CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

Suport teoretic

Managementul preoperatoriu a pacientului chirurgical.

Elena Bedicov,
Grad didactic superior

1
 Managementul preoperatoriu a pacientului chirurgical.

Planul lecţiei

1. Perioada preoperatorie. Definiţie, scop, sarcini.

2. Explorarea pacientului chirurgical.
3. Pregătirea pacientului pentru operaţie:
- programată
- urgentă
4. Particularităţile pregătirii preoperatorii a copilului şi a pacientului în etate.

1. Perioada preoperatorie. Definiţie, scop, sarcini.

Perioada preoperatorie este intervalul cuprins între momentul internării în
staţionarul chirurgical (adresării la medicul chirurg) şi până la executarea operaţiei.
Ea se împarte în:
1. Perioada de diagnostic – în care se precizează diagnosticul, se determină
starea organelor, indicaţiile pentru operaţie.
2. Perioada pregătirii preoperatorii – perioada de ameliorare a stării organelor
şi sistemelor principale, în patologii concomitente etc.
Durata perioadei preoperatorii variază în funcţie de gradul de urgenţă, de starea
bolnavului şi de gravitatea operaţiei şi poate dura de la câteva minute, ore (în plăgi
ale cordului, apendicită acută, ulcer gastric perforant, sarcină ectopică, lezarea
organelor cavitare, etc.) până la multe zile – proces purulent la plămâni, vicii
cardiace, etc.
Scopul principal al perioadei preoperatorii constă în:
1. Reducerea la minimum al riscului intervenţiei chirurgicale.
2. Profilaxia complicaţiilor postoperatorii.

2
2. Explorarea pacientului chirurgical.
Pentru operaţii programate bolnavii se investighează de către medicul de
familie şi medicul chirurg din CMF cu participarea a/m de familie, iar în stări mai
urgente în staţionarul chirurgical.
Schema fişei de observaţie a bolnavului chirurgical nu diferă considerabil de fişa
unui bolnav de boli interne.
Schema fişei de observaţie a bolnavului chirurgical
1. Datele de identitate.
2. Datele subiective.
a) acuzele în prezent;
b) anamneza bolii (anamnes morbis)
c) anamneza vieţii (anamnes vitae);
3. Examinarea obiectivă:inspecţia, palparea, percuţia, auscultaţia, determinarea
Ps, TA, T°, FR, Status localis etc.
4. Examinări paraclinice:
- analiza generală a sângelui,
- analiza generală a urinei,
- analiza materiilor fecale pentru ouăle de helminţi,
- examinări biochimice a sângelui,
- determinarea timpului de sângerare şi de coagulare a sângelui
(coagulograma),
- microreacţia de sedimentare a sângelui,
- determinarea grupei sangvine şi a factorului Rh.
5. Examinarea radiologică – microradiografia.
R-grafia, R-scopia, tomografia compiuterizată, RMN, etc.
6. Examinarea endoscopică – esofagografia, duodenoscopia, colonoscopia,
bronhoscopia, etc.
7. Examinarea funcţională – spirografia, spirometria, electroencefalografia,
electrocardiografia, etc.
8. Examinarea ecografică – USG a diferitor regiuni ale corpului.
9. Examinarea morfologică – colectarea punctatelor, a materialului pentru
biopsie şi examinarea citologică a materialului cercetat.
10.Sanarea focarelor cronice de infecţie (la medicul stomatolog, ORL)
11.Stabilirea diagnosticului medical.
După stabilirea diagnosticului medicul chirurg din CMF scrie îndreptare
bolnavului în secţia de chirurgie din sectorul dat.
În cazul depistării patologiilor concomitente la domiciliu sau în staţionar se
tratează această patologie pentru a duce la normă starea bolnavului.

3
 A/m îi revine un rol foarte important în pregătirea corectă pentru operaţie atît
în sectorul primar cît şi în secţiile de profil chirurgical. Ea îndeplineşte cu stricteţe
indicaţiile medicilor, pregăteşte bolnavii pentru diverse examinări, supraveghează
starea lor de sănătate, aplică tehnici de asistenţă de urgenţă de tratament şi îngrijire.
A/m aplică tehnici de comunicare cu bolnavii, îndeplineşte rolul de consilier în
pregătirea eficientă a bolnavilor pentru intervenţii chirurgicale.

