Sistemul Nervos

Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din mediul extern

şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii si secretorii.

Prin funcţia reflexă, care stă la baza activităţii sale, sistemul nervos contribuie la
realizarea unităţii funcţionale a organismului şi a echilibrului dinamic dintre organism şi
mediul înconjurător.

    Sistemul nervos, unitar ca structură şi funcţie, este subîmpărţit în:

 sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic), care asigură echilibrul

organismului la condiţiile variabile ale mediului;

 sistemul nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent activitatea

organelor interne.
 Sistemul Nervos Autonom

Sistemul nervos autonom reglează sistemul de menţinere a vieţii corpului, adică

reflexele.

Controlează automat muşchii inimii, sistemul digestiv şi plămânii.

Sistemul nervos autonom este controlat de centre nervoase aflate în coloana spinării
si anumite regiuni foarte fine aflate în partea superioara a creierului.

Sistemul nervos simpatic intervine permanent, în menţinerea tonusului anterior şi

al altor activităţi vegetative.

Rolul său important se evidenţiază în situaţii neobişnuite, periculoase, când pune în

condiţii optime organismul pentru "fuga sau lupta". Extirparea totală a lanţului
simpatic permite supravieţuirea doar în condiţiile unui mediu cu puţine variabile, mai
ales nu se poate realiza adaptarea la frig.

Sistemul nervos parasimpatic intervine în reglarea activităţii vegetative în condiţii

obişnuite de viaţă.

 
 Celule nervoase

Neuronul-este o celulă de formă stelată, piramidală, rotundă sau

ovală, având una, două sau mai multe prelungiri: neuroni unipolari,
bipolari şi multipolari.

Alcătuirea neuronului

1.     Corpul celular

2.     Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul.
 Dendritele sunt prelungiri care conduc influxul nervos aferent.
 Axonul este o prelungire unică, lungă, care se ramifică în porţiunea terminală.