MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CATEDRA: KINETOTERAPIE

PRACTICA KINETOTERAPEUTICĂ

Coordonator practică: Agapii Eugen

Metodist de specialitate: Perjesco Leonid
A efectuat: Malai Dumitru gr. 314K

Chișinău, 2019
 UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

AGENDA

Studentului Malai Dumitru__________________________

Anul III grupa 314 facultatea____Kinetoterapie_________

Conducătorul practicii Kinetoterapeutice_______Agapii Eugen____________

Metodist de specialitate _______Perjesco Leonid________________________

Agenda a fost începută la “ 04 ” Februarie 2019

Agenda a fost finisată la “ 15 ” Martie 2019

2
Numele și prenumele studentului:
Malai Dumitru

Universitatea/ Facultatea:
Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport
Facultatea de Kinetoterapie

Instituția și departamentul în care a desfășurat stagiul de pregătire practică:

I.M.S.P. Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

Domeniul de activitate:
Kinetoterapie

Date de contact a instituției:

MD -2028 mun. Chişinău, str. Korolenco, 2

Anticamera:
022 82 90 01
022 73 72 03
fax: 022 72 32 59; e-mail: anticamera@inn.md

Registratura:
022 82 90 27
022 72 53 47

Perioada și durata stagiului de practică:

04.02.2019 – 15.03.2019

Nota coordonatorului de practică:

Nota metodistului de specialitate:

3
Formular de evaluare a studentului practicant
 
Pe o scară de la 1 la 5, unde 5 excelent şi 1 nesatisfăcător, vă rugăm să evaluaţi studentul
practicant, urmărind caracteristicile de mai jos. Dacă nu cunoaşteţi răspunsul în legătură cu o
anumită caracteristică sau dacă aceasta nu este aplicabilă responsabilităţilor studentului
practicant, vă rugăm să marcaţi răspunsul prin X.
Calificative:
1 = nesatisfăcător
2 = satisfăcător
3 = mediu
4 = bine
5 = excelent

Indicatori de evaluare Califica Comentarii şi exemple edificatoare

tivul
1. Calitatea muncii
Puterea de înţelegere şi caracterul
regulat al muncii
2. Raţionamentul
Capacitatea de a lua decizii logice şi
viabile şi de a şti când să acţioneze
independent sau să solicite ajutor
3. Cunoaşterea postului
Capacitatea de a aplica cunoştinţele şi
aptitudinile în mod eficient
4. Volumul de muncă
Viteza şi volumul de muncă produsă
în comparaţie cu ce se aşteaptă de la
un student practicant, îndeplinirea
obiectivelor stabilite de către
departament
5. Iniţiativa
Capacitatea de a demara singur o
activitate şi de a lucra independent
6. Creativitate
Capacitatea de a sugera alternative
viabile
7. Rezolvarea problemelor/ Luarea
deciziilor
Capacitatea de a identifica, a analiza
şi a rezolva problemele, şi de a analiza
impactul deciziilor înainte de a le duce
la îndeplinire
8. Punctualitatea
Respectarea programului de lucru şi
promptitudinea în înştiinţarea
mentorului de absenţă
9. Abilităţi de planificare şi organizare
Capacitatea de a stabili care sunt
priorităţile, de a respecta programul
planificat şi de a gestiona timpul într-
4
un mod eficient
10. Comunicarea
Capacitatea de a se exprima corect şi
concis, atât verbal, cât şi în scris, şi de
a şti să asculte
11. Abilităţi interpersonale
Capacitatea de a interacţiona
diplomatic şi cu tact când intră în
contact cu persoane interne şi externe
12. Respectarea principiilor etice
profesionale
Capacitatea de a menţine
confidenţialitatea şi de a fi demn de
încredere
13. Imparţialitatea
Capacitatea de a evalua în mod critic
propria activitate şi pe a altora
14. Abilităţi legate de post
Abilitatea de folosire a conceptelor
statistice, calculatorului, telefonului
etc.
15. Curiozitate profesională, dorinţa
de a învăţa

5
 Cuprins

1.Obiectivele stagiului de practică și obligațiunile studenților practicanți................7

2. Istoricul și date generale IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie.........9
3. Tehnici și metode utilizate în
neurorecuperare....................................................11
3.1. Tehnici akinetice/kinetice.................................................................................11
3.2. Stretching..........................................................................................................12
3.3. Tehnici de transfer............................................................................................12
3.4. Tehnici de facilitare neuromusculară proprioreceptivă....................................13
3.5. Metode utilizate în kinetoterapie......................................................................16
4. Evaluarea în kinetoterapie...................................................................................17
4.1. Teste și scale de evaluare utilizate în cadrul INN............................................18
5. Patologii întâlnite în timpul stagiului de practică................................................23
5.1. Accident vascular
cerebral................................................................................23
5.2. Traume vertebro-medulare...............................................................................25
5.3. Paralizie de plex brahial...................................................................................28
5.4. Ictus medular....................................................................................................30
6. Program individual de recuperare.......................................................................32
7. Activități săptămânale în timpul stagiului de
practică.........................................35
Concluzii
Anexe

6
 1.Obiectivele stagiului de practică și obligațiunile studenților
practicanți
Obiectivele stagiului de pregătire practică:

1. Valorificarea şi aplicarea de către studenţi a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor

dobîndite în cadrul disciplinelor de ordin medico–biologic, de orientare spre specializare
din planul de învăţămînt privind organizarea şi conducerea procesului de reabilitare,
educare – reeducare a funcţiilor pierdute de către pacienţi;
2. Formarea deprinderilor şi priceperilor profesionale didactice a capacităţii de organizare şi
coordonare a serviciilor de reabilitare medicală a cabinetelor de masaj şi gimnastică
medicală, a cabinetelor de kinetoterapie, în cadrul cărora se realizează lucrul de
management în kinetoterapie;
3. Aplicarea cunoștințelor în activitățile clinico – kinetoterapeutice pentru reabilitarea
pacienţilor:
 planificarea procesului de reabilitare medicală atît pe termen lung, cît şi pe termen
scurt;
 desfăşurarea diferitor forme de reabilitare cu pacienţii: şedinţe de kinetoterapie,
terapie ocupaţională, şedinţe a echipelor multidisciplinare;
 analiza metodico-pedagogică şi medicală a programei de reabilitare medicală şi a
altor forme de organizare;
 elaborarea programelor de reabilitare medicală în cadrul diferitor maladii şi să
utilizeze cele mai importante mijloace kinetice pentru a scurta perioada de
reabilitare psihofizică şi a asigurarea reinserţiei sociale şi profesionale a
pacientului;

Obligațiunile studenților practicanți

În vederea promovării de practică kinetoterapeutică studenţii sînt obligaţi să
îndeplinească următoarele cerinţe:
1. Să participe la întregul program de practică kinetoterapeutică ( în mediu 6 ore pe zi),
organizat la nivelul grupei din care fac parte.
2. Să frecventeze regulat, toate activităţile programate în cadrul zilei de lucru ( orice absenţă
trebuie să fie recuperată).
3. Să asiste şi să completeze protocoalele de observaţie minimum 10 activităţi recuperatorii,
demonstrative, efectuate de profesorii–îndrumători şi medicii – metodişti (3 în reabilitare
medicală a afecţiunilor cardio-respiratorii, 3 - în asistenţa kinetică a afecţiunilor traumo–
ortopedice, 3 – neuroreabilitare medicală, 1 - în afecţiunile articulare) pe parcursul anilor de
studii III şi IV.
4. Să pregătească cu simţ de răspundere şi să conducă minimum 10 lecţii recuperatorii (3 –
lecţii de gimnastică medicală în grupe, 4 – lecţii în calitate de kinetoterapeut şi 3 lecţii – terapia
ocupaţională);

7
5. Să participe la conferinţele clinice în care sânt antrenaţi kinetoterapeuţii din unitatea
medicală desemnată pentru desfăşurarea practicii;
6. Să se prezinte în ţinuta adecvată desfăşurării activităţii kinetoterapeutice, să respecte
codul deontologic în unităţile de asistenţă medicală;
7. Să participe la activităţile ştiinţifice desfăşurate de către kinetoterapeuţi, organizate în
perioada practicii;
8. Să participe activ la analiza propriilor programe de reabilitare medicală şi a celor conduse
de colegi, precum şi la alte şedinţe de analiză organizate de către conducătorul practicii sau
profesorul îndrumător, kinetoterapeutul metodist.
9. Să descrie în agenda de practică kinetoterapeutică întreaga activitate desfăşurată:
protocoalele de observaţie la activităţile demonstrative şi şedinţe kinetoterapeutice desfăşurate de
colegi, programele de reabilitare medicală în afecţiuni concrete, însemnări de ordin metodic,
ştiinţific, kinetoterapeutic cu prilejul analizelor la care participă.
10. Să se integreze în disciplina din instituţiile medicale şi reabilitare, să respecte cadrele
medicale, colegii, pacienţii; să respecte programul instituţiei, îndeplinind sarcinile cu
punctualitate;
Practicanţii care comit abateri disciplinare şi lipsa de responsabilitate, pentru neprezentarea la
ore sau la alte activităţi de practică vor fi sancţionaţi conform regulamentului de activitate
profesională a studenţilor.

8
 2.Istoricul și date generale IMSP Institutul de Neurologie şi
Neurochirurgie
Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie îşi ia originea de la formarea în 1947 a secţiei
de neurologie şi în 1952 a secţiei de neurochirurgie pe lângă Spitalul Clinic Republican de
Psihiatrie. În anul 1967 secţiile de neurologie şi neurochirurgie se transferă cu Dispensarul
Psihoneurologic în actualul sediu. Începând cu anul 2000 se înregistrează o optimizare şi
consolidare a Serviciului Neurologic, au fost formate Secţiile de Neurorecuperare, de Boli
Cerebro-Vasculare şi Neurourgenţe, de Neurochirurgie Spinală şi de Neurochirurgie Cerebrală,
cu un potenţial înalt specializat.
În 2001 devine Centru Ştiinţifico-Practic de Neurologie şi Neurochirurgie în conformitate
cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 567 din 5 iulie 2001 şi este o Instituţie Medico-
Sanitară Publică, care activează sub egida Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.
În 2006 conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1326 din 14 decembrie
2005 i se conferă statutul de Institut de Neurologie şi Neurochirurgie şi în 2008 – acreditarea ca
organizaţie din sfera ştiinţei şi inovării prin decizia Consiliului Naţional pentru Acreditare şi
Atestare (Certificat P nr. 029 din 30 octombrie 2008).
Astfel, în baza INN activează Centre înalt specializate de neurologie şi neurochirurgie. Îşi
ridică performanţele serviciul diagnostic în domeniile neurologiei şi neurochirurgiei, datorită
asigurării cu echipament imagistic (Computer Tomograf), s-au extins posibilităţile şi accesul la
explorări RMN (Rezonanţă Magnetică Nucleară), angiografie cerebrală, neurooftalmologie şi
altele.
INN dispune de un sistem computerizat de prelucrare şi stocare a informaţiei despre
pacienţi, care nu numai facilitează lucrul şi documentaţia medico-statistică, ci şi lucrul ştiinţific
de cercetare, deschide perspectivele integrării proceselor de diagnostic şi tratament cu toate
serviciile neurologice din ţară prin cadrul Telemedicinei de viitor.
INN este unica instituţie curativ-profilactică specializată, care asigură la nivel terțiar
asistenţă medicală specializată de ambulatoriu şi spitalicească a pacienţilor cu maladii ale
sistemului nervos, reprezintă baza ştiinţifică destinată implementării în practică a celor mai noi
realizări ştiinţifice din domeniul neurologiei şi neurochirurgiei, acordă ajutor organizator-
metodic instituţiilor medicale din ţară.
INN este acreditat de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare în domeniul ştiinţei
şi inovării şi de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate în sistemul
asigurărilor obligatorii de sănătate.
În sfera ştiinţei în INN activează 4 subdiviziuni ştiinţifice care conlucrează fructuos cu
alte instituţii similare din Germania, Franţa, Suedia, Japonia, SUA, Rusia, România, etc., unde
colaboratorii ştiinţifici îşi perfecţionează abilităţile şi cunoştinţele profesionale.
În incinta instituţiei activează 102 medici dintre care: doctori habilitaţi în medicină – 11
persoane, doctori în ştiinţe medicale – 16 persoane.
Din ei sunt atestaţi cu categoria superioară – 67 persoane, categoria I – 16 persoane,
categoria II – 5 persoane. Asistă medicii în procesul curativ 169 asistenţi medicali (categoria
9
superioară – 91 persoane; categoria I – 25 persoane; categoria II – 36 persoane, fără grad de
calificare – 17).
INN posedă metodologii progresive de diagnosticare:
 Tomografie computerizată cerebrală 3D spiralată, inclusiv cu posibilitatea investigaţiei
vaselor cerebrale (angio-computer tomografie);
 Tomografie computerizată a coloanei vertebrale şi a altor părţi ale scheletului cu
reconstrucţia volumetrică 3D;
 Radiologie digitală;
 Dopplerografie ultrasonografică transcraniană a vaselor magistrale cerebrale intra-şi extra
– craniene;
 Electroneuromiografie cu potenţiale evocate;
 Electroencefalografie computerizată.
Aceste metodologii oferă posibilitatea de a stabili un diagnostic adecvat şi precoce al
maladiilor complicate ale sistemului nervos central şi periferic.
INN asigură asistenţă medicală specializată de staţionar cu o capacitate totală de 170 de
paturi spitaliceşti:
– Secţia Neurourgenţe cu terapie intensivă – 30 paturi;
– Secţia Neurologie Vasculara și Extrapiramidală – 30 paturi;
– Secţia Maladii Neuromusculare – 30 paturi;
– Secţia Neurorecuperare primară – 30 paturi;
-Secţia Neurochirurgie vasculară – 25 paturi;
– Secţia Neurochirurgie spinală – 25 paturi;
– Secţia Fizioterapie;
– Secţia Reanimare – 8 paturi;
– Laborator clinic;
– Farmacie spitalicească.
Misiunea INN este:
 Facilitarea accesului pacienţilor la asistenţă medicală specializată şi înalt calificată;
 Pronosticarea tendinţelor de morbiditate, mortalitate şi invaliditate prin bolile sistemului
nervos;
 Determinarea impactului bolilor neurologice asupra sănătăţii publice, situaţiei
demografice;
 Elaborarea (perfectarea) strategiilor de intervenţie;
 Promovarea activităţilor profilactice la nivel de societate, comunitate şi individ;
 Efectuarea evidenţei şi supravegherii medicale a persoanelor cu boli neurologice cronice
şi cu evoluţie negativă;
 Planificarea şi asigurarea tratamentului specializat – în dependenţă de mijloacele
(resursele) acumulate.

