TEMA 1.

ISTORICUL CONSTITUIRII UNIUNII EUROPENE.

1. Tratatele de la Roma au instituit:

a) CECO și CEE;
b) CEE și CEEA;
c) CEE și CEA;
d) CEEA și CECO.

2. Când a fost creată Asociația Europeană a Liberului Schimb?

a) 1957; AELS-1960
b) 1959;
c) 1961;
d) 1963.

3. Prin ce act s-a instituit Uniunea Europeană?

a) Tratatul de la Nisa;
b) Tratatul de la Amsterdam;
c) Tratatul de la Maastricht;
d) Tratatul de la Lisabona.

4. Tratatele de la Roma au intrat în vigoare:

a) Pentru 50 de ani;
b) Pentru o durată determinată;
c) Pentru o durată nelimitată.

5. Comunitățile Europene aveau personalitate juridică:

a) Adevărat;
b) Fals;
c) Numai Comunitatea Europeană avea personalitate juridică.

6. Obiectivul principal al Tratatului de la Roma (Tratatul CEE):

a) crearea unei pieţe comune prin instituirea unei uniuni vamale (anularea
barierelor vamale în calea circulaţiei bunurilor şi crearea unui tarif vamal
extern comun); liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaţie a
persoanelor, capitalului şi serviciilor) şi stabilirea unor politici comune în
domenii strategice (agricultură, comerţ, transport şi concurenţă) întru
intensificarea activităţii economice a statelor membre;
b) doar crearea uniunii vamale;
 c) doar intensificarea activităţii economice a statelor membre.

7. Comunitatea Europeană reprezintă:

a) Denumirea generică dată celor trei Comunități Europene prin Tratatul de
la Maastricht (intrat în vigoare în anul 1993);
b) Noua denumire a Comunității Economice Europene, potrivit Tratatului
de la Maastricht (intrat în vigoare în anul 1993);
c) Primul pilon al Uniunii Europene.

8. Ziua Europei este sărbătorită la:

a) 18 aprilie;
b) 09 mai;
c) 10 decembrie.

9. Prin Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Europeană a

Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) s-au creat următoarele organe ale
comunității:
a) înalta  Autoritate,   organ   international,   care  era  insarcinat  sa
favorizeze interesele preponderent comunitare; Consiliul Special de
Ministri, care era un organ cu caracter intergu-vernamental; Adunarea
Comuna, care se prevedea ca va fi aleasa prin vot universal direct si care
avea sarcina controlului democratic; Curtea de Justitie, ca organ
jurisdictional, a carei sarcina era de a asigura respectarea normelor
juridice instituite in cadrul Comunitatii.
b) doar Consiliul Special de Ministri, care era un organ cu caracter intergu-
vernamental; Adunarea Comuna, care se prevedea ca va fi aleasa prin
vot universal direct si care avea sarcina controlului democratic;
c) doar înalta  Autoritate,   organ   international,   care  era  insarcinat  sa
favorizeze interesele preponderent comunitare; Curtea de Justitie, ca
organ jurisdictional, a carei sarcina era de a asigura respectarea normelor
juridice instituite in cadrul Comunitatii.

10. Din ce an Comunitățile Europene au dispus de resurse bugetare proprii?

a) 1957;
b) 1965;
c) 1970;
d) 1986.

11. Tratatul de la Paris a fost redactat:

 a) Într-o singură limbă (franceză);
b) În două limbi (franceza și engleza);
c) În trei limbi (franceza, engleza și germana).

12. Politica externă și de securitate comună a fost instituită prin:

a) Actul Unic European (1986/1987);
b) Tratatul de la Maastricht (1992/1993);
c) Tratatul de la Amsterdam (1997/1999);
d) Tratatul de la Nisa (2001/2003).

13. Relaţia drept naţional- drept european este guvernată de următoarele

principii:
a) principiul efectului direct;
b) principiul efectului invers;
c) principiul efectului reciproc.

