Mai jos, putem vedea un Exemplu de proiect

I. Automate programabile
1.1 Prezentare generală a automatelor programabile
Automatele programabile (Programmable Logic Controllers – PLCs) sunt sisteme special
proiectate pentru controlul proceselor. Ele fac parte din marea familie a sistemelor de
control distribuite, cu acţiune în timp real. Hardware-ul unui automat programabil constă într-o
unitate centrală (UC) bazată pe microprocesor (sau microcontroller), o memorie, un număr de
puncte de intrare (prin care se primesc intrările de la senzori şi de la operator), un număr de
puncte de ieşire (prin care sunt comandate elementele de execuţie şi sunt transmise semnalizările
spre operator) şi interfeţe seriale şi/ sau paralele pentru conectarea automatului programabil cu
dispozitive de programare, cu calculatoare PC, sau cu alte automate programabile. Automatele
programabile sunt construite sub forma unor module de dimensiuni tipizate care se instalează în
sloturile unui sertar de bază (rack, base). Aceste sertare de bază/ rack-uri au rolul de a încorpora
în sloturile lor mai multe module din configuraţia sistemului într-o formă compactă şi de a
asigura comunicaţia între acestea. Unele rack-uri încorporează şi sursele de alimentare necesare
funcţionării modulelor (24 V). Alte modele de sertare de bază nu conţin aceste surse, dar permit
instalarea unor module ce conţin aceste surse. De asemenea, unele automate programabile nu
necesită modul de interfaţare, întrucât modulul UC încorporează şi circuitele de interfaţă.
Automatele programabile pe lângă conexiunile cu instrumente de măsură şi senzorii din procesul
de automatizare, vor trebui să permită comanda întregului proces şi ceea ce este şi important, să
comunice operatorului stările procesului prin semnale vizuale şi sunet şi/ sau printr-o reţea de
comunicaţie.
În sens general, prin automat vom înţelege un sistem tehnic ce funcţionează fără intervenţia
directă a omului. Fără îndoială omul intervine în procesele de proiectare, realizare, exploatare şi
depanare ale automatelor. Un automat programabil are rolul unui “calculator” specializat care
realizează funcţii de control de o mare diversitate de tipuri şi nivele de complexitate. Iniţial,
varianta engleză pentru denumire era de PC dar datorita necesităţii unei diferenţieri clare a apărut
denumirea de Programmable Logic Controller (PLC). PLC are o secvenţa de cod de program
care rulează în bucla permanenta şi care scanează porturile de intrare pentru a depista
combinaţiile de semnale care vor modifica starea porturilor de ieşire, vezi figura 1.1.

Figura 1.1 Etapele de funcţionare a unui PLC

La începutul revoluţiei industriale, în special în perioada anilor ’60, ’70, releele electromagnetice
erau folosite la automatizarea proceselor sau a panourilor de automatizare, lucru ce necesita o
densitate de cabluri foarte mare pentru interconectarea releelor. În anumite cazuri panoul de
automatizare acoperea un perete întreg. Descoperirea unei erori în sistemul de automatizare
necesita foarte mult timp, cu atât mai mult cu cât creşte şi complexitatea instalaţiei de
automatizare. Odată cu apariţia automatului programabil, s-au schimbat foarte multe în
proiectarea sistemelor de control automate.

1.2 Sisteme automate – Scurt istoric

Războiul de ţesut cu cartele perforate, primul sistem de conducere automată cu evenimente
discrete, a fost inventat de Joseph-Marie Charles Jacquard în 1800.
Primul sistem de reglare automată, în sens modern, a folosit regulatorul mecanic centrifugal al
lui James Watt (1769) prezentat în figura 1.2, aparat care regla automat viteza unei maşini cu
aburi cu ajutorul unui robinet de reglare a debitului de abur. Creşterea vitezei maşinii cu aburi
provoca ridicarea bilelor datorită forţei centrifuge. Are loc o reacţie negativă care închide
robinetul aducând viteza la valoarea dorită de referinţă. Acest tip de regulator este folosit şi
astăzi. Analiza făcută de Clark Maxwell acestui sistem în 1868 a condus la primul criteriu de
stabilitate a sistemelor care solicita prezenţa polilor sistemului cu bucla închisă în semiplanul
stâng.