10
 3.Tehnici și metode utilizate în neurorecuperare
3.1.Tehnici akinetice/kinetice
Tehnicile care stau la baza realizării unui program de kinetoterapie se clasifică în două
mari categorii: tehnici akinetice şi tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: imobilizarea (de punere în repaus, de
contenţie, de corecţie); posturarea (corectivă şi de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contracţia izometrică,
relaxarea musculară); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe şi voluntare) şi pasive (prin
tracţiuni, prin asistenţă, sub anestezie, autopasivă, pasivo-activă, prin manipulare).
Tehnicile akinetice au două caracteristici de bază: absenţa contracţiilormusculare
voluntare; nu determină mişcarea segmentului.
Imobilizarea: Este o tehnică se caracterizează prin menţinerea şi fixarea artificială,
pentru anumite perioade de timp, a corpului în întregime sau doar a unui segment într-o situaţie
determinată, cu sau fără ajutorul unor instalaţii sau aparate. Imobilizarea suspendă, în primul
rînd, mişcarea articulară, ca şi contracţia dinamică voluntară, dar permite efectuarea contracţiilor
izometrice a muşchilor din jurul articulaţiilor respective (Marcu V., Dan M., 2007).
Posturarea: Definește acțiunea prin care se imprimă și se menține o poziție controlată
corpului în întregime sau numai unui segment, o anumită perioadă de timp, cu scopul prevenirii
unor poziții vicioase, recuperării mobilității sau facilitării unui proces fiziologic.
Tehnicile kinetice sunt organizate pe două grupe:
 Statice;
 Dinamice.
Tehnicile kinetice statice se caracterizează prin modificarea tonusului muscular fără să
determine mișcarea segmentului.
Contracţia izometrică: reprezintă o contracţie musculară în care lungimea fibrei musculare
rămîne constantă, în timp ce tensiunea musculară atinge valori maxime, prin activarea tuturor
unităţilor motorii ale grupului muscular respectiv. Contracţia izometrică se realizează fără
deplasarea segmentelor, contra unei rezistenţe egale cu forţa maximă a muşchiului respectiv sau
cînd se lucrează contra unei greutăţi mai mari decît forţa subiectului, dar imobile. În realitate, se
produce o microdeplasare, neglijabilă, între momentul creşterii tensiunii musculare şi cel al
relaxării (Marcu V., Dan M., 2007; Sbenghe T., 1987).
Relaxarea musculară: se realizează cînd tensiunea de contracţie a muşchiului respectiv
scade, muşchiul se decontracturează. Relaxarea poate fi considerată ca o atenuare a tensiunii de
orice natură (nervoasă, psihică, somatică) cu schimbarea centrului de atenţie, de concentrare sau
de efort. Relaxarea reprezintă un proces psihosomatic, pentru că se adresează concomitent atît
stării de tensiune musculară crescută, cît şi stării psihice tensionate, vizînd o reglare
tonicoemoţională optimală.

11
 Tehnici kinetice dinamice se realizează cu sau fără contracţie musculară – ceea ce tranşează
de la început diferenţa dintre tehnicile active şi cele pasive.
Mobilizarea pasivă: se realizează cu ajutorul unei forțe externe în momentul inactivității
musculare totale.
Mobilizarea activă: se caracterizează prin implicarea contracției musculare proprii
segmentului ce se mobilizează.

3.2.Stretching
Stretchingul reprezintă tehnica (ridicată la rangul de metodă) de bază în kinetoterapia de
recuperare a deficitului de mobilitate articulară determinată de scurtările adaptative ale ţesutului
moale şi constă în întinderea (elongarea) acestuia şi menţinerea acestei întinderi o perioadă de
timp în scopul asuplizării lor. Stretchingul propriu-zis începe doar după ce s-a ajuns la punctul de
limitare a amplitudinii de mişcare. (Sbenghe T., 1987)
După Marcu V., Dan M., 2007 și Flora D., 2002 avem următoarele tipuri de stretching
pentru muşchi:
Stretching ballistic. Se realizează activ, cu utilizarea muşchiului întins ca pe un resort
care va „arunca” corpul (segmentul) în direcţie opusă. Ex.: exerciţiile de flexie-extensie ale
trunchiului făcute în forţă, încercînd să se treacă brutal peste amplitudinea maximă pasivă şi cu
rapiditate. Se utilizează mai mult în sport. Practicarea acestor tehnici s-a redus însă, deoarece
întinderea repetată şi bruscă a muşchilor, prezintă un potenţial pericol în producerea de leziuni.
Stretchingul dinamic. Constă în arcuiri ce se realizează prin mişcări voluntare lente ale
segmentului încercînd să se treacă blînd peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mişcare.
Se creşte gradat amplitudinea şi viteza. Se fac 8 – 10 repetiţii.
Stretchingul activ (sau stato-activ). Se efectuează prin mişcări voluntare spre
amplitudinea de mişcare maximă posibilă, situaţie în care segmentul este menţinut 10 – 15 sec
prin contracţia izometrică a agoniştilor fără vreun ajutor exterior. Tensiunea crescută în timpul
contracţiei concentrice a agoniştilor şi apoi în timpul contracţiei izometrice va induce reflex, prin
„inhibiţie reciprocă”, relaxarea antagoniştilor.
Stretchingul static, denumit şi pasiv. Este realizat printr-o forţă exterioară: alte părţi ale
corpului sau propria greutate corporală (autostretching pasiv), kinetoterapeutul sau cu ajutorul
unui echipament. Cel mai folosit în kinetoterapie este stretchingul manual, pasiv, executat lent
(pentru evitarea stretchreflexului) cu o menţinere a întinderii într-un uşor disconfort timp de l5-
60 sec. (durata optimă pare să fie de 30 sec).
Stretchingul izometric (sau sportiv). Bob Anderson, părintele stretchingului din
antrenamentul sportiv, recomandă următoarea formulă de stretching (valabilă pentru oricare
muşchi): în situaţia maximă de întindere pasivă pacientul face o contracţie izometrică a
muşchiului întins (rezistenţa o poate asigura kinetoterapeutul) (maxim 6 sec la intensitate
maximă); relaxare (3-4 sec); stretching pasiv (20-30 sec), executat la limita de durere (acea
durere „plăcută”, suportabilă).

3.3.Tehnici de transfer
Transferul este procedeul prin care pacientului i se modifică situaţia în spaţiu sau se mută
de pe o suprafaţă pe alta. În sens mai larg noţiunea include toate secvenţele de mişcare ce se

12
impun atît înainte cît şi după realizarea transferului propriu-zis: pretransferul; mobilizarea în pat;
situaţionarea în scaunul rulant (postransferul). Clasificarea tipurilor de transfer se face în funcţie
de posibilitatea şi capacitatea pacientului de a participa la acţiune, de la dependent (în care
practic pacientul nu participă la transfer) pînă la independent (în care terapeutul doar
supraveghează şi observă transferul) şi de etapa de evoluţie a bolii. (Albu C., 2004)
După Marcu V., Dan M., 2007 există trei tipuri de tehnici pentru transfer în funcţie de
capacitatea pacientului de a participa la acţiune:
Transferurile independente în cazul realizării lor de către pacient, singur după indicaţiile
prescrise şi după o perioadă de antrenament.
Transferurile asistate de una sau două persoane care ajută (într-un mod anume) ca
pacientul să se ridice din pat şi să se aşeze în scaunul rulant sau de aici pe alte suprafeţe (ex. cada
de baie, saltea, etc.)
Transferurile prin liftare sau cu scripeţi. Se utilizează instalaţii mai simple sau mai
complexe pentru ridicarea pacienţilor şi reaşezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienţii
care nu au nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind totală. Astfel de transferuri
se realizează în secţiile de hidroterapie cînd pacientul este liftat şi apoi lăsat în bazin sau cada de
kineto.

3.4.Tehnici de facilitare neuromusculară proprioreceptivă (FNP)

Tehnici FNP Generale
Inversarea lentă şi inversarea lentă cu opunere (IL şi ILO)
IL – reprezintă contracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi antagoniştilor dintr-
o schemă de mişcare, pe toată amplitudinea, fără pauză între inversări; rezistenţa aplicată
mişcărilor este maximală (cel mai mare nivel al rezistenţei ce lasă ca mişcarea să se poată
executa). Prima mişcare (primul timp) se face în sensul acţiunii musculaturii puternice
(contracţie concentrică a antagoniştilor muşchilor hipotoni), determinîndu-se în acest fel un efect
facilitator pe agoniştii slabi (vezi explicaţiile neurofiziologice) (Marcu V., Dan M., 2007; Marcu
V., Matei C., 2005).

