Calcul Integral Culegere 188pp

CALCUL INTEGRAL
-culegere de probleme-
Alexandra Ciupa, Adrian Holhoş
5 Decembrie 2011
Cuprins
Prefaţă v
1 Integrale improprii 1
1.1 Noţiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Soluţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2 Integrale cu parametru 24
2.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3 Integrale curbilinii 44
3.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.3 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4 Integrale duble 78
4.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.3 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5 Integrale de volum 111

5.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5.3 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
iii
iv CUPRINS
6 Integrale de suprafaţă 143

6.2 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
6.3 Soluţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Bibliografie 181
Prefaţă
Prezenta culegere de probleme se adresează studenţilor din anul ı̂ntâi de la

universităţile tehnice şi pune la ı̂ndemâna celor interesaţi un material aplica-
tiv care să contribuie la o mai bună ı̂nsuşire a cunoştinţelor teoretice.
Pornim de la faptul unanim recunoscut că teoria se fixează şi se aprofun-
dează mai uşor prin rezolvarea unui număr mare de exerciţii şi probleme. Am
consultat numeroase cursuri şi culegeri de probleme şi am căutat să realizăm
un echilibru ı̂ntre calitatea ştiinţifică cerută unei astfel de lucrări şi cerinţele
unei culegeri de probleme care să fie accesibilă studenţilor noştri.
Materialul este structurat ı̂n şase capitole şi acoperă materia predată ı̂n
partea a doua a cursului de analiză matematică la facultatea de Inginerie
Electrica. La ı̂nceputul fiecărui capitol sunt prezentate sumar noţiunile
elementare şi rezultatele teoretice ce urmează a fi aplicate ı̂n rezolvarea
exerciţiilor. Sunt date apoi enunţurile, urmate de rezolvarea completă a
fiecărui exerciţiu. Sperăm că modul de prezentare, exerciţiile alese şi faptul
că fiecare problemă este ı̂nsoţită de soluţii detaliate vor contribui la fixarea
noţiunilor predate la curs.
Autorii adresează mulţumiri referenţilor ştiinţifici, prof. dr. Ioan Raşa
şi prof. dr. Dorian Popa, pentru observaţiile şi sugestiile care au dus la
ı̂mbunătăţirea conţinutului şi prezentării materialului.
Cluj-Napoca,
Decembrie 2011 Autorii
v
Capitolul 1
Integrale improprii
1.1 Noţiuni teoretice

Integrala improprie este o extindere a noţiunii de integrală definită pentru
cazul ı̂n care intervalul de integrare sau funcţia de integrat sunt nemărginite.
Integrale din funcţii definite pe intervale nemărginite
Definiţie 1.1. Fie I ⊂ R un interval nevid. O funcţie f : I → R se numeşte

local integrabilă pe I, dacă restricţia sa la orice compact conţinut ı̂n I este
integrabilă.
Definiţie 1.2. Fie f : [a, ∞) → R local integrabilă pe [a, ∞) şi fie b > a,
oarecare. Dacă Z b
lim f (x) dx
b→∞ a
R∞
există şi este finită, spunem că integrala a f (x) dx este convergentă şi prin
definiţie
Z ∞ Z b
f (x) dx = lim f (x) dx.
a b→∞ a
R∞
Dacă limita precedentă nu există sau este infinită, atunci a
f (x) dx este
divergentă.
1
2 CAPITOLUL 1
Observaţie 1.3. Analog se defineşte

Z b Z b
−∞ a→−∞ a
R∞
Definiţie 1.4. Fie f : R → R local integrabilă. Integrala −∞ f (x) dx este
RA
convergentă dacă şi numai dacă există A ∈ R astfel ı̂ncât −∞ f (x) dx şi
R∞
A
f (x) dx sunt convergente. Atunci
Z ∞ Z A Z ∞
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
−∞ −∞ A
Observaţie 1.5. Folosind Definiţia 1.2 se demonstreză că

Z ∞
1
dx, a > 0
a xα
este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
Teorema 1.6. [Criteriu de comparaţie]

Fie f (x) ≥ g(x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, ∞), local integrabile.
R∞ R∞
a) Dacă integrala a f (x) dx este convergentă, atunci şi a g(x) dx este
convergentă.
R∞ R∞
b) Dacă integrala a g(x) dx este divergentă, atunci şi a f (x) dx este
divergentă.
Teorema 1.7. Fie f : [a, ∞) → R, a > 0, local integrabilă, f (x) ≥ 0, pentru

orice x ∈ [a, ∞).
R∞
Dacă limx→∞ xα f (x) = A ∈ [0, ∞) şi α > 1, atunci a f (x) dx este
convergentă.
R∞
Dacă limx→∞ xα f (x) = A ∈ (0, ∞) şi α ≤ 1, atunci a f (x) dx este
divergentă.
Observaţie 1.8. Fie P şi Q polinoame. Dacă Q nu se anulează pe [a, ∞) şi

dacă gradP ≤ gradQ − 2, atunci
Z ∞
P (x)
dx
a Q(x)
este convergentă.
INTEGRALE IMPROPRII 3
Teorema 1.9 (Criteriul lui Dirichlet). R Dacă f : [a, ∞) → R este local inte-
β
grabilă şi există M > 0 astfel ı̂ncât a f (x) dx ≤ M pentru ∀ β > a şi dacă
funcţia g : [a, ∞) → R este monoton descrescătoare la zero cı̂nd x → ∞,
R∞
atunci a f (x)g(x) dx este convergentă.
Teorema 1.10 (Criteriul integral al lui Cauchy). Dacă f : [0, ∞) → [0, ∞)

R∞ P
este continuă şi descrescătoare, atunci integrala 0 f (x) dx şi seria n≥0 f (n)
au aceeaşi natură.
Integrale din funcţii nemărginite ı̂n intervalul de integrare
Definiţie 1.11. Fie f : [a, b) → R, a, b ∈ R, local integrabilă şi nemărginită

pe orice interval de forma (b − ε, b), 0 < ε < b − a. Punctul b se numeşte
Rb
punct singular pentru funcţia f . Integrala a f (x) dx este convergentă, dacă
R b−ε
limε&0 a f (x) dx există şi este finită.
Observaţie 1.12. Analog, dacă f : (a, b] → R are pe a punct singular, se

defineşte Z b Z b
a ε&0 a+ε
Rb
Dacă c ∈ (a, b) este punct singular pentru f , atunci a f (x) dx este conver-
Rc Rb
gentă dacă şi numai dacă integralele a f (x) dx şi c f (x) dx sunt convergente
şi ı̂n acest caz:
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c
Observaţie 1.13. Folosind Definiţia 1.11 se demonstrează că

Z b
1
λ
, λ∈R
a (x − a)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.

4 CAPITOLUL 1
Teorema 1.14. Fie f, g : [a, b) → R având punctul singular b, local integra-

bile, cu f (x) ≥ g(x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [a, b).
Rb Rb
a) Dacă a f (x) dx este convergentă, rezultă că a g(x) dx este conver-
gentă.
Rb Rb
b) Dacă a g(x) dx este divergentă, rezultă că a f (x) dx este divergentă.
Teorema 1.15. Fie f : [a, b) → R local integrabilă şi pozitivă pentru orice
x ∈ [a, b) cu b punct singular.
Rb
Dacă pentru α < 1, lim(b − x)α f (x) = A ∈ [0, ∞) atunci a f (x) dx este
x→b
convergentă.
Rb
Dacă pentru α ≥ 1, lim(b − x)α f (x) = A ∈ (0, ∞), atunci a f (x) dx este
x→b
divergentă.
1.2 Exerciţii
Să se calculeze următoarele integrale improprii:
Z ∞ Z ∞
dx (x4 + 1) dx
1.1. , a, b > 0 1.8. .
0 (x + a)(x + b) 0 x6 + 1
Z ∞ Z √
dx ∞
x dx
1.2. 2
. 1.9. .
0 x + 3x + 2 1 (1 + x)2
Z ∞ Z
x dx ∞
dx
1.3. . 1.10. .
0 (x + 1)(x + 2)2 1 x(x2 + 1)2
Z ∞
dx Z ∞
dx
1.4. . 1.11. .
1 (x + 2)(x2 + 1) x2 + 2x + 2
−∞
Z ∞
dx Z ∞
dx
1.5. . 1.12. √ , a > 0.
0 (x + a )(x2 + b2 )
2 2
x x2 + 1
a
Z ∞
dx Z ∞
dx
1.6. . 1.13. √ .
x4 + x2 + 1
0
1 x x + x5 + 1
10
Z ∞
x dx Z ∞
1.7. . x2 dx
0 (1 + x2 )2 1.14. .
0 x4 + 1
1.15. Calculaţi Z ∞
dx
In = , n ∈ N.
−∞ (x2 + 1)n
1.16. Să se studieze natura integralelor improprii:
Z ∞ Z 3
dx dx
a) √ d) p
1 1 + x4 − 1 0
3
(x − 2)2
Z ∞ Z ∞
dx x dx
b) √ e) p
0 x x−1 1 |x3 − 8|
Z ∞ Z ∞
cos x dx x2 dx
c) f) p
1 x (x2 − ln x)
2
0 (x2 + 1) |x3 − 1|
6 CAPITOLUL 1
Z 1 Z 2
dx dx
1.17. √ . 1.24. √ .
0 (x2 + 4) 1 − x2 −1 2 + x − x2
Z e Z 1
dx 1 1
1.18. √ . 1.25. √ − dx.
1 x ln x 0 x 1−x2 x
Z 1 Z 1
dx dx
1.19. √ . 1.26. √ .
−1 x2 − 3x + 2 0 (x + 1) 1 − x2
Z 1 p
dx Z 2
ln(e + |x − 1|
1.20. √ . 1.27. p dx.
0 (x + 1) 1 − x2
2
0 |x − 1|
Z 2
dx Z π
dx
1.21. p . 2
|x| 1.28. .
−1
0 1 + tgn x
Z 1 r Z
1−x 2π
dx
1.22. dx. 1.29. .
−1 1+x 0
4
sin x + cos4 x
Z b Z 1
x dx dx
1.23. p . 1.30. √ .
a (x − a)(b − x) −1 (x − 2) 1 − x2
1.31. Să se calculeze

Z a
xn dx
√ , a > 0, n ∈ N.
−a a2 − x2
Z π
1 − cos nx
1.32. Fie şirul (Ln )n≥1 , Ln = dx.
0 1 − cos x
1. Să se demonstreze că termenii şirului sunt ı̂n progresie aritmetică.
2. Să se calculeze Ln .
Z π
2 sin2 nx
1.33. Să se calculeze integrala An = dx, n ∈ N.
0 sin x
Z π Z π
2 2
1.34. Să se calculeze integralele ln(sin x) dx, ln(cos x) dx.
0 0
Z 1
ln x
1.35. Să se calculeze √ dx.
0 1 − x2
1.3 Soluţii.
Integralele 1.1–1.10 sunt convergente conform Observaţiei 1.8. Convergenţa
va rezulta şi prin calcul direct.
Soluţie 1.1. Descompunem funcţia ı̂n fracţii simple:
1 A B
= + .
(x + a)(x + b) x+a x+b
Obţinem
Z ∞ Z ∞
∞
1 dx 1 dx 1 x + a 1 a
I= − = ln = ln .
b−a 0 x+a b−a 0 x+b b−a x+b 0 a−b b
Soluţie 1.2. Avem

1 1 1
f (x) = = − .
(x + 1)(x + 2) x+1 x+2
Rezultă că
Z ∞ Z ∞
∞
dx dx x + 1
I= − = ln = ln 2.
0 x+1 0 x+2 x + 2 0
Soluţie 1.3. Descompunem funcţia ı̂n fracţii simple:

x A B C
= + + .
(x + 1)(x + 2)2 x + 1 x + 2 (x + 2)2
Obţinem
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dx dx dx
I=− + +2
0 x+1 0 x+2 0 (x + 2)2
∞ ∞
x + 2 1
= ln −2 = − ln 2 + 1.
x + 1 0 x + 2 0
Soluţie 1.4. Descompunem funcţia ı̂n fracţii simple

1 A Bx + C
2
= + 2 .
(x + 2)(x + 1) x+2 x +1
8 CAPITOLUL 1
Obţinem
Z ∞ Z Z
1 dx 1 ∞ x dx 2 ∞ dx
I= − +
5 1 x + 2 5 1 x2 + 1 5 1 x2 + 1
∞ ∞
1 x + 2 2
= ln √ + arctg x
5 x2 + 1 1 5
1
1 3
2 π π π 1 3
= − ln √ + − = − ln √ .
5 2 5 2 4 10 5 2
Soluţie 1.5. După descompunerea ı̂n fracţii simple, avem

Z ∞ Z ∞
1 dx dx
I= 2 −
b − a2 0 x2 + a2 0 x2 + b2

1 1 x ∞ 1 x ∞ π 1
= 2 2
arctg − arctg = .
b −a a a 0 b b 0 2 ab(a + b)
Soluţie 1.6. Căutăm o descompunere ı̂n fracţii simple. Avem

1 1
f (x) = = 2
x4 2
+x +1 (x + 1)2 − x2
1 Ax + B Cx + D
= = + .
(x2 + 1 − x)(x2 + 1 + x) x2 − x + 1 x2 + x + 1
Se obţine
Z ∞ Z ∞
1 x+1 1 x−1
I= dx − dx
2 0 x2 + x + 1 2 0 x2 − x + 1
Z ∞ Z ∞
1 2x + 2 1 2x − 2
= 2
dx − dx
4 0 x +x+1 4 0 x2 −x+1
Z ∞ Z ∞
1 2x + 1 1 2x − 1
= 2
dx − dx+
4 0 x +x+1 4 0 x2 −x+1
Z ∞ Z ∞
1 1 1 1
+ dx + dx
4 3 1 2 4 3 1 2
2
0 + 4
x+ 0 x − 2
+ 4
2
∞ ∞ ∞
1 x + x + 1 1 2x + 1 1 2x − 1
= ln 2 + √ arctg √ + √ arctg √
4 x − x + 1 0 2 3 3 0 2 3 3 0
1 π π 1 π π π
= √ − + √ + = √ .
2 3 2 6 2 3 2 6 2 3
Soluţie 1.7. Cu substituţia x2 = t, obţinem

Z ∞
1 ∞ dt 1 1 1
I= 2
=− = .
2 0 (1 + t) 2 1+t 0
2
Soluţie 1.8. Avem

Z ∞ Z ∞
x4 + 1 x4 + 1 − x2 + x2
I= dx = dx
0 (x2 + 1)(x4 − x2 + 1) 0 (x2 + 1)(x4 − x2 + 1)
Z ∞ Z ∞ ∞ Z ∞
1 x2 1 1
= dx + dx = arctg x + dt
0 x2 + 1 0 x6 + 1
0 3 0 t2 + 1
| {z }
x3 =t
∞
π 1 π 1π 2π
= + arctg t = + = .
2 3 0 2 32 3
Soluţie 1.9. Pentru studiul convergenţei aplicăm Teorema 1.7:

√
α α x 1
lim x · f (x) = lim x · 2
= 1, pentru α + = 2.
x→∞ x→∞ (1 + x) 2
Pentru că α = 23 > 1 rezultă că integrala este convergentă.
√
Calculăm integrala. Cu substituţia x = t, obţinem
Z ∞ Z ∞ 2
2t2 t +1−1
I= 2 2
dt = 2 dt
1 (1 + t ) 1 (1 + t2 )2
Z ∞ Z ∞
dt dt
=2 2
−2
1 (1 + t ) 1 (1 + t2 )2
∞ π π
π
= 2 arctg t − 2I1 = 2
− − 2I1 = − 2I1 .
1 2 4 2
Pentru calculul integralei I1 , folosim substituţia t = tg u. Avem
1 1
dt = 2
du, (1 + t2 )2 =
cos u cos4 u
şi obţinem
Z π Z π π π
2
2
2 1 + cos 2u 1 2 1 2 π 1
I1 = cos u du = du = u + sin 2u = − .
π
4
π
4
2 2 π 4 π 8 4
4 4
10 CAPITOLUL 1
π
Rezultă că I = 4
+ 21 .
Soluţie 1.10. Notăm x2 = t, 2x dx = dt şi avem
Z ∞ Z
x dx 1 ∞ dt
I= 2 2 2
= .
1 x (x + 1) 2 1 t(t + 1)2
Descompunem funcţia in fracţii simple
1 A B C
2
= + + .
t(t + 1) t t + 1 (t + 1)2
Rezultă A = 1, B = −1, C = −1. Integrala devine
Z ∞ Z ∞ Z ∞ ∞ ∞
1 dt dt dt 1 t 1
I= − − = ln +
2 1 t 1 t+1 1 (t + 1)2 2 t + 1 1 t + 1 1

1 1 1 1 1
= − ln − = ln 2 − .
2 2 2 2 4
Soluţie 1.11. Conform Observaţiei 1.12 scriem integrala astfel:

Z A Z ∞
dx dx
I= 2
+ 2
, ∀ A ∈ R.
−∞ x + 2x + 2 A x + 2x + 2
Avem
Z A Z ∞
dx dx
I= 2
+ 2
−∞ (x + 1) + 1 A (x + 1) + 1
A ∞

= arctg(x + 1) + arctg(x + 1)
−∞ A
π π
= arctg(A + 1) + + − arctg(A + 1) = π.
2 2
lim xα · f (x) = 1, pentru α = 2.

x→∞
Rezultă că integrala este convergentă.

Cu substituţia x1 = t, − x12 dx = dt, avem
Z ∞ Z 1 1 √
dx a dt √ a 1 + 1 + a2
I= q = √ = ln(t + 1 + t2 ) = ln .
a x2 1 + x12 0 1 + t2 0 a

1 1
f (x) < √ = 6.
x x10 x
Cum
Z ∞ Z ∞
1
dx este convergentă =⇒ f (x) dx este convergentă.
1 x6 1
Scriem integrala astfel
Z ∞ Z Z
x4 dx 1 ∞ dt 1 ∞ dt
I= √ = √ = q
x5 x10 + x5 + 1 5 1 t t2 + t + 1 5 1 t2 1 + 1 + 1
|1 {z } t t2
x5 =t | {z }
u= 1t
Z 1 Z 1
1 du du1
= √ = q
5 1 + u + u2 52
0 0 u + 12 + 34
 s 1
2
1  1 1 3  1 3 √ 1
= ln u + + u+ + = ln + 3 − ln +1
5 2 2 4 5 2 2
0
√
1 3+2 3
= ln .
5 3
Soluţie 1.14. La numitor se dă factor x4 şi apoi folosim substituţia t = x1 .
Avem
Z ∞ Z ∞ Z ∞
x2 dx dx dt
I= 1
= 1
=
0
4
x 1 + x4 0
2
x 1 + x4 0 1 + t4
Z Z Z
1 ∞ 1 + t2 − t2 + 1 1 ∞ 1 + t2 1 ∞ t2 − 1
= dt = dt − .
2 0 1 + t4 2 0 1 + t4 2 0 1 + t4
| {z } | {z }
I1 I2
2
Pentru calculul integralelor I1 şi I2 dăm factor ”forţat” t şi apoi folosim o
substituţie adecvată. Avem
Z Z Z
1 + t2 1 + t12 du 1 u 1 t2 − 1
dt = dt = = √ arctg √ = √ arctg √ .
1 + t4 t2 + t12 u2 + 2 2 2 2 t 2
| {z }
u=t− 1t
12 CAPITOLUL 1
şi
v − √2
Z Z Z
t2 − 1 1 − t12 dv 1
dt = dt = = √ ln √
t4 + 1 t2 + t12 2
v −2 2 2 v + 2
| {z }
v=t+ 1t
t2 + 1 − t√2

1
= √ ln √ .
2
2 2 t + 1 + t 2
Rezultă
∞ √ ∞
1 t2 − 1 1 t2 + 1 − t 2 π
I = √ arctg √ − √ ln √ = √ .
2 2 t 2 0 2
4 2 t + 1 + t 2 0 2 2
Soluţie 1.15. Avem

Z ∞
dx
In = 2 = 2Jn .
0 (x2 + 1)n
Pentru calculul integralei Jn , deducem o relaţie de recurenţă, integrând prin
părţi. Avem
Z ∞ 2 Z ∞
x + 1 − x2 x2
Jn = dx = J n−1 − dx.
0 (x2 + 1)n 0 (x2 + 1)n
x
Alegem f (x) = x şi g 0(x) = deci g(x) = 12 (n−1)(x−1
(x2 +1)n
, 2 +1)n−1 şi obţinem
∞ Z ∞
1 x 1 dx
Jn = Jn−1 + · 2 n−1
−
2 (n − 1)(x + 1)
0 2(n − 1) 0 (x + 1)n−1
2
1 2n − 3
= Jn−1 − · Jn−1 = · Jn−1 .
2(n − 1) 2(n − 1)
2n−3
Rezultă că Jn = 2(n−1)
· Jn−1 , n ≥ 2. Dăm valori lui n
1
n = 2 : J2 = · J1
1·2
3
n = 3 : J3 = · J2
2·2
............................................
2p − 3
n = p : Jp = · Jp−1 .
2(p − 1)
Prin ı̂nmulţirea relaţiilor, rezultă:

Z ∞
(2p − 3)!! dx π
Jp = p−1 · J1 , cu J1 = = .
2 (p − 1)! 0 x2+1 2
Soluţie 1.16. a) Aplicăm Teorema 1.7:

xα
lim xα · f (x) = lim q = 1, pentru α = 2.
x→∞ x→∞ 1 1
x2 x2
+ 1− x4
Z ∞
Rezultă că f (x) dx este convergentă.
1
b)
xα 3
lim xα · f (x) = lim √ = 1, pentru α = .
x→∞ x→∞ x x − 1 2
Z ∞
Rezultă că f (x) dx este convergentă.
0
c) Fie
cos x
f (x) = .
− ln x) x2 (x2
1
Pentru orice x ∈ (1, ∞), avem |f (x)| ≤ 2 2 .
Z ∞ x (x − ln x)
dx
Integrala 2 2
este convergentă pentru că
1 x (x − ln x)
1 xα
lim xα · = lim ln x
= 1, pentru α = 4.
x→∞ x2 (x2 − ln x) x→∞ x4 1 − x2
Z ∞
Rezultă că f (x) dx este absolut convergentă.
1
d) Punctul x = 2 este singular. Avem
Z 3 Z 2 Z 3
dx dx dx
p = p + p .
0
3
(x − 2)2 0
3
(x − 2)2 2
3
(x − 2)2
Aplicăm Teorema 1.15:

1 2
lim (2 − x)α · p = 1, pentru α = .
x%2 3
(x − 2) 2 3
14 CAPITOLUL 1
2Z
dx
Rezultă că p este convergentă.
0
3
(x − 2)2
Z 3
dx
Analog, p este convergentă.
2
3
(x − 2)2
e) Funcţia f (x) = √ x3 are punctul singular x = 2. Avem
|x −8|
Z ∞ Z 2 Z 3 Z ∞
x x dx x dx x dx
p dx = √ + √ + √ = I1 +I2 +I3 .
1 |x3 − 8| 1 8 − x3 2 x3 − 8 3 x3 − 8
Studiem convergenţa integralei I1 :
x 1 1
lim (2 − x)α · p = √ , pentru α = .
x%2 (2 − x)(4 + 2x + x2 ) 3 2
Rezultă că I1 este convergentă.
x 1 1
lim (x − 2)α · p = √ , pentru α = .
x&2 (x − 2)(4 + 2x + x2 ) 3 2
x xα+1 3
lim xα f (x) = lim xα · √ = lim 3 q = 1, pentru α + 1 = .
x→∞ x→∞ x3 − 8 x→∞ x 2 1 − 8 2
x3
1
=⇒ lim xα f (x) = 1, pentru α = < 1 =⇒ I3 este divergentă.
x→∞ 2
În concluzie, Z ∞
x
p dx
1 |x3 − 8|
este divergentă.
x2
f) Funcţia f (x) = p are punct singular x = 1. Avem
(x2 + 1) |x3 − 1|
Z ∞ Z 1 Z 2
x2 x2
f (x) dx = √ dx + √ dx
2 3 2 3
0 0 (x + 1) 1 − x 1 (x + 1) x − 1
Z ∞
x2
+ √ dx = I1 + I2 + I3 .
2 (x2 + 1) x3 − 1
Studiem convergenţa integralei I1 . Avem

1 1
lim (1 − x)α · f (x) = √ , pentru α = .
x%1 2 3 2

Analog se arată că I2 este convergentă.
Studiem convergenţa integralei I3 . Avem
x2 x2 xα
lim xα f (x) = lim xα · √ = lim 2 ·√ = 1,
x→∞ x→∞ (x2 + 1) x3 − 1 x→∞ x + 1 x3 − 1
3
pentru α = . Rezultă că I3 este convergentă.
2
Soluţie 1.17. Funcţia f este nemărginită ı̂n x = 1. Aplicăm Teorema 1.15:
Z 1
α 1 1 dx
lim (1−x) ·f (x) = √ , pentru α = ⇒ √ convergentă.
x%1 5 2 2 2
0 (x + 4) 1 − x
2
Cu substituţia x = sin t, rezultă:

Z π Z π
2 cos t dt 2 dt
I= 2 = 2 .
0 (sin t + 4) cos t 0 sin t + 4
u2
Cu substituţia tg t = u, avem dt = du
1+u2
, sin2 t = u2 +1
şi rezultă
Z ∞ Z ∞
√ √ ∞
du 1 du 1 5 u 5 1 π
I= = 4 = · arctg = √ · .
0 5u2 + 4 5 0 u2 + 5 5 2 2 5 4
0
Soluţie 1.18. Cu substituţia ln x = t, avem

Z 1
dt √ 1
I= √ = 2 t = 2.
0 t 0
Soluţie 1.19. Punctul x = 1 este singular. Aplicăm Teorema 1.15. Avem

1 1
lim (1 − x)α · p = 1, pentru α = .
x%1 (1 − x)(2 − x) 2
16 CAPITOLUL 1
Rezultă că integrala este convergentă.

Scriem funcţia de sub radical ca o diferenţă de pătrate. Avem
Z 1 1
dx 3 √
I= q = ln x − + x2 − 3x + 2
2 2
−1 x − 23 − 14 −1

1 5 √ 1 √
= ln − − ln − + 6 = ln √ = ln(5 + 2 6).
2 2 5−2 6
Soluţie 1.20. Aplicăm Teorema 1.14.


1 

f (x) ≤ √ 
 Z 1
1−x 2
Z 1 =⇒ f (x) dx convergentă.
dx π 
 0
√ = 
0 1−x 2 2
Cu substituţia x = sin t, rezultă
Z π
2 cos u du
I= 2 .
0 (sin u + 1) cos u
Notăm
dt 2 t2
tg u = t ⇒ du = , sin u = .
1 + t2 t2 + 1
Obţinem
Z Z
∞
dt 1 ∞
dt 1√ √ ∞ 1 π
I= 2
= 2 1 = 2 arctg t 2 = √ · .
0 2t + 1 2 0 t +2 2 0 2 2
Soluţie 1.21. Punctul x = 0 este singular. Scriem integrala astfel:

Z 0 Z 2 Z 0 Z 2 Z 1 Z 2 √
dx dx − dt dx dt dx
I= √ + √ = √ + √ = √ + √ = 2+2 2.
−x x t x t x
| −1{z } 0 1 0 0 0
−x=t
Soluţie 1.22. Punctul x = −1 este punct singular. Aplicăm Teorema 1.15:

√ 1
lim (1 + x)α · f (x) = 2, pentru α = .
x&−1 2
Rezultă că integrala este convergentă. Avem

Z 1 1 1
1−x 1 √ π π
I= √ dx = arcsin x + 2
1 − x = + = π.
−1 1 − x2 −1 2 −1 2 2
Soluţie 1.23. Punctele x = a şi x = b sunt puncte singulare. Din Teorema

1.15 rezultă că integrala este convergentă.
p
Folosim substituţia lui Euler (x − a)(b − x) = t(x − a). Rezultă
at2 + b 2(a − b) dt
x= 2
, dx = .
t +1 (t2 + 1)2
Schimbăm limitele de integrare
r
b−x
t= ; x → a, x > a ⇒ t → ∞; x → b, x < b ⇒ t → 0.
x−a
Obţinem
Z ∞ Z ∞ 2
at2 + b at + a + b − a
I =2 2 2
dt = 2 dt
0 (t + 1) 0 (t2 + 1)2
Z ∞ Z ∞
1 1 π
= 2a dt + 2(b − a) dt = 2a · + 2(b − a) · I1 .
0 t2 + 1 0 (t2 + 1)2 2
Pentru calculul lui I1 , notăm t = tg u şi obţinem
Z π Z π
2 2 1 + cos 2u π
2
I1 = cos u du = du = .
0 0 2 4
π π
Rezultă că I = a · π + 2(b − a) · 4
= 2
· (a + b).
Soluţie 1.24. Scriem funcţia de sub radical ca o diferenţă de pătrate. Avem
Z 2 2
dx 2x − 1 π π
I= q = arcsin = + = π.
9
2 3 2 2
−1
4
− x − 12 −1
Soluţie 1.25. Cu substituţia x = sin t, obţinem

Z π Z π h x i π2
2 1 2 cos t

I= dt − dt = ln tg − ln |sin t|
0 sin t 0 sin t 2 0
π π
tg x2 2 1 2
= ln = ln = ln 2.
2 sin 2t cos 2t 0 2 cos2 2t 0
18 CAPITOLUL 1

Z 1 Z π Z 1
dx 2 du 2 dt
√ = = 2
0 sin u + 1 0 t + 2t + 1
(x + 1) 1 − x2
0
| {z } | {z
u
}
x=sin u tg 2
=t
Z 1
1
dt −1
=2 = 2· = 1.
0 (t + 1)2 t + 1 0
Soluţie 1.27. Punctul x = 1 este singular. Avem

p
Z 2 ln e + |x − 1| Z 1 √ Z 2 √
ln e + 1 − x ln e + x − 1
p dx = √ dx + √ dx
0 |x − 1| 0 1−x 1 x−1
= I1 + I2 .
√
Calculăm I1 . Facem substituţia 1 − x = t şi apoi integrăm prin părţi.
Obţinem
Z 1 " 1 Z 1 #
t
I1 = 2 ln(e + t) dt = 2 t ln(e + t) − dt
0 e+t 0 0
Z 1 Z 1
dt
= 2 ln(e + 1) − dt + e
0 0 e+t

1
= 2 [ln(e + 1) − 1 + e ln(e + 1) − e] = 2(e + 1) ln 1 + .
e
√
Pentru calculul lui I2 , facem substituţia x − 1 = t şi obţinem I2 = I1 .
Rezultă
1
I = 4(e + 1) ln 1 + .
e
π
Soluţie 1.28. Vom nota x = 2
− t şi avem
Z π Z π
2 cosn x 2 sinn t
I= dx = dt.
0 cosn x + sinn x 0 sinn t + cosn t
Rezultă că Z π
2 sinn x + cosn x π
2·I = n n
dx = ,
0 sin x + cos x 2
π
deci I = 4
.
Soluţie 1.29. Avem f (x) = sin4 x+cos4 x = 1−2 sin2 x cos2 x = 1− 12 sin2 2x.
Funcţia sin2 x are perioada π, deci sin2 2x are perioada π2 . Rezultă că
Z π
2 dx
I =4· 4 .
0 sin x + cos4 x
Facem substituţia t = tg x şi avem
dt t 1
dx = ; sin x = √ , cos x = √ .
1 + t2 t2 + 1 t2 + 1
Rezultă
Z Z ∞ 2 Z ∞
∞
(t2 + 1)2 dt t +1 1 + t12
I =4· · =4· dt = 4 · dt
0 t4 + 1 1 + t2 0 t4 + 1 0 t2 + t12
Z ∞
∞
t − 1t 0 1 t − 1t 4 π π √
=4· 2 = 4 · √ arctg √ = √ + = 2 2π.
0 t − 1t + 2 2 2 0 2 2 2
p
Soluţie 1.30. Cu substituţia lui Euler (1 − x)(1 + x) = t(x + 1), obţinem
r
1 − t2 −4t 1−x
x= 2
; dx = dt, t =
1+t (1 + t2 )2 1+x
Pentru x → −1, x > −1 ⇒ t → ∞ şi pentru x → 1, x > 1 ⇒ t → 0.