14. Tratatul de la Paris, care asigura în principal:

a) libera circulație a produselor și accesul liber la sursele de producție;
supravegherea permanentă a pieței pentru a evita denaturările care pot face
necesară introducerea cotelor de producție; respectarea regulilor
concurenței și a transparenței prețurilor; susținerea modernizării și
transformării sectoarelor cărbunelui și oțelului;
b) doar supravegherea permanentă a pieței pentru a evita denaturările care pot
face necesară introducerea cotelor de producție; libera circulație a
produselor și accesul liber la sursele de producție;
c) doar respectarea regulilor concurenței și a transparenței prețurilor;
susținerea modernizării și transformării sectoarelor cărbunelui și oțelului.

15. Tratatul de la Amsterdam:

a) A modificat structura Consiliului European;
b) Nu a modificat structura Consiliului European;
c) A făcut astfel încât Consiliul European să poată constata existența unei
încălcări grave a drepturilor fundamentale de către un stat membru a UE.

16. Câte categorii de organizații internaționale au apărut în Europa

occidentală după cel de-al doilea război mondial?
a) două;
b) trei;
c) patru.
 17. Care este scopul Euroatom?
a) controlul energiei atomice și folosirea ei în scopuri pașnice;
b) doar asigurarea cu programele de cercetare privind utilizarea pașnică a
energiei nucleare;
c) doar elaborarea proiectelor de cercetare în vederea utilizării energiei
nucleare.

18. Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Europeană a

Cărbunelui și Otelului (C.E.C.O.) a fost semnat la:
a) 18 aprilie 1951;
b) 18 aprilie 1961;
c) 18 aprilie 1941.

19. Tipurile integrării pot fi:

a) negativă și pozitivă;
b) bilaterală și multilaterală;
c) pozitivă și pașnică.

20. Ce viza Planul propus de Robert Schuman, ulterior denumit ”Planul

Schuman”:
a) plasarea producției engleze de cărbune și oțel în mâinile unei autorități
supreme comune de supraveghere (Autoritate Supremă) ... la care se pot
alătura alte state europene;
b) plasarea producției germane și franceze de cărbune și oțel în mâinile unei
autorități supreme comune de supraveghere (Autoritate Supremă) ... la
care se pot alătura alte state europene;
c) plasarea producției americane de cărbune și oțel în mâinile unei autorități
supreme comune de supraveghere (Autoritate Supremă) ... la care se pot
alătura alte state.

NOTĂ: La subiectele în răspunsul cărora varianta aleasă de Dumneavoastră

este adevărat sau fals, argumentați-vă opinia.
 TEMA 2.
ARHITECTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE.

1. Structura instituțională a Uniunii Europene se completează cu:

a) Organisme ale Uniunii cu funcții consultative sau cu caracter tehnic sau
financiar;
b) Reprezentanțele diplomatice ale statelor membre;
c) Organisme ale Organizației Națiunilor Unite;
d) Organisme ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

2. Agențiile de reglementare ale Uniunii Europene sunt instituite prin:

a) Acordurile guvernamentale ale statelor membre;
b) Tratatele Uniunii Europene;
c) Regulamente adoptate de Consiliul Uniunii Europene cu participarea
Parlamentului European în procedura legislativă specială;
d) Decizii ale Comisiei, în baza unui regulament al Consiliului Uniunii
Europene.

3. Fiecare instituție a Uniunii Europene acționează în limitele atribuțiilor care îi

sunt conferite prin:
a) Legislația națională a statelor membre;
b) Constituția Uniunii Europene;
c) Tratatele Uniunii Europene;
d) Recomandările Consiliului Uniunii Europene.

4. Structura organizatorică specifică Uniunii Monetare a Uniunii Europene,

statuată prin Tratatul de la Maastricht, este:
a) Banca Centrală Europeană;
b) Sistemul European al Băncilor Centrale SEBC;
c) Fondul Monetar Internațional;
d) Banca Europeană de Investiții.