ILO – este o variantă a tehnicii IL, în care se introduce contracţia izometrică la sfîrşitul
amplitudinii fiecărei mişcări (atît pe agonist cît şi pe antagonist). (Ochiana G., 2006; Marcu V.,
Dan M., 2007).
Contracţiile repetate (CR) – se aplică în 3 situaţii diferite:
1. Cînd muşchii schemei de mişcare sunt de forţa 0 sau 1: segmentul se situaţionează în
situaţie de eliminare a acţiunii gravitaţiei, iar musculatura să fie în zona alungită şi se fac
întinderi rapide, scurte ale agonistului; ultima întindere este însoţită de o comandă verbală fermă
de contracţie a muşchiului respectiv; mişcării voluntare apărute i se opune o rezistenţă maximală.
Este foarte importantă sincronizarea comenzii care trebuie făcută înainte de a efectua ultima
întindere astfel încît contracţia voluntară să se sumeze cu efectul reflexului miotatic.
2. Cînd muşchii sunt de forţa 2 sau 3 (forţa 2 – muşchiul poate realiza mişcarea pe toată
amplitudinea dar nu are suficientă forţă pentru a învinge gravitaţia; forţa 3 – muşchiul poate
13
realiza mişcarea pe toată amplitudinea şi are forţă suficientă doar pentru învingerea gravitaţiei):
contracţie izotonică cu rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare, iar din loc în loc se aplică
întinderi rapide, scurte.
3. Cînd muşchii sunt de forţă 4 – 5, dar fără să aibă o forţă egală peste tot (forţa 4 –
muşchiul poate realiza mişcarea pe toată amplitudinea şi împotriva unei forţe mai mari decît
gravitaţia): contracţie izotonică pînă la nivelul golului de forţă unde se face izometrie, urmată de
relaxare; se fac apoi întinderi rapide, scurte ale agonistului, după care se reia contracţia izotonică
cu rezistenţă maximală, trecînduse de zona „golului” de forţă. (Sbenghe T., 1987; Susan S.,
2008).
Secvenţialitatea pentru întărire (SI). Se realizează cînd un component dintr-o schemă de
mişcare este slab. Se execută o contracţie izometrică maximă în punctul „optim” al musculaturii
puternice – normale; această musculatură se alege din grupul muşchilor care „intră” în lanţul
kinetic ce efectuează aceeaşi diagonală Kabat cu muşchiul vizat (de preferinţă se alege un grup
muscular mare şi situat mai proximal), ori este acelaşi muşchi de pe partea contralaterală; odată
ce această contracţie izometrică s-a maximalizat, se menţine această izometrie adăugîndu-se
contracţia izotonă (împotriva unei rezistenţe maximale) a musculaturii slabe (vizate). Punctul
optim pentru crearea superimpulsului variază: în general, pentru muşchii flexori, este în zona
medie, iar pentru extensori în zona scurtată.
Inversarea agonistică (IA). Se execută contracţii concentrice pe toată amplitudinea, apoi
progresiv (ca amplitudine) se introduce contracţia excentrică. (Marcu V., Dan M., 2007)

Tehnici FNP Specifice

Tehnici pentru promovarea mobilității
Iniţierea ritmică (IR) se realizează atît în caz de hipertonie cît şi în hipotonie. Se
realizează mişcări lente, ritmice, mai întîi pasiv, apoi treptat pasivoactiv şi activ, pe întreaga
amplitudine a unei scheme de mişcare. În cazul în care există o hipertonie care limitează
mişcarea, scopul este obţinerea relaxării; cînd există o hipotonie, IR are ca scop iniţial
menţinerea memoriei kinestezice şi păstrarea amplitudinii de mişcare. (Marcu V., 2005; Sbenghe
T., 1996)
Rotaţia ritmică (RR) este utilizată în situaţii de hipertonie cu dificultăţi de mişcare activă.
Se realizează rotaţii ritmice stg-dr (lateral – medial), pasiv sau pasivo-activ (în articulaţiile în
care se poate – SH şi CF – în care există mişcare osteokinematică de excitaţi), în axul
segmentului, lent, timp de aprox.10 sec. Mişcarea pasivă de excitaţi poate fi imprimată oricărei
articulaţii (chiar dacă această articulaţie nu prezintă mişcare osteokinematică de excitaţi, ci doar
mişcare artrokinematică de excitaţi (numită şi excitaţi conjunctă) – Ex: articulaţiile
interfalangiene). Se poate admite că mişcările de supinaţie-pronaţie şi cele de excitaţi a
genunchiului (atunci cînd genunchiul este flectat şi glezna dorsiflectată) sunt mişcări de excitaţi
osteokinematică). (Onose G., Pădure L., 2008)
Mişcarea activă de relaxare-opunere (MARO) se aplică în cazurile hipotoniei musculare
ce nu permite mişcarea pe o direcţie. Se execută astfel: pe musculatura slabă, în zona medie spre
scurtă, dar acolo unde există o forţă „mare” se execută o contracţie izometrică. Cînd se simte că
această contracţie a ajuns maximă, se solicită pacientului o relaxare bruscă (verificată de către
kinetoterapeut prin intermediul contraprizei), după care kinetoterapeutul execută rapid o mişcare
spre zona alungită a musculaturii respective, aplicînd şi cîteva întinderi rapide în această zonă de

14
alungire musculară (cîteva arcuiri). Urmează o contracţie izotonică cu rezistenţă pe toată
amplitudinea posibilă. (Codrina A., 2010)
Relaxare – opunere (RO) (tehnica se mai numeşte „ţine-relaxează” – traducerea
denumirii din engleză „Hold – Relax”). Se utilizează cînd amplitudinea unei mişcări este limitată
de hipertonie musculară (contractură miostatică); este indicată şi atunci cînd durerea este cauza
limitării mişcării (durerea fiind deseori asociată hipertoniei).
Relaxare – contracţie (RC) se realizează în caz de hipertonie musculară. Se aplică numai
antagonistului, adică celui care limitează mişcarea (vezi tehnica RO); este mai dificil de aplicat
în caz de durere. La punctul de limitare a mişcării se realizează o izometrie pe muşchiul hiperton
şi concomitent o izotonie executată lent şi pe toată amplitudinea de mişcare de excitaţi din
articulaţia respectivă (la început rotaţia se face pasiv, apoi pasivo-activ, activ şi chiar activ cu
rezistenţă; desigur că în cazul articulaţiilor ce nu prezintă mişcare osteokinematică de excitaţi –
vezi tehnica RR, tehnica RC se va aplica doar imprimînd pasiv mişcarea de excitaţi). (Onose G.,
Pădure L., 2008)
Stabilizare ritmică (SR) – este utilizată în limitările de mobilitate date de contractura
musculară, durere sau redoare postimobilizare. Se execută contracţii izometrice pe agonişti şi pe
antagonişti, în punctul de limitare a mişcării; între contracţia agonistului şi cea a antagonistului
nu se permite relaxarea (cocontracţie). Tehnica are două variante ce se execută în ordine: prima
este varianta simultană (mai simplu de efectuat de către pacient) urmată de varianta alternativă.
Comanda verbală (valabilă mai ales pentru tehnica alternativă) este „ţine, nu mă lăsa să-ţi
mişc...!”. (Marcu V., Dan M., 2007; Sbenghe T., 1987)
Tehnici pentru promovarea stabilității
Contracţie izometrică în zona scurtată (CIS). Se execută contracţii izometrice repetate,
cu pauză între repetări, la nivelul de scurtare a musculaturii. Se execută, pe rînd, pentru
musculatura tuturor direcţiilor de mişcare articulară. În vederea cîştigării cocontracţiei în situaţia
neîncărcată, în cazul în care pacientul nu este capabil să execute direct tehnica CIS se execută
următoarea succesiune: IL – ILO – CIS.

Izometrie alternantă (IzA) reprezintă executarea de contracţii izometrice scurte,

alternative, pe agonişti şi pe antagonişti, fără să se schimbe situaţia segmentului (articulaţiei) şi
fără pauză între contracţii. Se realizează (pe rînd) în toate punctele arcului de mişcare şi pe toate
direcţiile de mişcare articulară (pe rînd). În cazul în care pacientul nu poate trece direct de la CIS
la IzA se va face ILO cu scăderea amplitudinii de mişcare, în aşa fel încît izometria de la sfîrşitul
ILO-ului să nu se mai facă la capătul amplitudinii de mişcare articulară, ci progresiv să ne
apropiem şi să ajungem la punctul dorit pentru efectuarea IzA.
Stabilizarea ritmică (SR) este utilizată şi pentru refacerea stabilităţii (tehnica utilizată
pentru testarea unei articulaţii în ceea ce priveşte stabilitatea acesteia). Se realizează în toate
punctele arcului de mişcare, pe toate direcţiile de mişcare articulară. Tehnica este descrisă la
tehnici pentru refacerea mobilităţii. Odată rezolvată cocontracţia din postura neîncărcată – se
trece la situaţia de încărcare (de sprijinire pe articulaţia respectivă; Ex: „patrupedia” – bună
pentru încărcarea articulaţiei şoldului, umărului, cotului, pumnului) şi se repetă succesiunea
tehnicilor. (CIS-SR) (Marcu V., Dan M., 2007; Onose G., Pădure L., 2008)

Tehnici pentru promovarea mobilității controlate

15
 În cadrul acestei etape se urmăresc următoarele obiective:
1. Tonifierea musculară pe parcursul mişcării disponibile;
2. Obişnuirea pacientului cu amplitudinea funcţională de mişcare;
3. Antrenarea pacientului de a-şi lua singur variate posturi etc.
Tehnicile FNP ce se utilizează pentru mobilitatea controlată sunt: IL, ILO, CR, SI, IA.
(Marcu V., 2005)
Tehnici pentru promovarea abilității
Progresia cu rezistenţă (PR) reprezintă opoziția făcută de kinetoterapeut locomoţiei
(tîrîre, mers în patrupedie, pe palme şi tălpi, mers în ortostatism); deplasarea dintr-o postură
reprezintă trecerea de la stadiul mobilităţii controlate (situaţia propriu-zisă este în lanţ kinetic
închis), la stadiul abilităţii prin „deschiderea” alternativă a cîte unui lanţ kinetic (ridicarea cîte
unui membru) şi mişcarea în lanţ kinetic deschis (păşirea). Astfel, de ex., pacientul în
ortostatism, kinetoterapeutul efectuînd cu ambele mîini prize la nivelul părţii anterioare a
bazinului, contrează (rezistenţă maximală) mişcările de avansare (prizele se pot face şi la nivelul
umerilor, sau pe un umăr şi hemibazinul contralateral. (Ochiana G., 2005)
Secvenţialitatea normală (SN) este o tehnică ce urmăreşte coordonarea componentelor
unei scheme de mişcare, care are forţă adecvată pentru executare, dar secvenţialitatea nu este
corectă (incoordonare dată de o ordine greşită a intrării muşchilor în activitate – nu de la distal la
proximal – sau de grade de contracţie musculară inadecvate în raportul agonist-antagonist).

3.5.Metode utilizate în kinetoterapie

Metoda Bobath - bazată pe reacţiile de redresare a capului şi a gâtului, urmăreşte modificarea
tonusului muscular care în anumite condiţii de boală este dezorganizat.
Metoda Kabat - introduce schemele de mişcare globale ca element facilitator proprioceptiv.
Metoda Frenkel — specifică tratamentului ataxiilor locomotorii, porneşte de la principiul că
propriocepţia pierdută poate fi, în mare măsură, înlocuită prin simţul vizual.
Metoda Brunnstrom - se adresează în special adulţilor hemiplegiei
Metoda Klapp - utilizată pentru redresarea scoliozelor.
Metoda Afezieres - utilizată pentru corectarea lordozelor.
Metoda Williams - specifică în tratamentul discopatiilor.
Metoda Maigne - utilizată în distorsiunile intervertebrale minore, foloseşte manipulări
vertebrale.
Metoda De Lorme-Watkins - foloseşte exerciţiile cu rezistenţă progresive pentru creşterea
forţei musculare.
Metoda Niederhdjfer-Becker - foloseşte exerciţiile izometrice în scopul corectării coloanei
vertebrale faţă de linia mediană.
Metodele Jacobson şi Schultze - pentru relaxare musculară rogresivă.
16
Metodele Temple-Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Perffeti - spcifice recuperării leziunilor
sistemului nervos central.