Rezultă
Z ∞ Z ∞
dt 2 dt 2 √ √ ∞
I = −2 · = − · = − · 3 arctg t 3 = − √π .
1
0 3t2 + 1 3 0 t2 + 3 3
0 3
Soluţie 1.31. Vom deduce o relaţie de recurenţă, integrând prin părţi. Alegem
x √
f (x) = xn−1 , g 0(x) = √ ⇒ f 0 (x) = (n − 1)xn−2 , g(x) = − a2 − x2 .
a2 − x2
20 CAPITOLUL 1
Avem
√ a Z a √
n−1
xn−2 a2 − x2 dx

In = − x a2 − 2
x + (n − 1)
−a −a
Z a
xn−2 (a2 − x2 )
= (n − 1) √ dx
−a a2 − x2
Z a Z a
2 xn−2 xn
= (n − 1)a √ dx − (n − 1) √ dx
−a a2 − x2 −a a2 − x2
= (n − 1)a2 · In−2 − (n − 1) · In .
n−1
Obţinem In = n
· a2 · In−2 . Pentru n = 2k, avem
2k − 1 2
I2k = · a · I2k−2 .
2k
Dăm valori lui k.
1
k = 1 ⇒ I2 = a2 · I0
2
3
k = 2 ⇒ I4 = a2 · I2
4
..............................................
2p − 1 2
k = p ⇒ I2p = a · I2p−2
2p
Prin ı̂nmulţirea relaţiilor rezultă
(2p − 1)!! 2p
I2p = · a · I0
(2p)!!
unde Z a
dx x a π π
I0 = √ = arcsin = + = π.
−a a2 − x2 a −a 2 2
Pentru n = 2k + 1, se obţine I2p+1 = 0, pentru că
Z a
x dx
I1 = √ = 0.
−a a2 − x2
Ln−1 +Ln+1
Soluţie 1.32. Vom demonstra că Ln = 2
. Avem
Z π
Ln−1 + Ln+1 1 − cos(n − 1)x + 1 − cos(n + 1)x
= dx
2 0 2(1 − cos x)
Z π Z π
2 − 2 cos nx cos x 1 − cos nx cos x
= dx = dx
0 2(1 − cos x) 0 1 − cos x
Z π
1 − cos nx + cos nx − cos nx cos x
= dx
0 1 − cos x
Z π
1 − cos nx + cos nx(1 − cos x)
= dx
0 1 − cos x
Z π π
1
= Ln + cos nx dx = Ln + sin nx = Ln .
0 n 0
Rezultă că termenii sunt ı̂n progresie aritmetică. Calculăm raţia:

Z π Z π Z π
1 − cos 2x 2 sin2 x
r = L2 − L1 = dx − dx = dx − π
0 1 − cos x 0 0 1 − cos x
Z π Z π
1 − cos2 x
=2 dx − π = 2 (1 + cos x) dx − π = 2π − π = π.
0 1 − cos x 0
Rezultă că Ln = L1 + (n − 1)r = π + (n − 1)π = nπ.
Soluţie 1.33. Calculăm

Z π
2 sin2 nx − sin2 (n − 1)x
An − An−1 = dx
0 sin x
Z π
2 [sin nx + sin(n − 1)x] [sin nx − sin(n − 1)x]
= dx
0 sin x
π
2 · sin (2n−1)x · cos x2 · 2 · sin x2 · cos (2n−1)x
Z
2
2 2
= dx
0 2 · sin x2 · cos x2
Z π π
2 −1 2 1
= sin(2n − 1)x dx = cos(2n − 1)x = .
0 2n − 1 0 2n − 1
22 CAPITOLUL 1
1
Rezultă relaţia de recurenţă An − An−1 = 2n−1
. Dăm valori lui n:
n = 1 ⇒ A1 − A0 = 1
1
n = 2 ⇒ A2 − A1 =
3
.........................................
1
n = p ⇒ Ap − Ap−1 = .
2p − 1
Prin adunarea relaţiilor, avem
1 1
Ap − A0 = 1 + + ... + , A0 = 0.
3 2p − 1
Soluţie 1.34. Studiem convergenţa ı̂n punctul singular x = 0:

ln(sin x) cos x 1
lim xα · | ln(sin x)| = − lim 1 = − lim ·
x→0 x→0 x→0 sin x −αx−α−1
xα
1 x
= · lim · xα = 0, pentru α > 0.
α x→0 sin x
Deci, pentru α ∈ (0, 1)
Z π
2
α
lim x f (x) = 0 =⇒ I1 = ln(sin x) dx convergentă.
x→0 0
Calculăm I1 . Notăm x = 2t şi avem

Z π Z π Z π
2 4 4
I1 = ln(sin x) dx = 2 · ln(sin 2t) dt = 2 · ln(2 sin t cos t) dt
0 0 0
Z π Z π Z π
4 4 4
=2· ln 2 dt + 2 · ln(sin t) dt + 2 · ln(cos t) dt
0 0 0
| {z }
t= π2 −u
Z π Z π
π 4 4
= 2 ln 2 · + 2 · ln(sin t) dt − 2 · ln(sin u) du
4 0 π
2
Z π Z π
π 4 2 π
= ln 2 + 2 · ln(sin t) dt + 2 · ln(sin u) du = ln 2 + 2 · I1 .
2 0 π
4
2
Rezultă că I1 = − π2 · ln 2.
Z π
2
π
Pentru calculul lui I2 = ln(cos x) dx, facem substituţia x = 2
− t şi
0
obţinem I2 = I1 = − π2 · ln 2.
Soluţie 1.35. Cu substituţia x = sin t, obţinem
Z Z π
1
ln x 2 π
√ dx = ln(sin t) dt = − ln 2.
0 1 − x2 0 2
Capitolul 2
Integrale cu parametru

Z
Se vor studia integrale de forma F (y) = f (x, y) dx, unde y ∈ Y , Y ⊂ R
M
şi M ⊂ R.
Definiţie 2.1. Se consideră Y ⊂ R o mulţime nevidă şi [a, b] ⊂ R un interval

compact. Fie f : [a, b] × Y → R o funcţie cu proprietatea că pentru orice
y ∈ Y , funcţia f (·, y) este integrabilă pe [a, b]. Atunci funcţia F : Y → R
Z b
F (y) = f (x, y) dx
a
se numeşte integrală cu parametru.
Teorema 2.2 (Continuitatea integralei cu parametru). Dacă funcţia de două

variabile f : [a, b] × [c, d] → R este continuă, atunci funcţia F : [c, d] → R
Z b
F (y) = f (x, y) dx
a
este continuă.
Teorema 2.3 (Teorema de derivare a integralei cu parametru). Considerăm

funcţiile f : [a, b] × [c, d] → R şi α, β : [c, d] → [a, b]. Dacă f este continuă,
24
INTEGRALE CU PARAMETRU 25
dacă există ∂f
∂y
şi este continuă şi dacă funcţiile α ş β sunt derivabile, atunci
integrala cu parametru
Z β(y)
F (y) = f (x, y) dx
α(y)
este derivabilă şi

Z β(y)
0 ∂f
F (y) = (x, y) dx + β 0(y)f (β(y), y) − α0 (y)f (α(y), y).
α(y) ∂y
Sunt importante cazurile particulare:
Rb
a) Dacă F (y) = a f (x, y) dx, unde a şi b sunt constante, atunci
Z b
0 ∂f
F (y) = (x, y) dx.
a ∂y
R β(y)
b) Dacă F (y) = α(y)
f (x) dx, atunci
F 0 (y) = β 0(y)f (β(y)) − α0 (y)f (α(y)).
Teorema 2.4 (Teorema de integrare a integralelor cu parametru). Dacă

funcţia f : [a, b] × [c, d] → R este continuă, atunci
Z b Z d Z d Z b
f (x, y) dy dx = f (x, y) dx dy.
a c c a
Integrale cu parametru pe domeniu nemărginit

R∞
Fie f : [a, ∞) × [α, β] → R. Dacă integrala a f (x, y) dx este convergentă
pentru orice y ∈ [α, β], atunci putem defini o funcţie F : [α, β] → R,
Z ∞
F (y) = f (x, y) dx.
a
R∞
Definiţie 2.5. Integrala a f (x, y) dx este uniform convergentă pe intervalul
[α, β] către funcţia F , dacă pentru orice > 0 există un număr L() > a astfel
ı̂ncât pentru orice A > L(), avem
Z A

f (x, y) dx − F (y) < , pentru orice y ∈ [α, β].

a
26 CAPITOLUL 2
Teorema 2.6. Dacă există o funcţie g : [a, ∞) → R pozitivă, astfel ı̂ncât

R∞
|f (x, y)| ≤ g(x), pentru orice x ∈ [a, ∞) şi orice y ∈ [α, β] şi dacă a g(x) dx
R∞
este convergentă, atunci integrala a f (x, y) dx este uniform convergentă.
Teorema 2.7. Fie f : [a, ∞) × [α, β] → R, continuă. Dacă integrala

Z ∞
F (y) = f (x, y) dx
a
este uniform convergentă pe [α, β], atunci funcţia F este continuă pe [α, β].
Teorema 2.8. Fie f : [a, ∞) × [α, β] → R, continuă. Dacă există ∂f ∂y

şi este
R ∞ ∂f
continuă şi dacă integrala a ∂y (x, y) dx este uniform convergentă pe [α, β],
atunci Z ∞
0 ∂f
F (y) = (x, y) dx, pentru orice y ∈ [α, β].
a ∂y
Integrale de funcţii nemărginite care depind de un parametru
Definiţie 2.9. Fie f : (a, b]×[α, β] → R o funcţie nemărginită ı̂n a. Integrala

Rb
a
f (x, y) dx este uniform convergentă către funcţia F , dacă oricare ar fi
> 0, există η() > 0 astfel ı̂ncât pentru orice h, cu 0 < h < η(), avem
Z b

f (x, y) dx − F (y) < , pentru orice y ∈ [α, β].

a+h
Teorema 2.10. Fie g : (a, b] → R o funcţie pozitivă astfel ı̂ncât
|f (x, y)| < g(x), pentru orice x ∈ (a, b] şi orice y ∈ [α, β].
Rb Rb
Dacă a g(x) dx este convergentă, atunci a f (x, y) dx este uniform conver-
gentă pe intervalul [α, β].
Teorema 2.11. Fie f : (a, b] × [α, β] → R o funcţie continuă. Dacă integrala

Rb
a
f (x, y) dx este uniform convergentă pe [α, β], atunci funcţia
Z b
F (y) = f (x, y) dx este continuă pe [α, β].
a
Teorema 2.12. Fie f : (a, b] × [α, β] → R. Dacă f şi fy0 sunt funcţii con-
Rb
tinue pe (a, b] × [α, β] şi dacă integrala F (y) = a ∂f
∂y
(x, y) dx este uniform
convergentă pe [α, β], atunci
Z b
0 ∂f
F (y) = (x, y) dx, pentru orice y ∈ [α, β].
a ∂y
Funcţiile Beta şi Gamma ale lui Euler
Acestea sunt funcţii speciale care apar frecvent ı̂n aplicaţii. Sunt definite
prin intermediul unor integrale improprii cu parametru:
Z 1
B(a, b) = xa−1 (1 − x)b−1 dx, a > 0, b > 0
0
Z ∞
Γ(a) = e−x xa−1 dx, a > 0.
0
Enumerăm câteva dintre proprietăţile lor. Pentru a, b > 0 avem:
P.1. B(a, b) = B(b, a)

Z ∞
ta−1
P.2. B(a, b) = dt.
0 (1 + t)a+b

1 1
P.3. B , = π.
2 2
P.4. Γ(1) = 1.
P.5. Γ(a + 1) = a · Γ(a).
P.6. Γ(n + 1) = n!, n ∈ N.
Z ∞
Γ(a)
P.7. e−xy xa−1 dx = a , y > 0.
0 y
Γ(a) · Γ(b)
P.8. B(a, b) = .
Γ(a + b)

1 √
P.9. Γ = π.
2
π
P.10. Γ(a) · Γ(1 − a) = , 0 < a < 1.
sin aπ
28 CAPITOLUL 2
2.2 Exerciţii.
2.1. Fie F : R → R, definită prin
Z t2
F (t) = sin(tx) dx.
t
Să se calculeze F 0 direct şi folosind formula de derivare a integralei cu parametru.
2.2. Să se calculeze F 0 (y), unde F : (1, ∞) → R este definită prin

Z y
ln(1 + xy)
F (y) = dx.
1 x
2.3. Se dă integrala cu parametru
Z a −ax
e
I(a) = dx, a > 0.
2 x
Să se calculeze I 0 (a).
2.4. Pentru o funcţie f continuă, fie

Z x
F (x) = f (t)(x − t)n−1 dt.
0
Să se calculeze F (n) .

R1
2.5. Fie F : R → R, F (t) = 0
f (x)g(x, t) dx, unde f ∈ C[0, 1], iar

t(1 − x), dacă t ≤ x
g(x, t) =
x(1 − t), dacă t > x.
Să se calculeze F 0 şi F 00 .

2.6. Să se calculeze următoarele integrale folosind posibilitatea derivării ı̂n

raport cu parametrul:
Z π
2 arctg(a tg x)
a) dx, a > 0.
0 tg x
Z π
2 1 + a sin x dx
b) ln · , |a| < 1.
0 1 − a sin x sin x
Z π
2
c) ln cos2 x + m2 sin2 x dx, m ≥ 0.
0
Z π
d) ln 1 − 2a cos x + a2 dx, |a| < 1.
0
Z π √
2 1 2 − 2 cos x
2.7. Să se calculeze ln √ dx.
0 cos x 2 + 2 cos x
Z π
arctg(sin x) 2
2.8. Să se calculeze dx.
0 sin x
Rπ
2.9. Pornind de la I1 = 0 α+βdxcos x , α > β > 0, să se calculeze
Z π
dx
I2 = .
0 (α + β cos x)2
2.10. Determinaţi valoarea integralei cu parametru

Z π
2
I(a) = ln a2 − sin2 x dx, a > 1.
0
Z 1
xa−1 − 1
2.11. Să se determine valoarea integralei dx, a > 1.
0 ln x
Z ∞
2
2.12. Calculaţi e−x cos(2xy) dx.
0
2.13. Să se arate că

Z π
2
a b 1 a+1 b+1
sin x · cos x dx = · B , , a > −1, b > −1.
0 2 2 2
30 CAPITOLUL 2
Z π
2
2.14. Să se afle valoarea integralei tgp x dx, |p| < 1.
0
Z π
2 √
2.15. Aflaţi cos x dx.
0

Z π Z π
2 2
p
I1 = sin x dx, I2 = cosp x dx, p > −1.
0 0
2.17. Folosind proprietatea P.2, să se calculeze integralele

Z ∞ m−1
x
a) dx, 0 < m < n.
0 1 + xn
Z ∞
dx
b) n > 1.
0 1 + xn
Z ∞
x3
c) dx.
0 (1 + x3 )3
2.18. Să se demonstreze că

Z ∞
xa π
dx = , |a| < 1
0 1+x 2 2 cos aπ
2
şi să se calculeze apoi Z ∞

xa
ln x dx.
0 1 + x2
Z a
2.19. Să se calculeze xm (an − xn )p dx, m > −1, n > 0, p > −1.
0
Z ∞
2 1 (2n − 1)!! √
2.20. Să se arate că x2n · e−ax dx = √ · · π, a > 0.
0 2an a 2n
2.3 Soluţii
Soluţie 2.1. Calculând integrala, avem:

t2
1 1
F (t) = − cos(tx) = − cos t3 − cos t2 ,
t t t
de unde,
1 1
F 0 (t) =2
cos t3 − cos t2 − −3t2 sin t3 + 2t sin t2
t t
1
= 2 cos t3 − cos t2 + 3t sin t3 − 2 sin t2 .
t
Derivând integrala cu parametrul t, conform Teoremei 2.3, obţinem:
Z t2
0
F (t) = x cos(tx) dx + 2t sin t3 − sin t2 .
t
Calculăm integrala prin părţi. Alegem
1
f (x) = x, g 0 (x) = cos(tx) ⇒ f 0 (x) = 1, g(x) = sin(tx).
t
Rezultă
x t2 Z t2 1
0
sin(tx) dx + 2t sin t3 − sin t2

F (t) = sin(tx) −
t t t t
1
= 3t sin t3 − 2 sin t2 + 2 cos t3 − cos t2 .
t
Soluţie 2.2. F este o integrală cu parametrul y. O derivăm conform Teo-

remei 2.3. Avem
Z y y
0 1 1 ln(1 + y 2) 1 ln(1 + y 2 )
F (y) = · · x dx + = ln(1 + xy) +
1 x 1 + xy y y 1 y
1 ln(1 + y 2 ) 2 1
= ln(1 + y 2) − ln(1 + y) + = ln(1 + y 2 ) − ln(1 + y).
y y y y
32 CAPITOLUL 2
Soluţie 2.3. Avem

Z a 2 Z a 2
0 1 −ax e−a −ax e−a
I (a) = (−x)e dx + =− e dx +
2 x a 2 a
a 2
1 e−a 1 −a2 1 2 2 2 1
= e−ax + = e − e−2a + e−a = e−a − e−2a .
a 2 a a a a a
Soluţie 2.4. Aplicăm ı̂n mod repetat Teorema 2.3.

Z x
0
F (x) = f (t)(n − 1)(x − t)n−2 dt + 1 · f (x)(x − x)
0
Z x
= (n − 1) f (t)(x − t)n−2 dt
0
Z x
00
F (x) = (n − 1)(n − 2) f (t)(x − t)n−3 dt
0
............................................................................
Z x
(n−1)
F (x) = (n − 1)(n − 2) · ... · [n − (n − 1)] f (t) dt
0
Z x
= (n − 1)! f (t) dt
0
F (n) (x) = (n − 1)!f (x).
Soluţie 2.5. Avem



 Z 1



 f (x)t(1 − x) dx, dacă t ≤ 0

 0

 Z 1
F (t) = f (x)x(1 − t) dx, dacă t ≥ 1



 0

 Z t Z 1



 f (x)x(1 − t) dx + f (x)t(1 − x) dx, dacă 0 < t < 1.
0 t


 Z 1



 f (x)(1 − x) dx, dacă t ≤ 0

 0

 Z 1
0
F (t) = − f (x)x dx, dacă t ≥ 1



 0

 Z t Z 1


 −
 f (x)x dx + f (x)(1 − x) dx, dacă 0 < t < 1.
0 t

 0, dacă t ≤ 0
00
F (t) = 0, dacă t ≥ 1

−f (t)t, dacă 0 < t < 1.
Soluţie 2.6. a) Avem o integrală cu parametrul a. Pentru că

arctg(a tg x) arctg(a tg x)
lim = lim ·a=a
x&0 tg x x&0 a tg x
şi
arctg(a tg x)
limπ = 0,
x% 2 tg x
considerăm funcţia

arctg(a tg x)
, dacă x ∈ 0, π2




 tg x
f (x, a) = a, dacă x = 0




 0, dacă x = π2
care este continuă pe [0, π2 ] × (0, ∞).


1
, dacă x ∈ 0, π2


 2 2
∂f  1 + a tg x

= 1, dacă x = 0
∂a  


 0, dacă x = π2
este continuă pe [0, π2 ] × (0, ∞). Conform Teoremei 2.3, integrala

Z π
2 arctg(a tg x)
I(a) = dx
0 tg x
34 CAPITOLUL 2
este derivabilă. Avem

Z π Z π
0
2 ∂f 2 dx
I (a) = dx = .
0 ∂a 0 1 + a2 tg2 x
Pentru a calcula integrala, facem substituţia
dt
tg x = t ⇒ x = arctg t ⇒ dx =
1 + t2
şi apoi descompunem funcţia ı̂n fracţii simple. Obţinem
Z ∞ Z ∞ Z ∞
0 1 dt 1 dt a2 dt
I (a) = 2 2
· 2
= 2 2
−
0 1+a t 1+t 1−a 0 1+t 1 − a 0 1 + a2 t2
2
∞ Z
1 a2 1 ∞ dt
= arctg t −

1 − a2 0 1 − a2 a2 0 t2 + a12
∞
1 π a 1 π a π π 1
= 2
− 2
arctg(at) = 2
− 2
= · .
1−a 2 1−a 0 1−a 2 1−a 2 2 1+a
Din
π 1
I 0 (a) = ·
2 1+a
obţinem Z
π da π
I(a) = = ln(1 + a) + C.
2 1+a 2
Pentru calculul constantei C facem a = 0. Avem din enunţ I(0) = 0 şi din
rezultat, I(0) = C. Rezultă C = 0.
b) Avem

1 + a sin x 1 1 1
lim ln · = lim ln(1 + a sin x) − ln(1 − a sin x)
x&0 1 − a sin x sin x x&0 sin x sin x
= ln ea − ln e−a = 2a.
Considerăm funcţia

 1 + a sin x 1

 ln · , dacă x ∈ 0, π2
f (x, a) = 1 − a sin x sin x


 2a, dacă x = 0

care este continuă pe 0, π2 × (−1, 1). Avem pentru x 6= 0
∂f 1 1 − a sin x sin x(1 − a sin x) + sin x(1 + a sin x) 2

= · · =
∂a sin x 1 + a sin x (1 − a sin x) 2 1 − a sin2 x
2
Rπ
care este continuă pe 0, π2 × (−1, 1). Rezultă că I(a) = 02 f (x, a) dx este o
funcţie derivabilă. Avem
Z π
0
2 2
I (a) = 2 2 dx.
0 1 − a sin x
Pentru calculul integralei, notăm

dt 2 t2
tg x = t ⇒ x = arctg t, dx = , sin x = .
1 + t2 1 + t2
Rezultă
Z ∞ Z ∞
0 dt 2 dt
I (a) = 2 2 2
= 1
0 1 + t (1 − a ) 1 − a2 0 t2 + 1−a 2
∞
2 √ 2
√
2 =√ 2
π π
= 1 − a · arctg t 1 − a · = √ .
1 − a2
0 1 − a2 2 1 − a2
Obţinem Z
da
I(a) = π √ = π · arcsin a + C.
1 − a2
Din I(0) = 0 rezultă C = 0.
c) Avem o integrală cu parametrul m.
Z π Z π
0
2 2m sin2 x 2 tg2 x
I (m) = 2 2 2 dx = 2m 2 2 dx
0 cos x + m sin x 0 1 + m tg x
| {z }
dt
tg x=t, dx=
1+t2
Z ∞
t2 dt
= 2m · .
0 1 + m2 t2 1 + t2
Descompunem fracţia ı̂n fracţii simple
t2 At + B Ct + D
2 2 2
= 2
+ .
(1 + t )(1 + m t ) 1+t 1 + m2 t2
36 CAPITOLUL 2
Obţinem A = C = 0, B = m21−1 , D = m−1

2 −1 . Rezultă
Z ∞ Z ∞
0 2m dt 2m 1
I (m) = 2 2
− 2 dt
m −1 0 1+t m − 1 0 1 + m2 t2
∞ Z ∞
2m 2m 1 1
= 2 arctg t − 2
· 2 dt
m −1 0 m − 1 m 0 t + m12 2
∞
m 2 arctg(mt) m 2 π π
= 2 π− = · π − · = .
m −1 m2 − 1 0 m2 − 1 m2 − 1 2 m+1
Rezultă Z
dm
I(m) = π = π ln(m + 1) + C.
m+1
Pentru calculul constantei, facem m = 1. Din enunţ, avem I(1) = 0, iar din
rezultatul obţinut avem
I(1) = π ln 2 + C ⇒ π ln2 + C = 0 ⇒ C = −π ln 2.
Rezultă că I(m) = π ln m+1

2
.
d) Avem o integrală cu parametrul a. O derivăm
Z π Z
0 −2 cos x + 2a 1 π −2a cos x + 2a2 + 1 − 1
I (a) = 2
dx = dx
0 1 − 2a cos x + a a 0 1 − 2a cos x + a2
Z Z
1 π a2 − 1 π dx 1 a2 − 1
= dx + 2
= π + I1 .
a 0 a 0 1 − 2a cos x + a a a
Pentru calculul lui I1 facem substituţia tg x2 = t. Avem
Z ∞ Z ∞
1 2 dt dt
I1 = 1−t2
· 2
=2
0 1 − 2a 1+t2 + a2 1 + t 0 t (1 + a) + (1 − a)2
2 2
Z ∞ ∞
2 dt 2 1+a 1 + a
= = · arctg t
(1 + a)2 0 t2 + 1−a 2 (1 + a)2 1 − a 1 − a 0
1+a
2 π π
= 2
= .
1−a 2 1 − a2
Rezultă că
π a2 − 1 π
I 0 (a) = + = 0 ⇒ I(a) = C.
a a 1 − a2
Pentru a determina constanta, considerăm a = 0 şi obţinem I(0) = 0, deci

C = 0, adică I(a) = 0.
Soluţie 2.7. Considerăm integrala cu parametru
Z π
2 1 2 − a cos x
I(a) = ln dx, |a| < 2.
0 cos x 2 + a cos x
O derivăm şi apoi facem subtituţia tg x = t. Avem
Z π Z ∞
0
2 1 1 dt
I (a) = −4 2 2
dx = −4 1 ·
0 4 − a cos x 0 4 − a 1+t2 1 + t2
2
Z ∞ Z ∞
dt dt
= −4 = − 2
0 4t2 + 4 − a2 0 t2 + 4−a
4
∞
2 2 2 π π
=− √ arctg √ t = − √ · = −√ .
4−a 2 4 − a2 0 4 − a2 2 4 − a2
Va rezulta că
Z
da a
I(a) = −π √ = −π arcsin + C.
4 − a2 2
√
Din I(0) = 0, rezultă C = 0. Pentru a = 2, avem
Z π √ √
2 1 2 − 2 cos x √ 2 π π2
ln √ dx = I( 2) = −π arcsin = −π = − .
0 cos x 2 + 2 cos x 2 4 4
Soluţie 2.8. Considerăm integrala cu parametru
Z π
2 arctg(a sin x)
I(a) = dx.
0 sin x
O derivăm şi apoi facem substituţia tg x = t. Avem
Z π Z π
0
2 1 1 2 dx
I (a) = · 2
· sin x dx = 2 2
0 sin x 1 + a sin x 0 1 + a sin x
Z ∞ Z ∞
1 dt dt
= 2 2
=
0
t
1 + a2 1+t2 1 + t 0 1 + t + a2 t2
2
Z ∞ Z ∞
dt 1 dt
= 2 2
= 2 2 1
0 (1 + a )t + 1 1 + a 0 t + 1+a 2
1 √ 2 arctg t
√
2
∞ 1 π
= 2
1 + a 1 + a =√ .
1+a 0 1+a 2 2
38 CAPITOLUL 2
Rezultă că
Z √
π da π
I(a) = = ln(a + 1 + a2 ) + C.
√
2 1 + a2 2
Din I(0) = 0, rezultă C = 0, şi
Z π √
2 arctg (sin x) π
dx = I(1) = ln(1 + 2).
0 sin x 2
Soluţie 2.9. Observăm că derivata lui I1 ı̂n raport cu α este egală cu
Z π
∂I1 dx
=− 2
= −I2 .
∂α 0 (α + β cos x)
Calculăm I1 . Cu substituţia
x 2 dt
tg = t, x = 2 arctg t, dx = ,
2 1 + t2
avem
Z ∞ Z ∞
1 2 dt dt
I1 = 1−t2
· 2
=2 2
0 α + β 1+t2 1 + t 0 t (α − β) + α + β
Z ∞ s s !∞
2 dt 2 α−β α − β
= α+β
= arctg t
α − β 0 t2 + α−β α−β α+β α+β
0
2 π π
=p · =p .
α2 − β2 2 α − β2
2
Rezultă că
∂I1 α
I2 = − = p · π.
∂α (α2 − β 2 ) α2 − β 2
Soluţie 2.10. Derivăm integrala ı̂n raport cu parametrul şi apoi facem sub-
stituţia tg x = t:
Z π Z ∞
0
2 2a 1 dt
I (a) = 2 2
dx = 2a 2 ·
0 a − sin x 0 a − 1+t2 1 + t2
2 t
Z ∞ Z ∞
dt 2a dt
= 2a = 2
0 t2 (a2 − 1) + a2 a2 − 1 0 t2 + a2a−1
√ √ 2 ∞
2a a2 − 1 a − 1 π
= 2 arctg t =√ .
a −1 a a
0
2
a −1
Va rezulta că
Z √
da
I(a) = π √ = π ln(a + a2 − 1) + C.
a2 − 1
Pentru calculul constantei, vezi rezultatul din Problema 1.34:
Z π Z π
2 2
2
lim I(a) = ln(1 − sin x) dx = ln cos2 x dx
a&1 0 0
Z π
2
π
=2 ln cos x dx = 2 − ln 2 = −π ln 2.
0 2
Cu aceasta obţinem √
a+ a2 − 1
I(a) = π ln .
2
Soluţie 2.11. Funcţiile
xa−1 − 1
∂f
f (x, a) = = xa−1
şi
ln x ∂a
R
sunt continue pe (0, 1) × (1, ∞). Avem ∂f = xa−1 , şi 1 xa−1 dx este o inte-
∂a R01
grală convergentă. Aplicând Teorema 2.10 rezultă că 0 ∂f ∂a
dx este uniform
convergentă. Din Teorema 2.12 rezultă că I este derivabilă şi
Z 1 Z
0 a−1 1 da
I (a) = x dx = ⇒ I(a) = = ln a + C.
0 a a
Din I(1) = 0, obţinem C = 0.
Soluţie 2.12. Este integrală pe domeniu nemărginit. Vom aplica Teorema
2.8. Fie
2
f (x, y) = e−x cos (2xy), (x, y) ∈ [0, ∞) × R.
Derivata
∂f 2
= −2x e−x sin (2xy)
∂y
este continuă. Avem
Z ∞
∂f
≤ 2xe−x2 şi 2
2xe−x dx = 1.
∂y
0
40 CAPITOLUL 2
R∞
Din Teorema 2.6 rezultă că 0 ∂f∂y
dx este uniform convergentă, iar funcţia
R∞
I(y) = 0 f (x, y) dx este derivabilă.
Z ∞
0 2
I (y) = −2xe−x sin(2xy) dx.
0
Integrăm prin părţi

Z ∞ 2 0
0
I (y) = e−x sin(2xy) dx
0
∞ Z ∞
−x2 2
2y cos(2xy) e−x dx

=e sin (2xy) −
0 0
Z ∞
2
= −2y e−x cos(2xy) dx = −2y I(y).
0
Am ajuns la ecuaţia diferenţială I 0 (y) = −2y I(y). Rezultă

dI dI 2
= −2y I ⇒ = −2y dy ⇒ I(y) = C e−y .
dy I
Vom determina constanta C. Avem
Z ∞ √
−x2 1 1 π
I(0) = e dx = · Γ = .
0 2 2 2
√ √
π π 2
Pe de altă parte I(0) = C, ceea ce ne dă C = 2
. Va rezulta I(y) = 2
e−y .
Soluţie 2.13. Pentru calculul integralei facem substituţia
1
u = sin x ⇒ x = arcsin u, dx = √ du
1 − u2
Avem
Z π Z Z
1 1
2
a b a 2 b du b−1
I= sin x cos x dx = u (1 − u ) √
2 = ua (1 − u2 ) 2 du.
0 0 1 − u2 0
√
Notăm u = t şi avem
Z 1 Z
a b−1 1 1 1 a−1 b−1 1 a+1 b+1
I= t 2 (1 − t) 2 √ dt = t 2 (1 − t) 2 dt = B , .
0 2 t 2 0 2 2 2

Z π
2
p −p 1 p + 1 −p + 1
I= sin x cos x dx = B , .
0 2 2 2
De aici rezultă
p+1
1−p

1Γ 2 Γ 2 1 p+1 p+1
I= = Γ Γ 1−
2 Γ(1) 2 2 2
1 π 1 π π 1
= · p+1
= · p π
= · .
2 sin 2 π 2 sin 2 π + 2 2 cos p π2
Soluţie 2.15. Avem, folosind Problema 2.13,

Z π
2 1 1 3 1 1 Γ 34 Γ 21
I= (cos x) dx = B
2 , = .
0 2 4 2 2 Γ 54
5
1

Dar Γ 4
=Γ 1+ 4
= 41 Γ 1
4
şi Γ 3
4
=Γ 1− 1
4
. Rezultă
√ √
π Γ 1 − 14 √ Γ 14 Γ 1 − 14 2 π π
I= =2 π = 2 1 ·
2 1
4
1
Γ 4 2
Γ 4 1
Γ 4 sin π4
√ √
2π π 2π 2π
= √ = 2 1 .
Γ2 41 22 Γ 4
Soluţie 2.16. Avem, folosind Problema 2.13,

p+1

1 p+1 1 1 Γ 2 Γ 12
I1 = I2 = B , =
2 2 2 2 Γ 2p + 1
√ p+1

1 πΓ 2 √ Γ p+1 2
= = π .
2 p2 Γ p2 p Γ 2p
Soluţie 2.17. Reamintim că

Z ∞
ta−1
B(a, b) = dt
0 (1 + t)a+b
42 CAPITOLUL 2
√ 1
a) Facem substituţia x = n
t ⇒ dx = n1 t n −1 dt. Rezultă
Z ∞ m−1 Z m
∞
t n 1 1 1 t n −1 1 m m
I= · t n −1 dt = dt = B ,1 −
0 1+t n n 0 1+t n n n
m
m

1 Γ n Γ 1− n 1 π
= · = · .
n Γ(1) n sin m n
π
√ 1
b) Facem substituţia x = t ⇒ dx = n1 t n −1 dt. Rezultă
n
Z 1
1 ∞ t n −1 1 1 1 1 Γ n1 Γ 1 − n1 1 π
I= dt = B ,1 − = = · .
n 0 1+t n n n n Γ(1) n sin πn
√ 2
c) Facem substituţia x = 3 t ⇒ dx = 13 t− 3 dt. Avem
Z ∞ Z 1
t 1 −2 1 ∞ t3
I= t 3 dt = dt
0 (1 + t)3 3 3 0 (1 + t)3

1 4 5 1 Γ 43 Γ 53
= B , =
3 3 3 3 Γ(3)

11 1 2 2 1 1 1
= Γ Γ = 3Γ Γ 1−
63 3 3 3 3 3 3
1 π 2π
= 3 π = 3√ .
3 sin 3 3 3
√ 1
Soluţie 2.18. Facem substituţia x = t ⇒ dx = 12 t− 2 dt. Avem
Z a ∞ Z a−1
t2 1 −1 1 ∞ t 2
I= t dt =
2 dt
0 1+t 2 2 0 1+t

1 a+1 a+1 1 a+1 a+1
= B ,1 − = Γ ·Γ 1−
2 2 2 2 2 2
1 π π 1
= · = · .
a+1
2 sin 2 π 2 cos aπ
2
Derivăm ı̂n raport cu a relaţia

Z ∞
xa π 1
dx = · .
0 1+x 2 2 cos aπ
2
Obţinem Z ∞
xa ln x π π2 sin aπ
2 π2 sin aπ
2
dx = · = · .
0 1 + x2 2 cos2 aπ2
4 cos 2 aπ
2
Soluţie 2.19. Facem substituţia x = at. Avem

Z 1 Z 1
n n p
I= m m n
a t (a − a t ) a dt = a m+1 np
a tm (1 − tn )p dt
0 0
√ 1 1
Facem substituţia t = n
u ⇒ dt = n
· u n −1 du. Obţinem
Z 1
m 1 1
I=a m+1+np
u n (1 − u)p · · u n −1 du
0 n
Z 1
1 m+1 p 1 m+1
= am+1+np u n
−1
(1 − u) du = am+1+np · B ,p+ 1 .
n 0 n n
Soluţie 2.20. Facem substituţia

1 1 1 1 1
ax2 = t ⇒ x = √ · t 2 ⇒ dx = √ · · t− 2 dt.
a a 2
Rezultă
Z ∞ Z ∞
1 n −t 1 −1 1 1
I= t e · √ t 2 dt = √ e−t · tn− 2 dt
0 an 2 a 2an a 0

1 1
= n√ Γ n + .
2a a 2
Aplicăm ı̂n mod repetat relaţia Γ(a + 1) = a · Γ(a).