3. Pregătirea bolnavilor de operaţie programată

Dacă bolnavul a fost examinat în CMF, şi nu necesită tratament preoperatoriu
el se internează în staţionar în ajunul operaţiei.
Dacă necesită examinarea şi pregătirea preoperatorie în staţionar este internat cu
mult înainte. Schema examinării rămîne aceeaşi (vezi mai sus)
A/m care îl primeşte trebuie să fie o gazdă bună şi atentă. Bolnavul va fi
examenat la pediculoză, vor fi examinate tegumentele, apoi condus în salonul bine
aerisit, luminos cu t0 20-22 0C.
Pregătindu-l de operaţie personalul medical trebuie să ţină cont de starea
bolnavului, să examineze toate organelor conform sistemelor pentru
diagnosticarea patologiei de bază şi patologiilor concomitente.
A/m recoltează toate probele de laborator indicate de medic, însoţeşte
bolnavii la toate investigaţiile preoperatorii şi introduce în fişa medicală buletinele
de analiză.
În cazul în care se bănuieşte riscul infecţiei postoperatorii, se va începe tratamentul
preoperatoriu cu antibiotice cu 48-24 ore înaintea intervenţiei.
Sistemul nervos
Se referă atît la bolnavii fără risc cît şi celor cu risc chirurgical.
Trebuie de înlăturat toţi factorii negativi vizuali, auditivi, olfactivi, etc.
Tratarea suferinţelor psihice în legătură cu boala – administrarea calmantelor,
preparatelor de brom, somnifere, tranchilizante etc..
Medicul trebuie să cruţe sistemul nervos al bolnavului. Personalul medical trebuie
să dea dovadă de profesionalism şi responsabilitate. Uneori sunt suficiente cîteva
cuvinte pentru ca să spulbere îndoielile chinuitoare ale bolnavilor ce se pregătesc
pentru operaţie. Sunt recomandate discuţii înconjurătoare cu bolnavii, lămurirea
asupra operaţiei, anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.
Informaţia asistentului medical trebuie să coincidă cu cea a medicului curant, ca să
nu trezească neîncrederea la bolnav. A/m va avea grijă ca fişa de observaţie să nu
nimerească la bolnav, mai ales cei cu afecţiuni incurabile.
Sistemul cardiovascular:

4
 Se examinează bolnavii pentru a depista afecţiuni cardiace – boala
ischemică, boala hipertensivă etc. Se determină Ps, TA, ECG, analiza generală a
sîngelui. În cazul descoperirii patologiei se indică tratamentul de corecţie. Avînd în
vedere că operaţiile majore sunt însoţite de hemoragii considerabile ce poate duce
la anemii acute, trebuie lichidate fenomenele de anemii înainte de operaţie,
ameliorarea compoziţiei sîngelui şi ameliorarea funcţiilor organelor
hematopoietice. Se indică transfuzii de sînge, plasmă, masă eritrocitară,
substituenţii sîngelui.
Sistemul respirator:
Una din cauzele mortalităţii postoperatorii sunt complicaţiile pulmonare.
Pregătirea căilor respiratorii pentru operaţie prevede lichidarea bronşitelor acute,
proceselor inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, ale sinusurilor paranazale
(rinită, sinuzită, etc.). Se determină capacitatea vitală a plămînilor, spirografia, etc.
Activitatea respiratorie şi ridicarea bolnavului la timp din pat asigură profilaxia
complicaţiilor pulmonare. E bine venită în acest scop gimnastica respiratorie
curativă.
Sistemul digestiv:
Cavitatea bucală conţine o floră bacteriană variată, bogată în microbi
patogeni, numărul cărora sporeşte considerabil în tonzilite cronice, carie dentară,
sinuzite cronice. De aceea o mare atenţie se atrage sanării cavităţii bucale –
tratamentul cariei şi gingivitelor, tratamentul şi sanarea mucoasei nazo-faringelui.
Se face tratamentul medicamentos al gastritelor, maladiei ulceroase, colitei, etc.
Se face dehelmintarea bolnavilor afectaţi de diferiţi helminţi.
Se examinează funcţiile ficatului. În tulburările funcţiilor ficatului riscul operaţiei
sporeşte. Sunt indicate vitaminele gr. C, B12, glucoză pentru a spori rezerva de
glicogen în ficat.
Sistemul urogenital:
Administrarea preoperatorie a multor medicamente lichide, transfuzii de
sînge sporeşte efortul rinichilor. De aceea se face o explorare minuţioasă a
funcţiilor lor.
Se face analiza generală a urinei dacă e necesar proba Zimniţchii, azotul rezidual.
Dacă e necesar se fac alte explorări – urografia, cistoscopia, etc. Femeile
obligatoriu trec examenul ginecologic. În timpul operaţiei se exclude ciclul
menstrual pentru a preveni hemoragiile.
Pregătirea bolnavului în ajun de operaţie:
În ajun de operaţie bolnavul serveşte o cină uşoară pe la ora 17 00, face o baie
igienică. Dacă operaţia necesită golirea intestinului se fac clisme evacuatore. După
clistere se face toaleta intimă, se schimbă lenjeria de pat şi de corp. Dacă bolnavul
5
nu poate primi duşul, se va face toaleta parţială a corpului. După ce îşi satisface
toate nevoile la veceu se culcă în pat. La orele 2200 se face premedicaţia serală:
1. Un somnifer – Luminal; Barbital; Radiodorm;
2. Un tranchilizant - Eleniu; Seduxen; Tazepam; Fenazepam;
3. Un antihistaminic – Suprastim; Taveghil; Clemastin; Claritin.
Dacă bolnavul foloseşte medicamente cardiotonice, hipotensive, insulină, hormoni,
atunci a/m va avea grijă ca aceste preparate să fie administrate în ajunul operaţiei şi
în ziua operaţiei.
Pregătirea bolnavului în ziua operaţiei
Este bine ca bolnavul să nu fie trezit devreme în această zi, mai ales că este
sub influenţa premedicaţiei serale.
Dacă este prescris golirea intestinului se fac clisme evacuatoare pînă la apă curată
cu 2 ore înainte de intervenţie. În stenoza pilorică se va face lavajul gastric.
Femeile îşi vor scoate acele din păr şi îşi vor lega părul cu o basma. Se vor scoate
toate bijuteriile din jurul gîtului, inelele de pe degete, ceasul de pe antebraţ.
A/m se va îngriji de păstrarea acestor obiecte pînă cînd bolnavul îşi revine în salon.
În cazul în care operaţia urmează a se efectua în zona piloasă, cu o oră înainte de
operaţie se rade părul pe o suprafaţă vastă (10-15 cm mai mare faţă de limitele
inciziei). După raderea părului pielea se spală cu apă caldă şi săpun, se
dezinfectează cu alcool de 700.
Înainte de a fi transportat în sala de operaţie bolnavului se propune să se urineze,
iar cei care din diferite motive nu se pot urina, vor fi sondaţi şi li se va lăsa sonda
(preferabil Foley) în vezică la care se va adapta un colector urinar.
Cu 30-40 min. înainte de operaţie se face premedicaţia matinală (sol. Atropin +
sol. Promedol + sol. Dimedrol ori alt antihistaminic).
Bolnavul se dezbracă se culcă pe brancardă(cărucior) se înveleşte cu o plapumă
călduroasă, se transportă în sala de operaţie cu capul înainte. Împreună cu bolnavul
se transportă fişa medicală, clişeurile roentghenologice (dacă există), bandajele
elastice.

Pregătirea pentru operaţie urgentă, extrem de urgentă.

Schema de pregătire a bolnavului pentru operaţii urgente se schimbă cu
mult, în legătură cu indicaţiile de importanţă vitală.
Se culege o anamneză scurtă, se face un examen general, palparea, percuţia,
auscultaţia. Se fac examinările paraclinice stricte a sîngelui, a urinei, ECG,
Roentghenografia sau Radioscopia, unele investigaţii în indicaţii speciale. După
stabilirea diagnosticului se face toaleta sanitară totală sau parţială în funcţie de
starea bolnavului şi de indicaţiile de urgenţă a operaţiei. Dacă nu se dispune de
6
timp se şterg cu buretele părţilor murdare ale corpului, se rade părul din cîmpul
operator. Conţinutul stomacului supraîncărcat se evacuează prin lavajul gastric,
clisma evacuatoare nu se face. Dacă bolnavul nu poate să se urineze se face
sondajul vezical.
În operaţiile extrem de urgente se fac numai examinările strict necesare
pentru a diagnostica starea bolnavului. În cazurile clare se face decompresia
stomacului, se rade parul din cîmpul operator şi se transportă în sala de operaţii.