4.Evaluarea în kinetoterapie
Evaluarea neurologică reprezintă o metodă de investigare și de apreciere cu ajutorul unor
examene paraclinice a bolnavului neurologic. Evaluarea neurologică are ca sop depistarea
anomaliilor prezente, stabilirea naturii și a gravității acesteia, precum și indentificarea unor
eventuale anomalii asociate.
Anamneza- provine din gr. (ana + mnesis = reamintire), anamneza este partea cea mai
importantă a evaluarii neurologice şi reprezintă totalitatea datelor obţinute de kinetoterapeut în
convorbirea cu bolnavul sau însoţitorii acestuia.
Evaluarea clinică obiectivă a stării prezente la pacientul neurologic presupune evaluarea
generală, pe aparate şi sisteme precum şi examenul neurologic propriu-zis.
La evaluarea generală al oricărui pacient neurologic trebuie precizate: greutate, starea
tegumentelor, ţesutului subcutanat, existenţa sau nu a modificărilor aparatului ostro-mio-
articular.
Se vor examina apoi aparatele respirator (tulburări de respiraţie care pot apărea într-o
compresiune cervicală, sindroame bulbare, poliomielită acută,etc.), cardiovascular (existenţa
unei valvulopatii, tulburări de ritm cardiac, HTA, ateroscleroză), digestive (pot apare spre
exemplu crize dureroase în tabes, boala Wilson), genito-urinar (tulburări sfincteriene şi sexuale
pot apare în compresiuni medulare, tabes, scleroza multiplă, osteomielită), pentru a surprinde
modificarile semiologice existente, corelate sau nu cu suferinţa neurologică. Examinatorul
trebuie să aibă permanent în vedere ca tulburările funcţionale de la nivelul SN au răsunet asupra
celorlate organe, cu tulburări specifice, care au impact asupra programului kinetoterapeutic.
Evaluarea clinică din punct de vedere neurologic este o examinare într-o ordine precisă:
 Atitudini particulare a pacientului cu afecțiuni neurologice;
 Motilitate involuntară (diskineziile);
 Motilitatea voluntară (motricitatea activă);
 Coordonare;
 Tonusul muscular;
 Examenul reflexelor;
 Sensibilitatea;
 Examenul echilibrului static și dinamic;
 Tulburările trofice şi vegetative;
 Tulburări de limbaj şi comunicare, care ne ajută să stabilim semnele neurologice
obiective.
După examenul neurologic trebuie să putem preciza:
 Există semne şi simptome neurologice?
 Care este nivelul sistemului nervos afectat: supratentorial: (tentorium= pliul dural care
separă emisferele cerebrale de cerebel), subtentorial (conţinutul fosei posterioare: cerebel,
trunchi cerebral), spinal, periferic, mai mult decât un singur nivel.
17
  Localizarea şi tipul leziunii responsabile de simptomatologie: focală dreaptă, focală
stângă, focală centrala, difuză.
 Care este etiologia cea mai probabilă: vasculară, degenerativă, inflamatorie, imunologică,
neoplazică, toxică-metabolică, traumatica.
Evaluarea neurologică respectând paşii menţionaţi anterior se face numai după realizarea
anamnezei şi a examenului clinic obiectiv pe aparate şi sisteme.

4.1.Teste și scale de evaluare utilizate în cadrul IMSP Institutul de Neurologie

și Neurochirurgie
Indexul Barthel (norma: 100)
Nr. Activitatea Scor
crt
1 Alimentare
0 = imposibilă
5 = ajutor pentru a tăia, a întinde untul, etc., sau are nevoie de dietă
modificată
10 = independent
2 Baia
0 = dependent
5 = independent (sau poate intra doar la duș)
3 Toaletă/autoîngrijire
0 = dependent
5 = îșî poate îngriji singur fața/părul/dinții/barba
4 Îmbrăcarea
0 = dependent
5 = are nevoie de ajutor, dar poate îndeplini aproape jumătate din acțiuni
fără asistență
5 Tranzit intestinal
0 = incontinent (sau are nevoie de clismă)
5 = accidente ocazionale
10 = continent
6 Micțiune
0 = incontinent sau incapabil să se descurce singur
5 = accidente ocazionale
10 = continent
7 Utilizare WC
0 = dependent
5 = are nevoie de oarecare ajutor
10 = independent
8 Transferuri (din pat în scaun și înapoi)
0 = incapabil, nu are echilibru în poziția șezând
5 = ajutor important (1 sau 2 persoane, suport fizic), poate să șadă
10 = ajutor minor (verbal sau suport fizic)
15 = independent
9 Mobilitate (pe teren plat)
0 = imobil sau <50 de 45m
5 = independent în fotoliu rulant, inclusiv colțuri, >45m
10 = merge cu ajutorul unei persoane (verbal sau fizic), >45m
15 = independent (dar poate folosi un mijloc asistiv)
18
 10 Scări
0 = incapabil
5 = are nevoie de ajutor (verbal, fizic, din partea altor persoane sau
mijloace de susținere)
10 = independent
Interpretare: 0-20 = dependență totală, 21-60 = dependență severă, 61-90 = dependență
moderată, 91-99 = dependență ușoară, 100 = independent.

Scala Berg (norma: 56)

Nr Activitate
.
1 Șezând sprijinit 0 1 2 3 4
2 Ridicare din șezut 0 1 2 3 4
3 Așezat din ortostatism 0 1 2 3 4
4 Transferuri 0 1 2 3 4
5 Stând în ortostatism fără sprijin 0 1 2 3 4
6 Stând cu ochii închiși 0 1 2 3 4
7 Stând cu picioarele lipite 0 1 2 3 4
8 Stând cu un picior în fața celuilalt 0 1 2 3 4
9 Stând unipodal 0 1 2 3 4
10 Rotația trunchiului din stând 0 1 2 3 4
11 Culege un obiect de pe sol 0 1 2 3 4
12 Întoarcere la 360 grade 0 1 2 3 4
13 Picior pe un scăunel 0 1 2 3 4
14 Întindere înainte din stând 0 1 2 3 4
Nota: 1 – incapabil să execute, 2 – capabil doar cu ajutor, 3 – capabil dar nesigur, 4 – capabil,
execută cu siguranță.

Scala Rivermed (membrul superior)(norma: 15)

Nr. Interpretare Internare Externare
1 Decubit dorsal, membrul superior este elevat, umărul 0 – nu execută 0 – nu execută
venind apoi în protracție (elevația este făcută cu 1 – execută 1 – execută
ajutorul terapeutului. Protracția de sinestătător)
2 Decubit dorsal, țineți mâna întinsă în elevație 0 – nu execută 0 – nu execută
(umărul este în rotație externă) timp de cel puțin 2 1 – execută 1 – execută
secunde. Terapeutul ajută pacientul să ajungă la
această poziție, pacientul străduindu-se să o mențină
de sinestătător. Nu permiteți pronația. Cotul trebuie
să fie ținut la 30 grade a extensiei totale.
3 Flexia și extensia cotului (ca în punctul 2). Cotul 0 – nu execută 0 – nu execută
trebuie să se extindă până cel puțin 20 grade de la 1 – execută 1 – execută
extensia totală. Palma nu trebuie să fie în exterior.
4 Șezând cu cotul în flexie la 90 grade și lipit de corp, 0 – nu execută 0 – nu execută
pronație și supinație se acceptă ca mișcările să 1 – execută 1 – execută
constituie doar trei pătrimi.
5 Din poziția șezând, luați balonul cu ambele mâini. 0 – nu execută 0 – nu execută
Ridicați-l sus și puneți-l jos. Balonul trebuie să fie pe 1 – execută 1 – execută
19
 masă la așa distanță ca să permită pacientului să își
extindă brațele complet. Umerii trebuie să fie întinși.
Nu se admite flexia articulației mâinii, degetele fiind
extinse. Palmele trebuie să fie ținute pe minge.
6 Trageți mâinile înainte, luați mingea de tenis de pe 0 – nu execută 0 – nu execută
masă și dați drumul pe partea afectată, puneți-o 1 – execută 1 – execută
înapoi pe masă, și din nou dați-i drumul. Repetați 5
ori. Umerii trebuie să fie protracți, coatele extinse,
încheieturile mâinii neutre sau extinse în timpul
fiecărei faze.
7 Același exercițiu ca în punctul 6, dar obiectul folosit 0 – nu execută 0 – nu execută
va fi un creion. Pacientul trebuie să folosească 1 – execută 1 – execută
degetul mare și degetele pentru a face prehensiunea.
8 Luați o foaie de pe masă și dați-i drumul de 5 ori. 0 – nu execută 0 – nu execută
Pacientul trebuie să folosească degetul mare și 1 – execută 1 – execută
degetele pentru a lua foaia. Foaia trebuie ridicată în
sus și nu trasă la margine. Poziția mâinilor este
aceeași ca și în punctul 6.
9 Tăiați plastilină cu cuțitul și fuculița pe farfurie. 0 – nu execută 0 – nu execută
Farfuria trebuie să fie pe o suprafață care să nu-i 1 – execută 1 – execută
permită alunecarea. Puneți piesele în alt vas.
Bucățile trebuie să fie de mărimea unei mușcături.
10 Stați pe loc cu spatele drept și bateți cu palma o 0 – nu execută 0 – nu execută
minge mare pe podea, timp de 5 ori. 1 – execută 1 – execută
11 Faceți pensa policelui cu celelalte degete mai mult 0 – nu execută 0 – nu execută
de 14 ori timp de 10 secunde. Mișcările trebuie să fie 1 – execută 1 – execută
făcute în constantă succesime. Nu permiteți ca
degetul mare să alunece de pe un deget pe altul.
12 Supinația și pronația palmei mâinei afectate 20 ori 0 – nu execută 0 – nu execută
timp de 10 secunde. Mâina trebuie să fie departe de 1 – execută 1 – execută
corp. Palma și dorsul palmei trebuie să atingă mâina
sănătoasă. Fiecare bătaie este calculată ca una (este
la fel ca în punctul 4, numai că mișcările trebuie
făcute cu viteză)
13 Stați cu mâina afectată în abducție la 90 grade cu 0 – nu execută 0 – nu execută
palma dreaptă, atingând peretele. Țineți mâina în 1 – execută 1 – execută
aceeași poziție. Întoarceți corpul cât mai mult posibil
de la perete, rotația corpului fiind de 90 grade. Nu
permiteți flexia cotului, încheietura mâinei trebuie să
fie în extensie cu palma lipită de perete .
14 În jurul capului puneți ață și legați fundulița după 0 – nu execută 0 – nu execută
ceafă. Nu permiteți ca gâtul să fie în flexie. Mâina 1 – execută 1 – execută
trebuie să fie folosită mai mult decât doar să sprijine
ața (se testează funcționalitatea mâinei fără ajutorul
vederii).
15 ”Ladushki” 7 ori în 15 secunde. Faceți cruci pe 0 – nu execută 0 – nu execută
perete la nivelul umerilor. Bateți din palme (ambele 1 – execută 1 – execută
mâini ating crucile – bătaie din palme – o mâină
atinge crucea opusă). Ordinea trebuie să fie
respectată. Palmele trebuie să se atingă. Fiecare
succesiune este calculată ca una. Dați pacientului 3

20
 încercări (este model care impliă coordonarea,
viteza, memoria și funcționalitatea bună a mâinii.

Categorii funcționale de ambulație (norma: 5)

Nr Categorie
.
0 Nefuncționalitate
1 Dependență – nivel 2
2 Dependență – nivel 1
3 Dependență – supraveghere
4 Dependență – pe teren plan
5 Independență
Caracterizare
Pacientul nu poate merge sau necesită ajutor de la
2 sau mai multe persoane;
Pacientul necesită sprijin ferm și continuu din
partea unei persoane;
Pacientul necesită sprijin continuu sau intermitent
din partea unei persoanepentru ajutor cu echilibru
și coordonare;
Pacientul necesită supraveghere verbală sau ajutor
potențial din partea unei persoane fără contact
fizic;
Pacientul poate merge independent pe teren plan,
dar necesită ajutor pe scări, pante sau suprafețe
denivelate;
Pacientul poate merge independent oriunde.

