Stabilirea variantei optime a tehnologiei de fabricație

În figura 1 este prezentată o piesa executată din oțel turnat. Rugozitatea generala a piesei
este Ra = 12,5 µm

Figura 1. Piesă inelară prevăzută cu două găuri diametral opuse executate pe una din fețele
frontale ale piesei.
În continuare se vor analiza două variante de obținere a piesei finite
Varianta 1
Prelucrările se execută pornind de la un semifabricat turnat în forme temporare.
Operația 1. Strunjire
a) Orientarea și prinderea semifabricatului
1. Strunjire frontală
2. Strunjire cilindrică exterioară
b) Desprins, întors, prins
3. Strunjire frontală
4. Strunjire cilindrică interioară
c) Desprinderea piesei
Operația 2. Găurire
a) Orientarea și prinderea semifabricatului
1. Găurire
b) Desprinderea piesei
 Varianta 2
Prelucrările se execută pornind de la un semifabricat turnat în forme permanente.
Operația 1. Strunjire
a) Orientarea și prinderea semifabricatului
1. Strunjire frontală
2. Strunjire cilindrică exterioară
b) Desprinderea piesei
Operația 2. Strunjire
a) Orientarea și prinderea semifabricatului
1. Strunjire frontală
2. Strunjire cilindrică interioară
b) Desprinderea piesei
Operația 3. Găurire
a) Orientarea și prinderea semifabricatului
1. Găurire
b) Desprinderea piesei

Se observă că ambele variante conțin aceleași prelucrări, grupate în mod diferit.

Varianta 1 a respectat principiul concentrării operațiilor. Tehnologia de fabricație
are mai puține operații, fiecare operație putând avea mai multe faze. Tehnologia
rezultată este specifică producțiilor de serie mică.
Varianta 2 a respectat principiul diferențierii operațiilor. Tehnologia de fabricație
are mai multe operații, fiecare operație putând avea mai puține faze. Tehnologia
rezultată este specifică producțiilor de serie mare.
Modul de grupare al prelucrărilor în operații influențează costul piesei.
De exemplu, timpul necesar reglarii sculei la cotă este mult mai mare decât timpul
necesar prinderii și desprinderii piesei. Prin urmare, costul unei operații care
necesită reglări multiple ale sculelor la cotă va fi mai mare decât costul cumulat al
mai multor operații care necesită, fiecare în parte, un număr mai mic de reglaje
ale sculelor la cotă.
Pentru stabilirea variantei optime a tehnologiei de fabricație se iau în considerare
și cheltuielile pentru pregătirea fabricatiei.
Pentru cazul prezentat, cheltuielile necesare pregătirii fabricației pentru varianta
1 sunt mai mici decât cele pentru varianta 2. (Costul formei temporare este mult
mai mic decât costul formei permanente).
Dacă se reprezintă dependența dintre cost și numărul de bucăți pentru cele două
variante analizate, graficul rezultat va avea aspectul prezentat în figura 2.

Figura 2. Stabilirea variantei optime în funcție de numărul de piese N

Pentru N > ncr se alege Varianta 2, pentru N < ncr se alege Varianta 1
ncr – numărul critic de piese pentru care costul C este același, indiferent de
varianta analizată