1 1 1 1 1
Γ n+ =Γ n− + = n− Γ n−
2 2 2 2 2

1 3 2n − 1 1
= n− · n− · ... · n − Γ
2 2 2 2
(2n − 1) (2n − 3) . . . 1 √ (2n − 1)!! √
= · π = · π.
2n 2n
Capitolul 3
Integrale curbilinii

INTEGRALA CURBILINIE ÎN RAPORT CU COORDONATELE
Fie γ : [a, b] → R3 , γ(t) = (f (t), g(t), h(t)) , t ∈ [a, b], un drum neted şi
F~ (x, y, z) = P (x, y, z)~ı + Q(x, y, z) ~ + R(x, y, z) ~k
un câmp vectorial având componentele P, Q, R : D ⊂ R3 → R, definite pe un

domeniu ce conţine traiectoria (γ). Fie punctul M(x, y, z) ∈ (γ), cu vectorul
de poziţie ~r = x~ı + y~ + z ~k.
Lucrul mecanic efectuat de forţa F~ ı̂ntr-o deplasare de-a lungul traiectoriei
(γ) este
Z Z
F~ · d ~r = P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz.
γ γ
R
Integrala γ
F~ · d ~r se numeşte circulaţia forţei F~ de-a lungul traiectoriei (γ).
Integrala Z
P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz
γ
se numeşte integrală curbilinie ı̂n raport cu coordonatele (de speţa a doua).

Dacă funcţiile P, Q, R : D ⊂ R3 → R sunt continue atunci are loc formula
44
INTEGRALE CURBILINII 45
de calcul
Z Z b
P (x, y, z) dx+Q(x, y, z) dy+R(x, y, z) dz = {P [f (t), g(t), h(t)]·f 0(t)+
γ a
+ Q[f (t), g(t), h(t)] · g (t) + R[f (t), g(t), h(t)] · h0 (t)} dt. (3.1)
0
Integrala curbilinie ı̂n plan
Fie γ : [a, b] → R2 , γ(t) = (f (t), g(t)) , t ∈ [a, b] un drum neted ı̂n plan.
Dacă P, Q : D ⊂ R2 → R, (γ) ⊂ D, sunt funcţii continue, atunci
Z Z b
P (x, y) dx+Q(x, y) dy = {P [f (t), g(t)] · f 0 (t) + Q [f (t), g(t)] · g 0 (t)} dt.
γ a
(3.2)
_
Observaţie 3.1. Fie A = γ(a), B = γ(b). Dacă arcul AB are ecuaţia
explicită y = f (x), x ∈ [a, b], atunci integrala curbilinie ı̂n plan se poate
calcula astfel:
Z Z b
_
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = {P [x, f (x)] + Q [x, f (x)] · f 0 (x)} dx.
AB a
(3.3)
FORME DIFERENŢIALE EXACTE
Fie D ⊂ R3 o mulţime deschisă, P, Q, R : D → R funcţii de clasă C 1 .
Definiţie 3.2. Forma diferenţială ω = P dx + Q dy + R dz se numeşte formă

diferenţială exactă, dacă există o funcţie Φ ∈ C 1 (D), numită primitiva lui ω,
astfel ı̂ncât dΦ = ω.
O primitivă a formei diferenţiale exacte ω este

Z x Z y Z z
Φ(x, y, z) = P (t, y0, z0 ) dt + Q(x, t, z0 ) dt + R(x, y, t) dt, (3.4)
x0 y0 z0
unde M(x0 , y0 , z0 ) ∈ D este un punct oarecare, fixat. Cunoscând primitiva

R
formei diferenţiale exacte ω, se poate calcula integrala γ ω, folosind
46 CAPITOLUL 3
Teorema 3.3. Dacă γ : [a, b] → R3 este un drum de clasă C 1 , iar Φ : D → R

este o primitivă a formei diferenţiale exacte ω, atunci
Z
ω = Φ [γ(b)] − Φ [γ(a)] .
γ
Teorema 3.4. Fie D ⊂ R3 o mulţime deschisă şi conexă şi fie

ω = P dx + Q dy + R dz o formă diferenţială cu P, Q, R ∈ C 1 (D).
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. ω este diferenţială exactă.
R
2. pentru orice drum ı̂nchis γ, (γ) ⊂ D, avem γ ω = 0.
R
3. γ ω nu depinde de drum.
Dacă D ⊂ R3 este deschisă şi convexă şi P, Q, R ∈ C 2 (D), atunci
ω = P dx + Q dy + R dz
este diferenţială exactă, dacă şi numai dacă
∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R ∂P
= ; = ; = . (3.5)
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
INTEGRALA CURBILINIE ÎN RAPORT CU ARCUL
Considerăm γ : [a, b] → D, D ⊂ R3 , un drum neted, având ecuaţiile para-

metrice
γ(t) = (x(t), y(t), z(t)) , t ∈ [a, b].
Fie F : D → R o funcţie continuă. Integrala

Z
F (x, y, z) ds
γ
se numeşte integrală curbilinie ı̂n raport cu arcul (de speţa ı̂ntâia).

Expresia diferenţială
q
ds = (x0 (t))2 + (y 0(t))2 + (z 0 (t))2 · dt (3.6)
se numeşte element de arc.

Avem formula de calcul
Z Z b q
F (x, y, z) ds = F [x(t), y(t), z(t)] · (x0 (t))2 + (y 0(t))2 + (z 0 (t))2 · dt.
γ a
(3.7)
Aplicaţii
R
1. Lungimea drumului este `(γ) = γ ds.
2. Dacă ρ : (γ) → R este densitatea unui fir material având forma traiectoriei
(γ), de grosime neglijabilă ı̂n raport cu lungimea, atunci masa firului este
Z
M = ρ(x, y, z) ds.
γ
3. Coordonatele centrului de greutate al firului sunt

Z
1
xG = x · ρ(x, y, z) ds,
M γ
Z
1
yG = y · ρ(x, y, z) ds,
M γ
Z
1
zG = z · ρ(x, y, z) ds.
M γ
Integrala curbilinie ı̂n plan
Dacă γ : [a, b] → R2 , γ(t) = (x(t), y(t)) , t ∈ [a, b] este un drum neted ı̂n
plan, atunci
Z Z b q
F (x, y) ds = F [x(t), y(t)] · (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 · dt. (3.8)
γ a
_
Observaţie 3.5. Fie A = γ(a), B = γ(b). Dacă arcul AB are ecuaţia
explicită y = f (x), x ∈ [a, b], atunci integrala curbilinie se poate calcula
astfel Z Z b q
F (x, y) ds = F [x, f (x)] · 1 + (f 0 (x))2 · dx.
γ a
48 CAPITOLUL 3
3.2 Exerciţii
Z
√
3.1. Să se calculeze y dx − x dy, unde γ are reprezentarea parametrică
γ
(
x = t − sin t
γ: t ∈ [0, π] .
y = 1 − cos t
Z
3.2. Să se calculeze (x+3y) dx+4y dy, unde C are reprezentarea vectorială
C
C : ~r = (t2 + 1)~ı + (t3 − t) ~, t ∈ [0, 2].

Z
3.3. Să se calculeze (5x2 − xy) dx + (y 3 + 2xy) dy, unde C este curba
C
y = x3 , cu originea ı̂n punctul A(−1, 1) şi extremitatea ı̂n B(1, 1).
Z
3.4. Să se calculeze ~v d ~r, unde ~v = ex+2y ~ı + (x2 − y) ~ şi AB este
AB
segmentul cu originea ı̂n A(1, 2) şi extremitatea ı̂n B(3, −1).
2
3.5. Să se calculeze circulaţia vectorului ~v = y 2 ~ı − 8xy ~ pe curba ı̂nchisă
aflată ı̂n primul cadran, parcursă ı̂n sens direct, obţinută prin intersectarea
dreptei 10x − 3y − 28 = 0 cu hiperbola xy = 2 şi cu parabola de ecuaţie
y 2 = 4x.
Z
3.6. Să se calculeze (x + y) dx − y dy, unde C este curba ı̂nchisă obţinută
C
prin intersecţia curbelor



 xy = 2

C: y = 2x x ≥ 0,

 y=x


2
iar sensul de parcurgere al curbei C este cel trigonometric.
Z
3.7. Să se calculeze y dx + x2 dy, unde C este cercul unitate, parcurs ı̂n
C
sens trigonometric.
Z
3.8. Să se calculeze y 2 dx − x2 dy, unde C este cercul de rază 1 şi centru
C
(1, 1), parcurs ı̂n sens trigonometric.
Z
dx √
3.9. Să se calculeze − 2x dy, unde C este curba de ecuaţie
C y
(
x2 + y 2 − 2x = 0
C:
y ≥ 0,
parcursă de la A(2, 0) la B(0, 0).
3.10. Să se calculeze Z

y dy − x dx
,
C x2 + y 2
2 2 2
unde C este arcul astroidei x + y 3 = a 3 , a > 0, cuprins ı̂ntre A(a, 0) şi
3
B(0, a), parcurs de la A la B pe drumul cel mai scurt.
3.11. Să se calculeze aria buclei foliului lui Descartes: x3 + y 3 = 3axy, a > 0.
3.12. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curba x4 + y 4 − 2y 3 = 0.
3.13. Să se calculeze aria domeniului mărginit de trifoiul reprezentat ı̂n co-
ordonate polare prin ecuaţia ρ = − cos 3ϕ, ϕ ∈ [0, π].

Z
(x − y) dx + (z + x) dy + 2y dz,
γ
unde γ este 
 x = 2t − 1


y = 2t2 + 1 t ∈ [0, 1].


 z = t2 − t
Z
3.15. Să se calculeze x dx + y 2 dy + xz dz, unde AB este segmentul cu
AB
extremităţile A(1, −1, 3) şi B(2, 1, 0).
50 CAPITOLUL 3

Z
_
(yz + 2x) dx + xz dy + (xy + 2z) dz,
AB
_
unde AB ⊂ Γ, parcurs din A(1, 0, 1) la B(0, 1, 1), iar Γ este curba de ecuaţie

Γ = (x, y, z) ∈ R3 | x2 + y 2 = 1, z = 1 .
Z

3.17. Să se calculeze y 2 + z 2 dx + (x + y) dz, unde C este curba
C
(
x2 + y 2 + z 2 = 4ax
C: z≥0
x2 + y 2 = 2ax,
parcursă ı̂n sens invers acelor de ceasornic, dacă este privită din partea po-
zitivă a axei Oz.
3.18. Să se calculeze circulaţia vectorului ~v = x2 ~ı + xy ~ − yz ~k de-a lungul

curbei de intersecţie a conului y 2 + z 2 = (x − 2)2 cu planele de coordonate,
situată ı̂n primul octant, având sensul de parcurgere al acelor de ceasornic,
dacă este privită din originea axelor de coordonate.
3.19. Să se calculeze lucrul mecanic al forţei F~ = y~ı + z 2 ~ + x ~k, care

acţionează asupra unui punct ce se deplasează pe curba aflată la intersecţia
p
conului z = x2 + y 2 cu paraboloidul z = 6−(x2 +y 2). Deplasarea se face ı̂n
sensul acelor de ceasornic, dacă se priveşte din originea axelor de coordonate.
3.20. Să se afle lucrul mecanic efectuat de F~ = y~ı − x ~ + 29 (x + y) ~k, ce

acţionează asupra unei particule ce se mişcă pe curba de ecuaţie

 x = 5 cos 2t + cos 9t


C: y = 5 sin 2t + cos 9t t ∈ [0, 2π].


 z = sin 9t

dx
,
C (y + x)(y + 2x + 1)
unde C este arcul din primul cadran al parabolei y 2 = x.

ln y dy
√ ,
C y(x2 + y + 1)
unde C este arcul de parabolă y = x2 din primul cadran.

Z (1,π, π )
2
(ex cos y + yz) dx + (xz − ex sin y) dy + xy dz.
(0,0,1)

Z (1,2,5)
yz(2x + y + z) dx + zx(x + 2y + z) dy + xy(x + y + 2z) dz.
(0,0,0)
3.25. Să se determine a, b ∈ R, astfel ı̂ncât integrala

Z
1 1
I = _ 2x ln z dx + ey dy + 2 (ax2 z + bey ) dz,
AB z z
_
să nu depindă de drum. Arcul AB este o curbă din semispaţiul z > 0 cu
extremităţile A(1, 0, 1) şi B(−1, 1, e). Determinaţi valoarea lui I.
3.26. Să se calculeze integrala

Z
x dx + y dy
,
C x2 + y 2
pe o curbă care nu trece prin originea axelor de coordonate şi are ca origine
punctul (0, 4) şi ca extremitate punctul (3, 0).
3.27. Calculaţi integrala curbilinie

Z
eyz dx + (xzeyz + y) dy + (xyeyz + 3z 2 ) dz,
γ
unde γ are ecuaţiile parametrice


 x = 1 − cos t,




γ: y = sin 2t, t ∈ [0, 1000π].




 z= 2t
,
2 + sin 2t
52 CAPITOLUL 3
R
3.28. Să se calculeze γ
ye−x ds, unde γ are ecuaţia
(
x = ln(1 + t2 )
γ: t ∈ [0, 1].
y = 2 arctg t − t
3.29. Să se calculeze lungimea drumului

(
x = eat (a sin bt − b cos bt)
γ: t ∈ [0, 1], a, b > 0.
y = eat (a cos bt + b sin bt)
3.30. Să se calculeze masa spiralei logaritmice omogene



 1 t
 x = e 10 cos t
5 t ∈ [−4π, 4π].
 1
 y = e 10t sin t

5
3.31. Să se calculeze lungimea drumului parabolic y = x2 , x ∈ [0, 3].
3.32. Să se calculeze lungimea cardioidei, reprezentată ı̂n coordonate polare

prin ρ = a(1 + cos ϕ), ϕ ∈ [0, 2π], unde a > 0.
R
3.33. Să se calculeze C
(x + z) ds, unde curba C are reprezentarea vectorială
C : ~r = t2 cos t~ı + t2 sin t ~ + 2t ~k, t ∈ [0, π].

R
3.34. Să se calculeze C
(x2 − 2y + z) ds, unde C este cercul
(
x2 + y 2 + z 2 = 9,
C:
y + z = 0.
3.35. Să se calculeze masa şi centrul de greutate pentru firul material cu
densitatea ρ(x, y) = xy, de grosime neglijabilă ı̂n raport cu lungimea, care
are forma arcului din primul cadran al elipsei 3x2 + 4y 2 = 1.
3.3 Soluţii
Soluţie 3.1. Este o integrală curbilinie ı̂n plan. Aplicăm (3.2)

Z
√
I = y dx − x dy
γ
Z π √
= 1 − cos t · (1 − cos t) − (t − sin t) · sin t dt
0
Z √ π
t
= [ 2 sin · (1 − cos t) − t sin t + sin2 t] dt
0 2
√ Z π √ Z π Z π Z π
t t
= 2 sin dt − 2 sin cos t dt − t sin t dt + sin2 t dt.
0 2 0 2 0 0
Folosind formulele

t 1 3t t 1
sin cos t = sin + sin şi sin2 t = (1 − cos 2t)
2 2 2 2 2
√ √
√ 2 2 π 8 2 π
obţinem I = 2 2 + −π+ = − .
3 2 3 2
Soluţie 3.2. Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt:

x = t2 + 1
C: , t ∈ [0, 2] .
y = t3 − t
Obţinem
Z Z 2
(x + 3y) dx + 4y dy = (t2 + 1 + 3t3 − 3t) · 2t + 4(t3 − t)(3t2 − 1) dt
C 0
Z 2
= (12t5 + 6t4 − 14t3 − 6t2 + 6t) dt
0

5 2

4 2
2 6t 7t − 2t3 2 + 3t2 2 = 532 .

= 2t6 0 + −
0 0
5 0 2 0 5
Soluţie 3.3. Curba are ecuaţia explicită
AB : y = x3 , x ∈ [−1, 1].
54 CAPITOLUL 3
Aplicăm formula (3.3). Avem

Z
I = (5x2 − xy) dx + (y 3 + 2xy) dy
γ
Z 1
= [(5x2 − x · x3 ) + ((x3 )3 + 2x · x3 ) · 3x2 ] dx
−1
Z 1
= (3x11 + 6x6 − x4 + 5x2 ) dx.
−1
Folosind paritatea funcţiei de sub integrală, obţinem

Z 1
6 4 2 6 1 5 488
I =2 (6x − x + 5x ) dx = 2 − + = .
0 7 5 3 105
Soluţie 3.4. Avem

Z Z
~v d ~r = ex+2y dx + (x2 − y) dy.
AB AB
Ecuaţia dreptei AB se scrie

x−1 y−2
AB : = = t.
2 −3
Atunci parametrizarea segmentului AB este

x = 1 + 2t
[AB] : , t ∈ [0, 1] .
y = 2 − 3t
Valoarea integralei este
Z Z 1
x+2y 2 e5 − e − 23
e dx + (x − y) dy = [2e5−4t − 3(4t2 + 7t − 1)] dt = .
AB 0 2
Soluţie 3.5. Intersecţia din primul cadran dintre dreaptă şi hiperbolă este
punctul A(3, 23 ), intersecţia din primul cadran dintre dreaptă şi parabolă
este punctul B(4, 4) şi intersecţia dintre hiperbolă şi parabolă este punctul
C(1, 2), vezi Figura 3.1. Circulaţia lui ~v pe drumul γ este
Z Z
8x2
~v d ~r = y 2 dx − dy,
γ γ y
Y xy = 2
B
√x
2
y=
= 28
− 3y
C
10x
A
O X
Figura 3.1: Curba ABCA
unde γ este juxtapunerea a trei drumuri. Ecuaţiile explicite ale acestor dru-
muri sunt
10x − 28
AB : y = , x ∈ [3, 4],
3
√
CB : y = 2 x, x ∈ [1, 4],
2
CA : y= , x ∈ [1, 3].
x
Aşadar
Z Z Z Z
2 8x2 2 8x2 8x2
~v · d ~r = y dx − dy + y dx − dy + y 2 dx − dy
γ AB y BC y CA y
Z 4 " 2 # Z 1 Z 3
10x − 28 80x2 4
= − dx + 0 dx + + 8x dx
3 3 10x − 28 4 1 x2
3 4
1 10x − 28 2 224x 6272 4
= − 4x − − ln(10x − 28) − + 36
10 3 10 100 3 3
1264 1568
=− − ln 6.
135 25
56 CAPITOLUL 3
Soluţie 3.6. Intersectăm hiperbola xy = 2 cu cele două drepte. Cele două

puncte din primul cadran au coordonatele
A(2, 1) şi B(1, 2). Pentru drumuri, avem Y xy = 2
ecuaţiile explicite: y = 2x
x
OA : y = , x ∈ [0, 2] ,
2
2 y = x2
BA : y = , x ∈ [1, 2] , B
x A
OB : y = 2x, x ∈ [0, 1] .
Integrala curbilinie se calculează astfel O

Z Z X
(x + y) dx − y dy = (x + y) dx − y dy
C OA
Z Z
+ (x + y) dx − y dy + (x + y) dx − y dy.
AB BO
Avem
Z Z 2
x x 5
(x + y) dx − y dy = x+ − dx = .
OA 0 2 4 2
Z Z 1
2 4
(x + y) dx − y dy = x + + 3 dx = −3 − 2 ln 2.
AB 2 x x
Z Z 0
1
(x + y) dx − y dy = (3x − 4x) dx = .
BO 1 2
având ca sumă −2 ln 2.
Soluţie 3.7. Cercul γ de centru (0, 0) şi rază 1, are ecuaţia x2 + y 2 = 1.
Pentru a-l parametriza, folosim coordonatele polare

x = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π].
Înlocuind ı̂n ecuaţia cercului, obţinem ρ2 cos2 ϕ + ρ2 sin2 ϕ = 1, adică ρ = 1.
Curba γ are parametrizarea

x = cos ϕ
γ: ϕ ∈ [0, 2π] .
y = sin ϕ
Acum putem calcula valoarea integralei

Z Z 2π
2
I = y dx + x dy = (− sin2 ϕ + cos3 ϕ) dϕ
γ 0
Z 2π Z 2π
1 − cos 2ϕ
=− dϕ + cos ϕ(1 − sin2 ϕ) dϕ = −π.
0 2 0
Soluţie 3.8. Cercul γ are ecuaţia (x − 1)2 + (y − 1)2 = 1. Pentru a-l

parametriza, folosim coordonatele polare cu polul (1, 1)

x − 1 = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0
y − 1 = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π].
Înlocuind ı̂n ecuaţia cercului, obţinem ρ2 cos2 ϕ + ρ2 sin2 ϕ = 1, adică ρ = 1.

Cercul γ are parametrizarea

x = 1 + cos ϕ
γ: ϕ ∈ [0, 2π] .
y = 1 + sin ϕ
Acum putem calcula valoarea integralei

Z Z 2π
2 2
I = y dx−x dy = (−(1+sin ϕ)2 sin ϕ−(1+cos ϕ)2 cos ϕ) dϕ = −4π.
γ 0
Soluţie 3.9. Ecuaţia x2 + y 2 − 2x = 0 se poate scrie sub forma echivalentă

(x − 1)2 + y 2 = 1, ceea ce ı̂mpreună cu y ≥ 0, reprezintă ecuaţia semicercului
de rază 1 şi centru (1, 0). Vom rezolva problema ı̂n două feluri.
I. Folosim coordonatele polare cu originea ı̂n punctul (1, 0) (vezi Figura 3.2)

x − 1 = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π].
Înlocuind ı̂n ecuaţia semicercului dat (x − 1)2 + y 2 = 1, y ≥ 0, se obţine

ρ = 1 şi ϕ ∈ [0, π]. Semicercul γ se parametrizează astfel:

x = 1 + cos ϕ
γ: ϕ ∈ [0, π].
y = sin ϕ
58 CAPITOLUL 3
Cu aceasta, integrala dată, devine

Z πh Z π
p i
ϕ
I =− 1 + cos ϕ 2(1 + cos ϕ) dϕ = −π − 2 cos cos ϕ dϕ
0 0 2
Z π
3ϕ ϕ 4
= −π − cos + cos dϕ = −π − .
0 2 2 3
II. Folosim coordonatele polare cu originea ı̂n punctul (0, 0) (vezi Figura 3.3)
Y Y
ρ
ρ
ϕ ϕ
O X O 2 X
Figura 3.2: Metoda I Figura 3.3: Metoda II

x = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π].
Înlocuind ı̂n ecuaţia semicercului dat x2 + y 2 − 2x = 0, y ≥ 0, se obţine

ρ = 2 cos ϕ şi ϕ ∈ [0, π/2]. Parametrizarea semicercului este:

x = 2 cos2 ϕ h πi
γ: ϕ ∈ 0, .
y = 2 cos ϕ sin ϕ 2
Z π
2 −4 cos ϕ sin ϕ 4
I= − 4 cos3 ϕ + 2 cos ϕ · 2 sin2 ϕ dϕ = −π − .
0 2 cos ϕ sin ϕ 3
Se observă că valoarea integralei este aceeaşi, indiferent de modul ı̂n care
parametrizăm curba.
Soluţie 3.10. Arcul AB se parametrizează ı̂n felul următor:

x = a cos3 ϕ
h πi
γ: , ϕ ∈ 0, .
y = a sin3 ϕ 2
Cu aceasta, valoarea integralei este: Y

B
Z π
2 5 2 5
2 3a cos ϕ · sin ϕ + 3a sin ϕ · cos ϕ
I= dϕ
0 a2 cos6 ϕ + sin6 ϕ
A
Z π
4 4
2 cos ϕ sin ϕ(sin ϕ + cos ϕ) O X
=3 dϕ
0 sin4 ϕ − sin2 ϕ cos2 ϕ + cos4 ϕ

sin 2ϕ sin2 2ϕ
Z π
2 2
1− 2
=3 2 dϕ.
0 1 − 3 sin4 2ϕ Figura 3.4: Astroida
Prin schimbarea de variabilă u = cos 2ϕ, obţi-

nem
Z Z
3 1
u2 + 1 1
3u2 + 1 + 2 2 √ 1 2π
I= du = du = 1 + √ arctg u 3 = 1 + √ .
2 −1 3u2 + 1 0
2
3u + 1 3 0 3 3
Soluţie 3.11. Foliul lui Descartes este curba de ecuaţie x3 +y 3 = 3axy şi are
reprezentarea grafică din Figura 3.5.
Pentru a parametriza această curbă Y
o intersectăm cu o dreaptă y = tx. tx
y =
Curba are punct dublu ı̂n origine, iar
axele OX şi OY sunt tangente buclei.
Cum t este panta dreptei, rezultă că O X
t ∈ [0, ∞). Se obţine



 3at
 x=

C: 1 + t3 t ∈ [0, ∞).
 Figura 3.5: Foliul lui Descartes

 3at2
 y=

1 + t3
Aria unui domeniu care are ca şi frontieră curba C se poate calcula prin
formula Z
1
Aria = x dy − y dx.
2 C
60 CAPITOLUL 3
Aria foliului lui Descartes va fi

Z
1 ∞ 3at 3at(2 − t3 ) 3at2 3a(1 − 2t3 )
Aria = · − · dt
2 0 1 + t3 (1 + t3 )2 1 + t3 (1 + t3 )2
Z Z
9a2 ∞ 2t2 − t5 − t2 + 2t5 9a2 ∞ t2
= dt = dt
2 0 (1 + t3 )3 2 0 (1 + t3 )2
∞
3a2 −1 3a2
= · = .
2 1 + t3 0 2
Soluţie 3.12. Considerăm y = tx. Para-

metrul t are semnificaţia de pantă şi pen- Y
tru că C se găseşte ı̂n primele două cad-
rane, t ∈ R. Se obţine următoarea para-
metrizare a curbei date

2t3



 x=

C: 1 + t4 t ∈ (−∞, ∞) .
 O X
4

 2t
 y=

1 + t4
Figura 3.6: Curba x4 + y 4 = 2y 3
Aria domeniului mărginit de curba C este
Z
1
Aria = x dy − y dx
2 C
Z
1 ∞ 2t3 8t3 2t4 6t2 − 2t6
= · − · dt
2 −∞ 1 + t4 (1 + t4 )2 1 + t4 (1 + t4 )2
Z ∞ Z ∞
t6 1
=4 4 2
dt = 4 dx
0 (1 + t ) x=1/t 0 (1 + x4 )2
Z ∞ 4 Z ∞ Z ∞
x + 1 − x4 1 4x3
=4 dx = 4 dx − x dx
0 (x4 + 1)2 0 x4 + 1 0 (x4 + 1)2
Z ∞ Z ∞ 0
1 1
=4 dx + x dx
0 x4 + 1 0 1 + x4
Z ∞
1
=3 4
dx.
0 x +1
În ultima integrală, facem schimbarea de variabilă u = 1/x şi obţinem că
Z ∞ Z ∞ Z Z
1 u2 1 ∞ x2 + 1 1 ∞ 1 + x12
dx = du = dx = dx.
0 x4 + 1 0 u4 + 1 2 0 x4 + 1 2 0 x2 + x12
Acum dacă notăm v = x − x1 , obţinem

Z ∞ Z
1 1 ∞ dv π
4
dx = 2
= √ .
0 x +1 2 −∞ v + 2 2 2
3π
Cu aceasta, aria căutată este √ .
2 2
Soluţie 3.13. Calculăm aria cu formula

1
Z Y
Aria = x dy − y dx.
2 C
Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt:

x = ρ(ϕ) · cos ϕ X
C: , ϕ ∈ [0, π] ,
y = ρ(ϕ) · sin ϕ
unde ρ(ϕ) = − cos 3ϕ. Deducem că aria

se exprimă cu formula Figura 3.7: Trifoiul
Z π
1
Aria = ρ cos ϕ(ρ0 sin ϕ + ρ cos ϕ) − ρ sin ϕ(ρ0 cos ϕ − ρ sin ϕ) dϕ
2 0
Z
1 π 2
= ρ (ϕ) dϕ.
2 0
Z
1 π π
Cu această formulă, obţinem aria trifoiului Aria = cos2 3ϕ dϕ = .
2 0 4
Soluţie 3.14. Este integrală curbilinie ı̂n spaţiu. Aplicăm formula (3.1)
Z
(x − y) dx + (z + x) dy + 2y dz
C
Z 1
= [(2t − 1 − 2t2 − 1) · 2 + (t2 − t + 2t − 1) · 4t + 2(2t2 + 1)(2t − 1)] dt
0
Z 1
7
= (12t3 − 4t2 + 4t − 6) dt = − .
0 3
62 CAPITOLUL 3
Soluţie 3.15. Ecuaţiile dreptei AB sunt

x−1 y+1 z−3
AB : = = = t.
2−1 1+1 0−3
Parametrizarea segmentului AB este

 x=t+1
[AB] : y = 2t − 1 , t ∈ [0, 1] .

z = −3t + 3
Valoarea integralei este
Z 1
23
I= [t + 1 + 2(2t − 1)2 − 3(t + 1)(−3t + 3)] dt = − .
0 6
Soluţie 3.16. Curba Γ este intersecţia cilindrului x2 + y 2 = 1 cu planul

z = 1. Folosim coordonatele cilindrice (ρ, ϕ, z) introduse prin relaţiile

 x = ρ cos ϕ
Z
y = ρ sin ϕ

z = z.
Din ecuaţia x2 + y 2 = 1 se obţine ρ = 1. ×
A B
Drumul AB se parametrizează prin

 x = cos ϕ h πi
AB : y = sin ϕ ϕ ∈ 0, .
 2
z=1
Cu această parametrizare, integrala dată se X Y
calculează astfel
Z Figura 3.8: Drumul Γ
(yz + 2x) dx + xz dy + (xy + 2z) dz
AB
Z π
2
= −(sin ϕ + 2 cos ϕ) sin ϕ + cos2 ϕ + 0 dϕ
0
Z π π π
2 sin 2ϕ 2 cos 2ϕ 2
= (cos 2ϕ − sin 2ϕ) dϕ = + = −1.
0 2 0 2 0
Soluţie 3.17. Ecuaţia x2 + y 2 + z 2 = 4ax se rescrie (x − 2a)2 + y 2 + z 2 = 4a2

şi reprezintă o sferă cu centrul ı̂n (2a, 0, 0) şi rază 2a. Ecuaţia x2 + y 2 = 2ax
se poate aduce la forma (x − a)2 + y 2 = a2 , ecuaţie care descrie un cilindru.
Curba aflată la intersecţia dintre sferă şi cilindru se numeşte curba lui Viviani,
vezi Figura 3.9. Pentru a parametriza curba folosim coordonate cilindrice
Figura 3.9: Curba lui Viviani
(ρ, ϕ, z). Avem


 x − a = ρ cos ϕ,
y = ρ sin ϕ,

z = z.
Un punct de coordonate (x, y, z) trebuie să verifice ecuaţiile cilindrului şi

sferei. Din (x − a)2 + y 2 = a2 , obţinem ρ = a. Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia sferei

rezultă z = 2a cos ϕ2 . Ecuaţiile parametrice ale curbei sunt



 x = a + a cos ϕ,

C: y = a sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π].

 z = 2a cos ϕ


2
64 CAPITOLUL 3
Integrala de calculat devine

Z
I = (y 2 + z 2 ) dx + (x + y) dz
C
Z 2π
= [a2 sin2 ϕ + a2 (2 + 2 cos ϕ)](−a sin ϕ) dϕ
|0 {z }
=0
Z π
ϕ
− (a + a cos ϕ + a sin ϕ) · a sin dϕ
0 2
Z 2π
ϕ
+ (a + a cos ϕ + a sin ϕ) · a sin dϕ,
π 2
de unde cu ajutorul formulelor
sin(a + b) − sin(a − b) cos(a − b) − cos(a + b)
cos a sin b = sin a sin b = ,
2 2
obţinem
π π
2 ϕ π a2 2 3ϕ ϕ a2 ϕ 2 3ϕ
I = 2a cos + cos − 2 cos − 2 sin − sin
2 0 2 3 2 2 0 2 2 3 2 0
2π 2π
ϕ 2π a2 2 3ϕ ϕ a2 ϕ 2 3ϕ
− 2a2 cos − cos − 2 cos + 2 sin − sin
2 π 2 3 2 2 π 2 2 3 2 π
având rezultatul I = −8a2 /3.