Scala ADL (primară/secundară)(norma: 27)

Nr Conținut Evaluare
.
1 Efectuarea transferului de partea dreaptă/stângă
2 Transfer în șezut
3 Transfer în cărucior
4 Transfer în scaun
5 Merge prin casă
6 Poate să se spele pe față
7 Poate să șteargă fața cu prosob
8 Poate să-și spele mâinile
9 Poate să-și spele mâinile cu săpun
10 Se spală pe dinți
11 Poate deschide tubul cu pastă de dinți
12 Poate spăla capul, gâtul
13 Poate pune șampon pe cap
14 Se poate pieptăna
15 Poate tăia unghiile
16 Poate spăla picioarele

21
17 Poate bea din cană, pahar
18 Poate mânca cu lingura/furculița
19 Poate aranja masa
20 Poate să pună și să amestece zahărul în cană
21 Poate tăia alimentele
22 Prepară bucatele din ortostatism
23 Poate să ungă pâine cu unt
24 Apucă/lasă cana
25 Spală vesela
26 Îmbracă/dezbracă trenul superior
27 Îmbracă/dezbracă trenul inferior
28 Îmbracă/dezbracă ciorapii
29 Poate spăla haine
30 Poate să calce
31 Se poate încălța/descălța cu pantofi, cizme
32 Comunică cu cei din jur
33 Poate descuia/deschide ușa de la intrare
34 Utilizarea telefonului
35 Poate deschide geamul
36 Închide/deschide robinetul
37 Poate face ordine în odaie
38 Realizarea cumpărăturilor
39 Manevrarea medicamentelor
40 Cunoașterea factorilor de risc

Testul ”Up&Go” (norma: <10 sec)

Scala Ashworth modificată (norma: 0)
Sco Tonus muscular
r
0 Nici o creștere a tonusului muscular.
1 Creștere ușoară a tonusului muscular, manifestat printr-o captură și eliberare sau de
rezistență minimă la sfârșitul intervalului de mișcare (ROM), în cazul în care partea
afectată este mutată în flexie sau extensie.
1+ Creșterea ușoară a tonusului muscular, manifestat printr-o captură, urmat de o
rezistență minimă pe tot restul timpului din intervalul de mișcare (mai puțin de
jumătate).
2 Creștere mai accentuată a tonusului muscular, în cea mai mare parte din intervalul de
mișcare, dar părțile afectate sunt ușor de deplasat.
3 Creștere considerabilă a tonusului muscular, mișcarea pasivă efectuată dificil
4 Partea afectată rigidă, în flexie sau extensie.

22
 5.Patologii întâlnite în timpul stagiului de practică
5.1.Accident vascular cerebral (AVC)
Accident vascular cerebral- deficienţă neurologică acută de origine vasculară cu
simptome şi semne care corespund şi implică ariile corticale” . AVC – ul provoacă disfuncţie
neuromotorice care produce hemiplegia sau paralizia unei jumătăţi a corpului incluzînd
membrele, trunchiul şi cîteodată faţa şi structurile care sunt contralateral emisferei cerebrale
lezate. Astfel, o leziune în emisfera cerebrală stîngă (AVC în emisfera stîngă) produce
hemiplegie pe partea dreaptă şi invers.
AVC ischemic- presupune obstrucţia unui vas de sînge care irigă creierul prin
aterotromboză (fisurarea sau ulcerarea unei plăci de aterom cu declanşarea trombozei), prin
embolie (cu punct de plecare într-o arteră proximalăsau în cord). Pierderea ţesutului cerebral prin
AVC ischemic difineşte accident vascular ischemic.
 AVC ischemic tranzitoriu- atunci cînd blocajul trombotic este tranzitor şi simptomele
neurologice dispar în cel mult 24 ore se stabileste diagnosticul de accident ischemic
tranzitor sau mini-stroke.
 AVC ischemic involutiv (minor stroke)- ischemie cerebrala acuta in care deficitul motor
va depasi termenul de 24 ore cu o evolutie completa a acestuia timp de 21 de zile.
Evolutia relativ usoara este determinata de marimea focarelor ischemice cu localizare
predilecta in centrul semioval, ganlionii bazali si trunchiul cerebral. In aspect clinic se va
manifesta cu dereglari motorii si senzitive, mai rar cu dereglari de limbaj.
 AVC ischemic lacunar(IIL)- in etapele initiale se poate manifesta ca AIT, dar uneori are
o evolutie asimptomatica. Infarctul lacunar incepe frecvent dupa o criza hipertensiva
acuta. Clinic sint distinse 4 forme de ischemic lacunar: 1. motor; 2. senzitiv; 3. atactic; 4.
cu dizartrie şi cu „stângăcia” mîinii. In caz de IIL, dereglarea fuctiilor corticale (apraxia,
agnozia, afazia) vor lipsi.
 AVC ischemic în evoluţie (stroke-in-evolution)- manifesta evolutie lent-progredienta de
la citeva ore pina la citeva zile. Simptomele clinice persista pentru o durata mai mare de 3
saptamini, iar deficitu motor evolueaza sau regreseaza in aproximativ de 30 zile. Daca
evolutia este progredieta, aceasta forma de AVC poate evolua spre AVC ischemic
constituit.
 AVC ischemic constituit (infarct cerebral- major stroke)- consecinta a distrugerii
neuronale in teritoriul vascular lezat, care se manifesta clinic cu deficit motor cert
instalat.
AVC hemoragic - apare prin ruperea unui vas de sînge, cu apariţia unei hemoragii cerebrale.
De obicei stroke-ul hemoragic apare după o embolie sau ca urmare a unui salt hipertensiv.

23
Sîngerarea cerebrală sub forma unei mase care comprimă tesutul nervos adiacent apare pe fondul
unor anevrisme cerebrale sau ca urmare a unui exces de anticoagulare, hemoragia poate fi
intracerebrală sau meningială.
 Hemoragia subarahnoidă
 Hemoragia intarcerebrală
 Hemoragia subdurală

Aspecte clinice:
Deficitul motor.
În faza acută – cu durată diferită de la cîteva zile la cîteva luni (de obicei este mai lung în
cazul hemoragiilor cerebrale); hemiplegia este flască. Urmează apoi faza de spasticitate însoţită
de scheme primitive de mişcare numite sincinezii. După Brunnstrom avem şase stadii evolutive:
I – flasc, imediat după debutul AVC, nu poate fi obţinută nici o mişcare a membrelor; II – apare
spasticitatea şi cîteva componente ale sinergiilor;
III – spasticitatea creşte şi apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor;
IV – spasticitate începe să diminue şi apar cîteva mişcări voluntare în afara sinergiilor;
V – sinergiile încep să scadă ca ampluare în actele motorii şi apar cîteva mişcări active voluntare
combinate, mai dificil;
VI – spasticitatea începe să scadă iar mişcările coordonate se apropie de normal. Procesul
evolutiv se poate opri în oricare din aceste stadii.
La membrul superior, spasticitatea interesează mai ales muşchii flexori şi pronatori ai
antebraţului, flexorii pumnului şi degetelor, adductori şi rotatorii interni ai umărului; iar la
membrele inferioare, spasticitatea interesează extensorii genunchiului, flexori plantari, flexorii
degetelor şi supinatorii piciorului.
Sinergiile – scheme de mişcare asociate spasticităţii. Apar în mod reflex sau pot fi
declanşate voluntar . Există două sinergii de bază, una de flexie iar a doua de extense pentru
fiecare dintre membre.
Sinergiile pot fi utilizate şi pentru creşteria forţei unor grupe musculare. După
Brunnstrom, componenta mai slabă a unei sinergii se tonifică facilitînd componenţa mai
puternică a acelei sinergii. Muşchii care nu sunt implicaţi in nici o sinergie sunt: latissim dorsi,
rotund mare, dinţat anterior, extensorii degetelor, eversorii gleznei. Aceşti muşchi sunt dificili de
recuperat şi reprezentă pentru mulţi pacienţi o limitare funcţională.
Reflexele. În faza flască reflexele osteotendinoase (ROT) sunt diminuate sau abolite, iar
în faza spastică sunt exagerate. Reflexele cutante abdominale sunt abolite. Apar reflexe
patologice: la MI: reflexul cutant plantar în extensie - semnul Babinski; alte semne ce produc
extensia dorsală a halucelui: Openheim, Gordon, Scgaffer, CHaddock. La MS: semnul
Hoffmann, Trommer; semnul Marinescu – Radovici. Poate apare clonusul piciorului şi clonusul
rotulei. La stadiile cu spasticitate crescută pot apare reflexe primitive tonice: reflexe tonice

24
simetrice ale gîtului, reflexe tonice asimetrice ale gîtului, reflexe tonice simetrice labirintice,
reflexe tonice lombare, reacţia inversă de suport şi reacţii asociate – sincinezii.
Reacţia de redresare, echilibru, protecţie sunt mult diminuate sau absente;
Tulburări de coordonare – spasticitatea afectează coordonarea şi deci trebuie combătută.
Tulburări de sensibilitate – aceste tulburări afectează feedback senzitiv ce condiţioniază
răspunsul motor şi face imposibilă utilizarea membrului respectiv, chiar şi atunci cînd funcţia
motorie este restabilită. Tulburările de sensibilitate localizate sunt specifice pentru leziuni
corticale, dificitul difuz pe toată partea hemiplegică denotă leziuni în profunzime ce implică
atingerea talamusului.
Afectarea nervilor cranieni: pareză facială de tip central, devierea globilor oculari.
Deficitul motor determină perturbări în ceea ce priveşte: transferurile, rostogolirea,
trecerea în aşezat, în ortostatism, mersul. De obicei toate ADL – urile sunt afectate: hrănirea,
îmbrăcarea, îngrijirea corporală, etc.
Deficitul funcţional.
Tulburări de limbaj. Apar cînd leziunia se produce în emisferul dominat (de obicei
stîngul). La un procent mic al populaţie emisferul dominat (3%) este cel drept. Pacinţilor cu
afazie este obligatorie de a li se demonstra corect exerciţiul înainte de a încerca să-l execute.
Tulburări de percepţie. Apar în leziuni ale lobului parietal drept. Aceşti pacienţi au o
tulburare a imaginii propriului corp, o neglijare a părţii afectate, apraxie, nu pot distinge anumite
segmente ale unui obect, etc. Ei nu sesiziază pericolele şi se pot accidenta uşor. KT trebuie să
dea comenzi scurte şi precise în activitatea pe care o desfăşoară cu pacientul.
Tulburări mintale, emoţionale şi comportamentale. Memoria de scurtă durată este
afectată, pe cînd cea de lungă durată rămîne intactă. Cei cu hemiplegie stîngă nu-şi recunosc
adeseori handicapul, sunt impulsivi, repeziţi, judecata lor este afectată. Cei cu hemiplegie
dreaptă sunt nesiguri, lenţi, anxioşi, ezitanţi, necesită suport în toate activităţile. Majoritatea
prezintă labilitate emoţională, trecînd uşor de la rîs la plîns sau invers.
Depresiile apar mai frecvent în leziunile emisferului stîng. Demenţa poate apărea în cazul
unor AVC repetate. Apar frecvent tulburări ale intelegenţei: incapacitate de a calcula, de a
expune ceva, de a memora ceva. Tulburările de personalitate pot dispare în decurs de un an.
Alte complicaţii:
 disfagia – în leziunile bulbare (nervii IX – X) cel mai afectat este timpul faringian al
deglutiţiei;
 redorile articulare multiple – ce duc la difecte de mobilitate major;
 disfuncţia umărului – umăr dureros, SAND, subluxaţie a umărului cu compresia plexului
brahial, capsuluită retractilă;
 tulburări sfincteriene – constau în incontinenţă urinară (polakiurie,nicturie).
Mai puţin frecventă este retenţia urinară constînd în glog vezical ce necesită sondă vezicală.

