CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI

FARMACIE “R. PACALO”

SUPORT DE CURS

PERIOADA INTERVENŢIEI CHIRURGICALE

Profesor
ELENA Bedicov
 PRELEGERE

PERIOADA INTERVENŢIEI CHIRURGICALE

1. Noţiune de intervenţie chirurgicală, tipurile intervenţiilor

chirurgicale.
2. Funcţiile de serviciu ale asistentului medical de operaţie.
3. Regulile de comportare în sala de operaţie. Asepsia în timpul operaţiei.
Tehnica securităţii în sala de operaţie.
4. Poziţiile bolnavului pe masa de operaţie.
5. Instrumentarul chirurgical. Clasificarea.

1. Noţiune de intervenţie chirurgicală, tipurile intervenţiilor

chirurgicale.
Intervenţia chirurgicală – este acţiunea mecanică exercitată asupra
ţesuturilor şi organelor bolnavului cu scop de aplicare a tratamentului sau
cu scop de diagnostic.

Toate operaţiile se împart în :

1. Sângerânde – se încalcă integritatea pielii şi mucoaselor în care se face
hemostaza şi se aplică suturi (colecistectomia, apendicectomia ).
2. Nesângerânde – în care nu se încalcă integritatea tegumentelor
(reducerea luxaţiilor, repunerea manuală a fragmentelor osoase ).

După caracterul intervenţiilor:

1. Curative – sînt cele mai frecvente (rezecţia stomacală,
adenomectomia, etc.)
2. De diagnostic – biopsia, laparoscopia, puncţia pleurală abdominală,
articulară, etc.

După tipul intervenţiei :

1. Radicale – au scopul de a vindeca prin înlăturarea focarului ori a
organului lezat (apendectomia, splinectomia)
2. Paliative – se alină suferinţele cînd nu e posibilă vindecarea (ex. În
cancer avansat - gastrostomia, colostomia, etc.)

După gradul de urgenţă se împart :

1. Programate – pot fi amânate şi executate în orice timp fără a dăuna
sănătatea bolnavului (herniotomia, operaţii plastice, cosmetice.)
2. Urgente – sunt acelea care nu pot fi amânate pe timp îndelungat din
cauza evoluţiei accelerate ale bolii (se pregăteşte bolnavul pentru
operaţie intr-o perioadă minimală de timp 1-2 zile)
3. Extrem de urgente (Imediate) – care trebuie efectuate fără nici o
întârziere, amânarea lor cu câteva ore, ori cu câteva minute - uneori
pune în pericol viaţa bolnavului – operaţii în hemoragii, asfixie,
perforările organelor interne.

2. Funcţiile de serviciu ale asistentului medical de operaţie.

Operaţia chirurgicală solicită condiţii speciale care pot fi create numai

într-un bloc operator bine amenajat (chirurgie, urologie, OMF, ORL,
ginecologie ).
Operaţia chirurgicală poate fi efectuată numai de o echipă operatoare
din care fac parte: medicul chirurg, asistentul medicului, a/m de operaţie,
infirmiera.
Dacă se aplică narcoza generală se va include şi echipa de anestezişti.
Aşa dar o intervenţia chirurgicală complicată se efectuează de un
personal medical numeros, reuşita ei fiind determinată în mare parte de
organizarea şi de buna înţelegere dintre membrii echipei.
A/m de operaţii îi revin toate sarcinile de pregătire a sălii de operaţie
pentru lucru. Ea supraveghează munca personalului medical şi raportează
chirurgului despre încălcarea regulilor de asepsie din partea celor prezenţi
la operaţie (studenţi, medici, etc.).
Obligaţia principală a a/m de operaţii este deservirea chirurgului cu
instrumente şi materialul necesar în cursul operaţiei. A/m trebuie să
controleze starea instrumentelor. Instrumentele se oferă în 2 moduri :
- direct în mâna chirurgului ;
- î-l plasează la îndemâna chirurgului să-l ia singur ;
Instrumentele se oferă atent pentru a nu răni mâna chirurgului. In
majoritatea cazurilor chirurgul nu se uită la instrumentele care i se oferă.
De aceia a/m este obligată să cunoască perfect tehnica operaţiei în
întregime.
Dacă în cursul operaţiei instrumentul s-a atins de vre-un obiect
nesteril el trebuie îndepărtat, iar medicul trebuie informat.
A/m este obligată să vegheze cursul operaţiei, ca să nu rămână în
rană şerveţele de tifon, tampoane, instrumente. Pentru aceasta
tampoanele mici se servesc numai cu porttamponul. Meşele mari se
numără la începutul operaţiei şi la începutul suturării plăgii.

3. Regulile de comportare în sala de operaţie. Asepsia în timpul

operaţiei. Tehnica securităţii în sala de operaţie.