Soluţie 3.18. Vârful conului are coordonatele V (2, 0, 0). Intersecţia conului
cu planul Y OZ este cercul de ecuaţie x = 0 şi y 2 + z 2 = 4. Notăm cu A
intersecţia acestui cerc cu axa OY şi cu B, intersecţia cu axa OZ. Aceste
puncte au coordonatele A(0, 2, 0) şi B(0, 0, 2).
Avem Z Z Z Z
I= ~v d ~r = ~v d ~r + ~v d ~r + ~v d ~r.
V ABV VA AB BV
Ecuaţiile parametrice ale segmentului V A sunt

 x = 2 − 2t,
V A: y = 2t, t ∈ [0, 1].

z = 0.
A
V Y
X
Figura 3.10: Intersecţia conului y 2 + z 2 = (x − 2)2 cu planele de coordonate
Astfel
Z Z 1
2 4
x dx + xy dy − yz dz = [4(1 − t)2 (−2) + 8t(1 − t)] dt = − .
VA 0 3
Arcul AB se parametrizează prin

 x = 0, h πi
AB : y = 2 cos ϕ, ϕ ∈ 0, .
 2
z = 2 sin ϕ.
Avem
Z Z π
2
2 8
x dx + xy dy − yz dz = −8 cos2 ϕ sin ϕ dϕ = − .
AB 0 3
Segmentul BV se parametrizează prin

 x = 2t,
BV : y = 0, t ∈ [0, 1].

z = 2 − 2t.
Se obţine Z Z 1
2 8
x dx + xy dy − yz dz = 8t2 dt = .
BV 0 3
4
Rezultă că circulaţia vectorului dat pe curba considerată este − .
3
Soluţie 3.19. Intersectăm conul cu paraboloidul, rezolvând sistemul
p
z = x2 + y 2 ,
z = 6 − (x2 + y 2).
66 CAPITOLUL 3
Obţinem x2 + y 2 = 4, z = 2, vezi Figura 3.11. Parametrizarea acestui cerc
Z
×
X Y
p
Figura 3.11: Intersecţia conului z = x2 + y 2 cu z = 6 − (x2 + y 2)
este 
 x = 2 cos ϕ
C: y = 2 sin ϕ ϕ ∈ [0, 2π] .

z=2
Lucrul mecanic se calculează prin integrala curbilinie
Z
L= F~ d ~r.
C
Aşadar
Z Z 2π
2
L= y dx + z dy + x dz = (−4 sin2 ϕ + 8 cos ϕ) dϕ = −4π.
C 0
Soluţie 3.20. Traiectoria particulei are forma unui nod toric, vezi Figura
3.12. Avem de calculat
Z Z
~ 2
L= F · d ~r = y dx − x dy + (x + y) dz
C C 9
Figura 3.12: Nod toric
Z 2π
L= (5 sin 2t + cos 9t)(−10 sin 2t − 9 sin 9t)
0
− (5 cos 2t + cos 9t)(10 cos 2t − 9 sin 9t)

+ 2(5 cos 2t + 5 sin 2t + 2 cos 9t) cos 9t dt
Z 2π
= −50 + 4 cos2 9t − 45 sin 9t(sin 2t − cos 2t) dt
0
Se obţine L = −96π.
Soluţie 3.21. Arcul parabolei y 2 = x situat ı̂n primul cadran are reprezentarea
parametrică

x = t2 Y
C: t ∈ (0, ∞) .
y=t
Valoarea integralei curbilinii este

Z
dx
I= O X
C (y + x)(y + 2x + 1)
Z ∞
2t dt
= Figura 3.13: Parabola y 2 = x
0 (t + t )(2t2 + t + 1)
2
Z ∞
2 dt
= .
0 (t + 1)(2t2 + t + 1)
68 CAPITOLUL 3
Descompunând ı̂n fracţii simple expresia de sub integrală

2 A Bt + C
2
= + 2 ,
(t + 1)(2t + t + 1) t + 1 2t + t + 1
se obţin A = 1, B = −2 şi C = 1. Cu aceştia, rezultă
Z u
2 dt
I = lim
u→∞ 0 (t + 1)(2t2 + t + 1)
Z u Z u
dt 2t − 1
= lim − 2
u→∞ 0 t+1 0 2t + t + 1
Z
1 2 3 u dt
= lim ln(u + 1) − ln(2u + u + 1) + 1 7
u→∞ 2 4 0 (t + 4 )2 + 16
u !
u+1 3 t + 14
= lim ln √ + √ arctg √
u→∞ 2u2 + u + 1 7 4
7
0
1 3π 3 1
= ln √ + √ − √ arctg √ .
2 2 7 7 7
Soluţie 3.22. Curba are ecuaţia explicită
y = x2 , x ∈ [0, ∞).
Putem aplica formula (3.3). Valoarea inte-

gralei este Y
Z
ln y dy
I= √ 2
C y(x + y + 1)
Z ∞
ln t2 · 2t dt
=
0 t(2t2 + 1)
Z ∞
ln t dt O X
=4 .
0 2t2 + 1
Facem o schimbare de variabilă
√ Z ∞ ln √u Z ∞ √ Z
u= 2t 2 du 4 ln u du 4 ln 2 ∞ du
I = 4 √ =√ − √ .
0 u2 + 1 2 u2 + 1
2 | 0 {z 2 0 u2 + 1
} | {z }
=I1 =I2
Făcând schimbarea de variabilă t = 1/u, integrala I1 devine

Z 0 Z ∞ 1
ln 1t dt ln t dt
I1 = = = −I1 ,
1 2 2 1 + t2
∞
t
+ 1 −t 0
ceea ce arată că I1 = 0. Integrala I2 are valoarea

√ ∞
√
4 ln 2 4 ln 2 π π ln 2
I2 = √ arctg u = √ · = √ .
2 2 2 2
0
√
Valoarea integralei curbilinii este −π ln 2/ 2.
Soluţie 3.23. Arătăm că ω = (ex cos y + yz) dx + (xz − ex sin y) dy + xy dz
este formă diferenţială exactă. Fie
P (x, y, z) = ex cos y + yz, Q(x, y, z) = xz − ex sin y, R(x, y, z) = xy.
Verificăm condiţiile (3.5).

∂P ∂Q
= −ex sin y + z =
∂y ∂x
∂Q ∂R
=x=
∂z ∂y
∂R ∂P
=y= ,
∂x ∂z
ceea ce arată că ω este formă diferenţială exactă şi integrala dată nu depinde
de drum. Calculăm primitiva formei diferenţiale exacte ω, aplicând (3.4),
unde (x0 , y0 , z0 ) = (0, 0, 1).
Z x Z y Z z
φ(x, y, z) = P (t, 0, 1) dt + Q(x, t, 1) dt + R(x, y, t) dt
0 0 1
Z x Z y Z z
= et dt + (x − ex sin t) dt + xy dt
0 0 1
= ex − 1 + xy + ex (cos y − 1) + xy(z − 1) = xyz + ex cos y − 1.
Din Teorema 3.3 obţinem valoarea integralei

Z (1,π, π )
2
π π2
ω = φ 1, π, − φ(0, 0, 1) = − e − 1.
(0,0,1) 2 2
70 CAPITOLUL 3
Soluţie 3.24. Pentru a arăta independenţa de drum a integralei considerate,

arătăm că ω = yz(2x + y + z) dx + zx(x + 2y + z) dy + xy(x + y + 2z) dz este
diferenţială exactă. Verificăm condiţiile (3.5).
∂P ∂Q
= = 2xz + 2yz + z 2 ,
∂y ∂x
∂Q ∂R
= = x2 + 2xy + 2xz,
∂z ∂y
∂R ∂P
= = 2xy + y 2 + 2yz.
∂x ∂z
Calculăm o primitivă cu formula (3.4), unde (x0 , y0 , z0 ) = (0, 0, 0)

Z x Z y Z z
0 0 0
= 0 + 0 + xy(xz + yz + z 2 ) = xyz(x + y + z).
Valoarea integralei este φ(1, 2, 5) − φ(0, 0, 0) = 80.
Soluţie 3.25. Fie P = 2x ln z, Q = z1 ey şi R = z12 (ax2 z + bey ). Din Teorema

3.4, rezultă că ω = P dx + Q dy + R dz trebuie să fie diferenţială exactă.
y y
Impunem condiţiile (3.5). Avem ∂R ∂y
= bez 2 , ∂Q
∂z
= − ze 2 , de unde b = −1.
Avem ∂P∂z
= 2xz
şi ∂R
∂x
= 2axz
z2
, de unde a = 1. Funcţia φ se calculează prin
Z x Z y Z z
1 0 1
y
y e
2 y 2 ey
= e − 1 + x ln z + − e = x ln z + − 1.
z z
Valoarea integralei date este I = φ(−1, 1, e) − φ(1, 0, 1) = 1.
Soluţie 3.26. Vom arăta că integrala dată este independentă de drum. Avem
x y ∂P −2xy ∂Q −2xy
P = şi Q = 2 , de unde = 2 şi = 2 .
x2 +y 2 x +y 2 ∂y 2
(x + y ) 2 ∂x (x + y 2 )2
Primitiva formei diferenţiale ω = P dx + Q dy este

Z x Z y Z x Z y
t dt t dt
φ(x, y) = P (t, 4) dt + Q(x, t) dt = 2
+ 2 2
0 4 0 t + 16 4 x +t
p
1 x2 + 16 1 x2 + y 2 x2 + y 2
= ln + ln 2 = ln .
2 16 2 x + 16 4
Rezultă că Z
x dx + y dy 3
2 2
= φ(3, 0) − φ(0, 4) = ln .
C x +y 4
Soluţie 3.27. Forma diferenţială ω = eyz dx+(xzeyz +y) dy+(xyeyz +3z 2 ) dz

este exactă, pentru că notând
P (x, y, z) = eyz , Q(x, y, z) = xzeyz + y, R(x, y, z) = xyeyz + 3z 2 ,
avem egalităţile
∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R ∂P
= zeyz = , = xeyz + xyzeyz = , = yeyz = .
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
Rezultă că integrala nu depinde de drum, ci numai de capetele sale A(0, 0, 0)
şi B(0, 0, 1000π). O primitivă a sa este
Z x Z y Z z
1
φ(x, y, z) = dt + t dt + (xyeyt + 3t2 ) dt = y 2 + xeyz + z 3 .
0 0 0 2
Z
Rezultă că ω = φ(0, 0, 1000π) − φ(0, 0, 0) = 1 000 000 π = 106 π.
γ
Soluţie 3.28. Calculăm derivatele lui x şi y ı̂n funcţie de parametrul t

2t
x0 (t) =
1 + t2
2
y 0 (t) = − 1.
1 + t2
p
Cu formula ds = [x0 (t)]2 + [y 0 (t)]2 dt se obţine elementul de arc
s 2 s
4t2 2 4t2 (1 − t2 )2
ds = + − 1 dt = + dt = dt.
(1 + t2 )2 1 + t2 (1 + t2 )2 (1 + t2 )2
72 CAPITOLUL 3
Atunci, conform (3.8)

Z Z 1
−x 1
ye ds = (2 arctg t − t) · dt
γ 0 1 + t2
Z 1 Z 1
arctg t t
=2 2
dt − 2
dt
0 1+t 0 1+t
1

2 1 1 π 2 1
2
= (arctg t) − ln 1 + t = − ln 2.
0 2 0 16 2
R
Soluţie 3.29. Lungimea drumului C se calculează cu formula ` = C
ds.
Calculăm mai ı̂ntâi derivatele lui x şi y ı̂n raport cu parametrul t.

x0 (t) = aeat (a sin bt − b cos bt) + eat ab cos bt + b2 sin bt

= a2 + b2 eat sin bt,

y 0(t) = aeat (a cos bt + b sin bt) + eat −ab sin bt + b2 cos bt

= a2 + b2 eat cos bt.
Acum calculăm elementul de arc ds cu formula (3.6)

q
ds = (a2 + b2 )2 e2at sin2 bt + (a2 + b2 )2 e2at cos2 bt dt = a2 + b2 eat dt.
Lungimea drumului va fi
Z 1
a2 + b2 a
`= a2 + b2 eat dt = (e − 1) .
0 a
R
Soluţie 3.30. Masa curbei C cu densitatea ρ se calculează cu M = C
ρ ds.
Pentru problema noastră densitatea
este o funcţie constantă ρ = ρ0 . Cal- Y
culăm derivatele lui x şi y şi obţinem
2π
0 1 t 1 t 1
e5
x = e 10 cos t − e 10 sin t, 5
50 5
X
1 t 1 t
y0 = e 10 sin t + e 10 cos t
50 5
şi cu acestea elementul de arc este egal cu

√
p 101 t
ds = (x0 )2 + (y 0)2 dt = e 10 dt.
50
Masa va fi
Z 4π
√ √
101 t ρ0 101 2π − 2π

M = ρ0 e dt =
10 e −e
5 5 ≈ 6.49ρ0 .
−4π 50 5
Soluţie 3.31. Elementul de arc se va exprima cu ajutorul formulei

p
ds = 1 + [y 0 (x)]2 dx.
Lungimea drumului parabolic va fi

Z Z 3√ Z 3
4x2 + 1
`= ds = 4x2 + 1 dx = √ dx
γ 0 0 4x2 + 1
Z 3 Z 3
4x 1
= x· √ dx + √ dx.
2
4x + 1 4x2 + 1
0 0
Calculând prin părţi prima din cele două integrale, obţinem

Z 3 √ 0 Z 3
2
1
`= x· 4x + 1 dx + q dx
0 0 2 x2 + 1
4
r !3
√ 3 Z 3
1 √ 1
2
= x 4x + 1 − 4x2 + 1 dx + ln x + x2 +
0 0 2 4
0
√ !
√ 1 37 ln 2
= 3 37 − ` + ln 3 + + ,
2 2 2
de unde rezultă valoarea lungimii

√ √ !
3 37 1 37 ln 2
`= + ln 3 + + ≈ 9.747.
2 4 2 4
74 CAPITOLUL 3
Soluţie 3.32. Avem nevoie de ecuaţiile parametrice pentru drum. Folosim

coordonatele polare (ρ, ϕ), date prin
transformarea Y

x = ρ cos ϕ,
y = ρ sin ϕ,
unde ρ = a(1 + cos ϕ). Va rezulta

X
x = ρ(ϕ) cos ϕ,
γ: ϕ ∈ [0, 2π].
y = ρ(ϕ) sin ϕ,
Derivatele lui x şi y ı̂n raport cu pa-

Figura 3.14: Cardioida
rametrul ϕ vor fi
x0 = ρ0 (ϕ) cos ϕ − ρ(ϕ) sin ϕ,

y 0 = ρ0 (ϕ) sin ϕ + ρ(ϕ) cos ϕ.
p
Folosind formula ds = (x0 )2 + (y 0 )2 dϕ, deducem că formula generală a
elementul de arc ı̂n coordonate polare va fi descrisă prin
p
ds = [ρ0 (ϕ)]2 + ρ2 (ϕ) dϕ.
În cazul nostru ρ(ϕ) = a(1 + cos ϕ) şi ρ0 (ϕ) = −a sin ϕ. Aşadar
q p
ds = a 1 + 2 cos ϕ + cos2 ϕ + sin2 ϕ dϕ = a 2 + 2 cos ϕ dϕ.
Lungimea cardioidei, datorită simetriei, va fi dublul lungimii curbei aflată ı̂n

semiplanul superior.
Z π p Z π
ϕ
`=2 a 2(1 + cos ϕ) dϕ = 4a cos dϕ = 8a.
0 0 2
Soluţie 3.33. Avem x(t) = t2 cos t, y(t) = t2 sin t şi z(t) = 2t. Calculăm
elementul de arc
p
ds = (2t cos t − t2 sin t)2 + (2t sin t + t2 cos t)2 + 4 dt = (t2 + 2) dt.
Va rezulta că
Z Z π
π4
(x + z) ds = (t2 cos t + 2t)(t2 + 2) dt = − 4π 3 + 2π 2 + 20π.
C 0 2
Soluţie 3.34. Înlocuind pe z = −y ı̂n ecuaţia sferei, obţinem x2 + 2y 2 = 9.

Parametrizând această elipsă prin x = 3 cos t şi y = √32 sin t, cu t ∈ [0, 2π),
O
Y
X
Figura 3.15: Intersecţia planului y + z = 0 cu sfera x2 + y 2 + z 2 = 9
obţinem parametrizarea cercului C



 x = 3 cos t



 3
C: y = √ sin t t ∈ [0, 2π).

 2

 3
 z = − √ sin t

2
Elementul de arc este
s 2 2
3 3
ds = (−3 sin t)2 + √ cos t + − √ cos t dt = 3 dt.
2 2
Avem
Z Z 2π
2 2 9
(x − 2y + z) ds = 9 cos t − √ sin t 3 dt = 27π.
C 0 2
76 CAPITOLUL 3
R
Soluţie 3.35. Masa M se calculează prin M = C
ρ(x, y) ds, iar coordo-
natele centrului de greutate cu formulele
Z Z
1 1
xG = x · ρ(x, y) ds şi yG = y · ρ(x, y) ds.
M C M C
Parametrizând arcul de elipsă prin




 1
 x = √ cos t
 h πi
3 t ∈ 0, ,
 2

 1
 y = sin t,

2
obţinem
Z π r
sin t cos t 1 2
2 1
M= √ sin t + cos2 t dt
0 2 3 3 4
Z π
1 2 √
= √ sin 2t 7 − cos 2t dt
24 2 0
Z 1 √
cos 2t=u 1 √ 8−3 3
= √ 7 − u du = .
48 2 −1 36
Abscisa centrului de greutate este

Z π r
1 21 2 1 1 2 1
xG = cos t · sin t · sin t + cos2 t dt
M 0 3 2 3 4
√ Z 1
u=cos t 9 + 8 3 √
= u2 4 − u2 du
37 0
√ Z π √ Z π
u=2 sin t 9 + 8 3 6
2 2 9+8 3 6
= 16 sin t cos t dt = 4 sin2 2t dt
37 0 37 0
√ Z π √ √ !
9+8 3 6 π(9 + 8 3) π 3
= 2(1 − cos 4t) dt = − .
37 0 37 3 4
Ordonata centrului de greutate se calculează la fel

Z π r
1 2 1 1 2 1 2 1
yG = √ cos t · sin t · sin t + cos2 t dt
M 0 3 4 3 4
√ Z 1
u=sin t 3(8 + 3 3) √
= u2 3 + u2 du
74 0
√
√ Z π
u= 3 tg t 27(8 + 3 3) 6 sin2 t
= 5
dt
74 0 cos t
√ Z 1
u=sin t 27(8 + 3 3) 2 u2
= 2 3
du.
74 0 (1 − u )
Desfăcând ı̂n fracţii simple expresia de sub integrală
u2 A B C D E F
2 3
= + 2
+ 3
+ + 2
+ ,
(1 − u ) 1 − u (1 − u) (1 − u) 1 + u (1 + u) (1 + u)3
1
cu coeficienţii A = B = D = E = − 16 şi C = F = 81 , obţinem
√ √
27(8 + 3 3) 20 − 9 ln 3 3(8 + 3 3)(20 − 9 ln 3)
yG = · = .
74 144 1184
Capitolul 4
Integrale duble

Integrale duble pe domenii simple
Pentru calculul integralei duble se disting două tipuri de domenii de integrare.

a) Să presupunem că domeniul este simplu ı̂n raport cu axa OY . Un astfel
de domeniu se defineşte după cum urmează: fie g1 , g2 : [a, b] → R funcţii
continue, cu proprietatea că g1 (x) ≤ g2 (x) pentru orice x ∈ [a, b]. Mulţimea
D = { (x, y)| a ≤ x ≤ b, g1 (x) ≤ y ≤ g2 (x)}
se numeşte domeniu simplu faţă de axa OY .
Y y = g2 (x) Y
d
x = h1 (y) x = h2 (y)
c
y = g1 (x)
O a b X O X
Figura 4.1: Domeniu simplu ı̂n Figura 4.2: Domeniu simplu ı̂n
raport cu axa OY raport cu axa OX
78
INTEGRALE DUBLE 79
Teorema 4.1. Dacă f : D → R este continuă pe D, atunci

ZZ Z b Z g2 (x)
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy. (4.1)
D a g1 (x)
b) Să presupunem că domeniul este simplu ı̂n raport cu axa OX. Un astfel de
domeniu se defineşte astfel: fie h1 , h2 : [c, d] → R funcţii continue. Mulţimea
D = {(x, y)| c ≤ y ≤ d, h1 (y) ≤ x ≤ h2 (y)} ,
se numeşte domeniu simplu faţă de axa OX.
Teorema 4.2. Dacă f : D → R este continuă pe D, atunci

ZZ Z d Z h2 (y)
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx. (4.2)
D c h1 (y)
Aplicaţii
1. Aria unui domeniu plan D se calculează cu formula

ZZ
Aria = dx dy.
D
2. Masa unei suprafeţe plane D cu densitatea punctuală ρ se calculează prin

ZZ
M= ρ(x, y) dx dy.
D
3. Coordonatele centrului de greutate al unei suprafeţe plane D cu densitatea

punctuală ρ se calculează cu ajutorul formulelor
ZZ
1
xG = x · ρ(x, y) dx dy,
M D
ZZ
1
yG = y · ρ(x, y) dx dy,
M D
unde M este masa suprafeţei.

80 CAPITOLUL 4
Schimbarea de variabile ı̂n integrala dublă
Uneori, pentru calculul integralei duble este necesară o schimbare de varia-

bile. Aceasta se realizează printr-o transformare regulată T : ∆ → D

x = ϕ(u, v)
T : , (u, v) ∈ ∆,
y = ψ(u, v)
unde ∆, D ⊆ R2 au frontiera netedă pe porţiuni şi funcţiile ϕ şi ψ sunt de
clasă C 1 cu jacobianul
D(ϕ, ψ)
J(u, v) = 6= 0, ∀(u, v) ∈ ∆.
D(u, v)
Formula schimbării de variabile ı̂n integrala dublă este
ZZ ZZ
D(ϕ, ψ)
f (x, y) dx dy = f (ϕ(u, v), ψ(u, v)) du dv.
D ∆ D(u, v)
În cazul ı̂n care frontiera domeniului este cerc sau arc de cerc, este utilă
folosirea coordonatelor polare ρ, ϕ. Se face
schimbarea de variabile Y

x = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0 y b
T :
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π). ρ
Jacobianul transformării este

D(x, y) x0ρ x0ϕ
ϕ
= 0
D(ρ, ϕ) y ρ y 0ϕ O x X

cos ϕ −ρ sin ϕ
= = ρ. Figura 4.3: Coordonate polare
sin ϕ ρ cos ϕ
Formula lui Green
Fie M ⊂ R2 un domeniu compact, simplu ı̂n raport cu ambele axe de coordo-

nate. Dacă funcţiile P, Q : M → R sunt continue şi admit derivate parţiale
∂P ∂Q
,
∂y ∂x
continue, atunci
Z ZZ
∂Q ∂P
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = (x, y) − (x, y) dx dy,
fr(M ) M ∂x ∂y
unde curba fr(M) este parcursă ı̂n sens trigonometric.
INTEGRALE DUBLE 81
4.2 Exerciţii
ZZ
4.1. Să se transforme integrala dublă f (x, y) dx dy ı̂ntr-o integrală ite-
D
rată, ı̂ntr-o ordine arbitrară, pentru următoarele domenii:
n xo
a) D = (x, y)| y 2 ≤ x, y ≥ .
2
b) D este ∆ ABC, cu vârfurile de coordonate: A(0, −2), B(2, 0), C(0, 1).
c) D este ∆ ABC, cu vârfurile de coordonate: A(0, −2), B(3, 1), C(0, 2).
d) D este ∆ ABC, cu vârfurile de coordonate: A(−1, 0), B(2, −1), C(0, 1).

x2 2 2 2
e) D = (x, y)| + y ≤ 1, x + y ≥ 1, x ≤ 0 .
4

f ) D = (x, y)| y 2 ≤ 2x, 4 ≤ x + y ≤ 12 .

g) D = (x, y)| x2 + y 2 ≤ 2, y ≤ x2 , y ≥ −x2 .
Să se calculeze integralele următoare pe domeniile indicate.

ZZ
4.2. (x + y) dx dy, unde D = {(x, y)| x2 + y 2 ≤ 2a2 , x2 ≤ ay, a > 0}.
D
ZZ
x
4.3. e y dx dy, D fiind limitat de x = y 2, x = 0, y = 1.
D
ZZ
4.4. (1 − y) dx dy, unde D = { (x, y)| x2 + y 2 ≤ 2y, y ≤ x2 , x ≥ 0}.
D
ZZ
4.5. x dx dy, unde D = { (x, y)| y ≥ x2 , 2x − y + 3 ≥ 0, x − 2y + 6 ≥ 0}.
D
ZZ
4.6. xy 2 dx dy, unde D = { (x, y)| x2 + y 2 ≤ 2y, y ≤ 2x} .
D
ZZ
dx dy
4.7. , unde D este domeniul plan mărginit de parabola y = x2 şi
D x + 1
dreptele y = 2 |x| − 1.
ZZ 2
x
4.8. 2
dx dy, D = (x, y)| x2 ≤ y, y ≥ 2x, x + 2 ≥ y .
D y
82 CAPITOLUL 4
ZZ
dx dy
4.9. , D = (x, y)| 0 ≤ y ≤ 4 − x2 , y ≤ 4 + 2x, y ≤ 6 − 3x .
D x+3
4.10. Să se Z
treacă
Z de la coordonate carteziene la coordonate polare, ı̂n inte-
grala dublă f (x, y) dx dy, pentru următoarele domenii:
D
n √ o
a) D = (x, y) | x2 + y 2 ≤ a2 , y + x 3 ≥ 0, y ≥ 0

b) D = (x, y) | x2 + y 2 ≤ a2 , −x ≤ y ≤ x, x ≥ 0
n √ o
c) D = (x, y) | a2 ≤ x2 + y 2 ≤ b2 , 0 ≤ x ≤ y ≤ x 3

d) D = (x, y) | a2 ≤ x2 + y 2 ≤ b2 , y ≥ x, y ≥ 0 .

ZZ √
2 2
e x +y dx dy, unde D = (x, y) ∈ R2 | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4, 0 ≤ x ≤ y .
D

ZZ
y ln(x2 + y 2)
2
dx dy, unde D : 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e2 , 2x ≤ y ≤ x ≤ 0.
D x
ZZ p
4.13. Să se calculeze x2 + y 2 dx dy, unde D : x2 + y 2 ≤ 2ay, a > 0.
D
ZZ
4.14. Să se calculeze (x + y) dx dy, unde D : x2 + y 2 ≤ 2ay, a > 0.
D
ZZ p
4.15. Calculaţi x2 + y 2 dx dy, cu D : 2y ≤ x2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0.
D
ZZ p
4.16. Să se calculeze x2 + y 2 dx dy, unde D este domeniul plan descris
D
prin D = { (x, y) | (x − 1)2 + y 2 ≤ 1, x2 + (y − 1)2 ≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 }.
ZZ
4.17. Să se calculeze 2x(2x2 + y 2 ) dx dy, unde D este domeniul plan
D
x2 y 2
care verifică inegalităţile 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0.
a b
INTEGRALE DUBLE 83
4.18. Să se demonstreze că aria unei elipse de semiaxe a şi b este πab.
4.19. Să se calculeze ZZ

dx dy
p ,
D x2 + y 2
unde D = { (x, y) ∈ [0, R] × [0, R] | x2 + y 2 ≥ R2 }, cu R > 0.
4.20. Calculaţi

ZZ
dx dy  x2 + y 2 ≥ 1 ,
p , D: 4
D 1 − x2 − y 2  x2 + y 2 − x ≤ 0.
ZZ
x
4.21. Calculaţi dx dy, unde D : x2 + y 2 ≥ 1, 0 ≤ y ≤ x ≤ 1.
D x2 + y2
ZZ
1
4.22. Calculaţi dx dy, unde D este trapezul cu vârfurile A(2, 0),
D x+y
B(4, 0), C(2, 2) şi D(1, 1).
ZZ
1 1 1 y
4.23. Calculaţi dx dy, unde D : ≤ x + y ≤ a, ≤ ≤ b, a, b > 1.
D xy a b x
ZZ
x−y
4.24. Să se calculeze e x+y dx dy, unde D este interiorul triunghiului cu
D
vârfurile de coordonate (0, 0), (1, 0), (0, 1).
ZZ
2 2
4.25. Să se calculeze (x + y)ex −y dx dy, unde D : |x| + |y| ≤ 1.
D

ZZ (
ex+y 2 ≤x+y ≤ 3,
dx dy, unde D :
D (2x + y − 1)2 −2 ≤ 2x + y ≤ 0.
ZZ
4.27. Să se calculeze y 2 dx dy, unde D este domeniul din primul cadran
D
mărginit de curbele xy = 1, xy = 3, y = x şi y = 2x.
84 CAPITOLUL 4
Folosind formula lui Green, să se calculeze:

Z √
4.28. 1 − x2 dx + x dy, unde C este frontiera domeniului
C

2 y2
D= (x, y) | x + ≤ 1, x ≥ 0 ,
4
parcursă ı̂n sens trigonometric.

Z
4.29. (x2 + y 2) dx + (x + y)2 dy, unde C este triunghiul cu vârfurile A(1, 1),
C
B(2, 2) şi C(1, 3), parcurs ı̂n sens trigonometric.
Z
4.30. (y 2 − y + 3xy + x2 ) dx + (x2 + x + 3xy − y 3 ) dy, unde C este fron-
C
tiera domeniului plan

x2 y 2
D= (x, y) | 2 + 2 ≤ 1 , a > 0, b > 0,
a b

Z
4.31. (xy + y 2) dx + x2 dy, unde C este frontiera domeniului mărginit de
C
curbele y = x2 şi y = x, parcursă ı̂n sens trigonometric.
Z
4.32. (x − y 2 ) dx + 2xy dy, unde C este frontiera domeniului
C

D= (x, y) | 9x2 + y 2 ≤ 1, y 2 ≥ 8x ,

INTEGRALE DUBLE 85
4.3 Soluţii
Soluţie 4.1. a). Dreapta şi parabola se intersectează ı̂n originea axelor de
coordonate şi ı̂n punctul A(4, 2), vezi Figura 4.4. Domeniul este simplu ı̂n
Y
2
O 4 X
Figura 4.4: Domeniul definit de y 2 ≤ x şi 2y ≥ x
raport cu ambele axe de coordonate. Dacă aplicăm formula (4.1), atunci

avem ZZ Z 4 Z √x
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy.
x
D 0 2
Dacă aplicăm (4.2), atunci putem scrie

ZZ Z 2 Z 2y
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx.
D 0 y2
b). Ecuaţiile dreptelor care mărginesc domeniul sunt:
AB : x − y = 2, BC : x + 2y = 2, AC : x = 0 (vezi Figura 4.5)
Conform relaţiei (4.1), avem

ZZ Z 2 Z 1− x2
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy.
D 0 x−2
Dacă aplicăm relaţia (4.2), avem

ZZ Z 0 Z 2+y Z 2 Z 2−2y
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) + dy f (x, y) dx.
D −2 0 0 0
86 CAPITOLUL 4
Y Y
C C
1 1
B B
O 2 X O 2 X
-2 A -2 A
Figura 4.5: Triunghiul ABC - domeniu simplu ı̂n raport cu ambele axe
c). Ecuaţiile dreptelor care mărginesc domeniul sunt:
AB : x − y = 2, BC : x + 3y = 6, AC : x = 0 (vezi Figura 4.6)
Avem
Y
C
2
(3,1)
B
O X
-2 A
Figura 4.6: Triunghiul ABC - domeniu simplu ı̂n raport cu axa OY

ZZ Z Z 6−x
3 3
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy,
D 0 x−2
sau
ZZ Z 1 Z 2+y Z 2 Z 6−3y
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx + dy f (x, y) dx.
D −2 0 1 0
d). Ecuaţiile dreptelor care mărginesc domeniul sunt:
AB : x + 3y + 1 = 0, AC : −x + y = 1, BC : x + y = 1 (vezi Figura 4.7)

INTEGRALE DUBLE 87
Y
1 C
-1
A O X
B(2,-1)
Figura 4.7: Triunghiul ABC - domeniu simplu ı̂n raport cu axa OY
Avem
ZZ Z 0 Z 1+x Z 2 Z 1−x
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy + dx f (x, y) dy
1−x 1−x
D −1 3
0 3
sau
ZZ Z 0 Z 1−y Z 1 Z 1−y
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx + dy f (x, y) dx.
D −1 −3y−1 0 y−1
e). Domeniul este simplu ı̂n raport cu axa Ox. Aplicı̂nd relaţia (4.2), avem
ZZ Z Z √ 1 − 1−y 2
f (x, y) dx dy = dy √ f (x, y) dx.
D −1 − 4−4y 2
Domeniul nu este simplu ı̂n raport cu axa Oy. Pentru a integra ı̂n ordinea
Y
1
D1
-2 D2 O 2 X
-1
y, x, considerăm D = D1 ∪ D2 , unde D1 şi D2 sunt simple ı̂n raport cu axele

88 CAPITOLUL 4
de coordonate. Avem
ZZ ZZ ZZ
f (x, y) dx dy = f (x, y) dx dy + f (x, y) dx dy,
D D1 D2
unde
q q
2 2
ZZ Z −1 Z 1− x4 Z 0 Z 1− x4
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy + dx √
f (x, y) dy
D1 −2 0 −1 1−x2
ZZ Z Z Z Z √
−1 0 0 − 1−x2
f (x, y) dx dy = dx q
2
f (x, y) dy + dx q
2
f (x, y) dy.
D2 −2 − 1− x4 −1 − 1− x4
f). Avem
Y
x
y2 = 2
x + y = 12
O 2 8 18 X
x+y =4
ZZ Z Z √ Z Z
8 2x 18 12−x
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy + dx √
f (x, y) dy.
D 2 4−x 8 − 2x
g). Vezi Figura 4.8. Putem scrie

ZZ Z Z √
−1 2−x2
f (x, y) dx dy = √
dx √
f (x, y) dy
D − 2 − 2−x2
Z 1 Z x2
+ dx f (x, y) dy
−1 −x2
Z √ Z √
2 2−x2
+ dx √
f (x, y) dy.
1 − 2−x2
INTEGRALE DUBLE 89
Y Y
√ √
− 2 -1 O 1 2 X −a O a X
Figura 4.8: Problema 4.1 g) Figura 4.9: Problema 4.2
Soluţie 4.2. Domeniul este reprezentat grafic ı̂n Figura 4.9.