Figura 1.2 Regulatorul centrifugal al lui Watt

George Boole reprezintă logica sub formă matematică în 1847. Termostatul cu bimetal a fost
inventat de Al Butz, cel care a pus bazele companiei Honeywell în 1885. Harold Stephen Black a
inventat în 1923 primul amplificator electronic cu reacţie negativă (acordarea brevetului de
invenţie a durat nouă ani deoarece specialiştii nu credeau că sistemul funcţionează), iar Hendrik
Wade Bode a pus bazele teoriei sistemelor cu reacţie.
În cel de al doilea război mondial s-a inventat pilotul automat (primul pilot automat inventat de
Honeywell a fost produs în peste 110000 exemplare), servo - sisteme de urmărire a poziţiei
pentru nave şi tunuri, regulatorul PID şi s-a introdus metoda de analiză bazată pe modelele
funcţionale (modele caracterizate de funcţia de transfer) şi criteriul de stabilitate Nyquist.
Metoda locului rădăcinilor a lui Evans a apărut în anii ’50 odată cu conducerea optimală şi
conducerea adaptivă. Conducerea numerică directă şi modele cu variabile de stare au fost
folosite începând cu anii 1960. Între anii 1970 şi 1980 au apărut sistemele de conducere cu
microcalculatoare, cu automate programabile logice, sistemele de conducere distribuite şi
tehnologia de autoacordare şi acordare a regulatoarelor.
În 1903 Nicola Tesla, un iugoslav care lucra pentru Thomas Edison, a patentat circuitele logice
electrice, numite porţi sau comutatoare. Alan Turing a publicat în 1936 un articol în care descria
maşina Turing. Studii intensive asupra automatelor finite, uneori cunoscute sub numele de
maşini secvenţiale, au fost efectuate în anii 1950. Carl Adam Petri a elaborat modelul pentru
sistemele discrete în 1962. La sfârşitul anilor ’60, mai precis în 1968, Compania General Motors
(prin Divizia Hydramatic) a elaborat specificaţiile de proiectare pentru un calculator industrial ce
urma să înlocuiască controlul pe bază de relee din industria de maşini. Noul sistem de control
trebuia să îndeplinească următoarele cerinţe:
 să ofere o modalitate simplă de programare a aplicaţiilor, să poată fi utilizat în
mediile industriale (variaţii de temperatură, tensiuni de alimentare variabile);
 modificările de program să nu implice modificări structurale;
 să aibă dimensiuni reduse, siguranţă în funcţionare, robusteţe;
 costurile de întreţinere să fie reduse.
Între anii 1970 şi 1980 au apărut sistemele de conducere cu microcalculatoare, cu automate
programabile şi sistemele de conducere distribuite. Modul de programare era complicat şi
necesita persoane foarte bine pregătite în programare pentru a efectua schimbări. Primele
îmbunătăţiri au încercat rezolvarea acestor probleme prin oferirea unor automate mai
“prietenoase”. Prin introducerea microprocesoarelor în 1978 a crescut puterea de operare
concomitent cu scăderea preţului de cost. În anii ’80 se ajunge astfel la o creştere exponenţiala a
utilizării automatelor programabile în cadrul diverselor domenii. Unele companii de produse
electronice sau calculatoare pot constata ca vânzarea de automate programabile reprezintă cea
mai buna afacere. Piaţa de automate programabile ajunge de la o cifra de 580 milioane de $ în
1978 şi la 1 miliard în 1990 şi continua sa crească după aceea. Automatele programabile
înlocuiesc diverse alte dispozitive de conducere şi ajung sa fie utilizate în tot mai multe domenii
de activitate.

