Retard mental- deficienţe ale inteligenţei

Întârzierea în achizițiile psihomotorii a fost în trecut numită și Retard mintal (termen

încă utilizat pentru codificările europene ale bolilor), iar ghidurile americane o
numesc Dizabilitate intelectuală. Se referă la o vârstă mentală sub nivelul vârstei
cronologice, însemnând că creierul și sistemul nervos nu s-au dezvoltat la fel de rapid
ca la majoritatea persoanelor de aceeași vârstă.

Descriere
Deficitele prezente în întârzierea în achizițiile psihomotorii includ abilități mentale
vaste, precum gândirea logică, rezolvarea de probleme, planificarea, învățarea din
experiență, judecata, gândirea abstractă, învățarea academică, limbajul. Problemele
pot include, mai ales la vârste mici și motricitatea: copii ating mai târziu puncte-cheie
precum statul în șezut, manipularea obiectelor, coordonarea, mersul în picioare, etc.

Circa 1-3% din populația din țările dezvoltate este afectată de această tulburare.
Gradul de afectare este variabil, de la ușor la profund.  Întârzierile în dezvoltare apar
în urma unei afectări a dezvoltării normale a sistemului nervos central, fie încă din
perioada în care se formează embrionul (intrauterin), fie mai târziu. Deși întotdeauna
se recomandă investigarea cauzei care ar fi putut cauza deficitul intelectual, aceasta nu
se gasește într-o mare parte din cazuri.

Cauze

În funcție de severitatea dizabilității intelectuale, anumiți factori și anumite boli sunt

cauze mai frecvente. QI-ul doar ușor/ moderat sub medie (>50) este mai frecvent
influențat de factori familiali și substimulare cognitivă. În cazul întârzierilor severe în
achiziții (QI<50) se regăsesc mai frecvent cauze genetice, complicații la naștere,
deprivare severă de grija parentală în primii ani de viață (copii în insituții). Aceasta nu
este însă o regulă, astfel încât se evauează întotdeauna aspectul copilului, problemele
fizice și mentale asociate care ar putea sugera necesitatea unor teste suplimentare.
 Din afecțiunile genetice, cele mai frecvent asociate cu un QI sub medie includ:

 Sindrom Down și alte afecțiuni cromozomiale (Klinefelter, Tuner, etc.)

 Sindromul X fragil
 Neurofibromatoză, scleroză tuberoasă
 Homocistinuria, fenilcetonuria și alte tulburări metabolice

Factorii din mediu pot include:

 Consum de alcool sau droguri în timpul sarcinii

 Complicații medicale în timpul sarcinii sau la naștere
 Stimulare cognitivă insuficientă în familie

Simptome și diagnostic
Întârzierile în achizițiile psihomotorii corespunzătoare vârstei se diagnostichează pe
baza a două criterii majore:

 Coeficientul intelectual sau developmental sub nivelul vârstei cronologice

 Afectarea funcționării în ariile principale ale vieții: comunicare, social, familial,
academic, autoîngrijire

În funcție de QI, dizabilitatea intelectuală se clasifică în:

 Intelect liminar: QI= 80-70

 Retard psihic usor: QI=69-50
 Retard psihic mediu: QI=49-35
 Retard psihic sever: QI=34-20
 Retard psihic profund: QI < 20

Pentru stabilirea coeficientului intelectual sau a vârstei mentale, se utilizează teste

standardizate pentru vârstă și populație, care se aplică de către psiholog.
 Semnele pot include:

 Întârzieri de mai multe luni în achiziția întoarcerii de pe o parte pe

alta, mersului “târâș”, ridicării în picioare, mersului în 2 picioare
 Copilul nu vorbește la vârsta la care majoritatea copiilor au spus deja câteva
cuvinte sau vocabularul său pare a fi mult în urmă
 Copilul pare a nu înțelege sarcini simple după 1-1,5 ani, nu recunoaște obiecte,
nu achiziționează concepte noi (de exemplu culori, forme geometrice) la fel ca cei de
aceeași vârstă
 Copilul nu pare a lega acțiunile de consecințe
 Mai târziu, dificultățile legate de achiziționarea gândirii logice și rezolvarea de
probleme devin evidente
 Dificultăți în achiziționarea cunoștințelor necesare pentru școală

Pentru un ghid privind dezvoltarea psihomotorie a copilului pe etape de vârstă, puteți

consulta secțiunea aceasta. 

Școlarizarea (inclusiv grădinița) este un alt domeniu foarte important, iar consensul

international, cât și în România, este de a include copiii cu dizabilități intelectuale în
școli de masă și aplicara metodelor de psihopedagogie diferențiată.

Evoluție
Recuperarea depinde de severitatea afectării și cauza acesteia, vârsta la diagnostic,
terapia efectuată și implicarea familiei. Ca și regulă generală, cu cât se observă
întârzierea în dezvoltare mai devreme, cu atât se pot lua măsuri pentru recuperarea
deficitului și îmbunătățirea abilităților mai târziu.

Întârzierile ușoare până la medii au prognosticul cel mai bun, mulți copii având un
parcurs academic și social favorabil. În întârzierile severe sau profunde, accentul se
pune, mai ales la începutul terapiei, pe achiziția abilităților necesare pentru a scădea în
viitor dependența de îngrijitori, iar progresele pot fi mai lente. Este esențial ca părinții
să nu se deznădăjduiască, să înțeleagă că poate fi un proces de lungă durată și să vadă
fiecare achiziție ca un nou succes, adaptându-și așteptările în funcție de copil.