ZZ
(x + y) dx dy
D
Z a Z √
2a2 −x2
√2a2 −x2 Z √2a2 −x2 !
a
1
= dx 2 (x + y) dy = dx x y + y 2
−a x
a
−a x2 2 x2
a a
Z a √ 2
Z a 4

x 1 x 22
= x 2a2 − x2 − dx + 2a2 − x2 − 2 dx = a3 .
a 2 −a a 15
| −a {z }
=0
Soluţie 4.3. Domeniul D este reprezentat ı̂n Figura 4.10.

ZZ Z 1 Z y2 Z 1 y 2
x x x
e dx dy =
y dy e dx =
y dy y e y
D 0 0 0 0
Z 1 Z 1 Z 1
= y (ey − 1) dy = yey dy − y dy
0 0 0
1 1 1

y1 2 1
y
= ye − e − y = .
0 0 2 0 2
90 CAPITOLUL 4
Y Y
1
O 1 X
O X
Figura 4.10: Problema 4.3 Figura 4.11: Problema 4.4
Soluţie 4.4. Domeniul D din problemă este fâşia haşurată din Figura 4.11.
Inegalitatea x2 + y 2 ≤ 2y reprezintă interiorul cercului x2 + (y − 1)2 = 1.
Integrala dublă se calculează astfel:
ZZ Z Z √ 1 2 1−(y−1)
(1 − y) dx dy = (1 − y) dy √
dx
D 0 y
Z 1 hp √ i
= (1 − y) 1 − (y − 1)2 − y dy =
0
Z 1 Z 1
p
2
√
= (1 − y) 1 − (y − 1) dy − (1 − y) y dy = I1 − I2 .
0 0
Pentru calculul lui I1 , notăm 1 − y = u şi avem

Z Z 1
1 √ 1 1 √ 1
2 23 1
I1 = u 1− u2 du = − 1− u2 (−2u du) = − (1 − u ) = .
0 2 0 3 0 3
Z 1
√ √ 4
I2 = ( y − y y) dy = .
0 15
1 4 1
Rezultă I = 3
− 15
= 15
.
INTEGRALE DUBLE 91
Soluţie 4.5. Intersectăm dreptele
AB : 2x − y + 3 = 0 Y
C
B
şi
BC : x − 2y + 6 = 0
A
cu parabola y = x2 şi obţinem punctele
A(−1, 1) şi C(2, 4). -1 O 2 X
ZZ Z Z Z Z x+6
0 2x+3 2 2
x dx dy = x dx dy + x dx dy
D −1 x2 0 x2
Z 0 Z 2 x
2 33
= x(2x + 3 − x ) dx + x + 3 − x2 dx = .
−1 0 2 12
Soluţie 4.6. Dreapta intersectează cercul x2 + (y − 1)2 = 1 ı̂n punctul

A 45 , 58 . Avem
ZZ Z 8 Z √2y−y2 Y
5
xy 2 dx dy = y 2 dy x dx
y
D 0 2
√2y−y2 8
Z 8 A
1 5 5
y 2 dyx2

=
2 0 y
2
Z 8
1 5
2 2 y2
= y 2y − y − dy
2 0 4 O X
10
2
= .
55
Soluţie 4.7. Dreptele AC : y = −2x − 1 şi BC : y = 2x − 1 sunt tangente

parabolei y = x2 respectiv ı̂n punctele A(−1, 1), B(1, 1). Avem
92 CAPITOLUL 4
A B
-1 O 1 X
ZZ Z 0 Z x2 Z x2
Z 1
dx dy dx dx
= dy + dy
D x+1 −1 x + 1 −2x−1 0 x + 1 2x−1
Z 0 Z 1
dx 2 dx
= (x + 2x + 1) + (x2 − 2x + 1)
−1 x + 1 0 x + 1
Z 0 Z 1
4
= (x + 1) dx + x−3+ dx = −2 + 4 ln 2.
−1 0 x+1
Soluţie 4.8. Intersectăm parabola y = x2 cu cele două drepte date. Din

sistemul
Y
y = x2 ,
y = 2x, A
rezultă O(0, 0) şi A(2, 4). Din

y = x2 ,
y = x + 2, B
rezultă B(−1, 1) şi A(2, 4). Domeniul D

-2 -1 O 2 X
este reprezentat alături, unde AB : x +
2 = y şi OA : y = 2x. Integrala dublă va
INTEGRALE DUBLE 93
fi
ZZ Z 0 Z Z 2
x+2 Z x+2
x2 2 1 2 1
dx dy = x dx dy + x dx dy
D y2 −1 x2 y 2
0 2x y2
Z 0 x+2 ! Z 2 x+2 !
−1 −1
= x2 dx + x2 dx
−1 y x2

0 y 2x
Z 0 Z 2
2 −1 1 2 −1 1
= x + dx + x + dx.
−1 x + 2 x2 0 x + 2 2x
ZZ Z 2 Z 0 Z
x2 x2 1 2
dx dy = − dx + dx + x dx
D y2 −1 x + 2 −1 2 0
Z 2 Z 0 Z
4 1 2
=− x−2+ dx + dx + x dx
−1 x+2 −1 2 0
13
= − 8 ln 2.
2
Soluţie 4.9. Intersectăm parabola y = 4 − x2 cu cele două drepte date. Din

sistemul

y = 4 − x2 , Y
y = 4 + 2x, B
rezultă B(0, 4) şi A(−2, 0). Din C

y = 4 − x2 ,
y = 6 − 3x,
rezultă C(1, 3) şi D(2, 0). Domeniul D

este reprezentat alături, unde AB : y = A D
4 + 2x şi CD : y = 6 − 3x. Avem de -2 O 1 2 X
calculat
ZZ Z 0 Z 4+2x Z 1 Z 4−x2 Z 2 Z 6−3x
dx dy dx dx dx
= dy + dy + dy
D x+3 −2 x + 3 0 0 x+3 0 1 x+3 0
= I1 + I2 + I3 .
94 CAPITOLUL 4
Calculăm separat cele trei integrale.

Z 0
4+2x Z 0
dx 4 + 2x
I1 = y = dx = 4 − 2 ln 3.
−2 x+3 0 −2 x + 3
Z 1
4−x2 Z 1 Z 1
dx 4 − x2 5
I2 = y = dx = − x−3+ dx
0 x + 3 0 0 x+3 0 x+3
5 4
= − 5 ln .
2 3
Z 2 6−3x Z 2 Z 2
dx 2−x 5
I3 = y =3 dx = −3 1− dx
1 x+3 0 1 x+3 1 x+3
5
= −3 + 15 ln .
3
Soluţie 4.10. a) Domeniul este reprezentat alături. După schimbarea de

variabile, noul domeniu va fi

2π
Y
∆ = (ρ, ϕ) | 0 ≤ ρ ≤ a, 0 ≤ ϕ ≤ .
3
Integrala dublă devine O X

ZZ
f (x, y) dx dy
D
ZZ Z 2π Z
3
a
= f (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ)ρ dρ dϕ = dϕ f (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ)ρ dρ.
∆ 0 0
n π πo
b) Noul domeniu este ∆ = (ρ, ϕ) | 0 ≤ ρ ≤ a, − ≤ϕ≤ . Integrala
4 4
O X
INTEGRALE DUBLE 95
dublă devine
ZZ Z π Z
4
a
f (x, y) dx dy = dϕ f (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ)ρ dρ.
D − π4 0
c) Domeniul este reprezentat ı̂n Figura 4.12. Noul domeniu este



 ρ ∈ [a, b]
∆: h i
 ϕ ∈ π, π .

4 3
Integrala devine
ZZ Z π Z
3
b
f (x, y) dx dy = dϕ f (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ) dρ.
π
D 4
a
d) Domeniul este reprezentat ı̂n Figura 4.13. Noul domeniu este
Y
Y
O X
O X
Figura 4.12: Domeniul de la c) Figura 4.13: Domeniul de la d)
n h π io
∆ = (ρ, ϕ) | ρ ∈ [a, b], ϕ ∈ ,π .
4
Integrala
ZZ Z π Z b
f (x, y) dx dy = dϕ f (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ) dρ.
π
D 4
a
96 CAPITOLUL 4
Soluţie 4.11. Domeniul D este reprezentat ı̂n Figura 4.14. Noul domeniu

este ∆ = (ρ, ϕ) | 1 ≤ ρ ≤ 2, π4 ≤ ϕ ≤ π2 .
ZZ √ ZZ Z π ! Z
2
2
x2 +y 2 ρ ρ
e dx dy = e ρ dρ dϕ = dϕ · ρe dρ
π
D ∆ 4
1
Z 2
π ρ 2 ρ π 2 2 e2 π
= ρe |1 − e dρ = 2e − e − eρ 1 = .
4 1 4 4
Y Y
O
O X X
Figura 4.14: Problema 4.11. Figura 4.15: Problema 4.12.
Soluţie 4.12. Domeniul D este reprezentat ı̂n Figura 4.15. Noul domeniu
este ∆ = { (ρ, ϕ) | 1 ≤ ρ ≤ e, 5π/4 ≤ ϕ ≤ π + arctg 2 }.
ZZ ZZ
y ln(x2 + y 2 ) ρ sin ϕ ln(ρ2 )
dx dy = ρ dρ dϕ
D x2 ∆ ρ2 cos2 ϕ
Z π+arctg 2 ! Z
e
sin ϕ
= dϕ · 2 ln ρ dρ
5π
4
cos2 ϕ 1
Z e π+arctg 2
e 1
= 2 ρ ln ρ|1 − dρ ·
1 cos ϕ 5π
4
!
1 1
= 2 [e − (e − 1)] · − .
cos(π + arctg 2) cos 5π 4
INTEGRALE DUBLE 97
√
Întrucât cos 5π
4
=− 2
2
şi
1 1
cos(π + arctg 2) = − cos(arctg 2) = − p = − √ ,
tg2 (arctg 2) + 1 5
√ √
valoarea integralei va fi 2(− 5 + 2).
Soluţie 4.13. Inegalitatea x2 +y 2 ≤ 2ay se rescrie x2 +(y −a)2 ≤ a2 , ceea ce
ne arată că D este discul cu centrul ı̂n (0, a) şi rază a. Trecem la coordonate
polare.

x = ρ cos ϕ, ρ ≥ 0 Y
T :
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π).
Inegalitatea x2 + y 2 ≤ 2ay se transformă ı̂n
a b ρ
ρ2 ≤ 2aρ sin ϕ. Pentru că ρ ≥ 0, va rezulta
0 ≤ ρ ≤ 2a sin ϕ. Pentru că sin ϕ ≥ 0, rezultă ϕ
ϕ ∈ [0, π]. Noul domeniu este O X

0 ≤ ρ ≤ 2a sin ϕ,
∆:
0 ≤ ϕ ≤ π.
ZZ p ZZ Z π Z 2a sin ϕ
2
x2 + y 2 dx dy = ρ dρ dϕ = dϕ ρ2 dρ
D ∆ 0 0
3 Z π 3 Z π
8a 8a
= sin3 ϕ dϕ = (1 − cos2 ϕ) sin ϕ dϕ
3 0 3 0
3
π
8a 1 3
32a3
= − cos ϕ + cos ϕ = .
3 3 0 9
Soluţie 4.14. La fel ca şi ı̂n problema anterioară D este discul cu centrul ı̂n
(0, a) şi rază a. Trecem la coordonate polare cu polul ı̂n (0, a). Schimbarea de
variabile este

x = ρ cos ϕ, ρ≥0 Y
T :
y−a = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π).
ρ
Atunci noul domeniu este
a b
ϕ
ρ ∈ [0, a],
∆:
ϕ ∈ [0, 2π].
O X
98 CAPITOLUL 4
Integrala devine
ZZ ZZ
(x + y) dx dy = (ρ cos ϕ + ρ sin ϕ + a)ρ dρ dϕ
D ∆
Z 2π Z a 2
= dϕ ρ (cos ϕ + sin ϕ) + aρ dρ
0 0
Z 2π
a3 a2
= (cos ϕ + sin ϕ) + a · dϕ = πa3 .
0 3 2
Soluţie 4.15. Facem schimbarea de variabile

x = ρ cos ϕ, ρ≥0
T :
y = ρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π).
Din inegalitatea x2 + y 2 ≥ 2y se obţine ρ ≥ 2 sin ϕ, iar din x2 + y 2 ≤ 1,

deducem ρ ≤ 1. Rezolvând sistemul
2 Y
x + y 2 − 2y = 0
x2 + y 2 − 1 = 0
√
obţinem y = 21 şi x = 23 ceea ce corespunde b
unghiului ϕ = π6 . Noul domeniu este

2 sin ϕ ≤ ρ ≤ 1, O X
∆:
0 ≤ ϕ ≤ π6 .
Atunci, integrala dublă se calculează astfel

ZZ p ZZ Z π Z
6
1
2
D ∆ 0 2 sin ϕ
Z π 1 Z π
6 1 3 1 6
= dϕ · ρ = (1 − 8 sin3 ϕ) dϕ
0 3 2 sin ϕ 3 0
Z π
1 π 8 6
= · − (1 − cos2 ϕ) sin ϕ dϕ.
3 6 3 0
INTEGRALE DUBLE 99
Avem
ZZ p " π π #
π 8 6
1 6
x2 + y 2 dx dy = − − cos ϕ + cos3 ϕ
D 18 3 0 3 0
√ √ !
π 8 3 1 3 3 1
= − − +1+ · −
18 3 2 3 8 3
π 16 √
= − + 3.
18 9
Soluţie 4.16. Frontiera domeniului este formată din arce de cerc, cu centrul
ı̂n punctele (1, 0) şi (0, 1). Inegalitatea (x − 1)2 + y 2 ≤ 1 este echivalentă
cu inegalitatea x2 + y 2 − 2x ≤ 0. Trecând la coordonate polare ea devine
ρ ≤ 2 cos ϕ. Inegalitatea x2 + (y − 1)2 ≥
1 este echivalentă cu x2 + y 2 − 2y ≥ 0 Y
şi după schimbarea de variabile ea devine
ρ ≥ 2 sin ϕ. Rezolvând sistemul
2
x + y 2 − 2x = 0 b
x2 + y 2 − 2y = 0
b
obţinem x = y, ceea ce corespunde unghi- O X

ului ϕ = π4 . Ecuaţiile noului domeniu sunt

2 sin ϕ ≤ ρ ≤ 2 cos ϕ,
∆:
0 ≤ ϕ ≤ π4 .
Integrala dublă devine

ZZ p ZZ Z π Z
4
2 cos ϕ
2
D ∆ 0 2 sin ϕ
Z π 2 cos ϕ Z π
4 1 3 8 4
= dϕ · ρ = (cos3 ϕ − sin3 ϕ) dϕ
0 3 2 sin ϕ 3 0
Z π Z π
8 4 2 8 4
= (1 − sin ϕ) cos ϕ dϕ − (1 − cos2 ϕ) sin ϕ dϕ.
3 0 3 0
100 CAPITOLUL 4
Avem
ZZ p " π π π π #
8 4 1 4 4
1 4
x2 + y 2 dx dy = sin ϕ − sin3 ϕ + cos ϕ − cos3 ϕ
D 3 0 3 0 0 3 0
"√ √ √ √ !#
8 2 1 2 2 2 1 2 2
= − · + −1− −1
3 2 3 8 2 3 8
√ !
8 √ 1 2 2 4 √
= 2− · − = 5 2−4 .
3 3 2 3 9
Soluţie 4.17. Trecem la coordonate polare generalizate

x = aρ cos ϕ,
T :
y = bρ sin ϕ.

D(x, y) x0ρ x0ϕ a cos ϕ −aρ sin ϕ
= = = abρ.
D(ρ, ϕ) y 0ρ y 0ϕ b sin ϕ bρ cos ϕ
Noul domeniu va fi
ρ ∈ [0, 1],
∆:
ϕ ∈ − π2 , π2 .
Atunci
ZZ ZZ
2 2

2x 2x + y dx dy = 2aρ cos ϕ(2a2 ρ2 cos2 ϕ + b2 ρ2 sin2 ϕ)abρ dρ dϕ
D ∆
Z π Z
2
1
2 2 2 2 2
= 2a b cos ϕ(2a cos ϕ + b sin ϕ) dϕ ρ4 dρ
− π2 0
Z π
2a2 b 2
= cos ϕ[2a2 (1 − sin2 ϕ) + b2 sin2 ϕ] dϕ
5 − π2
Z π
4a2 b 2
= [2a2 cos ϕ + (b2 − 2a2 ) sin2 ϕ cos ϕ] dϕ
5 0
" π π #
4a2 b 2
1 2
= 2a2 sin ϕ + (b2 − 2a2 ) sin3 ϕ
5 0 3 0

4a2 b 1 4
= 2a2 + (b2 − 2a2 ) = a2 b(4a2 + b2 ).
5 3 15
INTEGRALE DUBLE 101
Soluţie 4.18. Ecuaţia elipsei de semiaxe a şi b cu centrul ı̂n originea axelor
x2 y 2
de coordonate este 2 + 2 = 1. Avem de
a b
calculat aria domeniului Y

x2 y 2 b
D = (x, y) ∈ R2 | 2 + 2 ≤ 1 .
a b
ZZ
Aria va fi egală cu dx dy. Trecând la
D O a X
coordonate polare generalizate

x = aρ cos ϕ,
T :
y = bρ sin ϕ,
obţinem ∆ : ρ ∈ [0, 1], ϕ ∈ [0, 2π] şi
ZZ Z 1 Z 2π
2 1
D(x, y) ρ
Aelipsă = dρ dϕ = abρ dρ dϕ = 2πab = πab.
∆ D(ρ, ϕ) 2 0

0 0
Soluţie 4.19. Trecem la coordonate polare. Din inegalitatea x2 +y 2 ≥ R2 se

obţine ρ ≥ R. Dacă x = R, atunci avem
R
ρ cos ϕ = R, adică ρ = . Iar dacă y = R, Y
cos ϕ
R
atunci ρ sin ϕ = R, adică ρ = . Obţinem
sin ϕ
π R
∆1 : 0 ≤ ϕ ≤ , R≤ρ≤ ,
4 cos ϕ
π π R
∆2 : ≤ϕ≤ , R≤ρ≤ .
4 2 sin ϕ O R X
Integrala devine
ZZ ZZ Z π Z R Z π Z R
dx dy ρ dρ dϕ 4 cos ϕ 2 sin ϕ
p = = dϕ dρ + dϕ dρ
D x2 + y 2 ∆1 ∪∆2 ρ 0 R π
4
R
Z π Z π
4 R 2 R
= dϕ −R + dϕ −R
0 cos ϕ π
4
sin ϕ
102 CAPITOLUL 4
Făcând schimbarea de variabilă ϕ = π2 − t ı̂n prima din cele două integrale

obţinem
ZZ Z π Z π
dx dy 2 R 2 R
p = dt −R + dϕ −R
D x2 + y 2 π
4
sin t π
4
sin ϕ
Z π Z π
2 R π 2 dϕ
=2 dϕ − R = −R · + R
π
4
sin ϕ 2 π
4
sin ϕ
π
π t 2 π π
= −R · + 2R ln tg = −R · − 2R ln tg .
2 2 π 2 8
4
Folosind formula
π π π 2 tg π8
1 = tg = tg + = ,
4 8 8 1 − tg2 π8
√
tg π8 este soluţia pozitivă a ecuaţiei 1 = 1−x
2x π
2 , adică tg 8 = −1+ 2. Valoarea
π
√
integralei va fi −R · 2 − 2R ln( 2 − 1).
2
1 1
2 2
Soluţie 4.20. Ecuaţia x + y − x = 0 se rescrie x − + y 2 = . Dome-
2 4
1
niul D este exteriorul cercului cu centrul ı̂n origine şi de rază intersectat cu
2
1
interiorul cercului de centru , 0 şi
2
1 Y
rază . Trecând la coordonate polare
2

x = ρ cos ϕ,
T :
y = ρ sin ϕ,
1
cele două cercuri au ecuaţiile ρ = şi
2
ρ = cos ϕ. Cele două cercuri se inter- O 1
X
1 2
sectează pentru cos ϕ = , adică ϕ =
2
π
± . Noul domeniu este
3
π
− 3 ≤ ϕ ≤ π3
∆: 1
2
≤ ρ ≤ cos ϕ.
INTEGRALE DUBLE 103
Valoarea integralei duble va fi

ZZ ZZ Z π Z cos ϕ
dx dy ρ dρ dϕ 3 ρ dρ
p = p = dϕ p
D 1 − x2 − y 2 ∆ 1 − ρ2 − π3 1
2
1 − ρ2
Z π p cos ϕ Z π √ q !
3 3 3
− sin2 ϕ dϕ

= − 1 − ρ2 1 dϕ =
−3π
2
π
−3 2
 
Z π √ ! √ π3 π
3 3 3 3
=2 − |sin ϕ| dϕ = 2  ϕ + cos ϕ 
0 2 2 0
0
√ ! √
3 π 1 3
=2 · + −1 = π − 1.
2 3 2 3
y=x
O 1 X
Figura 4.16: Problema 4.21.
Soluţie 4.21. În coordonate polare inegalitatea x2 + y 2 ≥ 1 se transcrie

ρ ≥ 1. Din condiţia x ≤ 1, deducem că ρ cos ϕ ≤ 1 sau ρ ≤ cos1 ϕ . Condiţia
0 ≤ y ≤ x ne dă 0 ≤ ϕ ≤ π4 . Cu acestea, integrala dublă se calculează astfel:
ZZ ZZ Z π Z 1
x ρ cos ϕ 4 cos ϕ
2 2
dx dy = · ρ dρ dϕ = cos ϕ dϕ dρ.
D x +y ∆ ρ2 0 1
ZZ Z π π √
x 4 1 π 4 π 2
2 2
dx dy = cos ϕ − 1 dϕ = − sin ϕ = − .
D x +y 0 cos ϕ 4 0 4 2
104 CAPITOLUL 4
Soluţie 4.22. Scriem ecuaţiile dreptelor suport ale laturilor trapezului.
Y
AB : y = 0
C
BC : x + y − 4 = 0
CD : y = x D
DA : x + y − 2 = 0. O A B X
Domeniul delimitat de trapez este:
D = { (x, y) | 0 ≤ y ≤ x, 2 ≤ x + y ≤ 4 } .
Notând 
 y =u
(
0≤u≤1
x rezultă ∆:
 x+y = v 2 ≤ v ≤ 4.
v uv
Avem x = u+1
şi y = u+1 . Jacobianul transformării este

0 0 v 1
D(x, y) xu xv − (u+1)2 u+1
= = = −vu − v
=
−v
.
D(u, v) v u (u + 1) 3 (u + 1) 3 (u + 1) 2
y 0u y 0v (u+1) 2 u+1
Avem de calculat
ZZ ZZ Z 4 Z 1 1
dx dy 1 D(x, y) du −1
= du dv = dv 2
=2 = 1.
D x+y ∆ v D(u, v) 0 (1 + u) 1 + u 0

2
Soluţie 4.23. Facem aceeaşi schimbare de variabile ca şi ı̂n problema de mai
sus. ( y
=u Y
x y = bx
x + y = v,
de unde y = 1b x


 v
 x= ,
u+1
 y = vu .


O 1 a X
u+1 a
INTEGRALE DUBLE 105
Noul domeniu este 


 1
 ≤u≤b
∆: b

 1
 ≤ v ≤ a.
a
−v
Jacobianul transformării este: . Atunci, integrala dublă se calculează
(u + 1)2
astfel:
ZZ ZZ Z b Z a
dx dy (u + 1)2 v 1 1
= 2
· 2
du dv = du dv
D xy ∆ uv (u + 1) 1 u
b
1 v
a
b a
1 1
= ln u 1 · ln v 1 = ln b − ln ln a − ln = 2 ln b · 2 ln a.
b a
b a
Soluţie 4.24. Pentru a obţine o formă mai simplă a funcţiei de integrat

facem următoarea schimbare de variabile:

u = x − y,
v = x + y.
De aici rezultă că 
 x= u+v
2
,
 y= v−u
2
.
Jacobianul transformării este 21 . Domeniul D este reprezentat ı̂n Figura 4.17
şi verifică relaţiile
x + y ≤ 1,
D
x ≥ 0, y ≥ 0.
Determinăm domeniul ∆:
x ≥ 0 =⇒ u + v ≥ 0
y ≥ 0 =⇒ v − u ≥ 0
x + y ≤ 1 =⇒ v ≤ 1.
Avem 
 u + v ≥ 0,
∆: v ≥ u,

v ≤ 1.
106 CAPITOLUL 4
Y v
u=v
1
x+y =1
O 1 X O u
u = −v
Figura 4.17: Domeniul D Figura 4.18: Domeniul ∆
Integrala dublă se calculează astfel:

ZZ ZZ Z Z v Z
x−y u 1 1 1 u 1 1 u v
e x+y dx dy = e v · du dv = dv e v du = dv · ve v −v
D ∆ 2 2 0 −v 2 0
Z 1 1
1 −1 1 −1 v 2 1 1
= v dv(e − e ) = (e − e ) · = e− .
2 0 2 2 0 4 e
Soluţie 4.25. Explicitând modulele, domeniul D este intersecţia semiplane-

lor
x + y ≤ 1, −x + y ≤ 1, −x − y ≤ 1, x − y ≤ 1.
Facem schimbarea de variabile

u = x − y,
v = x + y.
Jacobianul transformării este 1/2. Atunci noul domeniu este mulţimea pere-
chilor (u, v) ∈ [−1, 1] × [−1, 1]. Integrala dublă va fi
ZZ ZZ Z Z 1
x2 −y 2 uv1 1 1
(x + y)e dx dy = ve · du dv = v dv euv du
D ∆ 2 2 −1 −1
Z 1 v −v
Z 1
1 e e 1
= v dv − = (ev − e−v ) dv = 0.
2 −1 v v 2 −1
INTEGRALE DUBLE 107
Soluţie 4.26. Facem schimbarea de variabile

u = x + y,
v = 2x + y − 1.
Atunci avem
x = −u + v + 1,
y = 2u − v − 1.
Jacobianul transformării este −1, iar noul domeniu se scrie

2 ≤ u ≤ 3,
∆:
−3 ≤ v ≤ −1.
Integrala dublă se calculează astfel

ZZ ZZ u Z 3 Z −1 3 −1
ex+y e u dv u −1

2
dx dy = 2
du dv = e du 2
= e
D (2x + y − 1) ∆ v −3 v 2 v −3

2
2 3
şi are valoarea (e − e2 ).
3

u = xy,
Soluţie 4.27. Facem schimbarea de variabile Noul domeniu este
v = xy .
(
u ∈ [1, 3],
∆:
v ∈ [1, 2]. Y
y = 2x
Avem
( pu y=x
x= v
,
∆: √
y= uv.
xy = 3
xy = 1
D(x, y) 1
= . O X
D(u, v) 2v
Integrala dublă are valoarea
ZZ ZZ Z Z 2 3
2 1 1 3 1 u2
y dx dy = uv · du dv = u du dv = · · 1 = 2.
D ∆ 2v 2 1 1 2 2 1
108 CAPITOLUL 4
√
Soluţie 4.28. Notând P (x, y) = 1 − x2 şi Q(x, y) = x, va rezulta relaţia
∂Q ∂P
− = 1. Atunci, pe baza formulei lui Green, obţinem
∂x ∂y
Z √ ZZ
2
1 − x dx + x dy = dx dy = AriaD .
C D
Dar D este semielipsa de semiaxe a = 1 şi b = 2. Aria este

1
AriaD = πab = π.
2
Soluţie 4.29. Scriind P (x, y) = x2 + y 2 şi

Y C
Q(x, y) = (x + y)2, obţinem
∂Q ∂P
− = 2(x + y) − 2y = 2x. B
∂x ∂y
Scriem ecuaţiile dreptelor A
AB : y = x
O 1 2 X
BC : x + y − 4 = 0.
Notând cu D mulţimea mărginită de triunghiul ABC, rezultă

Z ZZ Z 2 Z 4−x
2 2 2
(x + y ) dx + (x + y) dy = 2x dx dy = 2 x dx dy
C D 1 x
Z 2
2 2
x2 x3 8
=2 x(4 − 2x) dx = 8 · − 4 · = .
1 2 1 3 1 3
Soluţie 4.30. Notând P = y 2 − y + 3xy + x2 şi Q = x2 + x + 3xy − y 3 avem
∂Q ∂P
− = 2x + 1 + 3y − 2y + 1 − 3x = y − x + 2.
∂x ∂y
INTEGRALE DUBLE 109
Folosind formula lui Green, avem de Y

calculat integrala dublă b
ZZ
(y − x + 2) dx dy. D
D
O a X
Trecând la coordonate polare genera-
lizate:
x = aρ cos ϕ
y = bρ sin ϕ,
domeniul D se transformă ı̂n
∆ : (ρ, ϕ) ∈ [0, 1] × [0, 2π).
Obţinem
ZZ ZZ
(y − x + 2) dx dy = (bρ sin ϕ − aρ cos ϕ + 2)abρ dρ dϕ
D ∆
Z 1 Z 2π
2 2
= ab ρ dρ sin ϕ dϕ
0 0
Z 1 Z 2π Z 1 Z 2π
2 2
−a b ρ dρ cos ϕ dϕ + 2ab ρ dρ dϕ
0 0 0 0
1
= 0 − 0 + 2ab · 2π · = 2πab.
2
∂Q ∂P
Soluţie 4.31. Notând P = xy + y 2 şi Q = x2 avem ∂x
− ∂y
= x − 2y.
Z ZZ Z 1 Z x
2 2
(xy + y ) dx + x dy = (x − 2y) dx dy = dx (x − 2y) dy
C D 0 x2
Z 1
1
= (x4 − x3 ) dx = − .
0 20
110 CAPITOLUL 4
Y
Y
b
A
1 O X
O 1 X b
Figura 4.19: Problema 4.31. Figura 4.20: Problema 4.32.
Soluţie 4.32. Notând P = x − y 2 şi Q = 2xy avem ∂Q ∂x

− ∂P
∂y
= 4y. Coordo-
natele punctelor A şi B se află rezolvând sistemul
2
9x + y 2 = 1
y 2 = 8x.
√ √
Rezultă A 91 , 2 3 2 şi B 19 , − 2 3 2 . Avem de calculat
√ √ √ !
ZZ Z 2 2 Z 1−y 2 Z 2 2 p
3 3 3 1 − y2 y2
4y dx dy = 4 √ y dy dx = 4 √ y − dy = 0.
D −232 y2
8
−232 3 8
Capitolul 5
Integrale de volum

Fie V un domeniu simplu faţă de axa OZ, adică un domeniu care are pro-
prietatea că orice paralelă la axa OZ care are puncte comune cu interiorul
lui V taie frontiera lui V ı̂n două puncte. O astfel de mulţime se descrie după
cum urmează.
Se consideră D ⊂ R2 compactă, cu frontiera netedă pe porţiuni şi funcţiile
g1 , g2 : D → R continue, cu proprietatea
g1 (x, y) ≤ g2 (x, y), pentru orice (x, y) ∈ D.
Mulţimea

V = (x, y, z) ∈ R3 | (x, y) ∈ D, g1 (x, y) ≤ z ≤ g2 (x, y)
se numeşte simplă ı̂n raport cu axa OZ. Mulţimea D este proiecţia lui V pe
planul XOY .
Pentru calculul integralei de volum pe domeniul V , se foloseşte
Teorema 5.1. Dacă V ⊂ R3 este o mulţime simplă faţă de axa OZ şi funcţia
f : V → R este continuă, atunci
ZZZ Z Z "Z g2 (x,y) #
f (x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dz dx dy.
V D g1 (x,y)
111
112 CAPITOLUL 5
Observaţie 5.2. Se foloseşte notaţia:

Z Z "Z g2 (x,y) # ZZ Z g2 (x,y)
f (x, y, z) dz dx dy = dx dy f (x, y, z) dz.
D g1 (x,y) D g1 (x,y)
Uneori, pentru calculul integralei de volum este util să se facă o schimbare
de variabile. Aceasta se realizează printr-o transformare regulată T : Ω → V ,

 x = ϕ(u, v, w)
T : y = ψ(u, v, w) , (u, v, w) ∈ Ω, Ω ⊆ R3 .

z = χ(u, v, w)
Aceasta ı̂nseamnă că funcţiile ϕ, ψ, χ sunt de clasă C 1 şi jacobianul
D(ϕ, ψ, χ)
J(u, v, w) = 6= 0, pentru orice (u, v, w) ∈ Ω.
D(u, v, w)
În urma schimbării variabilelor se trece la integrală de volum pe domeniul Ω.

