Sunteți pe pagina 1din 4

28.04.

2020

SEMNE SI SIMPTOME IN SPLENOMEGALIE

Splenomegalia sau splina mărită este o consecinţă a unei alte afecţiuni, nu o boală în sine,
care poate duce la apariţia unor simptome neplăcute, dar şi la complicaţii mai severe dacă nu se
tratează cauza de bază. Infecţiile, anemia, afecţiunile ficatului şi diverse tipuri de cancer pot duce
la creşterea în volum a splinei. Principalele simptome ale splenomegaliei sunt senzaţia de
preaplin în zona superioară a abdomenului şi durerile abdominale care pot radia spre umărul
stâng.

Splina are un rol foarte important în organism, ea ajută la filtrarea celulelor roşii
deteriorate sau îmbătrânite din sânge, dar şi la îndepărtarea anumitor bacterii sau virusuri din
fluxul sanguin. De asemenea, splina şi nodulii limfatici ajută la producerea de limfocite, celule
albe care formează anticorpi ce luptă cu infecţiile din organism.

Dimensiunea normală a splinei nu este însă una standard, ci poate varia de la o persoană
la alta, în funcţie de înălţime, vârstă şi sex. În general, femeile au splina mai mică decât a
bărbaţilor, în timp ce persoanele înalte au splina mai mare decât cele mai scunde. Ceea ce trebuie
reţinut însă este că splina creşte în volum galopant în adolescenţă, apoi îşi reduce semnificativ
procesul de creştere la bătrâneţe.În cazul în care splina se măreşte, aceste procese sunt perturbate
şi pot apărea probleme precum leucopenia (nivel redus de celule albe) sau trombocitopenia
(număr scăzut de trombocite, celule roşii care asigură hemostaza, adică oprirea sângerării).

Dacă se tratează cauza care a dus la mărirea splinei, aceasta va reveni la dimensiunile
normale, dar în cazurile grave se poate ajunge la îndepărtarea chirurgicală a acesteia, ceea ce
poate expune pacientului unui risc crescut de infecţii. Prin urmare, într-o astfel de situaţie, este
necesar să fie urmate toate măsurile de prevenţie, inclusiv vaccinarea.

SIMPTOME:
28.04.2020

Splina marita nu da intotdeauna simptome sau acestea sunt destul de comuni ori pot fi
confundate cu ale altor afectiuni. Acestea pot include:

 Indigestie sau senzatie de preaplin, chiar daca se consuma cantitati mici de alimente
 Durere abdominala care poare radia spre umarul stang
 Oboseala nejustificata
 Infectii frecvente
 Hemoragii sau vanatai aparute din senin
 Senzatie de lipsa de aer
 Sughit frecvent, ca urmare a iritatiei diafragmatice
 Vindecarea lenta a ranilor
 Hemoragie nazala sau gingivala spontana
 Ingalbenirea pielii si a albului ochilor
 Slabiciune generalizata
 Apetit redus
 Mancarimi ale pielii
 Menstruatie dureroasa si abundenta

CAUZE

Splenomegalia poate fi cauzata de mai multi factori sau afectiuni , cum ar fi:

 Anemia hemolitica
 Talasemia
 Anemia cu cellule in secera
 Hipertensiune portala, cauzata de ciroza
 Insuficienta cardiaca congestive
 Diverse tipuri de cancere hematologice (leucemie, limfom)
 Metastazarea cancerului
 Diverse boli metabolice
 Anumite infectii
28.04.2020

 Leziuni sau lovituri puternice in zona splinei

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul de splenomegalie se stabileşte pe baza mai multor criterii. În primul rând, se


va face o evaluare a simptomelor pacientului şi va fi efectuat un examen clinic. Pentru
confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda efectuarea unei radiografii, a unei
ultrasonografii, tomografii computerizate abdominale sau a unui RMN.

Testele de sânge sunt, de asemenea, indicate în caz de splenomegalie, deoarece pot


semnala nivelul de celule roşii, albe şi trombocite.

Dacă sunt prezente simptome asociate unor boli mai grave, precum ciroza sau anumite
cancere de sânge, poate fi necesară biopsia hepatică sau de măduvă osoasă.

În funcţie de rezultatele acestor analize, se va descoperi cauza splinei mărite şi se va


recomanda tratamentul specific.

TRATAMENT

Tratamentul splenomegaliei depinde de cauza descoperită în urma analizelor. În multe


situaţii, splina mărită este o consecinţă a unei infecţii bacteriene, caz în care se va recomanda
tratamentul cu antiobiotice, dar numai la recomandarea medicului şi doar după efectuarea
antibiogramei.Alteori însă, când splina mărită nu cauzează simptome sau acestea sunt foarte
uşoare, se poate opta pentru monitorizarea pacientului şi reevaluarea stării de sănătate o dată la 6
sau 12 luni.

Dacă splina mărită cauzează complicaţii severe şi nu poate fi identificată cauza, medicul
poate decide înlăturarea pe cale chirurgicală a acesteia (splenectomie).Pentru că splina
îndeplineşte un rol foarte important, odată înlăturată din organism, va fi nevoie ca pacientul să
acorde mai multă atenţie măsurilor de prevenire a eventualelor infecţii.
28.04.2020

După splenectomie, pacientul este sfătuit să se vaccineze pentru a se proteja de diverse


infecţii (vaccin antigripal, vaccin antipneumococic şi meningococic etc.). De asemenea, având în
vedere riscul crescut de sepsis sever după splenectomie, se recomandă administrarea zilnică de
antibiotice, pe perioada indicată de medic. Dacă apare febra, pacientul trebuie să se adreseze de
urgenţă medicului, deoarece poate fi un semn de infecţie în corp.Alteori, pentru a evita
splenectomia, se poate recurge la radioterapie pentru micşorarea splinei.

PREVENTIE

Splina mărită este deseori o consecinţă a unei alte afecţiuni, aşa că nu poate fi mereu prevenită.
Există însă măsuri pentru a reduce riscul apariţiei bolilor care se manifestă prin splenomegalie,
cum ar fi:

 Consumul moderat de alcool,fara excese


 Vaccinarea impotriva hepatitei si tuberculozei
 Evitarea folosirii in comun a obicetelor de igiena personala
 Vaccinarea cu 6-8 saptamani inainte de a calatori intr-o tara tropicala