1.3 Avantajele şi dezavantajele automatelor programabile

Avantajele utilizătii automatelor programabile sunt următoarele:
 Flexibilitate - în trecut era nevoie pentru fiecare dispozitiv care trebuia controlat,
de câte un automat care sa-l conducă. Datorită automatelor programabile este posibilă
conducerea concomitentă a multor dispozitive folosind un singur automat.
 Implementarea schimbărilor şi corecţia erorilor - în logica cablată, era nevoie
de timp în cazul unei schimbări sau în corecţia unei erori. Prin utilizarea automatelor
programabile aceste schimbări sau corecţii pot fi efectuate foarte uşor în program.
 Cost redus - la acest cost s-a ajuns în decursul timpului şi astfel poate fi
achiziţionat un automat cu numeroase funcţionalităţî: timere, numărătoare şi alte funcţii,
pentru sume pornind de la câteva sute de dolari.
 Posibilitatea de testare - programul poate fi rulat şi evaluat înainte de a fi instalat
pe automat pentru a realiza funcţionalitatea dorită. Astfel, pot fi evaluate cu costuri foarte
mici erorile care apar, precum şi posibilităţile de îmbunătăţire a programului.
 Viteza de operare - este dependentă de timpul de scanare al intrărilor, timp care
în prezent este de domeniul milisecundelor.
......................................
...........................................
III. Aplicatie de control a funcţionalitaţilor unui garaj
Pentru realizarea practică a acestei lucrări s-au folosit mai multe echipamente hardware:
 PLC Zelio
 sursă de alimentare cu 24 VDC
 senzori optic / magnetic
 motor de execuţie
 leduri
În cele ce urmează mai jos vor fi prezentate caracteristicile tehnice ale fiecărui echipament
hardware care s-a folosit pentru realizarea acestei lucrării.

3.1 Zelio Logic SR3 B261 BD

Releele inteligente sunt concepute ca să simplifice cablajul electric al soluţiilor inteligente. Un
releu inteligent este foarte uşor de implementat. Flexibilitatea şi performanţa sa ridicată permit
utilizatorilor să facă economii semnificative de timp şi bani. Automatele Programabile sunt
echipamente destinate conducerii automate a proceselor industriale, ele pot înlocui
automatizările discrete ce utilizează o comandă realizată cu elemente electro-mecanice,
pneumatice sau elecronice în logica cablată, aducând flexibilitate, structură compactă, siguranţă
mărită în funcţionare. Aceste echipamente s-au impus într-o gamă tot mai largă de aplicaţii,
datorită simplităţii programării, accesibilităţii şi fiabilităţii ridicate în exploatare. Ghidul de
utilizare este destinat celor care nu cunosc în mod aprofundat sistemele de automatizare, dar care
totuşi doresc să poată implementa relee inteligente.
Simbolizare şi referinţe ale unui PLC tip Zelio Logic SR3 B261BD este reprezentat pe figura
3.1.1.
Aspectul unui Automat Programabil îl putem vedea în figura 3.2.

Figura 3.2 Zelio Logic Modular SR3 B261BD

Caracteristicile tehnice ale Automatului Programabil tip SR3 B261BD sunt date în tabelul 3.1.
Tabel 3.1 Caracteristicile tehnice ale Automatului Programabil tip SR3 B261BD

Tensiune de alimentare 24 Vc.c

Număr de intrări/ieşiri 26

digitale 16
Număr de intrări
din care analogice 0-10V 6

Număr de ieşiri 10 relee

Dimensiuni L x H x I 124, 6x59, 5x 107,6 mm

Ceas Da

Referinţe Da

Număr de control sau sistem de linii 120 LD

≤ 200 FBD

Această variantă de PLC dispune de un panou frontal de unde se poate configura dispozitivul.