Dacă f : V → R este continuă, atunci
ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz
V
ZZZ
D(ϕ, ψ, χ)
= f [ϕ(u, v, w), ψ(u, v, w), χ(u, v, w)] · du dv dw.
Ω D(u, v, w)
În cazul ı̂n care frontiera lui V este sferică, se preferă trecerea la coordonatele
sferice (ρ, θ, ϕ), care se realizează prin
transformarea Z
 (x, y, z)
 x = ρ sin θ cos ϕ b
T : y = ρ sin θ sin ϕ
 ρ
z = ρ cos θ.
Pentru ca un punct M(ρ, θ, ϕ) să parcurgă θ
R3 , trebuie ca
ρ ∈ [0, ∞), θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π].
ϕ Y
Jacobianul transformării este X
0
xρ x0θ x0ϕ
D(x, y, z) 0

= y ρ y 0θ y 0ϕ = ρ2 · sin θ. Figura 5.1: Coordonate sferice
D(ρ, θ, ϕ) 0
z z0 z0
ρ θ ϕ
INTEGRALE DE VOLUM 113
Aplicaţii
1. Volumul unui corp tridimensional V se calculează prin

ZZZ
Vol = dx dy dz.
V
2. Masa unui corp V ⊂ R3 cu densitatea ı̂n fiecare punct ρ(x, y, z) este

ZZZ
M= ρ(x, y, z) dx dy dz.
V
3. Coordonatele centrului de greutate ale unui corp V ⊂ R3 cu densitatea

punctuală ρ(x, y, z) se calculează cu formulele
ZZZ
1
xG = x · ρ(x, y, z) dx dy dz,
M V
ZZZ
1
yG = y · ρ(x, y, z) dx dy dz,
M V
ZZZ
1
zG = z · ρ(x, y, z) dx dy dz,
M V
unde M este masa corpului.

114 CAPITOLUL 5
5.2 Exerciţii
ZZZ
(2z − y 2 + xz) dx dy dz,
V
unde V este paralelipipedul dreptunghic [−1, 1] × [1, 2] × [0, 3].
5.2. Să se calculeze masa corpului

V = (x, y, z) ∈ R3 | 0 ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ b, 0 ≤ z ≤ c
având densitatea ρ(x, y, z) = x + y + z.
5.3. Să se calculeze ZZZ

(x + 2y − z) dx dy dz,
V
unde V este corpul limitat de planele x = 0, y = 0, z = 0, x = 3 şi y +2z = 4.
5.4. Să se calculeze integrala

ZZZ
dx dy dz
,
V (1 + x + y + z)3
unde V e tetraedrul mărginit de planele de coordonate şi planul x+y +z = 1.
5.5. Să se calculeze volumul delimitat de suprafaţa

1 − 1 (x2 +y2 )
z= e 2
2π
şi planul XOY , situat ı̂n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 9.

ZZZ
(x2 + y 2 + z) dx dy dz,
V
unde V este corpul definit de inegalităţile x2 + y 2 ≤ 5, x − y + 2z ≤ 7 şi

z ≥ 0.
5.7. Să se calculeze volumul corpului limitat de paraboloidul x2 + y 2 = 1 − z

şi planul XOY .
5.8. Să se calculeze volumul corpului delimitat de paraboloidul x2 + y 2 = 4z

şi planul z = 1.
5.9. Să se afle volumul corpului V definit de inegalităţile

2
x + y 2 + z 2 ≤ 4az
, a > 0.
x2 + y 2 + az ≤ 4a2
5.10. Momentul de inerţie faţă de o dreaptă d al unui corp V cu densitatea

ρ(x, y, z) se defineşte prin
ZZZ
Id = d2 (x, y, z)ρ(x, y, z) dx dy dz,
V
unde d(x, y, z) este distanţa de la un punct (x, y, z) al corpului V la axa d. Să

se calculeze momentul de inerţie faţă de axa OY al corpului omogen (ρ = 1),
2 2 2
mărginit de suprafeţele xa2 + yb2 = zc2 şi z = c, unde c > 0.
2 2
x2 x2
5.11. Să se calculeze volumul corpului mărginit de 4
+ y9 = 2z şi 4
+ y9 = z2.
5.12. Să se calculeze volumul corpului definit de

2
x + y 2 ≤ 2y
, z ≥ 0.
x2 + y 2 ≥ 3z
5.13. Să se calculeze centrul de greutate pentru corpul omogen V

2
x + y 2 + z 2 ≤ 2az
, a > 0.
x2 + y 2 ≤ z 2
5.14. Să se calculeze volumul corpului decupat de cilindrul x2 + y 2 = ax din

bila x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 .
5.15. Să se găsească volumul părţii comune delimitate de suprafeţele cilin-

2 2 2 2
drice xa2 + yb2 = 1 şi xa2 + zc2 = 1.
116 CAPITOLUL 5
5.16. Să se afle volumul corpului delimitat de suprafaţa obţinută prin rotirea
curbei y = f (x), x ∈ [a, b], ı̂n jurul axei OX, şi planele x = a şi x = b, unde f
este o funcţie continuă şi pozitivă pe [a, b]. Ca şi aplicaţie, să se afle volumul
corpului delimitat de suprafaţa x4 − x3 + y 2 + z 2 = 0.

ZZZ

5(x − y)2 + 3az dx dy dz, V : x2 + y 2 ≤ az, x2 + y 2 + z 2 ≤ 2a2 .
V
5.18. Să se calculeze volumul corpului

V = (x, y, z) | x2 + y 2 ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 1 − x2 + y 2 .
ZZZ
5.19. Să se calculeze (4x+2y+5z) dx dy dz, unde V este paralelipipedul
V
mărginit de planele 

 z + 2x = 0,



 z + 2x = −2,

2x + 2y − z = 0,

 2x + 2y − z = 6,



 z = 0,

z = 4.
ZZZ p
x2 + y 2 + z 2 dx dy dz, unde V : x2 + y 2 + z 2 ≤ 2ax.
V
2 2 2
5.21. Să se calculeze volumul corpului mărginit de elipsoidul xa2 + yb2 + zc2 = 1.
Să se calculeze ı̂n particular care este volumul Pământului, luând ı̂n acest
caz a = b = Re = 6378.137 km şi c = Rp = 6356.7523 km, conform WGS 84.

ZZZ
(x − 2)2 + (y + 1)2 + z 2 dx dy dz,
V
unde V este mulţimea

V = (x, y, z) ∈ R3 | 1 ≤ x2 + y 2 + z 2 ≤ 9, z ≥ 0 .

dx dy dz
,
V x2+ y2 + z2
unde V este domeniul spaţial cuprins ı̂ntre sferele concentrice de raze 1 şi 2
cu centrele ı̂n origine şi ı̂n interiorul conului x2 + y 2 = 3z 2 , unde z ≥ 0.
5.24. Se consideră V corpul din spaţiu care verifică x2 + y 2 + z 2 ≤ 1. Să se

calculeze ZZZ
dx dy dz
p , a > 1.
V x2 + y 2 + (z − a)2
(2x + y 2) dx dy dz,
V
unde V este corpul mărginit de suprafaţa (x − 1)2 + (y + 3)2 + z 2 = 4.
5.26. Torul este suprafaţa obţinută prin rotaţia ı̂n spaţiu a unui cerc ı̂n jurul
unei axe coplanare dar care nu atinge cercul. Dacă r este raza cercului şi R
este distanţa de la centrul cercului la axa de rotaţie OZ atunci parametrizarea
acestei suprafeţe este

 x = (R + r cos v) cos u
y = (R + r cos v) sin u u, v ∈ [0, 2π].

z = r sin v
Să se calculeze volumul mărginit de suprafaţa torului.
5.27. Să se calculeze masa părţii comune a bilelor x2 + y 2 + z 2 ≤ 9 şi

x2 + y 2 + z 2 ≤ 4z, dacă densitatea ı̂n fiecare punct este egală cu distanţa de
la acest punct la centrul bilei mai mari.
5.28. Momentul de inerţie al unui corp V cu densitatea ρ faţă de un plan α

se defineşte ca fiind
ZZZ
Iα = d2 (x, y, z)ρ(x, y, z) dx dy dz,
V
unde d(x, y, z) este distanţa faţă de plan a fiecărui punct din corp. Să se
calculeze momentul de inerţie al octaedrului omogen 2|x| + 3|y| + 6|z| ≤ 12
faţă de planul XOY , dacă densitatea este 1.
118 CAPITOLUL 5
5.3 Soluţii
Soluţie 5.1. Conform Teoremei 5.1, avem

ZZZ ZZ Z 3
2
(2z − y + xz) dx dy dz = dx dy (2z − y 2 + xz) dz
V D 0
ZZ
9x2
= 9 − 3y + dx dy
D 2
Z 1 Z 2
2 9x
= dx 9 − 3y + dy
−1 1 2
Z 1
9x
= 2+ dx = 4.
−1 2
b (−1, 2, 3)
Y
b
X (1, 1, 0)
Figura 5.2: Problema 5.1
RRR
Soluţie 5.2. Masa corpului se calculează prin M = V
ρ(x, y, z) dx dy dz.
Corpul V este paralelipipedul dreptunghic [0, a] × [0, b] × [0, c].
Z a Z b Z c Z a Z b
c2
M= dx dy (x + y + z) dz = dx c(x + y) + dy
0 0 0 0 0 2
Z a
cb2 bc2 abc(a + b + c)
= bcx + + dx = .
0 2 2 2
Soluţie 5.3. Corpul V este corpul desenat ı̂n Figura 5.3. Proiecţia corpului
pe planul XOY este dreptunghiul haşurat D = [0, 3] × [0, 4]. Fixând pe
(x, y) ∈ D , corpul se ı̂ntinde pe verticală de la planul XOY la planul
y + 2z = 4. Deci când (x, y) ∈ D, avem 0 ≤ z ≤ 4−y 2
.
4−y
z=
2
b
X Y
Figura 5.3: Corpul V
Integrala se calculează ı̂n felul următor

ZZZ ZZ Z 4−y
2
(x + 2y − z) dx dy dz = dx dy (x + 2y − z) dz
V D 0
ZZ
1
= 4(x + 2y)(4 − y) − (4 − y)2 dx dy
8 D
Z Z 4
3
1
= dx (16x − 4xy − 9y 2 + 20y − 16) dy
8 0 0
Z 3
= (4x − 12) dx = −18.
0
Soluţie 5.4. Proiecţia corpului pe planul XOY este triunghiul format de

dreptele x = 0, y = 0 şi x + y = 1. Aşadar

D= (x, y) ∈ R2 | x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ 1 .
120 CAPITOLUL 5
1
x+y+z =1
b x+y = 1
Y
b
O 1 X
X
Figura 5.4: Tetraedrul V Figura 5.5: Domeniul D
Dacă fixăm un punct (x, y) din D, atunci pentru ca (x, y, z) ∈ V , z ia valori

de la planul XOY la planul x + y + z = 1. Deci când (x, y) ∈ D avem
0 ≤ z ≤ 1 − x − y. Rezultă
ZZZ ZZ Z 1−x−y
dx dy dz dz
3
= dx dy
V (1 + x + y + z) D 0 (1 + x + y + z)3
ZZ
1 1
= − dx dy
D 2(1 + x + y)2 8
ZZ ZZ
1 1 1
= dx dy − dx dy
2 D (1 + x + y)2 8 D
Z Z 1−x
1 1 dy 1
= dx 2
− AD
2 0 0 (1 + x + y) 8
Z 1
1 1 1 1 1 1 5
= − dx − · = ln 2 − .
2 0 1+x 2 8 2 2 16
Soluţie 5.5. Volumul corpului V , se calculează prin

−1 (x2 +y 2 )
ZZZ ZZ Z e 2 ZZ
2π 1 −1 (x2 +y2 )
Vol = dx dy dz = dx dy dz = e2 dx dy,
V D 0 D 2π
2 2
unde D este discul x + y ≤ 9. Trecând la coordonatele polare introduse
prin x = ρ cos ϕ şi y = ρ sin ϕ, obţinem
X Y
ZZ Z 3 Z 2π 3
1 − 1 (x2 +y2 ) 1 − 12 ρ2 − 21 ρ2
Vol = e 2 dx dy = dρ e ρ dϕ = −e
D 2π 2π 0 0 0
− 29
=1−e .
Evaluând numeric Vol ≈ 0.988891.
Soluţie 5.6. Corpul V este interiorul cilindrului x2 + y 2 = 5, limitat de
planele x − y + 2z = 7 şi z = 0, vezi
Figura 5.6. Proiectând corpul V pe planul Z
XOY se obţine discul haşurat, care este
mărginit de cercul x2 + y 2 = 5. Pe ver-
×
ticală corpul se ı̂ntinde de la z = 0 la
z = (7 − x + y)/2. Integrala dată va fi
ZZZ
I= (x2 + y 2 + z) dx dy dz
V
ZZ Z 7−x+y
2
= dx dy (x2 + y 2 + z) dz X Y
D 0
ZZ
1 2 Figura 5.6: Corpul V
= (x + y 2 )(7 − x + y)
D 2

(7 − x + y)2
+ dx dy.
8
Trecând la coordonate polare ı̂n această integrală dublă, vom avea
Z √5 Z 2π
1 2 (7 − ρ cos ϕ + ρ sin ϕ)2
I= ρ (7 − ρ cos ϕ + ρ sin ϕ) + ρ dϕ dρ
0 0 2 8
Z √5 3
7ρ 49ρ ρ3 1215π
= 2π + + dρ = .
0 2 8 8 16
122 CAPITOLUL 5
Soluţie 5.7. Notăm cu V corpul mărginit de suprafaţa x2 + y 2 = 1 − z şi

planul XOY . Proiecţia lui V pe planul XOY este discul x2 +y 2 ≤ 1, notat D.
Pentru un (x, y) fixat ı̂n D, corpul V se
ı̂ntinde pe verticală de la planul z = 0 la
Z
suprafaţa paraboloidului z = 1 − x2 − y 2 .
Volumul lui V va fi
ZZZ
V= dx dy dz
V
ZZ Z 1−x2 −y 2
= dx dy dz Y
D 0 X
ZZ
= (1 − x2 − y 2 ) dx dy.
D
Trecând la coordonate polare, obţinem

Z 1 Z 2π Z 1
2 π
V= dρ (1 − ρ )ρ dϕ = 2π (ρ − ρ3 ) dρ = .
0 0 0 2
Soluţie 5.8. Notăm cu V corpul delimitat de paraboloidul x2 + y 2 = 4z şi

planul z = 1. Proiecţia lui V pe planul XOY este discul x2 +y 2 ≤ 4, notat D.
Volumul corpului V va fi
ZZZ
Z
V= dx dy dz
V
ZZ Z 1 ×
= dx dy dz
1
D 4
(x2 +y 2 )
ZZ
1 2 2 Y
= 1 − (x + y ) dx dy. X
D 4
Trecând la coordonate polare, avem
Z 2 Z 2π Z 2
ρ2 ρ3
V= dρ 1− ρ dϕ = 2π ρ− dρ
0 0 4 0 4
2 2
ρ ρ4
= 2π − = 2π.
2 16 0
Soluţie 5.9. Egalitatea x2 +y 2 +z 2 = 4az se rescrie x2 +y 2 +(z −2a)2 = 4a2 .

Deci inegalitatea x2 + y 2 + z 2 ≤ 4az defineşte interiorul sferei cu centrul ı̂n
×
4a
×
a
X Y
(0, 0, 2a) şi rază 2a. Inegalitatea x2 + y 2 + az ≤ 4a2 defineşte interiorul

paraboloidului x2 + y 2 + az = 4a2 cu vârful (0, 0, 4a). Intersecţia dintre sferă
şi paraboloid se află rezolvând sistemul
2
x + y 2 + z 2 = 4az
x2 + y 2 + az = 4a2 .
Obţinem z1 = a şi z2 = 4a. Într-adevăr, se observă şi de pe desen, că

paraboloidul are punct comun cu sfera ı̂n z = 4a şi mai intersectează sfera
ı̂ncă o dată după cercul x2 + y 2 = 3a2 , z = a. Proiectând corpul V pe planul
XOY se obţine discul

D= (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 3a2 .
124 CAPITOLUL 5
Pentru (x, y) ∈ D, z ia valori de la sferă la paraboloid. Deci, pentru orice

p
(x, y) ∈ D obţinem 2a − 4a2 − x2 − y 2 ≤ z ≤ 4a − a1 (x2 + y 2). Volumul
corpului V va fi
ZZZ ZZ Z 4a− a1 (x2 +y 2 )
Vol = dx dy dz = dx dy √ dz
V D 2a− 4a2 −x2 −y 2
ZZ
1 2 2
p
2 2 2
= 2a − (x + y ) + 4a − x − y dx dy.
D a
În integrala dublă, trecem la coordonate polare. Prin această transformare

domeniul D se transformă ı̂ntr-un nou domeniu
n √ o
∆= (ρ, ϕ) ∈ R2 | ρ ∈ [0, a 3], ϕ ∈ [0, 2π) .
Atunci
ZZ
1 2 p 2 2
Vol = 2a − ρ + 4a − ρ ρ dϕ dρ
∆ a
√
Z a 3 Z 2π
1 2 p 2 2
= dρ 2a − ρ + 4a − ρ ρ dϕ
0 0 a
Z a√3
1 2 p 2
= 2π 2a − ρ + 4a − ρ2 ρ dρ
0 a
4
a√3
2 ρ 1 p
2 2 3
37a3 π
= 2π aρ − − (4a − ρ ) = .
4a 3 0 6
ZZZ
Soluţie 5.10. Trebuie să calculăm (x2 + z 2 ) dx dy dz, unde
V
( r )
x2 y 2
V = (x, y, z) ∈ R3 | (x, y) ∈ D, c + 2 ≤z≤c ,
a2 b
este un con, iar mulţimea D este proiecţia lui V pe planul XOY . Momentul
de inerţie va fi dat de integrala dublă

ZZ Z c Z
IOY = dx dy q 2 2 (x2 + z 2 ) dz.
D c x
+ y2
a2 b
×
x2 y2
Mulţimea D este interiorul elipsei + = 1. a2 b2
Trecem la coordonate polare generalizate:

x = aρ cos ϕ, ρ ≥ 0 X Y
y = bρ sin ϕ, ϕ ∈ [0, 2π]. x2 2
z2
Figura 5.8: Conul a2
+ yc2 = c2
Jacobianul transformării este J = abρ.
Integrala dublă devine:
ZZ r ! 2 r 2 !
2 2 2 2
x y 1 x y x y
IOY = x2 c − c 2
+ 2 + c3 − c3 + 2 + 2 dx dy
D a b 3 a2 b a2 b
Z 1 Z 2π
2 2 2 1 3 3 3
= a ρ cos ϕ · (c − cρ) + (c − c ρ ) abρ dρ dϕ
0 0 3
Z 1
2 3 4 2πc2 4 πabc 2
= abc a (ρ − ρ )π + (ρ − ρ ) dρ = (a + 4c2 ).
0 3 20
2 2
Soluţie 5.11. Intersecţia dintre paraboloidul eliptic x4 + y9 = 2z şi conul
2 2
x2 2
4
+ y9 = z 2 este punctul (0, 0, 0), pentru z = 0 şi elipsa x16 + y36 = 1, pentru
z = 2. Corpul V mărginit de cele două suprafeţe ı̂l proiectăm pe XOY şi
2 2
obţinem interiorul elipsei x16 + y36 = 1, adică mulţimea

x2 y2
D = (x, y) ∈ R | + ≤1 .
16 36
Pentru (x, y) ∈ D, z iaq
valori de la paraboloid la con. Deci, pentru (x, y) ∈ D
x2 y2 x2 y2
rezultă 8
+ 18
≤z≤ 4
+ 9
. Volumul lui V se calculează prin
q
x2 2
ZZZ ZZ Z
4
+ y9
Vol = dx dy dz = dx dy 2
dz
x2
V D 8
+ y18
ZZ r !
x2 y 2 x2 y2
= + − − dx dy.
D 4 9 8 18
126 CAPITOLUL 5
Trecem la coordonate polare generalizate ı̂n această integrală:

x = 4ρ cos ϕ
y = 6ρ sin ϕ.
Jacobianul acestei schimbări de variabile are valoarea J = 24ρ. Domeniul D

se transformă ı̂n mulţimea punctelor (ρ, ϕ) din ∆ = [0, 1] × [0, 2π].
ZZ Z 1 Z 2π
2

Vol = 2ρ − 2ρ |J| dρ dϕ = dρ (2ρ − 2ρ2 )24ρ dϕ = 8π.
∆ 0 0
Soluţie 5.12. Corpul V este format din mulţimea punctelor interioare cilin-
drului x2 + (y − 1)2 = 1 şi exterioare paraboloidului x2 + y 2 = 3z. El poate fi
scris ca mulţimea punctelor (x, y, z) ∈ R3 cu proprietatea 0 ≤ z ≤ 31 (x2 + y 2 )
şi (x, y) ∈ D = { (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 2y }. Volumul lui V va fi
1
ZZZ ZZ Z (x2 +y 2 ) ZZ
3 1
Vol = dx dy dz = dx dy dz = x2 + y 2 dx dy.
V D 0 3 D
Trecem la coordonatele polare definite prin x = ρ cos ϕ şi y = ρ sin ϕ cu

J = ρ. Noul domeniu se scrie ∆ = { (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) × [0, 2π) | ρ ≤ 2 sin ϕ }.
Din relaţia ρ ≤ 2 sin ϕ, deducem că sin ϕ ≥ 0 sau ϕ ∈ [0, π]. Obţinem
ZZ Z π Z 2 sin ϕ
1 3 1
Vol = ρ dρ dϕ = dϕ ρ3 dρ
3 ∆ 3 0 0
Z π Z π
1 1 π
= 24 sin4 ϕ dϕ = (1 − 2 cos 2ϕ + cos2 2ϕ) dϕ = .
12 0 3 0 2
Soluţie 5.13. Corpul V este partea ce se găseşte atât ı̂n interiorul sferei
p
x2 + y 2 + (z − a)2 = a2 cât şi ı̂n interiorul conului z = x2 + y 2. Pentru
că OZ este axă de simetrie pentru corpul V rezultă că centrul de greutate
aparţine lui OZ. Obţinem xG = yG = 0. Pentru a calcula pe zG utilizăm
formula RRR
zρ(x, y, z) dx dy dz
zG = RRRV ,
V
ρ(x, y, z) dx dy dz
×
2a
×
a
X Y
unde ρ(x, y, z) este funcţia de densitate. În cazul corpului omogen densitatea
este constantă, ρ0 . Rezultă
RRR
z dx dy dz
zG = RRRV .
V
dx dy dz
Proiecţia acestui corp pe planul XOY este D, discul haşurat din Figura 5.9.
Pentru a afla reprezentarea acestuia, trebuie determinată ecuaţia cercului de
intersecţie a conului cu sfera. Rezolvând sistemul

x2 + y 2 + z 2 = 2az
x2 + y 2 = z 2 .
obţinem z = a şi x2 + y 2 = a2 . Va rezulta D = { (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ a2 }.

128 CAPITOLUL 5
Calculăm
ZZZ ZZ Z √
a+ a2 −x2 −y 2
z dx dy dz = dx dy √ z dz
V D x2 +y 2
ZZ
1 2
p
2 2 2 2 2
= 2a + 2a a − x − y − 2x − 2y dx dy
2 D
Z a Z 2π
1 2
p
2 2 2
= dρ 2a + 2a a − ρ − 2ρ ρ dϕ
2 0 0
2 2

4 a 4
aρ ap 2 ρ = 7a π .
= 2π − (a − ρ2 )3 −
2 3 4 0 6
La fel se poate calcula şi cealaltă integrală

ZZZ ZZ Z √
a+ a2 −x2 −y 2
dx dy dz = dx dy √ dz
V D x2 +y 2
ZZ p p
= 2 2 2 2 2
a + a − x − y − x + y dx dy
D
Z a Z 2π p
= dρ 2 2
a + a − ρ − ρ ρ dϕ
0 0
2

3 a
aρ 1p 2 ρ = a3 π.
= 2π − (a − ρ2 )3 −
2 3 3 0
7a
Obţinem zG = 6
.
Soluţie 5.14. Mulţimea punctelor interioare cilindrului şi sferei se numeşte

corpul lui Viviani. Datorită simetriei, volumul acestui corp este dublul volu-
mului părţii aflate deasupra planului XOY , pe care o notăm cu V . Intersecţia
2 2
cilindrului x2 + y 2 = ax cu planul XOY este cercul x − a2 + y 2 = a2 .
Notăm cu D interiorul acestui cerc. Obţinem pentru volum
ZZ Z √a2 −x2 −y2 ZZ p
Vol = dx dy dz = a2 − x2 − y 2 dx dy.
D 0 D
Trecând la coordonate polare, obţinem

Y
b
O a
×
2
X
Figura 5.10: Corpul lui Viviani Figura 5.11: Domeniul D
ZZ p Z π Z
2
a cos ϕ p
2 2 2
a − x − y dx dy = dϕ a2 − ρ2 ρ dρ
D − π2 0
Z π a cos ϕ
21p 2
= − (a − ρ2 )3 dϕ
− π2 3 0
Z π
1 3 a3 2 3
= a π− sin ϕ dϕ
3 3 − π2
Z π
a3 π 2a3 2 a3 π 4a3
= − sin3 ϕ dϕ = − .
3 3 0 3 9
4a3 π 2

Volumul corpului lui Viviani este 3 2
− 3
.
Soluţie 5.15. Datorită simetriei corpului obţinut prin intersectarea cilin-

drilor, volumul său va fi de 8 ori volumul părţii aflate ı̂n primul octant,
parte notată cu V . Proiectând pe V pe planul Y OZ obţinem dreptunghiul
D = [0, b] × [0, c]. Fixând (y, z) ı̂n acest dreptunghi, x trebuie să verifice
2 2
x2 z2
simultan inegalităţile xa2 + yb2 ≤ 1 şi
aq 2 + c2 ≤ 1, pentru ca (x, y, z) ∈ V .

q
y2 z2
Acest lucru ne arată că x ∈ [0, min a 1 − b2 , a 1 − c2 ]. Volumul lui V
130 CAPITOLUL 5
Z
c
Y D2
D1
X
O b Y
Figura 5.12: Intersecţia a doi cilindri Figura 5.13: Domeniile D1 şi D2
va fi
q q
2 2
ZZZ ZZ Z min a 1− y2 ,a 1− z2
b c
Vol = dx dy dz = dy dz dx.
V D 0
Explicitând minimul
 q
r r ! 
 y2 z y
y2 z2  a 1− , ≤
b2 c b
min a 1 − 2,a 1 − 2 = q
b c  z2

 a 1−
c2
, z
c
≥ yb ,

şi notând D1 = (y, z) ∈ D | z ≤ ycb şi D2 = D \ D1 , obţinem
ZZ r ZZ r
y2 z2
Vol = a 1 − 2 dy dz + a 1 − 2 dy dz
D1 b D2 c
Z b Z yc r ! Z c Z zb r !
b y2 c z2
= a 1 − 2 dz dy + a 1 − 2 dy dz
0 0 b 0 0 c
Z b r Z c r
acy y2 abz z2
= 1 − 2 dy + 1 − 2 dz
0 b b 0 c c

3 b 3 c
2 2 2 2
abc y abc z 2abc
=− 1− 2 − 1− 2 = .
3 b 3 c 3
0 0
Volumul comun al celor două corpuri cilindrice va fi 16abc/3.

Soluţie 5.16. Ecuaţia suprafeţei de rotaţie este y 2 +z 2 = [f (x)]2 , iar a părţii
superioare
p
z = [f (x)]2 − y 2 .
Proiecţia corpului pe planul XOY este domeniul plan
D = { (x, y) | x ∈ [a, b], −f (x) ≤ y ≤ f (x) } .
Cu acestea volumul va fi
Z b Z f (x) p Z b Z f (x) p
Vol = 2 dx [f (x)]2 − y 2 dy = 4 dx [f (x)]2 − y 2 dy.
a −f (x) a 0
Cu schimbarea de variabilă y = f (x) sin θ, obţinem

Z b Z πp
2
Vol = 4 dx [f (x)]2 cos2 θ · f (x) cos θ dθ
a 0
Z Z π
! Z
b b
2
2 1 + cos 2θ
=4 [f (x)] dx · dθ =π [f (x)]2 dx
a 0 2 a
Deci volumul corpului obţinut prin rotaţia curbei y = f (x), x ∈ [a, b] ı̂n jurul
axei OX este
Z b
Vol = π [f (x)]2 dx. Z
a
În cazul nostru particular ecuaţia

suprafeţei de rotaţie este
Y
y 2 + z 2 = x3 − x4 .
Avem X
√
f (x) = x3 − x4 , x ∈ [0, 1].
Volumul acestui corp sub formă de pară, va fi

Z 1
π
Vol = π x3 − x4 dx = .
0 20
132 CAPITOLUL 5
Soluţie 5.17. Paraboloidul x2 + y 2 = az şi sfera x2 + y 2 + z 2 = 2a2 se

intersectează la z = a. Intersecţia lor este cercul x2 + y 2 = a2 , z = a.
Ecuaţia proiecţiei cercului de secţiune pe planul XOY este x2 + y 2 = a2 .
Obţinem
ZZZ

5(x − y)2 + 3az dx dy dz
V
ZZ Z √2a2 −x2 −y2

= dx dy 5(x − y)2 + 3az dz
x2 +y 2
D a
ZZ h p
2 2 2 2
x2 + y 2 3a (2a2 − x2 − y 2 )
= 5(x − y) 2a − x − y − +
D a 2
3a(x2 + y 2)2 i
− dx dy,
2a2
unde D este domeniul care verifică inecuaţia x2 + y 2 ≤ a2 . Trecând la

coordonate polare şi notând cu I valoarea integralei, avem
Z Z a
2π p
2 2 2
ρ2 3a(2a2 − ρ2 ) 3ρ4
I= dϕ 5ρ (1 − sin 2ϕ) 2a − ρ − + − ρ dρ
0 0 a 2 2a
Z 2π Z a p 2

3 ρ
= (1 − sin 2ϕ) dϕ · 5ρ 2a2 − ρ2 − dρ
0 0 a
Z a
3aρ(2a2 − ρ2 ) 3ρ5
+ 2π − dρ
0 2 2a
Z a p 6 3 2 4

6 a
3 5ρ 6a ρ 3aρ 3ρ
= 2π 5ρ 2a2 − ρ2 dρ + − + − − .
0 6a 4 8 12a 0
Făcând schimbarea de variabilă 2a2 − ρ2 = u, rezultă

b
a

"Z #
a2 √ 5 5 5 5
du 5a 3a 3a a
I = 2π 5(2a2 − u) u · − + − −
2a2 −2 6 2 8 4
3 5
!2a2
5 u 2 5 u 2
πa5
· 2a2 · 3 − · 5 +

= 2π
2 2
2 2 2 12
a
2πa √ 5
πa 5
= (8 2 − 7) +
3 12
πa 5 √
= (64 2 − 55).
12

ZZZ ZZ Z 1−x2 +y 2 ZZ
Vol = dx dy dz = dx dy dz = (1 − x2 + y 2 ) dx dy,
V D 0 D
unde D este discul x2 + y 2 ≤ 1. Trecând la coordonate polare, se obţine

Z 2π Z 1
Vol = dϕ (1 − ρ2 cos2 ϕ + ρ2 sin2 ϕ)ρ dρ
0 0
Z 2π Z 1 Z 2π
3 1
= dϕ (ρ − ρ cos 2ϕ) dρ = π − cos 2ϕ dϕ = π.
0 0 4 0
134 CAPITOLUL 5
Soluţie 5.19. Ecuaţiile planelor paralele sugerează următoarea schimbare

de variabile:
 Z
 u=z
v = z + 2x

w = 2x + 2y − z
Dacă notăm cu Ω mulţimea punctelor Y

X
(u, v, w) atunci când (x, y, z) ∈ V , se
obţine
Ω = [0, 4] × [−2, 0] × [0, 6].
v−u w+2u−v
Rezolvând ı̂n funcţie de u, v şi w avem x = 2
, y = 2
şi z = u.
Valoarea jacobianului se calculează prin
1 1
− 0
D(x, y, z) 2 21 1 1
= 1 − 2 2 = .
D(u, v, w) 4
1 0 0
Acum putem calcula integrala dată

ZZZ ZZZ
D(x, y, z)
(4x + 2y + 5z) dx dy dz = (v + w + 5u) · du dv dw
V Ω D(u, v, w)
Z Z 0 Z 6
1 4
= du dv (v + w + 5u) dw
4 0 −2 0
Z Z 0 Z 4
1 4
= du (3v + 15u + 9) dv = (15u + 6) du = 144.
2 0 −2 0
Soluţie 5.20. Inegalitatea x2 + y 2 + z 2 ≤ 2ax descrie interiorul sferei de

ecuaţie (x−a)2 +y 2 +z 2 = a2 . Trecem
la coordonate sferice Z

 x = ρ sin θ cos ϕ,
y = ρ sin θ sin ϕ,

z = ρ cos θ.
X a
×
2
Jacobianul este J = ρ sin θ. Înlocu-
ind ı̂n inegalitatea iniţială avem
Y
ρ ≤ 2a cos ϕ sin θ, θ ∈ [0, π]

Pentru că trebuie ca ρ ≥ 0, se obţine cos ϕ ≥ 0, adică ϕ ∈ − π2 , π2 . Noul
domeniu este mulţimea:
n h π πi o
Ω = (ρ, θ, ϕ) ∈ R3 | θ ∈ [0, π], ϕ ∈ − , , 0 ≤ ρ ≤ 2a cos ϕ sin θ .
2 2
Valoarea integralei date va fi
ZZZ p
x2 + y 2 + z 2 dx dy dz
V
ZZZ q
= ρ2 (cos2 ϕ sin2 θ + sin2 ϕ sin2 θ + cos2 θ)|J| dρ dϕ dθ
Ω
Z π Z Z
2
π 2a cos ϕ sin θ
= dϕ dθ ρ3 sin θ dρ
− π2 0 0
Z Z π
!
π 2 8a4 π
= 4a4 sin5 θ dθ cos4 ϕ dϕ = .
0 − π2 5
136 CAPITOLUL 5
Soluţie 5.21. Trecem la coordonate sferice generalizate date de relaţiile


 x = aρ sin θ cos ϕ
Z
y = bρ sin θ sin ϕ

z = cρ cos θ. c
cu jacobianul J = abcρ2 sin θ. Noul
domeniu este a
 b
 0≤ρ≤1 X Y
Ω: 0≤θ≤π