5.2.Traumatisme vertebro-medulare (TVM)

Etilogia traumelor vertebro-medulare;

25
 Traumatismele vertebro-medulare (TVM) sunt traumatismele coloanei vertebrale care se
soldeaza cu lezarea maduvei spinarii. Leziunea medulara reprezinta rezultatul unei agresiuni
asupra maduvei spinarii, care compromite total sau partial functiile acesteia (motorie, senzitiva,
vegetativa, reflexa) .
Leziunile medulare sint in creştere iar tratamentul lor implică cheltuieli foarte ridicate.
Etiologia leziunilor medulare este traumatică şi nontraumatică
 Traumatic- pe primul loc sint accidentele rutiere(45%) urmată de căderi de la înălţime
(16%), iar dintre sporturi practicate sint săriturile în piscină (9%) şi rănile cauzate de
armă (13%)SUA.
 Nontraumatic- primul loc tulburările cardiovasculare, tromboembolii, hemoragii, scleroza
multiplă, infecţii, tumori compresive.
Cu fracturi cervicale (tetraplegii) sint 54%, restul fiind paraplegici, iar cu leziuni medulare
incomplete fată de cele complete 68 %.
Tipuri de leziune medulara.
In functie de prezenta detectabila a functiilor maduvei spinarii sub nivelul leziunii,
leziunile medulare se clasifica in:
1. Leziuni medulare complete, in care sub nivelul leziunii nu mai este pastrata nici o
functie. Leziuni complete (deficit neurologic complet). Cea mai severa manifestare a
traumatismelor vertebro-medulare complete este mielopatia transversa completa sau
sindromul de transsectiune medulara, in care toate functiile neurologice sunt abolite sub
nivelul leziunii, astfel incat apare paraplegie sau tetraplegie, in functie de nivelul leziunii.
Sunt de asemenea manifeste deficite ale sistemului nervos vegetativ, inclusiv tulburari ale
motilitatii digestive si urinare.
2. Leziuni medulare incomplete, care sunt definite ambiguu, insa in practica sunt suspectate
atunci cand sub nivelul leziunii se poate decela, chiar la un nivel minim, activitate
motorie sau senzitiva.
In cazul leziunilor medulare partiale, care afecteaza incomplet un nivel al maduvei spinarii,
se pot constitui cateva sindroame distincte, in functie de localizarea leziunii medulare. In
diversele leziuni medulare partiale se pot intalni elemente din toate aceste sindroame
 Sindromul cervical antero-medular acut se datoreaza comprimarii portiunii anterioare a
maduvei. Aceasta cauzeaza leziuni la nivelul tracturilor corticospinale (piramidale) si
spinotalamice, cu paralizie si pierderea sensibilitatii dureroase, termice si tactile
protopatice sub nivelul leziunii, dar cu prezervarea partiala a sensibilitatii tactile
epicritice si proprioceptive, care este transmisa prin cordoanele posterioare.
 Sindromul centro-medular acut se intalneste in special in leziunile cervicale survenite pe
un teren degenerativ, in prezenta unui canal vertebral ingustat. Leziunea medulara este
localizata central, cu severitatea maxima la nivelul tracturilor situate mai spre centru, care
inerveaza membrele superioare. Exista o disproportie intre deficitul motor la nivelul
membrelor superioare, care este mai pronuntat, si cel de la nivelul membrelor inferioare.
Deficitul senzitiv este de obicei minim, desi pot sa apara frecvent modificari
nesistematizate.
 Sindromul Brown-Séquard se datoreaza hemisectiunii maduvei spinarii, de exemplu prin
injunghiere, insa poate sa apara, rar, si in cazul contuziilor. Apare paralizia membrelor

26
 sub nivelul leziunii, homolateral, alaturi de pierderea sensibilitatii dureroase, termice si
tactile protopatice sub leziune, heterolateral.
 Sindromul de “coada de cal”, ale carui manifestari sunt produse prin leziuni nervoase
date de traumatisme sub nivelul vertebrei L2, se caracterizeaza prin paralizie flasca
areflexiva, tulburari de sensibilitate si afectare vegetativa digestiva si urinara. Leziunile
complete la acest nivel au un prognostic mai nefavorabil decat cele la un nivel superior,
deoarece in cazul celor din urma persista beneficiul relativ al integritatii inervatiei locale,
chiar fara control central.
Aceasta clasificare a leziunilor medulare permite evaluarea prognosticului, si anume in cazul
leziunilor complete recuperarea este extrem de slaba sau nu survine de loc, in timp ce in cazul
leziunilor incomplete recuperarea este probabila in proportie variabila, fiind insa puternic
influentata de caracteristicile leziunii initiale si de masurile terapeutice si de reabilitare adoptate.
Stadiile de evoluție a T.V.M
Atît paraplegia cît si tetraplegia prezintă 3 stadii de evoluţie:
Stadiul I(faza de debut)- cuprinde 2 sindroame reprezentate de şocul medular şi durează de
la 1-3 săptămîni la 2-3 luni de la debutul traumatismului.
Şocul medular (şoc spinal, comoţie medulară) apre imediat după leziunea medulară,
tetraplegia sau paraplegia este de tip flasc şi se caracterizează prin:
Tulburări motorii- variază în funcţie de nivelul leziuni, ex: leziunile de la nivel dub D2,
determină apariţia unei paraplegii pure, iar leziunile de la nivelul C5 determina apariţia unei
tetraplegii.
În paraplegia flască aspectul pacientului este următorul: MI imobile pe planul patului, în
extensie şi uşoară rotaţie externă, dispariţia relefului muscular, posibilitatea unor miscări pasive
ample, datorită hiperlaxităţii articulare, abolirea reflexelor osteotendinoase(rotulian, ahilian),
cutanate(abdominal, cutanat plantar), uneori cel anal şi cremasterian.
Tulburările de sensibilitate- sint determinate de dispariţia sensibilităţii superficiale şi
profunde sub nivelul leziunii.
Tulburări sfincteriene- sint reprezentate de incontinenţă sau retenţie urinală şi anală.
Tulburări vegetative- sint reprezentate de tulburări vaso-motorii, de
termoreglare(incapacitatea de menţinere constatntă a temperaturii corpului), trofice-
cutanate(escarele de decubitus) şi pulmonare(pneumonia).
Tulburări la nivelul aparatului locomotor- atrofia musculara, retracţiile tendinoase, procese
inflamatorii, redoare articulară, poziţii vicioase.
Stadiul II (faza de reapariție)- mai poartă denumirea de stadiul automatismului medular, 3-
8 săptămîni de la debut şi se caracterizează prin reapariţia activităţii reflexe medulare. Mai intii
reapar reflexele vegetative sfincteriene, reflexul de automatism medular de tripla flexie, dupa
care reflexele ritmice de mers, reflexe osteotendinoase si reflexe de extensie incrucisata.
In cazul leziunilor mai usoare poate sa reapara motilitatea si sensiilitatea, pacientul avînd o
parapareză sau tetrapareză spastică cu:
- Hiperreflectivitate osteotendinoasă;

27
 - Clonus;
- Areflexie cutanată abdominala și cremasteriană;
- Prezenta semnelor Babainski, Rossolimo, reflexul de automatism medular. In cazul în
care predomina reflexul de automatism medular de triplă flexie, paralizia membrelor inferioare
va fi in tripla flexie.
Stadiul III (faza terminală)– în acest stadiu dispare orice ativitate reflexă a măduvei
sublezionale. Acets lucru se datorează apariției septicemiei de infecțiile urinare,
bronhopulmonare și a escarelor.
In aceast stadiu(fază) se instalează atrofii musculare, tulburări trofice majore, caşexie
(pacientul se opreşte în evoluţie, apoi moare).

5.3.Paralizie de plex brahial

Plexul brahial este o formatiune nervoasa, alcatuita din fibrele nervoase ale radacinilor de
la C5 la T1, la care se adauga un contingent de fibre care vin, pe de o parte de la radacina C4 si,
pe de alta parte, de la radacina T2. Din ramurile C5 si C6 ia nastere trunchiul superior al
plexului, din C7 ia nastere trunchiul mijlociu, iar din C8 si T1 ia nastere trunchiul inferior.
Trunchiurile se unesc la nivelul si in grosimea muschilor scaleni. Din fiecare trunchi va lua
nastere o radacina anterioara si una posterioara.
Aceste radacini se dezvolta la nivelul fosei supraclaviculare. Din aceste radacini, de la
nivelul fiecarui trunchi, se formeaza fasciculele: lateral, median si posterior. Din fasciculele
lateral si median va lua nastere nervul median, iar din fasciculul posterior va lua nastere nervul
radial.
In general, paraliziile de plex brahial recunosc 2 mecanisme principale de aparitie: a.
tractiune, prin care plexul sufera un proces de elongatie (intindere) si, in acest caz, mecanismul
intereseaza plexul, fie la nivel extraspinal, deci in exteriorul canalului vertebral, fie la nivel
intraspinal; b. compresie; mai exact exista: compresii postraumatice, prin hematom , de exemplu,
fie compresii exercitate de tumori, procese inflamatorii sau diverse anomalii de structura (de
exemplu, la nivelul claviculei sau la nivelul primelor coaste).
Principalele tipuri de paralizii ale plexului brahial
 Tipul superior sau paralizia de plex brahial de tip superior – afecteaza radacinile C5 si
C6, putand sau nu sa intereseza partial si C4; muschii afectati, a caror contractie este
compromisa total, sunt: m. deltoid, m. biceps brahial, m. Brahial anterior, m. brahioradial
(lungul supinator); pot fi partial afectati muschii: m. supraspinos, m. subspinos, m.
marele dintat, m. marele dorsal, m. romboizi, m. subscapular; pot sau nu sa fie implicati
partial muschii: m. pectorali, m. Triceps brahial. Sunt abolite, deci nu se pot produce
urmatoarele miscari: abductia bratului, flexia antebratului. Din punct de vedere chimic,
apare atrofia deltoidului care determina asa-numitul “umar in epolet”. Ca reflexe
osteotendinoase, reflexele stilomedial si bicipital se pierd, deci nu exista. Apar tulburari
de sensibilitate minore, dar exista mai ales la nivelul umarului. De regula, nu exista
tulburari vasotrofice, adica culoarea, supletea si elasticitatea tegumentara la nivelul
suprafetelor membrului superior se pastreaza si, ca si caracteristica a acestui tip de
paralizie: mana este libera..

28
  Tipul mijlociu sau paralizia de plex brahial de tip mijlociu – afecteaza radacina C7; in
general, se intalneste rar singura; de regula, exista fenomene mixte, de exemplu: tipul
superior si mijlociu sauu tipul inferior si mijlociu. Atingerea lui C7 afecteaza muschii: m.
triceps brahial, m. patrat pronator, m. rotund pronator, m. extensori lungi ai mainii si ai
degetelor; deci vor fi compromise miscarile corespunzatoare acestor muschi: extensia
antebratului, pronatia, extensia mainii si a degetelor. Tulburarile de sensibilitate
intereseaza antebratul si degetele de la II la IV, deci mai putin degetele extreme: policele
si auricularul.
 Tipul inferior sau paralizia de plex brahial de tip inferior – afecteaza radacinile C8-T1,
eventual contingentul din T2 care poate sa participe la componenta plexului. Aceasta
paralizie apare mai rar si afecteaza muschii: m. Flexorii degetelor, uneori m. flexorii
mainii, adica: m. interososi, m. eminentei tenare, m. eminentei hipotenare, m. lumbricali.
Sunt afectate miscarile de: flexie, opozitie, abductie, adductie - toate miscarile sunt la
nivelul mainii, deci toate aceste miscari sunt imposibile; apare “ mana de maimuta “;
suferinta se regaseste in afectarea partiala a nervului cubital, deci a teritoriului
corespunzator nervului cubital, precum si a celui median. Apar tulburari de sensibilitate
in teritoriul nervului cubital si apare sindromul CLAUDE-BERNARDHORNER,
sindrom care reprezinta triada mioza-enoftalmie-ptoza palpebrala ( mioza = micsorarea
orificiului pupilar; mitriaza = largirea orificiului pupilar; enoftalmie = ochi adanciti in
orbita; ptoza palpebrala = coborarea pleoapei superioare).Acest sindrom apare, de obicei,
in suferinte la nivelul apexului pulmonar, deci la nivelul varfului plamanului, varf care
intra in relatie directa cu ramurile inferioare ale plexului; de exemplu, la aceste nivel, se
poate dezvolta un cancer pulmonar.
 Paralizia totala de plex brahial – in care sunt afectate toate grupele musculare ale
membrului superior; in aceasta forma totala, se produce o atrofie rapida la toate nivelele
musculare; se produc tulburari de sensibilitate extinse, mai ales la nivelul distal, deci
periferic al membrului superior, deci intereseaza mai ales mana. Din pacate, aceste
tulburari sunt uneori mai importante decat tulburarile motorii si poate sa apara sindromul
CLAUDE-BERNARD-HORNER . Reflexele osteotendinoase sunt abolite la toate
nivelele si se produc tulburari grave vasculotrofice: membrul in totalitate isi schimba
culoarea si devine mai rece; tegumentele sunt mai uscate, fanerele (adica parul si
unghiile) isi pierd calitatile.