5. Principiul ”echilibrului instituțional” presupune, conform Curții de Justiție a

Uniunii Europene:
a) Separarea puterilor între instituțiile Uniunii;
b) Ca fiecare instituție a Uniunii Europene să-și elaboreze propriul
regulament de funcționare;
c) Obligația de cooperare loială între instituțiile Uniunii;
 d) Ca fiecare instituție să exercite competențele celorlalte instituții.

6. Agențiile executive ale Uniunii sunt instituite:

a) Prin regulamente adoptate de Consiliu;
b) Prin decizii ale Comisiei Europene;
c) Prin regulamente adoptate de Parlamentul European și Consiliul Uniunii
Europene, în procedura legislativă ordinară;
d) Prin tratatele Uniunii Europene.

7. Referindu-se la atribuțiile instituțiilor Uniunii Europene, tratatele utilizează

noțiunea de:
a) Competențe;
b) Funcții;
c) Puteri;
d) Responsabilități.

8. Din categoria organelor interinstituționale ale Uniunii Europene face parte:

a) Comitetul Reprezentanților Permanenți, COREPER;
b) Comitetul regiunilor;
c) Oficiul de Selecție a Personalului Uniunii Europene;
d) Comitetul Tehnic Euratom.

9. Potrivit principiului echilibrului instituțional, competențele instituțiilor

Uniunii Europene sunt:
a) Limitate și exclusive;
b) Nelimitate și exclusive;
c) În conformitate cu principiul separației puterilor în dreptul național,
respectiv legislativă, executivă și judecătorească;
d) Exclusiv consultative.

10. Diferența dintre instituțiile și organismele Uniunii Europene constă în

faptul că:
a) Angajații instituțiilor sunt cetățeni europeni, în exclusivitate, în timp ce
angajații organismelor Uniunii pot fi cetățeni extracomunitari;
b) Instituțiile adoptă decizii obligatorii pentru statele membre, pentru ele
însele și pentru persoanele fizice și/sau juridice, în timp ce organismele
Uniunii adoptă decizii care nu sunt obligatorii;
c) Nu există nici o diferență;
 d) Membrii instituțiilor au un mandat permanent, neputând fi revocați, în
timp ce membrii organismelor pot fi revocați de guvernele naționale care
i-au desemnat.

11.Stabiliți statele, care sunt membre fondatoare ale Uniunii europene:

a) Marea Britanie şi Danemarca;
b) Italia, Germania şi Luxemburg;
c) Franţa.

12.Norvegia este:
a) Stat membru al Uniunii Europene;
b) Stat non-membru al Uniunii Europene;
c) Stat pentru care procedura de integrare în Uniunea europeană a eşuat în
mod repetat.

13.Consiliul European se întrunește la convocarea președintelui său:

a) de două ori pe semestru;
b) de două ori pe an;
c) de patru ori pe semestru;
d) o dată pe an.

14. Fiecare reuniune ordinară a Consiliului European se desfășoară pe o

perioadă de:
a) minim două zile;
b) maxim două zile;
c) o zi;
d) trei zile.

15.Banca Centrală Europeană are:

a) putere de a decide care stat poate utiliza moneda euro ca monedă
naţională;
b) iniţiativa legislativă în domeniul politicii monetare;
c) posibilitatea de a retrage unui stat dreptul de a folosi moneda euro.

16. Moneda euro reprezintă:

a) moneda unică a Uniunii Monetare Europene;
b) moneda unică a statelor membre ale Uniunii europene;
c) monedă de schimb pentru statele europene în relaţie cu celelalte
state ale lumii.
17. Primul Consiliu European a avut loc:
a) Paris 1974;
b) Haga 1969;
c) Dublin 1975;
d) Maastricht 1992.

18. Comisarii europeni pot fi revocați de:

a) Parlamentul European;
b) Curtea de Justiție a UE;
c) Consiliul European;
d) Consiliul UE.

19. Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când:

a) examinează orice chestiune pusă pe ordinea de zi;
b) examinează proiectul bugetului UE;
c) deliberează şi votează un proiect de act legislativ.

20. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este formată din:

a) Curtea de Justiție și Tribunal;
b) Curtea de Apel și Tribunalul Militar;
c) Curtea Supremă de Justiție.

Testarea 1
1. Consiliul European.
1.1. Expuneţi natura juridică a Consiliului European, modul de organizare şi funcţionare.
Răspuns: Este o uniune bazată pe drept. Viața economică și socială a populațiilor statelor
membre nu este guvernată de forță, ci de dreptul Uniunii. Aceasta este baza sistemului
instituțional. Dreptul UE stipulează procedurile decizionale ale instituțiilor europene și
reglementează raporturile dintre acestea. De asemenea, oferă instituțiilor puterea de a adopta
instrumente juridice sub formă de regulamente, directive și decizii, obligatorii pentru statele
membre și cetățenii lor. Astfel, persoanele devin o preocupare principală a Uniunii. Din ce în ce
mai mult, ordinea juridică a acesteia le afectează direct viața de zi cu zi. Aceasta le acordă
drepturi și le impune obligații, astfel încât cetățenii atât ai statelor membre, cât și ai Uniunii
Europene sunt guvernați de o ierarhie de ordini juridice – un fenomen familiar într-un regim
federal constituțional. Asemenea oricărei ordini juridice, ordinea juridică a Uniunii reprezintă un
sistem coerent de protecție juridică, în scopul recurgerii la dreptul Uniunii sau punerii în aplicare
a acestuia. Dreptul Uniunii determină și raporturile dintre UE și statele membre. Statele membre
trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a satisface obligațiile care decurg din tratate sau din
măsurile adoptate de instituțiile Uniunii. Acestea trebuie să ajute Uniunea să își îndeplinească
sarcinile și să nu ia nicio măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor tratatelor.
Statele membre răspund în fața cetățenilor UE pentru orice prejudicii cauzate prin încălcarea
dreptului Uniunii.
1.2. Analizaţi competenţele Consiliului European, modalitatea de luare a deciziilor şi regimul
juridic al actelor elaborate de acesta.
Răspuns: Consiliul European oferă UE „impulsurile necesare dezvoltării acesteia” și îi definește
„orientările și prioritățile politice generale” [articolul 15 alineatul (1) din TUE]. De asemenea,
acesta decide cu majoritate calificată cu privire la formațiunile Consiliului și calendarul
președințiilor rotative.
Consiliul European definește principiile și orientările generale ale politicii externe și de
securitate comune (PESC) și adoptă deciziile privind strategiile comune de punere în aplicare a
acesteia (articolul 26 din TUE). Acesta decide în unanimitate dacă este cazul să recomande
statelor membre să adopte măsuri vizând definirea treptată a unei politici de apărare comune a
UE, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE.
În cazul în care un stat membru intenționează să se opună adoptării unei decizii din rațiuni vitale
de politică națională, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului
European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a
unei decizii [articolul 31 alineatul (2) din TUE]. Aceeași procedură poate fi aplicată dacă statele
membre decid să stabilească o cooperare consolidată în acest domeniu (articolul 20 din TUE).
1.3. Evaluaţi sub aspect comparativ rolul Preşedintelui Consiliului European, al Înaltului
Reprezentant pentru PESC şi a Preşedintelui Comisiei Europene în cadrul acţiunii externe a UE.
Preşedintele Consiliului European este ales de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai
ţărilor membre ale UE) și are rolul de a conduce lucrările prin care Consiliul European stabileşte
direcţia şi priorităţile politice generale ale UE, în cooperare cu Comisia Europeană ; Promovează
coeziunea şi consensul în cadrul Consiliului European ; Reprezintă UE pe plan extern, în
chestiuni legate de securitate şi afaceri externe.
Preşedintele Comisiei Europene este desemnată de liderii europeni (şefii de stat sau de guvern ai
ţărilor membre ale UE), cu aprobarea Parlamentului European și are rolul de furnizează orientări
politice Comisiei ; Convoacă şi prezidează colegiul comisarilor europeni ; Conduce activităţile;
Comisiei de punere în aplicare a politicilor UE ; Participă la reuniunile G7 ; Contribuie la
dezbaterile majore din Parlamentul European şi la cele dintre guvernele statelor membre, în
cadrul Consiliului Uniunii Europene.

