintă un platou regulat , exprimând sumația totală a
secuselor (mușchiul nu mai reușește să se relaxeze deloc pentru că stimulii sunt prea
frecvenți dar la un moment dat, în ciuda prezenței stimulului, apare oboseala
musculară )

Fig.67 Secusă și
tetanos

-toate contracțiile voluntare ale mușchilor din organism sunt tetanosuri și nu secuse,
deoarece comanda voluntară se transmite la mușchi prin impulsuri cu frecvență mare
-există însă în organism și situații în care contracția este o secusă:
 frisonul
 sistola cardiacă (bătaia inimii)
 contracția obținută în urma reflexului miotatic (reflexul miotatic)

83
Cum învăț?

Manifestările termice
-sunt reprezentate de producția de căldură în mușchi
-se datorează fenomenelor biochimice (reacții chimice) din fibra musculară
-randamentul contracției masei musculare este de 30%, ceea ce înseamnă că 70% din
energia chimică se transformă în energie calorică/ căldură
-randament = cât la sută din reactanți sunt transformați în produși de reacție în urma unei
reacții chimice (cât la sută din substanțele care participă la recție sunt transformate în alte
substanțe în urma unei reacții chimice), deci în urma reacțiilor chimice din mușchi, numai 30%
din reactanți sunt transformați în produși de reacție/ alte substanțe, restul de 70% reprezintă
pierderi, pierderile se fac sub formă de căldură

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie


1. Oboseala și forța musculară
Oboseala musculară este determinată de o stare de contracție prelungită și susținută a
mușchiului. Ea se datorează și este proporțională cu rata epuizării glicogenului muscular la
care contribuie și scăderea pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând
unele enzime. Se consideră că partea cea mai mare a oboselii musculare rezultă din incapaci-
tatea proceselor contractile și metabolice ale fibrei musculare de a realiza în continuare același
lucru mecanic. În plus, după o activitate musculară prelungită poate avea loc o diminuare a
transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncțiunii neuromusculare (placa motorie)ceea ce are
ca efect, în continuare, diminuarea contracției musculare.
Uneori, mușchiul obosit intră în contractură dureroasă (crampe musculare). Practicarea
unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la 2 - 48 de
ore de apariția unor dureri persistente, uneori foarte puternice la nivelul grupelor musculare
solicitate, fenomen numit febră musculară. Aceasta se atenuează sau chiar dispare la reluarea
aceluiași tip de efort.
84
Cum învăț?

Prevenirea instalării precoce a oboselii și scăderi forței musculare se poate realiza prin
gradarea progresivă a activității fizice, respectându-se curba capacității de efort pe parcursul
zilei și săptămânii.
Activitatea fizică intensă trebuie să alterneze cu pauze obligatorii pentru refacerea
capacității de efort.
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel întinderile și rupturile musculare.

2. Întinderi și rupturi musculare


Contracția excesivă a unui mușchi poate duce la întinderea sau chiar la ruperea sa, precum
și a țesutului conjunctiv adiacent (din jur).

3. Distrofiile musculare
Cunoscute și sub denumirea de miopatii, reprezintă un grup de afecțiuni musculare
ereditare, cu severitate diferită, progresive (care se agravează în timp), care se diferențiază
clinic prin distribuția selectivă a grupei musculare afectate.
În cazul acestor maladii de natură degenerativă (boli în care structura și funcțiile unui țesut
sau organ se pierd treptat) țesutul muscular striat scheletic este înlocuit succesiv cu țesutul
sclero-adipos. Prin retracțiile tendinoase, care pot însoți afecțiunile musculare, se ajunge la
deformări mai mult sau mai puțin accentuate ale trunchiului și membrelor.
Miopatiile pot apărea la vârsta preșcolară, la pubertate sau în jurul vârstei de 20 de ani și
rar la peste 32 de ani.

85
Cum învăț?

Bibliografie

1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint

IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma, Editura:
CD Press
3. Google Imagini

86