Recuperarea paraliziilor de plex brahial

Recuperarea paraliziilor de plex brahial reprezinta un domeniu dificil pentru orice
kinetoterapeut si trebuie sa se tina cont de cateva caracterisitici:
 tonusul muscular se pastreaza destul de mult timp, ceea ce permite instituirea
tratamentului;
 primele semne de regenerare nervoasa apar la cazurile de gravitate medie; dupa primele
2-3 saptamani, se constata ca regenerarea nervoasa poate fi mai rapida, cu cat leziunea
plexului este mai periferica;
 recuperarea fortei musculare se face intotdeauna de la proximal catre distal, adica de la
radacina membrului catre periferie;
 durata reinervarii, in cazul unei paralizii posttraumatice, poate varia intre 6-15 luni; este
foarte important de urmarit aparitia semnului TINEL si anume: daca la percutia unui nerv
apare senzatia de durere si daca aceasta durere coboara spre periferie, putem fi siguri ca
29
 incepe procesul de reinervare; daca aceasta senzatie nu are tendinta sa coboare, ne aflam
in fata unui caz cu prognostic grav; exista riscul sa nu se mai produca reinervarea
niciodata;
 de regula, revenirea este mai intai motorie, deci se recastiga capacitatea de contractie a
muschiului, apoi revine sensibilitatea si ordinea revenirii este urmatoarea: se recastiga
mai intai sensibilitatea dureroasa, apoi cea termica (mai intai cea la rece, si apoi cea la
cald), si in final, sensibilitatea tactila;
Tipul de recuperare depinde de tipul de leziune nervoasa: neuropraxia, axonotmesis,
neurotmesis. In neuropraxie, care reprezinta leziunea cea mai usoara, doar prin compresie, fara
intreruperea continuitatii vreunei componente a nervului, revenirea totala se face intre 2-6 luni.
In cazul neurotmesisului, uneori este nevoie de un tratament ortopedic, pentru ca paralizia este
totala si definitiva. In cazul axonotmesisului, care, de regula, apare ca si tip de leziune mai ales
pentru radacinile C5 si C6, primele miscari apar la nivelul bratului; flexia cotului apare, in
general, la 6 luni, iar miscarile antebratului revin intre 10-15 luni; contractiile musculaturii
mainii se pot produce dupa 20-30 de luni, adica dupa 2 ani si jumatate. In general, leziunile de
plex brahial sunt leziuni mixte, cu evolutii diferite.

5.4.Ictus medular
Prin anii 60 diagnosticul ictusului medular era bazat preponderent pe investigaţii clinico-
morfolgice (Investigaţiile imagistice au apărut mai târziu). A.Adamkievich (1886), G.Lazarthes
(1997) şi al. au arătat că în vascularizarea măduvei spinării participă 6-8 artere anterioare şi 11-
12 posterioare.
Patologia vasculară medulară
Poate fi:
1. Tip ischemic: acută
cronică
2. Tip hemoragic: hematomielia
Focarul ischemic poate fi localizat în sistemul:
 art.spinale anterioare
 art.spinale posterioare
 la nivelul zonelor critice
Etiologia dereglărilor vasculare medulare
 Patologia vertebrală: osteohondroza (protruzii, hernii de disc, osteofîte, stenoza
canalului)
 Trauma coloanei vertebrale
 Arahnoidita fibrozantă spinală
 Patologia aortei: aneurism dissecans, stenoza, coarctaţia, plăci ateromatoase în
zona de emergenţă, intervenţii chirurgicale pe aortă
 Arteriita şi angiopatii: diabet, boli colagenoase, periarteriita nodoasă, arteriita obliterantă.
Ictusul medular ischemic acut

30
 Frecvent este localizat în "zona critică" Th4 sau în sistemul arteriei spinale anterioare sau
posterioare. Anticipat poate fi o neuralgie în centură la nivelului focarului sau epizod de atac
ischemic tranzitoriu. Se instalează brusc o paraplegie flască însoţită de şoc spinal cu dereglări de
sensibilitate tip conductor şi tulburări sfincteriene.
In lichidul cefalorahidian în primele zile schimbări nu-s. La 5-a zi găsim o pleocitoză
moderată (tip sanguin) şi o hiperalbuminemie pronunţată - disociere proteico-celulară relativă
(care peste 2-3 săptămâni se transformă în absolută).
Pronosticul este nefavorabil datorită frecventelor infecţii urinare şi escariilor
Diagnosticul:
Se deosebeşte de mielită la care precedă 2-3 zile hipertermia, dar în lichid disociaţie celulo-
proteică, formula sanguină indică schimbări inflamatorii (VSH mărit, leucocitoză).
Tratament:
 Dehidratante, corticosteroizi, eufillina, magneziu sulfat.
 Diureza forţată.
 Vazodilatante: sermion, trental, cavinton.
 In caz de tromboembolii: anticoagulante.
 Intervenţie chirurgicală în cazul herniilor de disc, patologiei aortei.
 Măsuri preventive a escariilor şi infecţiei urinare. Reabilitare a deficitului neurologic.
Tulburări medulare ischemice cronice
Mielopatia discirculatorie
Se deosebesc câteva stadii clinice:
1. Claudicaţia intermitentă medulară: Se manifestă printr-o slăbiciune în membrele inferiore
la efort după 200-300 de paşi bolnavul este nevoit să se odihnească şi din nou poate
repeta mersul. La nivelul slăbiciunii ROT exagerate, s.Babinschi.
2. Mielopatia discirculatorie compensată
3. Mielopatia discirculatorie decompensată
4. Infarct medular ischemic lent progresiv
Modificările morfolgice medulare ischemice lent progresive se pot declanşa în formă de
infarct cu formarea de cavităţi sau poate avea un substrat difuz (mielopatie ischemică
discirculatorie)
Mielopatia ischemică discirculatorie se formează dupa un proces ischemic cronic îndelungat,
pe fondal de un sindrom cu para-/tetrapareză spastică, amiotrofică sau spastico-amiotrofică.
Infarctul ischemic medular lent progresiv are o evoluţie progresivă cu sfârşit letal de la
câteva luni pâna la câţiva ani. Cavităţile ischemice pot fi multisegmentare pe fondal de o
citoarhitectonică medulară ştearsă.
Formele clinice a mielopatiei discirculatorii
La nivelul cervical se deosebesc 3 forme clinice:
 Forma spastică cu tetrapareză spastică, dar bolnavul este mobil
 Forma spastico-atrofică cu atrofii în mâini şi parapareză spastică în picioare
31
  Forma atrofică cu parapareză atrofică în mâini
La nivelul toracal se manifestă printr-o parapareză spastică inferioară.
La nivelul lombo-sacrat la debut se manifestă printr-o pareză spastico-atrofică care treptat
trece în pareză flască cu dereglări sfincteriene.

6.Program individual de recuperare

Nume și prenume: C.V.
Data nașterii: 21.08.1951
Diagnostic clinic: AVC hemoragic emisfera stângă.
Probleme medicale: hipertensiune arterială gr. II.
Infirmități:
 Hemipareză
 Tulburări de coordonare
 Afazie
 Tulburări cognitive
 Tulburări sfincteriene

Scop de lungă durată: Mers (cu asistență/cu bastonul)

Scopuri de scurtă durată:
 Din decubit dorsal transfer în așezat, din așezat pe pat – transfer în scaun cu rotile, și
invers
 Ridicarea din așezat pe marginea patului în ortostatism
Obiective:
 Reeducarea echilibrului statis și dinamic, coordonării și controlului motor din poziția de
bază
 Antrenarea atenției
 Antrenarea orientării spațiale
 Formarea reflexului de atitudine corporală corectă în statică și dinamică
 Promovarea mobilității, stabilității și mobilității controlate
 Reeducarea mersului
Evaluarea rezultatelor la finisarea etapei: Pe parcursul tratamentului recuperator, pacientul a
prezentat o dinamică pozitivă.
Recomandări: Se recomandă prelungirea tratamentului recuperator.

32
Numele, prenumele pacient: C.V.
Diagnostic: A.V.C
Ședința numărul: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Data: 06.02.2019; 15.02.2019
Poziția Conținutul Indicații Numărul Timpul Observații
inițială metodice de repetări (minute)
Decubit Efectuarea Verbal se 10-12 15 Expresia facială
dorsal mobilizărilor interoghează ne sugerează
pasive a pacientul despre prezența
membrelor despre durerii în timpul
afectate. prezența executării
durerii. mobilizărilor.
Efectuarea
mobilizărilor
se face
începând cu
articulațiile
proximale
spre cele
distale.
Decubit Transfer din Verbal se 3 5 Expresia facială
dorsal decubit instructează ne sugerează
dorsal în pacientul necesitatea de a
decubit despre asista fizic
lateral. etapele pacientul.
Ridicarea din îndeplinirii
decubit exercițiului.
lateral în Membrul
șezând. superior
Ridicarea din sănătos ajută
poziția la ridicarea
decubit trunchiului în
dorsal în timp ce
poziția membrele
șezând pe inferioare
marginea asigură
patului și balansul
invers. deplasându-
se jos.
Șezând Exerciții de Verbal se 7-8 10 La executarea
reeducare a instructează balansărilor
controlului și pacientul pacientul are
echilibrului despre nevoie de sprijin
static. etapele din partea
Exerciții de exercițiului. kinetoterapeutului.
reeducare a După fiecare ciclu
orientării și de 7-8 repetări
stabilității pacientul necesită
posturale. odihnă.
Pacientul prezintă
deficit de atenție.
Șezând Ridicarea din Verbal se 3 5 La executarea
33
 așezat în instructează exercițiului
ortostatism și pacientul pacientul prezintă
invers. despre instabilitate în
etapele articulația
exercițiului. genunchiului și
cea coxo-
femurală.

Șezând Efectuarea Pacientul se 3 5 Pacientul necesită

transferului instructează ghidare tactilă și
din poziția verbal despre susținere fizică.
așezat pe etapele
marginea transferului și
patului în este asistat
scaun cu fizic în
rotile. timpul
efectuării
acestuia.
Ortostatism Exerciții cu Verbal și 7-8 15 La executarea
balans de pe tactil exercițiilor
un picior pe pacientul este pacientul necesită
altul; ghidat în susținere fizică și
Exerciții vederea să i se
pentru executării reamintească
controlul exercițiului etapele
șoldului și conform exercițiului.
genunchiului tuturor Pacientul prezintă
la membrul etapelor. frică/neîncredere
afectat. în propriile forțe.
Exerciții Pacientul
pentru manifestă
reeducarea ”sindromul
fazelor de pushing”.
mers. Pacientul prezintă
deficit de atenție.
Șezând Asistență Se dau 5
verbală indicaţii şi
recomandaţii
cu privire la
lucrul
desinestătător
şi întreţinerea
fizicului
pacientului.

34
 7.Activități săptămânale în timpul stagiului de practică
Săptămâna I
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activități Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 04.02.2019
Marți Familiarizarea cu instituţia medicală, istoria şi tradiţiile ei.
05.02.2019
Şedinţă organizatorică cu administraţia instituţiei medicale (directorul, şefii
adjuncţi) cu privire la practica kinetoterapeutică.

