Conceptul de dezvoltarea personală este indisolubil legat de individualitate.

Fiecare persoană
este înzestrată cu trăsături individuale de caracter, înclinații naturale care îi sunt specifice numai
lui, abilități, talente. Iar aceste caracteristici individuale servesc drept punct de plecare pentru
dezvoltarea personală. Gradul acestei dezvoltări depinde de eforturile și capacitățile persoanei
însuși. Ca indivizi, ne opunem, involuntar societății, supunându-ne nevoii interne de
independență.
Schimbările personale pe care le-am întâmpinat s-au produs pe mai multe planuri, dar
consider ca cea mai mare revelaţie pentru mine a început de la simpla înțelegere că anxietatea
este o reacție firească a organismului la toate circumstanțele noi și la frica personală în fața
acelor lucruri noi. Am acceptat anxietatea ca o reacție firească, tot ce urma să fac este să mă
adaptez noilor circumstanțe personale și profesionale, la fel, să-mi restructurez convingerile în
fața noilor provocări ale vieții. Încă nu am reușit să depășesc acesta stare, însă sper că pe plan
îndelungat o voi depăși, astfel ca, în următoarea etapă a vieții să mă pot bucura de o liniște
interioară. Alt factor important în dezvoltarea mea personală a fost perceperea faptului că fiecare
fiinţă umană caută să primească (să ofere) iubire, protecţie şi afectivitate, iar multe din
tulburările noastre afective sau comportamentale pornesc anume din lipsă de iubire şi siguranţă
din copilărie sau din prezent. Astfel că, astăzi, convingerile, valorile şi comportamentul meu
gravitează în jurul stării de iubire şi afecţiune, pentru a primi şi a da.
Un alt moment pe care l-am conștientizat este suferința ca act creativ sau suferința ca o
emoție funcțională. Este irațional să dobândim pacea interioară permanentă. Suferința se află în
om și ea nu poate fi scoasă. Am renunțat la pornirile mele conflictualiste de a schimba societatea,
sau să mai fiu frustrată și iritată pe oameni. Am orientat atenția către interior și aici am observat
izvorul tuturor conflictelor interioare care erau proiectate pe ceilalți. Și dacă acum 3 ani purtam
un resentiment puternic față de oameni, acum am ajuns să văd oameni frumoși. Am concretizat
faptul că dincolo de toate diferențele comportamentale, sociale și culturale, indiferent cât de
neacceptat și bizar ar fi comportamentul unora, indiferent de radicalismul și fundamentalismul
altora, indiferent de etnie, religie și credințe, indiferent de rolurile și statutele sociale, indiferent
de răutatea unora și bunătatea altora, indiferent de tot ce poate face omul într-o viață în fond cu
toți căutăm aceleași lucruri siguranță și iubire fie că căutăm supărați și înfuriați că n-am primit-o
atunci când am avut nevoie, fie că o căutăm în prezent. Dincolo de aceste diferențe suntem cu
toții oameni, care caută aceleași lucruri și suferă din aceleași lucruri.
În concluzie sunt profund recunoscătoare tuturor formatorilor care au cultivat în mine,
semințele autocunoașterii și al dezvoltării personale. Sper că încolțirea acestor semințe să fie
doar începutul, și că “totul” abia urmează.