0 ≤ ϕ ≤ 2π.
2 2 2
Figura 5.16: xa2 + yb2 + zc2 = 1
Avem
Z 2π Z π Z 1 Z 1 Z π
2 2
Vol = dϕ dθ abcρ sin θ dρ = 2πabc ρ dρ sin θ dθ
0 0 0 0 0
4πabc
= .
3
Pământul are forma unui elipsoid cu a = b şi egale cu raza ecuatorială, iar c
este raza polară care este puţin mai scurtă decât raza ecuatorială. Volumul
2
Pământului este: Vol = 4πR3e Rp = 1 083 207 317 374 km3 .
Soluţie 5.22. Trecem la coordonate sferice (ρ, θ, ϕ) unde



 1≤ρ≤3

0 ≤ θ ≤ π2



 0 ≤ ϕ ≤ 2π.
Integrala dată va fi egală cu

ZZZ

I= (x − 2)2 + (y + 1)2 + z 2 dx dy dz
V
Z Z π Z
3 2
2π
= dρ dθ (ρ2 + 5 − 4ρ cos ϕ sin θ + 2ρ sin ϕ sin θ)ρ2 sin θ dϕ
1 0 0
Z Z π
!
3
4 2
2 152π
= 2π (ρ + 5ρ ) dρ sin θ dθ = .
1 0 15
Soluţie 5.23. Scriem pe V ca şi mulţime

V = (x, y, z) ∈ R3 | 1 ≤ x2 + y 2 + z 2 ≤ 4, x2 + y 2 ≤ 3z 2 , z ≥ 0 .
Trecem la coordonate sferice. Înlocuind pe x, y şi z ı̂n condiţiile care definesc
X Y
Figura 5.17: Domeniul spaţial cuprins ı̂ntre cele 2 sfere şi ı̂n interiorul conului
pe V rezultă
n π o
Ω= (ρ, θ, ϕ) | 1 ≤ ρ ≤ 2, 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ ϕ ≤ 2π .
3
Calculăm integrala dată ı̂n felul următor:
ZZZ ZZZ Z 2 Z π Z 2π 2
dx dy dz |J| dρ dϕ dθ 3 ρ sin θ dϕ
= = dρ dθ
V x + y2 + z2
2
Ω ρ 2
1 0 0 ρ2
Z 2 Z π Z 2 π3
3
= 2π dρ sin θ dθ = 2π (− cos θ) dρ = π.
1 0 1 0
138 CAPITOLUL 5
Soluţie 5.24. Trecem la coordonate sferice. Vom avea

ZZZ Z 2π Z 1 Z π
dx dy dz ρ2 sin θ
p = dϕ dρ p dθ
V x2 + y 2 + (z − a)2 0 0 0 ρ2 − 2aρ cos θ + a2
Z 1 Z 1
u=cos θ ρ2 du
= 2π dρ p
0 −1 −2aρu + ρ2 + a2
Z
2π 1 p u=1

=− ρ −2aρu + ρ2 + a2 dρ
a 0 u=−1
Z
2π 1 4π
=− ρ(a − ρ − ρ − a) dρ = .
a 0 3a
Soluţie 5.25. V este bila cu centrul ı̂n (1, −3, 0) şi rază 2. Trecem la coor-
donate sferice şi translatăm polul ı̂n centrul bilei

 x = 1 + ρ sin θ cos ϕ,
y = −3 + ρ sin θ sin ϕ,

z = ρ cos θ,
de unde rezultă
Ω = { (ρ, θ, ϕ) | ρ ∈ [0, 2], θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π] } .
Avem
ZZZ
(2x + y 2) dx dy dz
V
ZZZ
= [2(1 + ρ sin θ cos ϕ) + (−3 + ρ sin θ sin ϕ)2 ] |J| dρ dθ dϕ
Ω
Z 2Z πZ 2π
= (11 + 2ρ sin θ cos ϕ − 6ρ sin θ sin ϕ + ρ2 sin2 θ sin2 ϕ) ρ2 sin θ dϕ dθ dρ
0 0 0
Z 2 Z π
= dρ 22πρ2 sin θ + πρ4 sin3 θ dθ
0 0
Z 2
2 4πρ4 1888π
= 44πρ + dρ = .
0 3 15
X Y
Figura 5.18: Torul
Soluţie 5.26. Corpul mărginit de suprafaţa torului se reprezintă parametric

prin 
 x = (R + ρ cos v) cos u, ρ ∈ [0, r],
y = (R + ρ cos v) sin u, u ∈ [0, 2π],

z = ρ sin v, v ∈ [0, 2π].
Calculăm jacobianul acestei transformări

cos v cos u −(R + ρ cos v) sin u −ρ sin v cos u

J = cos v sin u (R + ρ cos v) cos u −ρ sin v sin u = ρ(R + ρ cos v).
sin v 0 ρ cos v
Volumul torului va fi
Z r Z 2π Z 2π
Vol = dρ dv ρ(R + ρ cos v) du
0 0 0
Z r
2π
= 2π 2
2πρR + ρ sin v 0 dρ = 2π 2 r 2 R.
0
Soluţie 5.27. Ecuaţia sferei x2 +y 2 +z 2 = 4z se scrie şi x2 +y 2 +(z −2)2 = 4,

ceea ce ne arată că are raza 2 şi centrul ı̂n punctul
(0, 0, 2). Sfera x2 + y 2 + z 2 = 9 are raza 3 şi este Z
centrată ı̂n origine. Domeniul spaţial care este comun
bilelor ı̂l notăm prin

V = (x, y, z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 ≤ min(9, 4z) . X Y
140 CAPITOLUL 5
Avem de calculat masa

ZZZ
M= ρ(x, y, z) dx dy dz,
V
p
unde ρ(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 este funcţia densitate. Trecând la coordo-
nate sferice, obţinem
ρ2 ≤ min(9, 4ρ cos θ), adică 0 ≤ ρ ≤ min(3, 4 cos θ).
Unghiul ϕ variază ı̂ntre 0 şi 2π, iar pentru că avem 4 cos θ ≥ 0, obţinem că θ
variază ı̂ntre 0 şi π2 . Noul domeniu este
n π o
Ω = (ρ, θ, ϕ) | 0 ≤ ρ ≤ min(3, 4 cos θ), 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ ϕ ≤ 2π .
2
Cu acestea masa corpului va fi
ZZZ Z π Z Z
2
min(3,4 cos θ) 2π
M= ρ · |J| dρ dϕ dθ = dθ dρ ρ3 sin θ dϕ
Ω 0 0 0
Z π Z
2
min(3,4 cos θ)
= 2π dθ ρ3 sin θ dρ.
0 0
Explicitând minimul


 3
 3,
 θ ∈ 0, arccos
4
min(3, 4 cos θ) =

 3 π

 4 cos θ, θ ∈ arccos , ,
4 2
obţinem
Z 3 Z Z π Z
arccos 4
3 2
4 cos θ
3
M = 2π dθ ρ sin θ dρ + 2π dθ ρ3 sin θ dρ
3
0 0 arccos 4
0
arccos 3 Z π
34 4 2 44 cos4 θ
= 2π · (− cos θ) + 2π sin θ dθ
4 0 arccos 34 4
π
34 3 5 2
3 cos θ 81π
= 2π 1− − 2π · 4 · = .
4 4 5 arccos 3
5
4
Soluţie 5.28. Ecuaţiile celor 8 plane care mărginesc octaedrul se obţin prin
explicitarea cele 3 module care apar ı̂n ecuaţia
2|x|+3|y|+6|z| = 12. Datorită simetriei facem Z
schimbarea de variabile

 u = 2x + 3y + 6z, u ∈ [−12, 12],
v = 2x + 3y − 6z, v ∈ [−12, 12],

w = 2x − 3y + 6z w ∈ [−12, 12]. Y
X
Jacobianul transformării se poate calcula prin
0 −1 −1
ux u0y u0z 2 3 6
−1
J = vx0 vy0 vz0 = 2 3 −6 = .
w 0 144
x wy0 wz0 2 −3 6
Pentru a delimita complet octaedrul mai este nevoie de
−12 ≤ 2x − 3y − 6z ≤ 12, adică − 12 ≤ v + w − u ≤ 12,
ı̂n noile coordonate. Noul domeniu poate fi scris prin

Ω = (u, v, w) ∈ [−12, 12]3 | − 12 ≤ v + w − u ≤ 12 .
Proiecţia acestui domeniu pe planul uOv este pătratul
D = [−12, 12] × [−12, 12]. Dacă fixăm un punct (u, v) ∈ [−12, 12]2 atunci
max(−12, −12 + u − v) ≤ w ≤ min(12, 12 + u − v).
Momentul de inerţie al octaedrului V faţă de planul XOY este
ZZZ
IXOY = z 2 dx dy dz.
V
u−v
Scăzând pe v din u, obţinem z = 12
. Aşadar,cu ajutorul schimbării varia-
bilelor avem
ZZZ 2
u−v
IXOY = · |J| du dv dw
Ω 12
ZZ Z min(12,12+u−v)
(u − v)2
= du dv dw
D max(−12,−12+u−v) 144 · 144
ZZ
(u − v)2
= [min(12, 12 + u − v) − max(−12, −12 + u − v)] du dv.
D 1442
142 CAPITOLUL 5
Explicitând minimul şi maximul avem

12, v≤u
min(12, 12 + u − v) =
12 + u − v, v ≥ u,

−12 + u − v, v ≤ u
max(−12, −12 + u − v) =
−12, v ≥ u.
Notând D1 = { (u, v) ∈ D | v ≤ u } şi D2 = { (u, v) ∈ D | v ≥ u }, obţinem

ZZ ZZ
(u − v)2 (u − v)2
IXOY = (24 − u + v) du dv + (24 + u − v) du dv.
D1 1442 D2 1442
Calculăm prima dintre integrale

ZZ
(u − v)2
I1 = (24 − u + v) du dv.
D1 1442
Z 12 Z u
24(v − u)2 (v − u)3
= + dv du
−12 −12 1442 1442
Z 12
8(12 + u)3 (12 + u)4
= − du
−12 1442 4 · 1442
12 12
2(12 + u)4 (12 + u)5 244 24 64
= 2
− 2
= 2
2− = .
144
−12 20 · 144 −12 144
20 5
La fel se calculează şi cea de-a doua

ZZ
(u − v)2
I2 = (24 + u − v) du dv.
D2 1442
Z 12 Z v
24(u − v)2 (u − v)3
= + du dv
−12 −12 1442 1442
64
= I1 = .
5
128
În final IXOY = 5
.
Capitolul 6
Integrale de suprafaţă

Integrala de suprafaţă ı̂n raport cu aria
1. Considerăm M ⊂ R2 un compact cu frontiera netedă pe porţiuni. Fie

S : M ⊂ R2 → R3 o suprafaţă parametrizată, de clasă C 1 , având ecuaţiile
parametrice 
 x = x(u, v)
S: y = y(u, v) (u, v) ∈ M.

z = z(u, v)
Vectorul de poziţie asociat unui punct de pe suprafaţă este
~r(u, v) = x(u, v)~ı + y(u, v)~ + z(u, v) ~k.
Presupunem că suprafaţa este nesingulară, adică: r~0u × r~0v =

6 ~0 pe M.
Definiţie 6.1. Aria suprafeţei S : M ⊂ R2 → R3 este numărul real

ZZ
Aria S(M) = k r~u × r~v k du dv.
M

~0 ~ 0
Expresia diferenţială dσ = r u × r v du dv se numeşte element de suprafaţă.
Avem:
√
dσ = EG − F 2 du dv, (6.1)
143
144 CAPITOLUL 6
unde
2 2 2
E = (x0u ) + (y 0u ) + (z 0u )
2 2 2
G = (x0v ) + (y 0v ) = (z 0v )
F = x0u · x0v + y 0u · y 0v + z 0u · z 0v .
Fie U ⊆ R3 cu proprietatea S(M) ⊆ U. Considerăm f : U → R o funcţie

continuă.
Definiţie 6.2. Se numeşte integrală de suprafaţă ı̂n raport cu aria a funcţiei

f pe suprafaţa S, numărul real
ZZ ZZ
~0 ~ 0
f (x, y, z) dσ = f [x(u, v), y(u, v), z(u, v)] r u × r v du dv.
S M
Pentru f ≡ 1, rezultă
ZZ ZZ
~0
r u × r~0v du dv = Aria S(M).

dσ =
S M
2. Dacă suprafaţa S are o reprezentare explicită
S : z = z(x, y), (x, y) ∈ D ⊂ R2 ,
atunci, considerând pe x şi y parametri, se obţine

p
dσ = r~0x × r~0y dx dy = p2 + q 2 + 1 dx dy, unde p = z 0x , q = z 0y .

(6.2)
Integrala de suprafaţă, ı̂n acest caz este

ZZ ZZ p
f (x, y, z) dσ = f [x, y, z(x, y)] · p2 + q 2 + 1 dx dy. (6.3)
S D
3. Dacă suprafaţa S este dată printr-o ecuaţie implicită
F (x, y, z) = 0,
atunci se aduce la forma explicită ( scriind o variabilă ı̂n funcţie de cele-

lalte două) sau se aduce la o formă parametrică (folosind, ı̂n unele situaţii,
coordonate sferice, sau coordonate cilindrice).
INTEGRALE DE SUPRAFAŢĂ 145
Fluxul unui câmp vectorial printr-o suprafaţă
Considerăm o suprafaţă netedă având ecuaţiile parametrice


 x = x(u, v)
S: y = y(u, v), (u, v) ∈ M

z = z(u, v)
şi
~r(u, v) = x(u, v)~ı + y(u, v) ~ + z(u, v) ~k
vectorul de poziţie al unui punct de pe suprafaţă. Presupunem că ı̂n fiecare
punct al suprafeţei se pot considera doi vectori normali, având sensuri opuse.
Versorii acestor normale sunt
r~0u × r~0v
~n = ±
~0
.
ru × ~ 0
rv

Fie ~v = P (x, y, z)~ı + Q(x, y, z) ~ + R(x, y, z) ~k un câmp vectorial continuu,

definit pe un domeniu ce conţine pe S(M). Fixăm pe suprafaţa S(M) o
orientare, alegând de exemplu faţa pentru care
r~0u × r~0v
~n =
~0
.
ru × ~0
rv

Definiţie 6.3. Fluxul vectorului ~v printr-o faţă a suprafeţei S, determinată

de versorul normalei ~n, este integrala de suprafaţă
ZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ.
S
Ţinând seama de expresia normalei şi a elementului de suprafaţă, ajungem

la o integrală dublă pe domeniul M:

ZZ P Q R
0
ΦS ( ~v) = xu y 0u z 0u du dv.

M x0 0 0
v yv zv
Fluxul unui câmp vectorial printr-o suprafaţă netedă, ı̂nchisă se poate calcula
şi cu o integrală de volum, folosind formula lui Gauss-Ostrogradski.
146 CAPITOLUL 6
Divergenţă şi rotor
Fie ~v = P (x, y, z)~ı + Q(x, y, z) ~ + R(x, y, z) ~k un câmp vectorial definit pe

o mulţime deschisă U ∈ R3 , de clasă C 1 (U).
Definiţie 6.4. Divergenţa câmpului vectorial ~v este câmpul scalar
∂P ∂Q ∂R
div ~v = + + .
∂x ∂y ∂z
Definiţie 6.5. Rotorul câmpului vectorial ~v este vectorul scris simbolic

~ı ~ ~k

∂ ∂ ∂
rot ~v = .

∂x ∂y ∂z

P Q R
Dezvoltând determinantul după prima linie, rezultă că

∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P ~k.
rot ~v = − ~ı + − ~ + −
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Formula lui Gauss-Ostrogradski
Fie Ω ⊆ R3 un domeniu simplu ı̂n raport cu axele de coordonate, cu frontiera

netedă, ı̂nchisă, cu versorul normalei exterioare ~n. Dacă ~v = P ~ı + Q ~ + R ~k
este câmp vectorial de clasă C 1 (U) , U ⊃ Ω, atunci are loc formula lui
Gauss-Ostrogradski :
ZZ ZZZ
~v · ~n dσ = div ~v dω, (6.4)
fr(Ω) Ω
adică fluxul lui ~v după normala exterioară la frontiera lui Ω, fr(Ω), este egal
cu integrala de volum a divergenţei lui ~v pe domeniul Ω.
Formula lui Stokes
Fie S o suprafaţă care se poate proiecta pe unul din planele de coordonate

după o mulţime compactă, simplă ı̂n raport cu ambele axe de coordonate.
Dacă S se proiectează pe planul XOY , atunci ecuaţia suprafeţei se poate
scrie
S : z = z(x, y), (x, y) ∈ D,
unde D este o mulţime compactă, simplă ı̂n raport cu OX şi simplă ı̂n raport
cu OY . Presupunem z ∈ C 2 (D).
Fie ~v = P ~ı + Q ~ + R ~k un câmp vectorial de clasă C 1 (U) , U ⊃ S. În
aceste condiţii, circulaţia vectorului ~v pe frontiera lui S este egală cu fluxul
rotorului lui ~v prin faţa superioară a lui S, adică
Z ZZ
~v · d ~r = rot ~v · ~n dσ.
fr(S) S
Z
~n
fr(S)
X D
148 CAPITOLUL 6
6.2 Exerciţii
ZZ
6.1. Să se calculeze integrala (z + 5x − 3y) dσ, unde S este suprafaţa
S
x y z
planului 2
+ 4
+ 5
= 1, situată ı̂n primul octant.
6.2. Să se calculeze aria suprafeţei z = xy situată ı̂n interiorul cilindrului de

ecuaţie x2 + y 2 = a2 .
ZZ
6.3. Să se calculeze xy dσ, unde S este suprafaţa
S

S= (x, y, z) ∈ R3 | 2z = x2 + y 2, x2 + y 2 ≤ 2x, y ≥ x .
ZZ
6.4. Să se calculeze (x2 + y 2 + z 2 + y) dσ, unde S : x2 + y 2 = z 2 ,
S
0 ≤ z ≤ 1.
6.5. Calculaţi aria porţiunii de suprafaţă definită de relaţiile z = 1 − x2 + y 2,

x2 + y 2 ≤ 1.
6.6. Să se găsească aria porţiunii din cilindrul parabolic x2 = 2z, mărginită
√
de planele de ecuaţii x = 2y, y = 2x, x = 2 2.
6.7. Se cere masa suprafeţei cubului ale cărui feţe aparţin planelor de co-
ordonate şi planelor x = 1, y = 1, z = 1, având densitatea punctuală
ρ(x, y, z) = xyz.
ZZ
6.8. Să se calculeze (x + y + z) dσ, unde S este suprafaţa cubului ale
S
cărui feţe aparţin planelor de coordonate şi planelor x = 1, y = 1, z = 1.
6.9. Să se calculeze aria porţiunii de suprafaţă z = x2 + y 2 cuprinsă ı̂ntre

z = 1 şi z = 4.
6.10. Să se calculeze ZZ

z dσ
p
S x2 + y 2 + a2
unde S este porţiunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 situată ı̂ntre planele
z = 0 şi z = h, (a > 0, h > 0).
6.11. Să se calculeze aria suprafeţei x2 + y 2 = z 2 , cuprinsă ı̂n interiorul

cilindrului x2 + y 2 = 4.
6.12. Să se calculeze aria suprafeţei descrisă prin ecuaţia vectorială
~r(u, v) = u cos v~ı + u sin v ~ + u2 ~k, 0 ≤ u ≤ 3, 0 ≤ v ≤ π.
6.13. Să se calculeze aria suprafeţei elicoidale x = u cos v, y = u sin v şi

z = cv, unde u ∈ [0, a] şi v ∈ [0, 2π].
6.14. Să se calculeze aria catenoidei având ecuaţia
v v
~r(u, v) = a cosh cos u~ı + a cosh sin u ~ + v ~k, u ∈ [0, 2π), v ∈ [−2, 1].
a a
6.15. Să se calculeze aria torului de ecuaţie
~r(u, v) = (R + r cos v) cos u~ı + (R + r cos v) sin u ~ + r sin v ~k, u, v ∈ [0, 2π).
ZZ
6.16. Să se calculeze z dσ, unde S este banda lui Möbius, parametrizată
S
prin
u u u
~r(u, v) = 2 + v cos cos u~ı + 2 + v cos sin u ~ + v sin ~k,
2 2 2
unde u ∈ [0, 2π), v ∈ [−1, 1].
6.17. Se dă semisfera x2 +y 2 +z 2 = a2 , z ≥ 0 şi cilindrul x2 +y 2 = ax, z ≥ 0,
(a > 0). Să se calculeze
a) aria porţiunii din suprafaţa semisferei situată ı̂n interiorul cilindrului,
b) aria porţiunii din suprafaţa cilindrului situată ı̂n interiorul semisferei.
6.18. Să se afle aria suprafeţei formată prin rotirea curbei y = f (x) ı̂n jurul
axei OX, unde x variază ı̂ntre a şi b, iar f este o funcţie derivabilă şi pozitivă.
Ca şi aplicaţie, să se calculeze aria suprafeţei de rotaţie x3 − x2 + y 2 + z 2 = 0.
6.19. Considerând suprafaţa Pământului fără denivelări, ea verifică ecuaţia
2 2 2
elipsoidului xa2 + yb2 + zc2 = 1, cu a = b = Re = 6378.137 km şi c = Rp =
6356.7523 km, conform standardului WGS 84. Să se calculeze aria cuprinsă
ı̂ntre paralelele α1 şi α2 şi meridianele β1 şi β2 . Care este aria de la suprafaţa
Pământului cuprinsă ı̂ntre paralelele 45◦ şi 46◦ şi meridianele 26◦ şi 27◦
150 CAPITOLUL 6
6.20. Fie S porţiunea din planul 2x + 3y + 6z = 12 situată ı̂n primul octant.

Să se calculeze fluxul vectorului ~v = 18z~ı − 12 ~ + 3y ~k prin suprafaţa S,
după normala ı̂ndreptată ı̂n sens opus originii axelor de coordonate.
6.21. Calculaţi fluxul vectorului ~v = x2 ~ı + y 2 ~ + z 2 ~k prin porţiunea din
suprafaţa conică x2 + y 2 = z 2 , cuprinsă ı̂ntre planele z = 1 şi z = 2, normala
fiind orientată spre exteriorul conului.
6.22. Să se calculeze fluxul vectorului ~v = x~ı + y ~ + z(x2 + y 2 ) ~k prin faţa
exterioară a paraboloidului z = x2 + y 2, din interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1.
6.23. Fie S suprafaţa cilindrică x2 + y 2 = 16, din primul octant, cuprinsă
ı̂ntre planele z = 0 şi z = 5. Să se calculeze fluxul lui ~v = z~ı + x ~ − 3y 2z ~k
prin suprafaţa S, după normala exterioară la suprafaţă.
Folosind formula lui Gauss-Ostrogradski să se calculeze
6.24. Fluxul lui ~v = (2xy + z)~ı + y 2 ~ − (x + 3y) ~k prin faţa exterioară a
tetraedrului cu vârfurile de coordonate (0,0,0), (3,0,0), (0,3,0), (0,0,6).
6.25. Fluxul lui ~v = x3 ~ı + (y 3 − x) ~ + y 2 ~k prin faţa exterioară a corpului
mărginit de paraboloidul z = 2 − (x2 + y 2 ) şi planul XOY .
6.26. Fluxul lui ~v = 2x~ı + y 2 ~ + z 2 ~k prin faţa exterioară a sferei de ecuaţie
x2 + y 2 + z 2 = 1.
6.27. Fluxul lui ~v = 2~ı+ yz ~ + x ~k prin faţa exterioară a prismei cu vârfurile
de coordonate (0,0,0), (a,b,0), (0,b,0), (0,0,c), (a,b,c), (0,b,c).
6.28. Fluxul lui ~v = y 2 ~ı + z 2 ~ + x2 ~k prin faţa exterioară a paraboloidului
z = 1 − x2 − y 2, z ≥ 0.
Folosind formulaZ Z lui Stokes
6.29. Să se calculeze rot ~v · ~n dσ, unde ~v = y~ı + z ~ + x ~k şi S este faţa
S
exterioară a paraboloidului z = 2 − x2 − y 2, z ≥ 0.
6.30. Să se calculeze circulaţia vectorului ~v = y 2 ~ı + z 2 ~ + x2 ~k de-a lungul
laturilor triunghiului cu vârfurile A(2, 0, 0), B(0, 2, 0) şi C(0, 0, 2), parcurse
ı̂n sens orar dacă sunt privite din origine.
6.3 Soluţii
Soluţie 6.1. Planul este dat prin ecuaţia sa implicită, vezi Figura 6.1. Poate
5 Y
x y z
+ + =1
2 4 5 4
x y
2
+ 4
=1
4 Y
2
X O 2 X
Figura 6.1: Suprafaţa S Figura 6.2: Domeniul D
fi adus la forma sa explicită dacă se ia

x y
z =5 1− − , (x, y) ∈ D,
2 4
unde D este proiecţia suprafeţei S pe planul XOY , adică mulţimea reprezen-

tată ı̂n Figura 6.2:
n x y o
D= (x, y) ∈ R2 | + ≤ 1 şi x, y ≥ 0 .
2 4
Pentru că p = − 25 şi q = − 54 , integrala dată se reduce la o integrală dublă,

conform relaţiei (6.3)
ZZ ZZ r
5x 17y 25 25
I= (z + 5x − 3y) dσ = 5+ − 1+ + dx dy,
S D 2 4 4 16
152 CAPITOLUL 6
iar aceasta se calculează pe un domeniu simplu ı̂n raport cu OY , astfel

√ ZZ Z 2 Z 4−2x
141 5x 17y 5x 17y
I= 5+ − dx dy = dx 5+ − dy
4 D 2 4 0 0 2 4
Z 2
7 2 148
= 54 − 34x + x dx = .
0 2 3
Soluţie 6.2. Avem ecuaţia explicită a suprafeţei. Aplicăm (6.2), unde p = y,

q = x şi obţinem ZZ p
Aria = 1 + y 2 + x2 dx dy,
D
unde D este mulţimea perechilor (x, y) care verifică inegalitatea x2 + y 2 ≤ a2 .
Trecând la coordonatele polare ρ si ϕ prin intermediul relaţiilor x = ρ cos ϕ
şi y = ρ sin ϕ, avem
Z a Z 2π p Z a p
2 2
2π h 2 23
i
Aria = dρ ρ 1 + ρ dϕ = 2π ρ 1 + ρ dρ = (1 + a ) −1 .
0 0 0 3
Y
b
Soluţie 6.3. Suprafaţa S este partea din paraboloidul z = (x2 + y 2 )/2, ge-
nerată de mulţimea plană

D = (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 2x, y ≥ x .
Aplicând (6.3) pentru p = x şi q = y, obţinem

ZZ ZZ p
I= xy dσ = xy 1 + x2 + y 2 dx dy.
S D
Trecând la coordonate polare, avem x = ρ cos ϕ şi y = ρ sin ϕ, iar domeniul

D se transformă ı̂n domeniul
∆ = { (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) × [0, 2π] | ρ ≤ 2 cos ϕ, sin ϕ ≥ cos ϕ } .
Din inegalitatea 0 ≤ ρ ≤ 2 cos ϕ, deducem că ϕ ∈ [−π/2, π/2], iar din

tg ϕ ≥ 1, domeniul lui ϕ se restrânge la π4 , π2 . Integrala dublă devine
ZZ p Z π Z 2 cos ϕ p
2
xy 1 + x2 + y 2 dx dy = dϕ ρ3 sin ϕ cos ϕ 1 + ρ2 dρ
π
D 4
0
Z π Z
2
2 cos ϕ p
= sin ϕ cos ϕ dϕ ρ3 1 + ρ2 dρ.
π
4
0
Cu schimbarea de variabilă 1 + ρ2 = r, obţinem

!1+4 cos2 ϕ
Z 2 cos ϕ Z 1+4 cos2 ϕ √ dr
5 3
p r2 r2
ρ3

1 + ρ2 dρ = (r − 1) r = −
0 1 2 5 3
1
Folosind formula 3 + 2 cos 2ϕ = 4 cos2 ϕ + 1, avem

Z π 5 3
!
2 sin 2ϕ (3 + 2 cos 2ϕ) 2 1 (3 + 2 cos ϕ) 2 1
I = − − + dϕ
π
4
2 5 5 3 3
Z 3 5 3
! √
u=3+2 cos 2ϕ u 2 u 2 2 du 3 3 1
= − + = + .
1 5 3 15 8 70 30
p
Soluţie 6.4. Elementul de arie al suprafeţei conului z = x2 + y 2 se obţine
calculând
Z
x
zx0 =p
x2 + y 2
y ×
zy0 = p
x + y2
2
şi folosind formula

q 2 √ X Y
dσ = 1 + (zx0 )2 + zy0 dx dy = 2 dx dy.
154 CAPITOLUL 6
Notând D : x2 + y 2 ≤ 1, obţinem, conform (6.3)

ZZ ZZ √
2 2 2
I= (x + y + z + y) dσ = (x2 + y 2 + x2 + y 2 + y) 2 dx dy.
S D
Trecând la coordonate polare, se obţine

Z 2π Z 1 √
I= dϕ (2ρ2 + ρ sin ϕ)ρ 2 dρ
0 0
Z Z
√ Z 1
3
√ 2π 1
2
√ √
= 4π 2 ρ dρ + 2 sin ϕ dϕ · ρ dρ = π 2 + 0 = π 2.
0 0 0
Soluţie 6.5. Elementul de arie al suprafeţei este
Y
X
q 2 p
dσ = 1 + (zx0 )2 + zy0 dx dy = 1 + 4(x2 + y 2 ) dx dy.
ZZ ZZ p
Aria suprafeţei este Aria = dσ = 1 + 4(x2 + y 2 ) dx dy, unde D
S D
este domeniul plan D : x2 + y 2 ≤ 1. Trecând la coordonate polare, obţinem
Z Z 1
2 32
2π 1 p 1 (1 + 4ρ ) π √
Aria = dϕ 1 + 4ρ2 · ρ dρ = 2π · 3 = 5 5 − 1 .
0 0 8 2
6
0
Z
Y
y = 2x
x
y=
2
Y √
O 2 2 X
X
Figura 6.4: Problema 6.6 Figura 6.5: Domeniul D
x2
Soluţie 6.6. Suprafaţa este z = . Elementul de suprafaţă este
√ 2
dσ = 1 + x2 dx dy. Aria va fi
ZZ √ Z 2√2 √ Z 2x
Aria = 2
1 + x dx dy = 2
1 + x dx dy
x
D 0 2
Z √ Z √
2 2 √ x 3 √
2 2
= 1+ x2
2x − dx = x 1 + x2 dx
0 2 2 0
√
3 2 2
3 1 (1 + x2 ) 2 1 3
= · · 3 = 9 2 − 1 = 13.
2 2 2
2
0
Soluţie 6.7. Să calculăm mai ı̂ntâi masa feţei O 0A0 B 0 C 0 , vezi Figura 6.6.
Această faţă a cubului se găseşte ı̂n planul de ecuaţie z = 1. Pentru că
zx0 = 0 = zy0 , avem dσ = dx dy. Notând cu D = [0, 1] × [0, 1] (adică
mulţimea plană mărginită de pătratul OABC), obţinem
ZZ ZZ Z 1 Z 1
1 1 1
M= ρ(x, y, z) dσ = xy dx dy = x dx y dy = · = .
O 0 A0 B 0 C 0 D 0 0 2 2 4
Pe trei din feţele cubului (OO 0A0 A, OO 0C 0 C şi OABC) densitatea este ρ = 0.
Pe feţele paralele cu planele de coordonate, masa unei feţe este 14 ( pentru
156 CAPITOLUL 6
fiecare faţă se calculează la fel ca şi ı̂n cazul feţei O 0 A0 B 0 C 0 ). Masa suprafeţei
cubului este 3 · 41 = 34 .
O0
C0
A0
B0
C
Y
A
B
X
Figura 6.6: Cubul OABCO 0A0 B 0 C 0
Soluţie 6.8. Faţa OABC aparţine planului z = 0, vezi Figura 6.6 şi are
elementul de arie dσ = dx dy. Notând D = [0, 1] × [0, 1], avem
ZZ ZZ 1Z 1
y 2
(x + y + z) dσ = (x + y) dx dy = xy + dx
OABC D 0 2 0
Z 1 2 1
1 x x
= x+ dx = + = 1.
0 2 2 2 0
Faţa O 0 A0 B 0 C 0 aparţine planului z = 1 şi are elementul de arie dσ = dx dy.