Convorbire cu kinetoterapeuţii, repartizărea pe pacienţi şi determinarea

obiectivelor cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
recuperare.
Miercuri CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări Verbal se
06.02.2019 pasive a interoghează
membrelor pacientul despre
afectate. prezența durerii.
Transfer din Efectuarea
decubit dorsal în mobilizărilor se
șezând. face începând cu
Exerciții de articulațiile
reeducare a proximale spre
controlului și cele distale.
echilibrului Verbal și tactil
static. pacientul este
Exerciții de ghidat în vederea
reeducare a executării
orientării și exercițiului
stabilității conform tuturor
posturale. etapelor.
Joi 07.02.2019 CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări
pasive a
membrelor
afectate.
Transfer din
decubit dorsal în
35
 șezând.
Exerciții de
reeducare a
controlului și
echilibrului
static.
Exerciții de
reeducare a
orientării și
stabilității
posturale.
Ridicarea din
așezat în
ortostatism.
Vineri CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări
08.02.2019 pasive a
membrelor
afectate.
Transfer din
decubit dorsal în
șezând.
Exerciții de
reeducare a
controlului și
echilibrului
static.
Ridicarea din
așezat în
ortostatism.
Exerciții cu
balans de pe un
picior pe altul;

Săptămana II
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activitățile Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 11.02.2019 CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări Verbal se
pasive a instructează
membrelor pacientul despre
afectate. etapele
Transfer din exercițiului.
decubit dorsal în
șezând.
Ridicarea din
așezat în
ortostatism.
Exerciții cu
balans de pe un
36
 picior pe altul;
Exerciții pentru
controlul
șoldului și
genunchiului la
membrul afectat.
Marți CV, 68ani AVC hemoragic Mobilizări
12.02.2019 pasive a
membrelor
afectate.
Transfer din
decubit dorsal în
șezând.
Ridicarea din
așezat în
ortostatism.
Exerciții cu
balans de pe un
picior pe altul;
Exerciții pentru
controlul
șoldului și
genunchiului la
membrul afectat.
Miercuri PM, 39 ani Paralizie de plex Mobilizări Verbal se
13.02.2019 brahial pasive, activo- instructează
pasive în pacientul despre
articulația etapele
cotului a MS exercițiului.
afectat
Mobilizări active
cu rezistență în
articulația
umărului
Contracții
izometrice
Joi 14.02.2019 DA, 45 ani AVC hemoragic Exerciții pentru Verbal și tactil
controlul pacientul este
șoldului și ghidat în vederea
genunchiului la executării
membrul afectat. exercițiului
Exerciții pentru conform tuturor
reeducarea
etapelor.
fazelor de mers.
Mers la paralele
Mers cu ajutorul
cadrului de mers
Vineri CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări Verbal și tactil
pasive a
37
15.02.2019 membrelor pacientul este
afectate. ghidat în vederea
Transfer din executării
decubit dorsal în exercițiului
șezând. conform tuturor
Ridicarea din etapelor.
așezat în
ortostatism.
Exerciții cu
balans de pe un
picior pe altul;
Exerciții pentru
controlul
șoldului și
genunchiului la
membrul afectat.
Exerciții pentru
reeducarea
fazelor de mers.

Săptămâna III
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activitățile Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 18.02.2019 PM, 39 ani Paralizie de plex Mobilizări Verbal se
brahial pasive, activo- instructează
pasive în pacientul despre
articulația etapele
cotului a MS exercițiului.
afectat
Mobilizări active
cu rezistență în
articulația
umărului
Contracții
izometrice
Marți BS, 48 ani AVC ischemic Transfer din Verbal se
19.02.2019 decubit dorsal în interoghează
așezat pacientul despre
prezența durerii.
Posturări a Efectuarea
umărului afectat mobilizărilor se
Mobilizări face începând cu
pasive a articulațiile
membrelor proximale spre
afectate cele distale.

38
 Exerciții la Verbal se
bicicleta instructează
ergometrică pacientul despre
etapele
exercițiului.
Miercuri NE, 64 ani AVC ischemic Transfer din Verbal se
20.02.2019 decubit dorsal în interoghează
șezând pacientul despre
Mobilizări prezența durerii.
pasive, pasivo- Efectuarea
active a mobilizărilor se
membrelor face începând cu
afectate articulațiile
Posturare a proximale spre
umărului afectat cele distale.
Exerciții la gym- Verbal se
ball instructează
Exerciții la pacientul despre
bicicleta etapele
ergometrică exercițiului.
Joi 21.02.2019 DA, 45 ani AVC hemoragic Exerciții pentru Verbal și tactil
controlul pacientul este
șoldului și ghidat în vederea
genunchiului la executării
membrul afectat. exercițiului
Exerciții pentru conform tuturor
reeducarea
etapelor.
fazelor de mers.
Mers la paralele
Mers cu ajutorul
cadrului de mers
Vineri CM, 46 ani AVC hemoragic Mobilizări Verbal și tactil
22.02.2019 pasive a pacientul este
membrelor ghidat în vederea
afectate executării
exercițiului
Transfer din
conform tuturor
decubit dorsal în
etapelor.
șezând
Ridicare din
așezat în
ortostatism
Exerciții pentru
controlul
șoldului și
genunchiului la
membrul afectat.
Exerciții pentru
39
 reeducarea
fazelor de mers.
Mers la paralele

Săptămâna IV
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activitățile Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 25.02.2019 NE, 64 ani AVC ischemic Transfer din Verbal se
decubit dorsal în interoghează
șezând pacientul despre
prezența durerii.
Mobilizări Efectuarea
pasive, pasivo- mobilizărilor se
active a face începând cu
membrelor articulațiile
afectate proximale spre
Posturare a cele distale.
umărului afectat Verbal se
Exerciții la gym- instructează
ball pacientul despre
etapele
Exerciții la exercițiului.
bicicleta
ergometrică
Marți PE, 62 ani AVC ischemic Mobilizări Verbal se
26.02.2019 pasive, pasivo- interoghează
active a pacientul despre
membrelor prezența durerii.
afectate Efectuarea
Mers la paralele mobilizărilor se
(cu și fără face începând cu
obstacole) articulațiile
Exerciții la proximale spre
”stepper” cele distale.
Exerciții la Verbal se
bicicleta instructează
ergometrică pacientul despre
etapele
exercițiului.
Miercuri OG, 67 ani AVC ischemic Mobilizări Verbal se
27.02.2019 pasive a interoghează
membrelor pacientul despre
afectate prezența durerii.
Efectuarea
40
 Transfer din mobilizărilor se
decubit dorsal în face începând cu
șezând articulațiile
proximale spre
Posturarea cele distale.
umărului afectat Verbal se
instructează
Posturare cu
pacientul despre
ajutorul
etapele
verticalizatorului
exercițiului.
Joi 28.02.2019 CV, 68 ani AVC hemoragic Mobilizări Verbal se
pasive a interoghează
membrelor pacientul despre
afectate prezența durerii.
Efectuarea
Transfer din mobilizărilor se
decubit dorsal în face începând cu
șezând articulațiile
proximale spre
Ridicarea din cele distale.
așezat în Verbal se
ortostatism instructează
Exerciții pentru pacientul despre
controlul etapele
șoldului și exercițiului.
genunchiului la
membrul afectat.
Exerciții pentru
reeducarea
fazelor de mers.
Vineri VB, 58 ani TVM, Mobilizări Verbal se
01.03.2019 parapareză pasive, pasivo- interoghează
active a pacientul despre
membrelor prezența durerii.
afectate
Verbal se
Ridicare din instructează
șezând în pacientul despre
ortostatism etapele
exercițiului.
Mers cu ajutorul
cadrului de mers

Săptămâna V
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activitățile Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 04.03.2019 OG, 67 ani AVC ischemic Mobilizări Verbal se
41
 pasive a interoghează
membrelor pacientul despre
afectate prezența durerii.
Posturarea Efectuarea
umărului afectat mobilizărilor se
Transfer din face începând cu
decubit dorsal în articulațiile
șezând proximale spre
Posturare cu cele distale.
ajutorul Verbal se
verticalizatorului instructează
pacientul despre
etapele
exercițiului.
Marți RA, 69 ani AVC ischemic Mobilizări Verbal se
05.03.2019 pasive a interoghează
membrelor pacientul despre
afectate, prezența durerii.
Posturarea Efectuarea
umărului afectat mobilizărilor se
face începând cu
Transfer din articulațiile
decubit dorsal în proximale spre
șezând cele distale.
Miercuri OE, 64 ani TVM, Exerciții Verbal și tactil
06.03.2019 tetrapareză respiratorice pacientul este
(parapareză Mers cu ajutorul ghidat în vederea
moderată, cadrului de mers executării
dipareză Exerciții la exercițiului
moderată pe bicicleta conform tuturor
dreapta, severă ergometrică etapelor.
pe stânga)
Joi 07.03.2019 PE, 62 ani AVC ischemic Mobilizări Verbal se
pasive, pasivo- interoghează
active a pacientul despre
membrelor prezența durerii.
afectate Efectuarea
mobilizărilor se
Mers la paralele face începând cu
(cu și fără articulațiile
obstacole) proximale spre
cele distale.
Exerciții la Verbal se
”stepper” instructează
Mers pe scări pacientul despre
etapele
Exerciții la exercițiului.
bicicleta

42
 ergometrică
Vineri
08.03.2019

Săptămâna VI
Ziua/data Numele și Diagnosticul Activitățile Indicații
prenumele efectuate metodice
pacientului
Luni 11.03.2019 OE, 64 ani TVM, Exerciții Verbal și tactil
tetrapareză respiratorice pacientul este
(parapareză ghidat în vederea
Exerciții la
moderată, executării
”stepper”
dipareză exercițiului
moderată pe Mers cu ajutorul conform tuturor
dreapta, severă cadrului de mers etapelor.
pe stânga)
Exerciții la
bicicleta
ergometrică
Marți LT, 39 ani Mielopatie T11- Exerciții de mers Verbal pacientul
12.03.2019 T12, parapareză la paralele este ghidat în
vederea
Exerciții la
executării
”stepper”
exercițiului
Exerciții la conform tuturor
bicicleta etapelor.
ergometrică
Miercuri PS, 63 ani Ictus medular Exerciții Verbal și tactil
13.03.2019 T12-L1, respiratorice pacientul este
parapareză ghidat în vederea
Ridicarea din
moderată executării
așezat în
exercițiului
ortostatism
conform tuturor
Exerciții pentru etapelor.
controlul
genunchiului la
membrele
afectate.
Joi 14.03.2019 PM, 39 ani Paralizie de plex Mobilizări Verbal pacientul
brahial pasive, activo- este ghidat în
pasive în vederea
articulația executării
cotului a MS exercițiului
afectat conform tuturor
43
 Mobilizări active etapelor.
cu rezistență în
articulația
umărului
Contracții
izometrice

Vineri DA, 45 ani AVC hemoragic Exerciții pentru Verbal și tactil

15.03.2019 controlul pacientul este
șoldului și ghidat în vederea
genunchiului la executării
membrul afectat. exercițiului
Exerciții pentru conform tuturor
reeducarea etapelor.
fazelor de mers.
Mers la paralele
Mers cu ajutorul
cadrului de mers

44
 Concluzii
Afecțiunile cerebrale și medulare, precum și accidentele vasculare cerebrale,
traumetismele cranio-cerebrale și spinale, bolile infecțioase, inflamatorii sau demielinizante ale
sistemului nervos determină frecvent deficite neurologice ce pot afecta mobilitatea, autonomia și
respectiv calitatea vieții pacientului.
Serviciile de recuperare neurologică, motorie și cognitivă se desfășoară sub îndrumarea
unor profesioniști, echipa multidisciplinară utilizând o bază de recuperare corespunzătoare.
Echipa medicală dedicată recuperării pacienților cu afecțiuni neurologice cuprinde: medic
neurolog, medic reabilitolog, kinetoterapeut, psiholog, logoped, asistente medicale, personalul
auxiliar, precum și medici din alte specialități, de la caz la caz.
Pe parcursul stagiului de practică am obținut noi abilități și capacități ce au un impact
considerabil asupra pregătirii mele profesionale, datorită kinetoterapeuților și personalului
instituției am acumulat experiențe și cunoștințe practice noi.
Mulțumesc echipei de kinetoterapeuți din secția de neurorecuperare primară a IMSP
Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, pentru bunăvoința, răbdarea și experiența
profesională pe care ne-au acordat-o.

45
 Anexe

Cadru de mers

Scaun cu rotile

Bicicletă ergometrică

Scări adaptate

46
Baston adaptat Bicicletă ergometrică Stepper

Verticalizator

Cadru de mers

Unelte din TO
47
48