2. Tratatul de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de la Roma

instituind Comunităţile Europene, 13 decembrie 2007, în vigoare 1 decembrie 2009 (Tratatul de
la Lisabona) şi cele mai importante modificări introduse.
2.1. Determinaţi natura juridică a Uniunii Europene şi a TUE şi TFUE
Răspuns: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) este subîmpărțit în următoarele șase titluri:
„Dispoziții comune” (I); „Dispoziții privind principiile democratice” (II); „Dispoziții privind
instituțiile” (III); „Dispoziții privind formele de cooperare consolidată” (IV); „Dispoziții
generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții speciale privind politica externă și de
securitate comună” (V); și „Dispoziții finale” (VI).
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) are la bază Tratatul de instituire a
Comunității Europene. În principiu, TFUE prezintă structura tratatelor UE. Principalele
modificări vizează acțiunea externă a UE și introducerea unor noi capitole, în special cu privire
la politica energetică a UE, cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, spațiul,
sportul și turismul.
Spre deosebire de asociațiile internaționale tradiționale dintre state, noutatea esențială a UE
rezidă în faptul că statele membre au renunțat la unele dintre drepturile lor de suveranitate în
favoarea UE și i-au conferit acesteia prerogative pentru a acționa în mod independent. În
exercitarea acestor prerogative, UE poate emite acte juridice europene având aceeași putere ca
actele de suveranitate adoptate în statele membre.

2.2. Analizaţi competenţele UE introduse de Lisabona ca urmare a abolirii sistemului de piloni;

Tratatul de la Lisabona nu îi conferă Uniunii competențe exclusive suplimentare. Cu toate
acestea, noul text schimbă modul în care Uniunea își exercită competențele existente și anumite
competențe (partajate) noi, încurajând participarea și protejarea cetățenilor, creând o nouă ordine
instituțională și modificând procesele decizionale pentru mai multă eficiență și transparență,
asigurând astfel un nivel mai ridicat de control parlamentar și de răspundere democratică.
Tratatul de la Lisabona clarifică pentru prima dată competențele Uniunii. Acesta distinge trei
tipuri de competențe: competența exclusivă, potrivit căreia Uniunea este singura care poate
adopta dispoziții legislative, statele membre ocupându-se doar de punerea în aplicare,
competența partajată, potrivit căreia statele membre au dreptul de a legifera și de a adopta măsuri
obligatorii din punct de vedere juridic în cazul în care Uniunea nu și-a exercitat competența și
competența de sprijin, potrivit căreia UE adoptă măsuri de sprijin sau de completare a politicilor
statelor membre. Competențele Uniunii pot fi redate acum statelor membre în cursul unei
revizuiri a tratatului.
2.3. Estimaţi importanţa modificărilor introduse de Lisabona
Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007 și a intrat în
vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul amendează Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut
de asemenea și ca Tratatul de la Maastricht) și Tratatul de instituire a Comunității Economice
Europene (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Roma). În acest proces, Tratatul de la Roma
a fost redenumit în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Principalele modificări au
fost trecerea de la unanimitatea de voturi la votul cu majoritate calificată în mai multe domenii
din cadrul Consiliului de Miniștri, o schimbare a calcului majorității, au fost acordate mai multe
puteri Parlamentului European formând o legislatură bicamerală, alături de Consiliul de Miniștri
în conformitate cu procedura legislativă ordinară, o personalitate juridică consolidată pentru UE
și crearea unui președinte permanent al Consiliului European precum și un Înalt Reprezentant al
Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate. De asemenea, Tratatul a acordat calitate
legală Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.