ZZ ZZ
(x + y + z) dσ = (x + y + 1) dx dy
O 0 A0 B 0 C 0 D
ZZ ZZ
= (x + y) dx dy + dx dy = 1 + 1 = 2.
D D
Va rezulta că ZZ
(x + y + z) dσ = 3.
OABC ∪ O 0 A0 B 0 C 0
Datorită simetriei şi integralele pe celelalte feţe-perechi au aceeaşi valoare.
În concluzie, integrala pe ı̂ntreaga suprafaţă a cubului este I = 3 · 3 = 9.
p
Soluţie 6.9. Aplicăm (6.2) şi avem dσ = 1 + 4(x2 + y 2) dx dy. Aşadar
ZZ ZZ p
Aria = dσ = 1 + 4(x2 + y 2) dx dy,
S D
unde D este coroana circulară 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4, vezi Figura 6.8. Trecând la

coordonate polare, obţinem
Z 2π Z 2 p 2
2 23
1 (1 + 4ρ ) π √ √
Aria = dϕ ρ 1 + 4ρ2 dρ = 2π 3 = 17 17 − 5 5 .
0 1 8 2
6
1
b
Y
O 1 2 X
Y
X
Figura 6.7: Problema 6.9 Figura 6.8: Domeniul D
Soluţie 6.10. Avem zx0 = xa şi zy0 = ya , de unde obţinem elementul de arie
p
a2 + x2 + y 2
dσ = dx dy.
a
Rezolvând sistemul Z

2az = x2 + y 2,
z = h, b
z=h
deducem că mulţimea D este

D = (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 2ah . X Y
158 CAPITOLUL 6
Integrala de suprafaţă are valoarea

ZZ 1 2 2
p ZZ
(x + y ) a2 + x2 + y 2 1
I= p 2a
· dx dy = 2 (x2 + y 2) dx dy
D x 2 + y 2 + a2 a 2a D
Z 2π Z √2ah
1 1 1
= 2 dϕ ρ2 · ρ dρ = 2 · 2π · · (2ah)2 = πh2 .
2a 0 0 2a 4
Soluţie 6.11. Conul x2 + y 2 = z 2 intersectează cilindrul x2 + y 2 = 4 ı̂n

z = ±2, obţinându-se două cer-
curi. Aria suprafeţei S va fi Z
dublul ariei suprafeţei care se găseşte
ı̂n semispaţiul superior: AriaS = b
2AriaS1 . Suprafaţa S1 verifică ecuaţia

explicită
p
S1 : z = x2 + y 2 , (x, y) ∈ D,
Y
unde D este discul plan cu centrul ı̂n X
origine şi de rază 2. Elementul de
b
suprafaţă este
√
dσ = 2 dx dy.
Aşadar, aria este

ZZ √ ZZ √ √ √
AriaS = 2 dσ = 2 2 dx dy = 2 2AriaD = 2 2 · 4π = 8 2π.
S1 D
Soluţie 6.12. Avem x = u cos v, y = u sin v şi z = u2 , adică x2 + y 2 = z,

ceea ce ne arată că suprafaţa este paraboloid. Pentru calculul elementului
de suprafaţă aplicăm (6.1). Avem
E = (cos v)2 + (sin v)2 + (2u)2 = 1 + 4u2 ,

G = (−u sin v)2 + (u cos v)2 + 0 = u2 ,
F = cos v · (−u sin v) + sin v · (u cos v) + 2u · 0 = 0.
Cu acestea, aria suprafeţei S se poate calcula prin

3
ZZ Z 3 Z π √ 2 32
π (1 + 4u )
Aria = dσ = u 1 + 4u2 du dv = · 3
S 0 0 8 2

0
√
π 37 37 − 1
= .
12
Soluţie 6.13. Calculăm E, G şi F Z
E = 1, G = u2 + c2 , F = 0.
Astfel aria va fi
ZZ Z 2π Z a √
Aria = dσ = u2 + c2 du dv Y
S 0 0
√ !
a√ 2 c2 a + a2 + c2 X
= 2π a + c2 + ln .
2 2 c
1
Soluţie 6.14. Calculăm E, G şi F , reamintind formulele cosh x = 2
(ex + e−x )
şi (cosh x)0 = 12 (ex − e−x ) = sinh x.
Z
E = (x0u )2 + (yu0 )2 + (zu0 )2 ,
v v
= a2 cosh2 (− sin u)2 + a2 cosh2 (cos u)2
a a
v
= a2 cosh2 X Y
a
v v
G = sinh2 cos2 u + sinh2 sin2 u + 1
a a
v v
= 1 + sinh2 = cosh2 .
a c
v v v v
F = a cosh (− sin u) · sinh cos u + a cosh cos u · sinh sin u = 0.
a a a a
160 CAPITOLUL 6
Aria suprafeţei va fi
ZZ √ Z 1 Z 2π
v
Aria = EG − F 2 du dv = dvdu a cosh2
D −2 0 a
Z 1
1 2v − 2v
πa a 2v 1 a − 2v 1
= 2πa e a + e a + 2 dv = ea − e a +3
−2 4 2 2 −2 2 −2
h
πa a 2 −4 −2 4
i
= ea − e a − e a + ea + 3 .
2 2
Soluţie 6.15. Torul este reprezentat ı̂n Figura 5.18. Calculăm E, G şi F .
E = (x0u )2 + (yu0 )2 + (zu0 )2 ,

= (R + r cos v)2 (− sin u)2 + (R + r cos v)2 (cos u)2 + 0 = (R + r cos v)2 .
G = (−r sin u)2 cos2 u + (−r sin u)2 sin2 u + (r cos v)2 = r 2 .
F = (R + r cos v)(− sin u)(−r sin v) cos u + (R + r cos v) cos u(−r sin v) sin u
= 0.
Aria suprafeţei torului va fi

ZZ √ Z 2π Z 2π
Aria = EG − F2 du dv = dv r(R + r cos v) du
D 0 0
Z 2π
= 2πr (R + r cos v) dv = 2πr · (2πR + 0) = 4π 2 rR.
0
Soluţie 6.16. Calculăm parametri E, G, F ai suprafeţei

h v u u i2
E = − sin cos u − 2 + v cos sin u
2 2 2
h v u u i2 v u 2
+ − sin sin u + 2 + v cos cos u + cos
2 2 2 2 2
2
v u 2
= + 2 + v cos ,
4 2
u 2 u 2 u 2
G = cos cos u + cos sin u + sin = 1,
2 2 2
v u u u
F = − sin cos u − 2 + v cos sin u cos cos u
2 2 2 2
v u u u v u u
+ − sin sin u + 2 + v cos cos u cos sin u + cos sin
2 2 2 2 2 2 2
v u u v u u
= − sin cos cos2 u + sin2 u + cos sin = 0.
2 2 2 2 2 2
Elementul de suprafaţă este
Figura 6.9: Banda Möbius–suprafaţă cu o singură faţă

r
v2 u 2
dσ = + 2 + v cos du dv.
4 2
Integrala dată se calculează astfel
ZZ Z 1 Z 2π r
u v2 u 2
z dσ = dv v sin + 2 + v cos du
S −1 0 2 4 2
Z 1 Z 1 r 2
t=cos u v
= 2 dv 2v + (2 + vt)2 dt
−1 −1 4
Z 1 Z 1 p
= dv v v 2 + (4 + 2vt)2 dt
−1 −1
Z 1 Z 4+2v
p=4+2vt 1 p
= dv v 2 + p2 dp.
2 −1 4−2v
162 CAPITOLUL 6
Folosind formula
Z √ √ x√
2 2
a2 2 2
a + x dx = ln x + a + x + a2 + x2 ,
2 2
obţinem
ZZ Z
1 1h p p i
z dσ = (4 + 2v) v 2 + (4 + 2v)2 − (4 − 2v) v 2 + (4 − 2v)2 dv
S 4 −1
Z p
1 1 2 4 + 2v + v 2 + (4 + 2v)2
+ v ln p dv.
4 −1 4 − 2v + v 2 + (4 − 2v)2
Desfăcând fiecare din cele două integrale ı̂n două şi folosind substituţia
w = −v, se obţine
ZZ Z
1 1 p
z dσ = (4 + 2v) v 2 + (4 + 2v)2 dv
S 4 −1
Z
1 1 p
− (4 + 2w) w 2 + (4 + 2w)2 dw
4 −1
Z
1 1 2 p
+ v ln(4 + 2v + v 2 + (4 + 2v)2 ) dv
4 −1
Z
1 1 2 p
− v ln 4 + 2w + w 2 + (4 + 2w)2 dw
4 −1
= 0.
p
Soluţie 6.17. a) Ecuaţia explicită a semisferei este z = a2 − (x2 + y 2 ).
Avem
−x −y
zx0 = p şi zy0 = p ,
2 2
a − (x + y )2 a − (x2 + y 2 )
2
ceea ce ne dă
s
x2 + y 2 a
dσ = 1+ 2 2 2
dx dy = p dx dy.
a −x −y a − (x2 + y 2)
2
Cu aceasta, aria suprafeţei este

ZZ ZZ
1
Aria = dσ = a p dx dy,
S D a2 − (x2 + y 2 )
unde D este mulţimea plană dată de inegalitatea x2 + y 2 ≤ ax. Trecând la

coordonate polare, noul domeniu este
n π π o
∆= (ρ, ϕ) | − ≤ ϕ ≤ , 0 ≤ ρ ≤ a cos ϕ .
2 2
ZZ Z π Z a cos ϕ
1 2 ρ dρ
Aria = a p ρ dρ dϕ = a dϕ p
∆ a2 − ρ2 − π2 0 a2 − ρ2
Z π Z π
2
p a cos ϕ 2
p
2 2
=a dϕ − a − ρ =a −a 1 − cos2 ϕ + a dϕ
− π2 0 − π2
Z π Z π
2 2
2 2 2 2
= a π−a |sin ϕ| dϕ = a π − 2a sin ϕ dϕ = a2 π − 2a2 .
− π2 0
Y
b
× a
O 2
X
Figura 6.10: Corpul lui Viviani Figura 6.11: Domeniul D
b) Deducem ecuaţiile parametrice ale suprafeţei cilindrice. Folosim coordo-

natele cilindrice 
 x = ρ cos ϕ
y = ρ sin ϕ

z = z.
164 CAPITOLUL 6
Înlocuind ı̂n ecuaţia x2 + y 2 = ax, rezultă ρ2 = aρ cos ϕ, adică ρ = a cos ϕ.

Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei cilindrice sunt

 x = a cos2 ϕ
y = a cos ϕ sin ϕ = a2 sin 2ϕ

z = z.

Parametrul ϕ reprezintă unghiul polar din planul XOY , aşadar ϕ ∈ − π2 , π2 .
Parametrul z ia valori de la 0 (planul XOY ) până la intersecţia cilindrului
cu sfera:
p q
z = a2 − (x2 + y 2) = a2 − (a2 cos4 ϕ + a2 cos2 ϕ sin2 ϕ)
q
= a 1 − cos2 ϕ(cos2 ϕ + sin2 ϕ) = a |sin ϕ| .
Mulţimea valorilor celor doi parametri este

n π π o
D0 = (ϕ, z) | −
≤ ϕ ≤ , 0 ≤ z ≤ a |sin ϕ| .
2 2
√
Elementul de arie este dσ = EG − F 2 dϕ dz, unde
2 2 2
E = x0ϕ + yϕ0 + zϕ0 = a2 sin2 2ϕ + a2 cos2 2ϕ + 0 = a2 ,
2 2 2
G = (x0z ) + (yz0 ) + (zz0 ) = 1,
F = x0ϕ x0z + yϕ0 yz0 + zϕ0 zz0 = 0.
Aria suprafeţei cilindrice este

ZZ ZZ Z π Z
√ 2
a|sin ϕ|
Aria = dσ = a2 · 1 − 0 dϕ dz = a dϕ dz
S D0 − π2 0
Z π Z π
2 2
2 2
=a |sin ϕ| dϕ = 2a sin ϕ dϕ
− π2 0
π
2
= − 2a cos ϕ = 2a2 .
2
0
Soluţie 6.18. Ecuaţia suprafeţei obţinute prin rotaţia curbei

(
y = f (x),
z=0
ı̂n jurul axei OX este

y 2 + z 2 = [f (x)]2 ,
p
iar ecuaţia jumătăţii sale superioare este z = [f (x)]2 − y 2 . De aici
f (x)f 0 (x) −y
zx0 = p , zy0 = p .
[f (x)]2 − y 2 [f (x)]2 − y 2
Aşadar, aria suprafeţei se exprimă prin integrala dublă

q
ZZ q
2 2
ZZ 1 + [f 0 (x)]2
Aria = 2 0 0
1 + (zx ) + zy dx dy = 2 f (x) q dx dy,
D D [f (x)]2 − y 2
unde D este domeniul din planul XOY mărginit de curbele x = a, x = b,

y = f (x) şi y = −f (x). Trecând la integrala iterată, găsim
Z b q Z f (x)
dy
Aria = 2 f (x) 1+ [f 0 (x)]2 dx q ,
a −f (x) [f (x)]2 − y 2
şi pentru că integrala interioară are valoarea π, se obţine următoarea formulă
Z b q
Aria = 2π f (x) 1 + [f 0 (x)]2 dx. Z
a
Pentru suprafaţa de rotaţie

Y
x3 − x2 + y 2 + z 2 = 0, X
166 CAPITOLUL 6
√
avem f (x) = x2 − x3 , x ∈ [0, 1]. Aria va fi
Z 1√ s
(2x − 3x2 )2
Aria = 2π x2 − x3 1 + dx
0 4(x2 − x3 )
Z 1 √
=π x 9x2 − 16x + 8 dx.
0
s 2
Z 1
8 8
=π x·3 x− + dx
0 9 81
Folosind formula
Z √ √ x√
a2
a2 + x2 dx = ln x + a2 + x2 + a2 + x2 ,
2 2
şi descompunerea
Z 1 √ Z
π 2
16π 1 √ 2
Aria = (18x − 16) 9x − 16x + 8 dx + 9x − 16x + 8 dx
18 0 18 0
se obţine
s 2
Z 1 √ Z 1
π 2
16π 8 8
Aria = (18x − 16) 9x − 16x + 8 dx + 3 x− + dx
18 0 18 0 9 81
 s 1
1 2
π 2 √ 8π 4 8 8 8
= 9x2 − 16x + 8 + ln x − + x− + 
18 3 0 3 81 9 9 81
0
1
s 2
8π 1 8 8 8
+ · x− x− +
3 2 9 9 81
0
√
π(7 + 58 2) 32π √
= + ln(3 2 + 4).
81 243
Soluţie 6.19. Suprafaţa S a Pământului, cuprinsă ı̂ntre paralelele α1 şi α2
şi meridianele β1 şi β2 , se poate reprezenta parametric prin

 x = Re sin θ cos ϕ hπ π i
S: y = Re sin θ sin ϕ θ ∈ − α2 , − α1 , ϕ ∈ [β1 , β2 ].
 2 2
z = Rp cos θ
X Y
Calculăm numerele E, G şi F corespunzătoare suprafeţei S
E = Re2 cos2 θ cos2 ϕ + Re2 cos2 θ sin2 ϕ + Rp2 sinθ = Re2 cos2 θ + Rp2 sin2 θ
G = Re2 sin2 θ sin2 ϕ + Re2 sin2 θ cos2 ϕ = Re2 sin2 θ
F = −Re cos θ cos ϕ · Re sin θ sin ϕ + Re cos θ sin ϕ · Re sin θ cos ϕ = 0.
Cu acestea, aria suprafeţei S este

ZZ Z π Z
2
−α1 β2 q
Aria = dσ = dθ Re sin θ Re2 cos2 θ + Rp2 sin2 θ dϕ
π
S 2
−α2 β1
Z sin α2 q
u=cos θ
= Re (β2 − β1 ) Re2 u2 + Rp2 (1 − u2 ) du
sin α1
Z s
q sin α2 Rp2
2 2
= Re (β2 − β1 ) Re − Rp + u2 du.
sin α1 Re2 − Rp2
Z √ √ x√
a2
Folosind formula a2 + x2 dx = ln x + a2 + x2 + a2 + x2 , se
2 2
168 CAPITOLUL 6
obţine
q
sin α pR2 − R2 + R2 + R2 − R2 sin2 α
Re Rp2 (β2 − β1 ) 2 e p p e p 1
Aria = p ln q
2 Re2 − Rp2 p 2 2 2 2 2
2
sin α1 Re − Rp + Rp + Re − Rp sin α2
q
1
+ Re (β2 − β1 ) sin α2 Rp2 + Re2 − Rp2 sin2 α2
2
q
1
− Re (β2 − β1 ) sin α1 Rp2 + Re2 − Rp2 sin2 α1 .
2
45π 46π 26π 27π
Pentru cazul particular α1 = 180
, α2 = 180
, β1 = 180
şi β2 = 180
, obţinem
Aria = 8 194 km2 .
ZZ
Soluţie 6.20. Fluxul se calculează cu formula ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ. Ver-
S
sorul normalei la planul 2x + 3y + 6z = 12 este
2~ı + 3 ~ + 6 ~k 2 3 6
~n = √ = ~ı + ~ + ~k.
22 + 32 + 62 7 7 7
Ecuaţia suprafeţei se scrie sub forma

x y
S: z = 2 − − , (x, y) ∈ D,
3 2
unde D este proiecţia suprafeţei S pe planul XOY , adică
D = { (x, y) | 2x + 3y ≤ 12, x ≥ 0, y ≥ 0 } .
Elementul de arie este

q 7
dσ = 1 + (zx0 )2 + (zy0 )2 dx dy = dx dy.
6
Calculăm ~v · ~n
2 3 6

36z − 36 + 18y
~v · ~n = 18z~ı − 12 ~ + 3y ~k · ~ı + ~ + ~k = .
7 7 7 7
2
~n
4
Y
6 X
Fluxul este
ZZ x y
ZZ
36 2 − 3
−
− 36 + 18y 7
2
ΦS ( ~v) = · dx dy. = (6 − 2x) dx dy
D 7 6 D
ZZ Z 6 Z 4− 2x
3
= 6AD − 2 x dx dy = 6 · 12 − 2 dx x dy
D 0 0
6
Z 6
2x2 2 2x3
= 72 − 2 4x − dx = 72 − 2 2x − = 24.
0 3 9 0
p
Soluţie 6.21. Ecuaţia suprafeţei este z = x2 + y 2 , (x, y) ∈ D, unde D
este

D = (x, y) | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 .
Normala la suprafaţă face cu OZ unghiul γ > 90◦ , deci cos γ < 0. Rezultă
~rx × ~ry
că ~n = − . Elementul de arie este dσ = k ~rx × ~ry k. Fluxul este
k ~rx × ~ry k
ZZ ZZ
ΦS ( ~v ) = ~v · ~n dσ = − ~v · ( ~rx × ~ry ) dx dy
S D
unde 2 2 2
x y x + y 2

1 0 √ x2 2

2 2 x3 + y 3
~v · ( ~rx × ~ry ) = x +y = x + y − p .
y x 2 + y2
0 1 √
2 2 x +y
170 CAPITOLUL 6
~n
X Y
Rezultă că
ZZ !
x3 + y 3
ΦS ( ~v) = − x2 + y 2 − p dx dy,
D x2 + y 2
unde D este coroana circulară 1 ≤ x2 +y 2 ≤ 4. Se trece la coordonate polare.

Z 2 Z 2π

ΦS ( ~v ) = − dρ ρ2 − ρ2 (cos3 ϕ + sin3 ϕ) ρ dϕ
1 0
Z 2 Z 2 Z 2π
3 3 3 3
= 2π ρ dρ − ρ dρ · (cos ϕ + sin ϕ) dϕ
1 1 0
Şi, pentru că

Z 2π Z 2π
3 3
(cos ϕ + sin ϕ) dϕ = (cos ϕ + sin ϕ)(cos2 ϕ + sin2 ϕ − cos ϕ sin ϕ) dϕ
0 0
| {z }
=1
Z 2π
= (cos ϕ + sin ϕ − cos2 ϕ sin ϕ − cos ϕ sin2 ϕ) dϕ
0
2π 2π 2π 2π
cos3 ϕ sin3 ϕ
= sin ϕ − cos ϕ +
− =0
0 0 3 0 3 0
24 − 1 15π
rezultă ΦS ( ~v) = 2π = .
4 2
Soluţie 6.22. Paraboloidul z = x2 + y 2 intersectează cilindrul x2 + y 2 = 1

pentru z = 1.
~n
X Y
Ecuaţia suprafeţei este
z = x2 + y 2 , (x, y) ∈ D,
unde D : x2 +y 2 ≤ 1. Normala la suprafaţă face cu axa OZ unghiul γ > 90◦ ,

deci cos γ < 0. Rezultă că
~rx × ~ry
~n = − .
k ~rx × ~ry k
Fluxul este
ZZ ZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = − ~v · ( ~rx × ~ry ) dx dy.
S D
Calculăm produsul mixt. Avem

2 2
x y (x2 + y 2 )2

~v · ( ~rx × ~ry ) = 1 0 2x = (x2 + y 2 )2 − 2(x2 + y 2).

0 1 2y
Rezultă că
ZZ

ΦS ( ~v ) = − (x2 + y 2)2 − 2(x2 + y 2 ) dx dy,
D
172 CAPITOLUL 6
unde D este discul x2 + y 2 ≤ 1. Se trece la coordonate polare şi se obţine

Z 1 Z 2π Z 1
4 2

ΦS ( ~v) = − dρ ρ − 2ρ ρ dϕ = −2π (ρ5 − 2ρ3 ) dρ
0 0 0
6
1 4

ρ 2ρ 1 1 2π
= −2π − = −2π − = .
6 4
0 6 2 3
Soluţie 6.23. Pentru parametrizarea suprafeţei folosim coordonatele cilin-

drice.
~n
X
Obţinem 
 x = 4 cos ϕ,
ϕ ∈ 0, π2 ,
S: y = 4 sin ϕ,
 z ∈ [0, 5].
z = z,

Fie M = 0, π2 × [0, 5]. Fluxul este
ZZ ZZ
~rϕ × ~rz
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = ~v · k ~rϕ × ~rz k dϕ dz
S M k ~rϕ × ~rz k
ZZ
= ~v · ( ~rϕ × ~rz ) dϕ dz.
M
Calculăm produsul mixt. Avem

2

z 4 cos ϕ −3 · 16 sin ϕ · z

~v ·( ~rϕ × ~rz ) = −4 sin ϕ 4 cos ϕ 0 = 4z cos ϕ+16 sin ϕ cos ϕ.

0 0 1
Rezultă
ZZ
ΦS ( ~v ) = (4z cos ϕ + 16 sin ϕ cos ϕ) dϕ dz
M
Z Z π Z Z π
5 2
5 2
=4 z dz cos ϕ dϕ + 16 dz sin ϕ cos ϕ dϕ = 90.
0 0 0 0
Soluţie 6.24. Notând A(3, 0, 0), B(0, 3, 0) şi C(0, 0, 6) şi Ω, tetraedrul având
drept feţe planele de coordonate din primul octant şi planul ABC, de ecuaţie
x y z
+ + = 1,
3 3 6
Z
C
Y
x y z
+ + =1
3 3 6 B
x+y =3
B Y
O
O A X
A
X
Figura 6.12: Suprafaţa S Figura 6.13: Domeniul AOB
obţinem pe baza formulei lui Gauss-Ostrogradski

ZZ ZZZ ZZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = div ~v dω = 4y dx dy dz
S Ω Ω
ZZ Z 6−2x−2y ZZ
=4 y dx dy dz = 4 y (6 − 2x − 2y) dx dy
AOB 0 AOB
174 CAPITOLUL 6
Z 3 Z 3−x Z 3
2 (3 − x)3 (3 − x)3
ΦS ( ~v) = 8 dx [(3 − x)y − y ] dy = 8 − dx
0 0 0 2 3
Z 3
3
8 38 (3 − x)4 3
= (3 − x) dx = − =3 .
6 0 6 4 0
Soluţie 6.25.
ZZ ZZZ ZZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = div ~v dω = (3x2 + 3y 2) dx dy dz
S Ω Ω
ZZ Z 2−(x2 +y 2 )
=3 (x2 + y 2 ) dx dy dz
D 0
ZZ

=3 (x2 + y 2 ) 2 − (x2 + y 2 ) dx dy,
D
unde D : x2 + y 2 = 2.
~n
X Y
Se trece la coordonate polare şi se obţine

( √
ρ ∈ [0, 2]
∆:
ϕ ∈ [0, 2π].
Rezultă
ZZ

ΦS ( ~v) = 3 2ρ2 − ρ4 ρ dρ dϕ
∆
Z √ Z Z √ Z
2 2π 2 2π
3 5
=6 ρ dρ dϕ − 3 ρ dρ dϕ
0 0 0 0
1 √ 1 √
= 6 · 2π · ( 2)4 − 3 · 2π · ( 2)6 = 12π − 8π = 4π.
4 6
Soluţie 6.26.
Z
O
X
Y
ZZ ZZZ ZZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = div ~v dω = 2 (1 + y + z) dx dy dz
S Ω Ω
ZZZ
= 2 · VolΩ + 2 (y + z) dx dy dz,
Ω
unde Ω : x2 + y 2 + z 2 ≤ 1.
3
Ştiind că volumul sferei este 4πR3
, se obţine
ZZ Z ZZZ
4π
ΦS ( ~v) = 2 +2 y dx dy dz + 2 z dx dy dz
3 Ω Ω
ZZ Z √1−x2 −z 2 ZZ Z √1−x2 −y2
8π
= +2 dx dz √ y dy + 2 dx dy √ z dy
3 D1 − 1−x2 −z 2 D2 − 1−x2 −y 2
8π
= .
3
176 CAPITOLUL 6
Z
c
O b B
a Y
A
X
Soluţie 6.27.
ZZ ZZZ
ΦS ( ~v) = ~v · ~n dσ = div ~v dω
S Ω
ZZZ ZZ Z c
= z dx dy dz = dx dy z dz
Ω OAB 0
ZZ
c2 c2 ab
= dx dy = · .
2 OAB 2 2
Soluţie 6.28. Suprafaţa cercului din planul bazei Sc ı̂mpreună cu suprafaţa

paraboloidului S mărginesc corpul Ω. Aplicând formula lui Gauss-Ostrogradski
se obţine
ZZ ZZZ
~v · ~n dσ = div ~v dω = 0.
S∪Sc Ω
Dar ZZ ZZ ZZ
~v · ~n dσ = ~v · ~n dσ + ~v · ~n dσ.
S∪Sc S Sc
De aici obţinem că

ZZ ZZ
ΦS ( ~v ) = ~v · ~n dσ = − ~v · ~n dσ.
S Sc
~n
X Y
~n
Pentru suprafaţa Sc versorul normalei este ~n = − ~k. Astfel

ZZ
ΦS ( ~v) = − y 2 ~ı + z 2 ~ + x2 ~k · − ~k dσ
Sc
ZZ ZZ
2
= x dσ = x2 dx dy
Sc Sc
Z 2π Z 1 Z 2π
2 3 1 1 + cos 2ϕ π
= cos ϕ dϕ ρ dρ = dϕ = .
0 0 4 0 2 4
Soluţie 6.29. Curba frontieră a paraboloidului este cercul C : x2 + y 2 = 2.

Acest cerc are parametrizarea
Z
~n
Y
X C
178 CAPITOLUL 6
 √
 x = √ 2 cos ϕ
C: y = 2 sin ϕ ϕ ∈ [0, 2π).

z=0
Pe baza formulei lui Stokes obţinem

ZZ Z Z
rot ~v · ~n dσ = ~v · d ~r = y dx + z dy + x dz
S C C
Z 2π
=− 2 sin2 ϕ dϕ = −2π.
0
Soluţie 6.30. Aplicăm formula lui Stokes
C x+y+z = 2
~n
B Y
Figura 6.14: Suprafaţa S
Z ZZ
~v · d ~r = rot ~v · ~n dσ,
fr(S) S
pentru suprafaţa triunghiului
S : z = 2 − x − y, (x, y) ∈ D,
unde D este mulţimea din planul XOY mărginită de ∆ OAB. Versorul

normalei la suprafaţa S este
1
~n = p −p~ı − q ~ + ~k = √1 ~ı + ~ + ~k .
1 + p2 + q 2 3
Rotorul vectorului ~v este

~ı ~ ~k

∂ ∂ ∂
= −2z~ı − 2x ~ − 2y ~k.

rot ~v =
∂x ∂y ∂z

2
y z 2 x2
Obţinem
ZZ ZZ 1
rot ~v · ~n dσ = −2z~ı − 2x ~ − 2y ~k · √ ~ı + ~ + ~k dσ
S S 3
ZZ
2
= −√ (x + y + z) dσ
3 S
ZZ √
2
= −√ 2 3 dx dy
3 D
= −4 · AriaD
= −8.
Bibliografie
[1] S. CHIRIŢĂ, Probleme de matematici superioare, Editura Didactică

şi pedagogică, Bucureşti, 1989.
[2] A.A. CIUPA, Calcul integral, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.
[3] N. DONCIU, D. FLONDOR, Analiză matematică-culegere de proble-

me, vol. II, Editura ALL EDUCATIONAL S.A., Bucureşti, 1994, 1998.
[4] G.M. FIHTENHOLŢ, Curs de calcul diferenţial şi integral, vol. II şi
III, Editura tehnică, Bucureşti, 1964.
[5] D. FLONDOR, N. DONCIU, Algebră şi analiză matematică -

Culegere de probleme, Vol. 2, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1979.
[6] P. FLONDOR, O. STĂNĂŞILĂ, Lecţii de analiză matematică, Ed-

itura All, Bucureşti, 1993.
[7] I. GAVREA, Calcul Integral şi ecuaţii diferenţiale, Editura Mediamira,

Cluj-Napoca, 2006.
[8] S. GĂINĂ, E. CÂMPU, G. BUCUR, Culegere de probleme de calcul

diferenţial şi integral, Vol. 2, Vol. 3, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966,
1967.
[9] D.M. IVAN, Elemente de calcul integral, Editura Mediamira, Cluj-

Napoca, 2003.
181
182 BIBLIOGRAFIE
[10] P. MARCELLINI, C. SBORDONE, Esercitationi di matematica,

Vol. 2, Liguori Editore, Napoli, 1991.
[11] S. M. NIKOLSKY, A course of Mathematical Analysis, Vol. 2, Mir

Publishers Moscow, 1981.
[12] D. POPA, Calcul integral, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2005.

Calcul Integral Culegere 188pp

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul Integral Culegere 188pp

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CALCUL INTEGRAL

Alexandra Ciupa, Adrian Holhoş

5 Integrale de volum 111

6 Integrale de suprafaţă 143

Prezenta culegere de probleme se adresează studenţilor din anul ı̂ntâi de la

1.1 Noţiuni teoretice

Integrale din funcţii definite pe intervale nemărginite

Definiţie 1.1. Fie I ⊂ R un interval nevid. O funcţie f : I → R se numeşte

Observaţie 1.3. Analog se defineşte

Observaţie 1.5. Folosind Definiţia 1.2 se demonstreză că

Teorema 1.6. [Criteriu de comparaţie]

Teorema 1.7. Fie f : [a, ∞) → R, a > 0, local integrabilă, f (x) ≥ 0, pentru

Observaţie 1.8. Fie P şi Q polinoame. Dacă Q nu se anulează pe [a, ∞) şi

Teorema 1.10 (Criteriul integral al lui Cauchy). Dacă f : [0, ∞) → [0, ∞)

Integrale din funcţii nemărginite ı̂n intervalul de integrare

Definiţie 1.11. Fie f : [a, b) → R, a, b ∈ R, local integrabilă şi nemărginită

Observaţie 1.12. Analog, dacă f : (a, b] → R are pe a punct singular, se

Observaţie 1.13. Folosind Definiţia 1.11 se demonstrează că

este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.

Teorema 1.14. Fie f, g : [a, b) → R având punctul singular b, local integra-

1.31. Să se calculeze

Soluţie 1.2. Avem

Soluţie 1.3. Descompunem funcţia ı̂n fracţii simple:

Soluţie 1.4. Descompunem funcţia ı̂n fracţii simple

Soluţie 1.5. După descompunerea ı̂n fracţii simple, avem

Soluţie 1.6. Căutăm o descompunere ı̂n fracţii simple. Avem

Soluţie 1.7. Cu substituţia x2 = t, obţinem

Soluţie 1.8. Avem

Soluţie 1.9. Pentru studiul convergenţei aplicăm Teorema 1.7:

Soluţie 1.11. Conform Observaţiei 1.12 scriem integrala astfel:

lim xα · f (x) = 1, pentru α = 2.

Rezultă că integrala este convergentă.

Soluţie 1.13. Pentru studiul convergenţei aplicăm Teorema 1.6:

Soluţie 1.15. Avem

Prin ı̂nmulţirea relaţiilor, rezultă:

Soluţie 1.16. a) Aplicăm Teorema 1.7:

Aplicăm Teorema 1.15:

Studiem convergenţa integralei I1 . Avem

Rezultă că I1 este convergentă.

Cu substituţia x = sin t, rezultă:

Soluţie 1.18. Cu substituţia ln x = t, avem

Soluţie 1.19. Punctul x = 1 este singular. Aplicăm Teorema 1.15. Avem

Rezultă că integrala este convergentă.

Soluţie 1.20. Aplicăm Teorema 1.14.

Soluţie 1.21. Punctul x = 0 este singular. Scriem integrala astfel:

Soluţie 1.22. Punctul x = −1 este punct singular. Aplicăm Teorema 1.15:

Rezultă că integrala este convergentă. Avem

Soluţie 1.23. Punctele x = a şi x = b sunt puncte singulare. Din Teorema

Soluţie 1.25. Cu substituţia x = sin t, obţinem

Soluţie 1.26. Avem

Soluţie 1.27. Punctul x = 1 este singular. Avem

Facem substituţia t = tg x şi avem

Pentru x → −1, x > −1 ⇒ t → ∞ şi pentru x → 1, x > 1 ⇒ t → 0.

Prin ı̂nmulţirea relaţiilor rezultă

Rezultă că termenii sunt ı̂n progresie aritmetică. Calculăm raţia:

Rezultă că Ln = L1 + (n − 1)r = π + (n − 1)π = nπ.

Soluţie 1.33. Calculăm

Soluţie 1.34. Studiem convergenţa ı̂n punctul singular x = 0:

Calculăm I1 . Notăm x = 2t şi avem

2.1 Noţiuni teoretice

Definiţie 2.1. Se consideră Y ⊂ R o mulţime nevidă şi [a, b] ⊂ R un interval

se numeşte integrală cu parametru.

Teorema 2.2 (Continuitatea integralei cu parametru). Dacă funcţia de două