Pentru a efectua intervenţia chirurgicală este necesară

1. Pregătirea corectă a participanţilor la operaţie ;
2. Izolarea la timp a plăgii ;
3. Materialul de pansament, instrumentele murdare să fie înlăturate la
timp ;
4. Schimbarea la timp a mănuşii defectate ;
5. Dacă la chirurg este faţa transpirată atunci infirmiera îi şterge cu un
tampon picăturile de transpiraţie ;
6. Dacă chirurgul sau ceilalţi participanţi sau atins de obiecte nesterile,
se va înfăşa acest loc cu un scutec steril sau se schimbă echipamentul.
7. Toţi participanţii la intervenţie şă se afle la distanţa de 1m de la masa
sterilă ;
8. La anumite etape ale operaţiei se va efectua prelucrarea mănuşilor cu
sol. antiseptice ex. sol. Alcool etilic 70%, sol. sol. Clorhexidină;
9. În sală nu se vorbeşte tare şi mult, numai strictul necesar ;
10.Mişcarea personalului prin sala de operaţie nu se permite.

Volumul de lucru la sfârşitul operaţiei :

1. A/m strânge materialul de sutură rămas nefolosit, infirmiera deschide

borcănaşele şi le pune la păstrare ;
2. Materialul de pansament, lenjeria de operaţie nefolosită se aşează din
nou în casoletă şi se trimite la sterilizare ;
3. Instrumentele nefolosite se pun din nou la sterilizare ;
4. Instrumentele folosite se numără, se pregătesc pentru sterilizare;
5. Lenjeria de operaţii se controlează să nu rămână instrumente pe ele,
se aleg după felul lor (scutece la scutece, cearşafuri la cearşafuri, etc.)
se pun în saci şi se trimit la spălare. Lenjeria de operaţie se spală
deosebit de alte materiale ale spitalului ;
6. Materialul de pansament folosit se strânge în saci de hârtie şi se arde ;
7. Se face curăţenia definitivă la sfârşitul zilei de lucru şi se introduce
lampa de cuarţ.

4. Poziţiile bolnavului pe masa de operaţie.

1. POZIŢIE ORIZONTALĂ: (decubit dorsal) – este folosită cea mai

frecvent pentru operaţiile în cavitatea abdominală, cutia toracică,
membre, gît, faţă. Bolnavul se fixează de masă cu ajutorul centurilor
speciale. Deasupra capului se fixează un arc metalic acoperit cu un
cearşaf steril pentru delimitarea câmpului operator de căile
respiratorii.
2. POZIŢIE ÎN DECUBIT LATERAL: se fac operaţiile la rinichi, unele
operaţii la cutia toracică, la membre, la coloana vertebrală. Sub
regiunea lombară se introduce un sul, piciorul de deasupra se îndoaie
în articulaţii, cel de desubt se întinde.
3. POZIŢIA PE ABDOMEN : (decubit ventral) în operaţii la coloana
vertebrală, pe fese, cutia craniană posterioară.
4. POZIŢIA PERINEALĂ – (ginecologică) în operaţia în regiunea anusului
şi vaginului.

5. Instrumentarul chirurgical. Clasificarea.

Instrumentele chirurgicale folosite pentru operaţie se împart în 2 grupe

mari :
1. Instrumentele generale – necesare pentru toate tipurile de operaţii.
2. Instrumentele speciale – folosite numai pentru anumite operaţii ex.
abdominale; oftalmologice; ginecologice;

Toate instrumentele chirurgicale se împart în:

1. Instrumente pentru deschiderea ţesuturilor moi:

bisturiu; foarfece; cuţit pentru amputaţie; linguriţă de chiuretaj; ace
chirurgicale.
2. Instrumente pentru deschiderea ţesuturilor tari :
Linguriţă osoasă; spatula Buialschii; daltă plată şi scobită; osteom;
ciupitoare de oase.

3. Instrumente pentru fixare şi hemostază :

Diferite pense hemostatice – Coher; Bilirot; Moschito, pense
chirurgicale şi anatomice: pense tari; ecrazoare; pense de fixat
Farabef; Feodorov; raci; cornţang; pensă pentru limbă.

4. Instrumente pentru îndepărtarea marginilor plăgii :

Depărtătorul de plagă Farabef depărtătoare cu 1 şi mai mulţi dinţi;
oglinzi hepatice şi abdominale; specul rectal. :

5. Instrumente pentru protejarea de diferite leziuni :

Spatula Reverden; sonda canelată; sonda Coher.

6. Instrumentele de unire a ţesuturilor :

Se folosesc pentru aplicarea suturilor.
Aici se referă portacul cu diferite ace: ace traumatice.