4.Particularităţile pregătirii preoperatorii a copilului şi a pacientului în etate.

Particularităţile pregătirii copiilor pentru operaţie.

Comportarea corectă atentă a personalului medical faţă de copilul bolnav
constituie condiţia principală a însănătoşirii lui rapide.
E necesar de accentuat că intervenţiile chirurgicale la copii nu se vor face fără
acordul părinţilor. Ei sînt obligaţi să semneze acordul în fişa de observaţie.
Părinţilor li se va lămuri în ce constă operaţia, gradul de gravitate, riscul şi
rezultatele posibile. Excepţie se face doar în cazul operaţiilor urgente, dacă părinţii
lipsesc. In asemenea cazuri se creează un consiliu compus din cel puţin doi medici.
Şeful secţiei şi medicul şef al spitalului trebuie să fie informaţi de hotărârea luată.
Pregătirea preoperatorie la copii depinde de caracterul afecţiunii, operaţiei, vîrsta şi
starea generală.
Intervenţiile chirurgicale complicate necesită un examen medical detaliat.
Factorul psihologic joacă un rol foarte important în pregătire de operaţie. Aici sunt
antrenaţi părinţii, educatorii, prietenii, personalul medical.
Copii sugari vor fi alimentaţi în ajun de operaţie pînă la ora 2200, copii mai mari
pot primi o cină uşoară la orele 17°°. Nu se administrează purgative.
În ajun de operaţie se face o clismă evacuatoare(dacă este necesar), baie igienică şi
premedicaţia.
Dimineaţa pe stomacul gol se transportă în sala de operaţie.
În cazul operaţiei programate părinţii prezintă certificat de la medicul de familie că
copilul nu a fost în contact cu bolnavii infecţioşi în ultimele 21 zile şi calendarul
vaccinelor.
Particularităţile pregătirii preoperatorii a pacientului în etate
După 65 de ani vorbim despre pacienţi vârstnici cu risc crescut al
intervenţiilor chirurgicale. Particularitățile de pregătire preoperatorie a bolnavilor
vârstnici izvorăsc din caracterele fiziologice și patologice ale vârstei înaintate.
Acestea se rezumă la următoarele:
- scăderea forțelor de rezervă ale organismului;

7
- reducerea până la dispariție a capacității de acomodare;
- diminuarea capacității de regenerare a țesuturilor;
- reducerea sau dispariția imunității active față de infecții;
- sensibilitate față de tulburările hidro-electrolitice;
- frecvența bolilor degenerative ca: arteroscleroza, boli articulare, osteoporoza.
La pacientul vârstnic, bolile pot evolua atipic, cu simptomatologie puțin
zgomotoasă sau atipică față de adult. Majoritatea problemelor de îngrijire a
vârstnicilor izvorăsc din incapacitatea lor de a se adapta. În spital, unii pacienți în
vârstă se simt anxioși sau agitați, datorită tulburărilor nervoase pe care le prezintă
în cadrul aterosclerozei cerebrale. Mulți vârstnici prezintă tulburări de memorie.
Asistenta medicală va avea un comportament aparte, va da dovadă de delicatețe și
răbdare; va pregăti psihic bolnavul pentru investigații și tratament.

Bibliografia:
1. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău, 2004;
2. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004;
3. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău, 2009;
4. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău, 2008;
5. Spînu A., Chirurgie,Tip. Centrală, Chişinău, 2000;
6. Daşchevici S., Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti 1998;
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, ed. Medicală, Bucureşti,
1998;
9. Standarde/protocoale a deprinderilor practice, CNMF, Chişinău, 2008;

10. Гудумак Е., Бенеа Т., Головин Б., Крецу Е., Практическое

руководство по оказанию первой медицинской помощи и уходу за

хирургическими больными, red. A.Levinţa, Kишинэу, 2005;

11. Titircă L., Urgenţele medicochirurgicale, Bucureşti, 2005.

8
9