Sunteți pe pagina 1din 2

Exemple de incălcare a drepturilor omului in diferite țări ale lumii

Un raport global publicat de Human Rights Watchanalizează respectarea şi încălcarea


drepturilor omului în peste 90 de ţări şi teritorii, în intervalul 2013-2014.  Studiul, pe care îl
puteţi citi integral mai jos, cuprinde, pe lângă capitole dedicate fiecărei ţări analizate în
parte, eseuri dedicate principalelor probleme în materie de încălcare a drepturilor omului
în zilele noastre.
 

Primul eseu, Tyranny’s False Comfort: Why Rights Aren’t Wrong in Tough Times, scris de
directorul executiv al Human Rights Watch, Kenneth Roth, trece în revistă numeroase cazuri în
care guvernele tratează drepturile omului ca pe “un lux aferent perioadelor mai puţin încercate.”
Această tendinţă este, după părerea lui, contraproductivă şi agravează conflictele importante cu
care se confruntă multe ţări, cum ar fi ascensiunea grupului islamist fundamentalist ISIS sau
războiul împotriva mafiei drogurilor din Mexic.
Cel de-al doilea eseu, scris de Cyntha Wong, analizează sub titlul Internet at a Crossroads: How
Government Surveillance Threatens How We Communicate, pericolul unui scenariu “de-a
dreptulr orwellian”, în care “fiecare căutare online, fiecare contact electronic, fiecare email şi
fiecare tranzacţie sunt stocate” în baze de date guvernamentale, ce pot fi uşor folosite în scopuri
abuzive. Potrivit autoarei, supravegherea din partea guvernelor rămâne o problemă importantă
pentru comunitatea internaţională, care ar trebui, spunea ea, să preseze SUA şi Marea Britanie
să-şi reformeze semnificativ politicile politicile de supraveghere.
În Deadly Cargo: Explosive Weapons in Populated Areas, Steve Goose şi Ole Solvang arată că
majoritatea civililor ucişi în războaiele de azi sunt victime ale armelor explozive folosite în zone
populate. În ultimii doi ani, astfel de arme au ucis şi rănit zeci de mii de oameni — majoritatea
cetăţeni obişnuiţi — în atacuri care încalcă legile internaţionale. Autorii cer, printre altele, să nu
mai folosească astfel de arme, mai ales în zone populate: “Reducerea utilizării lor ar avea un
impact mai mare în protejarea civililor pe timpul conflictelor armate decât oricare altă măsură.”
Cel din urmă capitol, Raising the Bar: Mega-Sporting Events and Human Rights, este analiza lui
Minky Worden despre contradicţia între idealurile înalte decarate ale Jocurilor Olimpice şi ale
altor evenimente sportive de amploare şi abuzurile grave la adresa muncitorilor care le fac
posibile. Dacă, de pildă, Jocurile Olimpice de la Soci din 2014 au presupus evacuări forţate,
încălcări ale drepturilor muncitorilor, abuzuri la adresa cetăţenilor şi a jurnaliştilor, construirea
arenelor de la Cupa Mondială care va avea loc în Qatar în 2022 a dus deja la moartea a sute de
muncitori din sectorul construcţiilor.
Studiul include şi capitole separate dedicate celor 90 de ţări. Deşi România nu este inclusă în
raport, numele ei e invocat în legătură cu problema închisorilor CIA din alte ţări, unde au fost
torturaţi deţinuţi. “În ciuda dovezilor credibile că multe ţări UE — printre care Danemarca,
Germania, Lituania, Macedonia, România, Spania, Suedia şi Marea Britanie — au fost implicate
în programele de extrădare ale CIA, numai în Italia a luat măsuri. (…) Până acum, Italia este
singura ţară europeană care a condamnat oameni pentru implicarea în abuzurile CIA. Polonia a
recunoscut în cele din urmă că a găzduit un centru de detenţie, însă ancheta a fost stopată.
România şi Lituania neagă implicarea.”