3.2 Sursa de alimentare Zelio tip ABL8MEM24012

În momentul actual, sursele de alimentare liniare sunt mai rar utilizate. În locul acestora se
folosesc surse în comutaţie care au randamente mai bune şi preţ mai scăzute mai ales în cazul
puterilor mai mari.
“Sursele stabilizate cu funcţionare în comutaţie convertesc o tensiune disponibilă de intrare (de
c.c.), de valoare necontrolată, într-o tensiune de ieşire (de C.C.) stabilizată. Stabilizarea se
realizează de obicei, printr-o modulare în lăţime care controlează durata de conducţie (respectiv
factorul de umplere µ) a dispozitivului semiconductor activ.
Aspectul unei surse de stabilizare ABL8MEM24012 îl putem vedea în figura 3.3.

Figura 3.3. Sursa de stabilizare ABL8MEM24012

......................................................
...........................................................
 IV. Prezentarea lucrării
Scopul acestei lucrari este de a demonstra simplitatea cu care se poate face o aplicaţie folosind
un automat programabil si câteva componente de execuţie, de tip senzor şi de control. Aplicaţia
prezentată mai jos este făcută pe un sistem de comandă automatizat la un garaj.
 Sistemul este prevazut cu 3 butoane de comandă, 2 butoane roşii şi un buton negru.
Butoanele roşii figura 4.1. sunt pentru acţionarea comenzilor de deschidere şi inchidere a
uşii garajului, orice apăsare a butoanelor de comandă duce la mişcarea porţii, iar o nouă
apăsare pe ultima comandă duce la oprirea mecanismului de mişcare, după care se poate
acţiona orice comandă dorim. Aceste butoane de comandă se pot înlocui foarte uşor cu un
sistem de telecomandă şi un receptor cu cel puţin două ieşiri.

Butoane
pentru
comenzile
deschidere/
închidere
Figura 4.1 Două butoane roşii de comandă

Am folosit două limitatoare (senzori - vezi figura 4.2) pentru ca automatul să ştie exact poziţia
uşii deschisă sau inchisă. Pentru ca senzorii să lucreze am avut nevoie ca pe uşă să montăm o
parte metalică sau magnetică. Pentru a ajuta la o cât mai bună funcţionalitate a senzorilor am
folosit un magnet mai puternic fiindcă am observat că la magnet distanţa de lucru a senzorilor
ajungea în jur de 10 mm pe când la un dispozitiv metalic senzorii reacţionau la max 2mm, deci
mult mai mică decât cea a magnetului.

Senzori pentru
limitele de
deschidere şi
închidere a uşii

Figura 4.2 Cei doi limitatori de la uşă.

La intrarea în garaj am folosit un senzor optic vezi figura 4.3 pentru a supraveghea posibilele
obstacole ce ar putea să apară în faţa uşii în timpul funcţionări mecanismului de mişcare. În
momentul în care intervine un obstacol în faţa senzorului, acesta dă un semnal şi se aprinde un
led roşu de avertizare intermitent dacă mecanismul nu este în mişcare şi continu, dacă sistemul
este in mişcare.
 Senzor optic
pentru
prezență

Figura 4.3 Senzor optic de prezenţă

........................................................................
................................................

Butonul negru prezentat în figura 4.5.a, aflat în partea opusă butoanelor de comandă sus şi jos
este pentru aprinderea unui dispozitiv de iluminare vezi figura 4.5.b în garaj ( în cazul nostru
este format din două leduri SMD deoparte şi alta a garajului), care se pot aprinde şi stinge
manual ........................................................................................

Buton
pentru Led
aprindere pentru
lumina in lumina
interior in garaj

a. Buton pentru a aprinde lumina b. Dispozitivul de iluminat in garaj (ledul smd )

Figura 4.5. Dispozitivul de aprindere buton şi sistemul (ledul smd ) de iluminat în garaj

Pe peretele din spate se găseşte un senzor optic de prezenţa, vezi figura 4.6, care are o rază de
acţiune ...............................................................................................
.........................................